Moromeții (roman)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secțiune pare să conțină cercetare originală.

Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi șters.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Moromeții

Pagina-titlu a ediției princeps[1]

Informații generale

Autor Marin Preda

Subiect familie, timp

Gen Roman realist postbelic

Ediția originală

Limba română

Editură Editura de Stat pentru Literatură

și Artă[1]

Ilustrator J. Perahim[1]

Țara primei apariții România

 Data primei apariții volumul I (1955)
volumul II (1967)

Număr de pagini 510

518[1]

Dimensiune și
21 cm
greutate

OCLC 37765568

Modifică date / text

Acest articol se referă la romanul Moromeții. Pentru alte sensuri, vedeți Moromeții.

Moromeții este un roman de Marin Preda apărut în două volume la Editura de Stat pentru
Literatură și Artă, în 1955 și în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice.
Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică.
Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea
lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc.

Cuprins
[ascunde]

 1Istoricul publicației
 2Adaptări
 3Note
 4Legături externe

Istoricul publicației[modificare | modificare sursă]

Marin Preda a trebuit să își taie toate punțile de întoarcere spre țărănie și spre sat. Copilul,
tânărul și poate chiar omul matur Marin Preda a trăit o dramă tipică pentru generația sa. De la 10
ani își dorește să nu mai fie țăran. Însă viața avea să-i rezerve surpriza paradoxului de a izbuti ca
om și ca scriitor tocmai în ceea ce încercase să nege odată, adică în asumarea unei condiții
țărănești. Ca și în alte cazuri ale altor scriitori, romanul cel mai important al lui Preda este
anticipat și pregătit de nuvelele sale. Marin Preda face din țăranul Moromete un individ cu o viață
psihologică normală, apt prin aceasta de a deveni erou de proză modernă, el creează un țăran
inteligent, în măsură să conștientizeze, în modul lui caracteristic, dramele existenței și ale clasei
sociale din care face parte. Aspre, dure, polemice sunt aproape toate bucățile din volumul de
debut, încărcate de un patetism anume, antiidilizante, respirând efortul smulgerii din țărănie, a
cuceririi vieții și carierei ca pe o pradă. Calul a fost scrisă cu o duritate pe care a pierdut-o ulteior
(a fost citită chiar în fața lui Eugen Lovinescu care a recunoscut imediat talentul lui Preda, dar
căruia nu i-a smuls de cât un evaziv „Hm!....Descriptiv!”)
Povestirea care dă titlul volumului transpune mitul erotic în varianta rurală. Naratorul povestește
cu ironie binevoitoare turnirul țărănesc în urma căruia flăcăul trebuie să-și câștige dreptul la fata
îndrăgită: el își invită rivalul, pe Achim Achim, „în Pământuri”, pe câmp, unde bătaia cu bâtele și
pumnii, în prezența martorilor, decide învigătorul.
Nuvelele volumului de debut interesează și prin deschiderea caracteriologică în raport cu opera
capitală. Astfel, Ilie Resteu (În ceață) prefigurează tipul umilitului care acumulează ofense, după
care va izbucni în manifestări necontrolate. Pot fi decelate în atitudinea lui semnele personalității
lui Țugurlan.
Dimineața de iarnă conține, în embrion, finalul Moromeților și intriga cărții. In O adunare
liniștită se regăsește povestea călătoriei pe care a făcut-o cândva eroul romanului la munte
împreună cu Bălosu ca să vândă porumb. Pațanghel, eroul acestei narațiuni, seamnă uimitor cu
Moromete. Personajul devine aici adevăratul povestitor, substituindu-se autorului. Pațanghel nu
istorisește pur și simplu, ci pune faptele în scenă, le regizează și apoi le interpretează. Pațanghel
(porecla lui Moromete) este povestitor și actor (cum se dovedește a fi și Moromete atunci când va
face revista presei sau informare politică la fierăria lui Iocan), pregătindu-și meticulos efectele
istorisirii. Amânările, ocolurile inteniționate, suspansul replicilor țin de o anume plăcere a
personajului de a-și crea și regiza o scenă, de spectacol cu public. De la Caragiale încoace, nici
un alt autor român nu a obținut efecte artisitice mai savuroase din vorbirea personajelor, cum a
făcut-o Preda. Simțul limbii vorbite, pe care puțini prozatori l-au stăpânit așa de bine de la
Caragiale încoace – singurul său înaintaș pe linia spiritului muntenesc al limbii. Dacă Mihail
Sadoveanu și Ion Creangă compliniseră artisitic varianta moldovenească a mentalității rurale,
Marin Preda apare pentru provincia sudică drept novator prin plăcerea disimulării și a „teatrului în
teatru”, prin viziunea ironico-sarcastică și prin atmosfera colocvială a scrisului. Niculae, însoțindu-
l mai târziu pe tatăl său într-o călătorie asemănătoare, rămâne dezamăgit; întâmplările îi păreau
banale, oamenii, lipsiți de farmec. Moromete avea însă ciudatul dar de a vedea lucruri pe care
alții nu le văd, avea facultatea de a inventa semnificații acolo unde ele păreau să lipsească ori să
rămână ascunse celorlalți
Marin Preda a avut intuiția de a nu cuprinde în volumul de debut schița Salcâmul, apărută în
ziarul „Timpul”. De acest lucru își dă seama mai târziu. În Viața ca o pradă mărturisește că
salcâmul reprezintă pentru el o „legătură adâncă cu familia sa, care ar fi putut fi ucisă într-o carte
de nuvele”, „un cod care nu trebuia divulgat”, „o poartă spre o lume miraculoasă”. Salcâmul lui
Moromete este un simbol multivalent al aceste lumi, este un axis mundi, un simbol al
independenței lui Moromete, personajul identificându-se cu acest arbore. Pământul și orice obiect
de pe el sunt, pentru Moromete, simboluri sacre, neputând fi înstrăinate, și de aceea rezistența
de a-i vinde lui Bălosu salcâmul nu surprinde pe nimeni. Dar salcâmul lui Moromete mai poate
avea un înțeles: este un semn de hotar și, o dată ce va fi tăiat, se poate ajunge la pierderea
întregului pământ. Scena tăierii salcâmului este precedată de un bocet funerar, prevestind
decăderea viitoare a protagonistului. Tăierea salcâmului constituie prima fisură a spațiului rural.
Și coincide cu venirea acelui timp ce nu mai are răbdare și cu deruta ce îl cuprinde și îl
înstrăinează treptat pe Moromete. Mitul care începe este unul al destrămării, semnificat prin
tăierea salcâmilor și prin uciderea cailor, mitul lui Moromete.

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Moromeții (film).

Primul roman a fost ecranizat în 1987 în regia lui Stere Gulea, care a preluat și rolul scenaristului
în acest film. A fost produs de Casa de Filme 1 și distribuit de România Film. În rolurile principale
sunt Victor Rebengiuc ca Moromete, Luminița Gheorghiu în rolul Catrinei, Gina Patrichi ca
Maria/Guica Moromete.[2]
O continuare a filmului din 1987, Moromeții 2, a fost anunțată în 2017 la 30 de ani de la lansarea
filmului original.[3] Scenariul este o adaptare a celui de-al doilea volum al romanului Moromeții, a
romanului Viața ca o pradă și a publicisticii lui Preda.[4] Rolurile principale sunt interpretate de
actorii Horațiu Mălăele ca Ilie Moromete , Iosif Paștina ca Niculae Moromete și Dana Dogaru -
Catrina. Premiera filmului este programată la 9 noiembrie 2018.

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d Moromeții, pe pagina Anticariat-Online
2. ^ Morometii (1988) pe pagina Cinemagia
3. ^ Luna viitoare incep filmarile pentru "Morometii 2", regizat tot de Stere Gulea. Ilie Moromete va fi
jucat de Horatiu Malaele, hotnews.ro, 28 august 2017
4. ^ Dana Mischie - „Moromeții“ continuă după 30 de ani. Filmările pentru „Moromeții 2“ încep în
septembrie, cu o distribuție de excepție adevarul.ro, 28 august 2017

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 La Wikicitat găsiți citate legate de Moromeții (roman).

 George Motroc
 Morometii fata cu Uniunea, 26 iunie 2006, Laura Toma, Jurnalul Național
 O carte la care revii periodic..., 21 octombrie 2009, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național
 Istoria din spatele romanului lui Marin Preda: Siliștea-Gumești nu crede-n Moromeții, 6
noiembrie 2012, Florentina Tone, Adevărul - articol Historia
 Soția l-a inspirat pe Marin Preda să scrie ”Moromeții”, 8 februarie 2013, Claudiu
Dumitrache, Adevărul
 A murit ultimul personaj din Moromeții, 9 ianuarie 2007, Petre Nițu, Amos News
[ascunde]

v•d•m

Opera literară a lui Marin Preda

 Moromeții (1955-1967)

 Ferestre întunecate (1956)

 Îndrăzneala (1959)

 Risipitorii (1963)

Romane Intrusul (1968)

 Imposibila întoarcere (1972)

 Marele singuratic (1972)

 Delirul (1975)
 Viața ca o pradă (1977)

 Cel mai iubit dintre pământeni (1980)

 Întâlnirea din pământuri (1948)

Nuvele
 Ana Roșculeț (1949)

 Desfășurarea (1952)
 Porțile albastre ale orașului (1973)
Ecranizări

 Marele singuratic (1976)

  Moromeții (1988)

 Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

 Moromeții 2 (2018)
Categorii:
 Cărți din 1955
 Romane-frescă socială
 Cărți după care s-au făcut filme
 Romane de Marin Preda
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat

 Discuții

 Contribuții

 Creare cont

 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikiquote
 Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 English
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 ianuarie 2018, ora 23:09.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
sup