Sunteți pe pagina 1din 36

Bilet de examen nr.

1. Intraprenorul – definire şi deosebiri faţă de întreprinzătorul clasic

Intraprenorul reprezinta acel salariat din cadrul unei firme care initiaza si operationalizeaza
un demers intraprenorial bine conturat cu participarea unui grup de angajati dispunand de o
autonomie intreprenoriala si manageriala apreciabila si fiind recompensat in functie de
performantele obtinute.

Deosebiri:
- asumarea unui grad de risc mai redus deoarece demersul intreprenorial se manifesta in
cadrul unei firme de dimensiuni apreciabile care ofera resurse,prestigiu si protective,de care
un intreprinzator obisnuit nu beneficiaza;

- constrangerile temporare sunt mai reduse datorita accesului la resurse tehnico-


materiale, umane, informationale si financiare ale firmei in cadrul caruia se manifesta
intraprenorul;

De regula,accesul la resurse,servicii etc se face mai rapid in aceste conditii ,decat pentru un
intreprinzator care porneste de la “zero”.

- intraprenorul este mai “disciplinat”, mai riguros in decizii si actiuni datorita


antecedentelor sale si a manifestarii in cadrul unei firme cu reguli scrise si nescrise stiute de
toti si cu o cultura organizationala bine conturata;

- intraprenorul obtine venituri sensibil mai reduse decat ale intreprinzatorului in


conditiile realizarii unor proiecte asemanatoare, astfel ca intraprenorul utilizeaza resursele
firmei de unde rezulta ca acesta participa masiv la distribuirea veniturilor nete.

2. Principalele surse de finanţare a IMM-urilor

Pentru satisfacerea necesitatilor financiare ale firmei in conditii cat mai avantajoase,
intreprinzzatorul – manager trebuie sa stie care sunt sursele posibile pentru obtinerea banilor
si termenii in care ele acorda finantari.

Susre potentiale de finantare:


a. Resursele financiare proprii ale intreprinzatorului reprezinta, ca regula, baza
financiara de demarare a afacerii.
b. Resursele familiei si ale prietenilor
c. Francidingul reprezinta o importanta finantare indirecata in natura, asigurand o parte
apreciabila prin resursele necesare demararii si derularii unei afaceri.
d. Resursele partenerilor de afaceri reprezinta una dintre cele mai vechi si eficace
modalitati de atragere de resurse financiare de catre un intreprinzator.
e. Emisiunea de actiuni pe piata de capital
f. Cooperativa de credit reprezinta o institutie de intrajutorare financiara clasica intre
mai multe persoane fizice sau juridice, care cotizeaza periodic cu anumite sume la
cooperativa, de la care se pot imprumuta apoi in conditii relativ avantajoase.
g. Factoringul
h. Granturile

3. Analizaţi studiul de caz ,,Afaceri la mansardă”.

Bilet de examen nr. 2

1. Şcolile intreprenoriale
- Personalitatilor intreprenoriale
- Caracteristicilor psihologice
- Clasica
- Manageriala
- Leadership
- Intraprenoriala

2. Identificaţi o oportunitate economică în mediul de afaceri românesc şi formulaţi o


abordare profesionistă în vederea valorificării sale.

Structura fisei de oportunitate:

FIŞĂ DE OPORTUNITATE

1. Descrierea succintă a oportunităţii de afaceri, cu precizarea dimensiunilor


 economică
 contextuală
 psihologică
 anticipativă
2. Precizarea sursei şi tipului de oportunitate de afacere
 tipul de oportunitate
 sursa de oportunitate
3. Indicarea segmentului de piaţă avut în vedere
 zona
 caracteristici principale
4. Resurse necesare
 umane
 tehnico-materiale
 informaţii şi cunoştinţe
 financiare
- proprii
- împrumutate
- atrase
5. Avantajul competitiv al produsului/serviciului
6. Profitul anticipat aproximativ
 bucata
 total
7. Elemente deosebite de luat în considerare, formulate de identificatorul oportunităţilor
de afaceri
8. Estimaţi probabilitatea de succes a afacerii

3. Principalii piloni sau actori ai economiei de piaţă sunt:


a. întreprinzătorii, managerii profesionişti, investitorii de risc, bancherii şi
brokerii;
b. întreprinzătorii, economiştii, bancherii, investitorii şi brokerii;
c. întreprinzătorii, managerii, economiştii, bancherii şi investitorii;
d. întreprinzătorii, managerii profesionişti, asiguratorii, investitorii de risc şi
bancherii.
Indicaţi care variantă este corectă şi argumentaţi opţiunea.

Întreprinzătorii, împreună cu managerii profesionişti, bancherii, investitorii de risc şi


brockerii sunt pilonii/actorii principali ai economiei de piaţă, alcătuind vectorul uman de forţă
care face ca într-o ţară să existe o economie performantă. Deci răspunsul corect este varianta
“a”.

Bilet de examen nr. 3

1. Factorii care condiţionează înfiinţarea firmelor mici şi mijlocii

-fluctuatiile macroeconomice
-costul capitalului
-rata somajului
-marimea veniturilor personale posibil de obtinut prin infiinatrea unei firme depaseste nivelul
salariului obtinut in prezent de potentialul intreprinzator
-caracteristicile specifice ramurilor economice.

Fluctuatiile macroeconomice-influenteaza intensitatea tuturor proceselor economice din


cadrul unei economii
-constituie un factor de influenta generala,in sensul conditionarii ritmului infiintarii de noi
firme in toate ramurile economiei unei tari.

-statisticile releva ca in perioadele de expansiune economica ritmul crearii de noi firme este
mai mare decat in perioadele de stagnare sau recesiune economica.Cauzele sunt evidente:
-sporeste cererea de produse si servicii,
-creste ritmul investitiilor,
-starea de spirit a populatiei este mai buna,mai optimista etc.
Costul capitalului-se refera la resursa cea mai costisitoare si dificil de asigurat de catre
intreprinzator.Acesta influenteaza infiintarea de noi firme in mod univoc.

-pe masura de costul capitalului este mai redus ,sporeste numarul firmelor infiintate si –intr-o
anumita masura-dimesiunea lor.

Rata somajului-constituie un alt factor macroeconomic cu impact semnificativ asupra ratei de


infiintare a firmelor.

-unui ritm inalt al somajului ii corespunde o accelerare a infiintarii de noi firme.Aceasta se


explica prin presiunea care se creaza asupra celor fara slujba de a-si gasi o sursa de existenta.

-in conditiile unui somaj mai ridicat,noile firme isi gasesc mai usor forta de munca calificata
de care au nevoie si la un pret mai scazut.

Raportul dintre marimea veniurilor personale posibil de obtinut ca angajat,prin infiintarea


unei firme si nivelul salariului obtenabil de catre potentialul intreprinzator-cu cat se pot
realiza venituri mai mari intr-o afacere nou-infiintata ,comparativ cu salariul primit in
calitate de angajat,cu atat sporeste motivatia economica de a devenii intreprinzator.

Caracteristicile specifice ramurilor economice-reprezinta un factor de influenta


partiala,sectoriala.
-in ramurie care se dezvolta ,indiferent de evolutia unei tari ,se infiinteaza de regula un nr mai
mare de firme decat in ramurile care stagneaza.

-cu cat o economie contine mai multe asemenea ramuri,cu atat inregistreaza un ritm mai rapid
de creare de noi firme mici si mijlocii.

-cercetarile ne spun ca cele mai rapide cresteri ale infiintarii de noi firme se produc in
ramurile inovative,purtatoare de progres tehnic,care se inscriu in principalele evolutii
tehnologice actuale:informatica,telecomunicatii,computere etc.

2. Caracteristicile mediului intreprenorial contemporan


a. Turbulenţă contextuală;
b. Modificări sociale;
c. Schimbarea interdependenţelor dintre resurse;
d. Evoluţia rapidă a oportunităţilor de afaceri;
e. Schimbările tehnologice;
f. Amplificarea incertitudinilor;
g. Schimbarea competiţiei;
h. Schimbarea structurii pieţelor.

3. Particularităţi ale organizării în IMM-uri


a. Mai putin intense
b. centrata pe oportunitatea economica
c. predomina abordarile pe termen scurt
d. prezinta o informalitate ridicata
e. bazata pe o rapida viteza de reactie fata de elementele noi
f. caracterizata prin flexebilitate si adaptabilitate ridicate
g. orientate in cvasitotalitate spre pietele locale
h. rigurozitate redusa

4. Întreprinzătorul prezintă concomitent patru dimensiuni majore:


a. acţională, psihologică, socială, operaţională;
b. operaţională, socială, financiară, creativă;
c. acţională, inovaţională, socială, financiară;
d. acţională, psihologică, financiară, creativă;
e. acţională, operaţională, psihologică, financiară.
Care variantă exprimă cel mai bine dimensiunile întreprinzătorului?

Varianta corectă este “d”. Celelalte variante omit cel puţin unul dintre elementele
esenţiale încorporate în alternativa “d”. (d. acţională, psihologică, financiară, creativă;)

Bilet de examen nr. 4

1. Definirea, necesitatea şi scopurile elaborării planului de afaceri


Definitia 1. Reprez. un instrument decizional dinamic,destinat pe de o parte managerilor din
cadrul firmei in vederea cresterii eficientei activitatii acestora si pe de alta parte,
investitorilor, bancherilor, si in general ,oricarui partener
posibil,industral,comercial,social,carora le permite sa ia cunostinta de perspectivele afacerii.

Definitia 2.Reprez. un document care descrie scopurile firmei si mijloacele de realizare a lor
in urmatorii 5 ani.

Necesitatea:

- Planul de afaceri reprez un mij de autodefinire pt cei ce comanda si/sau realizeaza


planul de af asupra profitabilitatii si viabilitatii demersului intreprenorial de
valorificare a oportunitatii economice.
- Pl. de af constituie un instrument de previzionare a afacerii.
- Pl de af este un instrument major in finantarea intregii afaceri.
- Pl de af reprez o baza pt organizarea, coordonarea si controlul proceselor implicate de
demersul intreprenorial de valorificare a oportunitatii economice.
- Pl de af reprez o foarte importanta modalitate educationala pt personalul implicat,
incepand cu intreprinzatorul.
- Pl de af in ansamblul sau constituie unul dintre cele mai complete si eficace
instrumente manageriale pt intreprinzatori si manageri.

Scopurile:

- Determinarea profitabilitatii valorificarii oportunitatii economice identificate


- Stabilirea principalelor elemente de natura economica, marketing, financiara,
productie, management prin care se constituie de fapt afacerea.
- Obtinerea finantarii de la banca
- Obtinerea de fonduri de investitii
- Perfectarea de aliante strategice intre firma respective si alte firme in vederea
valorificarii superioare a unor oportunitati.
- Obtinerea de contracte de cumparare, in special de catre firmele mici de la firmele
mari, poate fi facilitate de elaborarea unui pl de af special.
- Implicarea anumitor persoane in realizarea unei noi afaceri poate reprezenta scopul
elaborarii unui pl de af.
- Facilitarea de fuziuni intre companii sau a cumpararii altei firme.

2. Dimensiunile întreprinzătorului
- actionala, realizeaza schimbarea;
- psihologica, incredere in sine, rezistent la effort si presiuni, incredere in viitor;
- financiara, atrage resursele altora, risca propriile resurse;
- creativa, inoveaza tehnic, comercial, financiar, managerial, uman, introduce
schimbarea;

3. După sfera de cuprindere a economiei exista următoarele abordări a definirii IMM-urilor:


a. generalizatoare şi diferenţiate;
b. generalizatoare şi unidimensionale;
c. unidimensionale şi diferenţiate;
d. unidimensionale şi multidimensionale;
e. unidimensionale şi generalizatoare.
Care din variantele de mai sus corespunde realităţii?

Bilet de examen nr. 5

1. Principiile elaborării şi redactării planului de afaceri


- Stabilirea scopurilor de realizat prin elaborarea planului de afaceri ;
- Cunoaşterea şi luarea în considerare a aşteptărilor şi cerinţelor specifice ale
întreprinzătorului faţă de afacerea avută în vedere;
- Includerea obligatorie in planul de afaceri a anumitor elemente de esenta privitoare la
afacerea, intreprinzatorul, managerii si organizatia implicata in activitatea si performantele
lor precenente;
- Lurea in considerare a esentei mai multor moduri de a concepe si a scrie un bun plan
de afaceri;
- Manifestarea de creativitate in asamblarea si modul de prezentare a planului de
afaceri;
- Realizarea unui plan de afaceri cat mai focalizat pe obiective si mai concis;
- Individualizarea planului de afaceri, prin reflectarea personalitatii organizatiei si
oamenilor din cadrul sau, a atasamentului si increderii lor in organizatie si avantajul sau
competitiv;
- Realizarea unui plan de afaceri echilibrat, cuprinzand atat aspecte pozitive, cat si
negative;
- Redactarea planului de afaceri este necesar sa dureze cel putin doua-trei saptamani.

2. Definiţii ale întreprinzătorului (Nicolescu şi Stevenson)


Howard Stevenson: asumator de riscuri, fondator de organizatii sau activitati,
inovator, capitalist si flexibil moral si comportamental.

3. Identificaţi, corectaţi, completaţi şi comentaţi figura alăturată:


Economice
Mijloace
Activităţi
intreprenoriale
Activităţi
intreprenoriale
Activităţi
intreprenoriale
sociale

1. Scopuri

Economice Sociale

Activităţi Activităţi

Economice intreprenoriale intreprenoriale


Mijloace
clasice(economice) cultural politice si culturale
Sociale Activităţi Activităţi

Intreprenoriale intreprenoriale

comunitare sociale

Interpretare:99% din cercetari si studii sunt consacrate celor economice

Aceasta se numeste:Matricea activitatilor intreprenoriale –B.Johanisson


4. Analizaţi studiul de caz ,,Secretul unui întreprinzător italian”

Bilet de examen nr. 6

1. Structura planului de afaceri

Definire – plan de afaceri


• planul de afaceri este o metodă intreprenorial-managerialăn de proiectare şi
promovare a unei afaceri noi sau de dezvoltare semnificativă a unei afaceri existente,
pornind de la identificarea unei oportunităţi economice, prin care se determină
obiectivele de realizat, se dimensionează şi structurează principalele resurse şi
activităţi necesare, demonstrând că aceasta este profitabilă, că merită să fie sprijinită
de potenţialii stakeholderi.

Componentele planului de afaceri


a) Sinteza planului de afaceri
b) Prezentarea întreprinderii
c) Produsele şi serviciile firmei
d) Programul de marketing şi de vânzări
e) Programul de dezvoltare a produselor şi/sau serviciilor
f) Programarea activităţilor operaţionale
g) Managementul activităţilor
h) Planul financiar
i) Oferta intreprenorială
j) Anexele

2. Particularităţi ale coordonării în IMM-uri

Manifestarea cvasipermanenta si intensa


Utilizarea redusa a sedintei de coordonare
Realizarea predominanta sub forma de discutii bilaterale
Preponderenta actionala ( si nu decizionala )
Prezinta o puternica tenta informala, nu rareori cu un continut afectiv substantial
Marcata substantial de viziunea si caracteristicile intreprinzatorului-manager.

3. Există mai multe elemente manageriale de diferenţiere a managerului-întreprinzător

faţă de managerul-salariat, ce pot fi sintetizate astfel :

a. posibilităţi de exprimare şi realizare personală net superioare;


b. restricţii mai mici endogene şi exogene în ceea ce priveşte resursele utilizabile;

c. caracter relaţional mai redus al activităţii sale, cu o încărcătură afectivă

inferioară;

d. primatul „savoir-faire-ului“, comparativ cu „savoir-change-ului“, care se

consideră a fi o trăsătură definitorie a managerilor competenţi.

Din analiza celor de mai sus, se observă că varianta corectă este “a” deoarece la
întreprinzătorul-manager, spre deosebire de întreprinzătorul-salariat, restricţiile endogene şi
exogene sunt mai mari, caracterul relaţional este mai pronunţat, încărcătura afectivă este mai
mare, iar savoir-change-ul primează savoir-faire-ului.

Bilet de examen nr. 7

1. Necesitatea şi sursele finanţării întreprinzătorilor


Necesitati:
• pregatirea demararii unei afaceri
• infintarea firmei sau a afacerii
• cumpararea unei afaceri existente
• asigurarea capitalului circulant de lucru permanent si sezonier
• inlocuirea de echipamente si utilaje uzate si de tehnologii invechite
• dezvoltarea firmei
• noi spatii de productie, comercializare, administrative

Surse de finantare pot fi :

A. CONVENTIONALE:
• Resurse personale ale intreprinzatorului
• Resursele familiei si ale prietenilor
• Veniturile si patrimonial intreprinderii respective
• Parteneri de afaceri
• Bancile comerciale
• Cooperativele de credit
B. NECONVENTIONALE:
• Emisiunea de actiuni pe piata de capital
• Fondurile cu capital de risc
• Factoringul
• Leasingul
• Francisingul
2. Particularităţile strategiilor intreprenoriale:
- Gradul ridicat de personalizare a strategiei
- Informalitatea ridicata
- Componenta simplificata
- Predominanta abordarilor pe termene mai reduse
- Axarea pe oportunitatea economica
- Orientarea spre pietele locale
- Focalizarea asupra valorificarii niselor de piata
- Flexibilitate pronuntata

3. Analizaţi studiul de caz ,,Previziunea în cadrul IMM-urilor”

Bilet de examen nr. 8

1. Principalele tipuri de oportunităţi economice


 Operationalizarea unei investitii
 Desprinderea sau separarea dintr-un produs sau serviciu existent
 Transformarea unui hobby in afacere
 Constientizarea existentei unui anumit client
 Descoperire unei necesitati a pietei nesatisfacute
 Dezvoltarea unor activitati realizate in afara orelor de program de munca
 Sansa de a intalni si recunoaste o oportunitate de afaceri viabila
 Expertiza sau competenta profesionala proprie

2. Nivelurile de abordare a fenomenului intreprenorial


a) Intreprinderea este componenta cea mai importanta a economiei si a societatii
b) Intreprinderile mici si mijlocii reprezinta esalonul (sectorul) cel mai numeros si important al
intreprinderilor, indeplinind multiple functii economice, tehnice si sociale
c) IMM-urile prezinta “slabiciuni congenitale” apreciabile, ale caror cunoastere si
contracarare sunt esentiale
d) Intreprinzatorii constituie unul dintre principalii piloni, actori, ai economiei de piata
e) Valorificarea majora a potentialului IMM-urilor si intreprinzatorilor, concomitent cu
diminuarea “deficientelor congenitale”, este conditionta, intr-o masura apreciabila, de
fundamentarea activitatilor intreprenoriale pe elemente furnizate de stiinta
managementului in general, de managementul intreprenorial in special.

3. Încadraţi tipologic urmatorul întreprinzător:


Dl. Popescu Ion a înfiinţat în 1992 o firmă care asamblează şi comercializează
calculatoare cu piese din import.Muncind foarte mult, venind la firmă dimineaţa la 8
şi plecând, de regulă, seara la 19-20, firma s-a dezvoltat rapid.Prin exemplul
personal, prin încrederea puternică şi optimismul degajat, a reuşit să-şi construiască
o echipă deosebit de inovatoare şi harnică. Printr-o programare şi organizare
riguroasă a activităţii şi printr-o permanentă cunoaştere şi luare în considerare a ceea
ce este nou în domeniul computerelor în Occident,a reuşit să asambleze şi executa
un mare număr de computere. Firma s-a dezvoltat rapid, depaşindu-i cu mult
aşteptările atât ca cifră de afaceri, cât şi ca profit.

Performant personal
-aloca foarte mult timp afacerii
-crede puternic in propria persoana si in ceea ce face
-incearca sa invete cat mai mult despre afacerea pe care o deruleaza
-poseda o viziune asupra afacerii pe care o implementeaza
-apeleaza la tehnici de planificare
-pune accent pe flexibilitate intr-o organizare mai putin structurala si fomalizata
-manifesta reactii rapide fata de schimbarile mediului
-se descurca bine in conditii de criza
-poseda o mare capacitate de a rezolva problema

Bilet de examen nr. 9


1. Definirea, dimensiunile şi sursele oportunităţilor economice

O necesitate si /sau o cerere potentiala de un produs sau serviciu intr-un anumit context, a
carei sesizare, identificare, luare in considerare si satisfacere printr-un proces economic de
catre o persoana sau un grup poate genera profit,in viitor.

Caracteristici:oportunitate eco prezinta mai multe dimensiuni:

 Economica, in sensul generarii de profit


 Psihologica, “existand” numai ca perceptie a anumitor persoane care cred in
profitabilitatea sa
 Contextuala , concreta, manifestandu-se numai in anumite conditii si situatii
 Prospectiva, devenind o realitate in viitor, ca urmare a unor decizii si actiuni
concentrate, de natura economica, intreprenoriala si manageriala.

 Principalele surse de oportunitati eco:


 Comerciale
 Stiintifice
 Tehnice
 Juridice
 Fiscale
 Bancare
 Informationale
 Educationale
 Manageriale
2. Rolurile întreprinzătorilor

- investitor;
- proprietar;
- manager;
- executant;
- inventator;

3. Completaţi, corectaţi şi comentaţi tabelul alăturat

Nr. Tip de agent al Categorii de Intensitate Natura actiunii


crt. valori
1 Director Individualistă Mare Dezvoltare
2 Cercetător Mica Dezvoltare
3 Individualistă Mare Functionar
4 Specialist Individualista Mică Funcţionar

5 Profet Colectivitate Mare Dezvoltare


6 Activist Colectivitate Dezvoltare
7 Manager Colectivitate Mare Funcţionar

Bilet de examen nr. 10

1. Variabilele care determină conţinutul şi formele de manifestare ale activităţilor


intreprenoriale.
Interne:
 Natura organizatiei
 Marimea firmei
 Personalitatea si pregatirea intreprinzatorului
 Cultura si caracteristicile profesionale ale persoanelor implicate
 Cultura organizatiei
 Caracteristicile si gradul de implicare a stakeholderilor

Externe :
 Caracteristicile si functionalitatea sistemului economic
 Cultura economica nationala si a zonei implicate
 Piata accesata
 Caracteristicile si gradul de implicare a stakeholderilor

2. Determinările oportunităţii economice


- Dimensionarea resurselor necesare in functie de amploare, complexitate si
perspectivele oportunitatii economice identificate;
- Reliefarea elementelor de unicitate a abordarii utilizate de noi din punct de
vedere al resurselor;
- Stabilirea contributiei proprii la asigurarea resurselor necesare;
- Identificarea surselor de asigurare a celorlalte resurse;
- Previzionarea rezultatelor financiare (venituri nete) scontate care sa asigure
recuperarea resurselor integral.

3. Tipurile de societăţi comerciale


 societate in nume colectiv (SNC)
 societate in comandita simpla (SCS)
 societate pe actiuni (SA)
 societate in comandita pe actiuni (SCA)
 societate cu raspundere limitata (SRL)

4. Analizaţi studiul de caz „O carieră fulgerătoare” /„O boală cu urmări fericite„

Bilet de examen nr. 11

1. Particularităţile managementului intreprenorial

 se refera la o organizatie de dimensiuni mici caracterizata concomitent prin resurse si


inertie organizationala redusa;
 se confrunta cu o mare varietate de situatii organizationale determinate de
eterogenitatea foarte ridicata a IMM-urilor;
 se manifesta o extrema diversitate a elementelor manageriale in IMM-uri datorita
impactului variabilelor organizationale si manageriale specifice lor;
 personajul managerial care daca exista nu este specializat pe domenii,activitati,
metode fiind prin forta imprejurarilor de tip generalist;
 apelarea la specialisti din afara firmei,la consultanti si traineri indeosebi pentru a
solutiona probleme manageriale,specializate in sectoare si perioade cheie; pentru
evolutia IMM-urilor reprezinta o componenta indispensabila si a managerului ce
conditioneaza adesea insasi existenta IMM-urilor;
 este un management puternic personalizat datorita impactului decisiv al viziunii
leadershipului si personalitatii intreprinzatorului

2. Tabloul principalelor dificultăţi cu care se confruntă IMM-urile din România

 domeniul financiar-monetar
 domeniul bancar
 domeniul fiscal
 domeniul comercial-marketing
 domeniul tehnic-inovational
 domeniul educational si al resurselor umane
 domeniul managerial
 domeniul informational-comunicational
 domeniul institutional-administrativ
 domeniul legislativ-juridic
 domeniul cultural
DETALIAT PAGINILE 318 - 324

3. Formulaţi un proiect de chestionar care să vă permită caracterizarea şi încadrarea

tipologică a unui întreprinzător.

!Chestionar-intrebari fundamentale!

Bilet de examen nr. 12

1. Definirea şi nivelurile networingului intreprenorial

Definitie: Dezvoltarea si mentinerea de relatii cu persoane care au impact direct si indirect


asupra afacerii.

Niveluri:
a) netw comercial: relatiile dintre intreprinzator si firma sa, pe de o parte, si stakeholderii cu
care realizeaza tranzactii comerciale pe de alta parte – clienti, furnizori, banca, managerii,
salariatii, etc.

b)netw comunicational: rel intreprinzatorului si firmei sale cu asociatiile de intreprinderi mici


si mijlocii, camerele de comert, admin locala, cu care nu se deruleaza tranzactii.

c)Netw mental – social: se refera la viziunea intreprinzatorului privind starea si evolutia


firmei in contextul in care isi desfasoara activitatea, care serveste drept baza a ansamblului
sistemului de relatii al organizatiei cu mediul inconjurator.

2. Franciza – definire, tipuri şi avantaje

Fanciza consta in stabilirea pe faza contractuala a unei relatii de mk pe termen lung intre
doua firme,prin care prima firma,mai mare,-francizorul-,acorda celei de-a doua-francizorul-
dreptul de a-i utiliza numele si sistemul de comercializare ,in schimbul platii unei sume,care
se plateste continuu.
In prezent se utilizeaza 4 tipuri de franciza:

 franciza producator-comerciant cu amanuntul


 franciza producator-comerciant cu ridicata
 franciza comerciant cu ridcata-comerciant cu amanuntul
 franciza marca comerciala,marca de nume sau licenta –comercian cu amanuntul

Avantaje:
 accesul la o afacere a carei viabilitate a fost demonstrata
 cunoasterea si dezvoltarea afacerii in conditiile primirii de la francizor de training,
consultanta si servicii
 beneficierea de cercetarile de piata si dezvoltarile produsului pe care le realizeaza
francizorul
 posibilitatea inceperii si derularii unei afaceri cu un capital mai redus
 diminuarea unora dintre cheltuieli curente (reclama, promovare, cercetari de piata,
modernizarea produselor sau serviciului) efectuate de francizor, integral sau partial
 diminuarea riscurilor aferente investirii intr-o afacere.

3. Utilizarea conceptului de ,,arhitect social”, axat pe promovarea şi protecţia valorilor,


caracterizând întreprinzătorul ca fiind leader, având abilitatea de a-şi adapta stilul la
nevoile oamenilor, este meritul:
a. şcolii sistemice;
b. şcolii intraprenoriale;
c. şcolii caracteristicilor psihologice;
d. şcolii leadershipului;
e. şcolii manageriale.
Care din variantele de mai sus este corectă? Argumentaţi răspunsul.

Bilet de examen nr. 13

1. Abordarea triaxială a lui Toulouse

Prin prisma acestei abordari, intreprinzatorul se caracterizeaza astfel:

a) Din punct de vedere sociologic, al valorilor, printr-un puternic individualism,


acordand o atentie prioritara autonomiei si libertatii de decizie. Raportat la normele care
predomina in societate, intreprinzatorul este considerat ca o persoana aparte, nu rareori
marginalizat, intrand in conflict cu aceasta.

b) Din punct de vedere psihologic, al implicarii, intreprinzatorul prin asumarea de riscuri


ridicate referitoare la cariera sa, la familie, la propria imagine si fireste la bani.
Intreprinzatorul isi asuma riscuri majore, de regula calculate, deoarece crede cu putere ca
poseda capacitatea de a influenta si ca are forta sa-si dirijeze propriul destin. De cele mai
multe ori intreprinzatorii sunt persoane care au insatisfactii fie de natura materiala, fie
psihologice, reflectate intr-o pronuntata nevoie de autorealizare. Specific psihologic este un
grad ridicat de interiorizare, generator de multiple motivatii.

c) Din punct de vedere operational, intreprinzatorului ii este proprie o ridicata capacitate


de a actiona asociata cel mai adesea cu o abordare creativa, inovationala.

2. Bariere contextuale în calea valorificării oportunităţilor economice

Bariere individual-organizationale:
 concentrarea asupra produselor si afacerilor care se deruleaza in prezent;
 focalizarea asupra activelor existente;
 luarea in considerare in exclusivitate a salariatilor si abilitatilor profesionale de care se
dispune in prezent;
 focalizarea asupra relatiilor umane si organizationale pe care cei implicati le au in
perioada actuala;
 concentrarea asupra planurilor si programelor derulate in prezent;

Bariere contextuale:
 culturale;
 legislativ – birocratice;
 motivatuional-economice;
 investitional-economice;
 descresterea economica;
 coruptia;
 hiperconcurenta importurilor;

3. Aţi absolvit facultatea de Management de la ASE şi cu cele 98.000 lei primiţi moştenire de
la o bunică decedată – vă propuneţi să înfiinţaţi o întreprindere de alimentaţie publică. Se
recomandă să apelaţi la o franciză? Argumentaţi răspunsul.

Bilet de examen nr. 14

1. Definirea şi formele managementului intreprenorial

Managementul intreprenorial este o disciplina de baza a managementului, care se ocupa de


studiul proceselor si relatiilor intreprenorial-manageriale derulate, in organizatii de mici
dimensiuni – puternic personalizate de rolul determinant pe care-l exercita intreprinzatorul –
de descoperirea legitatilor care le guverneaza si de conceperea de noi sisteme, metode,
tehnici, proceduri, de natura sa creasca eficacitatea si eficienta deciziilor si actiunilor prin
care se identifica si valorifica oportunitatile de afaceri.
Forme:

Man intrep imbraca 2 forme ce prez numeroase elem identice sau asemanatoare dar si unele
deosebiri semnificative:

a) man utilizat de intreprinzator cand infiinteaza si lanseaza o firme

b) man utilizat in dezvoltarea firmelor existente atunci cand realizeaza rapid schimbari de
amploare, cu pronuntat caracter inovational, bazat pe identificarea si valorificarea de
oportunitati economice.

2. Finanţarea IMM-urilor prin bancă

Obtinerea finantarii de la banca este poate cel mai cunoscut si considerat obiectiv
prin elaborarea planului de afaceri. Ca regula, nici un intreprinzator nu dispune de toti banii
necesari pentru a derula o afacere atunci cand acesta nu se rezuma la una sau doua-trei
persoane implicate. In consecinta, trebuie imprumutate fonduri de la banca. Apelarea bancii
cu un plan de afaceri, chiar daca acesta nu-i o conditie obligatorie pentru a acorda credit, face
o buna impresie si amplifica sansele de a obtine condditii superioare de creditare. In cazul in
care banca utilizeaza un model standard de plan de afaceri, acesta trebuie utilizat de la
inceput, economisind timp si bani.

Pentru a obtine un credit de la banca, planul de afaceri este necesar sa demonstreze ca


afacerea este profitabila, iar cash-flow-ul asigura returnarea ratelor de credit la termenele
convenite. Esentiala este prevederea in planul de afaceri de garantii acceptate de piata si in
marime suficient de mare, adica superioara in raport cu dimensiunea creditului. Prevederea
prin plan a particularitatii intreprinzatorului cu bani lichizi la realizarea obiectului afacerii
pentru care se solicita creditul este un element-cheie. Cu cat aceasta particularitate, care
semnifica o impartire a riscurilor afacerii intre banca si intreprinzator, reprezinta o pondere
mai ridicata in totalul fondurilor necesare, cu atat sunt mai mari sansele de a primii creditul
solicitat si cu o dobanda mai redusa.

3. Presupunem că doriţi să înfiinţaţi un IMM în domeniul construcţiilor.Care sunt

principalele acţiuni de întreprins pentru a vă realiza această dorinţă?

!!Etape de infiintare a unui IMM

Bilet de examen nr. 15

1. Definirea strategiei intreprenoriale; Tipologia strategiilor intreprenoriale în viziunea

specialsiştilor Gelderen, Frese şi Ombach


Definitie: reprezinta strategia care se utilizeaza in intreprinderile mici si mijlocii si in a carei
elaborare si implementare intreprinzatorul are un rol determinant, fiind focalizata asupra
identificarii si valorificarii oportunitatii intreprenoriale intr-o viziune pe termen lung.

Tipologia strategiilor specialistilor olandezi Van Gelderen, Frese si Ombach deceleaza 5


categorii de strategii intreprenoriale dupa cum urmeaza:

 Strategia completa se caracterizeaza prin complexitatea ridicata, planificare riguroasa


a activitatilor firmei si implicare de resurse apreciabile. Acopera un orizont temporal
mai mare ( de 3-5 ani ), este orientata proactiv, analizeaza un volum considerabil de
informatii si incorporeaza un bagaj considerabil de cunostinte economice si
manageriale.
 Strategia punctului critic ia in considerare o perioada medie si se focalizeaza asupra
dificultatilor si problemelor importante cu care se confrunta firma. Dupa ce se gasesc
solutii la aceste probleme, se continua cu procesele de planificare.
 Strategia oportunista implica un orizont temporal redus si se concentreaza asuora
identificarii si valorificarii oportunitatilor intreprenoriale. Desi porneste de la o forma
superficiala de planificare, imediat ce se sesizeaza oportunitatile pentru firma se
deviaza foarte rapid de la previziunile realizate initial.
 Strategia reactiva se caracterizeaza prin reactiile imediate la situatiile cu care firma si
intreprinzatorul sunt confruntati, fara a incerca sa le influenteze. Nu implica procese
de previzionare directionate spre indeplinirea anumitor scopuri si din aceasta cauza
unii specialisti nu o considera strategie propriu-zisa.
 Abordarea intreprenoriala rutiniera nu reprezinta o strategie in acceptia stiintifica a
conceptului, nu implica un comportament strategic, ci unul cu caracter rutinier, care
se manifesta de obicei la firmele care opereaza intr-un mediu stabil.

2. Avantajele şi dezavantajele leasing-ului

Avantaje:

- Usurinta superioara si perioada mai scurta aferenta realizarii leasingului, comparativ


cu un credit de dezvoltare obtinut de la banca;
- Aportul initial in lichiditati al firmei-client pentru a realiza leasingul este mai redus
decat cel necesar obtinerii unui credit;
- Finantarea masiva de catre firma de leasing a cumpararii activului, care poate sa
ajunga pana la 100% din pretul sau de vanzare;
- Eliminarea necesitatii de a aduce garantii pentru obtinerea finantarii de la compania
de leasing;
- Situatia lichiditatii firmei-client nu este afectata de efectuarea leasingului;
- Potentialul firmei intreprinzatorului de a obtine credite de la banca ramane
neschimbat;
- Flexibilitatea sporita in efectuarea platilor periodice catre firma de leasing;
- Posibilitatea reinoirii echipamentelor firmei nu se reduce ca urmare a efectuarii
leasingului;
- Mentinerea capacitatii firmei intreprinzatorului de a se adapta din punct de vedere al
dotarii tehnice la noile progrese ale stiintei si thenicii, de a valorifica oferta de noi
echipamente si utilaje;
- Valorificarea de catre firma-client a facilitatilor fiscale asociate leasingului.

Dezavantaje:

- Costul total al obtinerii si utilizarii echipamentului prin leasing este mai mare decat
atunci cand este achizitionat in conditii obisnuite;
- Obtinerea prin leasing numai a echipamentului nu si a serviciilor pe care firma
furnizoare le ofera odata cu vanzarea respectivului activ;
- Nu toate echipamentele care se comercializeaza in prezent pot fi obtinute in leasing.

3. Formulaţi un proiect de chestionar care să vă permită să caracterizaţi şi să stabiliţi

dimensiunea unei întreprinderi

Bilet de examen nr. 16

1. Caracteristicile principale ale IMM-urilor

Nr crt Categorii de abordari

Criterii Denumire Caracteristica dominanta

1 Sfera de cuprindere a Generalizatoare Stabilesc acelasi criteriu sau


economiei aceleasi criterii de definire a
IMM pentru toate ramurile
economiei

Diferentiate Stabilesc diferite criterii de


definire a IMM, in functie
de domeniul de activ
(industrie, comert,
transporturi, etc)

2 Numarul indicatorilor Unidimensionale Definesc dimensionarea


utilizati IMM pe baza unui singur
indicator, cel mai adesea nr
de sal

multidimensionale Definesc dimensiunea IMM


pe baza mai multor
indicatori; cel mai frecvent
utilizati sunt nr de sal, CA,
si cap soc

2. Necesitatea cultivării stakeholderilor

• Cresterea capacitatii intreprinzatorului de a rezolva problemele firmei


• Micsorarea presiunilor exogene firmei si a obstacolelor cu care se confrunta aceasta
• Diversificarea si minimizarea riscurilor aferente afacerii
• Cresterea prestigiului firmei
• Facilitarea si amplificarea accesului firmei la resurse
• Folosirea mai deplina si eficace a resurselor firmei si intreprinzatorului
• Amplificarea vanzarilor si a celorlalte performante eco ale firmei
3. Analizaţi studiul de caz ”Spiritul intreprenorial - o moştenire de familie la compania

Ford Motor”

Bilet de examen nr. 17

1. Definirea intraprenoriatului si factorii care condiţionează succesul activităţilor


Intraprenoriale

Definitie : Intraprenoriatul consta in dezvoltarea anumitor activitati intreprenoriale autonome


in cadrul unei firme existente, de regula de dimensiuni mari sau mijlocii, de catre unii dintre
salariatii sai, folosind o parte din resursele tehnico-materiale ale acesteia, care fie nu sunt
utilizare, fie se folosesc si se valorifica insuficient. Mai concret, intraprenoriatul rezida in
infiintarea unor nuclee intreprenoriale autonome in cadrul firmelor existente. Cel mai adesea,
nucleele intraprenoriale realizeaza activitati cu un pronuntat caracter inovational, valorificand
nise sau oportunitati ale pietei deloc accesate sau fara succes de firma respecitva.

Factori:
 Compatibilitatea intre misiunea firmei si obiectivele potentialei zone intraprenoriale
 Suport substantial si cvasipermanent al managementului organizatiei pentru realizarea
initiativei intraprenoriale
 Sistem organizatoric al firmei alcatuit din subdiviziuni bine conturate si autonome
operational, reflectate in documente organizatorice consistente
 Existenta in cadrul firmei de apreciabile resurse tehnico-materiale si umane, folosite
incomplet si/sau ineficient
 Existenta de persoane dornice sa se implice in activitati intraprenoriale, care poseda
pregatirea si calitatile necesare.
2. Principalii furnizori de servicii pentru IMM-uri
 centre de consultanta
 consultanti independenti
 centre de afaceri
 incubatoare
 infocentre
 cabinete de avocatura
 firme de audit contabil
 centre de training
 banci
 societati de valori imobiliare
 fonduri de investitii
 societati de asigurari
 societati de leasing
 institute si/sauu centre de cercetari si proiectari
 universitati
 fundatii
 fonduri de garantare
 organizatii ale intreprinderilor mici si mijlocii
 camere de comert si industrie

3. Care dintre stakeholderii menţionaţi în continuare face parte din categoria de


stakeholderi ocazionali?
a. Întreprinzătorul;
b. Distribuitorii şi cumpărătorii;
c. Banca;
d. Furnizorii de utilaje şi materii prime;
e. Familia întreprinzătorului;
f. Managerii firmei;
g. Salariaţii firmei;
h. Furnizorii de servicii de consultanţă, training etc.;
i. Administraţia locală;
j. Organizaţiile de IMM-uri, camerele de comerţ etc.;
k. Instanţele judecătoreşti;
l. Comunitatea locală;
m. Investitorii de risc.

Răspunsul corect este “k”, instanţele judecătoreşti reprezentând un stakeholder ocazional


care apare atunci când firma are procese.

Bilet de examen nr. 18


1. Stakeholderii IMM şi principalele modalităţi de implicare a stakeholderilor în
activităţile firmei

O persoana sau un grup de persoare care are/au interese importante in functionarea si


performantele unei organizatii si pe care le poate/pot influenta de o natura semnificativa.
 Intreprinzatorul
 Distribuitorii si cumparatorii
 Banca
 Furnizorii de utilaje si materii prime
 Familia intreprinzatorului
 Managerii firmei
 Salariatii firmei
 Furnizorii de servicii de consultanta si training
 Administratia locala
 Organizatiile de imm-uri, camerele de comert
 Comunitatea locala
 Investitorii de risc

Modalitatile de implicare:
• Informarea continua a stakehold. asupra evenimentelor deosebite din viata firmei si
intreprinzatorului
• Invitarea stakehold. sa viziteze firma
• Participarea SH la sarbatorirea unor evenimente majore ale firmei
• Vizitarea periodica de catre intreprinzator a SH
• Felicitarea si trimiterea de cadouri SH cu prilejul principalelor sarbatori si a
evenimentelor deosebite din viata personala a acestora
• Initierea de catre intreprinzator de actiuni commune, recreative si distractive
• Cooptarea anumitor SH in diverse organisme din cadrul firmei(comisia de cenzori,
comitetul managerial)
• Implicarea directa a intreprinzatorului in realizarea unor actiuni importante de catre
SH(expozitii, targuri, vizite de afaceri)
• Oferirea de catre firma a unor stimulente financiare SH(comisioane, bonusuri,prime,
rabaturi) pt contributii majore la obtinerea performantelor eco ale firmei
• Sponsorizarea de catre firma a SH
• Participarea SH importanti la maririle de capital ale firmei

2. Tabloul de ansamblu al oportunităţilor intreprenoriale din România


Pagina 330
3. Analizaţi studiul de caz ”Spiritul de întreprinzător crescut peste ocean”

Bilet de examen nr. 19


1. Accepţiile conceptului de întreprinzător
 O persoana care-s asuma riscuri si incertitudini.
 Un furnizor de capital financiar.
 Un inovator
 Un decident
 Un lider industrial
 Un manager sau un superintendent
 Un organizator sau un coordonator de resurse economice
 Un proprietar de firma
 Un utilizator al factorilor de productie
 Un contractant
 Un arbitru
 O persoana care aloca resurse pentru utilizari alternative
 O persoana care imagineaza, dezvolta si concretizeaza viziuni.

2. Necesitatea cultivării stakeholderilor de către întreprinzători

• Cresterea capacitatii intreprinzatorului de a rezolva problemele firmei


• Micsorarea presiunilor exogene firmei si a obstacolelor cu care se confrunta aceasta
• Diversificarea si minimizarea riscurilor aferente afacerii
• Cresterea prestigiului firmei
• Facilitarea si amplificarea accesului firmei la resurse
• Folosirea mai deplina si eficace a resurselor firmei si intreprinzatorului
• Amplificarea vanzarilor si a celorlalte performante eco ale firmei

3. Situarea în prim planul abordării activităţilor intreprenoriale a persoanelor care


realizează inovaţii, asumându-şi riscuri şi incertitudini şi considerarea motivării ca
fiind caracteristica centrală a comportamentului intreprenorial este apanajul:
a. şcolii manageriale;
b. şcolii clasice;
c. şcolii intraprenoriale;
d. şcolii personalităţilor intreprenoriale;
e. şcolii comportiste.
Care este varianta corectă? Argumentaţi răspunsul

Bilet de examen nr. 20

1. Fazele intraprenoriatului

I. Existenta
II. Supravietuire
III. Succes
IV. Extindere
V. Maturitate

2. Determinanţii manageriali-intreprenoriali

3. Sunteţi întreprinzătorul care a înfiinţat recent, împreună cu un prieten, o firmă


de training managerial. Ce stakeholderi aveţi în vedere şi cum îi abordaţi?

 stakeholder intern: intreprinzator


 stakeholder extern: clientii
Stakeholderul poate fi definit ca o persoana ,un grup de persoane sau o organizatie
,avand interese importante in functionarea si performantele unei organizatii,pe care le poate
influenta de o maniera semnificativa.

Orice organizatie implica stakeholderi ale caror cunoastere si luare in considerare sunt
esentiale pentru supravietuirea si dezvoltarea sa.

Stakeholderii pe care ii am in vedere:

- distribuitorii si cumparatorii
- banca
- furnizorii
- salariatii firmei
- managerii firmei

Bilet de examen nr. 21

1. Caracteristicile întreprinzătorului de succes în viziunea lui Stevenson şi


Kambley

Stevenson
- tenacitatea
- atenţia majoră acordată detaliilor
- înţelegerea riscului asumat
- încrederea în sine şi scopul urmărit
- înţelegerea motivaţiilor celorlalte persoane
Kambley :
- sa aiba puterea sa lupte sa schimbe ceea ce se poate schimba
- sa posede rabdare sa suporte ceea ce nu poate schimba
- sa aiba suficienta intelepciune pentru a sti cand sa lupte sa schimbe si cand sa aiba
rabdare pentru a suporta cele ce nu pot fi schimbate.

2. Sfera serviciilor pentru IMM-uri

- servicii curente: posta, telefon, asigurare, bancare, notariale, contabile, juridice)


- servicii – support al infiintarii si dezvolatrii: de consultanta, training, networking,
garantare, complexe)
3. Sunteţi întreprinzătorul – manager al unei firme exportatoare de pixuri în
Grecia.Cum dezvoltaţi, la modul concret, networkingul necesar?

Networkingul este definit ca sistemul de relatii organizat care se manifesta intre o


intreprindere mica sau mijlocie si stakeholderii sai, in a caror initiere, dezvoltare si derulare
intreprinderea are un rol major.
Dezvoltarea sistemului de netw va avea in vedere stabilirea de relatii pe toate cele 3
nivelurile, anume comercial, comunicational si mental – social, cu toti stakeholderii implicati.
In dezvoltarea netw, capacitatea de negociere a intreprinzatorului este un element
esential. Pentru a pregati o negociere care sa maximizeze rezultatele obtinute, este necesar in
primul rand examinarea judicioasa a subiectului ce va forma obiectul negocierii, obtinerea de
informatii relevante, informatiile reprezentand tot timpul o sursa de putere, pentru a stabili
pozitia si strategia in negociere.
De asemenea, trebuiesc obtinute informatii despre persoanele si organizatia cu care se
negociaza pentru a intui strategia si comportamentul acestora in negociere. Un alt element
important este acela al determinarii riguroase a obiectivelor ce trebuiesc atinse in urma
negocierii dar si stabilirea unor alternative de acceptat si nivelurile minime pana la care se
poate ceda in cadrul negocierii.
Pe langa acestea se vor urmarii problemele delicate atat din perspectiva proprie
precum si din cea a partenerului de negociere pentru a fi abordate ca atare, cu prudenta. Mai
este necesara o reflectie asupra surselor proprii de putere in cadrul negocierii precum si
optarea pentru un stil de negociere, preferabil fiind cel de castig/castig. Cum timpul este o
coordonat de baza a derularii negocierii, trebuiesc stabilite termenele de desfasurare a
negocierii precum si timpuri de rezerva in cazul in care acestea nu se finalizeaza in perioada
optima. Strategia ar trebui testata prin simulari si modificata in functie de rezulatele jocului.
Rezultatele favorabile ale negocierii constituie premizele unui sistem relational catalizator si
generator de performante pentru firma.

Bilet de examen nr. 22

1. Clasificări ale IMM-urilor

Nr. Autorul Criteriul Tipurile de IMM-uri


Crt.
1 J. Clicha Tipul abodarii -traditional mestesugaresti
P.A. Julien -Intreprenorial (orientat spre
promovare, inovare)
-Administrativ (profesional)
2 O.F Collins Gradul de inovare -Inovativ
D.G Moore -Imitativ
-Repetitiv
3 J. Fillion Dinamica evolutiei -Clasic
-Cometa

2. Particulărităţile funcţiei de antrenare în IMM-uri

 Gradul redus de elaborare si formalizare a motivarii personalului


 Rolul determinant al intreprinzatorului-manager in operationalizarea antrenarii
 Abordarea motivatorie a principalilor stakeholderi ai firmei
 Utilizarea unei sfere relative restranse de modalitati de motivare a personalului firmei
 Recompensarea si penalizarea pronuntata a personalului in situatii manageriale si
economice deosebite
 Realizarea unei intense motivari a personalului firmei

3. Sunteţi întreprinzătorul care a înfiinţat recent, împreună cu un prieten, o firmă


de training managerial. Ce stakeholderi aveţi în vedere şi cum îi abordaţi?

Aceeasi intrebare si pe biletul nr. 20

Bilet de examen nr. 23

1. Mediul intreprenorial real: definire, componente principale şi categorii/ tipuri

Mediul intreprenorial real, desemnează ansamblul elementelor contextuale ce influențează


demersurile întreprinzătorului în toate fazele activității sale, inducând modificări în deciziile,
acțiunile şi comportamentele sale.

Caracteristicile mediului intreprenorial real


• încorporează atât elemente exogene organizației, cât şi din cadrul său, fireşte, numai cele
care influențează semnificativ demararea şi derularea proceselor intreprenoriale;
• variază de la un întreprinzător la altul, în funcție de tipul şi domeniul inițiativei
intreprenoriale, zona geografică, amplasarea resurselor implicate etc.;
• diferă pentru acelaşi întreprinzător în timp, în funcție de faza ciclului de viață a firmei şi de
puterea sa economică; cu cât firma se dezvoltă şi amplifică, cu atât sfera mediului
intreprenorial se îmbogățeşte şi lărgeşte.

2. Opinii ale întreprinzătorilor români privind dificultăţile cu care se confruntă

- Birocratia 71,65%
- Fiscalitatea excesiva 60,27%
- Angajarea, pregatirea si mentinerea personalului 43,72%
- Intarzierile la plata facturilor 42,44%
- Dobanzi ridicate la credite 41,51%
- Accesul dificil la credite 38,88%
- Coruptia 37,69%
- Controale excesive 30,48%
- Scaderea cererii interne 28,61%
- Concurenta produselor din import 28,10%
- Inflatia 19,78%
- Obtinerea consultantei si trainingului necesar firmei 11,63%
- Cunoasterea si adoptarea acquis-ului comunitar 10,87%
- Aprecierea monedei nationale 8,49%
- Altele 1,53%

3. Strategia de replicare constă în iniţierea şi aplicarea de către întreprinzător, singur


sau împreună cu managerii de nivel superior, a unui set de decizii axate în
principal asupra …………………… în vederea stopării declinului financiar şi
restabilirii profitabilităţii, stabilizând situaţia economică a firmei.
Completaţi definiţia de mai sus cu una din variantele:
a. reducerii activelor;
b. diminuării costurilor;
c. diminuării costurilor şi reducerii activelor utilizate;
d. creşterii activelor utilizate şi diminuării costurilor.

Raspunsul corect este “c”.

4. Analizaţi studiul de caz ”Dezvoltare intreprenorială”

Bilet de examen nr. 24

1. Mediul intreprenorial perceput

Mediul intreprenorial perceput desemnează acele elemente ale mediului intreprenorial real
pe care întreprinzătorul le apreciază ca având o influență semnificativă asupra acțiunilor şi
performanțelor sale.
Are un pronunțat caracter individual, întrucât caracteristicile fiecărui întreprinzător se reflectă
în capacitatea sa de a percepe contextul şi implicit de a delimita mediul considerat că are
impact asupra activităților sale intreprenoriale.

2. Definiţi spiritul intreprenorial

Spiritul intreprenorial reprezinta capacitatea unei persoane bazate pe talent si cunostinte de


a identifica si valorifica o oportunitate de afaceri prin activitati economice generatoare de
performanta economica si de alta natura.

3. Opinii ale întreprinzătorilor români privind oportunităţile de afaceri

- Penetrarea pe noi piete 58,15%


- Obtinerea unui grant 55,26%
- Folosirea de tehnologii 47,11%
- Asimilarea de noi produse 46,60%
- Cresterea vanzarilor pe piata interna 36,93%
- Sporirea exporturilor 16,72%
- Realizarea unui parteneriat de afaceri 15,035
- Altele 2,21%

4. Care din elementele prezentate în continuare nu reprezintă unul din nivelurile


(categoriile) de networking :
a. Networkingul comercial;
b. Networkingul comunicaţional;
c. Networkingul cultural;
d. Networkingul mental-social.

Raspunsul corect este “c”

4. Formulaţi succint o structură de plan de afaceri pentru înfiinţarea de către Dvs. a


unui centru de consultanţă în management

Sinteza palnului de afaceri: Compania X srl va avea ca domeniu de activitate oferirea


de consultanta in domeniul managementului tuturor companiilor interesate in dezvoltarea si
perfectionarea propriilor sisteme de management. Cercetarile de piata releva atat o densitate
sporita a imm in zona unde compania isi desfasoara activitatea dar si o calibrare inadecvata a
sistemelor de management ale acestora, comparativ cu progresele inregistrate in domeniu pe
piata UE. Avantajul competitiv al companiei este reprezentat de colectivul superior calificat
si de dinamismul si dorinta de afirmare a acestora.
Prezentarea companiei: SC X srl are ca domeniu de activitate consultanta in domeniul
managementului. Aceasta a fost infiintata in urma cu 6 luni inregistrand totusi performante
financiare considerabile.
Produse si servicii: o gama larga de produse in domeniul aplicatiilor softwear necesare
in derularea activitatilor concrete de management al societatii, pentru diverse subsisteme
implicate, productie, resurse umane, contabilitate, financiar, etc., pregum si servicii de
pregatire corespunzatoare pentru utilizarea lor, asistenta, consultanta, proiectari/reproiectari
ale sistemelor de management.
Programul de marketing si planul de vanzari: Prezenta la diverse targuri, expozitii,
conferinte, simpozioane in domeniu coloborat cu o campanie agresiva de publicitate atat in
media cat si prin afise, flyere, etc, o suma considerabila din buget fiind alocata in acest sens.
Planul de vanzari se asteapta a fi unul ce va depasi rezultatele anului precedent cu peste 100%
datorita afirmarii companiei si a brandului pe piata.
Programul de dezvoltare a produselor/serviciilor: colaborarile intense intre companie
si diverse institute de cercetare atat din tara cat si din strainatate asigura dezvoltarea
permanenta si imbunatatiorea constanta a produselor/serviciilor oferite.
Planul financiar: costurile derularii activitatilor, obtinerea brevetelor si licentelor
precum si activitate de cercetare-dezvoltare desfasurata in cadrul companiei reprezinta o mare
parte din costurile totale ale companiei, acestea fiind acoperite in proportie de 100% de
contractele ferme deja semnate. Marja profitului este una satisfacatoare, de 40%, insa acesta
este reinvestit in totalitate in dezvoltarea activitatilor companiei.

Bilet de examen nr. 25

1. Prezentaţi şi comentaţi premisele managementului intreprenorial

a) este o disciplina si, respectiv, un domeniu al managementului si, ca urmare,elementele de


baza ale managementului – cele 5 functii, cele 4 subsist – se regasesc in cadrul sau;
b) reprez aspecte cu o specificacitate ridicata ce decurg din natura sa intreprenoriala.

2. Particularităţi ale funcţiei de control-evaluare în IMM-uri

Control-evaluare:
• absenta frecventa, mai ales in microfirme a persoanelor si compartimentelor
specializate in control
• implicarea frecventa in realizarea controlului a unor membrii ai familiei
intreprinzatorului
• absenta cvasitotala a controlului de tip anticipativ
• imprimarea unei puternice dimensiuni constructive controlului de catre
intreprinzatorul manager
• preponderenta absoluta a continutului direct exercitat de intreprinzator
• axarea continutului pe aspecte curente adesea in timp real
• concentrarea controlului in activitatile operationale (productie, comercializare) care se
inscriu in profilul firmei
• realizarea controlului preponderant pe baza “savoire-faire”-ului generat de experienta
si mai putin pe criterii, norme, standarde

3. Analizaţi studiul de caz ”Spirit intreprenorial crescut peste ocean”

Bilet de examen nr. 26

1. Avantajele şi utilitatea planului de afaceri

Definire – plan de afaceri


• planul de afaceri este o metodă intreprenorialmanagerială de proiectare şi promovare a unei
afaceri noi sau de dezvoltare semnificativă a uneiafaceri existente, pornind de la identificarea
unei oportunităţi economice, prin care se determinăobiectivele de realizat, se dimensionează
şi structurează principalele resurse şi activităţi necesare, demonstrând că aceasta este
profitabilă, că merită să fie sprijinită de potenţialii stakeholderi.

Utilitatea planului de afaceri


• Planul de afaceri reprezintă, în primul rând, un mijloc de autoedificare pentru cei ce
comandă şi/sau realizează planul de afaceri asupra profitabilităţii şi viabilităţii demersului
intreprenorial de valorificare a oportunităţii economice.
• Planul de afaceri constituie un instrument de previzionare a afacerii.
• Planul de afaceri este un instrument major în finanţarea întregii afaceri.
• Planul de afaceri reprezintă o bază pentru organizarea, coordonarea şi controlul proceselor
implicate de demersul intreprenorial de valorificare a oportunităţii economice.
• Planul de afaceri reprezintă şi o foarte importantă modalitate educaţională
• planul de afaceri în ansamblul său constituie unul dintre cele mai complete si eficace
instrumente manageriale

Scopurile elaborării planului de afaceri


• Determinarea profitabilităţii afacerii
• Conturarea mecanismului de operaţionalizare a afacerii
• Obţinerea finanţării de la bancă
• Obţinerea de fonduri de investiţii
• Fundamentarea perfectării de alianţe strategice
• Obţinerea de contracte de vânzare importante
• Implicarea anumitor persoane cheie în realizarea afacerii
• Finalizarea fuziunii sau cumpărării altor firme

2. Ce înţelegeţi prin economie de piaţă funcţională?


4. Analizaţi studiul de caz ,,Secretul unui întreprinzător italian”
Bilet de examen nr. 27

1. Definirea activităţilor intreprenoriale (Myzica şi Stevenson)

Dan Myzika: activitatea intreprenoriala este un proces care se deruleaza in diferite medii si
amplasamente de afaceri, ce cauzeaza schimbari in sistemul economic prin inovari realizate
de persoane care genereaza sau raspund oportunitatilor economice creand valori atat pentru
indivizi, cat si pentru societate.

Howard Stevenson: activitatea intreprenoriala este urmarirea unei oportunitati, abordarea si


efectuarea de schimbari rapide, adoptarea de decizii multifazice, utilizarea resurselor altor
persoane, dirijarea de relatii si retele umane si recompensarea initiatorilor pentru valoarea
nou creata.

2. Tipologia strategiilor organizaţionale şi particularităţile acestora în IMM-uri

Tipologia strategiilor:
 Strategia completa se caracterizeaza prin complexitatea ridicata, planificare riguroasa
a activitatilor firmei si implicare de resurse apreciabile. Acopera un orizont temporal
mai mare ( de 3-5 ani ), este orientata proactiv, analizeaza un volum considerabil de
informatii si incorporeaza un bagaj considerabil de cunostinte economice si
manageriale.
 Strategia punctului critic ia in considerare o perioada medie si se focalizeaza asupra
dificultatilor si problemelor importante cu care se confrunta firma. Dupa ce se gasesc
solutii la aceste probleme, se continua cu procesele de planificare.
 Strategia oportunista implica un orizont temporal redus si se concentreaza asuora
identificarii si valorificarii oportunitatilor intreprenoriale. Desi porneste de la o forma
superficiala de planificare, imediat ce se sesizeaza oportunitatile pentru firma se
deviaza foarte rapid de la previziunile realizate initial.
 Strategia reactiva se caracterizeaza prin reactiile imediate la situatiile cu care firma si
intreprinzatorul sunt confruntati, fara a incerca sa le influenteze. Nu implica procese
de previzionare directionate spre indeplinirea anumitor scopuri si din aceasta cauza
unii specialisti nu o considera strategie propriu-zisa.
 Abordarea intreprenoriala rutiniera nu reprezinta o strategie in acceptia stiintifica a
conceptului, nu implica un comportament strategic, ci unul cu caracter rutinier, care
se manifesta de obicei la firmele care opereaza intr-un mediu stabil.

Particularitati:
 Grad ridicat de personalizare a strategiei
 Informalitate ridicata
 Competenta simplificata
 Predominanta abordarilor pe termene mai reduse
 Axare pe oportunitate economica
 Orientare spre pietele locale
 Focalizarea asupra valorificarii niselor de piata
 Flexibilitatea pronuntata

3. Formulaţi două recomandări majore de creştere a eficacităţii şi eficienţei


întreprinzătorilor-manageri români în perioada actuală.

Recomandare 1: Dezvoltarea unui sistem eficace de training si consultanta


pentru IMM-uri. Acest sistem consideram ca se recomanda sa fie orientat pe realizarea a
doua obiective principale: cresterea capacitatii IMM-urilor de a absorbi rapid si eficient
fondurile pe care Romania le primeste de la UE; amplificarea capacitatii manageriale, de
marketing, tehnica, juridica, financiara a IMM-urilor in vederea cresterii functionalitatii si
performantelor acestora. Dat fiind potentialul redus al sectorului de IMM-uri din Romania
acest sistem trebuie sa fie partial subsidiat de stat. In plus, pentru a asigura o abordare realista
centrata pe necesitatile si posibilitatile intreprinzatorului in conducerea acestui sistem, la toate
nivelurile, trebuie inclusi reprezentantii organizatiilor de IMM-uri si confederatiilor
reprezentative national.

Recomandarea 2: Neimpozitarea profitului reinvestit de IMM-urile din industria


agricultura, constructii, transporturi si telecomunicatii si reducerea la jumatate a
impozitului pentru profitul reinvestit in servicii de comert. Stoparea actualei crize
economice si relansarea procesului investitional sunt conditionate de recapitularizarea
firmelor si sporirea sumelor de care dispun pentru modernizare si dezvoltare. In consecinta,
propunem ca, in ramurile mari consumatoare de capital, cele care produc marfuri industriale
si agricole, care finalizeaza investitiile etc., IMM-urile sa beneficieze de scutire totala de
impozite, pentru profitul reinvestit. In ramurile in care capitalul necesar si complexitatea
activitatilor sunt mai mici – comert si servicii – consideram ca este suficient de stimulativa
diminuarea partiala la 50%, a impozitului pe profit reinvestit.

Alte recomandari manual pag. 360 - 364

Bilet exman nr. 28

1. Clasificarea întreprinzătorilor conform STRATOS

Intreprinzatorul:

 persoană care-şi asumă riscuri şi incertitudini.


 Un furnizor de capital financiar.
 Un inovator.
 Un decident.
 Un leader industrial.
 Un manager sau un superintendent.
 Un organizator sau coordonator de resurse economice proprietar de firmă.
 Un utilizator al factorilor de producţie un contractant.
 Un arbitru
 persoană care alocă resurse pentru utilizări alternative
 persoană care imaginează, dezvoltă şi concretizează

Abordare STRATOS
Nr. Crt. Intensitatea atitudinii comportamentale Tipuri de intreprinzatori

Creativ- dinamice Managerial-administrative

1 Mare Mare Universal sau complet

2 Mare Redusa Dinamic sau pionier

3 Redusa Mare Organizator

4 redusa Redusa Clasic sau rutinier

Intreprinzatorul tip A- universal sau complet


 posedă o bună pregătire economică şi tehnică
 manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a problemelor implicate de demersul
intreprenorial, demonstrând o disponibilitate ridicată de adaptare la mediu.
 orientarea strategică care tinde să predomine în firmele conduse de aceşti
întreprinzători este diversificarea.
 obiectivele urmărite cu precădere sunt obţinerea de bani şi un stil de viaţă atractiv,
bogat în satisfacţii personale.
 întreprinzătorul de tip A corespunde cel mai adesea temperamentului coleric.
 întreprinzătorii de tip A sunt cei mai performanţi din punct de vedere economic

Intreprinzatorul tip B- dinamic sau pionier


 este deosebit de creativ,
 are o disponibilitatea superioară spre asumarea de riscuri, comparativ cu celelalte
categorii.
 se adaptează bine la schimbările din mediul intreprenorial.
 frecvent, întreprinzătorii din această categorie au un temperament sanguin.
 orientările strategice cel mai des utilizate în firmele pe care le fondează şi dirijează
sunt penetrarea pe piaţă şi dezvoltarea produsului.
 întreprinzătorul dinamic are în vedere cu preponderenţă aceleaşi obiective ca şi
precedentul, deci obţinerea de bani şi un stil de viaţă bogat în satisfacţii.
 ca performanţă se situează, împreună cu întreprinzătorii organizatori, pe plan secund,
după întreprinzătorii de tip A

Intreprinzatorul de tip O- organizatorul


 se caracterizează prin acordarea unei atenţii majore aspectelor administrative.
 Îşi bazează deciziile şi acţiunile pe o capacitate ridicată de a raţiona, cu o puternică
tentă analitică, manifestând un puternic spirit organizatoric.
 Din punct de vedere strategic, el tinde să acorde o importanţă relativ egală opţiunilor
de diversificare, modernizare a produselor şi penetrarea pe noi pieţe.
 Temperamental, întreprinzătorul de tip O face parte, cel mai adesea, din categoria
„melancolicilor“.
 În conceperea şi operaţionalizarea acţiunilor intreprenoriale situează pe prim plan
realizarea de scopuri de natură familial-intreprenorială.
Intreprinzatorul de tip R- clasic sau rutinier
 este cel mai puţin intreprenorial ca mod de abordare şi se caracterizează prin
amploarea mai redusă a deciziilor şi acţiunilor, prudenţă apreciabilă, negenerând
firme puternice şi dinamice.
 Orientarea strategică predilectă este diversificarea, performanţele obţinute situându-l
pe ultima poziţie în cadrul celor patru considerate.
 Ca temperament, întreprinzătorii din acestă categorie sunt, de regulă, „flegmatici“.

2. Tipuri de programe de pregătire şi dezvoltare pentru întreprinzători

 bazate pe retele si grupuri de formare-invatare


 bazare pe o abordare sectoriala integrata
 bazate pe training si dezvoltare de grup
 bazate pe abordare individuala
3. Analizaţi studiul de caz ”Intreprenoriat: Teorie în practică şi practică în economie”

Bilet de examen nr. 29

1. Principalii factori de care depinde supravieţuirea IMM-urilor

 evolutia ramurii economice implicate


 existenta unor mari firme concurente
 varsta firmei
 ritmul de crestere a firmei
 dimensiunea firmei
 optiunile strategice ale intreprinzatorilor

2. Particularităţi ale previziunii în IMM-uri

a) Mai putin intense


b) centrata pe oportunitatea economica
c) predomina abordarile pe termen scurt
d) prezinta o informalitate ridicata
e) bazata pe o rapida viteza de reactie fata de elementele noi
f) caracterizata prin flexebilitate si adaptabilitate ridicate
g) orientate in cvasitotalitate spre pietele locale
h) rigurozitate redusa

3. Analizaţi studiul de caz ”Spiritul intreprenorial – o moştenire de familie la compania


Ford Motor”

Bilet de examen nr. 30

1. Clasificarea lui Miner


◦ Întreprinzătorul performant personal
 alocă foarte mult timp afacerii;
 crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face;
 încearcă să înveţe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;
 posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe care o implementează;
 apelează la tehnici de planificare;
 pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puţin structurată şi formalizată;
 manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
 posedă o mare capacitate de a rezolva probleme;
 se descurcă bine în condiţii de criză.

◦ Întreprinzătorul “supervânzător”
 este permanent preocupat să vândă;
 se concentrează asupra a ceea ce vinde şi cum vinde;
 nu renunţă niciodată să vândă;
 apelează la alţii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
 pune accent pe relaţiile umane şi pe munca înechipă.

◦ Întreprinzătorul manager
 posedă calităţi şi pregătire manageriale apreciabile;
 îi place să conducă proprii salariaţi, în care scop se străduieşte să dezvolte o firmă de
dimensiuni cât mai mari;
 alocă timp şi resurse pentru a convinge potenţialii clienţi să cumpere produsele firmei
sale;
 încurajează personalul să-şi construiască şi să urmeze o carieră în cadrul companiei;
 pune accent pe eliminarea diferenţelor culturale între persoane şi construirea unei
culturi ORGANIZATIONALE

◦ Întreprinzătorul expert
 posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;
 deţine „libertatea“ de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
 acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru a finaliza
noua idee;
 îşi consacră energia obţinerii sprijinului pentru a implementa ideea nouă;
 îşi cristalizează o viziune asupra afacerii.

2. Caracteristicile întreprinzătorilor români

 Predomina persoanele mature si cele de varsta mijlocie(30,5%: 31-40 ani;


30,7%:41-50 ani)
 Intreprinzatorii de gen masculine reprezinta majoritatea cu o pondere de 75.5%
 Pregatire profesionala: pregatire tehnica:48.3%; pregatire economica:27.6%
 Peste 60% dintre intreprinzatori au o vechime de peste 10 ani
 Intreprinzatorii casatoriti reprezinta peste 3 sferturi
 Domeniul de activitate: comertul este cel mai frecvent: peste 65%
 Gradul de implicare a membrilor familiei intreprinzatorului este ridicat(in peste 60%
dintre IMM)
 Amploarea eforturilor: aproape jumatate dintre intreprinzatori muncesc peste 60 ore
saptamanal; rar peste 50% intre 40-60 ore pe saptamana
 Peste 50% dintre intreprinzatori au unul sau mai multi parteneri de afaceri.

Numarul de ore alocat firmei,saptamanal:


- 2,9%-sub 20 de ore
- 12%-21-40 ore
- 37,6%-41-60 ore
- 47,5%-peste 60 de ore

3. La nivelul componenetelor strategiei intreprenoriale se manifestă o serie de


particularităţi. Unele din acestea se regăsesc între elementele inserate în continuare:
1. misiunea firmei lipseşte, de regulă, iar când se formulează are frecvent o
puternică tentă individualistă;
2. obiectivele sunt numeroase şi riguros fundamentate;
3. resursele se bucură, de obicei, de o atenţie sporită, în special cele financiare şi
materiale; celelalte două categorii de resurse, umane şi informaţionale, sunt
mai superficial abordate;
4. termenele strategiei sunt precise, iar cel mai adesea au un orizont de 3-5 ani;
5. avantajul competitiv se regăseşte foarte rar riguros defint, de regulă, el este
prezent de o manieră informală, fiind intuit de întreprinzător în baza talentului
intreprenorial pe care îl posedă.
Care dintre combinaţiile de mai jos exprimă corect caracteristicile strategiei
intreprenoriale?
a. 1-3-5;
b. 2-3-4
c. 1-4-5;
d. 3-4-5;
e. 1-2-3.
De ce?

Trebuie subliniat că obiectivele, fie că pun accent pe supravieţuire, fie pe dezvoltare,


sunt mai puţine ca număr şi nu întotdeauna riguros fundamentate, cele mai frecvente
obiective strategice referindu-se la profit şi cifra de afaceri. De asemenea, termenele
strategiei nu sunt totdeauna suficient de precise, cel mai adesea având un orizont de 2-3 ani;
Prin urmare răspunsul corect este dat de varianta “a”.

Bilet de examen nr. 31

1. Prezentaţi succint metodologia de elaborare a strategiei intreprenoriale

- In sensul parcurgerii acelorasi etape esentiale;


- Prin regasirea principalelor componente ale unei strategii care rezulta din utilizarea
metodologiei;

2. Principalele organizaţii non-guvernamentale focalizate pe IMM-uri

- Nationale – CNIPMMR
- Asociatii de intreprinderi mici si mijlocii
- Regionale si locale – Federatiile si filialele CNIPMMR
- Fundatii si centre pentru dezvoltarea IMM-urilor
- Incubatoare de afaceri si parcuri industriale
- Societati specializate de consultanta
- Societati financiare
- Camera de Comert si Industrie

3. Se dau următoarele caracteristici ale unui IMM:


- preponderenţa activelor intangibile;
- utilizarea unei forţe de muncă pronunţat specializată;
- dezvoltarea intensă a activităţilor de cercetare-dezvoltare, de produse şi servicii
deosebit de inovative;
- folosirea de tehnologii de vârf;
- durata scurtă de viaţă a produselor şi serviciilor.
Cărui tip de IMM corespund aceste caracteristici?
a. tradiţional;
b. inovativ;
c. axat pe cunoştinţe;
d. cometă;
e. clasic.
Răspunsul corect este dat de varianta “a”.