Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea de Medicina si Farmacie

“Grigore T. Popa” , Iasi


Facultatea : Medicina Dentara
Disciplina: Cariologie

Efectul salivei asupra cariilor


dentare

Student

Efectul salivei asupra cariilor denatre


Proprietatile si functiile salivei, precum si rolul ei in sanatatea orala, au fost
discutate pe larg in articole, carti. Functiile salivei includ lubrifierea tesuturilor
orale, protejand tesuturile orale moi in timpul masticatiei, facilitand digestia
carbohidratilor, activitate antibacteriana impotriva microorganismelor straine,
curatarea cavitatii bucale si eliminarea resturilor alimentare din tesuturi, si chimic
mentinand un mediu bogat in calciu, fosfat si acizi. Cea din urma functie a fost
recunoscuta ca avand capacitatea de a reduce incidenta cariilor dentare. In acest
articol descriu unele date utilizate pentru a evalua efectul salivei asupra cariilor
dentare.

Provocarea cariogena

Desi etiologia cariior dentare este destul de bine stabilita, procesul fizico-
chimic care duce la demineralizarea smaltului si a dentinei este, de multe ori, mai
putin inteles. Aproape la toata lumea, flora orala normala contine microorganisme
care sunt capabile sa metabolizeze carbohidratii fermentabili, ducand la producerea
unei varietati de produse acide. Mai mult, oamenii au nevoie sa ingere alimente
care contin carbohidrati fermentabili pentru a satisface cerintele de nutrienti si de
energie. Astfel, flora orala este pregatita sa metabolizeze carbohidratii ingerati,
ducand la producerea de acizi care sunt capabili sa demineralizeze smaltul si
dentina.

Producerea de acizi de catre microorganismele in placa bacteriana continua


pana cand substratul de carbohidrati este metabolizat. De asemenea este cunoscut
faptul ca pH-ul placii merge de la acid la normal in cateva minute si depinde de
prezenta salivei. Acest lucru se datoreaza in primul rand agentilor carbonati si
fosfati din saliva. Astfel, se poate crede despre acest proces ca fiind un echilibru. In
esenta exista un echilibru in placa dentara care scade pH-ul placii de fiecare data
cand gazda ia o gustare sau o masa bogata in carbohidrati fermentabili; dupa care
pH-ul revine la nivelul normal datorita salivei.

Stephan si Englander au raportat rezultatele pH-ului din placa dupa


expunerea la produse alimentare si bauturi care contin zahar sau alti carbohidrati
fermentabili. In termen de 3 pana la 5 minute dupa astfel de expuneri, pH-ul placii
scade sub pH-ul critic de 5.5 si 6.0 pentru smalt si respectiv dentina, si
demineralizarea smaltului sau dentinei subiacente este initiata. Durata de
demineralizare depinde de timpul in care pH-ul are un nivel scazut si este controlat
in primul rand de cantitatea si compozitia salivei. Atunci cand expunerea placii la
saliva este limitata, scaderea pH-ului este mai rapida, iar recuperarea este mai
lunga decat atunci cand este permisa expunerea in mod normal. Rezultatul altui
studiu indica faptul ca stimularea fluxului salivar imbunatateste semnificativ rata
de recuperare a pH-ului placii si revenirea sa la nivelul de repaus. In plus, a fost
raportata importanta gumei de mestecat fara zahar in stimularea fluxului salivar
pentru a restabili pH-ul placii dentare.

In plus, pentru neutralizarea acizilor produsi in placa dentara, saliva


serveste ca mecanism de aparare al gazdei prin reglarea demineralizarii care apare
atunci cand pH-ul este sub 5.5-6.0. Capacitatea salivei de a remineraliza smaltul a
fost cunoscuta de mai bine de 40 de ani si a fost in centrul investigatiilor in ultimii
25 de ani. Probabil ca prima dovada clinica a capacitatii salivei si a mediului oral
de a remineraliza smaltul a fost raportata de Backer Dirks in 1966. Backer Dirks a
recrutat 90 de copii cu varsta de 7 ani si a examinat cu atentie, anual, zonele
demineralizate timp de 8 ani. Rezultatele pe care le-a observat pe suprafetele
ocluzale ale molarilor primi superiori au un interes special. El a identificat un
numar de 72 de leziuni white-spot la copiii cu varsta de 8 ani si a urmarit aceste
leziuni pana la varsta copiilor de 15 ani. Dintre aceste 72 de leziuni, 26 (36%) au
ramas neschimbate, in timp ce 37 (51%) au fost remineralizate si nu au mai fost
detectabile clinic.

Efectul cariogen al alimentelor


Numeroase studii au fost efectuate pentru a determina cariogenitatea relativa
a alimentelor pe care le consumam de obicei. Intr-o incercare de a revizui
metodologiile si de a dezvolta un consens cu privire la acestea in comunitatea
stiintifica, American Dental Association Health Fondation a stabilit un program al
alimentelor, nutritiei si sanatatii orale si a convocat conferinte nationale anuale din
1977 pana in 1983. Concluziile de la aceste conferinte au fost ca niciun test nu este
capabil sa determine potentialul cariogen al produselor alimentare din cauza unor
factori (cum ar fi compozitia, continutul mineral, coerenta si retentia orala) care
afecteaza potentialul de carii; si ca incercarile practice implica evaluarea
modificarii pH-ului; si formarea cariilor dentare la sobolani.
Folosind ca model caria de sobolan, mai multi cercetatori au raportat ca cel mai
important factor care influenteaza cariogenitatea unui produs alimentar este
frecventa cu care este mancat. In aceste investigatii, frecventa cu care animalelor
le-a fost permis sa ingere alimente care contin zahar si alimente fara zahar (cu alte
cuvinte numarul de mese pe zi) a fost controlata utilizand un alimentator mecanic,
iar rezultatele au indicat ca un numar mai mare de mese in fiecare zi a dus la
cresterea numarului de leziuni carioase. Astfel de studii au sprijinit rezultatele
investigatiilor clinice in care consumul frecvent de alimente care contin zahar sau
gustarile dintre mese au fost legate direct de dezvoltarea cariilor dentare la adulti si
prescolari. Mai recent, Burt si colegii au confirmat ca cresterea incidentei cariilor
este asociata cu ingestia crescuta de zaharuri si gustarile dintre mese. Cu toate
acestea, o analiza sistematica recenta a literaturii de specialitate a concluzionat ca
relatia dintre zahar si carii este mult mai slaba in epoca moderna in care expunerea
la fluor este mult mai frecventa decat decat obisnuia sa fie. De asemenea, Bowen a
remarcat faptul ca nu exista o relatie clara intre concentratia de zahar din produsele
alimentare si capacitatea sa de a induce aparitia cariilor. Un studiu recent a aratat
ca consumul zilnic de bauturi cu contiut de zahar ridicat a dus la o prevalenta
crescuta a cariilor.

Beneficiile chimice ale stimularii salivare

Stimularea fluxului salivar modifica compozitia sa. Dawes a remarcat faptul


ca crescand rata fluxului salivar creste concentratia de proteine, sodiu, clor si
bicarbonat si scade concentratia de magneziu si fosfor. Probabil ca cea mai mare
importanta o are cresterea concentratiei de bicarbonat care creste progresiv cu
durata de stimulare. Concentratia crescuta de bicarbonat difuzeaza in placa,
neutralizeaza acizii, creste pH-ul si favorizeaza remineralizarea smaltului afectatat
si a dentinei.
Guma de mestecat reduce incidenta cariilor

Rezultatele a sapte investigatii clinice a cariilor confirma in continuare meritele


stimularii fluxului salivar. Primul studiu clinic pentru determinarea efectului
cariostatic utilizand, dupa mese guma de mestecat care contine sorbitol, a fost
realizat in Danemarca. La studiu au participat copiii de la doua scoli cu varste intre
8 si 12 ani; elevilor dintr-o scoala li s-a atribuit sa mestece cate o guma dupa
fiecare masa pe parcursul a doi ani de studiu, iar elevii din cealalta scoala au servit
ca grup de control nefolosind guma. In timpul anului scolar, sesiunile de mestecat,
care au avut loc dupa micul dejun si masa de pranz, au fost efectuate in scoli.
Copiii au primit examinari vizual-tactile ale cariilor completate cu radiografii, la
momentul initial si dupa unu si doi ani.

La incheiera a doi ani de studiu, cei 151 de elevi din grupul de control fara guma
au avut o crestere medie a cariilor de 6.2 , iar cei 161 de elevi din grupul care a
consumat guma de mestecat au avut o crestere medie de 5.6. Diferenta de 9.7 % in
incidenta cariilor a fost semnificativa statistic. Investigatorii au raportat ca numarul
cariilor reversibile a fost mai mare in grupul copiilor care au folosit guma de
mestecat. Glass a raportat de asemenea, un studiu clinic de doi ani privind guma de
mestecat cu sorbitol. Participanti au fost copii de 7-11 ani la momentul initial si au
fost repartizati aleatoriu, fie la un grup care consuma guma de mestecat fie la un
grup de control. Elevilor din primul grup li s-au dat doua batoane de guma zilnic
pe parcursul perioadei de studiu si utilizarea lor a fost supravegheata o data pe zi in
timpul zilelor de scoala. Aparent, nu a fost facuta nicio incercare evidenta pentru a
asocia experienta mestecatului cu ingestia unei mese. Examene vizual-tactile ale
cariilor, completate cu radiografii au fost facute la momentul initial si dupa unu si
doi ani. Dupa doi ani, rezultatele au aratat cresterea cariilor a fost de 4.70 si 4.63 in
grupul de control respectiv de testare. Aceasta diferenta nu a fost semnificativa
statistic si investigatorul a concluzionat ca guma de mestecat cu sorbitol a fost
necariogena.

Makinen si colegii sai au raportat rezultatele unei investigatii clinice de 40


de luni care implica elevii Belizi City, Belize. Copiii alesi pentru studiu erau in
clasa a patra (interval de varsta 9-11 ani, varsta medie 10,2 ani) si au fost impartiti
in noua grupuri paralele de 136-157 subiecti. La sfarsitul studiului, au fost 80-120
de subiecti in fiecare dintre cele noua grupe. Un grup de copii nu a primit guma de
mestecat si a servit ca grup de control. Copiii din celelalte grupuri au primit guma
de mestecat care contine zaharoza, sorbitol sau xilitol. Copiii care au consumat
guma cu zaharoza si sorbitol au fost instruiti sa o foloseasca de cinci ori pe zi, iar
cei care au consumat guma cu xilitol de trei sau cinci ori pe zi. In 200 de zile de
scoala in fiecare an, profesorii au supravegheat timp de cinci minute consumul
gumei de mestecat, la intervale esalonate pe parcursul zilei, iar parintii au
supravegheat in alte zile. Copiii au fost examinati la momentul initial si dupa luna
16, 28 si 40.

Rezultatele observate la sfarsitul celor 40 de luni de studiu au indicat ca


copiii care au mestecat guma cu zaharoza au inregistrat o crestere modesta a
incidentei cariilor comparativ cu copiii care nu au primit guma de mestecat, cu
toate acestea diferenta nu a fost semnificativa statistic. In schimb, copiii care au
mestecat guma cu sorbitol au inregistrat o scadere semnificativa statistic a
incidentei cariilor de 20,8 % in comparatie cu copiii din grupul de control.
Reduceri si mai mari ale incidentei cariilor au fost observate la grupurile care au
mestecat guma cu xilitol, in comparatie cu incidenta cariilor din grupul de control
aceste reduceri au variat de la 43 la 71 %.

Intr-un studiu realizat in Puerto Rico 2601 de copiii de clasele a cincea si a


saptea au fost alesi si 1403 au completat studiul. Copiii au fost examinati la
momentul initial si anual prin intermediul procedurii vizual-tactile completata cu
radiografia. Copiii au fost repartizati aleatoriu intr-un grup de control si unul de
testare. Cei din grupul de testare au fost rugati sa mestece guma cu sorbitol pentru
20 de minute dupa fiecare dintre cele trei mese zilnice. Perioadele de mestecat
guma au fost supravegheate in scoli in timpul diminetii si dupa masa de pranz, iar
celelalte perioade au fost nesupravegheate. Sesiunile supravegheate au reprezentat
apoximativ o treime din cele prescrise.

Tabelul 1 rezuma rezultatele dupa doi si trei ani pentru subiectii care au
fost disponibili la incheierea studiului, precum si cele care au fost considerate cu
un risc cariogen mai mare (acestia sunt pacientii care au avut un scor de carie mai
mare de zero) atunci cand studiul a fost initiat. Dupa utilizarea gumei de mestecat
cu sorbitol timp de trei ani, grupul de testat a remarcat o reducere modesta, dar
semnificativa statistic, a incidentei cariilor de 7,9% in comparatie cu grupul de
control. Cand s-au luat in considerare doar persoanele cu risc mare de a dezvolta
carii, pacientii din grupul de testat au inregistrat o scaredere de 11% a incidentei
cariilor in comparatie cu grupul de control.
In Budapesta, Ungaria, cercetatorii au efectuat un studiu clinic de doi ani de
utilizare a gumei de mestecat cu sorbitol implicand elevi. Cei 547 de subiecti erau
elevi din clasele a treia pana la a cincea cu varste intre 8 si 13 ani; majoritatea au
primit doua mese pe zi in scolile lor.Copiii au fost examinati prin intermediul unei
proceduri vizual-tactile cu transiluminare cu fibra optica la momentul initial si
dupa unu si doi ani. Dupa examenele de referinta, participantii au fost clasati in
cele doua grupe, cu si fara guma de mestecat. Cei din grupul de testat au fost
informati sa mestece timp de 20 de minute guma cu sorbitol dupa fiecare masa; in
zilele de scoala aceste sesiuni au avut loc dupa micul dejun si dupa masa de pranz
si au fost supravegheate.

Concluzie

In sapte teste clinice, cercetatorii au observat efectul mestecatului gumei de


mestecat cu sorbitol asupra evolutiei proceselor carioase si cea mai mare parte
dintre aceste studii au fost citate intr-un comentariu recent.

Sase dintre aceste studii au raportat scaderi ale evolutiei proceselor carioase odata
cu folosirea controlata a gumei cu sorbitol. Fiecare pacient studiat a mestecat o
lama de guma dupa fiecare masa.

In studiul in care acest efect nu a fost observant, au fost recomandata numai doua
lame de guma zilnic, si nu a fost incercata mestecarea acestei gume dupa fiecare
masa. Aceste date indica faptul ca mestecarea gumei de mestecat fara zahar poate
reduce semnificativ evolutia cariilor dentare.

Rolul salivei in neutralizarea acizilor produsi in placa dentara si implicarea in


remineralizarea smaltului demineralizat a fost foarte bine documentata.

Rezultatul a sase studii spune ca mestecarea gumei de mestecat dupa fiecare masa
scade riscul de formare a unor procese carioase noi. Acest efect este cauzat si de
fluxul salivar crescut atribuit procesului de masticatie in locul sorbitolului.
Referinte:
1. Edgar M, Dawes C, O’Mullane D, eds. Saliva and Oral 18. König KG, Schmid P, Schmid R. An apparatus for
Health. 3rd frequencycontrolled
ed. London: British Dental Association; 2004. feeding of small rodents and its use in dental caries
2. Stephan RM. Changes in hydrogen-ion concentration on experiments.
tooth surfaces Arch Oral Biol 1968;13:13-26.
and in carious lesions. JADA 1940;27(5):718-723. 19. Bowen WH, Amsbaugh SM, Monell-Torrens S, Brunelle J,
3. Englander HR, Shklair IL, Fosdick LS. The effects of saliva Kuzmiak-Jones H, Cole MF. A method to assess cariogenic
on the potential
pH and lactate concentration in dental plaque, part I: caries- of foodstuffs. JADA 1980;100(5):677-681.
rampant 20. Gustafsson BE, Quensel CE, Lanke LS, et al. The
individuals. J Dent Res 1959;38:848-853. Vipeholm
4. Kleinberg I, Jenkins GN. The pH of dental plaques in the dental caries study: the effect of different levels of
different carbohydrate intake
areas of the mouth before and after meals and their on caries activity in 436 individuals observed for five years.
relationship to the Acta
pH and rate of flow of resting saliva. Arch Oral Biol Odontol Scand 1954;11(3-4):232-264.
1964;72:493-516. 21. Weiss RL, Trithart AH. Between-meal eating habits and
5. Edgar WM. The role of saliva in the control of pH changes dental
in caries experience in preschool children. Am J Public Health
human dental plaque. Caries Res 1976;10(4):241-254. Nations
6. Abelson DC, Mandel ID. The effect of saliva on plaque pH Health 1960;50:1097-1104.
in vivo. 22. Burt BA, Eklund SA, Morgan KJ, et al. The effects of
J Dent Res 1981;60(9):1634-1638. sugars
7. Edgar M, Higham S. Saliva and the control of plaque pH. intake and frequency of ingestion on dental caries increment
In: Edgar in a
M, Dawes C, O’Mullane D, eds. Saliva and Oral Health. 3rd three-year longitudinal study. J Dent Res 1988;67(11):1422-
ed. 1429.
London: British Dental Association; 2004:86-102. 23. Burt BA, Pai S. Sugar consumption and caries risk: a
8. Jensen ME. Responses of interproximal plaque pH to snack systematic
foods review. J Dent Educ 2001;65(10):1017-1023.
and effect of chewing sorbitol-containing gum. JADA 24. Bowen WH. Food components and caries. Adv Dent Res
1986;113(2): 1994;
262-266. 8(2):215-220.
9. Markovic N, Abelson DC, Mandel ID. Sorbitol gum in 25. Burt BA, Kolker JL, Sandretto AM, Yuan Y, Sohn W, Ismail
xerostomics: AI.
the effects on dental plaque pH and salivary flow rates. Dietary patterns related to caries in a low-income adult
Gerodontology population.
1988;7(2):71-75. Caries Res 2006;40(6):473-480.
10. Dodds MW, Hsieh SC, Johnson DA. The effect of increased 26. Dawes C. Factors influencing salivary flow rate and
mastication composition.
by daily gum-chewing on salivary gland output and dental In: Edgar M, Dawes C, O’Mullane D, eds. Saliva and Oral
plaque acidogenicity. J Dent Res 1991;70(12):1474-1478. Health. 3rd
11. Edgar WM. Sugar substitutes, chewing gum and dental ed. London: British Dental Association; 2004:32-49.
caries: 27. Möller IJ, Poulsen S. The effect of sorbitol-containing
a review. Br Dent J 1998;184(1):29-32. chewing
12. Backer Dirks O. Posteruptive changes in dental enamel. J gum on the incidence of dental caries: plaque and gingivitis
Dent in Danish
Res 1966;45(3):503-511. schoolchildren. Community Dent Oral Epidemiol
13. Hefferren JJ, Koehler HM. Foods, Nutrition and Dental 1973;1(2):58-67.
Health: 28. Glass RL. A two-year clinical trial of sorbitol chewing
Cariogenicity of Foods, Beverages, Confections and Chewing gum. Caries
Gum— Res 1983;17(4):365-368.
The Role of Sugar and Other Foods in Dental Caries. Vol. 1. 29. Mäkinen KK, Bennett CA, Hujoel PP, et al. Xylitol chewing
Park gums
Forest South, Ill.: Pathotox; 1981. and caries rates: a 40-month cohort study. J Dent Res
14. Hefferren JJ, Koehler HM. Foods, Nutrition and Dental 1995;74(12):
Health: 1904-1913.
Caries Control—Current Theory and Practice. Vol. 2. Chicago: 30. Beiswanger BB, Boneta AE, Mau MS, Katz BP, Proskin HM,
American Dental Association; 1982. Stookey GK. The effect of chewing sugar-free gum after
15. Hefferren JJ, Ayer WA, Koehler HM. Foods, Nutrition and meals on clinical
Dental caries incidence. JADA 1998;129(11):1623-1626.
Health: Models for Food Cariogenicity Testing. Vol. 3. Park 31. Szöke J, Bánóczy J, Proskin HM. Effect of after-meal
Forest sucrose-free
South, Ill.: Pathotox; 1981. gum-chewing on clinical caries. J Dent Res 2001;80(8):1725-
16. Hefferren JJ, Ayer WA, Koehler HM, McEnery CT. Foods, 1729.
Nutrition 32. Machiulskiene V, Nyvad B, Baelum V. Caries preventive
and Dental Health: Fifth Annual Conference. Chicago: effect of
American sugar-substituted chewing gum. Community Dent Oral
Dental Association; 1984. Epidemiol
17. Hefferren JJ, Koehler HM, Osborn JC. Foods, Nutrition and 2001;29(4):278-288.
Dental Health: Sixth Annual Conference. Chicago: American 33. Peng B, Petersen PE, Bian Z, Tai B, Jiang H. Can school-
Dental Association; 1984. based
oral health education and a sugar-free chewing gum program
improve
oral health? Results from a two-year study in PR China. Acta
Odontol
Scand 2004;62(6):328-332.
34. Burt BA. The use of sorbitol- and xylitol-sweetened
chewing gum
in caries control (published correction appears in JADA
2006;137[4]:
447). JADA 2006;137(2):190-196.
JADA,