Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Referat
-Antropologie motrică -
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale
organismului uman

Student:
Specializarea: Performanță în sport

2018
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

CUPRINS
1. Scurtă introducere în antropologie………………………………………………………… 2
1.1. Obiectivele antropologiei motrice…………………………………………………………. 2
1.2. Importanţa antropologiei motrice………………………………………………………….. 2
2. Legile creşterii şi dezvoltării organismului........................................................................... 3
2.1. Legea creşterii inegale şi asimetrice a ţesuturilor şi organelor. …………………………... 3
2.2. Legea ritmului diferit de creştere şi dezvoltare. …………………………………………... 3
2.3. Legea proporţiilor…………………………………………………………………………. 3
2.4. Legea alternanţei…………………………………………………………………………... 4
2.5. Legea maturaţiei pubertare………………………………………………………………… 4
3. Perioadele de creştere şi dezvoltare ale organismului……………………………………... 5
4. Pubertatea particularităţi somatofiziologice şi psihointelectuale …………………………. 7
5. Perioadele de vârstă din dezvoltarea ontogenetică………………………………………… 9
6. Bibliografie………………………………………………………………………………... 13

1
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

1. Scurtă introducere în antropologie.


Antropologia se ocupă cu studiul științific al omului (specia Homo sapiens). Este o
disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate
epocile și tratează toate dimensiunile umanității. În centrul antropologiei se află ideea de cultură și
noțiunea că aceasta reprezintă specia umană, că specia noastră și-a dezvoltat o capacitate universală
de a concepe lumea simbolic, de a preda și învăța astfel de simboluri în mod social și de a
transforma lumea (și pe noi înșine) pe baza acestor simboluri.
Antropologia a debutat ca știință a istoriei. Inspirată de triumful metodei științifice în
științele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau
guvernate de legi și principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca
științele sociale să-și formeze teorii și metode, era dublată de viziunea iluministă a umanității -
concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor și critică față de îndepărtarea
acestora de natura lor inocentă. Această dublă sensibilitate, față de tradițiile culturale (tradiție) și
față de procesele schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeauna discursul
antropologiei.
1.1. Obiectivele antropologiei motrice:

Antropologia motrică este o ştiinţă interdisciplinară, desprinsă din antropologie, ale cărei
obiective pot fi rezumate în câteva repere esenţiale ale cunoaşterii:
- procesele de creştere şi dezvoltare cu implicaţiile lor asupra motricităţii;
- tipologia constituţională somatofiziologică, motrică şi psihică, condiţionată de ritmurile
biologice genetic determinate şi corelaţiile dintre tipul constituţional în ansamblul său şi cerinţele
activităţii sportive de performanţă;
- determinarea genetică şi antropologică a unor caractere cu semnificaţie majoră în obţinerea
performanţei sportive;
- metodologia antropologică şi genetică de evaluare a potenţialului şi randamentului sportiv;
- implicarea antropologiei motrice în selecţia sportivă, cu o eficienţă considerabil superioară
în obţinerea performanţei dorite, precum şi în dirijarea antrenamentului pe baza cunoaşterii
particularităţilor individuale antropologice.
1.2. Importanţa antropologiei motrice
Importanţa antropologiei motrice constă în valoarea deosebită pe care o are atât pentru
sportul de performanţă, cât şi pentru dirijarea educaţiei fizice şi sportului, în concordanţă cu

2
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

cerinţele ce se impun, de a reprezenta unul din factorii esenţiali ai dezvoltării armonioase şi ai


păstrării stării de sănătate a omului.
Pe de altă parte, ea serveşte şi la evaluarea mişcării corpului şi ale segmentelor sale, în
vederea stabilirii programului de exerciţii necesar în recuperarea unor afecţiuni locomotorii.

2. Legile creşterii şi dezvoltării organismului


2.1. Legea creşterii inegale şi asimetrice a ţesuturilor şi organelor.
Conform acestei legi, ţesuturile şi organele cresc şi se dezvoltă inegal şi în perioade variate de
timp, de exemplu: de la naştere până la maturitate, creierul creşte de 4 ori, ficatul de 9 ori, splina de
13 ori, rinichii de 14 ori, inima de 20 de ori iar intestinul de 30 de ori. În primul an de viaţă,
sistemul nervos dar mai ales ochiul şi urechea ajung la dimensiuni apropiate de cele definitive. Deşi
se dezvoltă inegal, ele păstrează o anumită proporţionalitate care nu tulbură prea mult armonia
formelor şi echilibrul funcţional.
Între cele două jumătăţi verticale ale corpului se produc asimetrii în forma şi dispoziţia
organelor sau în lungimea şi grosimea segmentelor, mai ales la nivelul membrelor superioare şi
inferioare: între organele perechi există o asimetrie funcţională – la dreptaci, membrul superior
drept este mai lung, mai gros, umărul drept mai coborât şi invers pentru stângaci.

2.2. Legea ritmului diferit de creştere şi dezvoltare.


Ca urmare a ritmului diferit de creştere pot să apară discordanţe şi chiar disfuncţii între
diferite părţi ale organismului. Cele mai multe elemente somatice urmează ritmul de creştere al
taliei şi greutăţii corpului, care devin termeni de comparaţie. Se constată variaţii de ritm în creşterea
capului care îşi dublează înălţimea de la naştere şi până la maturitate; trunchiul creşte în acest
răstimp de 3 ori, iar membrele superioare de 4 ori, la 12 ani de 7 ori.

2.3. Legea proporţiilor


Schimbarea proporţiilor dintre părţi începe din viaţa intrauterină şi se continuă până la
pubertate:
a) există trei perioade în evoluţia proporţiilor dintre lungimea şi lăţimea corpului: de la 4-6
ani, de la 6-15 ani şi de la 15 ani în sus.

3
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

b) de la naştere şi până la vârsta adultă, fiecare segment al corpului are felul său propriu de a
se comporta faţă de înălţime. În antropologie şi în medicina judiciară acest fenomen dă posibilitatea
de a aprecia cu exactitate talia unui individ după dimensiunile unuia dintre oasele membrelor.
c) dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale,
segmentele imediat următoare (superioare sau inferioare) celui considerat vor avea o creştere
proporţional inferioară celei staturale.

2.4. Legea alternanţei


În perioada de creştere şi dezvoltare apar o serie de alternanţe între perioadele de creştere şi
dezvoltare, între sporul în înălţime şi cel în greutate, între creşterea diferitelor segmente corporale
vecine. Când creşterea este intensă, dezvoltarea organelor şi perfecţionarea funcţiilor sunt
incetinite.
Bartels şi Stratz au împărţit perioada de la 1 la 20 de ani în perioade alternative de
„implinire” sau creştere în greutate şi de „întindere” sau creştere în înălţime astfel:
Perioada primei impliniri este de la 1 an la 4 ani;
Perioada primei întinderi este de la 5 ani la 7 ani;
Perioada celei de a doua împliniri este de la 8 ani la 10 ani;
Perioada celei de a doua intinderi este de la 11 ani la 15 ani;
Perioada celei de a treia împliniri şi întinderi este de la 15 ani la 20 ani.
Creşterea în lungime alternează cu creşterea în lăţime sau în grosime a corpului. Oasele îşi
alternează creşterea în lungime cu îngroşarea lor.

2.5. Legea maturaţiei pubertare


Conform acesteia, pubertatea, prin care înţelegem totalitatea modificărilor morfofuncţionale
care au loc în organism odată cu intrarea în funcţiune a gonadelor, determină creşterea şi
dezvoltarea diferenţiată pe sexe.

4
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

3. Perioadele de creştere şi dezvoltare ale organismului


Particularităţile de vârstă anatomofiziologice ale organismului uman le prezentăm pe baza
următoarei clasificări a perioadelor cronologice pe care le parcurge în evoluţia ontogenetică fiinţa
umană:
1. perioada embriofetală, de la concepţie până la naştere

2. prima copilărie, de la naştere până la 3 ani, când apariţia dentiţiei de lapte este
terminată, cuprinde:
a) perioada de nou-născut (primele 30 de zile) caracterizată prin:
- creştere rapidă statutară;
- slaba dezvoltare a sistemului nervos, cu predominenţa centrilor subcorticali;
- coloana vertebrală rectilinie;

b) perioada de sugar (30 zile – 1 an) distinctă prin:


- creştere staturo-ponderală rapidă;
- apariţia dentiţiei;
- la 3 luni apare lordoza cervicală;
- la 6 luni apare cifoza dorsală;
- la 9-12 luni apare lordoza lombară;
- toracele are diametrul antero-posterior mai mic decât cel transversal;
- masa musculară redusă;
- sistem nervos slab dezvoltat;

c) perioada de copil mic (antepreşcolar, 1 – 3 ani) reprezentată prin:


- încetinirea ritmului de creştere;
- modificarea proporţiilor cap, trunchi, membre;
- completarea primei dentiţii;
- oasele au sisteme haversiene neregulate, periost gros;
- spaţii articulare largi între segmentele osoase;
- circumvoluţiuni şi scizuri cerebrale puţin accentuate, celule corticale nediferenţiate, fibre
nervoase incompletm mielinizate.

5
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

3. perioada de preşcolar (3-6 ani), se întinde de la apariţia dentiţiei de lapte până la apariţia
primilor dinţi permanenţi.
Ea este caracterizată prin:
- sistemul nervos şi mai ales creierul, ca volum este dezvoltat, dar aria motrică este departe
de maturizare;
- aparatul locomotor are: oasele care se pot deforma uşor, muşchii sunt puţin dezvoltaţi,
fibra musculară bogată în sarcoplasmă, multă apă şi puţine proteine, mai mult ţesut conjunctiv şi
mai puţin ţesut elastic;
- aparatul respirator cu plămânii foarte mari faţă de cutia toracică;
- metabolismul este foarte activ, consumul de energie pe Kg. corp este mai mare ca la adult;
- gonadele slab dezvoltate.

4. perioada de şcolar (6 ani – 18 ani) prezintă:


- creşterea uniformă se accelerează spre sfârşitul perioadei, se face mai ales pe seama
alungirii membrelor inferioare;
- sistemul nervos (creierul) are greutatea aproape ca la adult, dar dezvoltarea nu este
completă, o mai bună dezvoltare a primului sistem de semnalizare, aria motrică corticală se apropie
de maturaţie (este completă abia la 13-14 ani);
- adenohipofiza produce STH din belşug;
- timusul este dezvoltat cu numeroşi corpusculi Hassall în plină activitate, involuţia sa
începând abia la jumătatea perioadei;
- partea periferică a analizatorului kinestezic, odată cu analizatorul vestibular şi vizual se
perfecţionează, mişcările devin mai precise, coordonarea mai bună, contracţiile inutile,
neeconomice se exclud treptat, timpul şi spaţiul sunt apreciate mai just.
- aparatul locomotor - oasele sunt mai dure, se dezvoltă mai ales pe seama creşterii în
grosime, prin depunerea de săruri minerale (calciu şi fosfor) şi prin consolidarea structurilor intime;
- musculatura reprezintă 21,7 % din greutatea corpului (faţă de peste 35 % la adult), muşchii
se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor şi nu în grosime.
- aparatul cardiovascular – cordul devine voluminos şi reacţionează puternic dar neeconomic
la efort, frecvenţa cardiacă în repaus este de 100 cicli/min. la 6 ani, 90 cicli/min. la 7 ani, 84
cicli/min. la 8 ani, 80 cicli/ min. la 12 ani.

6
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

- aparatul respirator se dezvoltă intens în perioada pubertară, capacitatea vitală creşte paralel
cu capacitatea anatomică a plămânilor. În timpul efortului posibilităţile de mărire a volumului cutiei
toracice sunt mici, de aceea, la cel mai mic efort, are loc accelerarea frecvenţei respiratorii.
Deşi aparatele cardiovascular şi respirator sunt mult solicitate din cauza creşterii rapide a
masei musculare, efortul fizic nu este contraindicat decât în cazul unor leziuni organice. Experienţa
a arătat că tulburările funcţionale dispar prin practicarea raţională a sportului.
În perioada 11-13 ani la fete, 12-14 ani la băieţi există un singur criteriu care-i uneşte într-o
singură categorie şi anume – pubertatea. Fenomenul central al pubertăţii este maturaţia sexuală
produsă de fluxul crescut al hormonilor sexuali, care determină apariţia caracterelor sexuale
ecundare concomitent cu profunde modificări somatovegetative şi psihice.
Dacă până în jurul vârstei de 11 ani secreţiile endocrine abundau în hormoni de creştere,
după această vârstă are loc o activitate secretorie intensă a ovarului şi testiculului. Evenimentul este
marcat la fete prin prima menstruaţie, iar la băieţi prin apariţia ejaculaţiei, fenomenele de maturizare
sexuală împletindu-se cu cele de maturizare neuropsihică.

4. Pubertatea particularităţi somatofiziologice şi psihointelectuale


Pubertatea este marcată de două fenomene extrem de importante: acceleraţia şi neotenia.
Acceleraţia este fenomenul biologic conform căruia generaţia actuală, comparativ cu
generaţiile trecute, înregistrează un spor în înălţime şi greutate.
Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizării somatosexuale şi de întârziere
a maturizăii psihointelectuale, odată cu întârzierea maturizării sociale (integrarea socioprofesională
mai tardivă, ca urmare a creşterii perioadei de şcolarizare legată de sporirea volumului
informaţional necesar specializării în diferite domenii).
Puseul de creştere s-ar baza în primul rând pe conlucrarea dintre STH şi hormonii androgeni
şi estrogeni. La această vârstă există substratul nervos şi locomotor necesar învăţării deprinderilor
motrice complexe.

a) Perioada antepubertară (6-11 ani la fete şi 6-12 ani la băieţi)


Creşterea în general este uniformă, accelerându-se spre sfârşitul perioadei. Până la 10 ani,
diferenţele de creştere ale copiilor de sex opus nu sunt mari. La fete începe, de la această vârstă, o
accelerare a creşterii.

7
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

- sistemul nervos, creierul, este în greutate aproape ca la adult, dar funcţional, dezvoltarea nu
este completă; se constată o mai bună dezvoltare a primului sistem de semnalizare, aria motrică
corticală se apropie de maturaţie, echilibrul dintre procesele de excitaţie şi inhibiţie corticale
fundamentale, cu netă predominanţă a excitaţiei. Spre sfârşitul acestei perioade se dezvoltă
capacitatea de inhibiţie corticală, dar fără a echilibra excitaţia.
- activitatea glandelor endocrine este insuficientă, hipofiza gonadotropă este lipsită de
activitate, în timp ce partea bazofilă a adenohipofizei produce din abundenţă somatotropul.

b) Perioada pubertară
Este marcată în special prin maturaţia sexuală produsă de fluxul crescut al hormonilor
sexuali.
Odată cu pubertatea se evidenţiază caracterele sexuale secundare. La băieţi, dezvoltarea
laringelui şi schimbarea vocii, apariţia pilozităţii axilare şi pubiene, creşterea masei musculare, iar
la fete dezvoltarea glandelor mamare, apariţia pilozităţiii axilare şi pubiene. Scheletul mai ales al
bazinului, la fete cu diametre mai mari
- sistemul nervos se dezvoltă rapid şi se încheie practic maturizarea zonei corticale a
analizatorului motor, funcţia de analiză şi sinteză a scoarţei se dezvoltă, creşte procesul inhibiţiei
interne, funcţia celui de al doilea sistem de semnalizare domină asupra primului. Excitabilitatea şi
mobilitatea sistemului nervos explică rapiditatea reacţiilor motrice în general, însă chilibrul
proceselor nervoase este încă instabil, coordonarea nu se dezvoltă.
- Aparatul cardiovascular are cordul voluminos, comparativ cu toracele, predomină
mecanismul de regare simpatică
- Aparatul respirator se dezvoltă mai intens
- Hipofiza (lobul anterior)îşi intensifică activitatea, creşte secreţia de STH, ACTH şi hormoni
gonadotropi,
- Creşte activitatea tiroidei şi a suprarenalelor, determinând o hiperreactivitate a sistemului
nervos şi o instabilitate (labilitate) a neurovegetativă accentuată

c) Perioada postpubertară corespunde transformării copilului în tânăr care din punct de


vedere al dezvoltării morfofuncţionale, al capacităţii de efort şi caracteristicilor psihice se apropie
tot mai mult de adult. Acum se observă o încetinire a ritmului dezvoltării somatice. Prin prisma

8
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

vârstei cronologice, etapa postpubertară a creşterii şi dezvoltării se întinde până la 20-22 de ani la
fete şi 23-25 de ani la băieţi
- sistemul nervos îşi continuă dezvoltarea îndeosebi prin permeabilizarea sinapselor, există
un echilibru între excitaţie şi inhibiţie, între iradiere şi concentrare;
- aparatul cardiovascular îşi accelerează dezvoltarea, frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială
au valori apropiate de cele ale adultului;
- aparatul respirator îşi continuă şi el dezvoltarea, capacitatea vitală creşte, frecvenţa
respiratorie scade în timp ce amplitudinea mişcărilor respiratorii creşte.
- aparatul locomotor: ănchiderea canalului sacral între 15-18 ani, oasele membrelor prezintă
un ritm lent de creştere şi definitivare a procesului de osificare, muşchii cresc în volum prin
creşterea suprafeţei secţiunii fiziologice, forţa se dezvoltă şi ea proporţional cu valoarea acestei
suprafeţe.

5. Perioadele de vârstă din dezvoltarea ontogenetică

O adaptare eficientă la eforturile specifice din cadrul unei ramuri sportive concrete este
determinată de particularitățile dezvoltării organismului în funcție de vârstă, de variațiile
substațiale ale predispoziției sistemelor funcționale față de transformările de adaptare sau de
acomodare, la diferite vârste.
Procesul de maturizare biologică a omului cuprinde o perioadă îndelungată – de la naștere până
la vârsta de 17-18 ani la femei și 20-22 de ani la bărbați,când se încheie creșterea corpului, se
finalizează procesul de osificare și se maturizează organele interne. Maturizarea biologică a omului
reprezintă un proces neuniform; aceasta se desfășoară în mod heterocronic, fapt ce se manifestă cel
mai evident la analiza formării constituției corpului. Astfel, compararea ritmurilor de creștere a
capului și a membrelor inferioare la un nou născut și la un om matur demonstrează faptul că
lungimea capului se mărește de două ori, iar lungimea acestora,de cinci ori (fig. 1).

9
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

Figura 1. Modificarea proporțiilor corpului în procesul dezvoltării în funcție de vârstă: l.c – lungimea
capului (Bammess, 1982)

Este general acceptat faptul că se pot delimita câteva etape de dezvoltare, în funcție de vârstă.
În interesul sportului de înaltă performanță, cea mai mare atenție trebuie îndreptată asupra zonei de
vârstă de la 6 ani până la finalizarea maturizării biologice. Un mare interes îl reprezintă și zona de
vârstă ulterioară maturizării, cea a posibilităților funcționale optime (de regulă, până la 27-30 de
ani), cât și prima parte a zonei de dezvoltare inversă (30-40 de ani), în decursul căreia este posibilă
păstrarea unui nivel ridicat al capacității funcționale și al posibilităților celor mai importante sisteme
funcționale ale organismului.
În perioada de la 1 an până la 7 ani, creșterea anuală a lungimii coprului scade treptat de la
10,5 cm până la 5,5 cm pe an. În zona de vârstă de 7-10 ani, creșterea anuală a lungimii corpului
este în medie de 5 cm. Deosebirile dintre sexe, în ceea ce privește viteza de creștere, încep să se
manifeste de la vârsta de 9-10 ani. O accelerare vizibilă a creșterii se observă în perioada de
pubertate. La unii copii, viteza maximă de creștere pe un an poate să atingă 8-10 cm, la baieți,și 7-9
cm,la fetițe (fig. 2). Vârful vitezei de creștere a masei, corpului la fetițe îl reprezintă vârstă de 11-12

10
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

ani (5,0-5,5 kg), iar la băieți este vârsta de 13-14 ani (5,5-6,5 kg). Până la vârsta de 10 ani, la fetițe
masa corpului este puțin mai mică decât la băieți.

Figura 2. Viteza de creștere ale omului, la diferite vârste (Robergs, Roberts, 2002)
Începând cu vârsta de 12 ani, la tinerii sportivi în comparație cu persoanele care nu practică
sportul se observă dezvoltarea masei corporale, fără apariția țesutului adipos. La sportivi, cantitatea
de lipide rămâne constantă, iar în perioada de primăvară –vară,chiar scade, concomitent cu creșterea
continuă a greutății specifice a corpului. La sportivii maturi, bărbați, volumul masei adipoase
reprezintă 6-12 % din masa totală a corpului, în timp ce la persoanele care nu practică sportul este
de 15-22 %. La femei, volumul masei adipoase este de aproximativ de două ori mai mare decât la
bărbați.
Sunt posibile și variații individuale semnificative ale ritmurilor de maturizare biologică și,
corespunzător, diferențe între vârsta biologică și cea din buletinul de identitate, care în unele cazuri
pot să atingă 5-6 ani (Astrand, 1992). De exemplu, creșterea intensă a corpului la băieți,
caracteristică pentru perioada pubertată, poate fi remarcată atât la 11-12 ani, cât și la 16-17 ani.
Maturizarea sexuală timpurie și creșterea accelerată a corpului, legată de aceasta, a masei

11
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

musculare, organelor interne,conducere, de regulă, la un progres rapid în sport, ceea ce, adesea
reprezintă cauza greșelilor antrenorilor și părinților, în legătură cu predispoziția specială a copilului
pentru performanțe în sport.
La vârsta de 13 ani, atât la băieți, cât și la fete, se observă variații extrem de mari, în ceea ce
privește înalțimea (băieții-135-185 cm, fetele-140-180 cm ), greutatea corporală (30-85 kg și 30-80
kg), consumul maxim de oxigen (46-80 ml/kg*min și 38-70 ml/kg*min).
Variații a fel de substanțiale se remarcă și la nivelul forței, rezistenței,vizitei. Aceste variații
sunt determinate, în mare măsură. De ritmurile maturizării biologice, ceea ce îngreunează
semnificativ nu numai selecția și orientarea tinerilor sportivi, dar și organizarea pregătirii acestora.

12
Legile, perioadele de creștere și dezvoltare ale organismului uman

6. BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Ioana - Teoria activităţilor motrice, Ed. Fundaţia România de Mâine, 2008

2. Ifrim, Mircea - Antropologie Motrică, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, 1986

3. Platonov. P.N., Periodizarea antrenamentului sportiv, Editura Discobolul, București 2015, pag
109 – 117.

13

S-ar putea să vă placă și