Sunteți pe pagina 1din 5

Anderson argumenteaza ca principalele cauze ale nationalismului si crearii unei comunitati imaginate

sunt reducerea accesului privilegiat la anumite limbi scrise (latina), miscarile de abolire a ideilor privind
dreptul divin si monarhia, ca si aparitia tiparului sub un sistem capitalist.

Perspectiva lui Anderson privind nationalismul plasează rădăcinile noțiunii de "națiune" la sfârșitul
secolului al 18-lea. In timp ce Ernest Gellner considera raspandirea nationalismului in legatura cu
industrialismul in vestul Europei, Elie Kedourie conecteaza nationalismul cu ideile iluministe, cu revolutia
franceza si nasterea statului centralizat francez, anderson sustine ca statele nationale europene incep sa
devina un raspuns la nationalism in diaspora europeana de dincolo de ocean, in colonii, si anume in cele
2 Americi.

El considera crearea statlor natiune ca si o actiune de imitare, in care noi entitati politice „piratau”
modelul satului natiune de baza. Asa cum Anderson subliniaza, marile clustere ale entitatilor politice care
au aparut in America de Nord si de Sud intre 1778 si 1838, de asemenea toate cele care se numesc in
mod constient ca si natiuni, au fost istoric primele astfel de state ....

Comunitatile imaginate este un concept conturat de Anderson. O astfel de comunitate imaginata este
diferita de o comunitate reala pt ca nu este bazata pe interactiuni zilnice fata in fata intre membrii sai.
Spre exemplu, Anderson crede ca o natiune este o comunitate construita social, imaginata de oameni
care se percep ca fiind parte dintr-un grup. Cartea, ..., in care explica conceptul in profunzime, a fost
publicata pentru prima data in 1983, si republicata cu cateva capitole in plus in 1991.

B Anderson defineste o natiune ca „o comunitate imaginata politic – si imaginata a atât în mod inerent
limitate și suveran ” membrii pastreaza in memorie o imagine mentala a afinitatii lor: spre exemplu,
natiunea simte in raport cu alti membri ai natiunii lor cand comunitatea lor imaginata participa la un
eveniment major.

O natiune e imaginata deoarece membrii chiar si celei mai mici natiuni nu vor sti niciodata majoritatea
celorlalti membri, nu ii va intalni, sau chiar sa auda de ei, si totusi in mintea fiecaruia traieste imaginea
comuniunii lor. Membrii comunitatii probabil nu vor sti niciodata pe fiecare dintre membrii lor fata in
fata. Orisicum, s-ar putea ssaa aiba interese similare sau sa se identifice ca parti ale aceleasi natiuni.
Media de asemenea creeaza comunitati imaginate, prin care de obicei atrag audiente sau generalizeaza
si adreseaza cetatenii ca sipublic.

Crearea com imaginate devine posibila datorita „capitalismului printat (scris)”. Intreprinzatorii capitalisti
si-au publicat cartile in limba locala pentru a le maximiza circulatia. Ca si rezultat, cititorii vorbitori de
diferite dialecte devini apti sa se inteleaga intre ei, si se dezvolta un discurs comun. Anderson
argumenteaza ca primele state nationale europene au fost formate in jurul limbii nationale scrise.

Aceste limbi scrise au pus bazele conștiinței naționale în trei moduri distincte ... au creat domenii
unificate de schimb și comunicare sub nivelul Latinei și peste graiurile vorbite. Vorbitorii marilor varietati
de franceza, engleza sau spaniola care s-ar putea găsi dificil sau chiar imposibil să se înțeleagă unul pe
altul într-o conversație, au devenit capabili de a se înțelege unul pe altul prin tipărire și hârtie. În procesul
tehnologic, ei au devenit treptat conștienți de sutele de mii, chiar milioanele de oameni vorbitori ai limbii
lor, și, în același timp, că numai acele sute de mii, sau milioane, aparțin comunitatii lor.

Înca din introducere se pune problema natiunilor vechi, considerate consolidate și care sunt contestate
de tendinte sub-nationaliste din interiorul granitelor lor, exemplele oferite de autor fiind cele ale
razboaielor din Asia, sau chiar din Europa de Est. Prin această abordare subliniază faptul că sfarsitul
nationalismului nu este asa de aproape cum se prezice, iar ideea de „natiune” implica legitimitate in
viata politico-sociala contemporana. In acest context, citându-l pe Hugh Seton-Watson, afirma că “nu
poate fi creata nici o definitie stiintifica a natiunii” deși fenomenul a existat si exista

De asemenea, amintind teoria naționalismului elaborată de Tom Nairn, Anderson consideră că daca
eforturile marxiste si cele liberale de a explica nationalismul au fost un esec partial sau total,
nationalismul poate fi văzut ca un artefact cultural. Pentru a intelege aceste artefacte el propune
examinarea circumstantelor aparitiei lor in istorie si a dezvoltarii lor ulterioare. Aceste artefacte au
aparut la sfarsitul sec. XVIII din incrucisarea unor „forte istorice distincte” apoi au devenit „modulare”
(parte cu functionalitate proprie dintr-un intreg), „”putând fi transplantate(...) pe o mare diversitate de
terenuri sociale (...) dând naștere unor forme de atașament. ”

Anderson incearca sa explice si cum aceste artefacte culturale au determinat sentimente de atasament
asa puternice.Definitia natiunii data de Anderson: Natiunea este o comunitate politica imaginara si
imaginata ca fiind atat intrinsec limitata cat si suverana.

Imaginata fiindca membrii oricarei natiuni nu ii vor cunoaste pe cei mai multi din compatriotii lor, desi in
mintea lor exista imaginea comuniunii lor.

Gellner afirma: „Nationalismul nu este trezirea natiunilor la constiinta de sine: el inventeaza natiuni acolo
unde nu exista.”(Ernest Gellner; Thought and change; p.109). Seton-Watson:”o natiune exista atunci
cand un numar semnificativ de oameni dintr-o comunitate considera ca formeaza o natiune sau se
comporta ca si cum ar fi una”.(Nations and States;p.5).In mod real comunitatile mai mari decat satele
primordiale bazate pe contractul personal sunt imaginate.Dart comunitatile nu trebuie deosebite prin
falsitatea sau autenticitatea lor, ci prin felul in care sunt imaginate.

Natiunea este imaginata ca limitata fiindca si cea mai mare are un numar finit de fiinte umane, granite
distincte chiar daca elastice.
Suverane sunt fiindca natiunile viseaza fie libere, independente(suveranitatea natiunilor este o idee care
apare si odata cu lupta impotriva legitimitatii monarhiei de drept divin).Este imaginata ca o comunitate
fiindca inegalitatea si exploatarea din interiorul fiecareia este perceputa ca o puternica camaderie pe
orizontala.

Mormintele soldatului necunoscut, cenotafurile sugereaza preocuparea nationalismului pentru


nemurire, asadar o puternica afinitate cu tipurile de imaginar religios.

Dar in sec. XVIII se inregisreaza atat rasaritul epocii nationalismului cat si declinul gandirii religioase.
Aparitia nationalismului nu a fost determinata de decaderea gandirii religiose ca o necesitate. Gandirea
religioasa a fost inlocuita treptat in cea mai mare parte din cazuri cu nationalismul,desi Anderson nu
sustine nici faptul ca nationalismul tine locul religiei.

Nationalismul trebuie inteles in raport cu sistemele culturale care l-au precedat, adica: comunitatea
religioasa si monarhia dinastica.

Popoarele care nu se intelegeau prin limba comunicau prin simbolurile unei limbi sacre(ex. araba in care
este scris Coranul, etc).Aceste comunitatile clasice legate prin limbile sacre erau diferite de comunitatile
imaginare ale natiunilor moderne.In cazul comunitatii religioase convertirea era realizabila prin initierea
a noului venit in limba sacra. Comunitatile religioase au intrat in declin odata cu sfarsitul Evului Mediu
tarziu. Un factor a fost reprezentat de calatoriile in afara Europei si largirea orizonturilor cunoasterii
despre pluralitatea formelor de viata umane si despre pluralitatea religioasa.

Al doilea factor a fost pierderea prestigiului limbii sacre. Cartile sacre au fost traduse in limbile
popoarelor si purtatorii sacrului(preotii) nu mai erau singurii care aveau acces nemijlocit la cunoasterea
sacra. Tiparul, aparitia si dezvoltarea relatiilor capitaliste vor contribui la acestea.

Monarhia dinastica

Monarhia autentica se opune conceptiilor moderne despre viata politica. Regalitatea se organizeaza in
jurul unui centru; legitimitatea este conferita de divinitate nu de popor.De aceea demarcatiile statelor
erau flexibile si chiar indistincte,imperiile isi tineau dominatia asupra populatiilor etrogene.
Din sec. XVII incepe declinul legitimitatii monarhiei de drept divin din Europa Occidentala. 1649 Charles
Stuard a fost decapitat. Apoi Protectoratul la mijlocul sec. XVII; deci un stat a fost condus de un
Protectorat nu de un rege! Dupa 1789 principiul legitimitatii a capatat alta valenta si monarhia a devenit
un model semi-standardizat. Pana 1914 statele statele dinastice formau majoritatea sistemului politic
mondial, dar multi monarhi deja apelau la specificul national.

Conceptii despre timp.

Pe lângă toate aceste schimbări, secolul al XIII- lea aduce schimbări fundamentale în modul de a înțelege
lumea.

Crestinii in Evul Mediu se credeau foarte aproape de sfarsitul lumii, traiau intr-un „timp mesianic”, un
prezent instantaneu care cuprinde atât trecutul cât și viitorul.

Ulterior acesta a fost inlocuit cu uun timp vid,omogen. In timpul mesianic evenimentele descrise au o
valoare unica, adica nu sunt descrise ca standard sau obisnuite(deci nu mai exista evenimente
comparabile, asemanatoare) si producerea lor are un sens divin.

In timpul omogen( in care indivizii traiesc in comunitati din care cunosc doar catva, dar stiu ca apartin
acelor comunitati) evenimentele au o valoare plurala, se petrec in timp calendaristic, se produc
independent(Ex.evenimentele de pe prima pagina a unui ziar; legatura dintra aceste evenimente este
imaginara si deriva din doua surse: 1.consecinta calendaristica-timp omogen;2.relatia dintre ziar si piata:
zilnic milioane de oameni consuma informatia din ziare;vazand unul pe celalalt ca citeste ziarul
descopera intre ei un punct comun, se simt intr-o comunitate).

III.Originile constiintei nationale

În cel de al III- lea capitol este pus în prim plan rolul capitalismului în formarea conștiințelor naționale.

Una dintre cele mai timpurii forme de întreprindere capitalistă a fost dezvoltarea tipăriturii ca bun de
consum. Cărțile publicate în limbile autohtone se vindeau în cantități din ce în ce mai mari, declanșând
așa numita „epocă a reproducerii mecanice,” iar negustorii obțineau tot mai mult profit prin vânzarea
exemplarelor la mare căutare.

Astfel a luat naștere o coaliție între protestantism și industria tipografică care exploata edițiile populare
ieftine creând un mare public cititor din care faceau parte și negustorii sau femeile neștiutori de latină,
mobilizându-i pentru scopuri politico-religioase.
Un al doilea factor al creării unei conștiințe naționale a fost răspândirea înceată și inegală a anumitor
limbi autohtone ca instrumente de centralizare administrativă de către anumiți monarhi. Folosirea
limbilor autohtone în administrație a fost premergatoare atât apariției tiparului cât și transformărilor
religioase din sec.XVI. Astfel ridicarea la statutul de limbaje ale puterii unde într-un anumit sens intrau în
competiție cu latina (franceza la Paris; engleza la Londra) a contribuit la rândul ei la declinul comunității
imaginare a creștinătății.

Apariția acestor limbi de tipărire au pus bazele conștiințelor naționale în trei moduri:

- au creat domenii unitare de schimburi și comunicare. Astfel indivizii care citeau într-o limbă au devenit
conștienți de alți indivizi care citeau în aceeași limbă.

- industria tipografică a dat o nouă stabilitate limbii care în timp a ajutat la construirea unei imagini de
vechime caracteristică ideii subiective de națiune.

- industria tipografică a creat limbaje ale puterii diferite față de vechile limbi administrative.

Autorul concluzionează spunând că prin relația dintre capitalism și tehnologia de tipărire s-au pus bazele
unei noi forme de comunitate imaginată care prin structura sa a determinat existența națiunii moderne.

S-ar putea să vă placă și