Sunteți pe pagina 1din 340

20 iunie

Cum să rezişti într-o relaţie la distanţă


artunci când iubitul tău este un adevărat
zeu sexy al muzicii rock?

X, Descarci Sl<ype, WhatsApp, Snapchat, practic orice apli-


:2t:e de mesagerie pe care o găseşti. Stai trează toată
nccptea, în salopeta de urs panda, pălăvrăgind cu iubitul
"â j până când simţi cum încep să ţi se zbată pleoapele şi
trebuie neapărat să mergi Ia culcare.
I. De câte ori te trezeşti din somn şi simţi că îţi este dor de
ei asculţi „Fata Toamnă" la nesfârşit.
i. ţ: instalezi pe telefon o aplicaţie care să-ţi arate cât e
ceasul în oraşul în care se afiă el, ca să nu-l trezeşti din
greşeală la ora trei dimineaţa să staţi la o poveste. (Am
^ w ta sta de cel puţin zece ori, deja!)
*ţ: cumperi un calendar şi începi să încercuieşti zilele
wsre au mai rămas până vă întâlniţi din nou (ceea ce, apropo,
se *3 întâmpla peste exact CINCI ZILE).
S Faci cumva să câştigi la loterie ca să poţi renunţa la
scsciă, să te duci cu avionul oriunde ar fi el şi să nu mai
îire::Liiască să staţi departe unu! de celălalt atâta vreme.
7
ZOE SUGG

6. Sub nicio formă NU cauţi pe internet videoclipuri cu


splendida vedetă pop Leah Brown care se leagănă şi dan­
sează lasciv pe lângă mai sus-numitul iubit, în faţa a milioane
de fani dezlănţuiţi.
-j. Şi nici NU dai o căutare pe internet cu numele lui ca să
vezi toate lucrurile mişto pe care le face el în timp ce tu
înveţi pentru examene.
Minunaţii mei cititori, chiar dacă într-o bună zi voi simţi că
aş putea să fac din nou public acest blog, totuşi nu o voi
face.
Fiindcă da, ştiu, nu am voie să recunosc că mă simt nesi­
gură, insuficient de drăguţă şi mai ceva decât super geloasă
în condiţiile în care iubitul meu este cel mai dulce tip din
lume şi nu mi-a dat absolut niciun motiv ca să mă simt
aşa, nu?
Spuneţi-mi că mă voi simţi mai bine. Nu ştiu cum o să su­
pravieţuiesc.

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx


Jţ-
*'€apiioMumi

Cinci zile mai târziu

Sălile de examen cu vedere la mare ar trebui declarate ilegale.


Cât de corect poate fi ca noi să stăm prizonieri între patru pe­
reţi, cu degetele anchilozate pe stilouri timp de două ore, în timp
ce razele soarelui dansează nestingherite peste valurile mării şi to­
tul e atât de luminos şi liniştitor? Cum îşi imaginează cineva că
îmi pot aminti cine a fost a patra soţie a lui Henric al VlII-lea,
când păsările ciripesc şi aud aievea melodia veselă, care te umple
de fericire, a unei dubiţe de îngheţată?
Scutur din cap ca să risipesc imaginea unui delicios con de în­
gheţată din care se iveşte o ciocolăţică obraznică şi încerc, în
schimb, să mă conectez la mintea celui mai bun prieten al meu,
EUiot. El nu ar avea nici cea mai mică problemă să-şi amintească
toate aceste informaţii şi cifre. L-am poreclit Wiki, fiindcă în
mintea lui sunt tot atâtea cunoştinţe şi informaţii cât pe Wikipe-
dia, pe când notiţele mele par să-mi dispară din memorie mai ceva
ca pozele din Snapchat.
Oftez şi încerc să mă concentrez la întrebările testului, dar cu­
vintele încep să mi se bălăcească în faţa ochilor şi nu mai reuşesc
9
să înţeleg nimic din propriile mâzgălituri. Sper ca cine va trebui să
corecteze lucrarea asta să aibă mai mult noroc.
Nu a fost deloc o idee bună să aleg taman istoria pentru testul
G C SE ^ Când am luat decizia asta, nu am făcut decât să aleg ce
părea să aleagă toată lumea. Singura materie pentru care eram
convinsă că trebuie să optez era fotografia. Ca să fiu sinceră, habar
nu am ce vreau să fac după ce termin şcoala.
— Gata, toată lumea stilourile jos, spune examinatorul din faţa
clasei.
Gura mi se usucă instantaneu. Nu ştiu câtă vreme am visat cu
ochii deschişi, dar ştiu că nu am terminat de răspuns la toate în­
trebările. Aceste teste condiţionează materiile din anul următor şi
deja am băgat-o pe mânecă. îmi simt palmele alunecoase din cauza
transpiraţiei şi nu mai aud ciripitul păsărelelor de afară. Aud doar
ţipetele pescăruşilor. Parcă mi-ar scanda în urechi: o să pici testul,
o să pici testul, o să pici testul! Mi se întoarce stomacul pe dos şi
simt că nu mai am mult şi mi se face rău.
— Penny, vii?
îmi ridic privirea şi o văd aşteptând lângă bancă pe Kira, prie­
tena şi colega mea de clasă. Examinatorul îmi înhăţase deja testul,
iar eu nici nu băgasem de seamă.
— Da, stai o secundă.
Pun mâna pe geantă şi mă strecor afară din bancă.
în secunda în care mă ridic, starea de greaţă e înlocuită de un
sentiment de uşurare. Indiferent de rezultatul testului de astăzi,
asta e: ultimul test. Am terminat cu şcoala pe anul acesta.

^ Certificat general de învăţământ secundar. Materiile la care se dă examenul


G C S E sunt studiate de elevi cu vârste între 15 şi 18 ani în şcolile şi colegiile din
Marea Britanie.
Cu un zâmbet tâmp pe faţă, bat palma cu Kira, M ă simt mai
apropiată ca niciodată de colegii mei de clasă, mai ales de geme­
nele Kira şi Amara. Au fost cu toţii lângă mine după urmările
neplăcute ale evenimentului de la început de an, formând un zid
puternic de prietenie împotriva talazului distrugător de ştiri.
Mass-media au fost în delir după ce au aflat că mă întâlnesc cu
vedeta rock Noah Flynn şi după ce mi-au descoperit blogul. Au
scos la iveală detalii din viaţa mea personală şi m-au luat drept o
distrugătoare de cupluri, de vreme ce Noah era într-o presupusă rela­
ţie cu megastarul pop Leah Brown. Au fost cele mai proaste zile
din viaţa mea, dar prietenii m-au ajutat sa trec peste acele momente.
Şi, când totul s~a terminat, întâmplarea nefericită ne-a apropiat.
In timp ce ne revarsam pe coridoare, Kira mă întreabă:
— Sărbătorim cu nişte hamburgeri de la G BK? Mergem cu
toţii acolo înainte de concert. Cred că eşti în al nouălea cer pentru
că o să te întâlneşti cu Noah.
Simt din nou în stomac binecunoscutele fâlfâiri de fluturi.
Sunt entuziasmată, normal ca sunt entuziasmată, dar am şi emoţii.
Nu l-am mai văzut pe Noah de la vacanţa de Paşti, când am petre­
cut împreună aniversarea mea de şaisprezece ani. Acum vom fi
împreună pentru două săptămâni. Şi, cu toate că ăsta este singurul
lucm pe care mi-1 doresc, nu pot să nu ma întreb daca totul va fi la fel.
— Te ajung din urmă la restaurant, îi spun. Trebuie să mai iau
nişte lucruri din cabinetul domnişoarei Mills şi apoi să mă duc
acasă să mă schimb.
Kira mă strânge de braţ.
— Dumnezeule, şi eu trebuie să mă hotărăsc cu ce să mă îmbrac.
Schiţez un zâmbet în timp ce ea se îndepărtează grăbită, dar
euforia provocată de terminarea examenelor face loc unui alt gen
de emoţii. Genul acela de emoţii — „oare mă mai place iubitul
meu”. Ştiu că ar trebui sa am mai multă încredere în faptul că
Noah mă place aşa cum sunt, însă atunci când primul tău iubit
este unul dintre cei mai celebri tineri muzicieni de pe planetă, este
mai uşor de zis decât de făcut.
Holurile sunt aproape pustii şi singurul sunet care se mai aude
este scârţâitul converşilor mei pe podeaua acoperită cu linoleum.
Nu-mi vine să cred că mă voi vedea pentru ultima oară cu profe­
soara mea de fotografie, domnişoara MiUs. Am sentimentul că
m-a susţinut extraordinar de mult anul ăsta. Cred că este singura
persoană în afară de părinţii mei în faţa căreia mi-am deschis su­
fletul şi căreia i-am povestit despre tot ce s-a întâmplat Crăciunul
trecut şi de Anul Nou. Nici măcar lui Elliot nu-i spun întotdeauna
totul. Nu numai că nu-mi dorisem vreodată să am la dispoziţie o
pereche de urechi obiective, dar nici măcar nu eram conştientă că
aveam nevoie.
Nu a ajutat nici atacul de panică pe care l-am avut în dulapul mic
pe care domnişoara Mills l-a transformat într-o aşa-zisă cameră ob­
scură. S-a întâmplat la numai două săptămâni de la apariţia pe inter­
net a ştirii despre mine şi Noah. De obicei, atmosfera din camera
obscură mi se pare liniştitoare, dar fie din cauza vaporilor de la sub­
stanţele chimice, a spaţiului închis sau a faptului că în fotografia pe
care o developam era chipul atrăgător al lui Noah — un chip pe care
aveam să nu-l mai văd vreme îndelungată — mai că am căzut lată
peste toate substanţele chimice. Din fericire, asta s-a întâmplat după
orele de şcoală, aşa că nimeni nu a vazut-o pe „Penny Panicoasa” din
nou în acţiune, iar domnişoara MlUs mi-a făcut un ceai şi mi-a dat
biscuiţi până am început să vorbesc de nu m-am mai putut opri.
De atunci, m-a ajutat mereu, însă eu ştiam ce m-ar fi ajutat cel
mai mult: blogul meu. Postările pe blog au fost mereu atât de elibe­
ratoare. Chiar dacă am setat blogul astfel încât toate articolele vii­
toare de pe Girl Online să fie secrete după ce l-am scris pe ultimul;
„DE LA UN BASM LA O POVESTE DE GROAZĂ”, nu puteam
Girl On/me în turneu

ignora o dorinţă ce mă zgândarea încăpăţânata, aceea de a destăinui


tuturor ceea ce gândeam. Girl Online a fost supapa mea creativă şi
emoţională mai bine de un an, şi îmi lipsea. îmi lipsea şi gnipul de
cititori pe care ajunsesem să-i consider prieteni. Ştiam că, dacă aş fi
încercat să le scriu din nou, ar fi fost alături de mine şi de data asta,
la fel cum o făcuseră de când am început să su f^ de anxietate.
însă, ori de câte ori închideam ochii şi mă gândeam să-mi ac­
tualizez blogul, nu îmi veneau în minte decât odioşii şi răuvoitorii
care se îngrămădesc în faţa tastaturii, aşteptând să mă sfâşie. Chiar
dacă erau mulţi cei care mă susţineau, nu era nevoie decât de un
singur comentariu răutăcios ca să mă arunce înapoi într-un tăvă­
lug de angoase. Nu mă mai simţisem niciodată atât de paralizată,
incapabilă să aştern măcar un cuvânt. De obicei, cuvintele îmi
ţâşneau din vârful degetelor precum şuvoiul de apă, dar, după acele
evenimente, tot ce scriam părea pompos şi nepotrivit. Am început
să scriu totul într-un jurnal, dar nu era deloc acelaşi lucru.
Am încercat să-i descriu sentimentele mele domnişoarei Mills,
în acel tăvălug, persoanele răuvoitoare de pe internet se transformă
în nişte clovni cu straturi groase de machiaj care îşi etalează dinţii
ascuţiţi ca nişte lame când zâmbesc. Sunt asemenea unor monştri,
dar în loc să bântuie noaptea, se plimbă în văzul lumii ziua, în amiaza
mare. Sunt cele mai îngrozitoare temeri ale mele, puse laolaltă. Sunt
un milion de coşmaruri. M ă determină să îmi fac bagajele şi să fug
în jungla amazoniană, în mijlocul unui trib izolat ai cărui membri
cred că avioanele sunt nişte spirite rele trimise de zei pe pământ.
Elliot mi-a povestit despre ei. Pun pariu că ei nu au auzit nici de
Girl Online, nici de Noah Flynn. Pun pariu că habar n-au ce e aia
Facebook. Sau Twitter. Sau clipuri video care se răspândesc pe in­
ternet cu viteza luminii şi care par să nu mai dispară.
Şi dacă aş locui numai în Brighton, Marea Britanie, ar fi bine.
Majoritatea celor din şcoala mea au uitat de „scandalul” meu, aşa
cum au uitat şi numele câştigătorului de anul trecut de la X Factor,
Tata spune mereu că ştirile de astăzi sunt maculatura de a doua zi.
Şi are dreptate, vâlva creată de ştirile despre blogul meu, chiar şi
cea despre mine şi Noah, s-a subţiat mai ceva ca blugii mei în
genunchi. Dar nu locuiesc în junglă şi nici chiar în Brighton, M a­
rea Britanie. Nu sunt decât un locuitor al Planetei Internet, care,
în acest moment, este cel mai teribil loc în care m-aş putea afla,
fiindcă mă tem ca pe internet nimeni nu uită nimic niciodată.
Chiar şi aşa însă, tot m-am ales cu ceva bun din asta. Pegasus
Girl şi cu mine am început să ne scriem pe e-mail după ce mi-a
ridicat moralul şi, din cititoarea avidă a blogului Girl Online, a
devenit una dintre cele mai bune prietene ale mele, chiar dacă nu
ne-am văzut niciodată în carne şi oase. După ce mi~a ascultat pen­
tru a nu ştiu câta oară văicărelile despre cât de mult îmi doream ca
Girl Online să mai existe, mi-a zis că pot schimba setările blogului
astfel încât doar persoanele cărora le dau parolă să poată citi ce
scriu. Acum ea, Elliot şi domnişoara Mills sunt singurii care citesc
elucubraţiile mele, dar e mult mai bine aşa decât deloc.
O văd pe domnişoara Mills prin geamul paradit de la uşa clase
ei, aplecată asupra însemnărilor sale, cu şuviţe din părul castaniu
deschis rostogolindu-i-se pe frunte. Ciocănesc la uşă, iar ea îşi ri­
dică privirea, zâmbind.
— Bună ziua, Penny. înţeleg că ai tras linie pe anul acesta.
încuviinţez.
— Tocmai am ieşit de la testul de istorie.
— Perfect. Intră!
Aşteaptă până mă aşez pe unul din scaunele de plastic tare. De
jur împrejur sunt proiectele fotografice ale colegilor mei, aranjate
pe un panou negru din spumă poliuretanică, gata pentru expoziţia de
vară. In ciuda dorinţei domnişoarei Mills, eu am cerut expres ca
lucrările melc sa nu fie expuse. Am terminat toate proiectele, însă
Girl Online în turneu

nit eram pregătită să arăt nimănui fotografiile mele. Majoritatea


I nlegilor mei şi-au publicat fotografiile şi pe internet, însă eu am
nu ctat să mai fac acest lucru înainte de Crăciun. Sunt îngrozită de
l.iptul că cineva le-ar putea găsi şi s-ar putea folosi de ele ca să
i.ulă de mine. Mi-am făcut în schimb o mapă de prezentare pe
I ,u e i-am arătat-o domnişoarei MiUs în fiecare săptămână. Am
IIcscoperit că actul fizic de creaţie este o terapie foarte eficientă.
Ea scoate mapa mea de prezentare şi mi-o dă înapoi.
“ Ai făcut o treabă foarte bună, ca de obicei, Penny, îmi spune
zâmbind. Este ultima noastră întâlnire pentru o vreme, nu-i aşa?
Atu vrut să vorbim despre cea mai recentă postare de pe blogul
I ;iu.O să te simţi mai bine în curând, să ştii.
Ridic din umeri. M i se pare că tot ce pot să fac în momentul
lista e să iau zilele la rând, una după cealaltă.
Ca şi cum mi-ar fi citit gândurile, domnişoara Mills continuă:
— Cred că ai putea face mai mult decât să treci prin viaţă, aşa
i.’a gâscă prin apă. Poţi să te dezvolţi, Penny. Ai trecut prin atâtea
în anul şcolar care a trecut. M ă bucur că te-ai hotărât să-ţi conti­
nui studiile la materiile pentru treapta A \ mai ales la fotografie,
dar nu cred ca ar trebui să laşi ca alegerile pe care le faci să te în­
grijoreze prea mult. Ai voie sa nu ştii încă ce vrei să faci pe viitor.
Vreau să o cred, dar îmi e greu. M i se pare că toata lumea în afară
de mine ştie ce vrea să facă în viaţă. Elliot nu are cum să înţeleagă
sentimentul ăsta. El ştie că vrea să facă design vestimentar şi visează
ca într-o zi să aibă propria marcă. Tocmai am aflat că şi BCira vrea să
se facă medic veterinar, aşa că a început să studieze serios matema­
tică şi biologie ca să intre la o universitate bună. Amara e un soi de
geniu la fizică şi a vrut mereu sa devină om de ştiinţă, aşa că ea e

^ în engl. A Levels, cursuri care durează doi ani şi care se finali'zează cu examene. Ele
pot fi urmate înainte de uniwrsitate şi imediat după obţinerea certificatului G C SE.
rezolvată. Eu nu vreau decât să fac poze şi să scriu postări pe blog,
pe care le pot publica doar în secret pentru un grup restrâns de pri­
eteni apropiaţi. Nu cred că asta se poate numi carieră.
Ştiu că posibilităţile sunt nenumărate, dar mă simt blocată la
mal şi mi-e frică să mă arunc în apă.
— N-aţi vrut întotdeauna să vă faceţi profesoară? o întreb.
începe să râdă.
— Nu chiar. M ai degrabă... s-a nimerit aşa. Am vrut să mă fac
arheolog. Până mi-am dat seama că să fii arheolog nu înseamnă să
trăieşti în fiecare zi aventuri în stil Indiana Jones, dimpotrivă, de
prea multe ori înseamnă să stai ore întregi aşezând pe categorii bu­
căţi mărunte de oase. Mult timp m-am simţit complet dezorientată.
— Exact aşa mă simt eu acum, îi spun. Rătăcită în propria
viaţă. Şi nu ştiu să mă descurc cu busola. Oare există vreun G PS
pentru drumul în viaţă?
Domnişoara MiUs râde.
— Indiferent ce-ţi spun ceilalţi adulţi, dă-mi voie să-ţi îm­
părtăşesc un secret; nu trebuie să ştii acum. Nu ai decât şaisprezece
ani. Dă-i bătaie şi distrează-te! Trăieşte-ţi viaţa! Fixează acea bu­
solă interioară cum vrei tu, pe dos, în sens invers şi în cerc de să nu
mai ştie de capul ei. Cum ţi-am spus, am ajuns să predau dintr-o
întâmplare, dar acum nu aş mai vrea să fac altceva.
Se apleacă spre mine şi zâmbeşte.
— Ia spune, mai ai sau nu răbdare până la concertul de diseară?
Numai despre asta vorbesc elevii din cealaltă grupă a mea. Ceva des­
pre faptul că Noah va cânta în deschiderea celor de la The Sketch.
Rânjesc, fericită că s-a schimbat subiectul discuţiei. Inima mi
se umple de fericire la gândul că îl voi vedea din nou pe Noah.
Vine un moment în care conversaţiile pe Skype şi mesajele nu mai
sunt suficiente, iar acel moment a sosit. De asemenea, e prima oară
când îl voi vedea pe scenă, în concert live^ în faţa a mii de fete care urla.
— într-adevăr, el cântă în deschiderea concertului. înseamnă
mult pentru el.
— Aşa se pare. Ei bine atunci, să ai grijă de tine vara asta. Şi nu
uita să te pregăteşti pentru treapta A de la cursul de fotografie.
Face semn spre mapa mea de prezentare.
— Eşti sigură că nu vrei să expui nicio lucrare? Ai unele abso­
lut uimitoare a căror valoare merită să fie recunoscută.
Scutur din cap. Ea oftează, dar ştie că este o bătălie pierdută
din start.
— Păi, nu-ţi mai zic decât să continui să scrii pe blog, Penny.
Acesta este talentul tău. Ştii cum să ajungi la sufletul oamenilor şi
nu vreau să iroseşti asta. Consideră asta tema de vară pe care ţi-o
dau pe lângă fotografie. După vacanţă, vreau o prezentare cât mai
detaliată a periplurilor tale.
Zâmbesc în timp ce îmi pun mapa înapoi în geantă.
— Vă mulţumesc pentru tot ajutorul din acest an, domnişoară
MiUs.
îmi vine în minte tema pe care o avem în vara asta pentru cursul
de fotografie. Domnişoara Mills ne-a rugat să căutăm să vedem
„perspective alternative”. O provocare care să ne determine să pri­
vim lucrurile dintr-un alt unghi. N-am nici cea mai vagă idee ce
voi face, dar sunt sigură că, dacă tot plec cu Noah în turneu, se vor
ivi milioane de ocazii.
— Cu plăcere, Penny.
Ies din sala de clasa şi ajung din nou pe holul pustiu. Simt cum
inima îmi bate tot mai tare în piept pe măsură ce grăbesc ritmul
până încep să alerg. Ţâşnesc pe uşă afara, îmi desfac braţele şi mă
învârt pe treapta din faţa şcolii. M ă înroşesc la faţă când îmi dau
seama cât de desuet trebuie să arate ceea ce fac, dar niciodată nu
;un mai aşteptat cu atâta nerăbdare să se termine anul şcolar. Nici­
odată libertatea nu a avut un gust mai bun.
25 iunie

Examenele sunt oficial gata!


(Şl despre cum să supravieţuieşti atunci
când reîncep)

Să bată tobele, vă rog... Am terminat cu şcoala pe anul


acesta! Sfârşit! Finito!
Nici nu a fost chiar atât de rău. Repet: nici nu a fost chiar
atât de rău. Am avut însă şi puţin ajutor (mii de mulţumiri
lui Wiki, cel mai bun dintre cei mai buni prieteni!) şi nişte
strategii pentru a face faţă situaţiilor în care simţeam că
toată viaţa mea se rezumă la învăţat... învăţat... şi tot
învăţat.
Dacă nu le scriu acum, sunt sigură că am să ie uit până
când reîncep examenele, anul viitor. Nu ştiu din ce cauză,
dar indiferent cât de multe examene dau, mi se par la fel
de terifiante ca la început.
Cinci tehnici de supravieţuire în caz de examene (din
partea cuiva care le URĂŞTE)
a. Recapitulează
OK, poate că unii vor spune că acest lucru este evident,
însă anul acesta mi-am desenat un caiendarîn care mi-am
trecut toate materiile şi mt-am dat câte o steluţă aurie de
câte ori reuşeam să studiez o oră întreagă la o materie. La
Girl Online în turneu
început, m-am simţit ca în şcoala generală, dar văzând
progresele pe care le făceam (sub forma unor constelaţii
aurii împrăştiate pe tot calendarul) am căpătat încredere
în cunoştinţele mele.
2. Atenţii
Nu pentru profesorii şi examinatorii tăi, ci pentru tine. De
câte ori terminam o săptămână de recapitulări (vezi Pasul
i), mergeam la Gusto Gelato şi îmi luam un burger dulce
cu îngheţată drept recompensă. Nimic nu se compară cu
un răsfăţ dulce pe post de motivaţie.
3. Rezolvă mai întâi problemele dificile
Cel mai bun pont de la Wiki! Sfatul lui este să te concentrezi
mai întâi pe problemele care au cel mai mare punctaj la
notare, ca să nu te împotmoleşti la spartul târgului şi să
scrii prostii.
4. Cafea
Nici măcar nu-mi place cafeaua, dar, dacă e să mă iau
după fratele meu, ajută. Am încercat să beau, dar mă
strâmbam la fiecare înghiţitură si sfârşeam trează toată
noaptea, persecutată de frisoane reci. Aşa că, până la
urmă, nici măcar nu e un pont bun...
5. Visează la vară
Aminteşte-ţi că există totuşi viaţă după examene. În prin­
cipiu, asta mi-a dat putere să trec peste perioada exame­
nelor. Faptul că, în curând, aveam să fiu din nou cu Băiatul
din Brookiyn...

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx


*

^€apitaluldoi

Tot drumul până acasă am simţit cum nivelul de adrenalină îmi


creşte la cote din ce în ce mai mari, atât de mari că practic am in­
trat în bucătărie valsând. Pare să fie totuşi cel mai nimerit lucru,
deoarece mama, coborâtă parcă din Strktly Come Dancing, se în­
vârte şi se răsuceşte pe călcâie într-o ţinută strălucitoare, dansând
cu Elliot o salsa năucitoare pe gresia alb-negru din bucătărie. Iu­
bitul lui Elliot, Alex, stă pe un scaun lângă blatul din mijlocul
bucătăriei strigând note în maniera incendiar — bombastică a lui
Bruno Tonioli^.
— Şapte!
Nu este decât o după-amiază obişnuită în sânul familiei Porter.
— Penny, draga mea, ai ajuns! spune mama printre paşii de
dans. Nu mi-ai spus niciodată că Elliot e un dansator atât de bun.
— E un bărbat cu multe talente.
Cei doi încheie dansul cu o mişcare elaborată, Elliot lăsân-
du-se pe spate, susţinut de mama.
Alex şi cu mine începem să aplaudăm frenetic.

^ A m venit să dansez (traducere aproximativă), eciiivalentul britanic al emisiunii


Dansez pentru tine, concurs difiizat de postul britanic de televiziune B B C One.
^ Coregraf, dansator şi om de televiziune de origine italiană, membru al juriului
la emisiunea Stricly Come Dancing, difuzată de B B C One.
— Mergem sus? îi întreb pe Elliot şi Alex.
Dau amândoi din cap, într-o mişcare aproape perfect sincronizată.
Privindu-i, simt o săgeată direct în inimă. Elliot şi Alex sunt
cuplul perfect şi nu trebuie să se lupte, ca mine şi Noah, cu chinul
unei relaţii la distanţă. Pot fi împreună când vor, fară să le pese de
vreun fus orar sau de calitatea conexiunii wi-fi necesară ca să poată
vorbi pe Skype cum trebuie. Se simt cât se poate de bine unul în
compania celuilalt.
De fapt, petrec atât de mult timp împreună, încât ai mei le-au
născocit propria poreclă telescopată, la fel ca Brangelina sau Kimye.
Ei sunt Alexiot.
— Alexiot rămân la cină? strigă mama până să dispărem pe
scări în sus,
— Nu, mergem să mâncăm nişte burgeri la G B K înainte de
concert, strig peste umăr.
— Serios? întreabă Elliot, ridicând din sprâncene.
Fac o grimasă.
— Ne-a invitat I<jra. E OK?
Alexiot îşi aruncă priviri unul celuilalt, dar par să cadă de acord.
— Nu e nicio problemă, Pennydulcinico, spune Elliot, întin-
zându-se şi prinzându-1 pe Alex de mână.
M ă trezesc zâmbind şi îmi amintesc ziua în care s-au întâlnit,
nu cu mult înainte de Sfântul Valentin. Elliot mă cărase după el
într-un magazin cu haine viniageyîntx~o zonă obscură din Brighton
Lanes, cu toate că tocmai fuseserăm pe acolo cu o zi înainte şi
amândoi ştiam că nu aveau cum să aibă marfa nouă în stoc. Am
remarcat însă un tip pe care nu-1 mai văzusem acolo şi care stătea
răşchirat în spatele tejghelei. M i-a luat câteva secunde, dar l-am
recunoscut.
— Of, Doamne, Penny! E atât de drăguţ!
Elliot mă trase după nişte umeraşe cu haine şi se acoperi cu un
boa enorm din pene.
— E Alex Shepherd, i-am spus. E boboc la liceul nostru.
Evident că îl ştiam, mai ales după ce Kira dezvoltase o pasiune
răvăşitoare pentru el. Am şoptit.
— Eşti sigur că e gay?
Elliot îşi dădu ochii peste cap,
— Crezi că te-aş mai fi adus aici dacă nu eram sigur? Flirtăm
din priviri de când a început să lucreze aici, acum două săptămâni.
— Tu flirtezi din priviri cu oricine, i-am zis şi i-am tras una cu
cotul între coaste.
— Nu aşa, zise şi îmi facu cu ochiul foarte teatral şi demon­
strativ, provocându-mi chicoteli.
— Şi de ce nu ai făcut până acum nicio mişcare?
— O să fac. D oar... dă~mi puţin timp.
Kira avea să fie devastată sa afle că Alex „juca în echipa cea­
laltă”, dar urma să treacă şi peste asta. Tipul mi se părea puţin prea
ferchezuit ca să fie genul lui Elliot, dar avea în priviri o licărire
ghiduşă care era în stare să topească pe oricine. Când am tras cu
ochiul la el pe după bara cu umeraşe, am descoperit că se uita stă­
ruitor în direcţia noastră, aşa că i-am făcut cu mâna.
— Penny, ce te-a apucat? Şoapta lui Elliot urcă cel puţin o
octavă.
Am zâmbit ştrengăreşte.
— Grăbesc lucrurile. Şi-apoi, sunt politicoasă. Se uita la noi.
Aha, vine încoace, fii cool.
— Ce facei
De panică, Elliot se albi la faţă, însă îşi aranja părul.
— Cum arăt? Ştiam eu că nu trebuie să îmi iau pălăria azi.
Arăt prea neîngrijit. Ar fi trebuit să mă îmbrac mai mişto.
— EUiot, baţi câmpii.
Nu-1 mai văzusem niciodată atât de tulburat. Tam dat jos boa
din pene, ca să nu-i mai stea ca un animal împăiat pe cap.
— Şi pălăria ta arată chiar...
Până să-mi termin propoziţia, Alex ajunsese în dreptul nostru.
— Pot să vă ajut cu ceva? ne întrebă cu un zâmbet discret, f^ ă
să-şi ia privirea de la EUiott,
— Da, te căsătoreşti cu mine? îşi zise Elliot în barbă.
— Poftim? întrebă Alex, încruntându-se uşor.
— A, nimic... mă întrebam dacă mă poţi ajuta să găsesc o eşarfa
care să se asorteze cu pălăria.
Elliot părea acum o cu totul alta persoană. Emoţiile îi dispăru­
seră ca prin farmec şi era din nou el însuşi, cel sigur pe el.
— Sigur că da. Chiar am aici ceva care se potriveşte cu aerul
tău de „Marele Gatsby”.
Alex se îndreptă spre un alt rând de haine din magazin.
— Ştiai că soţia lui F. Scott Fitzgerald nu a vrut să se mărite cu
el până când nu a obţinut un contract pentru publicarea unei cărţi?
zise Elliot, pe urmele lui Alex.
— Nu ştiam, dar ştiu că stătea prost la capitolul ortografie, răs­
punse Alex fară să clipească.
îi priveam îndepărtându-se şi făcând schimb de informaţii despre
un autor pe care eu nu apucasem încă să-l citesc (şi nici nu văzusem
filmul făcut după carte). Parcă se ştiau de o viaţă. Am ştiut pe loc
că era cazul să-l las pe Elliot singur. Nu voiam să-l încurc.
Totuşi, ca să nu mă dezmint, m-am dat înapoi şi am nimerit fix
într-un cuier cu jachete, doborând la podea o grămadă de haine
vintage de blană şi accesorii. Am simţit cum îmi iau foc obrajii şi
am început să strâng de pe jos blănuri şi haine grele, dar era o
harababură totală. Am reuşit, bineînţeles, să-i stric şusta lui Elliot.
Alex şi cu Elliot au ajuns lângă mine cât ai clipi.
— Strâng eu, nu îţi face griji, mi-a zis Alex.
— Te ajut, a spus şi Elliot.
S-au aplecat amândoi, au apucat capetele aceluiaşi guler de
blană şi au început să tragă de el până când mâinile li s-au atins.
Aproape că am simţit scânteile în aer. A fost momentul lor în
genul spaghete cu carne din „Doamna şi vagabondul“, un film pe
care chiar îl văzusem de multe ori în copilărie. Am bălmăjit nişte
scuze şi am încercat din nou să ies pe fiiriş din magazin, dar de data
asta nu a observat niciunul dintre ei. De atunci, au rămas împre­
ună. Şi îmi place sa cred că şi stângăcia mea a ajutat măcar un pic.
Acum însă, Alexiot trebuie să mă ajute să găsesc răspunsul la
cea mai importantă întrebare: cu ce te îmbraci când trebuie să te
întâlneşti cu iubitul tău după ce nu te-ai mai văzut cu el de două
luni. O iau la goană în sus pe scări până la ultimul etaj, unde este
camera mea. Cu picioarele lui lungi, Alex urcă scările două câte
două. E mult mai înalt, şi decât mine, şi decât Elliot.
— Hm, Penny, tu nu trebuie să pleci mâine în turneu? întreabă
Alex ajuns în capătul scărilor, în dreptul uşii de la dormitorul meu.
— Ce vrei să spui?
Ştiu, însă, exact ce vrea să spună. Prin camera mea parcă trecuse
o tornadă. Fiecare piesă de îmbrăcăminte purtată vreodată, fiecare
eşarfa, curea sau pălărie se află acum în grămada din mijlocul pa­
tului. Mormane de notiţe zac pe birou, iar pe jos sunt împrăştiate
bucăţele de carton de când mi-am creat portofoliul cu fotografii.
Singurul loc din cameră cât de cât curat e băncuţa de la geam,
deasupra căreia stă prinsă în piuneze o pagină dintr-o revistă mon­
denă cu mine şi cu Noah, în care el mă ţinea pe după umeri. Sub
poză scrie: Noah Flynn împreună cu iubita lui. E prima oară când apar
în vreo revistă aşa că, deşi părul meu pare o claie de fân, am păstrat
fotografia ca amintire. Lângă, se află un calendar acoperit aproape
în întregime cu steluţe aurii şi cu data de azi încercuită cu roşu.
Elliot îşi face loc în vârful picioarelor prin toată învălmăşeala.
— Sfinte Sisoe, Oceania cea Puternică habar n-are să facă
bagaje.
„Oceania cea Puternică” e numele pe care l-am născocit împre­
ună cu Elliot ca să-l folosesc ca alter-ego de fiecare dată când simt
că mă apucă panica, la fel cum Beyonce obişnuia să-şi spună Sasha
cea Feroce, apelând la acest alter-ego pe scenă pentru a-şi proteja
adevărata personalitate. Beyonce nu mai are nevoie de Sasha, iar
într-o bună zi, sper să nu mai am nici eu nevoie de Oceania cea
Puternică. Deocamdată, însă, mă agăţ de acest nume ca de un
colac de salvare care mă ajută să plutesc în oceanul zbuciumat al
anxietăţii mele.
Am făcut semn înspre pat.
— Ăă, aşază-te acolo.
M ă cocoţ pe un morman de pulovere, pe scaunul de la măsuţa
de toaletă.
— Sunt puţin îngrijorat că ascunzi pe aici pe undeva cadavrul
lui Megan, spune Elliot, strâmbând din nas.
îi scot limba.
— Ce să-ţi spun!
Megan a fost cea mai bună prietenă a mea încă din primul an
tle şcoală, dar s-a schimbat, metamorfozându-se într-o tipă ex­
trem de pretenţioasă, înnebunită după băieţi şi atât de obsedată de
se/fie-mij că ajunsesem să nu o mai recunosc. Anul trecut a fost
geloasă pe aşa-zisa mea relaţie cu OUie, un tip de care am fost
îndrăgostită înainte să-l întâlnesc pe Noah. Deşi nu fusese nimic
serios între noi, până şi cea mai nevinovată aluzie o facea pe
Megan să înnebunească. OUie este cel care a aflat despre blogul
lueu anonim în acea perioadă, l-a recunoscut pe Noah şi i-a spus
lui Megan. L a rândul ei, Megan a pus firele cap la cap şi a povestit
totul presei, expunându-mă public.
ZOE SUGG

Totuşi, am reuşit să-mi vărs necazul pe ei atunci când, împre­


ună cu Elliot, ne-am trezit faţă în faţă cu OUie şi cu Megan într-o
cafenea şi am sfârşit prin a le turna în cap milkshake-MxA^. Nu am
mai avut prea multe de împărţit cu Megan de la episodul Mil-
kshakegate^ Vestea incidentului, de altfel singurul moment al
meu de vitejie în care mi-am apărat demnitatea, s-a răspândit cu
repeziciune în toată şcoala.
Insă fetele ca Megan nu rămân niciodată în umbră prea mult
timp. De parcă încrederea în sine iese la suprafaţă, iar mojicia şi
faptele jenante încep să i se prelingă de pe piele precum apa de pe
o raţă. Ba mai mult, Megan mai face şi glume cum că îngheţata ar
fi secretul pentru tenul ei alb ca laptele. Iar acum a primit scrisoa­
rea de acceptare de la una dintre cele mai importante şcoli de artă
dramatică din Londra. A redevenit inabordabilă şi se simte în al
nouălea cer.
Până şi OUie pleacă de la noi din şcoală. Familia lui a decis să
se mute ca să îl ajute pe fratele său să progreseze cu tenisul. îmi
pare rău pentru el. Chiar şi după tot ce mi-a făcut, tot nu cred că
e băiat rău. Iar acum s-a trezit prizonier în umbra fratelui său. Cei
doi „inamici” ai mei să dispară, chiar aşa, dintr-odată?! Singura
provocare peste care mi-a mai rămas să trec este propria persoană.
Elliot bate din palme. Parcă e Monica din serialul Friends, pus
mereu pe organizat lucrurile.
— în regulă, unde ţi-e valiza?
— Hmm, cred că stă Alex pe ea.

^ Aluzie la afacerea Watergate, denumire atribuită unui scandal politic şi unui


succes mediatic din anii 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică ma­
joră, culminând cu demisia preşedintelui Statelor Unite, Richard Nixon.
Alex sare în picioare şi doboară o claic de haine de sub el. M ar­
ginile roz ale valizei mele devin vizibile de sub maldărul doborât
de bunuri.
— Şi pentru cât timp ziceai că pled? întreabă Alex încercând
să estimeze cât de mult se poate lărgi valiza mea.
— Va lipsi paisprezece zile, trei ore şi douăzeci şi unu de mi­
nute, răspunde EUiot, Voi număra fiecare secundă.
— Cred că şi părinţii mei vor face acelaşi lucru, spun abia schi­
ţând un zâmbet.
— Le-a luat mult timp să se obişnuiască cu ideea? întreabă
Alex.
— Ah, doar cele două luni care au trecut de la Paşti, de când a
sugerat Noah ideea! Ca să fiu sinceră, nici eu nu eram sigură că
pot să fac asta.
Să plec în turneu cu Noah era ceva extrem de important. Era
pentru prima oara când plecam cu adevărat, la propriu, de una
!lingură. Şi chiar dacă fiecare detaliu fusese pus la punct, tot aveam
«'moţii.
— Bineînţeles că poţi s-o faci. Va fi o experienţă incredibilă, iar
mi sunt atât de gelos. Gata, Penny, deschide acum fermoarul şi
.u ată-ne ce ai acolo.
îl ascult întocmai şi mă crispez când văd primul lucru din gea­
mantanul meu. EUiot întinde mâna şi scoate de acolo cel mai mare
pulover de lână care a existat vreodată, cu mâneci largi, conforta-
l>ile, pe care le pot înfăşură în jurul meu chiar de două ori. E al
mumei mele, care spune că l-a purtat doar când a fost gravidă, nu
mâine şi nici după aceea.
EUiot îl scoate şi îl ţine în faţa lui. Ajunge cu mult peste genun-
t l)ii săi.
— Ştii că vei fi plecată în toiul verii, nu-i aşa? De ce trebuie să
i(‘i toată turma de oi cu tine?
I“1 smulg din mână.
— E puloverul meu moale în care mă simt bine.
îmi bag nasul în el şi inspir parfumul distinctiv al mamei mele.
M ă face să mă simt acasă.
— M ă ajută să-mi controlez stările de nelinişte. Domnişoara
Mills mi-a zis că, daca îmi fac griji că mă va copleşi anxietatea sau
că-mi va fi dor de casă cât timp sunt plecată în turneu, atunci ar
trebui să iau cu mine un lucru care mă face să mă simt în siguranţă.
Ceva ce îmi va aminti de casă. Să-mi pun pilota în bagaj nu mi s-a
părut chiar cea mai practică idee, aşa că a doua variantă a fost
puloverul.
Mi-1 ia din mână, îl împătureşte cu grijă şi mi-1 pune înapoi în
bagaj.
— OK, pe ăsta ţi-1 las. Dar pe ăsta nu.
Scoate altul, de culoare roz deschis, cu nasturi şi ornamentat cu
trandafiraşi la buzunare.
— Te duci într-un turneu, nu la un ceai dansant cu dădaca.
— Bine, bine, acela cade, îi răspund şi încep să râd. Nu mă
pricep deloc la chestiile astea.
Elliot se freacă teatral la tâmple.
— Câteodată am impresia că eşti o cauză pierdută, Penny. Va
trebui să ne ocupăm de asta mai târziu. Şi-acum, înapoi la treabă:
cu ce ai de gând să te îmbraci în seara asta?
Este rândul meu să fiu teatrală.
— Am probat tot ce am în garderobă! Nu sunt în stare să gă­
sesc nimic. Crezi că ar fi suficient să arunc pe mine un tricou ne­
gru care să se potrivească la blugi?
Elliot face o faţă dezaprobatoare.
— în niciun caz. Nu e deloc şic.
— Ce spui de asta?
A Icx ridică o rochie scurtă, cloş, de care uitasem. Are un impri-
nuM m margarete mici, în alb şi galben. Am cumpărat-o de la
într-o zi în care ar fi trebuit să stau şi să învăţ împreună cu
\ Ua ţ.i Amara, însă nu am purtat-o niciodată.
ICperfectă! spune Elliot. Iubitul meu, doamnelor şi domni-
hs! fili list extraordinaire.
AU-?{ ridică din umeri.
Eh, dacă lucrezi în comerţ, mai prinzi din zbor câteva
f ! j|l iui.
liui rochia din mâna întinsă a lui Alex şi intru în baie. M ă
Itiinb şi mă privesc în oglindă.
Nu-mi vine să cred că o să-l văd în sfârşit pe Noah în concert.
\ni aşteptat cu nerăbdare acest moment, dar m-am şi temut de el
îiii a de când m-a sunat să-mi spună că pleacă în turneu cu cei de
i r i ’he Sketch. îmi desfac din coc părul lung, roşcat şi îl las să-mi
. !u în valuri pe obraji. Mama mi-a arătat o şmecherie cu tuşul de
it( hi, pe care încerc să o fac acum: să prelungesc linia de contur
inir-o codiţă ascendentă, mai departe de colţul ochiului. Imediat,
iH hii mei devin mai misterioşi şi mai atrăgători, ca nişte ochi
11«’ pisică. Poate îmi iese. Cel mai nou motto al meu: Prietena lui
Noah Flynn.
Simt că înnebunesc în momentul în care aud în minte primele
•iiorduri ale albumului lui Noah, dar când deschid uşa de la baie
inii dau seama că Alex şi Elliot cântă „Elements”, una dintre cele
opt piese de pe „Fata Toamnă". Fiecare nouă piesă compusă de
Noah este mai bună decât ultima, însă cea care dă titlul albumului,
„Fata Toamnă”, pe care a compus-o pentru mine, este, bineînţeles,
preferata mea.
Alexiot sunt mână-n mână, iar Elliot îşi lasă capul pe umărul
lui Alex. Sunt pur şi simplu adorabili şi nu vreau să tulbur momentul.
Cred însă că Elliot m-a auzit, pentru că mă priveşte peste umăr,
E perplex.
— Oceania cea Puternică, mă dai pe spate ce tare eşti.
— Vai, dar vă mulţumesc stimate domn, îi spun, făcând o mică
plecăciune.
— Gata, copii, să aruncăm în aer prăvălia asta cu îngheţată pe
băţ\ zice Elliot pe un ton jos, tărăgănat.
Şi eu şi Alex ne uităm la el, încruntându-ne.
— Ce e, nu vă place americanismul meu? M -am gândit să-l
exersez înainte să mă întâlnesc din nou cu Noah. Bun, şi acum
accesoriile.
îmi împinge pe încheietură mai multe brăţări colorate, iar la
gât îmi pune un colier lung. îmi zâmbeşte.
— Nu mai trebuie decât să te încalţi cu converşii şi eşti gata.
M ă privesc în oglinda mare.
— Arăţi grozav, Pen. Leah Brown, poate că eşti tu marea vedetă
a planetei, dar nu-i ajungi fetei mele nici măcar la degetul cel mic.
îmi îngădui sa zâmbesc şi îmi spun că arăt bine. Şi chiar aşa e.
Am încredere în mine. Totuşi, întind mâna să iau o jachetă pe care
să o port deasupra. Elliot se strâmbă.
— Ce e? S~ar putea să fie frig în restaurant.
— Că tot veni vorba, ar trebui să ne urnim din loc, spune Elliot,
uitându-se la ceas.
— Tom! strig în jos, pe scări, la fratele meu. Vrei să ne duci tu
cu maşina?
In loc de răspuns, aud un mormăit pe care îl iau drept confirmare.

‘ Replică folosită în special de tineri din Statele Unite ale Americii ce trimite
la un personaj dintr-un joc animat apărut la începutul anilor 9o; de obicei este
folosită cu sensul de „Să o ştergem de aici până nu păţim ceva”.
îii'.a când ieşim, Alex nu intra cu noi în maşină. îşi vâră mâi-
m buzunar.
Imi pare rău, dragilor, dar trebuie să merg acasă să fac mai
tiu ii fcva. Ne vedem la concert, bine?
1'!IIiot se dezumflă şi îşi încovoaie umerii.
Eşti sigur? spun. Ştiu că trebuie să fie plicticos să ieşi cu unii
4. v.irsta noastră, dar majoritatea sunt OK.
• Nu este vorba de asta. Doar că am ceva de făcut.
' Aha, în regulă.
Se apleacă şi îi dă un sărut scurt şi rapid lui Elliot, dar Elliot nu
p.ii i; să aibă prea multă tragere de inimă.

Câteva minute mai târziu, tragem în faţă la G BK, graţie şofe-


ni Iui Tom. Elliot sare afară din maşină, însă când să-l urmez,Tom
întoarce şi mă prinde de braţ:
— Dacă intri în vreun bucluc sau ai nevoie de ajutor, sună-mă
iiuediat, ai înţeles, Pen-pen?
II trag înspre mine şi-l îmbrăţişez strâns, ceea ce el acceptă,
ram băţos. Ştiu însă că mă iubeşte mult.
Vineri seara, Brighton roieşte de navetişti care se întorc de la
serviciu din Londra şi de petrecăreţi care se îndreaptă spre locuri
(le distracţie. Jos, pe caldarâm, un tip mai tânăr ca mine cântă la
chitară. Cântă abia auzit, dar are o voce uimitoare. Nu se mai
opreşte nimeni să-l asculte. Nici măcar Elliot, care este atât de
absorbit de propriul său univers, încât ar putea trece pe lângă
Orchestra Simfonică din Londra şi nu ar observa, însă eu mai
zăbovesc. Nu ma pot urni din loc, atât de frumoasă este muzica
tânărului.
— Pot să îţi fac o poză? întreb în timp ce el cânta ultimele
acorduri.
— Sigur că da, răspunde.
Fac câteva fotografii, apoi scot o liră din buzunar şi o pun în
cutia chitarei. Zâmbeşte recunoscător, iar eu mă grăbesc să ajung
la restaurant, pentru că începe să plouă de parcă s-au rupt baierele
cerului. Vară englezească tipică»
înăuntru, toată lumea aşteaptă.
Elliot aleargă spre mine şi mă opreşte.
— Nu o lua razna, îmi zice.
— Cum adică? mă încrunt.
Se dă un pas la o parte şi înţeleg.
Megan stă chiar în spatele lui.
Şi e îmbrăcată cu o rochie exact ca a mea.
'^ ^ a p U o lu l V v e i'"

iuig şi mai mult jacheta pe mine, acoperindu-mi rochia. Megan


zâmbeşte cu seninătate, părând chiar foarte relaxată în situaţia
-Luă, dar asta doar din cauză că mă înroşisem deja de ruşine mai
<rva ca o tomată. Aproape că mă întorc să ies din restaurant, dar
l''lliot mă prinde de braţ şi mă strânge cu putere.
— Vai, Doamne, Penny, purtăm rochii identice! spune Megan,
vAnturându-şi peste umăr buclele castanii. Şi tu ai găsit-o tot la
A SOS? Ar trebui să faci cumva să nu mă vadă Noah întâi pe mine,
t ii poate se zăpăceşte şi-mi dă mie permisul pentru culise.
îmi face cu ochiul într-o manieră atât de exagerată că mi se
iatoarce stomacul pe dos. Nu pot să nu mă gândesc că ea arată mai
bine decât mine în rochia aceea.
— Maturizează-te, Megan. Nu e decât o rochie, nu e un tran­
splant de creier care sâ te facă o persoană mai plăcută, sare Elliot.
Kira stă jos la o masă, în spatele lui Megan. îmi zâmbeşte pe
post de scuză şi ridică din umeri. O durere ascuţită îmi străpunge
inima în timp ce mă întreb dacă nu cumva Kira i-a spus lui Megan
despre rochia pe care o cumpărasem. îmi zic apoi să nu mai fiu
atât de paranoică.
— M ă bucur că ai reuşit să ajungi, Penny! spune Kira, Stă şi
Noah cu noi?
Simt cum toată lumea se întoarce să se uite la mine, chiar şi cei
de la celelalte mese. încep să râd agitată.
— O, nu cred. Noah este prea ocupat cu pregătirile pentru
spectacol. M ă întâlnesc cu el după aceea.
Elliot mă trage după el prin restaurant într-un separeu cât mai
departe de ele, dar fară să exagereze totuşi cu distanţa, pentm a nu
părea nepoliticoşi. Am impresia că toată lumea de la şcoala mea şi
jumătate din şcoala lui Elliot e la concert. Bineînţeles că toţi abia
aşteaptă să-l vadă pe Noah Flynn, dar trupa principală, The
Sketch, este uriaşă la ora actuală. Este un grup format din patru
băieţi din Statele Unite care au provocat un adevărat cutremur pe
scenă anul trecut cu piesa lor „There s Only One”. Deja au avut
concerte în Manchester şi Birmingham, dar acesta este primul în
care li se alătură şi Noah, El urmează să cutreiere apoi cu The
Sketch toată Europa şi eu am ocazia sa merg cu el.
Simt în stomac fluturi agitaţi, dar entuziasmaţi.
Intru în separeu şi Elliot se aşază în faţa mea.
— Pff, nu pot să cred că trebuie să stăm în aceeaşi cameră cu
Mega-Nesuferita, începe Elliot. Mai spune-mi o dată de ce ai fost
de acord să te vezi cu toată lumea aici?
— Kira m-a invitat şi nu am ştiut cum să scap. Vin cu toţii la
concert, aşa că mi s-a părut logic sa mergem împreună. Şi-apoi,
concertul se ţine în Brighton Centre. E atât de mare încât să spe­
răm că nu dăm nas în nas cu ei, spun eu.
— Ştiai că în Brighton Centre încap patru mii cinci sute de
oameni şi că a fost locul în care a cântat Bing Crosby înainte să
moară?
— E tipul care cântă „White Christmas”? Cum de ştii toate
chestiile astea, Wiki? îl întreb râzând.
— Sunt atotştiutor, domnişoară Penny P. Ştii asta. Cel puţin,
vom sta în loja VIP, zice Elliot, fluturând biletele şi rânjind. Clasa
Girl Online în turneu

M i t . li, sosim, strigă el, dând din fiind pe banchetă. Uau, daca noi

-imfcm atât de exaltaţi, oare cum se simte Noah?


—Oh, Noah nu are niciodată emoţii!
I)eşi, în timp ce spun asta, îmi dau seama că nu ştiu daca este
. Iii ar aşa. Nu l-am văzut cu adevărat la un concert până acum, nu
(11 J'aţa unui public atât de numeros. Ştiu că este foarte nerăbdător.
,\i c ocazia să dea cu adevărat lovitura în Europa.
— Aşa e, o să afle toate lumea de el dacă va cânta cu cei de la
1 lic Sketch. Chiar şi una ca tine va şti cine e.
Zâmbesc, însă cuvintele lui Elliot mă tulbură. E ciudat când
mă gândesc că, doar în urmă cu şase luni, nu ştiam cine e Noah
Klynn, iar acum îl va cunoaşte lumea întreagă. Aproape că m-am
pierdut în furtuna media care s-a iscat. Oare voi reuşi să rezist
.ilături de Noah în vijelia care e pe cale să înceapă?
— I-ai cunoscut pe ceilalţi din trupă? întreabă Elliot.
Scutur din cap.
— Nu, nu încă, dar ştiu că e cu unii dintre cei mai buni prieteni
al lui.
— Chiar mi-aş dori să pot veni cu tine, spune Elliot, cobo-
rându-şi privirea.
— Şi eu aş vrea să vii cu mine! Dar te vei distra grozav la re­
vista C H IC , îi reamintesc.
Elliot aştepta cu nerăbdare să-şi înceapă internship-xiS. încă de
la începutul anului, de când aflase că îl obţinuse.
— Ştiai că C H IC există din 1895?
M ă întind peste masă şi îmi aşez mâna peste a lui Elliot. Ştiu
când turuie pe nerăsuflate informaţii din cauza agitaţiei şi nu fiindcă
se simte bine.
— Vei fi la înălţime, îi spun, încercând să-l liniştesc.
Chelneriţa se apropie de noi şi ne întreabă ce dorim să coman­
dăm, dar sunt atât de agitată, încât abia dacă pot înghiţi ceva. îmi
îngrop faţa în meniu şi o rugăm să ne mai lase câteva minute, însfl
imediat îmi doresc ca fata să mai fi rămas. In spatele ei stă per
soana de care mi-e cel mai groază.
— Salut, Penny.
Las meniul uşurel în jos.
— Hm, salut, Megan.
Elliot îi aruncă săgeţi din priviri, însă Megan îl ignoră. In schimb,
are treabă cu mine.
— îmi pare rău că suntem îmbrăcate la fel, vrei să mă schimb?
Pot să dau o fugă până acasă înainte de concert.
Ei, asta este într-adevăr o latură a lui Megan pe care nu mă
aşteptam să o văd: latura dulce, prietenoasă. Pentru scurt timp, o
văd din nou pe fata pe care o ştiam. Dar îmi este greu să o separ de
cea care a încercat să-mi distrugă viaţa la începutul acestui an;
parcă sunt două fotografii suprapuse, un soi de expunere dublă în
mărime naturală. încă nu ştiu care este adevărata Megan.
— Nu, este în ordine. De fapt, e chiar amuzant, îi spun.
îmi zâmbeşte şi mi se pare că este sinceră.
— Ştii, mă întrebam,.., începe să spună în timp ce zâmbetul i
se transformă brusc într-un rânjet de rechin, cu toţi dinţii la ve­
dere, iar motivul pentru care venise de fapt devine evident. Crezi
că poţi să ne bagi pe mine, pe Kira şi pe Amara în culise mai târ­
ziu? Cred că mor dacă o să-i cunosc pe cei din The Sketch,
M ă încrunt. Elliot începe să ţâţâie şi să-şi dea ochii peste cap,
— Oh, nu ştiu... trebuie să-l întreb pe Noah, îi răspund.
— Şi de ce nu o faci?
— Cum adică?
Ea ridică o sprânceană.
— De ce nu îi scrii un mesaj să-l întrebi? Doar ai numărul de
telefon al iubitului tău, nu?
— Penny nu e obligată să-ţi facă ţie nicio favoare.
Girl Online în turneu

Nu te-am r u g a t tiney Elliot, îl repede ea. Am rugat-o pe


fiiri, tiif mea.
Aăă... bine.
1),ui să-mi scot telefonul din buzunar, dar Elliot mă opreşte cu
î; jMivire fulgerătoare. Trag aer adânc în piept de câteva ori, apoi
it» j nil din nou la Megan.
O să-l rog pe Noah mai târziu, dar nu pot să promit nimic,

I (vlefonul rămâne categoric ferit de privirile ei.


Mcgan ezită. După ce vede că nu am de gând să mă răzgân­
di» , ridică din umeri, încercând să dea de înţeles că nu ar avea
un|»{)rtanţă.
- Mersi atunci, sper să ne vedem mai târziu, Penny.
Se întoarce şi pleacă ţanţoşă, cu paşi grăbiţi, zâmbindu-mi to-
Iu ş i . însă modul în care s-a răstit la Elliot mă face să realizez că nu
: ,i schimbat deloc.
îmi scot apoi telefonul din buzunar şi recitesc ultima conversa-
im; cu Noah.
Abia aştept să te văd diseară! N
Şi eu! A trecut prea mult timp xxxx
De parcă Noah ar şti că îi citesc mesajul, un altul de la el îmi
apare pe ecran.
Cum ajungi la concert?
Ii răspund repede.
Merg pe jos până la Brighton Centre
cu Elliot şi cu nişte prieteni de la şcoală xxxx
Ba nu. N
M ă încrunt când citesc mesajul.
37
— Ce s-a întâmplat? întreabă Elliot care mi-a observat
nedumerirea.
Ii arăt ecranul telefonului.
— Ce vrea să spună cu „Ba nu”? Cum altfel se aşteaptă să ajung
la concert?
Elliot ridică din umeri, dar apoi gura i se rotunjeşte într-*un „o”
provocat de surprindere. Face ochii mari în timp ce se uită, pe
după mine, la intrarea în restaurant.
—' Ce e? îl întreb.
Nici nu apuc să termin întrebarea ca în jurul nostru izbucnesc
ţipete şi chiote. O aud pe Kira strigând „NOAH FLYNN” şi îmi
îndrept spatele pe scaun, apoi mă răsucesc cu faţa spre intrare.
Şi iată-1: iubitul meu, Noah Flynn. Extraordinarul zeu al
rockului. Poartă tricoul tipic lui de culoare neagră, jeanşi rupţi şi
un zâmbet larg pe buze. Văzându-1, am impresia că toată lumea
din jurul meu, cei din restaurant, colegii de şcoală, chiar şi Elliot,
se face nevăzută. La fel ca atunci când obiectivul unui aparat de
fotografiat îşi calibrează distanţa focală, totul înjur devine difuz în
timp ce el iese în evidenţă, clar şi distinct.
M ă vede şi zâmbeşte şi mai taxe.
Se îndreaptă agale spre separeu, ignorând sunetele stridente şi
privirile de gură-cască ale fetelor de la celelalte mese, mă prinde
de amândouă mâinile şi mă trage de pe băncuţă.
— Penny Porter, te superi daca te răpesc de aici?
— Deloc! îi răspund, nedorindu-mi altceva decât să dispar îm­
preună cu el. M ă dezmeticesc apoi brusc şi mă întorc spre Elliot.
— Stai puţin, te deranjează?
Elliot râde.
— Dă-i bătaie, Pennydulcinico. Oricum, nici nu vreau să mă­
nânc burger. M ă gândesc să devin vegan, spune coborându-şi
Girl Online în turneu

vocea. M ă duc să-l găsesc pe Alex. Am fost despărţiţi aproape o


¡(iinătate de oră şi deja simt că mor.
Iese şi el din separeu, iar Noah îl îmbrăţişează.
— Elliot, amice! Mă bucur să te văd!
— Şi eu mă bucur, Noah! Vei fi grozav în seara asta.
EUiot se întoarce spre mine.
— Să nu mă uiţi când te vei învârti printre cei bogaţi şi celebri,
OK, Penny?
— Niciodată! Ne vedem la concert!
Rânjesc, apoi mă prind de mâna întinsă a lui Noah. Urmăriţi
Ile privirile zgâite ale tuturor prietenilor mei, ieşim din restaurant
'.i ne îndreptăm spre o maşină care ne aştepta. Să înceapă concertul.
■k

^€aflitolui/iaPui

în picioare, lângâ portiera din spate a unei maşini negre obişnuite,


stă un individ mare şi solid, atât de chel că sunt aproape sigură că
mi-aş putea împrospăta machiajul reflectându-mă în capul lui.
— El e Larry, îmi spune Noah. Te intimidează el la prima ve­
dere, dar în timpul liber fredonează melodiile lui Whitney Houston
şi ar prefera să facă oricând o baie cu spumă în loc de duş.
Noah îi arde amical bodyguardului un pumn în braţ în timp ce
trecem pe lângă eL
— M -aţi prins, domnule, spune bărbatul. Iar tu trebuie să fii
Penny,
îmi face prieteneşte cu ochiul şi imediat mă simt mai relaxată.
Ştiu de ce Noah a vrut să mă liniştească în legătură cu el: arată ca cei
pe care îi vezi la intrarea unui club de noapte vineri seara, păstrând
ordinea. Totuşi, din ceea ce a spus Noah, pe el l-ai găsi mai de­
grabă înăuntru, lângă aparatul de karaoke, dansând cu un pahar de
cocktail roz în mână şi nu afară, despărţindu-i pe cei care se încaieră.
Mi-1 imaginez cântând din toţi rărunchii „I Will Always Love
You” în timp ce îi răspund.
— Bună, îmi pare bine să te cunosc, Whitney!
întind mâna şi mă înroşesc brusc când îmi dau seama cum
1 iun Nu aşa mi-am imaginat că voi face cunoştinţă cu
Girl Online în turneu

■uiturajul lui Noah. Ce s-o fi ales de rafinament, inteligenţă, chiar


(Ic cuvintele normale? încerc imediat să bălmăjesc o scuză ca să
’.alvez situaţia, însă intervine Noah.
— Categoric nu eşti prima care-i spune aşa, Pen, zice Noah
râzând.
Larry îmi face cu ochiul şi îmi zâmbeşte ştrengăreşte.
— Ei bine, Penny, îmi poţi spune aşa, dar să nu te aştepţi la
iccitaluri muzicale decât dacă ai de gând să cânţi cu mine.
Larry se urcă grăbit la volan în timp ce eu, agitată, râd împre­
ună cu el.
Cu toate că drumul până la Brighton Centre nu este lung, mă
încearcă un sentiment plăcut să fiu în sfârşit cu Noah. Se strecoară
i'ti maşină pe locul din mijloc ca să se aşeze lângă mine şi mă cu­
prinde pe după umeri.
— E atât de bine să te simt din nou lângă mine, îmi spune
strângându-mă în braţe. Cum a fost la examene?
M ă cutremur.
— Nu întreba, îi spun. Dar s-au terminat. Nu-mi vine să cred
că a sosit momentul.
îmi las capul pe pieptul lui şi îi simt bătăile inimii. Nu mă pot
abţine să nu recunosc că aşa e infinit mai bine decât pe Skype. îmi
ridic privirea şi rămân cu ochii pierduţi ia bărbia bine conturată, la
))ărul negru, ciufulit şi la ochii căprui, intenşi. Cum de am avut aşa
noroc? De obicei, sunt ghinionista care e prinsă de ploaie fară um­
brelă, cea care nu câştigă niciodată la tombola organizată de şcoală
.şi care pierde mereu la Monopoly. Poate că ce e al meu a fost pus
deoparte până acum, ca să pot sa fiu cu Noah.
— Ai emoţii pentru seara asta?
M ă strânge de mână şi îmi dau seama că mă holbez în neştire
la el, ca o ciudată.
— A h... da! Nu-mi vine să cred. Cânţi în deschiderea unei
trupe atât de celebre că până şi eu am auzit de ea.
Noah se albeşte la faţă şi îmi dau seama că aşa nu îl ajut deloc
să-şi păstreze calmul.
— Vei fi extraordinar, ştiu asta. Ai emoţii?
— Aş minţi dacă aş spune că nu, dar mai degrabă mă simt plin
tic atlrenalină. Ăsta a fost visul meu încă de când aveam doispre-
zccc uni şi acum am ocazia să mi-1 împlinesc şi încă alături de cea
mai grozavă iubită de pe planetă.
îmi ridică mâna în dreptul buzelor lui şi mi-o sărută, iar eu mă
îmbujorez puternic.
— Ştii, cred că singura mea dorinţă ar fi ca părinţii mei să mai
fie aici ca să mă poată vedea.
Noah se întoarce şi priveşte pe geamul brăzdat de urme înguste
de ploaie, în timp ce trecem prin dreptul falezei întunecate şi ce­
nuşii, ascunse de norii grei, iar eu îmi simt sufletul străpuns de
tristeţe pentru el.
Părinţii lui au murit într-un accident tragic de schi, doar cu
câţiva ani în urmă şi ştiam că subiectul este o rană încă deschisăr
pentru Noah. Şi el şi sora lui mai mică, Bella, s-au dus să locuiască
la bunica lor, minunata Sadie Lee, dar ştiam că în inima lui va fi
mereu un gol, suficient de mare cât să cuprindă întreg oceanul, un
gol pe care doar muzica îl putea umple.
“ Sunt incredibil de mândri de tine, Noah, sunt sigură de asta,
îi spun şi îl strâng şi eu de mână, iar el se întoarce şi mă priveşte
zâmbind. Ce mai fac Sadie Lee şi Bella? îl întreb.
• - O, grozav! BeUa merge în clasa întâi din septembrie, iar b
nica c ocupată până peste cap cu afacerea de catering. M i-a dat
pentru tine o cutie de fursecuri cu ciocolată care aproape că au supra­
vieţuit călătoriei încoace cu avionul, însă trebuie să le mănânci
rapid. Le am în cabina din culise.
— E o dulce!
Simt cum salivez doar când mâ gândesc la fursecurile de cioco­
lată ale lui Sadie Lee, care sunt, fară nicio glumă, cele mai bune pe
* are le-am gustat vreodată. îmi duc rapid mâna la gură în caz că
'..ilivez de-adevăratelea. Exact ce ar trebui să vadă Noah: pe iubita
lui în ipostaza de aiurită deloc sexy şi cu salivă în colţul gurii. Dar
Noah râde. Apoi îmi cuprinde bărbia în palmă, mă trage spre el
iişor şi ne şărutăm pentru prima dată în trei luni. Ah, Doamne,
iiii-a fost atât de dor de băiatul ăsta încât simt că mor.
— Mi-ai lipsit mult, minunata şi zăpăcita mea Fată Toamnă,
lini spune de parcă mi-ar citi gândurile.
— Sunt mai mult ca sigură că mie mi-a fost mai dor de tine.
I )e fapt, sunt dispusă să fac pariu că e aşa.
— Nu mi se pare că ai fi genul de tipă care să joace la pariuri,
Penny. Adică să stai trei ore la aparatele alea cu 2 cenţi de care
nii-ai povestit mi se pare o poveste cam trasă de păr...
Ridică glumeţ din sprâncene şi-mi face cu ochiul, apoi se lasă
pe spate şi mă priveşte admirativ din cap până în picioare.
— Apropo, îmi place la nebunie rochia ta.
— Mersi, şi mie îmi place cum îţi vin gropiţele alea din obraji...
— O să vezi gropiţele astea mult mai des când vom fi împreună
IU turneu. Sunt atât de fericit că te-ai hotărât să facem asta
împreună, Pen. Va fi cea mai grozavă aventură.
— Păi, aventurile sunt preferatele mele... odată ce trecem de
Jaza călătoriei cu avionul, râd eu, deşi nu prea reuşesc să ascund
nervozitatea provocată de gândul la toate avioanele în care ur-
Iiiează să ne urcăm în timpul turneului.
Noah citeşte imediat asta în ochii mei.
— Iţi promit că voi avea grijă de tine. Ne vom simţi grozav.
Cuvintele lui de încurajare mă fac să zâmbesc. Nu-mi vine să
cred că mi-am făcut griji că lucrurile nu vor mai fi la fel între n oi,,
De fapt, am sentimentul că ne va fi chiar mai bine decât înainte.
— Hei, Larry, suntem aproape? întreabă Noah, lungindu-şi
gâtul ca să se uite prin parbriz afară, în timp ce ştergatoarele care
se mişcă rapid şi picăturile mari de ploaie fac tot posibilul să"i :
blocheze vederea. (
— Suntem chiar după colţ, zice Larry.
— Putem să trecem prin faţă? Vreau să văd câtă lume a venit. ^
— Sigur şefu’l i
Noah îmi zâmbeşte şmechereşte, în ochi lucindu-i o aluzie ,
poznaşă. Este o privire pe care i-o ştiu încă din ziua în care ne-am
cunoscut, iar rezultatul a fost că mi-a arătat toate locurile sale pre- |
ferate din New York. Nu ştiu ce pune la cale, dar sunt curioasă.
Pe stradă, în faţă la Brighton Centre, e plin deja de oameni care
stau la coadă aşteptând să intre, iar Larry trebuie să încetinească ^
atât de mult încât maşina parcă se târâie. Mulţimea e grupată pe
cel puţin zece rânduri, unii îmbrăcaţi în haine de ploaie colorate,
alţii îngrămădiţi sub umbrele ca să nu se facă ciuciulete. Brusc, mă
copleşeşte un val de nelinişte când îmi dau seama la ce cote intense
este totul. Iubitul meu este Noah Flynn. Toţi aceşti oameni îl vor
vedea cântând pe scenă şi, daca încă nu ştiu cine este, vor şti după
seara asta. Unii dintre ei ţin bannere pe care scrie: CĂSĂTOREŞ-
TE-TE CU MINE, NOAH; T E IUBIM, NOAH; sau LASĂ-MĂ SĂ
FIU FATA TA DE VARĂ.
Apoi mă relaxez. Nu mă deranjează faptul că cineva vrea să fie
„fata lui de vară” (la urma urmei, sunt foarte fericită că acum eu
sunt pentru el fata tuturor anotimpurilor). M ă gândesc cât este de
minunat faptul că are atâţia simpatizanţi când trebuie să cânte în
deschiderea concertului unei trupe colosale. Majoritatea acestor
fete îl vor şti doar de pe YouTube şi fiecare dintre ele va avea
Girl Online în turneu

i ontribuţia ei la succesul lui. Bineînţeles, mulţi se află acolo doar


]umtru The Sketch — ajută şi faptul că toţi cei patru membri ai
fi apei arată ca şi cum au coborât direct de pe un afiş Abercrombie
tx Fitch\ M ă încearcă un sentiment extraordinar de mândrie pen-
IIUNoah şi pentru nebuneasca aventură care urmează şi dansez de
Imcurie la gândul că voi fi alături de el până la capăt.
Noah îşi desface centura de siguranţă şi eu îl privesc alarmată.
— Ce faci? îl întreb.
— Merg să îi salut.
— Dar toarnă cu găleata, îi zic, subliniind ceea ce era de dome­
niul evidenţei.
— Nu-mi pasă. Oricum mi-ar prinde bine un duş... şi... sur-
I n iză,
spune el întinzând mâna. Tu vii cu mine.
— Cum? întreb făcând ochii mari.
— Vreau ca toată lumea să ne vadă împreună şi vreau să trăim
împreună clipa asta. Ne întoarcem rapid, Larry.
Maşina se opreşte şi Noah sare afară, trăgându-mă după el. Şo­
văi o clipă, dar zăresc zâmbetul lui strălucitor, care-mi dă putere.
Pun mâna pe geantă, scot aparatul de fotografiat şi ies din maşină.
Urechile-mi sunt izbite de ţipetele ascuţite ale fanilor care-i
iitrigă numele şi care încep să dea din mâini ca nebunii în timp ce
:;e îndreaptă spre ei.
E ceva cu adevărat magic să-l văd pe Noah povestind în voie cu
Urnii lui. Faţa i se luminează şi chiar nu îi pasă că se udă. Cu fiecare
secundă care trece, părul îi este tot mai dezordonat şi mai creţ. Se
simte în elementul lui.
Aud pe cineva strigând:
— Penny! Uite, e Penny! E Girl Online!

' Lanţ de magazine din SUA specializat pe îmbrăcăminte sport pentru adoles­
cenţi şi tineri.
îmi îndrept privirea spre două fete care îmi fac cu mâna şi le fac
şi eu semn înapoi, zâmbind. Totul mi se pare straniu şi o bună
parte din mine vrea să se refugieze înapoi în siguranţa oferită de
maşină. în schimb, trag adânc aer în piept ca să mă liniştesc şi
înccp să-l fotografiez pe Noah care îmbrăţişează şi bate palma cu
cajiva din cei aşezaţi la coadă. Parcă aparatul foto este armura
mea. Pofi săfaci asta, Pennyj îmi spun în sinea mea. M ă dau înapoi
acum, fetele care-mi faceau cu mâna sunt chiar lângă mine.
• Nu ai emoţii că o să-l vezi pe Noah cântând în faţa une
mulţimi aşa mari? mă întreabă una dintre ele.
Dau hotărâtă din cap,
— Am atâtea emoţii! E o nebunie!
— Ne-a plăcut la nebunie blogul tău, apropo! Ar trebui să în­
cepi să scrii din nou cât mai curând, sare în discuţie şi cealaltă fată.
— Oh, nu sunt sigură. Dar chiar îmi lipseşte, răspund, zâmbin-
du-le cu prietenie.
— Cum e să fii cu Noah Flynn? întreabă prima fată.
— E ca un vis, îi răspund cu sinceritate.
Noah mă vede şi-mi face semn să mergem înapoi la maşină.
— M ă bucur mult că v-am cunoscut, le spun în timp ce Noah
mă ia de mână şi urcăm înapoi în maşină.
Le fac fetelor cu mâna pentru ultima dată şi apoi mă întorc
spre Noah. Rânjeşte ca motanul Cheshire^ Nu pot decât să-mi
imaginez ce trebuie să simtă acum.
— Eşti bine? întreabă Noah, privindu-mă îngrijorat.
— A fost... minunat, îi răspund şi mă reped să-l iau în braţe.
Râdem când aparatul de fotografiat i se ciocneşte de piept şi
trebuie să ne îndepărtăm unul de celălalt.

‘ Personaj dc ficţiune crcat de scriitorul Lewis Carroll în romanul Alice în Ţara


Minunilor şi cunoscut pentru rânjetul lui viclean.
— Aşteaptă, vreau să-mi amintesc momentul ăsta, îi spun lui Noah
îl trag lângă mine şi-mi întorc camera fo to d e la telefon ca să
liic un selfie cu noi doi, împreună. Când m ă u it la feţele de pe
ccran, văd doi oameni care strălucesc pur şi sim p lu , ridicol d e feri-
iiţi şi inima mi se umple de atâta căldură în cât sim t că explodez
J?artea cea mai bună e că acest sentiment v a dura cât e vara
de lungă.
* ^€apttoM(mci

Când, în cele din urmă, ne dăm jos din maşină, îl vedem pe mana­
gerul lui Noah, Dean, care bate din picior şi se uită cu subînţeles
la ceas. Părul îi luceşte de la atâta gel şi, deşi este îmbrăcat la cos­
tum, şi-a lăsat ultimii nasturi de lângă gulerul cămăşii desfăcuţi, ca
să pară mai puţin scrobit. Noah spune că aşa face el „eforturi ca să
pară mai tineresc”. îmi aminteşte pe loc de profesorul de artă dra­
matică din liceu, cel poreclit „Spune-mi Je ff” fiindcă voia ca toţi
elevii să-l creadă de gaşcă. Măcar Dean are o meserie grozavă.
— Salut, Dean, îi spun.
E plăcut să vezi o faţă cunoscută. L-am cunoscut pe Dean în
timpul vacanţei de Paşti, atunci când Noah a adus pentru prima
dată în discuţie posibilitatea să merg cu ei în turneu.
— Penny! M ă bucur să te văd.
M ă pupă pe amândoi obrajii şi mă izbeşte mirosul de
aftershave.
— Haideţi, porumbeilor. Nu pot să cred că aţi fost prin mul­
ţime. îţi dai seama ce coşmar a fost pentru cei de la securitate?
Noah nu-şi cere scuze şi ridică din umeri.
— Ai observat ce tare plouă? Am vrut să-i salut pe cei de afară,
obligaţi să stea şi să aştepte aşa.
Parcă plutesc în aer, aşa mă simt după ce am cunoscut atâta
lume şi sunt sigură că şi Noah se simte la fcL Nici măcar nu-mi
pusă că e posibil să arat răvăşită şi udă leoarcă. Noah, bineînţeles,
aiată chiar mai bine.
Dean îşi dă ochii peste cap, dar nu pare nervos. Ştie că asta face
parte din farmecul lui Noah. Dean este cel care l-a descoperit pe
Noah pe YouTube şi l-a ajutat să semneze contractul cu Sony. De
;itunci, i-a fost aproape ca un tată şi l-a ajutat să depăşească toate
problemele ce pot apărea când devii peste noapte senzaţia interne-
Liilui. Dean l-a adus în turneu cu The Sketch şi a convins pe toata
lumea că Noah este pregătit, cu toate că nici Noah nu este prea
îiigur de asta.
Dean a făcut parte şi din planul lui Noah să-i convingă pe ai
mei să plec cu el. A petrecut o după-masă întreagă la noi acasă,
convingându-i pe mama şi pe tata că un turneu cu Noah şi The
Sketch nu înseamnă un mediu îmbibat de alcool şi droguri, aşa
cum arată filmele de la Hollywood sau cele de televiziune.
— Având în vedere telefoanele smart din ziua de azi, reţelele
de socializare şi toţi paparazzi, nu putem expune talentul nostru
niciunuî risc, a spus Dean.
A fost ciudat să aud că-1 numeşte pe Noah „un talent”.
— In secunda în care calcă strâmb, cineva îl fotografiază sau
filmează şi devine viral pe internet, aşa că e datoria mea să mă
asigur că nu ajungem în situaţia asta.
După-amiaza aceea pare atât de îndepărtată şi totul se întâm­
plă cu adevărat. Nici nu-mi vine să cred.
Dean mă trezeşte la realitate.
— Noah, urci pe scenă într-o oră, nu avem timp de prostii.
— Am stat aici toată după-masa la repetiţii. Cred că am voie
să iau o pauză.
— Bine, dar cred că ar fi fost bine să-mi spui unde te duci în loc
să mă laşi să alerg ca o găină fară cap.
Noah îmi face cu ochiul. Tipic pentru el să o taie fară să spună
echipei manageriale unde se duce, îm i înăbuş un chicot.
în culise nu e nici pe departe atât de strălucitor pe cât credeam,
îmi imaginasem mult mobilier din piele, oglinzi mari cu becuri de
jur împrejur sau poate un stil ceva mai industrial, cu ţevi de metal
la vedere şi boxe peste tot. în schimb, suntem conduşi de-a lungul
unor coridoare înguste spre o uşă pe care e prinsă o hârtie pe care
scrie NOAH FLYNN. Dăm de o cameră mică, zugrăvită în crem şi
cu două canapele gri aşezate în jurul unei măsuţe de cafea. Dacă ar
fi fost doar atât, camera ar fi fost de-a dreptul anostă, însă hara­
babura care tronează peste tot o aduce la viaţă. Mai multe instru­
mente stau la grămadă într-un colţ, geamantanele zac desfăcute,
vărsându-şi conţinutul pe jos, iar pe spătarul canapelei sunt arun­
cate mai multe geci de piele. Pe pereţi sunt fotografii cu interpreţi
celebri care au cântat la Brighton Centre, de la Bing Crosby (de­
spre care ştiu acum mulţumită lui Elliot), până la trupe actuale ca
The Vamps,The Wanted, chiar şi One Direction. M ă întreb dacă
şi fotografia lui Noah va ajunge lângă ei într-o bună zi.
— Şi cei de la The Sketch stau într-o cameră ca asta? îl întreb.
Noah scutură din cap.
— Nu, ei primesc garderobele mai elegante.
— Păi, da, logic. O să am ocazia să-i cunosc?
Acum începe să râdă.
— Vezi să nu, nici eu nu i-am cunoscut încă. Eu cânt doar în
deschidere, ai uitat? Managerul lor îi ţine mai din scurt decât mă
ţine Dean pe mine. Aş fi surprins dacă am da ochii cu ei turneul
acesta, în afara cazului în care eşti foarte norocoasă. Stai puţin,
doar nu te gândeşti să-ţi upgradezi prietenul vedetă rock?
11 lovesc uşor şi scot limba la el. Trec repede peste dezamăgirea
1 .1 tm am să cunosc trupa The Sketch imediat ce zăresc abundenţa
.ir clelicatese aşezate pe măsuţa de cafea. Un bol IM EN S, plin de
liiioşe cu unt de arahide de la Reeses, bomboane JoUy Rancher,
!niii multe sticle de Lucozade^ galben neon şi... oua mici de cioco-
1.1(ă Cadbury.
— Stai puţin, Noah, de unde sunt astea?
— Ce vrei să spui?
— E vară. Ouăle astea de ciocolată nu se găsesc decât de Paşti.
I’rcsupun că asta este solicitarea ta de mare divă? îl întreb rânjind,
— La chestia asta cred că trebuie să mă bazez pe cunoştinţele
r.iie în materie de ciocolată, spune Noah.
întinde mâna, ia un ou de ciocolată şi-l aruncă în gură. Scoate
,ipoi de sub măsuţă o cutie şi, când o deschide, toată camera se
lunple de aroma fursecurilor de ciocolată,
— Dar, pentru că Sadie Lee m-a făcut să promit ca voi da aceste
1ursecuri englezoaicei ei favorite şi că nu le voi mânca eu, mă mul­
ţumesc şi cu ouăle.
— Nimic nu bate fursecurile cu ciocolată ale lui Sadie Lee,
spun înşfâ,când una. Sunt încă moi pe dinăuntru.
Chiar dacă le-aş putea mânca pe toate de una singură, îi ofer
una lui Noah şi una lui Dean, care venise după noi.
— Hei, cine vrea nişte bere?
îmi ridic privirea din cutia cu fursecuri şi văd un tip sprijinit de
tocul uşii, cu un breton lung şi neglijent care-i acoperă aproape
toată fruntea. E îmbrăcat cu un tricou negru, la fel ca Noah, însă,
spre deosebire de el, are pe braţ mult mai multe tatuaje. într-o
mână, ţine de gât două sticle de bere. Simt instantaneu cum mi se
ridică părul pe ceafa, deşi nu pot să explic de ce.

^Marcă de băutură energizanta.


— Nu pentru mine, omule, spune Noah. Blake, îţi fac cunoş- ;
tinţă cu prietena mea, Penny. Penny, el e Blake, unul dintre cei mai
buni prieteni ai mei de acasă şi toboşarul trupei.
Blake abia daca se uită la mine sau, dacă o face, nu-mi dau \
seama din cauza părului care îi acoperă ochii. Aud însă un mor- ;
măit din partea lui, semn că a auzit.
— Salut, spun.
Vocea îmi e piţigăiată şi, de data asta, văd expresia de pe faţa lui
Blake schimbându-se şi buzele zâmbind dispreţuitor. Simt un gol
în stomac. Voiam să fac o impresie buna prietenilor lui Noah. In
acest moment ma simt ciudat şi penibil. Pentru prima data, simt
că locul meu nu este acolo.
Ceilalţi doi membri ai trupei lui Noah se adună în spatele lui
Blake. Şi ei ţin beri în mână, dar sunt mai prietenoşi şi mai zâm- '
bitori decât Blake. Noah îmi face cunoştinţă cu ei: basistul, Mark
şi clăparul care se numeşte Ryan. Mark şi Ryan se aşază pe cana­
pea în faţa mea şi a lui Noah, însă Blake vine rapid şi se trânteşte
exact lângă Noah, iar eu mă trezesc înghesuită între el şi braţul
canapelei. Ii întinde lui Noah una dintre beri.
Noah o ia, dar în loc să soarbă din sticlă, o pune pe măsuţă.
— Hai amice, doar suntem în Anglia. E legal, îl îndeamnă
Blake, după ce trage o duşcă.
Noah ridică din umeri.
— Ţi-am zis că nu acum.
Blake pare să vrea să insiste, dar Dean bate din palme şi trupa
îşi îndreaptă atenţia către el.
— OK, băieţi, este primul vostru concert mare împreună şi aţi
fost grozavi la repetiţii. Faceţi acelaşi lucru pe scena şi veţi da
lovitura. Nu cred că trebuie să vă explic cât de importantă este
chestia asta pentru Noah, pentru voi. Viaţa vi se poate schimba cu
totul. Nimic nu se obţine fară efort. Acum, mai sunt doar zece
Girl Oniine în turneu

minute până când se aprind reflectoarele, aşa că toată lumea afară


ni pregătiţi-vă. E momentul să străluciţi.
— Tot timpul e aşa? îi şoptesc lui Noah.
— Cum? Te referi la faptul că vorbeşte în clişee înainte să ur­
nim pe scenă? Mda, cam ăsta e Dean.
Noah se uită la managerul său.
— Pot să mai stau un minut singur?
— Un singur minut, spune Dean mijind ochii, ca să înţelegem
r;t vorbeşte serios. In regulă, toată lumea afară.
— Toată lumea în afară de Penny.
Dean dă din cap, dar Blake mormăie dezaprobator. Fiecare miş­
care pe care o face pare îngreunată de dezgust, dar până la urmă
iese din cameră, târându-şi picioarele în urma lui Dean.
Când rămânem singuri, Noah se întoarce spre mine, corpul
(Mnanându-i parcă o energie clocotitoare. îmi dau seama că nu e
entuziasmat. Pare chiar îngrijorat.
— Penny, nu ştiu dacă sunt în stare să urc pe scenă.

Sunt ultimele cuvinte pe care m-aş fi aşteptat să le aud din gura lui
Noah. Gropiţele din obraji au dispărut, maxilarul îi este crispat.
E palid la faţă şi îşi roade unghiile. Nu l-am mai văzut niciodată
aşa. Se ridică şi începe să măsoare cu paşi mari încăperea de-a
lungul şi de-a latul, trecându-şi mâinile prin părul castaniu şi zburlit.
M ă ridic şi mă duc grăbită la el. Ca să îl opresc din mersul
agitat, îl prind de amândouă braţele. Rămâne nemişcat, dar simt
cum îi tremură mâinile. Frunţile ni se ating şi respirăm împreună
câteva clipe. Apoi îmi ridic mâinile spre faţa lui.
— Eşti extraordinar. Bineînţeles că poţi face asta. Eşti Noah
Flynn. Poţi să faci orice.
Se apleacă spre mine şi mă sărută. Un sărut diferit de cel din
maşină. îşi apasă buzele peste ale mele cu un soi de energie dispe­
rată, de parcă ar spera ca acest sărut să ne transporte într-o altă
lume, una în care nu trebuie să-şi facă griji că va cânta în faţa a
4.500 de fani care strigă agitaţi.
Când ne dezlipim în cele din urmă, îmi spune;
— Penny, chiar nu ştiu dacă pot face asta.
Vorbeşte atât de încet că abia îl aud.
Se aude un bubuit în uşa de la cabină.
Girl Online în turneu

— Ţ i-a trecut minutul, Noah, spune Dean, care pare şi el la un


|Kis să intre în panică, dar nu la fel ca Noah.
Noah se prăbuşeşte pe canapea, cu capul în mâini.
M ă doare inima să-l văd aşa. îmi vine să~l iau în braţe şi să-l
învelesc în ceva care să-l liniştească, ceva moale, aşa ca puloverul
vcchi al mamei mele, dar el nu prea poate să iasă pe scenă învelit
nitr-o pătură (deşi, dacă stau să mă gândesc, ar putea chiar să dea
Ionul unei tendinţe noi în modă dacă ar face asta). Şi pe loc îmi
pică fisa! Poate că de asta are nevoie: un lucru care să-l ajute să se
liniştească.
îmi arunc privirea în jur şi descopăr singurul lucru de acolo
Ilespre care ştiu că îl face să se simtă ca acasă: vechea lui chitară.
( 'ea pe care a adus-o din Brookiyn. Cea care are pe spate mesajul
• l(‘ la părinţii lui.

Rămâi tu însuţiy M ^ T x

O iau de jos şi mă îndrept spre el.


— Poftim. Ia asta!
— Chitara mea? Cum o să mă ajute?
— Fă cum îţi spun, îl îndemn mai ferm.
El oftează, ia chitara din mâinile mele şi îşi trece cureaua peste
1 lip. Imediat cum chitara îşi găseşte locul la el în braţe, începe să
I linte primul acord. Muzica umple încăperea şi ne transportă
înapoi în camera de la demisol, în casa lui Sadie Lee din New
> ork, unde suntem doar noi. Observ cum, instantaneu, încordarea
i se scurge din umeri.
— Ar trebui să o iei cu tine pe scenă, îi spun.
— Ce vrei să spui? Privirea îi rămâne îngheţată pe chitară.
55
— Asta este chitara la care ai compus cântecele, nu-i aşa? Ia-o
cu tine şi cântă la ea primele acorduri. Apoi, pe măsură ce specta­
colul merge mai departe, poţi să o schimbi cu chitara de concert.
In cameră se lasă liniştea pentru câteva clipe şi mă întreb dacă
nu cumva am sugerat ceva cu adevărat stupid. Dar imediat i se
luminează faţa. |
— Penny, eşti genială! i
Sare în picioare şi mă mai sărută o dată.
— Atenţie la chitară! încep să râd.
— Vino. Să ieşim înainte ca Dean să facă infarct, îmi spune în
timp ce-şi atârnă chitara pe umăr. î
îmi întinde mâna şl eu o apuc. Apoi, cu cealaltă mână, des­
chide uşa.
Dean sta sprijinit de perete, cu capul în mâini. îşi ridică privi­
rea în momentul în care ieşim din încăpere.
— Of, slavă Domnului! Eşti gata?
— Da, Dean, să mergem.
— Bine. M -ai îngrijorat pentru un moment.
Dean porneşte prin culise cu paşi mari. Noah şi cu mine ne
grăbim după el, ocolind firele lipite de podea cu bandă electrică
groasă şi neagră şi oameni cu căşti care aleargă ca nebunii încoace
şi încolo. îmi întind gâtul ca să mă uit în sus; decorul pentru The
Sketch este suspendat deasupra noastră. Folosesc ecrane uriaşe pe
care le coboară pe scenă în timpul primului lor act. Noah mi-a
spus că au angajat ilustratori îive care desenează pe scenă în timp
ce formaţia cântă, iar desenele sunt proiectate pe ecrane. Aproape
mă împiedic de unul dintre fire, dar mâna lui Noah mă strânge şi
mai tare, ajutându-mă să-mi găsesc echilibrul.
Dean aruncă o privire peste umăr.
•— Ce cari cu tine? îl întreabă pe Noah.
Girl Online în turneu

Chitara mea. Am de gând s-o folosesc în prim a parte a cân-


1 iiltii, vreau să îl cânt a capella^ apoi Blake poate in tra cu tobele si
^ I.ic schimbul cu chitara de scenă.
1)ean ne face să ne oprim şi se întoarce cu fa ţa la N oah, la-
ivtndu-şi capul într-o parte. Apoi încuviinţează,
' Sună tare bine. Nu e ceea ce am repetat, dar, hei, vai fi ca o
întoarcere la vremurile în care postai cântecele p e YouTube. M ă
fltti să le spun şi celorlalţi din trupă şi echipei tehnice. N u-m i faci
>lt loc viaţa mai uşoară, Noah.
- Şi totuşi nu ţi-ar plăcea altfel, rânjeşte Noah.
Nici nu ne dăm seama şi am şi ajuns în culisele scenei. Simt
IIIlisul publicului, toată lumea aşteaptă cu răsuflarea întretăiată să
riji.iră Noah.
ICI se întoarce spre mine, cu ochii săi întunecoşi strălucind. îmi
dau seama că toate emoţiile i-au dispărut, fiind înlocuite de adre-
ualină şi de entuziasm.
— îţi mulţumesc, Penny, Nu ştiu ce m-aş face fară tine.
îi zâmbesc.
— Ne vedem după show, spun în şoaptă.
Apoi, toată scena se cufundă în întuneric şi nici măcar publicul
nu mai scoate o şoaptă. Poţi auzi musca. Aşteptarea e atât de in­
ii nsă că nu ştiu cum mai poate suporta.
Noah trage adânc aer în piept, apoi păşeşte pe scenă, într-un
nituneric aproape total. Abia îi pot distinge silueta. îşi aranjează
tiiicrofonul în stativ, foindu-şi picioarele până când îşi găseşte po­
ziţia potrivită. Apoi îşi pune mâinile pe chitară şi loveşte coardele
pentru prima notă, Sunetul reverberează în toată sala.
Reflectorul se aprinde, el cântă primele acorduri din „Ele-
inents^şi ovaţiile stridente ale celor patru mii cinci sute de oameni
din public se unesc într-un vuiet asurzitor.
Şi atunci îmi dau seama că plâng.
— Hei, Penny, poate vrei să mergi ia locul tău, să vezi de acolo
restul concertului lui Noah, îl aud pe Dean în spatele meu.
— A h... poftim?
Vocea lui Dean rupe vraja ce mă cuprinsese; este fascinant să-l
urmăreşti pe Noah pe scenă. Fără nicio tragere de inimă, îmi iau
ochii de la el.
— Cred că da. Cum ajung acolo de aici?
Ar trebui să merg să văd restul spectacolului în loja VIP, acolo
unde sunt şi Elliot cu Alex.
— Du-te pe coridorul ăsta şi o să dai de nişte scări. Le cobori,
ieşi pe uşă şi ajungi exact la galeriile principale. De acolo, sigur te
descurci să ajungi în zona VIP, la următorul nivel.
Dean are căşti şi pare distras de ceea ce îi s|xuie cineva în ure­
che, pentru că se albeşte la faţă şi sc mişcă brusc cu o jucărie cu arc.
—- OK, mersi. Am înţeles, spun cu mai nuiUă încredere în voce
simt în realitate.
Dean pleacă, iar eu încerc să-i urmez instrucţiunile rapid, cât
iul !(’ atnintosc. Ştiu că numărul lui Noah nu durează foarte mult
^4Î nu vjruu sa ¡)ierd nimic din el.
( n ălif'îl pasul, aproape alerg, atentă pe unde merg în labirintul
dîii nţiatrlr r,i /hor prin uşa care dă spre arenele principale.
Girl Online în turneu

Şi uite aşa, aterizez de-a dreptul în mijlocul mulţimii. Aici, totul


este mult mai zgomotos decât în culise. Boxele sunt uriaşe, iar fe-
I ele (publicul e format îndeosebi din fete) striga şi se apleacă peste

hiirierele care le despart de Noah. întind mâinile şi le flutură,


disperate să-l atingă. M i se pare că încetează să mai fie persoane
<Ic sine stătătoare şi se contopesc într-o singură entitate, alimen-
l.ită de o energie furibundă. înainte de spectacol, publicul a fost
.umnţat clar să nu arunce cadouri pe scenă, însă văd că unele fete
.m început să azvârle deja ursuleţi de pluş şi flori, ba chiar şi un
.lUien, la picioarele lui Noah.
Fluxul de adrenalină provocat de atâta entuziasm îmi zvâcneşte
'.i mie în vene, dar simt şi colţii extrem de ascuţiţi ai surescitării.
( '<u de la securitate îmi fac semn să merg mai departe, nelăsân-
tIti-mă să stau prea mult în dreptul uşii de la intrarea în culise, aşa
<;i sunt aruncată şi mai adânc în mijlocul mulţimii. M ă uit în sus,
\a balcon, şi încerc să-l găsesc pe Elliot. Din fericire, este uşor de
if'perat, fiind chiar în faţă, lângă balustradă, cu Alex. Ascultă piesa
.,l*'lements” pierduţi unul în privirile celuilalt, ţinându-se de după
linieri. Este un moment atât de tandru şi de rar, încât simt că-mi
(tesaltă inima.
Se sărută, iar eu îmi scot telefonul să le fac o poza, plină de
nervi că mi-am uitat în cabină aparatul de fotografiat. Chiar dacă
tiiiografia este mai întunecată, redă o atmosferă plină de mister şi
■ii )ia aştept să i-o arăt lui Elliot. O să-i placă la nebunie, îşi doreşte
de {) veşnicie o fotografie cu ei doi. De fiecare dată când vreau să
le (iic o poză, Alex se intimidează. încă nu a dezvăluit tuturor prie-
ii'nilor şi nici familiei faptul că este homosexual, aşa că se fereşte
ile orice gest de tandreţe în public. EUiot are multă răbdare cu el şi
yiic din propria experienţă că trebuie să-i dea timp, dar este totuşi
Mprovocare cu care trebuie să lupte amândoi.
Cineva se ciocneşte de mine, iar telefonul îmi zboară din mână.
— Hei! Strig şi mă întorc, dar tipa care a dat peste mine nici
măcar nu e atentă, pentru că e prea ocupată să cânte piesele lui
Noah şi să ţopăie. M ă uit pe jos după telefonul meu şi îl zăresc sub
picioarele ei.
M ă arunc după el, însă e lovit cu piciorul şi alunecă mai de­
parte pe podeaua lipicioasă.
— Oh, îmi pare rău, îmi spune fata, observându-mă în cele din
urmă.
— Nicio problemă, îi răspund, dar simt că vorbele mi se îneacă
în gât.
Trebuie să-mi iau telefonul. M ă aplec şi încerc să o iau pe urmele
lui, însă de fiecare dată când îl zăresc, este mişcat şi mai departe.
M ă strâmb de durere când cineva mă calcă pe degete şi exact
atunci pierd urma telefonului. Jur că inima mi se opreşte pentru o
clipă. Apoi îl văd din nou, într-o zonă fam picioare. M ă las la
pământ şi încerc să-l apuc. Dar, din nou, este şutat departe de mine.
Prin marea de picioare, văd o mânu curc-1 ridică.
— Hei, este al meu! strig. Disperarea pune stăpânire pe mine
şi încep să mă târăsc în mâini şi în genunchi, împingându-mă în
oameni şi fiind aproape călcată în picioare.
— Ce faci?
— Ce naiba?
Ignor toate reproşurile în timp ce încerc să traversez pădurea
lU' picioare goale şi de jeanşi rupţi, dar nu are niciun rost. Telefonul
UicMi 11 dispărut.
M ă i it Tu' înainte să fiu făcută una cu pământul, încercând înne-
liuiiiia Mft 1 în mulţime pe hoţul telefonului. Toate feţele
iţfitii la bl. odii nuui rare se holbează la prietenul meu de pe
sunt 8U!}4»thi iti i inci ochi nu sunt aţintiţi asupra lui
i l i î ^ mft <u uniitml, împingându-mă în persoana
Girl Online în turneu

ilin spatele meu care începe să ţipe la mine. Din fericire, mulţimea
li acoperă cuvintele, dar ştiu că nu sunt unele prietenoase.
— îmi pare rău, încerc să spun, dar, dintr-odată mă simt prizo­
nieră. Nu mai am spaţiu să mă mişc, cu atât mai puţin să respir.
Văd semnul roşu strălucitor IE ŞIR E deasupra capetelor tutu-
tor şi încerc să-mi fac drum pe scurtătură în direcţia aceea. Parcă
itiot împotriva unui val puternic, prinsă de un curent care ame­
ninţa să mă tragă sub apă. îl aud pe Noah vorbind cu publicul
lutre cântece, dar parcă este la milioane de kilometri depărtare.
Apoi simt că mă bate cineva pe umăr.
— Hei, nu eşti tu tipa aceea cu blogul? Prietena lui Noah? în-
i i'cabă o fată cu păr blond strălucitor, prins într-o parte într-o su-
I uu'bă împletitură tip coadă de peşte.
— Ă ăă...
— Doamne, fetelor, e prietena lui Noah.
împletitura Coadă de Peşte îşi adună toate prietenele în jurul ei.
— Cine, fata cu blogul?
— Unde?
■— Poţi să-i dai asta lui Noah din partea mea?
Până să mă dezmeticesc, fata împreună cu prietenele ei se
.ulună în jurul meu. Alte persoane din public mă remarcă şi ele sau
doar vor să se folosească de zarva stârnită ca să se apropie mai
mult de Noah pe scenă.
— Trebuie să ies de aici, spun, dar nu reuşesc decât să îngăim o
M>aptă.
Dintr-odată, totul s-a transformat în cel mai cumplit coşmar al
vieţii mele. Am sentimentul că milioane de mâini mă apasă, fie-
I .ire vrând sa mă tragă într-o direcţie diferită. Respiraţia îmi de­
vine tot mai agitată. Nu văd încotro să merg, orice cale aleg prin
mulţime arată la fel şi mă conduce mai adânc spre feţele care se
holbează la mine. Nici măcar nu-i mai aud vocea lui Noah din
cauza ţipetelor din capul meu.
— Penny? Tu eşti? întreabă o voce feminină.
Nu ştiu cine e, dar nu pot răspunde decât scâncind. Fata mă
apucă de mână şi începe să mă tragă după ea prin mulţime.
— Vino cu mine. Pe aici.
M ă simt ca o idioată că mă las pe mâna ei, nu văd decât o cas­
cadă de păr lung, castaniu închis, însă pe măsură ce reuşeşte să-şi
facă drum prin mulţime, acel sentiment este rapid înlocuit de
recunoştinţă.
^€oflitolul opt

' Trecem printre hoardele de tinere care strigă înnebunite şi reuşim


;;ă ieşim pe coridorul larg din afara galeriilor principale. Trag în
|)iept o gură imensă de aer, punându-mi mâinile pe genunchi,
l )upă ce reuşesc în sfârşit să-mi împrăştii ceaţa din minte, îmi ri­
dic privirea. Spre surpriza mea, e Megan.
Pare să fie cu adevărat îngrijorată pentru mine.
— Hei, te simţi bine? M i s-a părut că eşti copleşită acolo, înă­
untru, spune şi“şi aşază mâna pe spatele meu.
Zâmbesc cu greu.
— Pur şi simplu nu am putut să fac faţă mulţimii. A fost prea
urnit. Mi-am pierdut telefonul, apoi oamenii au început să mă
împingă...
— Ai plâns? Ţ i s-a întins machiajul.
Uitasem că am început să plâng când l-am auzit pe Noah cân-
tiind; îmi şterg obrajii cu mâinile. Acel moment din culise pare
«Iintr-o altă viaţă, după atacul de panică pe care tocmai l-am expe-
I imentat. In momentele în care sunt copleşită de anxietate, parcă
lot ceea ce este în jurul meu se duce undeva într-un colţ îndepăr­
tat, singurul lucru la care mintea mea se mai poate concentra fiind
[umică, panică, panică. Nimic altceva nu contează. Chiar dacă par­
ura logică a creierului meu îmi spune că ieşirea este doar la câţiva
paşi, corpul nu vrea să asculte. Ca şi cum cele două ar fi separate
de monstrul anxietăţii.
— Ah, nu, nu am plâns din cauza asta. Au fost lacrimi de fericire.
Megan zâmbeşte.
— Vrei să vin cu tine până la locul tău?
— Sigur. Este sus... dar, of, nu ştiu exact unde.
Atunci realizez că nu am biletul cu mine. Probabil ca l-am lăsat
în cabina lui Noah, împreună cu aparatul foto, jacheta, geanta şi
permisul pentru culise. Pe măsură ce îi explic totul lui Megan, îmi
creşte frustrarea. Nu pot să cred că entuziasmul şi nerăbdarea
m-au determinat să fac aşa o greşeală prostească...
— Nu-ţi mai bate capul cu asta.
Megan se îndreaptă agale spre cel mai apropiat agent de secu­
ritate, dându-şi părul castaniu pe spate dintr-o mişcare scurtă a
capului.
— Ea e Penny Porter, este prietena lui Noah Flynn. Şi-a lăsat
biletul în culise şi trebuie să ajungă înapoi în cabină.
Agentul de securitate ne aruncă amândurora o privire sceptică.
— Da, sigur că da, iar eu sunt prinţul Harry.
— Domnule, vă rog, îi spun. Tocmai ce am ieşit pe uşa de la
scenă, din faţă.
— Auziţi, fetelor, de ce nu vă duceţi voi înapoi la concert şi vă
simţiţi bine acolo, ca toată lumea. Lăsaţi jocurile prosteşti.
— Nu e un joc, spune Megan.
Ea reuşeşte să pară calmă, însă eu simt că mai am un pic şi
cedez.
— Uitaţi, domnule, dacă găsiţi pe cineva din anturajul lui
Noah, o va recunoaşte şi vă va explica.
E l îşi încrucişează braţele pe piept. Nu are de gând să se clin­
tească niciun pic,
— Dacă nu vă întoarceţi la concert, va trebui să vă escortez
până afară,
— Este strigător la cer, spune Megan. Când Noah va afla des­
pre asta, vei fi concediat.
O trag de lângă agentul de securitate până când nu îi pune
cătuşele sau nu-i face ce fac de obicei agenţii de securitate atât de
înspăimântători. Simt că încă ne urmăreşte cu privirea în timp ce
povestim în hol.
— Apreciez faptul că îmi iei apărarea, dar eu... cred că vreau să
plec.
— Eşti sigură?
Megan mă cuprinde liniştitor de după talie.
— Poţi veni cu mine în sală.
Scutur din cap.
— Noah va da de mine dacă sunt acasă.
— OK, zice apoi, înţelegătoare.
Poate că în ultima vreme ne-am îndepărtat una de cealaltă, dar
încă ştie multe despre mine.
— Vin cu tine ca să fiu sigură că ajungi acasă în siguranţă.
— Sigur? Nu trebuie sa faci asta. Pot să...
Voiam să spun „să îl sun pe Tom”, dar nici asta nu este o opţiune
câtă vreme mi-am pierdut telefonul şi nu îi ştiu încă numărul nou
pe dinafară.
— Nu e atât de departe. In plus, dacă mă conduci, ratezi The
Sketch şi ştiu că abia aşteptai să-i vezi.
Megan mă ia strâns de braţ.
— Cred că tu ai acum mai multă nevoie de mine decât am eu
nevoie să îi vad pe The Sketch. Şi-apoi, mi-ar prinde bine o gură
de aer proaspăt. Publicul parcă a înnebunit.
Amabilitatea lui Megan continua să mă stânjenească, dar nu
simt în vocea ei nici cea mai mică urmă de rea intenţie. Mergem
împreună spre ieşire.
Când ieşim în stradă, observăm că nu mai ploua, ci doar picură.
Şi cum briza mării din Brighton îmi mângâie părul, simt că panica
începe să dispară puţin câte puţin. încă îmi simt pieptul încordat
şi palmele transpirate, însă Megan se ţine strâns de braţul meu de
parcă s-ar teme că în orice moment m-ar putea lua vântul. Nici
n-aş putea sa-i fiu mai recunoscătoare de atât.
— Vrei să luăm nişte vată de zahăr de pe chei? mă întreabă.
Ceva dulce te-ar putea ajuta.
Zâmbesc şi dau din cap.
— Cred că e o idee bună.
Ajungem în dreptul luminilor strălucitoare de la intrarea pe
chei şi văd, prin crăpăturile scândurilor de lemn, cum se sparg
valurile sub noi. Alegem toneta care are cele mai colorate sorti­
mente de vată de zahăr şi împărţim un vălătuc mare, alb cu roz.
Iau cu degetele o bucăţică pufoasă şi o duc în gură, lăsând zahărul
să mi se dizolve pe limbă în explozii mici, efervescente.
— Mmm, e grozav, spun, şi îmi cobor privirea. Mersi pentru ce
ai făcut pentru mine. M -ai salvat. Nu ştiu ce m-aş fi făcut.
Megan zâmbeşte, părul fluturându~i în briza mării. Şi-l dă la o
parte de pe faţă şi îl prinde într-un coc lejer în vârful capului.
Arată grozav, fară să se străduiască prea mult.
— Nu e nicio problemă. Vrei să îţi dau telefonul meu să suni
compania de telefonie mobilă şi să anunţi că ţi-a fost furat
telefonul?
Dau din cap aprobator.
— Mersi, Din fericire, e parolat şi nici nu prea mai am minute,
aşa că nu vor putea să dea telefoane cu nemiluita şi nici să facă
Girl O nline în turneu

iUceva. Sper ca cine îl găseşte sa îl şi predea. Ţin foarte mult la


(«‘lofonul acela.
Şi la tot ce e în el, spun în sinea mea. Fotografii cu Noah şi cu
tnine. Mesaje scrise. Până şi carcasa era specială. Noah mi-a
yicrpelit-o într-o seară fară să ştiu şi a desenat pe ea cu marker
jM'rmanent. Era favorita mea.
După ce termin de vorbit, îi înapoiez telefonul lui Megan.
— Gata, spun.
— Ah, bine.
Oftează.
— Ştii, Penny, voiam de m ai mult timp să vorbesc cu tine, dar
nu am găsit momentul potrivit.
— Ce vrei să spui?
— Vreau să-ţi spun sincer că îmi pare rău. Pentru tot ce s-a
întâmplat la începutul anului. N u ... am fost eu însămi. îmi pare
iit de rău ca am spus tuturor despre Girl Online. M ă simt atât de
jiiost, fiindcă îmi plăceau cu adevărat postările tale şi eram geloasă
. ,1 te întâlneşti cu o vedetă rock. M i se părea că ai totul. OUie, apoi
Noah, nebuneasca şi minunata excursie la New York— locul meu de
vi'; în care îmi doresc să trăiesc, plus că eşti şi o fotografa şi o scri­
itoare foarte talentată. Toată lumea îi dădea înainte cu cât de scli­
pi (oare eşti şi ce carieră minunată te aşteaptă. Eu nu aveam decât
(I i'cclamă îngrozitoare la lipici şi visul să devin actriţă de cinema.
Nu ar fi trebuit să-mi vărs necazul pe tine aşa cum am facut-o.
Dacă nu aş fi avut gura plina de vată de zahăr, probabil că
uii-aş fl căutat bărbia pe undeva pe jos. înghit bunătatea dulce, dar
ilcscopăr că tot nu pot vorbi,
— Poţi să mă ierţi? continuă când eu nu spun nimic.
— E u ... Nici nu mi-a trecut prin minte că te simţi aşa. Impre-
',ia mea a fost întotdeauna că tu eşti cea care are totul. Megan, tu
rşti atât de frumoasă şi de simpatizată, eşti o actriţă minunată, ai
reuşit să obţii un loc la acea şcoală celebră de artă dramatică! Am
suferit însă foarte mult după tot ce s-a întâmplat...
— Ştiu, răspunde Megan coborând ochii în pământ. A fost
urât din partea mea. Penny, nu ştiu ce s-a întâmplat cu noi. Am
fost prietene atât de bune.
— Bănuiesc că ne-am îndepărtat una de cealaltă.
— Păi, dacă există vreo şansă să fim din nou prietene, mi-aş
dori acest lucru...
Ne uităm lung una la cealaltă pentru o clipă şi, în cele din
urmă, Megan zâmbeşte. Este atât de plin de căldură, că nu mă pot
abţine şi aprob.
— Şi mie mi-ar plăcea asta, îi răspund.
Apoi rânjesc şi mă uit la rochiile noastre identice.
— Parcă suntem două gemene care se plimbă îmbrăcate la fel.
Râde cu căldură.
— Păi, ce să spun, nu poţi cumpăra bunul gust, nu-i aşa? Hai,
vino, spune şi mă ia din nou de braţ. Toată lumea se va întreba
unde eşti. Să te ducem acasă.
t io m

< ';uid ajungem înapoi la mine acasă, observ că toate perdelele sunt
(Iase şi pe coridor este întuneric. Sunt nedumerită. Părinţii mei au
if'şit în oraş? Apoi aud voci din sufragerie şi-mi dau seama că pro-
ji.il)il se uită la un film. Ii fac semn lui Megan să intre după mine.
I )şa de la sufragerie scârţâie când o deschid.
— Mami? spun cu jumătate de gură.
Nu mă aştept sa sară ca arsă de pe canapea când îmi aude vocea.
— Dumnezeule, Penny! spune, ducându-şi mâna la piept. M-ai
¡^periat. Tatăl tău vrea să vadă unul din filmele alea de groază pe
I ave ştie că nu le suport.
Se uită urât la el, dar tata râde. Ştie şi el foarte bine, aşa cum
ştiu şi eu, că mamei îi place o sperietură bună. Doar e totul în
iiiimele artei dramatice, la urma urmelor.
Apoi, mama mă priveşte şi se încruntă de~a binelea.
— Dar ce faci acasă atât de devreme? Te aşteptam doar peste
• a leva ore.
Se uită la Megan şi pot să jur că se străduieşte să nu-i scape o
altă întrebare despre ce caută Megan acolo, cu mine, după tot ce
^ a întâmplat cu Girl Online.
Nu mă pot stăpâni şi încep să mă scutur de plâns în timp ce îi
«loscriu atacul de panică şi sentimentul de claustrofobie pe care
1-am avut în mulţime şi, în cele din urmă, Megan intervine şi
completează ce nu mi-am amintit eu. După ce termină de poves­
tit, tata aprinde lumina şi se duce grăbit să facă un ceai. încep să
mă simt mai bine pe nesimţite, dar un sentiment nou începe să-mi
domine sistemul nervos. Nu mai este vorba despre anxietate, ci
despre vinovăţie. Chiar dacă nu am avut telefon, portofel sau po­
sibilitatea să-i las vreun bilet sau mesaj, ştiu totuşi că Noah îşi va
pierde minţile de îngrijorare când îşi va da seama că am plecat fară
să-i spun.
— Zbor rapid până sus sa~i scriu lui Noah ca am venit acasă,
le zic.
Mama dă din cap, apoi îi zâmbeşte lui Megan.
— Ce mai fac părinţii tăi, iubito? M ă bucur să te văd din nou...
O las pe mama să povestească cu Megan şi fug pe scări, urcând
câte două odată.
Imediat ce termin să-i scriu lui Noah (sunt sigură că intră mai
degrabă pe Twitter decât pe mail), îmi deschid pentru o clipă blo-
gul. Aparenta schimbare a lui Megan mă preocupă încă şi ştiu
exact cui vreau să povestesc despre ea.
25 iunie

Poţi să ierţi şi să uiţi?

Ştiu că este a doua postare pe ziua de azi, dar mi se pare


că asta a fost cea mai lungă zi din viaţa mea! Atât de multe
s-au întâmplat.
Vă mai amintiţi că acum ceva vreme am scris că m-am în­
străinat de o prietenă? Şi că, apoi, acea „prietenă" s-a do­
vedit a fi exact persoana care m-a vândut presei? (Da,
ştiu... cine are nevoie de duşmani cu aşa prieteni, nu?
Ei bine, şi-a cerut scuze.
Puteţi crede aşa ceva? Ei, nu credeam să apuc ziua asta.
M-a ajutat când credeam că nu o va face nimeni şi a fost
tare drăguţă cu mine. Şi, cu toate că am bănuit-o de moti­
ve ascunse, se pare că nu a avut niciunul.
A fost pur si simplu drăguţă.
A fost din nou vechea mea prietenă.
Mi-a făcut bine să o am alături şi să vorbesc din nou cu ea.
Nu e ciudat? Este oare posibil să ierţi ceva atât de grav?
Voi putea uita vreodată ce mi-a făcut?
A recunoscut chiar că a fost geloasă pe mine. Cum se
poate aşa ceva? Presupun că nu putem şti mereu ce
gândesc alţii, chiar dacă ni se pare că au toate răspunsurile.
71
ZOE SUGG

Wiki, ştiu că nu o să-ţi placă deloc chestia asta când vei


afla.
Dar cred că vreau să o iert. Nu pot şterge atât de uşor cu
buretele atâţia ani de prietenie.
Oricum, vă ţin la curent.

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx

îmi dau jos rochia şi mă îmbrac într-o salopetă comodă, apoi


cobor scările. M ama şi tata pun din nou filmul, aşa că Megan şi cu
mine ne ghemuim pe canapea să ne uităm şi noi.
Nu trece mult şi în uşă se aude o bătaie puternică. Tata se duce
să deschidă şi Noah năvăleşte în cameră.
— Penny, slavă Domnului!
E alb ca varul la faţă. Vazându-1 aşa, mi se face stomacul ghem.
Se repede spre mine şi mă îmbrăţişează.
— Ce naiba s-a întâmplat? Am venit să te caut după ce mi-am
terminat numărul şi Elliot mi-a spus că nu te-a văzut deloc. Când
ţi-am găsit toate lucrurile în cabină, mi-am făcut atâtea griji.
Te-am sunat de milioane de ori...
— îmi pare atât de rău, Noah. Nu pot să cred că am ratat spec­
tacolul. Am fost atât de entuziasmată încât mi-a ieşit complet din
minte să verific dacă am biletul la mine. Apoi, cineva din public
m-a îmbrâncit şi mi-a căzut telefonul, după care totul a devenit
mult prea copleşitor pentru mine. Din fericire, Megan a fost acolo
şi m-a ajutat.
— Aş fl vrut să fiu eu. Dacă aş fi ştiut ce se întâmplă...
— Ai fi sărit de pe scenă? întreb râzând. Nu aveai ce face. De
altfel, totul e bine acum.
El îmi înapoiază tot ce uitasem în cabină, iar eu îi zâmbesc
recunoscătoare. Acum nu-mi mai lipseşte decât telefonul.
— Hei, Noah.
îmi ridic ochii la auzul vocii necunoscute şi îl recunosc cu
Mirprindere pe Blake,
— Acum că ai găsit-o, mă întorc la hotel.
— Sigur, omule, mersi pentru tot. îi spui tu totul lui Dean, te
log? Şi roagă-1 să-i întrebe pe cei de la securitate dacă a adus ci-
iKiva telefonul lui Penny. E într-o carcasă roz, iar pe spate e scris
„ !?P” cu markerul, spune Noah.
— Hm, Penny, ar trebui să plec şi eu.
Megan se ridică de la locul ei şi-mi face uşor cu mâna, dar îmi
tIau seama că, de fapt, toată atenţia ei este îndreptată spre Blake, în
( iuda faptului că era prima dată când îl întâlnea pe Noah. Proptit
iii tocul uşii, Blake are un aer mult mai aspru, mai neglijent decât
Noah şi are acea siguranţă a starului rock pe care o câştigi doar
t ¡Uid stai pe scenă în faţa unui public uriaş. Megan îşi desface eo­
nii ca din întâmplare şi îşi scutură părul cu nonşalanţă. Observ că
Ulake se îndreaptă şi o remarcă.
—■Mersi pentru ceai, Dahlia.
— Cu plăcere, Megan, spune mama. îţi mulţumesc că ai fost
.iliituri de Penny astăzi. E plăcut să vă văd din nou împreună.
— Plăcerea a fost a mea. Oricând. Ne vedem mai târziu, Penny.
Megan aruncă un zâmbet larg, fluturându-şi părul peste umeri
' Á să-şi etaleze rochia: într-un fel, rochia mea arată altfel pe ea.
Măcar acum ştiu că lumea nu s-a întors complet cu susul în jos;
.u fasta e Megan cu care m-am obişnuit.
- M egan... îţi mulţumesc. Mult, îi spun. Ne mai vedem.
Iv.i dă din cap şi dispare pe coridor, îndreptându-se spre uşa de
\a intrare. Blake e la un pas în spatele ei.
Ce cauţi iu aici? se aude din hol o voce stridentă.
M ă crispez când îmi dau seama că probabil Elliot ajunsese
exact când pleca Megan. Asta apropo de sincronizare nefericită.
— Mi-am ajutat prietena^ ceea ce nu e valabil şi pentru tine.
Scot un sunet ce se încadrează între un strigăt de pisică stran­
gulată şi o nevăstuică dementă, sar ca arsă şi alerg în hol. Ultimul
lucru de care am nevoie acum este un război între Megan şi Elliot.
— Elliot, zic aruncându-i o privire care sper să-i spună: E în
regulă. Eposibil ca Megan să~şifi răscumpărat greşeala, dar încă nu
sunt sigură.
Oare poate o singură privire să transmită acest mesaj? Nu sunt
foarte sigură.
Se pare totuşi că el înţelege, aşa cum doar prietenii cei mai buni
înţeleg.
— Ne mai vedem, Megan, zice printre dinţi.
— Pa, îi răspunde ea, înainte să plece în sfârşit, urmată îndea­
proape de Blake.
— Ai grijă să nu te lovească uşa în capul ala uriaş, strigă el în
direcţia uşii închise.
îşi ridică privirea spre mine şi priveşte atent la ceea ce eu aş
rezuma într-un cuvânt: dezastru. M -am schimbat în salopeta de
casă preferată, părul îmi este o claie uda leoarcă, iar ochii îmi sunt
încă umflaţi de plâns.
Ne regrupăm în sufragerie.
— Prinţesă Penny, ce s-a întâmplat? întreabă Elliot.
Decid să-i spun varianta scurtă a poveştii... Pot oricând să-i
dau mai multe detalii în particular şi, oricum, va citi şi postarea
scrisă pe blog. Acum nu este momentul să mă preocupe doar sen­
timentele mele... văd prea bine expresia de pe faţa mamei, încrun­
tarea tot mai evidentă de câte ori mă aude pomenind de atacul de
panică. Nu sunt obişnuită să o văd atât de îngrijorată. De obicei
este senină, plină de vervă, luând problemele pe rând, în ritmul ei.
Acum, însă, simt cum ocazia să plec cu Noah în turneu îmi
licapă printre degete. Dacă are impresia că nu voi face faţă...
Tata îmi mai toarnă ceai în cană, o cană de la Disney, cu Pxglet,
|)ersonajul meu preferat. Strâng cana la piept şi simt cum căldura
mi se împrăştie în tot corpul. M ă las în braţele lui Noah. M a
iitrânge atât de tare, încât pare că nu vrea să-mi mai dea drumul
vreodată.
Elliot se aşază pe podea, iar părinţii mei îşi trag două scaune în
Jiiţa mea. Simt că sunt pe cale să intru în plin proces de interogare.
Mama şi cu tata fac un schimb lung de priviri, înainte să se uite
din nou la mine şi la Noah.
— Cred că exact de asta ne temeam, începe tata să vorbească,
[le un ton grav.
Mama încuviinţează din cap.
— Tatăl tău are dreptate, Penny. Sub nicio formă ne te mai
putem lăsa acum să pleci în Europa.
— Mamă! Cum? Nu! izbucnesc, cu gura căscată de uimire.
— Nu dacă lucrurile vor fi aşa, Noah, continuă mama, pe care
o aud acum mai nervoasă decât mă aşteptam. Nu se poate ca
Penny să vină pur şi simplu pe jos de la concert din Paris sau din
Berlin. Ai promis că cineva va avea grijă de ea. Dacă s-a întâmplat
aşa ceva în Brighton, cum îţi imaginezi că se va descurca în
Europa?
— A fost prima dată pentru mine în spatele scenei, mamă. îţi
promit, voi fi mult mai bine pregătită data viitoare.
Mama îmi aruncă o privire ce mă face să închid gura instanta­
neu. Va trebui să fiu mult mai convingătoare dacă vreau să le de­
monstrez că sunt pregătită pentru asta. Cu siguranţă astăzi nu am
den ion strat aşa ceva.
No.ih îşi ia braţul de pe talia mea şi se apleacă spre ai mei.
Vă j)romit că nu se va mai întâmpla aşa ceva. Penny nu va
uX ele una singură prin mulţime la concertele din
t Mfn|iu 'i .1 iiiiumplat acum doar pentru că a trebuit să meargă
«I «i stţ-iţ îfii|U(Mmă cu prietenii ei, a avut chiar şi bilet individual.
Şl vi |îMMîiîr * ă llrt ,ur membru al echipei mele de securitate şi al
lî^ I Jii‘ Slirii h va ;,ili cum arată şi vor avea grijă de ea. L-a
Girl Online în turneu

cunoscut deja pe Larry, bodyguardul meu, şi mă voi asigura ca nu


o va scăpa din priviri.
— Larry chiar e un tip ca lumea, spun şi eu.
— Şi vedeţi asta? M ă prinde strâns de mână. Nu am de gând
să-i dau drumul.
— M ă rog, ai putea să-mi dai drumul când mergi la baie, spun
eu în timp ce un zâmbet imperceptibil îmi joacă pe buze.
Noah izbucneşte în hohote răsunătoare de râs.
— Da, exceptând asta. Dar înţelegeţi ce vreau să spun. Voi fi
mereu alături de Penny, zice, regăsindu-şi expresia serioasă. Este
prietena mea şi voi avea grijă de ea.
— Tot nu ştiu dacă este o idee bună, spune mama, muşcân-
du“şi buza. Asta nu este decât începutul, draga mea. Eşti sigură că
mai vrei să faci asta?
— Sunt sigură, îi răspund. Nu m-am răzgândit, vreau să merg.
A fost înspăimântător ce s-a întâmplat în seara asta, dar am făcut
o greşeală. Nu se va mai întâmpla.
— Nu poate fi mai rău ca atunci, în excursia pe care am facut-o
cu şcoala la Amsterdam, când colegii tăi de clasă au crezut că s-a
declanşat alarma antiaeriană şi au început să alerge ţipând cu toţii
prin Vondelpark, spune Elliot.
Are dreptate... Domnul Beaconsfleld ne spusese să ne adăpos­
tim sub bănci, ceea ce noi am şi făcut, până când un cuplu simpatic
de olandezi care trecea pe acolo ne-a explicat că sirena sună de
obicei în prima zi de luni a fiecărei luni, exact la amiază. In turneul
lui Noah, vor fi cu mult mai mulţi oameni care vor avea grijă de
mine. Şi, la un moment dat, va trebui să-mi înving şi singură fricile.
— Mamă, tată, vă rog! Nu voi păţi nimic.
Schiţez un zâmbet liniştitor, dar nu ştiu cât de convingător
poate fl atâta timp cât ochii îmi sunt încă umflaţi de plâns.
— Sper că pot să împrumut telefonul vechi al lui Tom şi îmi
iau o cartelă nouă în drum spre aeroport. Aşa pot sa vă sun de câte
ori vreau.
Urmează un moment de tăcere apăsătoare. Mama şi tata se uită
unul la celălalt.
— OK. Poţi să mergi, spune mama.
Sar în sus şi-mi îmbrăţişez părinţii.
— Nu vă voi dezamăgi, le spun.
— Nu ai facut-o niciodată, Penny. Doar că ne facem griji pen­
tru tine, explică tata.
— Iar acum îmi fac griji că nu-ţi vei termina la timp bagajele,
adaugă mama. Să nu crezi că nu am văzut în ce hal arată camera ta,
— O scot eu la capăt, îi spun.
Elliot zâmbeşte.
— Bine. Acum, că am scăpat de o grijă, mă duc acasă. Trebuie
să-mi fac somnul de frumuseţe. Alex mă strânge cu uşa ca sa folo­
sim biletele de la tata pentru sezonul ăsta sportiv şi să ne ducem
mâine la rugby. Iţi vine să crezi? Ce nu faci în numele iubirii!
Măcar jucătorii de rugby sunt bine clădiţi. Of, dacă Alex ar vrea
să-l cunoască pe tata, cred că s-ar înţelege...
Elliot tace brusc din gură, de parcă nu e tocmai sigur de ce a
spus. Ridic o sprânceană, dar el îmi aruncă o privire de genul Nu
mâ-ntreba. Se întoarce spre Noah.
— Concertul a fost grozav, îi spune. De departe cel mai bun.
The Sketch nici nu se compară cu tine.
Noah îl trage spre el şi-l îmbrăţişează atât de strâns, ca aproape
îi zboară pălărioara de pe cap.
— Mi-ar fi plăcut să poţi veni şi tu cu noi, Elliot.
— Şi să o încurc pe Prinţesa Penny? In niciun caz.
— Bine atunci, altă dată,
— Cu siguranţă.
Elliot se întoarce spre mine.
— Nu-mi vine sâ cred că mâine pleci atât de devreme. Nu o să
tc mai văd o groază de timp. îmi va fi atât de dor de tine.
Acum e rândul lui să mă îmbrăţişeze strâns.
— Şi mie-mi va fi dor de tine.
— Trebuie să-mi promiţi că îmi vei scrie în fiecare zi.
— Şi mesaje,
— Şi te sun.
— Mai terminaţi amândoi, doar Penny nu pleacă în misiune pe
Mar te. Va veni înapoi peste câteva săptămâni, comentează mama.
— Se pot întâmpla multe în câteva săptămâni, spune EUiot. Va
trebui să-mi spui totul. Totul. M ai ales despre Paris. Vreau să ştiu
totul despre Paris.
— Bineînţeles. Iar tu trebuie sa mă ţii la curent cu absolut fie­
care minut din perioada ta de internship.
Ne dăm drumul unul celuilalt în cele din urmă şi îl conduc pe
EUiot în hol. Iese de la noi şi dă ocol spre casa lui, care e imediat
lângă. îmi trimite un sărut înainte să închidă uşa.
— Ar trebui să plec şi eu, Penny, îmi spune Noah din spatele
meu.
Sunt exact cuvintele pe care nu vreau sa le aud.
— Dar abia ai ajuns aici, îi spun strângându-1 şi mai tare de mână.
— Ştiu, dar în curând vom avea două săptămâni doar pentm noi.
Trebuie să mă întorc la hotel şi să pregătesc totul pentru Berlin
mâine. Simt că explodez. M ă întorc cât ai clipi... la cinci dimineaţa
sunt aici. Dis-de-dimineaţă.
întinde mâna şi-mi dă la o parte un fir de păr răzleţ, aşezându-1
după ureche.
— Eşti sigură că eşti bine? îţi promit că nu ţi se va mai întâm­
pla niciodată aşa ceva.
— Ştiu.
M ă ridic în vârful degetelor şi-l sărut uşor pe buze.
— Abia aştept. Va fi perfect.
— Chiar va fi. Vom avea şi Ziua Misterelor Magice la fiecare
oprire. Deşi, de data asta se va transforma în misiunea de a găsi
cele mai bune prăjituri în fiecare din ţările în care suntem. Germa­
nia! Italia!
— Franţa! Vreau să mănânc toate macarons-MccAe, din lume.
Sunt preferatele mele. Promiţi?
— Aşa vom face!
Ochii lui blânzi şi întunecaţi mă privesc fix.
— Te iubesc, Penny. Să nu mă mai sperii niciodată aşa,
— Nu o să se mai întâmple, îi promit şi sunt sinceră.
Mâine plecăm în Europa şi nu am de gând să las nimic să ne
strice marea călătorie.
înapoi în camera mea, termin de aruncat în valiză câte haine încap
şi îi trag fermoarul. Atâta timp cât am la mine aparatul foto, lap­
topul, puloverul mamei şi lenjerie curată, restul e opţional.
A început din nou să plouă şi aud cum stropii bat în geam. îmi
iau laptopul şi mă aşez la fereastră. îmi imaginez că fiecare strop
de ploaie este o picătură din anxietatea mea care se scurge pe sti­
clă, în stradă, ajungând, în cele din urmă, în mare. Nu trebuie să
mă agăţ cu disperare de niciuna dintre ele.
Văd un comentariu necitit de la Pegasus Girl la ultima mea
postare. M ă grăbesc să deschid,

Hei,GO!
Mă bucur să am veşti de la tine! Cum a fost la concert?
Ştiu EXACT cum te simţi faţă de prietena ta. Trec şi eu
prin ceva asemănător. O prietenă a greşit faţă de mine
şi nu ştiu dacă voi putea să o iert. Dar cred că trebuie să
dai oamenilor o a doua şansă. Chiar dacă nu veţi mai fi
cete mai bune prietene, pentru că acum sunteţi mai în­
ţelepte, mai mature şi nu veţi face aceeaşi greşeală de
două ori, este mai bine totuşi să ai alături de tine un
amic, nu un duşman, în plus, nu ai nevoie de asemenea
ZOE SUGG

negativitate în viaţă. Acceptă scuzele, însă acceptă şi


faptul că nu veţi mai fi prietenele care aţi fost odată!
PG XX

încep rapid sa-i scriu un răspuns.

îţi mulţumesc pentru sfat. Cum aş putea să-ţi descriu


concertul? A fost un dezastru. Am făcut un atac de
panică în public şi a trebuit să plec înainte ca prietenul
meu să termine de cântat.
Singurul lucru bun din toată chestia asta este că i-am
dat ocazia prietenei mele să-şi ceară iertare. Nu sunt
sigură că voi mai avea încredere în ea, dar simt ca mi
s-a luat o greutate de pe inimă acum că nu mai trebuie
să mă uit peste umăr de fiecare dată, întrebându-mă
ce mai pune la cale.
Mă duc la culcare pentru că mâine... plec cu avionul la
Berlin! Sunt emoţionată şi nerăbdătoare deopotrivă,
încă folosesc sfaturile lui Wiki despre cum să mă lupt
cu anxietatea. Oceania cea Puternică va fi şi ea la bord.
tau cu mine şi puloverul preferat al mamei ca să mă în­
făşor în el.
Te ţin la curent cu tot ce se întâmplă!
GO XX

Sunt pe punctul să ies de pe internet cund îmi apare dintr-odată


un e-mail nou. M ă întreb dacă nu e cumva o notificare că Pegasus
Girl mi-a răspuns super repede. Nu~mi place deloc să las e-maiiuri
fară răspuns, aşa că îl deschid... dar nu este o adresă pe care o
recunosc.
Girl Online în turneu

De la: AdevărulGolGoluţ
Către: Penny Porter
Subiect: Bucură-te cât nnai poţi...

Fişier: imagine_io5i.jpg

E-mailui este gol, însă văd imaginea în miniatură şi mi se în­


toarce stomacul pe dos. Simt că îmi vine să vărs. Fac dublu clic pe
fişierul ataşat şi pe ecran apare o fotografie cu mine şi cu Noah.
Mintea mea o ia razna. E o fotografie făcută de paparazzi? Sau
de unul dintre fanii înnebuniţi ai lui Noah?
îmi dau apoi seama că este se/fie-ul pe care l-am făcut eu mai
devreme în maşină.
Cel de pe telefonul meu.
^€oflUolulcUmphezece

Inima îmi bate mai tare şi simt cum pulsul m i se înteţeşte, dar
respir adânc şi lent. Nu am de gând să îngădui unui hoţ de tele­
foane să mă facă să intru în panică. Ştiu exact la cine să apelez în
astfel de situaţii. îm i iau laptopul în braţe, o iau la fiigă în jos pe
scările din dreptul camerei mele confortabile de la mansardă şi bat
agitată la uşa camerei lui Tom.
— Da?
Sunt surprinsă că aude bătăile în uşă în ciuda zdrăngănitului
de bas de la piesele lui dubstep preferate, dar este cât se poate de
sensibil la ce îi tulbură intimitatea.
— Eu sunt.
Deschid uşa şi îl văd pe fratele meu la computer. Stă atât de
mult timp acolo încât mă mir că scaunul de birou nu i-a luat forma
corpului.
— E totul în regulă, Pen-Pen? întreabă în timp ce-şi scoate
căştile.
Aduc laptopul aproape de el şi-i arăt fotografia.
— M i-a fost luată din telefonul care mi-a fost furat la concert.
Uite ce scrie la subiect. Crezi că cineva vrea să o folosească împo­
triva mea?
Limbajul corpului lui Tom trece de la relaxare la încordare, ca
şi cum s-ar pregăti să se ia la bătaie.
— In regulă. înainte de toate, ai sunat la firma de telefonie? îţi
pot închide telefonul de la distanţă.
Dau din cap.
— Da, am făcut asta la zece minute după ce l-am pierdut. Dar
uu am mai făcut nimic altceva... cred că m-am agăţat de speranţa
că cineva îl va găsi şi-l va returna.
Tom pune mâna rapid pe telefonul lui şi începe să formeze un
număr.
— Da, bine, măcar e un pas. Ai ceva în telefon ce ar putea fi
((>mpromiţător? Dacă au fotografia asta, e posibil să mai fi descăr­
cat şi altele sau să-ţi ia lista de contacte. Nu ai avut parolă?
— Am avut o parolă... dar era ziua de naştere a lui Noah.
M ă crispez când realizez că era la mintea cocoşului, acum că
Npun cu voce tare. Dacă cineva şi-a dat seama că e telefonul meu,
nu ar fi fost greu de ghicit. Ar mai fi nişte mesaje, şi majoritatea
discuţiilor pe care le-am avut cu Noah pe WhatsApp.
— Să le luăm pe rând şi să schimbăm parolele, putem să facem
iista de la distanţă şi mai putem face astfel încât să se şteargă tot ce
ai în telefon în momentul în care se conectează la internet. Apoi
ar trebui să-i spui lui Noah că e posibil ca cineva să-i fi obţinut
nn mărul de telefon.
Gândul ăsta trezeşte din nou nelinişti în mine, însă Tom îmi
aminteşte că nu este decât un număr de telefon, nu informaţii din
paşaport sau un istoric medical.
— Pen-Pen, a fost un accident. Noah va înţelege. Ţine mai
mult la tine decât la un număr stupid de telefon.
După o oră de stat pe marginea patului lui Tom, am reuşit să
închidem telefonul, să ştergem tot ce era în el şi să schimbăm
toate parolele pe care le aveam. M ă simt mult mai bine acum când
ştiu că am făcut tot ce puteam şi că AdevărulGolGoluţ, oricine ar
fl, nu mai are cum să-mi facă rău. Nu^^reau să mai fiu victima celor
care au impresia că pot abuza de intimitatea şi de sentimentele
mele. îmi mai spun o dată că aceşti oameni nu ştiu absolut nimic
despre mine şi Noah şi că relaţia noastră este foarte solidă acum,
după tot ce am trăit împreună. Sunt mai puternică decât am fost
anul trecut şi vreau să rămân aşa.
M ă ridic şi-l îmbrăţişez pe Tom din spate, în timp ce el conti­
nuă să tasteze, schimbând parola la o ultimă pagină.
— Mersi, frăţioare. Te iubesc.
El mă bate pe braţ.
— Sunt mândru de tine că nu ţi-ai ieşit din minţi, Penny, îmi
spune şi se învârte cu scaunul. Să fii atentă în Europa. Dacă se
întâmplă ceva, vin cu primul avion.
— Ştiu.
Când ies din cameră, trag adânc aer în piept şi-mi dau seama
că plec cu adevărat. Şi că abia aştept să fac asta.

Când Noah vine cu maşina a doua zi de dimineaţă, mă gă­


seşte încă agitată după seara precedentă. Ii spun totul despre Ade­
vărulGolGoluţ şi nici nu clipeşte. M ă ia în schimb de mână.
— Aminteşte-ţi ce ţi-am spus, Fată Toamnă. Sunt alături de
tine. M i se pare că tu şi cu Tom aţi rezolvat totul, dar dacă mai
apare ceva de la ciudatul acesta, îl vom înfrunta împreună. Tu şi cu
mine împotriva tuturor, bine?
— Bine, îi răspund şi răsuflu uşurată când îmi dau seama că,
indiferent cine ar fi cel care încearcă să... mă şantajeze? Să mă
sperie? Să-mi provoace un atac de panică? Indiferent care îi e in­
tenţia, nu va trebui să-i fac faţă de una singură. Până la urmă,
discuţia noastră despre AdevărulGolGoluţ se dovedeşte a fi doar
o binevenită distragere a atenţiei de la scurta călătorie cu avionul,
Girl Online în turneu

liiadcă nici nu mi-am dat seama când am aterizat şi N oah mă ia


<1(5 mână escortându-mă prin aeroport până în parcare, la autoca-
Hil de turneu.
Este exact cum mi-1 imaginasem: un autocar mare, negru, cu
^•(•amuri uriaşe, fumurii. E super strălucitor şi dichisit. Fata lui
Noah se luminează de încântare şi mă strânge atât de tare de mână
t aproape îmi striveşte oasele.
— Chiar se întâmplă cu adevărat, Penny! Uită-te şi tu la minu­
năţia asta.
O ia înainte şi se aşază în faţa lui, încercând să-şi facă un se ifi
( u autocarul de turneu, dar bineînţeles că nu reuşeşte decât să
prindă în cadru faţa lui şi puţin negru în spate.
— Lasă-mă pe mine, prostuţule.
înhaţ telefonul şi îi fac o poză mult mai reuşită în care apare cu
1»raţele întinse şi autobuzul în spate.
Larry scoate capul pe uşă şi ne face semn să intrăm în autocar.
— Ah, bine. Aţi ajuns, zice.
în momentul în care urc, îmi dau seama cât de mult aduce totul
c’u un paradis al băieţilor. Mai multe minifrigidere, console de jo-
('uri şi ecrane T V pretutindeni. încep să apară şi ceilalţi băieţi din
(rupa lui Noah şi, surprinzător, nu mă simt deloc claustrofobă.
V^chiculul este mult mai încăpător decât m-aş fi aşteptat vreodată.
Sunt două zone cu canapele, o bucătărie mică, un duş cu toaletă,
iar în spatele autocarului sunt nişte paturi asemenea celor din ru­
lote, în caz că cineva are chef să tragă un pui de somn.
Simt cum o mână îmi alunecă pe spate şi aud o voce joasă.
— Vrei să joci?
M ă întorc şi îl văd pe Blake care face semn spre Xbox.
— Oh, chiar nu mă pricep, spun cu modestie, deşi în secret
sunt o adevărată maestră la Sonic the Hedgehog şi Mario Kart.
Pentru că am un frate mai mare, majoritatea timpului petrecut
împreună a însemnat sesiuni lungi de gaming. Multe dintre cele
mai îndrăgite amintiri pe care le am cu Tom sunt din zilele şi săp­
tămânile în care încercam să terminăm jocuri diferite împreună,
mâncând tot felul de gustări cu cereale şi ieşind din cameră doar
ocazional, ca să mergem la toaletă.
Oare ceface în momentul acesta? Nu e o întrebare grea... mai
mult ca sigur e la computer, jucându-se Halo. Pun pariu că mama
face curat în bucătărie, încălţată cu papucii de şters praful, flutu­
rând de colo-colo peria ei colorată, cu pene, fredonând melodii din
anii optzeci. Tata, pe de altă parte, probabil că se joacă Solitaire la
computer sau se face că rezolvă cuvinte încrucişate din ziar. Nu le
face niciodată cum trebuie; se gândeşte la cele mai imature cuvinte
care-i vin în minte ca să umple spaţiile şi apoi lasă careul pe un­
deva unde să-l găsească mama într-una din vâjâielile ei de curăţe­
nie. De obicei, ea începe să râdă incontrolabil şi sfârşesc pe canapea
sărutându-se ca nişte adolescenţi euforici. M ă scutur şi mă trezesc
brusc din reverie.
— Nu-i adevărat, Penny! începe Noah să râdă. îmi amintesc că
m-ai bătut la fundul gol ultima dată când am jucat Mario Kart.
— Aha! Ştiam eu, sare Blake. Nu ai nicio scuză.
îmi vâră un controller în mână şi se întinde pe un scaun în faţa
televizorului, aşezând o sticlă de bere pe masă şi râgâind din colţul
gurii.
— Să jucăm, spun în timp ce mă aşez lângă Blake, afişând un
zâmbet superior, iar el porneşte Forza Moiorsport.
— Pregăteşte-te să pierzi, vine rapid replica lui, însoţită de un
zâmbet ciudat.
Ia o înghiţitură de bere fixându-mă cu privirea până când în-
ccp să mă ll\H(âcesc şi mă întorc spre ecran ca să-mi aleg maşina,
lilake î^l uiliiidc un picior râgâind şi înjurându-şi maşina de
Girl Online în turneu

concurs. Chiar aş putea să-l bat! Ii aud pe ceilalţi băieţi râzând în


spatele nostru, iar Noah improvizează un cântec întreg despre
bratviurs^.
— Hei, prietena ta, Megan, chiar e o figură, zice Blake fară să-şi
dezlipească ochii de pe ecran.
— Cum?
Sunt atât de şocată că aproape scap din mână controller-ul şi
vehiculul meu de pe ecran se izbeşte dramatic de un zid din beton.
Blake trece ca fulgerul pe lângă mine şi îşi ridică învingător
pumnii în aer după ce trece linia de sosire.
— Oh, da! Am ştiut că fetiţa asta nu mă poate învinge. Poate
data viitoare!
Nu-mi pasă de maşină, îmi pasă însă de informaţia proaspăt
aflată.
— Deci tu şi Megan aţi vorbit?
Blake îmi face cu ochiul
— De ce? Eşti geloasă?
— Las-o în pace, prietene, îi spune Noah.
M ă uit la Blake care se încruntă, concentrându-se la ecran.
Este un personaj tare ciudat. Nu am prieteni ca el, niciun prieten
care să semene cu el. E atât de diferit de Noah, încât nici nu-mi
vine să cred că au fost prieteni apropiaţi atâta vreme. Noah este
un tip empatic, blând, amuzant, în timp ce lui Blake pare să nu-i
prea pese de oameni şi e destul de rece. Are ceva — nu sunt chiar
sigură ce anume — care îmi dă flori. Un lucru îl ştiu cu certitu­
dine: Noah nu ar bea bere la ora două după-amiaza, înjurând
copios o maşină animată.

‘ Cârnat german, din carne de vită sau de porc.


Vreau să ştiu mai multe despre Blake şi Megan, dar nu ştiu
cum să întreb. Când autocarul începe să se urnească, Blake îşi
aruncă din nou mâinile în sus.
— Şi-am PLECAT! strigă el, iar gândurile mele se pierd printre
chiuiturile şi ţipetele molipsitoare care se răspândesc în jur.
i /.irry apare din faţa autocarului cu un steag mare german aşezat
111 falduri pe umeri.
— în regulă, chefliilor, ar trebui să ajungem în oraş în patruzeci
ili: minute. Autocarul este cartierul general. Mulţi oameni din
ccliipă rămân aici, dar aş vrea să simţiţi că vă puteţi refugia aici
l>cntru câteva momente de linişte sau ca să jucaţi cu mine pe Xbox.
Inclusiv tu, Penny!
îmi face cu ochiul.
— Noaptea, vom sta la hotel în fiecare oraş, apoi călătoria va
continua cu autocarul sau cu avionul spre fiecare ţară sau oraş în
i'are mergem.
— Cu cât te plătim ca să ne fii ghid? strigă Noah şi toţi ceilalţi
încep să râdă.
— Nimic, zgârcomanilor.
Larry aruncă steagul în direcţia lui Noah, care se înveleşte cu el.
E plăcut să-l văd pe Noah în elementul lui, râzând şi glumind cu
prietenii lui, entuziasmat. E cu totul şi cu totul alt nivel de atractivi-
tate şi, ca să fiu sinceră, îmi vine să-l giugiulesc acolo, pe loc,
— Asta înseamnă încă patruzeci de minute în care o să vă bat
măr la curse, spune Blake.
— Cred că da, spun aproape oftând.
ZOE SUGG
îmi scot telefonul pe care mi l-a dat Tom (unul mai vechi, nu
atât de meseriaş, pe care nu i-ar părea rău dacă l-aş pierde sau l-aş
strica) şi îi scriu lui Elliot.

Am aterizat în Berlin, constrânsă la partide de jocuri


electronice de Blake, toboşarul lui Noah, care miroase
a transpiraţie mascată de aftershave şi fum stătut de
ţigară. Oare am menţionat că e la a treia bere şi e ora 2
p.m.?!Te rog, adu-mi aminte de ce am crezut că asta e
o idee bună xx

Imediat primesc răspuns de la Elliot.

Prinţesă P. Extrem de impresionat că ai reuşit să te


urci în autocarul de turneu pentru început, dar deloc
impresionat că cineva te poate face să joci rahaturi pe
ecran într-un oraş atât de frumos. Te rog să nu te în­
torci în Anglia cu talent pentru jocuri electronice şi
fără cunoştinţe din vizitarea oraşelor. Asta îmi va rupe
inima enciclopedică. Gândeşte-te la fotografii, la
aventură şi la istorie. Dacă nici asta nu are succes,
atunci gândeşte-te la mâncare. MÂNCAREA, PENNY!
Ziua Misterelor Magice în fiecare oraş va fi absolut
minunată. Poţi să vizitezi Zidul Berlinului, Poarta
Brandenburg, clădirea Reichstag. Şi OMG, ai văzut
deja Fernsehturm? x

Elliot, cred că uiţi că tot ce am văzut până acum sunt


doar ferestrele întunecate ale unui autocar de turneu şi
profilul lui Blake. Şi nu ştiu nici ce e Fernsehturm pen­
tru că nu sunt o enciclopedie pe două picioare. Z M M
92
Girl Online în turneu

este si ngurul lucru pe care îl aştept cu nerăbdare. Va fi


atât de romantic să explorez împreună cu Noah toate
oraşele. Mână în mână, plimbându-ne şi gustând unele
dintre cele mai rafinate...torturi internaţionale xx

Beeindruckend, impressionnant,impresionante, fantas­


tico! x

Elliot, în engleză te rog xx

Extraordinar! Toate înseamnă extraordinar, Pen. S-ar


putea să ai nevoie de ele în câteva dintre opriri. PS
Fernsehturm este un turn de televiziune şi cea mai
înaltă construcţie din Germania la cei 368m.

Dacă nu aş fi acum la un prânz drăguţ la Browns, prin


bunăvoinţa lui Alex, m-aş da cu capul de masă. înainte
să pleci, nu te-ai documentat ca să afli câte ceva des­
pre locurile pe care urmează să le vizitezi? Te iubesc
Penny, dar este cazul să-ţi lărgeşti orizonturile cu cu­
noştinţe despre epicitate. E primul lucru pe care am
să-l fac cu tine după ce te întorci. Să-mi spui cum a
fost. Mâine e prima zi de internship. SĂ-MIŢII PUMNII!
Cu toată dragostea, prietenul tău gay favorit xx

M ă uit la ecranul telefonului zâmbind şi sunt pe punctul să


1ăspund, când Blake mi-1 ia din mână şi-l pune pe masă în faţa
noastră.
— Cum pot să te bat dacă nici măcar nu joci? Lasă-1 deoparte,
— Necioplit, spun în timp ce-mi iau telefonul înapoi şi mi-1
jiun în buzunar.
— Nu sunt necioplit. Aşa ai ales tu să simţi.
Zâmbeşte şi-mi întinde controUer-ul.
Noah se ridică şi se întinde, aruncându-şi braţele deasupra ca­
pului şi căscând teatral.
— Sunt rupt de oboseală după ziua de ieri şi startul matinal de
azi. M ă duc să trag un pui de somn în spate. Penny, te superi?
— Nu, e în regulă.
In timp ce pronunţ cuvintele, mă uit la Noah şi încerc să-i co­
munic din priviri; Te rog, nu mă lăsa singură cuprietenul tău dubios^
dar nu e la fel de bun ca Elliot la decodarea mesajelor mele secrete. |
Nu face decât să zâmbească şi se duce în spatele autocarului.
Intr-o încercare de a mă simţi bine în următoarea jumătate de
oră, îl întreb pe Blake câteva lucruri despre turneu, Noah, tobe...
orice îmi trece prin cap. Răspunsurile lui nu sunt decât nişte mor­
măituri şi bâiguieli, dar una peste alta, aduc a conversaţie. Nu una
extrem de antrenantă şi nici plăcută, dar face ca timpul să treacă
mai repede şi, dacă tot nu este atent la joc, reuşesc chiar să-l bat de
câteva ori (spre marea lui consternare).
— Deci, de cât timp eşti cu Noah?
— O h ... puţin mai mult de şase luni? Au trecut atât de repede.
— Da, o viaţă de om. Ştii, turneul ăsta înseamnă mult pentru
Noah. Este visul lui devenit realitate.
Cu toate că nu ştiu cum să interpretez comentariul lui despre
„viaţa de om”, sunt şocată că de fapt avem o conversaţie plăcută.
A funcţionat! L-am îmblânzit pe Blake morocănosul. A meritat să
mă joc pe Xbox ca să descopăr că mi-am făcut o impresie complet
greşită despre el; nu avea nevoie decât să se relaxeze puţin. Mereu
mi-am dorit să mă înţeleg cu prietenii lui Noah şi acest lucru se
întâmplă, în sfârşit.
Zâmbesc.
- Ştiu. Intr-un fel îmi doresc să-l fi cunoscut înainte să-şi
i*tiii)ţă visul. Sunt sigură că nu şi-a imaginat niciodată că va avea
MII iisemenea succes. Muzica lui e extraordinară, totuşi. E un
»iMupozitor grozav. Adică, nu ştiu foarte multe despre compus şi
ilf'.pre industria muzicală, dar...
- Vezi, exact despre asta este vorba, Penny, mă întrerupe Blake.
Nu ştii absolut nimic despre industria muzicală.
Vorbeşte pe alt ton. Brusc, mi se pune un nod în gât şi simt că
iiiccp să-mi ardă obrajii. Ochii lui Blake sunt tot la ecran şi îşi
Muiduce maşina pe circuit.
— Sunt sigur că eşti o fată grozavă, Penny. Este clar că Noah
iişii crede. Nu sunt chiar atât de sigur însă că s-a gândit la conse-
t ii Iţele pe care le poate avea faptul că are o prietenă acum, la înce­
put de carieră.
Pune jos controller-ul şi scoate un pachet de tutun, apoi îşi
pune în gură un filtru în timp ce rulează o ţigaretă. M ă uit la el şi
simt cum repulsia provocată de cuvintele lui mi se întinde pe corp
ca o eczemă. Nu mai scot niciun cuvânt, aştept să spună el ceva,
orice ar putea să îi salveze imaginea sau conversaţia.
— Chiar şi aşa, ne vom distra în turneul ăsta. Nopţi petrecute
în oraşe diferite, beţii, multe fete, zice cu buzele ţuguiate, continuând
să-şi ruleze ţigara.
— Nu sunt sigură că înţeleg ce vrei să spui, Blake, zic şi-l pri­
vesc cu coada ochiului, încercând să-mi păstrez sângele rece.
— „Blake” sună amuzant când îl pronunţă gagici din Anglia.
îşi pune ţigara după ureche şi se ridică de pe canapea ca să-şi
mai ia o bere din frigider.
Când se întoarce, se aşază atât de aproape încât piciorul lui îl
atinge pe al meu.
— Ce vreau să spun e că... în acest vis în care noi plecăm în
turneu, există în autocar un singurlxacrn pe care niciunul dintre noi
nu i-a dorit vreodată.
Nu mai pot scoate un sunet, sunt năucită. încerc să mă gândesc
să spun ceva amuzant, dar gura îmi e amorţită, complet îngheţată.
Mark, basistul, se apropie şi ia controller-ul de unde mi-a căzut
din mână.
— Te superi dacă preiau eu?
— Dă-i bătaie, reuşesc să îngăim.
Mă ridic şi mă duc în spatele autocarului. Chiar înainte să in­
tru în zona cu paturi, mă mai întorc o dată să mă uit la Blake. Este
absorbit de ce se petrece pe ecran.
Mă sprijin de uşă ca să nu cad. Abia acum îmi dau seama cât
de tare tremur, dar începe să treacă, şi zâmbesc când îmi amintesc
că există un leac foarte aproape de mine.
% LpW )M iiahphj^^

Noah se răsuceşte spre mine şi clipeşte din cauza luminii care îi


intră în ochi în momentul în care dau draperia la o parte şi intru.
— Hei, iubita mea.
— Ah, hei, te-am trezit?
M ă aşez pe marginea patului său.
— Neah, n-am putut să adorm. Totul este atât de palpitant!
Dau din cap, muşcându-mi buza. Se ridică în fund şi îşi aşază
mâna peste a mea.
— Eşti bine? M i se pare că eşti puţin palidă.
Scutur din cap.
— Păi...
Vreau să-i povestesc despre ce a spus Blake, dar vreau şi să
creadă că mă înţeleg bine cu prietenii lui. Sunt acut conştientă de
faptul că Blake este prietenul lui cel mai bun şi nu vreau să-l forţez
să ia partea niciunuia dintre noi.
— De cât timp sunteţi prieteni, tu cu Blake?
— Blake şi cu mine? E unul dintre cei mai vechi prieteni ai
mei. Practic am crescut împreună. Părinţii mei mi-au cumpărat
chitara exact în anul în care ai lui i-au făcut cadou primul set de
tobe. Mergeam la ei acasă şi improvizam împreună într-o cameră
la demisol. Prima noastră trupă se numea...
Ezită.
— Vaaai, haide, spune-mi! îl rog, înghiontindu-1.
Bine. Se numea Micii Vrăjitori. Eram cam obsedaţi de Harry
Potter pe vremea aia.
Se strâmbă, dar e adorabil. încep să râd.
E grozav!
^ Da, Blake chiar obişnuia să spună că beţele lui sunt de fapt
t>aghete magice şi versurile cântecelor sunt vrăji.
— Vorbeşti serios?
Intr-un fel, imaginea tipului neglijent din autocar nu se potri­
vea cu cea a băieţelului dulce care cântă rock în demisolul casei
pariaţilor şi inventează vrăji.
— Poate că nu ai auzit de piesa „Spiriduşii casei nu vor decât
<^i’agoste”, dar trebuia să ajungă un mare hit!
începe să râdă, însă imediat devine serios.
Când lucrurile au început să se schimbe în viaţa mea — Dean
iTi-a descoperit pe YouTube şi mi-a propus un contract cu firma
lui Blake şi cu mine ne-am cam îndepărtat unul de celălalt. El
a început să-şi petreacă timpul în compania unui alt gen de oa-
J^^ni şi am avut câteva certuri serioase. Este unul din motivele
pentru care m-am retras complet anul trecut. Departe de restul
lumii. Eram gata să renunţ. Să arunc prosopul în ring. Dacă aveam
toate astea — arată cu un gest larg prin autocar — cu preţul prie­
teniei noastre, atunci nu merita sacrificiul. Apoi te-am întâlnit pe
tine. Momentul meu de intrigă.
îmi sărută mâna.
—■Mi-ai arătat că se poate să am tot ce îmi doresc. Mi-ai dat
curajul să-mi repar relaţia cu Blake. Faptul că l-am invitat alături
de mine în turneu este unul dintre cele mai bune lucruri pe care
le-aş fi putut face, în afară de faptul că te-am luat pe tine, evident.
Girl Online în turneu

( îlumeşte cam mult, dar a fost alături de mine de la început. Şi


Liliu că vă veţi înţelege foarte bine după ce apuci să-l cunoşti.
îmi ia foc faţa din cauza complimentului, dar şi pentru că
Im-mi vine să cred că am fost la un pas să-l bârfesc pe Blake în faţa
lui Noah. N-am avut nici cea mai mică idee prin câte au trecut
împreună. Dacă Blake se poartă ca un măscărici, înseamnă că vrea
piobabil doar să mă enerveze. Dacă tot voi petrece atâta timp cu
(Iupa, trebuie să învăţ să nu mai pun totul la suflet.
— Hei, aveam de gând să aştept până ajungem la hotel, dar
vreau să îţi dau asta.
întinde mâna sub pat, în bagajul său, şi scoate de acolo o cutie
unpachetată în hârtie aurie.
— Pentru tine. Haide, deschide-1, îmi spune când vede că mă
/gâiesc la cadou.
îl deschid cu grijă la început, dar apoi rup hârtia, nerăbdătoare.
l'/Ste un telefon nou-nouţ. Unul din acelea la modă, sofisticate pe
( lire nu mi le-aş fi putut permite.
— Oh, uau, N oah...
— Am vrut să ai un telefon nou, mai bun, de când al tău a fost
liirat la concert. N-are cum să-ţi placă dinozaurul ăsta pe care ţi
I 11 dat Tom. în plus, cel nou are o cameră foto nemaipomenită.
Are dreptate, nu-mi place vechiul telefon al lui Tom, dar vreau
telefonul meu înapoi, cel care are mâzgălitura lui Noah pe spate.
'Telefonul cel nou şi sofisticat nu se compară cu el, dar îmi e de
lolos. M ă uit la el uimită.
— Nu trebuia. E ste... prea mult.
— Nu e prea mult, Penny, crede-mă. Ce rost are să fiu vedetă
r( )ck, dacă nu pot să te răsfăţ din când în când?
— Poate pentru că eu nu te pot răsfaţa aşa pe tine? îi spun.
— Nu gândi aşa.
M ă sărută pe obraji.
— Tu eşti barometrul meu oficial pentru măsurarea anxietăţii,
îţi aminteşti. Asta valorează mii. Vino, poate ar trebui să ne întoar­
cem şi să ne alăturăm hoardei.
Se aşază pe marginea patului, cu mâna întinsă.
— Sigur că da, răspund.
Noah mi-a mai dat încredere. Poate că într-adevăr trebuie să-i
mai acord lui Blake o şansă. Nu are cum să fie chiar aşa de rău,
dacă Noah îl place atât.
Când apărem din spatele autocarului, toţi încep să chiuie şi să
fluiere. Noah îşi ridică amândouă mâinile într-un gest defensiv.
— OK, OK, liniştiţi-vă.
îmi simt faţa roşie ca racul... De ce au băieţii minţi atât de
murdare? îmi doresc să mai fi venit cu noi o fată, aşa, ca să mai
temperăm din testosteron.
Blake e din nou la frigiderul cu bere.
— Vrei şi tu una, omule?
îi oferă o sticlă lui Noah, care se uită la mine şi înapoi la Blake.
— E devreme, amice. Câte ai băut până acum? Miroşi de parcă
tocmai ai ieşit din cârciumă la trei dimineaţa.
— Pff, Noah, ia-o mai uşor. Se presupune că suntem aici ca să
ne distrăm. Parcă ai fi Dean.
Noah ia sticla de bere şi o deschide folosindu-se de colţul mesei.
— Hai noroc, să trăim!!
Blake ciocneşte berea cu Noah şi se uită la mine zâmbind.
— Vrei o Cola, Penny? întreabă Noah şi-mi oferă o doză din
frigider.
— Da, mersi, îi răspund şi-mi arunc ochii pe geam la timp ca
să fiu desfatată cu imaginea unei porţi imense cu coloane gigan­
tice şi patru armăsari în vârf. Este uriaşă, maiestuoasă şi exact ce
aşteptam să văd în Berlin. îmi scapă un chiot de bucurie.
— Uau! Uitaţi-vă la asta! E Poarta Brandenburg?
Când ceilalţi se întorc să se uite pe geam, spun în şoaptă ca să
luă audă doar Noah:
— Abia aştept Ziua Misterelor Magice!
— Şi eu, spune Noah, strângându-mă de mână.
— EUiot mi-a scris mai devreme un mesaj cu toate locurile
)';rozave în care trebuie neapărat să ajungem. E o construcţie înaltă
ilc mai bine de trei sute şi cincizeci de metri care...
Blake mă întrerupe râzând pe înfundate.
— Ce tot vorbeşti? Ce zi magică? Se uită la Noah şi la mine.
Simt că-mi vine să intru în pământ de ruşine când mă gândesc
i'ât de copilăros i s-o fi părut lui Blake. Dar Noah sare imediat în
apărarea noastră.
— Las-o mai moale, amice... N-ai recunoaşte o idee roman­
tică nici dacă te-ar muşca de fund.
într-un stil tipic masculin, Blake se pregăteşte să ne arate fun­
dul gol şi imediat tensiunea dispare.
Din fericire, Larry strigă din faţă că am ajuns, chiar înainte ca
pantalonii lui Blake să alunece-n jos. Sincronizare perfectă. Dean
bate din palme şi toţi îşi îndreaptă atenţia la el.
— Dragilor, am nişte veşti grozave!
Ochii îi scHpesc de parcă ar fi câştigat la loterie.
— N-o să ghiciţi niciodată cine o să urce pe scenă cu The
Sketch în seara asta.
Face o pauză scurtă, ca să crească suspansul.
— Leah Brown! Deocamdată e secret total, dar publicul va fi
înnebunit! Nu-i aşa că e nemaipomenit?
Toată lumea în jurul meu începe să sară-n sus şi să bată palma;
chestia asta e o figură grozavă pentru turneu şi va creşte notorie­
tatea trupei până-n tavan! Dar, când mi-am dorit să mai fie o fată
cu noi, nu mă gândisem exact la fosta presupusă iubită a lui Noah.
Dacă am impresia că Blake îmi va face viaţa amară în acest turneu,
Sala de concerte din Berlin pare de două ori mai mare decât Bri­
ghton Centre şi aud ecoul paşilor noştri reverberând pe scenă în
timp ce Noah se pregăteşte să facă probele de sunet. Suntem în­
conjuraţi de oameni, însă pentru că am mers de la aeroport direct
la hotel şi apoi la sala de concerte cu autocarul, nu am deloc sen­
timentul că aş fi văzut ceva din oraş încă. Am putea fi oriunde.
Singurul semn că suntem în Germania este indicatorul roşu aprins
pe care scrie A U SG A N G în loc de EXIT.
M ă duc până în partea din faţă a scenei, holbându-mă la marea
de scaune goale care vor fi ocupate în curând de fani gălăgioşi.
Chiar dacă sala este goală, tot simt fiori pe şira spinării.
Măcar de data asta nu voi mai fi în public. Mi-am atârnat la gât
permisul pentru culise şi par atât de legată de el, încât Noah a
glumit zicând că n-o să-l dau jos nici măcar în pat. Tot ce e posibil.
Nu vreau să risc să retrăiesc incidentul din Brighton. Aici nu mai
am prieteni care să aibă grijă de mine.
Ridic aparatul foto şi fac o poză locurilor goale,
îm i vine ideea că aş putea suprapune imagini cu mulţimea şi cu
scaunele goale şi astfel să fac o declaraţie despre natura relaţiei
dintre spectacol şi public. Domnişoarei Mills i-ar plăcea asta pentru
proiectul de perspective alternative. Oare mai poatefi numit specta­
col dacă nu e nimeni să asculte? M ă întreb.
Fac un pas înapoi din faţa scenei, apropiindu-mă de zona aflată
în penumbră. Noah este într-o mare de lumină, în mijlocul scenei,
îmbrăcat într-o bluză Harvard cu glugă, de culoare maro, jeanşi
negri şi cântă primele acorduri din „Elements”. M ai fac rapid o
fotografie. Artistul înainte de spectacol, acele multe ore de repe­
tiţii şi efort pe care fanii nu au cum să le vadă. Chestia asta va arăta
grozav în proiectul meu.
Sunt furată de imaginea lui Noah care e şi el, la rândul său,
furat de muzică, până când, în spatele meu, Blake loveşte cu putere
un cinei de la tobe, facându-mă să tresar. Dau în spate şi mă potic­
nesc, împiedicându-mă de nişte cabluri de pe jos. De grijă să-mi
protejez aparatul de fotografiat, nu întind mâna să mă sprijin şi
mă prăbuşesc peste nişte boxe mari, puse una peste cealaltă. Boxa
de sus începe să se clatine din cauza puterii impactului.
Te rog să nu cazi, te rog să nu cazi, implor zeii faptelor stângace.
Nu mă ascultă.
Boxa aterizează pe pământ cu un sunet de spart asurzitor, bu­
căţelele împrăştiindu-se pe toată scena. Sunt prăbuşită pe podea,
umărul îmi pulsează, dar măcar aparatul foto e întreg.,. până la
urmă tot răul spre bine.
— Penny! Doamne, eşti bine?
Noah vine spre mine în fugă.
M ă ridic repede, netezindu-mi hainele. încerc să nu mă strâmb
de durere, ceea ce transformă zâmbetul meu într-o grimasă ciudată.
— Sunt bine, Noah, serios! Intoarce-te la repetiţii. Pot... pot să
plătesc boxa aceea.
— Nu, nu-ţi face griji pentru asta. Blake, ce naiba, omule?
I^liike se uită la mine şi ridică din umeri.
I Ici, MU c vina mea că prietena ta e mototoală.
Girl Online în turneu

— Are dreptate. Sunt... sunt o mototoală, mă bâlbâi eu.


Noah se încruntă.
— Ei bine, eşti mototoala mea şi nu vreau să păţeşti ceva. Boxele
astea sunt chiar grele.
încuviinţez din cap şi, ca să ascund cât de tare m-am înroşit de
ruşine, mă aplec din nou şi încep să adun bucăţelele de boxă care
s-au împrăştiat pe jos. Nu o să mai urc niciodată pe scenă. Este
oficial, scenele şi cu mine suntem o combinaţie blestemată.
— Steve o să ne ajute să strângem, spune Noah şi-i face semn
unui băiat din echipa ce ne însoţeşte în turneu, care e deja pregătit
cu un faraş şi o măturică în mână.
Eu abia îl recunosc de la runda rapidă de prezentări, făcută
când am intrat prima dată în sală. Noah ştie numele fiecărui mem­
bru al echipei, chiar dacă nu i-a cunoscut decât o dată. încă un
lucru care îl face special.
— Putem pune o boxă nouă aici, nu-i aşa?
— Nicio problemă, îi răspunde Steve. Putem schimba cu una
din spate.
— Vezi? Totul e în regulă. Ignoră-1 pe Blake şi ne vedem după
ce termin repetiţiile.
— O idee bună, îi spun.
încă mă simt frustrată. De ce trebuie să fiu aşa o povară? Să
sperăm că în culise va fi mai sigur.
îmi scot telefonul din buzunar şi îi trimit un mesaj lui Elliot.

O zi în Berlin şi deja sunt un dezastru.

Răspunde aproape instantaneu.

Ce s-a întâmplat?

Să spunem doar că nu sunt făcută să fiu pe scenă.


ZOE SUGG

Nu-mi spune că s-a petrecut un nou incident cu chilo­


ţeii cu unicorni.

NU. Mai rău. Posibil să fi distrus echipament tehnic de


câteva sute de lire sterline.

Sunt sigur că The Sketch îşi pot permite.


Ai mai văzut pe cineva faimos?

Sunt pe cale să-i răspund dar, dintr-odată, acest răspuns nu


mai este adevărat.
Leah Brown intră în culise, cu părul strâns în coadă de cal, fară
machiaj. De fapt, singurul lucru care dă în vileag că e o vedetă pop
internaţională e faptul că o duzină de oameni se ţin după ea, stră-
duindu-se sa ţină pasul cu ritmul impus de picioarele ei lungi.
Leah se uită pe o tabletă ţinută de unul din minionii săi.
— Pff, nu-mi place deloc. Nu au fost fotografii mai bune decâ
asta? Spune~i lui Frankie P că va trebui să mai facem o sesiune
foto, dacă asta e cea mai bună variantă a lui.
Vreau să se caşte pământul în faţa mea şi să mă înghită. Dacă
mă uit în altă parte, poate că nu o să mă remarce, însă nu-mi pot
lua ochii de la ea. Chiar şi înainte să-şi aranjeze părul şi să se ma-
chieze, e frumoasă şi atrage privirile ca un magnet. Cred că la asta
se referă oamenii care vor să spună că cineva „are stofa de vedetă”,
acel factor X . Prezenţa ei schimbă atmosfera, face ca totul în jur să
fie mai electrizant.
Elliot ar numi asta un anume je ne sais quoi.
Megan ar fi geloasă.
Ollie ar saliva.
Eu simt fiori pe spate.
Nu înţeleg cum Noah a putut avea o relaţie „de faţadă” cu fata
asta. Cum ar putea un tip căruia îi plac fetele să stea în preajma ei
şi să nu se îndrăgostească de ea?
Chiar dacă mă fac de râs pentru că stau şi mă holbez ca o ne­
bună, Leah şi ceata ei trec pe lângă mine fară să se oprească, cu
excepţia fetei căreia i se spusese să ia legătura cu Frankie P. Aceasta
o agaţă de braţ pe altă fată şi o aud murmurând:
— Să-i spun lui François-Pierre Nouveau că trebuie să refacă
şedinţa foto? Cum aş putea să fac asta?
E albă la faţă de panică şi termină propoziţia pe un ton piţigăiat.
Am auzit de François-Pierre Nouveau, este unul dintre cei mai
celebri fotografi de pe glob. Nu-mi vine să cred că sunt în preajma
cuiva care a avut o şedinţă foto cu François-Pierre Nouveau sau,
mai bine zis, a cuiva care refuză ce a făcut François-Pierre Nou­
veau şi îi spune Frankie P,
— Trebuie să te gândeşti la o modalitate, spune cealaltă fată.
Vorbim despre coperta de album a lui LB. Dacă nu-i place...
— O să mor. Este clar, o să mor...
De data asta, mă observă holbându-mă la ele şi mă săgetează
amândouă crunt cu privirea. Plec mai departe, bâiguind o scuză.
— Penny?
M ă întorc fară tragere de inimă. Leah stă cu o mână în şold şi
restul grupului se uită la mine ca şi cum mi-ar mai fi crescut un
cap. încuviinţez şi înghit în sec.
— Bună, Leah!
în timp ce se îndreaptă spre mine, pare mai degrabă un animal
de pradă care se apropie de viitoarea victimă decât o persoană care
vine să te salute.
— Deci tu eşti Penny Porter.
Nu ştiu exact cum să răspund, aşa că dau din nou din cap.
— Tu eşti cea care mi-a dat atâta bătaie de cap anul trecut, zic(
în continuare într-un accent prelung de LA, pigmentat discret cil]
indicii ale rădăcinilor ei sudiste.
M ă măsoară din cap până-n picioare şi am senzaţia că toată |
gaşca ei îmi critică hainele. Nu pot să spun că m-am străduit sft
arăt bine. M-am îmbrăcat ca pentru o călătorie cu autocarul de
turneu, aşa că sunt în jeanşii mei confortabili şi într-un pulover cu
fermoar. îmi aşez braţele cruciş pe piept, într-un gest protector,
dar rămân cu fruntea sus.
— Ei bine, presupun că-ţi datorez mulţumiri pentru că mi-ai
inspirat un cântec. Mişto aparat foto. Ne mai vedem, îmi spune
facându-mi discret cu mâna înainte să se întoarcă la grupul ei.
Leah folosise toată furtuna mediatică care izbucnise în jurul
aşa-zisei ei despărţiri de Noah ca să-şi lanseze cel mai recent şi cel
mai bine vândut single, pe primul loc în topurile internaţionale,
„Bad Boy \ Leah a compus multe din piesele ei, iar aceasta fusese
în mod special aranjată şi pregătită pentru orice eventualitate — în
acest caz, să folosească despărţirea de Noah în avantajul ei. Sunt
sigură că existau şi nişte piese despre cât de îndrăgostiţi erau, în
cazul în care lucrurile între ei ar fi decurs lin.
Se îndepărtează, iar eu simt că leşin de uşurare. Trebuie să vor­
besc cu Elliot. Fără întârziere.
★ * ^
^€află<Uul^ai\p^i£/zece*

De la: Elliot Wentworth


Către: Penny Porter
Subiect: ELLIOT RAPORTEAZĂ

Dragă Pennydulcinico, cunoscută şi ca Oceania cea Pu­


ternică

Eşti plecată de O ZI şi deja trăiesc o enignnă. CUM am


să rezist fără tine în urnnătcarele două săptămâni? Din
rele, lucrurile au devenit şi mai rele în acest oraş de la
malul mării. Nu ţi-am spus asta prin sms, dar tata s-a
întors. Insistă să ieşim împreună la cină. E ceva ce i-a
spus psihoterapeutul să facă ca să-mi poată accepta
„sexualitatea". Stă la noi acasă cu permisiunea mamei,
dar au în continuare mega certuri ori de câte ori sunt în
aceeaşi cameră. A fost mai multă emoţie în casa asta
într-o zi decât în şaisprezece ani.
Oricum, mama a hotărât că nu mai vrea să-l vadă. Nici
măcar nu a venit acasă la cină în seara asta; preferă să
lucreze ore suplimentare. Câteodată mă întreb dacă
pe mine vrea să mă vadă. Pff, de ce sunt problemele de
109
familie atât de dureroase? Cred că preferam vremurile
în care părinţii mă ignorau şi mă lăsau să-mi văd de viaţa
mea.
Apropo de viaţa mea, perioada de internship la revista
CHIC a început mai DEVREME! M-au vrut de astăzi,
chiar dacă este vineri! Aahh! Dar a fost grozav. Am lu­
crat cu un stilist şi chiar mi-a lăudat sacoul, ştii tu, acela
pe care am cusut nasturii ciudaţi. Aşadar, este vorba
de făcut cafea din greu şi de desfăcut lănţişoare încurcate
într-un nenorocitdenod, dareste LUMEA ADEVĂRATĂ
A MODEI!
Dar destul despre mine şi despre viaţa mea monotonă.
Cum îţi merge ţie?
Cum e hotelul?
Ai văzut deja Zidul Berlinului?
Ai mâncat currywurst?
Şi cel mai important lucru... Al FĂCUT CUNOŞTINŢĂ
CU LEAH BROWN?

Mi-e dor de tine maxim, Penny P.


Elliot XX

De la: Penny Porter


Către; EHiot Wentworth
Subiect: RE: ELLIOT RAPORTEAZĂ

Cel mai drag drag dintre toţi dragii de Elliot,


Da! Am făcut cunoştinţă cu Leah!
Tocmai respingea nişte fotografii făcute de Frangois-
Pierre Nouveau. ÎŢI IMAGINEZI? E ca şi cum i-ai spune
110
Girl Online în turneu

lui Van Gogh; „Mda, tabloul e OK, dar nu destul de bun


pentru peretele nneu".
E şi mai intimidantă în persoană.
Cunf> pot să concurez cu aşa ceva? Ciudat, însă, acum
chiar s-a purtat drăguţ cu mine. Sunt sigură totuşi că
nu o face decât de ochii lui Noah.
Şi nu, nu am văzut încă nimic din Berlin. Dar mâine
sărbătoresc împreună cu Noah Ziua Misterelor Magi­
ce, aşa că îţi voi povesti TOTUL.
Cam aiurea situaţia cu tatăl tău. Foarte aiurea. Dar e
minunată vestea despre internship. Ştiam că vei fi scli­
pitor! Şi că te vor iubi cu toţii BINEÎNŢELES, doar eşti
Elliot! Eşti cel mai dichisit tip din Brighton!
Eşti sigur totuşi că nu poţi sări în primul avion spre Ber­
lin să vii la mine?

Pxxx

De la: Elliot Wentworth


Către: Penny Porter
Subiect: RE: Re: ELLIOT RAPORTEAZĂ

Dragă Pennydulcinico,
Aş vrea eu,
Elliot X

P.S. De fapt, Vincent Van Gogh chiar a fost refuzat de


multe ori. Nu a vândut decât un sigurtablou toată via­
ţa şi nu a devenit super faimos decât după ce a murit.
111
De la; Penny Porter
Către: Elliot Wentworth
Subiect: RE: Re: Re: ELLIOT RAPORTEAZĂ

Dragă Wiki,
Bine, Ştie Tot,
PennyX
Nu există nicio îndoială: prietenul meu se pricepe la rock şi se pare
că are la fel de mulţi fani în Germania ca în Marea Britanie. Şi aici
SC ţipă la fel de mult ca în Brighton. Nu ştiu de ce sunt atât de
surprinsă, dar popularitatea lui e în creştere, în timp ce eu mă simt
tot mai în umbră. M ă uluieşte cu talentul său. Este cu doar doi ani
mai mare ca mine şi a realizat deja atât de multe.
îmi spun din nou că Noah nu este un tip obişnuit. Am foarte
mult timp la dispoziţie ca să îmi dau seama exact ce vreau să fac.
Să fiu „prietena lui Noah”, nu este decât o parte din viitorul meu.
Orele dintre probele de sunet şi concert sunt pline de interviuri
şi sesiuni foto, un şir întreg de jurnalişti aşteptând la intrare în
cabina lui Noah. Eu rămân discretă într-un colţ şi mai fac din
când în când câte o fotografie, dar de cele mai mult ori stau şi as­
cult. Noah este un adevărat profesionist la acordat interviuri, dar
presupun că e normal după ce răspunzi în repetate rânduri la ace­
leaşi întrebări. M ă mir însă că niciun jurnalist nu pune măcar o
întrebare interesantă. Poate e din cauza prezenţei impunătoare a
lui Dean, care stă în spatele lui, cu braţele încrucişate, mereu pre­
gătit să intervină în cazul în care întrebările alunecă prea tare spre
subiecte delicate precum părinţii lui sau, dacă tot suntem la capi­
tolul ăsta, spre mine.
Doi jurnalişti mă recunosc şi, pentru că ştie că asta îmi pro­
voacă anxietate, Noah are grijă să nu spună prea multe despre re­
laţia noastră.
Cel mai mult se apropie de un răspuns interesant o jurnalistă
care îl întreabă despre Leah Brown:
— Aşadar, Noah — începe o brunetă drăguţă care are un blog
despre muzică extrem de popular în Germania — cum este să fii
atât de aproape de Leah Brown după... controversa de anul trecut?
Noah zâmbeşte candid.
— Leah şi cu mine suntem buni prieteni şi îi respect talentul
muzical. La urma urmei, cred că şi-a luat revanşa cu „Bad Boy”,
spune şi îi face cu ochiul, folosindu-se în situaţia dată şi de şarmul
personal.
— Şi acest lucru nu o deranjează pe Penny? continuă blogge-
riţa, fermă pe poziţie.
Dean se urneşte, gata să întrerupă, însă Noah ridică din umeri
şi răspunde, dând uşor din cap înspre Dean sugerându-i să se
liniştească.
— Bineînţeles că nu. Penny nu are nici un motiv de îngrijorare.
Cuvintele lui mă umplu de o căldură care mi se împrăştie în corp
din cap până în picioare. Sper doar ca bloggeriţa să îi redea decla­
raţia exact aşa cum a fost făcută, nu să-i interpreteze cuvintele. Ori­
cum, mai important este că el a rostit acele cuvinte, iar eu le-am
auzit. Mi-aş fi dorit să fie şi Blake aici... asta i-ar fi închis gura.
Dean începe să bată din palme.
— Bine, mersi Ruby, interviul s-a terminat. începe concertul.
Cabina este oricum ca un stup de albine, dar ritmul pare să se
înteţească imediat ce Dean face anunţul.
Stomacul mi se face ghem de emoţie, dar Noah este chiar lângă
mine şi mă strânge de mână. M i-a promis că de data asta totul va
fi diferit şi deja simt că aşa este.
Girl Online în turneu

Ai la tine telefonul cel nou? mă întreabă.


— Da, stai aşa.
Bag mâna după el în buzunar. Mi-1 ia din mână şi formează
rapid un număr. După ce sună de câteva ori, ecranul se luminează
de chipurile a două dintre persoanele pe care le îndrăgesc cel mai
mult pe lumea asta: Sadie Lee şi Bella.
— PRINŢESĂ PENNY!
Bella ţopăie atât de aproape de ecran încât ochii aproape că i se
proiectează afară.
Rămân cu gura căscată când o văd... nu-mi vine să cred cât de
mult a crescut. Seamănă mai mult cu o domnişoară decât cu fetiş­
cana de patru ani pe care am cunoscut-o de Crăciun.
— Bella! Când ai crescut atât? îi spun, fară să-mi pot ascunde
uimirea din voce. Salut, Sadie Lee!
O aud pe Sadie Lee râzând în timp ce o trage uşor pe Bella din
faţa ecranului.
— Iubita mea, Noah şi Penny ne pot vedea mult mai bine dacă
stăm frumos pe canapea, spune cu accentul ei sudist tărăgănat.
Apoi îşi întoarce spre mine ochii bruni, cu sclipiri jucăuşe, o
trăsătură a lor de familie.
— Cum e la Berlin, stelele mele strălucitoare?
— Tocmai mă pregătesc să intru pe scenă, bunico!
— Grozav, Noah!
Dar apoi privirea lui Sadie Lee se îndreaptă spre mine îngrijorată.
— Penny, am auzit ce s-a întâmplat în Brighton. Au grijă de
tine acum?
M ă înroşesc şi dau hotărâtă din cap. Noah mă trage spre el cu
mâna liberă, iar cu cealaltă ţine telefonul la distanţă de un braţ.
— Penny va sta chiar în culise şi va păstra conexiunea telefo­
nică deschisă pentru voi şi, aşa, toate fetele mele favorite pot să mă
urmărească.
Sadie Lee începe să râdă.
— Vai, Noah, nu cred că mi s-a mai spus „fată” de cel puţin
treizeci de ani.
El îi face cu ochiul.
— Ştii ce-am vrut să zic.
îşi ridică privirea când îşi aude numele strigat de Dean. îmi dă
mie telefonul, le trimite bezele lui Sadie Lee şi Bellei, pe mine mă
sărută de-adevăratelea pe obraz şi apoi fuge să-i prindă din urmă
pe cei din trupă.
M ă trezesc cu telefonul în mână şi, pentru o clipă, mă fâstâcesc.
Dar apoi mă uit direct în ochii lui Sadie Lee şi ai Bellei, care mă
privesc cu prietenie, şi îmi amintesc că am ceva de făcut.
— Ai luat-o cu tine şi pe Prinţesa Toamnă? mă întreabă Bella.
— Prinţesa Toamnă a trebuit să rămână acasă, draga mea, nu
am vrut să o iau în turneu ca să nu se piardă.
Bella dă din cap cu înţelepciune.
— Aha, da, foarte bine. Nu cred că i-ar fi plăcut în turneu.
E prea multă zăpăceală pentru o prinţesă.
— înţeleg ce vrei să spui, îi spun oftând mai tare decât aş fi vrut.
Bella zâmbeşte şi dispare în căutarea unei jucării pe care vrea să
mi-o arate. Sprâncenele lui Sadie Lee s-au ridicat atât de tare,
încât simt nevoia să dau nişte explicaţii.
— Nu vreau să fiu o povară pentru Noah, Dean sau ceilalţi...
Sadie Lee scutură încet din cap.
— Te rog să mă asculţi acum, draga mea. Eu ştiu ceva impor­
tant de care tu poate nu-ţi dai seama: şi Noah are la fel de multă
nevoie ca tu să fii acolo. Crede-mă. M ă bucur că eşti acolo şi ai
grijă de el, nu invers.
— Dar Dean...
— Oh, nu-ţi face griji pentru el. Dean este acolo ca să lucreze
pentru voi amândoi, altfel va trebui să răspundă în faţa mea.
— Mersi, Sadie Lee.
Aud vuietul publicului şi sar în picioare. Simt o explozie de
adrenalină şi sunt a t^ de încântată că am ocazia să apăs butonul
IIE SE T pentru experienţa mea cu concertul lui Noah.
— începem, doamnelor! spun către ecran.
M ă îndrept grăbită spre partea laterală a scenei, unde Noah
aşteaptă sărind de pe un picior pe celălalt, intrându-şi în ritm.
Când mă vede, faţa i se luminează într-un zâmbet, iar eu mă asi­
gur că stau cu camera telefonului exact spre el, ca Sadie Lee şi
Bella să aibă un unghi perfect de vizionare.
— OK, l-am rugat pe prietenul meu Jake să pună aici două
boxe ca să poţi sta pe ele şi să urmăreşti spectacolul din aripa scenei.
M ă ridică şi mă aşază pe boxă exact când reflectoarele încep să
se stingă, pregătind intrarea lui în scenă.
— Succes, îi şoptesc în ureche, iar el le face cu mâna lui Sadie
Lee şi Bellei.
Apoi, băiatul sigur pe el pe care-1 ştiu, iubitul meu rock-god-
tasticy trage adânc aer în piept şi intră în scenă.
Sunt recunoscătoare că am ceva care să-mi abată atenţia de la anxie­
tate şi că trebuie să am grijă ca Sadie Lee şi Bella să vadă tot
spectacolul, deoarece toate neliniştile au dispărut. îmi dau seama că
ştiu fiecare vers din cântecele lui Noah, dar este incredibil cum
publicul intervine şi cântă împreună cu el refrenele.
— Hei, dragilor, se adresează mulţimii după patruzeci şi cinci
de minute de spectacol electrizant. Aceasta este ultima piesă.
E întrerupt de huiduielile publicului care-şi arată nemulţumi­
rea, dar chicoteşte în microfon.
— Poate că unii dintre voi nu ştiţi asta, dar aceasta este piesa
mea preferată de pe tot albumul. Acest cântec mă face cel mai no­
rocos tip de pe pământ. Pentru că fata care l-a inspirat stă chiar acolo.
Se întoarce şi mă priveşte. E transpirat, roşu la faţă, iar părul îi
este ud şi ciufulit, însă chiar şi aşa arată incredibil de bine şi toată
lumea se topeşte în momentul în care privirile ni se întâlnesc.
Doar când aud scandându-se „Fată Toamnă! Fată Toamnă!”, îmi
dau seama că publicul de acolo mă cunoaşte şi pe mine. E atât de
bizar!
— E puţin mai timidă şi preferă să rămână nevăzută, dar
Penny, iubito, asta este pentru tine.
Cântă primele acorduri din „Fata Toamnă” şi sunt pe loc trans­
portată înapoi în timp, la momentul în care am auzit-o pentru
prima dată, întinsă pe pat şi ascultând înregistrarea pe care o pre-
jţătise pentru mine. Vreau să-i spun lui Sadie Lee cât de minunat
este totul, dar îmi dau seama că, în toată emoţia aceea, am lăsat
telefonul să alunece într-o parte. Sadie Lee şi Bella văd acum boxa
pe care sunt eu aşezată. Nu este deloc o privelişte bună! întorc
rapid telefonul şi şoptesc nişte scuze.
Noah termină cântecul în aplauze asurzitoare, apoi aleargă în
culise, direct la mine în braţe. Ne îndreptăm la braţ spre cabină, iar
freamătul mulţimii ne însoţeşte ca un val de iubire şi sprijin.
— Ai fost incredibil! îi spun. Eşti cel mai bun! Sunt atât de
mândră de tine.
— A fost excelent!
Nu-şi poate şterge zâmbetul larg de pe faţă şi sunt sigură că
expresia de pe faţa mea o oglindeşte pe a lui.
Dacă AdevărulGolGoluţ ne-ar vedea acum, ar şti că amenin­
ţările sale sunt fară valoare. Poate că, până la urmă, are şi viaţa asta
de vedetă rock farmecul ei.
— Bunico, Bella, ce părere aveţi?
în ecranul telefonului, Sadie Lee îşi şterge lacrimile de pe obraz.
— Noah, nu am cuvinte. Ai strălucit acolo, pe scenă.
— Mersi, buni. Eşti grozavă.
— Copii, mergeţi acum şi vă distraţi. îmi va lua cel puţin o oră
să o liniştesc pe asta mică după tot ce s-a întâmplat.
O vedem pe Bella alergând de colo-colo, cântând piesele lui
Noah din toţi rărunchii.
— Noapte bună, spunem dintr-o suflare Noah şi cu mine, fă­
când cu mâna în direcţia telefonului. Dau să-l opresc şi bateria
începe să clipească roşu.
— O f nu, am nevoie de un încărcător...
M ă uit de jur împrejur prin cameră, disperată să zăresc cablul
rătăcit. In schimb, îi văd pe colegii de trupă ai lui Noah, care năvă­
lesc înăuntru ţopăind; până şi Blake e cu gura până la urechi. îmi
zâmbeşte şi-i zâmbesc înapoi. Poate că într-adevăr l-am judecat
greşit.
— A fost formidabil^ îmi spune Blake, trecând pe lângă mine.
Te întorci cu noi la hotel, Penny?
— Nu, omule, am pregătit ceva pentru noi, spune Noah,
întrerupându-1.
D ă chitara unuia dintre tehnicieni, se dezbracă de geaca de
piele şi începe să scotocească prin geanta sport.
— Aha, fain.
Cu pumnul în aer, Blake sare din doi paşi în spatele lui Ryan.
încep să râd, uitându-mă la ei.
— Unde mergem? îl întreb pe Noah, ridicând o sprânceană.
îmi aruncă o căciuliţă roşie, apoi îşi pune şi el pe cap una gri.
— M -am gândit că se asortează cu părul tău.
— Dacă insişti, îi răspund şi îmi pun căciuliţă.
— Şi-acum ăştia, spune şi îmi întinde o pereche de ochelari.
De fapt sunt doar rame, nici măcar nu au sticlă. Noah îşi pune
şi el o pereche, dar îi aşază strâmb.
întind mâna şi zâmbesc în timp ce i-i aranjez pe nas. Dacă
toată chestia asta se doreşte a fi o deghizare, atunci nu va funcţiona.
— Tot minunat arăţi, nu poţi să te ascunzi! îi zic.
— Nu trebuie să ne deghizăm complet, avem nevoie doar de
ceva care să-i deruteze puţin pe cei ce ar putea să ne recunoască.
In plus, acolo unde mergem, nimeni nu se va aştepta să mă vadă pe
mine, aşa că mă bazez pe asta. M ă trage de mână şi îl urmez.
— Dar unde mergem?
— Ei bine, mergem să vedem cea mai tare trupă de băieţi,
evident.
Mă albesc la faţă şi rămân pe loc. Se întoarce când mâna mea
alunecă din a lui.
— Penny, ce s-a întâmplat?
înghit în sec şi închid ochii. Nu-mi vine să cred că-mi cere aşa
«t'va.
— Vrei să spui că mergem acolo în mulţime? întreb, sperând că
IUI vorbeşte serios.
— Sigur că da. Nu ai reuşit să vezi concertul ultima dată, ai
plecat înainte. Sunt grozavi. în plus, spune făcând un pas înainte
ţii luându-mi mâna într-a lui, voi fi acolo cu tine de data asta. Tot
(impui.
Probabil mi-a citit pe faţă ezitarea, fiindcă se lasă brusc în ge­
nunchi şi-mi zice;
— îţi jur, Penny Porter, nu o să te las singură niciun moment.
— Opreşte-te, ţip ca din gură de şarpe, convinsă că cineva îi va
face o poză şi va crede că mă cere de nevastă.
Ăsta da scandal nou.
— Bine, vin cu tine, îi spun şi simt cum roşeaţa îmi urcă pe gât,
furnicându-mă în obraji.
El rânjeşte şi se ridică.
— Bun. Şi dacă în orice moment nu-ţi mai place, spune-mi.
— Oh, şi aparatul foto? îl întreb.
— Ia-1 cu tine, s-ar putea să surprinzi ceva fain din public.
M ă strânge de mână şi mă trage după el pe o uşă laterală, apoi
pe nişte coridoare, până ajungem în public.
*^€apUoMnmiâ^i/ie^iece^ *

îmi simt inima pulsând în gât pe măsură ce întunericul din public


ne înconjoară. în plus, e linişte, deşi surit mii de oameni în jurul
nostru. Tensiunea aşteptării trupei The Sketch devine tot mai in­
tensă. îl strâng pe Noah de mână cu atâta putere, încât mă întreb
dacă nu cumva îi întrerup circulaţia sângelui. Nu pare să-i pese,
totuşi. Mă conduce puţin mai adânc în mulţime şi are dreptate...
nimeni nu se aşteaptă să-l vadă acolo, nimeni nu ne remarcă pre­
zenţa, ci mai degrabă se plâng că-i împingem.
Se opreşte în faţa scenei, dar avem în faţă câteva rânduri de
oameni. Felul în care cei din jur ne înghiontesc şi ne calcă pe pi­
cioare îmi aminteşte de concertul din Brighton, însă acum mâinile
lui Noah mă strâng protector de umeri.
Apoi, reflectoarele se aprind şi The Sketch intră săltând în
scenă. Ţipetele izbucnesc instantaneu şi, luată de val, strig şi eu cât
pot de tare. Până şi Noah lasă să-i scape un chiot puternic.
Trupa cântă cu o energie frenetică, atacând hit după hit. Nu
numai că piesele lor te prind extrem de repede, dar sunt şi muzi­
cieni extraordinari, care cântă la chitară riff-uri pe care nu le vei auzi
niciodată în variantele de radio ale pieselor şi nu ratează o notă.
Când apare Leah Brown, ţipetele se înteţesc, dacă asta mai era
posibil. îşi face intrarea în cel mai teatral mod cu putinţă (agăţată
Girl Online în turneu
de nişte frânghii suspendate de tavan), cântând refrenul uneia din­
tre cele mai ritmate piese The Sketch. Transformarea ei este uimi­
toare: e îmbrăcată într-o rochiţă mini, argintiu strălucitoare, iar
părul îi flutură în spate de parcă ar călători cu propriul ventilator
după ea. Pe oricine altcineva, această costumaţie ar arăta ridicol, pe
Leah însă are efect. In timp ce cântă, este coborâtă uşor pe scenă,
iar eu apuc chiar să fac nişte poze.
Când ajunge jos, întregul tempo se schimbă. Luminile puter­
nice se sting complet, aruncându-ne pe toţi în întuneric. Parcă
toată lumea din sală îşi ţine respiraţia. Incet-încet, pe tavan se
aprind puncte luminoase care ne creează treptat senzaţia că sun­
tem sub un cer plin de stele. Iţi taie respiraţia cât e de frumos şi, pe
negândite, Noah mă trage mai aproape de el, luându-mă în braţe,
iar eu mă sprijin de el.
Pe scenă apar două raze de lumină care cad direct pe Leah şi pe
Hayden, solistul The Sketch, care în momentul acesta sunt aşezaţi
pe nişte scaune înalte. Leah s-a schimbat într-o rochie neagră,
cu paiete ce reflectă lumina, iar părul lins îi încadrează faţa ca
o cortină.
— Salut, Berlin, spune Hayden. Am pregătit pentru voi ceva
puţin diferit. Ceva ce nimeni nu a mai auzit până acum. Sperăm
să vă placă.
începe să cânte a capella şi, fară niciun fond muzical, vocea lui
sună pătrunzător şi limpede. Leah preia linia ei melodică şi îm­
preună cântă un cântec minunat, tulburător, despre îndrăgostiţii
despărţiţi unul de celălalt.
Lacrimile îmi ard ochii şi, chiar dacă nimeni de aici nu a mai
auzit piesa, sunt convinsă că nu sunt singura care simte asta. Em o­
ţia copleşeşte întreaga mulţime. Parcă suntem cu toţii conectaţi
prin muzică. Este un strop din pasiunea pe care ştiu că o simte
Noah atunci când îşi compune piesele. Asta vrea şi el să creeze: un
lanţ de note şi de cuvinte care să facă o mulţime de mii de oameni
să se mişte şi să simtă ca o singură fiinţă.
— Te iubesc, Penny, îmi şopteşte Noah în ureche.
Ii strâng braţele în jurul meu.
Din mulţime se ridică un vuiet în momentul în care se termină
cântecul şi se pare că Leah şi The Sketch au dat din nou lovitura.
Vraja s-a rupt sau, mai degrabă, vraja a fost creată. Publicul a intrat
complet în rezonanţă cu The Sketch şi fară-ndoială îi vor urma
până la capătul lumii. Luminile se reaprind, strălucitoare şi puter­
nice, direct în ochii noştri, iar ritmurile redevin rapide.
Nici Noah şi nici eu nu ne lăsăm mai prejos decât cei din jurul
nostru. Dansăm ca nişte dezlănţuiţi din triburile sălbatice, cântăm
cât ne ţin plămânii, transpirăm şi ne prostim, dar nu ne pasă nicio
secundă. Când trupa încheie şi ultima piesă de bis, îmi dau seama
că nu am fost mai fericită vreodată.
^€apUj(duldmă/zeci*

încă îmbătaţi de atmosfera serii, sărim ştrengăreşte pe coridoarele


hotelului, îndreptându-ne spre camera mea (nici măcar nu-mi fac
griji dacă deodorantul pe care l-am folosit a făcut faţă reprizelor
de dans). Cântăm fară oprire piesele celor de la The Sketch până
ajungem la uşă.
— Te las aici, Pen, aşa cum face un gentleman adevărat.
Noah îmi deschide uşa şi mă pofteşte înăuntru cu un gest larg,
aproape înclinându-se, aidoma unui uşier. Părul îi este mai ciufulit
şi mai cârlionţat decât de obicei când îşi scoate fesul pe care, deloc
ceremonios, îl aruncă pe podea. Se uită la mine cu luciri ghiduşe
în pri\dri şi cu un zâmbet obraznic pe buze, gropiţele reapărându-i
ca prin magie. M ă topesc acolo, pe loc. Nu cred că am fost vreodată
mai îndrăgostită de Noah Flynn ca în momentul acesta.
— Nu ai timp să intri puţin? Seara de astăzi a fost nemaipo­
menită, însă nu am avut răgaz să stăm liniştiţi, doar noi doi.
încerc să încropesc ceva care să semene cu un zâmbet fermecător.
Noah chicoteşte.
— Regret, Fată Toamnă, trebuie să mă întorc la sală şi să verific
dacă totxil este pregătit pentru mâine. Lui Dean îi place la nebunie
un raport detaliat.
Nu cred că mă descurc foarte bine să-mi ascund dezamăgirea,
fiindcă el se apropie de mine privindu-mă înduioşat.
— Mâine sărbătorim Ziua Misterelor Magice, Penny, o zi în­
treagă, doar tu şi cu mine. Iţi promit că va fi minunată şi alimen­
tată din plin cu tort. M ă sărută pe buze până să apuc să răspund.
— Cum aş putea să uit, îi răspund când reuşesc să respir din nou.
Cum de este posibil ca o persoană să fie atât de fermecătoare şi
să stârnească atâta dorinţă? M ă omoară până la urmă.
Apoi, împotriva dorinţei mele, deschid gura şi casc atât de tare
încât aproape îl înghit pe Noah cu capul lui ciufulit cu tot. Mă ruşi­
nez, dar Noah mă strânge tare la pieptul său, care i se scutură de râs.
— Arăţi la fel de obosită pe cât mă simt şi eu. Nici nu ştii cât
de mult îmi doresc să pot rămâne cu tine, însă va trebui să te
odihneşti... va trebui să fii odihnită mâine.
Simt cum inima mi se zbate cu un milion de mile pe oră când
se întoarce şi pleacă înapoi pe coridor.
— Noapte bună, frumoaso! strigă în timp ce saltă vesel şi dis­
pare după colţ.
M ă prăbuşesc pe pat chicotind. Pe buze mi se strecoară cel mai
mare zâmbet şi simt că mi se umple inima de bucurie. Oftez
adânc, mă rostogolesc pe burtă şi-mi arunc conversii din picioare,
îmi iau laptopul de pe noptieră şi deschid e-mailul, încep să-i
scriu lui Elliot.

De la: Penny Porter


Către: Elliot Wentworth
Subiect: RE: Re: Re: Re: ELLIOT RAPORTEAZĂ

Wiki, Wiki, Wa-Wa-West,


Cred că sunt în al nouălea cer şi nu nnă văd coborând
prea repede de acolo. Am petrecut cea mai grozavă
Girl Online în turneu

seară cu Noah. L-am urmărit pe scenă, a fost uimitor


(ca de obicei), apoi m-a târât în public să-i vedem pe
The Sketch cu Leah Brown. A fost de-a dreptul extra­
ordinară. Noah şi cu mine ne-am ţinut de mână, am
dansat şi am cântat cât am putut de tare chiar până la
sfârşit şi NU AM INTRAT ÎN PANICĂ! Remarcabil, nu?
Am trăit unul dintre acele momente de „ciupeşte-mă,
e aievea?" despre cât de perfect este Noah şi cât de
norocoasă sunt să fiu aici cu el, martoră la succesul lui
şi să fiu cea cu care alege să împartă aceste momente.
Parcă te văd cum te strâmbi în faţa ecranului când
citeşti aceste rânduri, dar sunt ATÂT de fericită acum.
Te vei mai bucura să auzi că mâine, împreună cu Noah,
vom merge să explorăm Berlinul cu ocazia ZMM.
Evident că vei fi ţinut la curent imediat ce mă întorc.

Mi-e tare dor de tine, dar mă şi distrez grozav!


Pen XXX
26 iunie

Cum să supravieţuieşti vieţii de turneu

Aşadar, ştiu că muriţi cu toţii de curiozitate să aflaţi detalii


şi ia ghiciţi? Am supravieţuit primei zile din viaţa de tur­
neu! Şi nu doar atât... chiar mi-a plăcut. După ce şi-a ter­
minat concertul. Băiatul din Brookiyn m-a luat cu el în
public ca să urmărim trupa care e cap de afiş al turneului şi
am dansat toată noaptea până am transpirat şi am deve­
nit respingător de lipicioşi. Dara fost minunat!
Am sentimentul că am învăţat deja atâtea lucruri, chiar
dacă sunt în turneu doar de o zi! lată care sunt ponturile
mele deocamdată.

1. Gustările sunt cele mai bune prietene ale tale


Aproape că nu ai timp să mănânci cum trebuie când alergi
între autocar, hotel, sala de concerte şi înapoi. Cred că îmi
voi umple buzunarele cu batoane de cereale în cazul în
care îmi vine să ciugulesc ceva.
2. în culise, sunt oameni PESTETOT
Cine arfi crezut că e nevoie de atâţia oameni ca să organi­
zezi un turneu? Nu vorbim doar de managerul Băiatului
din Brookiyn şi de membrii trupei, ci şi de ofiţerii de pază,
128
(î/r/ Online în turneu

agentul de presă, fotografii, stiliştii, machiorii, managerul


de scenă, asistentul managerului său, asistentul asisten­
tului managerului şi cam un milion de trupeţi care par să
ştie cu toţii ce au de făcut.
3. Dormi când şi unde poţi
Toată lumea pare să facă asta. Azi am văzut pe cineva
adormind pe o boxă din care urla muzică! Am sentimentul
că asta prevesteşte lipsa de somn care urmează...
4. Nu te aştepta să incluzi în program prea multe vizite
culturale
Cu toate că mâine voi pleca împreună cu Băiatul din
Brookiyn să vizităm cât putem din Berlin, programul lui e
atât de încărcat încât nici nu-mi dau seama cum a putut să
ciupească timp şi pentru mine!
Totul e atât de incitantşi de înspăimântător! Dar voi încerca
să-mi amintesc să actualizez postările pe blog.

Gir! offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx


^€oßit(d(ddüiiMeci^ um

In dimineaţa următoare, alarma mă trezeşte la ora 8 şi încep să


scotocesc după o ţinută comodă, dar şic. Decid să mă îmbrac cu un
tricou alb, larg, pe care îl bag într-o fustă neagră plisată şi mă
asigur că am la gât lănţişorul de aur delicat pe al cărui pandantiv
scrie cu litere de mână „Fata Toamnă”. Este cadoul primit de la
Noah de Sf. Valentin şi bijuteria mea favorită. Noah mi-a trimis
un mesaj imediat după ce a plecat azi noapte să-mi spună că ne
întâlnim jos la 9 dimineaţa pentru micul dejun, ca să începem aşa
cum trebuie Ziua Misterelor Magice.
înhaţ aparatul foto şi mă îndrept spre lift ca să cobor la recep­
ţie. După cum ar spune Elliot, holul este über modern: mese negre,
lucioase, pereţi albi cu un grafflti strălucitor şi îndrăzneţ atârnând
în spatele biroului de la recepţie. E plin de lume şi trec pe lângă
coada formată din cei care aşteaptă să se cazeze, majoritatea că­
rând după ei geamantane uriaşe. încep să mă întreb în ce fel de
aventuri au plecat toţi acei oameni sau ce aventuri au avut? Au
venit aici singuri? Sunt într-un city-break romantic?
M ă aşez pe o canapea din catifea pluşată în holul de la recepţie
şi observ nişte ramuri de orhidee care îmi atrag atenţia. Nu mă pot
abţine, ridic aparatul foto şi încep să fac poze. Orhideele sunt flo­
rile mele preferate, mai ales cele albe. Odată, EUiot mi-a adus o
Girl Online în turneu
orhidee de ziua mea şi am aşezat-o pe măsuţa de toaletă unde a
stat maiestuoasă, păstrându-şi înfaţişarea elegantă şi proaspătă.
Din nefericire, frumuseţea ei a fost de scurtă durată... Curând
mi-am dat seama cât este de dificil să ai grijă de ele, fiindcă i-am
dat prea multă apă şi a murit. In anul următor, mi-a cumpărat o
plantă suculentă, într-un vas mic care se putea agăţa, apoi mi-a zis
că, dacă reuşesc să o omor şi pe aceea, atunci nu voi mai avea nicio­
dată dreptul să cresc plante. Din fericire, stă încă agăţată în colţul
camerei mele, rezistând în ciuda faptului că nu-i prea dau atenţie.
Cam la acest nivel mă pot descurca, iar Elliot ştie asta.
M ă uit la telefon: e deja 9:20. îmi ridic din nou privirea şi mă
uit prin hol, căutându-1 pe Noah. Nimic. Doar forfota dintr-un
liotei aglomerat din Berlin şi nici urmă de atât de distincta am-
l>rentă a prietenului meu: jeanşi cu aspect uzat şi zâmbet străluci­
tor. P rob abil că se pregăteşte încă, mă conving singură. Sau poate are
un as în mânecă ce necesită p reg ătiri suplim entare? M ă reaşez comod
pe canapea şi mai aştept încă zece minute, privind cum alţii îşi
încep ziua.
— Oh, hei, Penny?
Vocea mă trezeşte din transă. îmi iţesc capul de pe canapea şi-l
văd pe Dean, cu un aer demn de milă, care mă priveşte cu nişte
ochi injectaţi peste ramele Ray Ban aurite.
— De ce stai la recepţie? Ai mâncat deja? Cred că nu mai ser­
vesc micul dejun după 10, aşa că trebuie să te grăbeşti dacă vrei să
mai prinzi un croissant. Se termină destul de repede.
Râsul lui răguşit se transformă în tuse. Chiar că arată groaznic.
— Nu, îl aştept pe Noah. Mâncăm împreună apoi plecăm să
explorăm oraşul.
Dean începe să râdă atât de tare încât răsună tot holul şi câţiva
oameni se zgâiesc la el, cu priviri uimite. După ce se linişteşte
într-un sfârşit, îmi spune:
— Nu îl vei vedea cel puţin până la amiază. Băieţii au ieşit în
oraş până pe la patru azi noapte. Se poate să fi fost chiar mai târ­
ziu. Eu am renunţat pe la trei jumătate.
Se prăbuşeşte pe canapea lângă mine,
— A fost belea, ca să fiu sincer, de aia am ochelarii. Doamne,
am nevoie de o cafea. Şi nu aş refuza un mic dejun copios.
Simt că mi se prăbuşeşte cerul în cap. încerc să salvez aparen­
ţele cât timp Dean e lângă mine.
— Ah, da. Ce uitucă sunt, mi-a ieşit complet din minte. Noah
parcă a spus ceva despre asta şi a schimbat pentru amiază.
M ă poticnesc în propriile cuvinte în timp ce mă chinuiesc să
inventez ceva ca să nu par chiar atât de idioată.

— Vrei să mâncăm ceva împreună? E adevărat că nu sunt nici


pe departe la fel de arătos, dar pot să cânt şi eu nişte acorduri la
chitară.
Dean se ridică şi încearcă să mă direcţioneze spre sala de mese,
dar eu scutur din cap.
— De fapt, cred că mă întorc în cameră. Tocmai mi-am dat
seama că ar trebui să-mi sun părinţii şi să le spun că sunt încă în
viaţă. Ştii cum sunt uneori părinţii... uită că nu mai am zece ani şi,
dacă nu au veşti de la mine, sunt în stare să cheme poliţia sau ar­
mata... sau măcar pe fratele meu. Tom. Dar tu bucură-te liniştit
de cura antimahmureală. Ne vedem mai târziu.
înainte ca Dean să încerce să mă convingă să ciugulesc ceva cu
el, sar în picioare şi mă îndrept spre Hft. Intru, apăs pe butonul
etajului meu şi mă prăbuşesc de perete, sprijinindu-mi fruntea de
sticla rece. Nu sunt sigură ce mă necăjeşte mai mult: faptul că
Noah nu mi-a spus că iese în oraş, faptul că nu m-a invitat şi pe
niinc sau faptul că a ieşit azi noapte în oraş şi cu toate astea nu a
putut să vină la întâlnire pentru singura zi pe care urma să ne-o
Girl Online în turneu
petrecem împreună şi despre carc promisese că va fi specială. M ă
uit la telefon să verific dacă m-a sunat sau mi-a trimis vreun mesaj,
dar ştiu deja că nu am primit nimic.
In timp ce merg pe coridor, în loc să o iau în dreapta spre ca­
mera mea, fac stânga şi mă îndrept spre camera lui Noah. Sunt în
faţa uşii şi dau să bat, dar mă răzgândesc în ultima clipă şi mă în­
torc la mine în cameră. Noah nu mi-a dat până acum niciun motiv
de îngrijorare şi nu vreau să creadă că mă transform într-una din
acele iubite care se agaţă cu disperare de el şi vrea să-i ştie fiecare
mişcare. Dacă încă se îmbracă? Dacă într-adevăr are ceva planifi­
cat? E adevărat că nu m-a invitat să merg cu el azi noapte, dar
oricum cred că asta a fost mai degrabă ideea lui Blake şi, după cum
îl ştiu pe Blake, Noah nu a avut prea multe opţiuni.
Când Noah va fi gata, va veni după mine. Nimic nu va distruge
Ziua noastră a Misterelor Magice.
Ceasul arată miezul zilei şi încep să mă împac cu ideea că probabil
Noah nu este ocupat să se îmbrace sau să pregătească ceva special
pentru ziua de azi. Mi-am vopsit deja unghiile (mâini şi picioare)
într-o nuanţă roz coral de vară pe care am păstrat-o pentru excursia
asta, mi-am verificat conturile de Instagram şi WhatsApp de cel
puţin un milion de ori, mi-am actualizat fluxul Snapchat cu cli­
puri şi fotografii din camera de hotel şi am făcut tot ce se putea ca
să-mi ocup timpul fară să ies din cameră, în cazul în care Noah se
hotăra să apară.
îi mai trimit un mesaj ca să-l întreb pe unde e, dar nu primesc
niciun răspuns. îl şi sun, dar oricum s-a făcut aproape ora la care
toată lumea trebuie să meargă spre sala de concerte să facă probele
de sunet pentru spectacolul din seara asta, aşa că sunt slabe spe­
ranţele ca Ziua Misterelor Magice sa se mai întâmple azi. Nu îi stă
în fire lui Noah să fie atât de neglijent cu telefonul sau în general.
încerc să nu mă gândesc prea mult la asta. De câte ori îmi spun
că sunt calmă, mi se năzare o altă întrebare. Dacă i s-a întâmplat
ceva? Dacă e rănit? Dacă a intrat în vreun bucluc? întrebările ame­
ninţă să devină tot mai serioase cu fiecare moment care trece fară
să am veşti de la el. Ştiu că o să mă înnebunească dacă mai rămân
în cameră de una singură fară să fac ceva. Nici măcar nu-i pot
Girl Online în ţurneu

trimite mesaj lui Elliot, l-am deranjat deja destul şi are întâlnire cu
Alex. Nu au nevoie să le cad ca o pacoste pe cap cu mesajele mele
smiorcăite. Trebuie să-mi ridic moralul.
M ă gândesc din nou să bat la uşa lui Noah, dar mă conving apoi
că poate doarme şi nu vrea să fie trezit. Nici măcar nu e un lucru
chiar atât de rău. E primul lui turneu la urma urmei. Are voie să se
distreze. Poate a uitat să pună ceasul să sune. Nu-i nimic.
Strâng din dinţi şi încerc să alung gândurile negative care vor
să pună stăpânire pe mine, spărgându-le ca pe nişte baloane de
săpun înainte să-mi invadeze mintea. îm i înhaţ geanta, aparatul
foto, laptopul şi mă hotărăsc să merg singură spre sala de concerte,
în loc să stau în camera de hotel şi să-mi plâng de milă. Măcar
acolo vor fi câţiva oameni din echipa tehnică şi voi putea să fac
nişte fotografii cu pregătirile înainte să ajungă Noah. II mai sun o
dată înainte să ies din cameră, dar intră direct mesageria.
Când ajung la sală, Dean mă întâmpină cu o îmbrăţişare. Acum
[)are mult mai viu. Probabil că mâncarea şi cafeaua l-au revitalizat.
— PENNY! Ce te aduce aici atât de devreme? înţeleg că dră­
guţul încă doarme?
— Da, m-am gândit să îl mai las să doarmă până fac şi eu nişte
fotografii aici, după care o să mă aşez să editez o parte din ele. Am
ales fotografia pentru unul din cursurile principale anul viitor şi
profesoara mea nu se va bucura să nu am nicio lucrare în portofoliu.
— Hei, e grozav că ai un hobby. Să ştii că sunt aici dacă ai ne­
voie de ceva. Cred că Larry îi aduce în curând pe băieţi pentru
probele de sunet.
Dau din cap şi mă îndrept spre cabine. Scot din aparat cârdul
de memorie şi transfer în laptop imaginile pe care le am până
acum. Sunt unele de la aeroport în care Noah şi cu mine ne prostim,
unele cu Noah în faţa autocarului de turneu, multe instantanee
din spatele scenei şi cele făcute din public aseară. Am reuşit să o
surprind într-una pe Leah ca şi cum ar pluti deasupra scenei. Arată
extraordinar. Deschid imaginea în Photoshop şi încep să mă joc
cu expunerea şi cu filtrele de culoare.
M i-a plăcut întotdeauna să fac fotografii,-încă din momentul
în care părinţii mi-au făcut cadou primul aparat, unul de unică
folosinţă pe care îl luam la locul de joacă. îmi plăcea să-i iau pe
Oameni prin surprindere trăgând filmul din aparat şi pregă-
tindu-mă pentru următoarea poză. Doar în ultimul an am început
să învăţ editarea în Photoshop, dar creează dependenţă. Stau cu
orele la computer, modificând fotografiile în cele mai mici detalii.
Majoritatea oamenilor cred că să lucrezi în Photoshop înseamnă
să transformi feţele cu coşuri în feţe perfecte, dar de fapt e mult
iTiai mult decât atât: pot să adaug fdtre, să modific paleta coloris-
tică, să repar expunerile greşite şi să fac fotografia mai vibrantă.
Domnişoara Mills m-a învăţat că, atunci când editezi fotografii, e
lîiai bine să nu faci multe modificări, însă îmi place să mă joc.
— Uau, asta e o poză tare de tot!
M ă răsucesc rapid şi o surprind pe Leah stând în uşă şi trăgând
cu ochiul la ecranul laptopului meu. Probabil că, atunci când am
venit, am lăsat uşa deschisă la cabină. Brusc, am sentimentul că
trebuie să închid laptopul.
— Oh, nu, nu-1 închide. Pe bune, e foarte faină. Pot să intru să
uaă uit mai de aproape?
Nu aşteaptă să-i răspund, ci intră degajată şi se aşază lângă
mine. îţi place să faci fotografii, nu-i aşa?
— Da, ăă... adică, da, îmi place foarte mult. Am văzut specta­
colul aseară şi a fost extraordinar. Ai arătat grozav, iar momentul
în care ai cântat cu Hayden piesa a capella a fost incredibil.
E ciudat să îi fac complimente lui Leah Brown. Nu sunt sută la
sută convinsă că vrea complimente de la mine, dar ştiu că ce spun
e adevărat. Sunt totuşi puţin speriată şi foarte intimidată de ea.
Girl Online în turnau

Când e pe scenă, parcă e coborâtă din altă lume, e ca o fiinţă din­


colo de perfecţiune de pe o altă planetă sau o zeiţă binecuvântată
cu o frumuseţe nefirească. Şi în persoană e uluitor de frumoasă,
dar fiindcă stă lângă mine, îi aud respiraţia, iar asta îmi aminteşte
că este o tânără la fel ca mine. Şi nu o cunosc deloc.
— Oh, mersi dragă. E drăguţ din partea ta. Hayden e un dulce.
I v-ai cunoscut?
Scutur din cap.
— Păi, The Sketch sunt ţinuţi cam din scurt, ştii? Au cel mai
hun management din branşa asta. Nu o să-i vezi îmbătându-se când
au concerte.
Leah îmi face cu ochiul, dar mi se strânge stomacul când mă
j>ândesc la haiduciile nocturne ale lui Noah şi Dean. Leah conti­
nuă să vorbească, indiferentă la faptul că mă simt stingherită.
— Ştii, chiar eşti talentată la fotografie. Am colaborat cu mulţi
fotografi care nu au reuşit să facă astfel de poze. Pot să mă uit?
întreabă.
Eu încuviinţez şi ea începe să ia fotografiile la rând, până
ajunge la cele în care eu şi Noah ne prosteam.
— Sunteţi atât de simpatici! M ă bucur că lucrurile merg bine
între voi, Penny. Vorbesc cât se poate de serios.
îşi pune mâna peste a mea şi, dintr-odată, simt căldura ei. Se
poate ca Leah Brown, cea pe care credeam că o cunosc, să se spul­
bere ca un vis în faţa ochilor mei?
— Mulţumesc, îi răspund. Şi eu cred că suntem simpatici. Nici
mie nu-mi vine să cred că totul s-a rezolvat.
— Cred că sunt invidioasă.
îmi zâmbeşte. Nu este un zâmbet meschin, răutăcios, ci unul
sincer, blând.
— Este atât de greu să întâlneşti oameni cumsecade în branşa
asta. Şi, crede-mă, nici mie nu mi-a fost uşor să pretind că sunt
într-o relaţie cu un tip care de fapt nu mă plăcea.
Brusc, îmi dau seama cât de greu trebuie să-i fi fost şi ei, deşi
nu mă mai gândisem niciodată la asta. Noah s-a retras din lumina
reflectoarelor ascunzându-se după bunica lui în Brookiyn, aban­
donând-o complet pe Leah şi lăsând-o să facă singură faţă specu­
laţiilor şi bârfelor despre relaţia lor. Ea a trebuit să se comporte ca
o profesionistă, în timp ce Noah a scăpat fiind amatorul care nu a
suportat presiunea.
— Nu am nici cea mai mică idee de ce a trebuit să vă prefaceţi.
Cred că tipii se dau peste cap să fie cu tine.
— Nu sunt genul de tipi pe care i-ai vrea, ca să fiu sinceră, râde
ea. Şi nu o să mai pretind niciodată ceva ce nu e adevărat. Ştii că
mi-am concediat managerul după acel aranjament? Nu are rost
atâta făţărnicie. Sper că Noah ştie cât este de norocos. E uşor să te
laşi luat de val şi să uiţi ce este real.
— Cred că eu sunt cea norocoasă, fiindcă a vrut să mă aibă
lângă el aici. Dar ne sprijinim reciproc, ştii?
O privesc plină de speranţă.
— Mda, ştiu. Sunteţi daţi naibii de simpatici. E greu să fii su­
părat pe vreunul din voi. L a naiba, mi-am rupt o unghie.
Leah sare de pe canapea şi îşi strigă asistenta.
— CLAIRE! MI-AM RUPT O UNGHIE! AM PUTEA CHEMA
RAPID TEHNICIANA?
Se întoarce din nou spre mine.
— Penny, trebuie s-o şterg. Hai să ne mai întâlnim până se
termină turneul. E plăcut să am o companie feminină. Câteodată,
energia masculină din locul ăsta devine greu de tolerat.
Nu mă pot abţine să nu zâmbesc, pentru că şi eu am simţit
iicelaşi lucru. Poate că, la urma urmei, nici nu e atât de rău să o am
|)e Leah în preajmă.
— Da, m i-a făcut plăcere să vorbim.
— Sigur, păpuşă.
îmi trimite o bezea şi iese din cameră. în timp ce-i ascult pă-
cănitul tocurilor, aud o altă voce care vorbeşte cu ea. Aş recunoaşte
vocea aceea oriunde: e Noah.
Apare în cadrul uşii, spăsit.
— Pen, îmi pare atât de rău.
Se aşază lângă mine şi mă ia de mână.
— Blake practic m-a forţat să mergem într-un bar pe care l-a
descoperit, apoi nici nu mi-am dat seama când s-a făcut ora patru
dimineaţa şi ne-am întors. Am pus ceasul să sune, dar probabil că
;im oprit alarma în somn. Am distrus ceea ce trebuia să fie o zi
|)erfectă.
Exact atunci apare tacticos şi Blake, cu gluga pe cap, ochelarii
de soare pe nas, duhnind simultan a fabrică de bere şi scrumieră.
— Sincer, Penny, a fost cea mai tare noapte! M-am combinat cu
o nemţoaică pe care am cunoscut-o aseară după spectacol şi am
ieşit cu ea şi cu prietenii ei. Dean a dansat pe mese. Noah s-a îm­
bătat atât de tare. Nu l-am mai văzut niciodată aşa. A trebuit să-l
cărăm înapoi.
începe să râdă isteric.
Noah m ă priveşte cu ochi rugători în timp ce Blake flecăreşte
înainte despre cât de nebunească a fost noaptea în oraş. Nu-mi
dau seama dacă Noah vrea ca pământul să se deschidă şi să-l în­
ghită pe e l... sau pe Blake. Noah mă strânge de mână.
— Vom petrece o zi minunată în următorul oraş, îţi promit.
Câtă prăjitură şi cultură vrei tu.
Vorbeşte mai încet ca să-l aud doar eu, dar nu are noroc... Blake
a surprins ultimele cuvinte.
— PRĂJITURĂ ŞI CULTURĂ? Glumeşti, Noah? Eşti în tur­
neu, nu în excursie cu şcoala! Poţi să fii mai jalnic de atât?
Blake îl priveşte duşmănos pe Noah, apoi pe mine.
— Blake, te rog. Taci un pic.
Noah pare exasperat.
— De ce? Iţi zvâcneşte capul?
Blake izbucneşte din nou în râs, dar din fericire iese din ca­
meră. Nu am mai rămas decât noi doi.
Noah îşi dă ochii peste cap şi se întoarce spre mine.
— Penny, te rog. Spune ceva! îmi pare rău, sincer. Nu se va mai
întâmpla. M -a luat valul.
în tot acest timp, nu mă gândesc decât la ce mi-a spus Leah
despre cât de uşor este să fii subjugat de ceea ce e în jurul tău. Nu îl
pot opri. Nu vreau să îl opresc. Nu vreau să fiu genul acela de prie­
tenă. Are optsprezece ani, îşi trăieşte visul şi se distrează. Trebuie să
mă bucur pentru el, dacă nu, îl voi pierde pentru totdeauna.
— Nu-i nimic, Noah, nu te prosti. Am avut ce face şi am avut
o zi minunată chiar şi aşa. M ă bucur că te-ai distrat.
Zâmbesc, îl sărut şi îi ciufiilesc părul. Apoi strâmb din nas.
— Dar nu o să te mint, duhneşti de îmi muţi nasul!
Noah se strâmbă.
— Nu am avut timp să fac duş. Larry m-a trezit şi am venit
direct aici.
îi arunc un prosop. Noah îl prinde din zbor şi mă sărută, apoi
se duce la duş, scoţându-şi tricoul. Fac ochii mari şi rămân cu gura
căscată când îi văd spatele bine conturat, muşchii bine definiţi,
şlefuiţi de orele întregi de sărit pe scenă şi de exerciţii la sală.
Zâmbeşte ştrengăreşte şi aruncă spre mine tricoul mirositor
care îmi aterizează direct pe faţă, ruinând priveliştea.
ir ^

* ^€apUoMdMimeci^Pvei

l'y târziu când ne întoarcem la hotel după concert, dar Noah frea­
mătă încă de atâta adrenalină. Comandăm burgeri prin room ser­
vice şi nici nu ne aşezăm bine pe pat, când cineva bate la uşă.
— Dar ştiu că s-au mişcat repede, glumesc în timp ce Noah îi
deschide uşa lui Dean.
— Salut Noah, salut, Penny, v-am găsit! Am ceva pentru tine.
( -red că asta e tot, spune şi, icnind puternic, trage după el în ca­
meră un ditamai sac negru.
M ă întorc spre Noah şi mă încrunt. Nu înţeleg de ce Dean i-a
adus un sac plin de hârtii.
— Oh, uau! Mersi, omule!
Noah îl deschide. E plin ochi cu bileţelele şi cadourile pe care
Ic-a primit de la fani.
— Ce nebunie! E totul din seara asta?
Dean dă din cap.
— Da, au lăsat lucruri pe tot parcursul zilei. M -am gândit că
poate vrei să te uiţi acum până nu se mai adună şi altele. Ştiu că îţi
place să te ocupi de chestiile astea. Cred că am văzut şi nişte pli-
t uri cu numele tău, Penny.
Dean îmi face cu ochiul.
— Pentru mine? Serios?
M ă uit cu ochi mari la sacul negru de parcă ar fi radioactiv, j
Cine ar fi putut să-mi scrie? |
Noah ridică sacul şi îi goleşte conţinutul pe pat. Bileţelele şi
cadourile acoperă aproape în întregime pilota alb-imaculată. Ridic !
un desen care mi-a atras atenţia. Este un portret al lui Noah făcut ¡
cu pixul. E atât de detaliat şi de veridic, fiecare amănunt, chiar şi ¡
gropiţele din obraji sunt perfect redate în pastă albastru-închis.
— Uau, fanii tăi sunt atât de talentaţi! îi spun cu respiraţia tă­
iată şi uluită.
— Uite, îmi spune Noah. Asta de aici e pentru tine.
O împinge spre mine peste pilotă. Este un plic A4, galben de
chis. Desfac într-o doară marginea cu lipici şi brusc, din nu ştiu cc
motiv, încep să vibrez de emoţie întrebându-mă ce ar putea con-
ţine. Cine ar putea să-mi trimită mie o scrisoare?
întorc plicul cu susul în jos pe pat şi din el cad câteva foi dc
hârtie. Le desfac şi observ că pe ele este tipărită o postare de-a
mea de pe Girl Online. Pe margine este scris ceva de mână.

Dragă Penny,
Vreau doar să-ţi spun că ai fost o inspiraţie pentru mine
când scriai pe blog. Mi-a plăcut mai ales postarea despre
prima întâlnire cu Băiatul din Brookiyn. Mi-a dat speranţa
că dragostea există şi că poate o voi întâlni şi eu. De ase­
menea, cred că ai dat dovadă de foarte mult curaj la înce­
putul anului... dar sunt tristă că a trebuit să închizi blogul.
Mi-am făcut propriul blog datorită ţie. Nu e nici pe depar­
te la fel de bun ca Girl Online, dar, dacă vrei să-l citeşti, îţi
dau mai jos linkul.

Prietena ta,
Annabelle
Strâng scrisoarea la piept. Nu-mi vine să cred că există cineva
t arc chiar mi-a scris. M ă cuprinde un sentiment de fericire şi exu­
beranţă şi ştiu că voi preţui această scrisoare pentru totdeauna.
— Bine, copii zăpăciţi, eu mă duc la culcare, spune Dean. Ţ i­
neţi minte, mâine-dimineaţă plecăm devreme, nimeni nu trebuie
Nit piardă autocarul.
Nu mi-am dat seama că stătea încă în cadrul uşii.
— Am înţeles. Dino! spune Noah.
Dean se strâmbă când îşi aude porecla şi ne face cu mâna în
liinp ce închide uşa.
Noah e tăcut, adâncit în gând.uri. Ştiu că se simte copleşit de
toată această atenţie. E ceva cu care nu s-a obişnuit încă, după
a tâta timp. M ă întreb dacă se va obişnui vreodată. Intr-un fel, sper
f ă nu se va întâmpla asta. Pentru că niciodată nu va fi ceva obişnuit.
M ă uit din nou la grămada uriaşă şi sunt surprinsă să mai văd
im plic cu numele meu. II pipăi şi descopăr că e moale, ca şi cum
iiiăuntru ar fi ceva împachetat în folie cu bule. De data asta sfâşii
plicul, mult mai nerăbdătoare.
Nerăbdarea se transformă însă în frică atunci când citesc bile-
iiil dinăuntru. II scap ca şi cum m-ar arde, aruncându-1 cât mai
departe de mine.
— Ce e? Noah ridică rapid ochii privindu-mă alarmat.
Nu pot decât să dau din cap şi să arăt spre scrisoare.
El ridică biletul — este un prinţ al unor mesaje pe care ni
le-am trimis pe telefon. Unele cuvinte au fost încercuite şi, dacă le
pui unul lângă celălalt, poţi citi: Penny, du-te acasă, că dacă nu...
Jos este semnătura: AdevărulGolGoluţ.
Sunt tulburată şi derutată — de asta îmi era frică. Am crezut
că primul mesaj a fost o întâmplare, dar este evident că nu e aşa.
Să însemne asta că AdevărulGolGoluţ este în Berlin?
Spre surprinderea mea, Noah nu pare nervos, nici măcar puţin
deranjat. Pare uşurat. întinde mâna şi mă trage uşor spre el.
La început sunt refractară — de ce nu este mai deranjat de
asta? — dar ştiu că, până la urmă, nimic nu mă face să mă simt mai
bine decât o îmbrăţişare de-a lui.
El mă sărută pe frunte.
— Asta demonstrează că e vorba doar despre un ţicnit, atâta
tot. Nu îţi poate face niciun rău, îţi promit. Acum, că avem
scrisoarea asta, i-o putem da lui Larry, iar el o să stea cu ochii în
patru. Oarecum, asta face parte din înţelegerea noastră.
încuviinţez şi îi trag braţele mai strâns în jurul meu. Asta este
adevărat. Noi suntem adevăraţi. Scrisoarea nu este decât o fantezie
macabră.
— Tu chiar crezi că există un fan care vrea să dispar?
Noah mă priveşte amuzat şi, în acel moment, îmi dau seama
cât de naivă par. Bineînţeles că există fani care ar prefera ca eu să nu
exist în peisaj. Am observat şi eu adoraţia şi iubirea publicului faţă
de Noah, care se apropie de fanatism. Câţi dintre ei se imaginează
în locul meu?
— Te rog, nu pleca de lângă mine în seara asta. Nu cred că voi
putea să adorm dacă rămân singură.
Ştiu că Noah se fereşte să încalce regulile impuse de părinţii
mei, dar mai ştiu şi că îmi respectă prea mult sentimentele ca să
încerce ceva pentru care eu nu sunt pregătită. Am încredere în el.
Spre uşurarea mea, Noah e de acord.
— Strâng totul de aici, apoi putem să ne culcăm. M ă mai uit
prin ele mâine, în autocar.
M ă duc în baie şi mă spăl pe faţă. E atât de bine să simt cum
îndepărtez rămăşiţele zilei de azi. Reapariţia AdevăruluiGolGoluţ
mă face să mă simt murdară, chiar dacă nu este decât un fan ţicnit,
aşa cum spune Noah. M ă spăl pe dinţi şi îmi iau cea mai comodă
Girl Online în turneu

pijama. M ă gândesc la toate fetele care ar da orice să fie aici, în


locul meu şi asta mă întristează. Oare ar mai vrea dacă ar şti cât
este de greu?
— Ştii că eşti cea mai frumoasă fată pe care am întâlnit-o
vreodată? îmi spune Noah când ies din baie, îmbrăcată în pijama.
Mă ajuţi să rămân cu picioarele pe pământ în toată nebunia asta,
(ipune, făcând semn spre sacul cu scrisori de la fani, pe care l-a le-
l',at şi l-a aşezat într-un colţ al camerei.
M ă aşez pe pat lângă el.
— Nu meriţi ce ţi se întâmplă, continuă el, şi îţi promit un lu-
(Mu: după ce se termină cele două săptămâni nebune de turneu,
vom petrece timp împreună, doar noi doi. Fără scrisori care-ţi dau
l'iori, camere de hotel străine şi drumuri care nu se mai termină.
Vei putea vedea în sfârşit New Yorkul vara. Este la fel de magic ca
în timpul Crăciunului, dacă nu chiar mai frumos, aş îndrăzni
să spun.
— E un plan minunat, îi spun furată de somn în timp ce el mă
mângâie pe păr.
— Ţine minte, Penny! Suntem noi doi împotriva tuturor.
*^€aflitoMdomaeci^paPui

E încă devreme când mă trezesc a doua zi dimineaţa. Braţele şi


picioarele ne sunt încrucişate de parcă am fi un puzzle uman. Ri­
dic uşor braţul lui Noah care căzuse peste talia mea şi mă strecor
de sub el alunecând pe cearşaf până reuşesc să ating covorul cu
degetele de la picioare.
Iau telefonul de pe măsuţa de lângă pat şi mă uit rapid la cele
mai recente actualizări. Pe Instagram, văd o fotografie cu Kira în-
muindu-şi degetele de la picioare în apă, pe plaja din Brighton.
Aproape simt asaltul valurilor, adierea vântului prin păr, ţipetele
ascuţite ale pescăruşilor... Nu-mi vine să cred că îmi e dor de fâşia
aceea stâncoasă de plajă, dar este adevărat.
Sunt şi pe WhatsApp nişte mesaje cu care mă pun la curent.
Megan a postat o descriere minut cu minut a întâlnirii cu un fost
coleg care se numeşte Andrew şi care a dus-o la acvariu. Sunt mai
multe fotografii cu ei doi în faţa unor peşti multicolori şi cu figu­
rile luminate misterios de becurile albastre. E ciudat, pentru că
ştiu că lui Megan i-ar fi plăcut la nebunie să fie în locul meu: în
turneu cu un star rock, ducând genul acesta de viaţă aventuroasă.
Câteodată, însă, îmi doresc din tot sufletul ca eu şi Noah să avem
o întâlnire normală, ca un cuplu obişnuit.
Ecranul telefonului mi se luminează cu un mesaj.
Te-ai trezit?

Da, tocmai ce am deschis ochii. Eşti matinal!

E de la Elliot. îi răspund repede.

Am început devreme în redacţie. Cum te simţi în aceas­


tă dimineaţă minunată?

Nu am dormit foarte bine. Am mai primit un mesaj de


la AdevărulGolGoluţ în sacul lui Noah cu coresponden­
ţa de la fani. Noah e convins că e doar un fan agasant,
aşa că sper că va dispărea la un moment dat.

Nu eşti celebru până când nu te hărţuieşte vreun ne­


bun! E preţul pe care trebuie să-l plăteşti. Ai grijă, to­
tuşi. Probabil nu arfi o idee bună să te pun la curent cu
ce informaţii am despre hărţuitorii altor vedete, nu?

NU, TE ROG! Simt că deja am luat-o razna. OK, ar tre­


bui să închid... se trezeşte Noah...

Stai aşa?! E acolo? Aţi...

Nu!!!

Linişteşte-te, doar te tachinez! Sunteţi cei mai simpa­


tici! Salută-I pe N din partea mea,

— E totul OK? Noah se apropie şi mă sărută pe umăr.


147
— E doar Elliot. îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala, îi răs­
pund râzând. Şi mă sperie cu hărţuitorii.
Noah clatină din cap.
— Nu-1 lăsa nici pe el, dar mai ales nici pe dementul ăla să te
sperie. Vom trece peste asta împreună. Noi doi împotriva tuturor,
îţi aduci aminte?
Zâmbesc.
— Da.
— Bine. Acum ar cam trebui să ne pregătim să o luăm din loc,
altfel autocarul va pleca fară noi.
Pe drumul de la Berlin spre München ratez o mulţime de oca­
zii extraordinare de a face fotografii, însă nu avem timp să oprim.
Toate peisajele dispar în viteză în umbra geamurilor fumurii.
Câmpurile sunt pline de flori şi în fiecare oraş prin care trecem
văd o mulţime de clădiri vechi, minunate; inclusiv cafenelele mici
de la marginea drumului sunt extrem de pitoreşti.
Ceilalţi băieţi dorm în spatele autocamlui, însă Noah şi cu mine
ne aşezăm pe o canapea, pregătiţi pentru un maraton Disney, ca să
ne omorâm timpul. Pe la jumătatea hAAladdiriy îmi dau seama însă
că maratonul Disney este o cursă pentru o singură persoană, fiindcă
Noah a adormit într-o clipă buştean şi, până la urmă, a dormit
aproape tot drumul cu capul sprijinit pe umăml meu. E atât de
plăcut chiar şi numai să stau lângă el şi să-i ascult respiraţia pro­
fundă pe măsură ce mergem prin Germania. Părul îi miroase plăcut,
a proaspăt spălat şi, din când în când, îi simt mirosul de aftershave.
îmi scot aparatul de fotografiat şi fac o poză cu noi doi.
— Penny?
Ridic privirea când aud că mă strigă Dean. Se aşază pe un
scaun lângă mine.
— Noah mi-a povestit de scrisoarea de la fânul acela dubios,
îmi pare tare rău, noi am încercat să verificăm cât am putut lucrurile
Girl Online în turneu

alea, dar nu este atât de simplu când eşti în turneu. Ce pot să fac
Sil te ajut să nu te mai gândeşti la asta?
Scutur din cap.
— Nu. Cred că va trebui să învăţ să mă descurc şi singură în
asemenea situaţii.
— Bine, dar nu uita, şi eu, şi Noah suntem aici să te ajutăm.
Se uită spre Noah care doarme dus, apoi spune pe un ton mai
coborât.
— Iţi pot aranja să te întorci acasă, dacă totul devine... prea
^reu de suportat.
In loc să mă înfurii, sunt uşurată. M ă simt mai bine dacă ştiu
că există o portiţă de salvare în cazul în care am nevoie de una, deşi
sper că nu voi avea.
— Mersi, Dean. Asta mă face să mă simt mai bine.
— Cu plăcere, Penny. Ştiu că e cam mult dintr-odată. Sunt
sigur că nu vrei să ţi se amintească acest lucru, dar eşti încă tânără,
îţi aminteşti că am vorbit cu părinţii tăi, mă simt responsabil!
încep să râd.
— Cum te descurci cu tot ce se întâmplă în turneu? Nu ţi se
pare totul prea haotic?
Dean zâmbeşte.
— Glumeşti? Trăiesc pentru asta! Iar Noah este steaua mea
strălucitoare. Am ştiut de când l-am văzut prima dată pe YouTube.
Când a fost asta? Au trecut deja doi ani? îmi amintesc şi ce făceam
atunci când l-am văzut cântând pentru prima dată. Căutam o
piesă de la Fleetwood Mac şi Noah cânta un cover...
— Ah, de la „Landslide”? Noah mi l-a arătat.
Dean pocneşte din degete:
— Exact! Nu era ceea ce căutam, dar a fost magic. Mă uitam
din nou şi din nou şi mi-am spus: „Puştiul acesta e special”. Mulţi
manageri şi căutători de talente au acest sentiment, dar eu am avut
noroc. S-a întâmplat să fie adevărat. Am trecut de la managemen­
tul unei trupe care cântă la nunţi, la lucruri serioase.
— Noah e norocos să te aibă, îi spun.
Chicoteşte.
— Fac orice ca să mă asigur că Noah e fericit şi cântă. Băiatul
ăsta e totul pentru mine.
Dau din cap.
— M ă simt prost că mi-am făcut griji pentru câteva bileţele
când la mijloc este vorba despre cariera lui Noah. Ca să nu mai zic
că nu doar relaţia mea trebuie să facă faţă unor provocări.
— Ce vrei să spui?
— Vorbesc despre probleme serioase. De exemplu, prietenul
meu cel mai bun, EUiot, are un iubit extraordinar, doar că nu a
spus încă nimănui, nici famiUei şi nici prietenilor, că e gay. Asta
e o problemă reală în comparaţie cu ale mele, care par superficiale.
Dean ridică din umeri.
— Sunt amândoi tineri. Unii oameni sunt pur şi simplu mai
siguri pe ei decât alţii. Sunt sigur că se vor descurca. Din câte îmi
dau seama, eşti un sprijin adevărat pentru EUiot! Ai fi surprinsă
cât de rar mai întâlneşti loialitate în ziua de azi.
— Sper. Nu vreau decât ca EUiot să fie fericit. Este cea mai
importantă persoană pentru mine, după Noah, evident.
Dean începe să râdă.
— Păi, e cazul să-l înghionteşti pe prietenul tău, aproape am
ajuns, iar el are multă treabă de făcut...
- M-am trezit, m-am trezit, spune Noah somnoros. Uaaau, cred
i’ii München e grozav!
M ă întorc şi-mi îndrept privirea în direcţia în care se uită
Noah. Clădirile sunt mult mai pitoreşti aici decât arhitectura rece
!,ii modernă din Berlin. Parcă m-am trezit într-o variantă în mă­
rime naturală a unei imitaţii de târg german de Crăciun la care ne
l ârau părinţii pe mine şi pe Tom în fiecare an, în centrul oraşului
Brighton, unde beam gluhwein (sau ciocolată caldă, pentru mine),
mâneam Bratwurst înecat în muştar iute şi ne băgăm mâinile în
mormanele de zăpadă artificială. Privind acum un oraş german
iidevărat, îmi dau seama că este ambianţa perfectă pentru o po­
veste cu zâne şi nu pot să nu mă întreb cum arată locul acesta în
I impul iernii, acoperit de un strat de zăpadă, la fel cum un tort este
îmbrăcat într-un strat de marţipan.
Până ajungem la sala de concerte, echipa tehnică a şi început să
aranjeze scena şi să pregătească totul pentru spectacolul din seara
asta. Noah mă ţine de mână în timp ce suntem conduşi spre cabi­
nele din culise şi chiar am impresia că încep să mă obişnuiesc cu
viaţa asta de turneu.
Noah se opreşte în faţa cabinei.
^ Vom avea o şedinţă lungă şi plicticoasă d.espre chestii teh-
pe care sigur nu vrei să le asculţi, dar am înţeles că nişte
pji'i^teni şi rude ai celor de la The Sketch sunt pe aici, într-o altă
c^^eră. Vrei să mergi şi tu? Nu durează decât o oră.
Nicio problemă, îi spun, dar nu cred că sunt foarte convin-
g^atQj^re, pentru că Larry vine şi îşi aruncă un braţ vânjos după
i>i^erii mei.
Haide, Penny! Te conduc eu.
Mersi, Larry, îi spun.
îl sărut pe Noah, îmi iau rămas-bun şi îl las să se ducă la întâlnire.
Larry mă conduce după colţ, spre o zonă destul de mare şi des-
chisă din spatele scenei, unde o grămadă de oameni se relaxează pe
ptolii sac şi beau cafea din pahare de hârtie. Identific doi membri
Sketch şi îmi pun toată voinţa la bătaie ca să nu iau brusc
telefonul şi să le fac o poză pentru prietenii mei de acasă. Nu ar fi
§est conform cu codul bunelor maniere de culise.
î--arry mă împinge spre o masă plină de băuturi şi gustări.
Du-te acolo, ia-ţi ceva de mâncare, apoi mergi şi te
pî^^^intă.
Oh nu, eu nu mă pricep la ...
Ba sigur că te pricepi. Pur şi simplu oferă cuiva o cană cu
gg părea atât de drăgălaş accentul tău încât n-o să mai
s^^Pi de ei.
Via bate uşor pe umăr, apoi se duce şi se aruncă şi el într-un
f(?toliu.
încep să chicotesc când îl văd cum se scufundă în fotoliu. Nu
stirit sigură că am mai văzut vreodată un agent de securitate într-o
postuj.^ atât nedemnă de rolul său, dar cumva pe el îl prinde bine.
Ţptul devine chiar mai interesant în momentul în care scoate din
biizunar o carte cu copertă roz pe care se vede un cuplu care se să-
r^^^> Cine s-ar fi gândit că lui Larry îi plac romanele de dragoste?
Ii urmez sfatul şi mă îndrept spre masa cu gustări. Chiar că ai
ce să alegi din marea varietate de mâncare şi de băuturi, inclusiv
(oate tipurile de ceai care există sub soare, de la ceaiul negru engle­
zesc, pentru micul dejun, până la cel de muşeţel şi de mentă. Sunt
şi nişte termosuri uriaşe cu cafea, pe care le ocolesc însă, deoarece
cafeaua nu ar face decât să-mi amplifice stările de anxietate. Sunt
(cntată de nişte brioşe viu colorate şi mă îndrept spre masă ca să le
i’crcetez mai de aproape.
— Vai, alea sunt a tâ t de bune! se aude o voce lângă mine.
îmi ridic privirea şi văd o fată frumoasă, cu păr castaniu foarte
lung şi foarte drept, care stă lângă mine. îmi întinde mâna.
— Salut! Eu sunt Kendra. Prietena lui Hayden. Tu eşti Penny,
nu-i aşa?
Dau mâna cu ea şi îi zâmbesc.
— Da, eu sunt, îmi pare bine. Uau, nici nu ştiam că Hayden are
prietenă.
Busc îmi dau seama cât de ciudat şi aiurea a sunat ceea ce am
■.pus şi mă lovesc cu amândouă mâinile peste gura mea cea mare.
Din fericire însă, ea îşi dă capul pe spate şi începe să râdă, iar
ncliii albaştri îi strălucesc veseli.
— într-adevăr, nu-i aşa? Eu nu sunt ca tine. Sunt PSA cu acte
ni regulă.
— PSA? întreb derutată.
— Prietenă sub acoperire, mă lămureşte facându-mi cu ochiul.
I'/ mai bine pentru imaginea băieţilor dacă se ştie că nu au prie­
tene, dar crede-mă, Hayden nu ar rezista nici măcar o zi dacă nu
uş 11eu să-l ţin în frâu. Nu mă deranjează însă. Fac parte din echipa
Itu neului, sunt make-up artist şi asta îmi oferă cea mai bună scuză
> i,1 stau cu el. Şi să mănânc brioşe, evident. Se întinde şi ia una. Poţi
V(M ii să stai cu noi dacă vrei.
Arată spre o masă la care stau alte fete la fel de drăguţe şi di­
chisite cum e Kendra.
— îţi mulţumesc.
O urmez la masă, cu o brioşă în mână, insă devin tot mai acut
conştientă de faptul că eu sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi
vechi şi într-un tricou simplu, în timp ce Kendra arată grozav şi
natural într-o pereche şic de blugi skinny de culoare neagră, rupţi
în genunchi şi într-o bluză albă, diafană cu contururi tăiate în
zona gâtului. Cum noi am venit direct de la autocar, nu m-am
gândit să mă schimb.
— îmi place foarte mult bluza ta, îi spun Kendrei după ce ne
aşezăm.
— Mersi, e Channel, îmi răspunde zâmbind. Cartea de credit
a lui Hayden se străduieşte cât poate de mult ca să se asigure că
arăt întotdeauna foarte bine.
— Noah nu ţi-a umplut încă dulapul cu haine? mă întreabă
una dintre celelalte fete, pe care Kendra mi-o prezintă urgent
drept Selene.
Are ochii conturaţi cu tuş auriu într-un model elaborat care, în
contrast cu tenul ei măsliniu, iese în evidenţă.
— Eu, ăăă... dau să spun că de regulă îmi cumpăr singură hai­
nele din Brighton, de la magazinele de caritate, dar dintr-odată nu
mi se mai pare o idee grozavă.
— A adus-o cu el în turneu, măcar atât să facă pentru ea ca s-o
ajute puţin, spune Selene, răspunzând privirilor de avertizare ale
Kendrei.
Continuă să vorbească despre mine de parcă n-aş fi acolo.
— Adică, nici măcar nu este PSA, eu una nu aş vrea să-mi
apară poza în vreo revistă fară să mă aranjez înainte. Presupun însă
că noi suntem cele norocoase.
Selene şi Kendra îşi îndreaptă privirile spre Pete, un alt mem­
bru The Sketch.
— Ce vrei să spui? întreb, urmărindu-le privirea.
— Pete este cu Anna de doi ani, dar abia dacă apucă să se vadă.
1)eja au trecut trei luni de când a văzut-o ultima dată şi mai au de
aşteptat încă trei, spune Selene.
Kendra suspină şi-şi priveşte lung unghiile.
— Pare chiar mai mult când eşti pe drumuri, în turneu.
Fetele continuă să sporovăiască despre cum va fi în a doua
parte a turneului, când vor ajunge în locuri şi mai îndepărtate pre­
cum Dubai, Singapore şi Australia. Nu pot să nu mă gândesc că,
l.i momentul acela, eu voi fi acasă în Brighton, împreună cu prie-
li'iiii mei.
IGra are la ea pe perete o hartă uriaşă a lumii, acoperită cu folie
(iiuie şi, de fiecare dată după ce vizitează o ţară, o răzuieşte pe
hartă. Visează să se plimbe în toată lumea şi obişnuiam să poves-
tim despre toate locurile de poveste pe care ne-ar plăcea să le vizi-
(îiin. îmi faceam griji că nu voi putea călători din cauza atacurilor
mole de panică, dar era distractiv şi numai să visăm împreună. încă
nu-mi vine să cred că o parte din acel vis e pe cale să se împli-
ui'ască şi în cel mai suprarealist mod posibil.
Vocea lui Selene mă aduce înapoi cu picioarele pe pământ.
— Şi cum ţi se pare viaţa de turneu, Penny?
Mă crispez puţin.
— Păi, ştii şi tu... îţi ia puţin timp să te obişnuieşti.
— Noi facem asta deja de mai bine de un an. îţi intri în ritm în
t ('Ic din urmă.
ICendra îmi zâmbeşte şi îi zâmbesc şi eu, recunoscătoare că în-
I r.ucă să mă facă să mă simt mai bine.
— Tu aveai blogul acela, nu-i aşa? întreabă Selene.
încuviinţez.
— L-am avut, dar l-am închis la sfârşitul anului trecut.
— Asta e bine. Nu se putea să stai aici cu noi la poveşti şi dupil
aceea să te duci şi să scrii totul pe blog. Managerii s-ar fi crizat.
— Aşa este, ştiu. Nu mai sunt Girl Online. Sunt pur şi simplu
Penny.
Brusc, simt pe gât avertizarea înţepătoare a unui nou puseu de
panică şi îmi dau seama că trebuie să ies de acolo cât se poate
de repede, altfel lucrurile pot degenera din rău în mai rău. M ă ri­
dic de la masă.
— M ă duc să caut toaleta. M i-a părut bine să vă cunosc.
— Şi nouă, Pennny. Vino oricând să mai povestim. Vei intru
atunci oficial în grupul WAG^ al turneului.
Dau din cap şi zâmbesc, apoi mă îndrept în direcţia băilor. îm­
ping uşa grea şi o încui după mine. M ă sprijin de ea preţ de câtevjt
minute. Ştiu ce m-a făcut să intru în panică: cu cât petrec mai miill
timp printre oameni care fac acest lucru de mult timp, cu atât îmi
fac mai multe griji că nu sunt făcută pentru asta. Nu am niciun ta­
lent care să mă ajute să mă integrez în anturajul lui Noah şi nici nu
îmi plac suficient de mult muzica sau moda ca să pot ţine pasul cu
celelalte fete. Mie îmi place la mine acasă, îmi place patul meu, şl
îmi place să-i am pe toţi ai mei aproape. Dar îmi place şi de Noah.
M ă privesc în oglindă. Numai gândul că am povestit cu fetele
acelea mă face să mă simt tot mai sigură de faptul că nu am ce
căuta acolo. Părul meu roşcat s-a ondulat puţin şi pare cam
dezordonat. îmi aranjez câteva fire răzleţe de pe faţă şi îmi trec
uşor degetele peste pistrui. Acum, că e vară, ies şi mai mult în
evidenţă. Din oglindă mă privesc doi ochi verzi şi mă strâmb, în«
cercând să mă maimuţăresc.

‘ Acronim pentru Wives and Girlfriends (în traducere: soţii şi prietene)


Aş fi vrut să ştiu mai multe despre machiajul la ochi, aşa ca
S(‘lcne. Cred că trăsătura mea preferată sunt ochii. Au acea nuanţă
(Ic, verde pe care probabil o vezi doar în filmele cu vampiri de la
televizor şi se schimbă în fiincţie de lumină.Tata numeşte nuanţa
„'.liclă de mare”, după cioburile lucioase de sticlă aduse de ape pe
iiiiilul mării. Când am împlinit şaisprezece ani, mama şi tata mi-au
iliiruit un colier din sticlă de mare de culoare verde, care se potri-
V(*i,itc perfect cu ochii mei.

Mă gândesc şi la noaptea care a trecut şi la cât de relaxată


m-am simţit îmbrăcată în pijamaua mea confortabilă în preajma
hii Noah. Nu contează ce cred ceilalţi: Noah mă iubeşte aşa cum
mint, cu sau fară machiaj. Mă uit la ceas şi constat cu surprindere
t ii ;i trecut deja o oră. M ă întreb dacă întâlnirea lui Noah s-a
If'iininat.
O iau pe după colţ înapoi spre cabină şi dau să bat la uşă dar,
spre surprinderea mea, aceasta se deschide cum o ating.
Sunt întâmpinată de o privelişte cu totul nedorită: fiindul gol
kil lui Blake.
Complet dezbrăcat, Blake aleargă de colo-colo cu chitara lui Noah
şi toată lumea se prăpădeşte de râs. Habar n-am în ce direcţie să
mă uit.
— Hm, hm... A LO , BĂ IEŢI, spun suficient de tare cât să
audă că am intrat în cameră.
Nu pare să conteze. II zăresc pe Noah şi imediat mă fac mică
lângă el, pe canapea, încercând disperată să-mi feresc privirea. El
numai că nu se îndoaie de râs.
— Oh, hei, P.
M ă trage la el în braţe şi mă sărută pe nas.
— Mai scuteşte-ne de atâtea dulcegării în public, Noah, strigă
Blake.
— Mai scuteşte-mă de fundul tău gol, îi strig eu.
Noah izbucneşte din nou în râs, iar Blake se holbează la mine,
oripilat. Simt cum obrajii mi se colorează, dar de fapt sunt încân­
tată că am reuşit să-i răspund lui Blake cu aceeaşi monedă.
Când Noah reuşeşte să se liniştească în cele din urmă, spune:
— Valea, băieţi. Vreau să stau puţin cu Penny înainte dc
spectacol.
— Serios, omule? Am voie să-mi iau întâi boxerii pe mine?
protestează Blake.
— Hei, tu ai început. Cum îţi aşterni, aşa dormi. Dar totuşi...
Noah pescuieşte chiloţii lui Blake cu un baţ de tobe şi, strâm­
bând din nas, îi aruncă în celălalt colţ al camerei. Blake îi prinde
din aer şi îşi târăşte picioarele până la uşă, reuşind doar să se aco­
pere puţin cu restul hainelor făcute ghem.
— Despre ce a fost vorba? îl întreb pe Noah după ce pleacă
toată lumea.
— Ah, aşa e Blake. M -a tot ameninţat că în seara asta o să
cânte la chitara mea în pielea goală.
Noah începe să râdă uşor.
— Bineînţeles, îi spun ridicând o sprânceană.
— îmi pare atât de rău, Penny.
Noah îmi ridică bărbia cu degetele şi-mi zâmbeşte blând.
— Ce vrei să spui?
— Am crezut că vom avea mult mai mult timp împreună. Pro­
gramul turneului este mult mai încărcat decât mi-am imaginat.
Mâinile îi alunecă de pe bărbia mea şi îşi trece degetele prin păr.
— Presa devine tot mai mult interesată de mine. Interviurile
vin din toate direcţiile şi îmi doresc ca turneul ăsta să fie ceva ex­
traordinar pentru toată lumea şi pentru mine. Cronicile sunt toate
l)une, dar vreau să rămână aşa. Vreau să fac repetiţii 24/24 şi, când
nu fac publicitate turneului, dorm. Deja mă simt extenuat şi nu
suntem nici măcar la jumătate.
— Ştiu... spun, încercând să mă apropii de el, să îi arăt că în­
ţeleg cum se simte, dar parcă s-a spart un zăgaz şi cuvintele încep
să curgă din gura lui Noah.
— Pe deasupra, am senzaţia că totul se întâmplă într-un mo­
ment cât se poate de ciudat. Reuşesc să fac ceea ce mi-am dorit
încă de când eram copil, dar nu am pe nimeni din familie aproape.
Nu primesc mesaje de la mama sau de la tata în care să mă întrebe
cum merge turneul, aşa cum primesc ceilalţi băieţi. Nu am părinţi
cu care să povestesc toată ziua pe Skype, care să aibă grijă de mine,
aşa cum iac ai tăi. Grija principală a lui Sadie Lee este ca BeUa să
nu păţească nimic, eu am optsprezece ani. Nu am nevoie de ea la
fel de mult cum are Bella. Sunt doar eu, singur pe lume.
Se aruncă pe canapea şi începe să-şi pipăie tatuajul cu notă
muzicală de pe încheietură.
— Dar în seara asta... în seara asta îţi promit că vom ieşi la
cină după spectacol, îţi datorez asta. Ştiu.
— Nu-mi datorezi nimic, Noah. Te iubesc. Şi nu eşti singur pe
lume. Mă ai pe mine. Pot să fac tot ce îţi doreşti. Vreau să te ajut
să'ţi fie mai uşor. Nu-mi doresc decât să fii fericit.
— Sunt fericit, Penny. Sunt fericit cum nu am mai fost de mult
timp. Dar sunt şi trist în acelaşi timp.
îl prind de după gât şi îl trag spre mine ca să-l îmbrăţişez. Cum
de nu am observat că Noah nu se simte bine? îmi dau seama câtă
presiune trebuie să apese acum pe umerii lui.
— Lasă-mă să te ajut. Ce pot să fac pentru tine?
Sar de pe canapea şi mă uit în jurul meu.
— Serios, Penny! E suficient că eşti aici cu mine.
— Nu, trebuie să existe ceva. Măcar lasă-mă să fac ceva ca să te
ajut. Chiar şi cel mai mărunt lucru...
Mă întorc spre minifrigider şi iau repede un smoothie de fructe
p r o a s p e t e . Alerg şi iau în grabă un pahar de pe masă şi torn în el.

Apoi tai o căpşună şi o aşez frumos pe marginea paharului: un mic


cocktail, care arată ca ceva ce ai comanda într-un hotel de lux,
garnisit cu un pai drăguţ.
Voilă\ îi spun răsucindu-mă ca să-i dezvălui lui Noah
smm(hk’-w\.
Ţâiul porncsc spre el, îmi dau seama că nu am un echilibru
Mă uit în jos şi descopăr cu groază că mi-am agăţat un
|il* ţHt lir inflHUţa dc cafea şi, dintr-odată, podeaua se apropie de
Girl Online în turneu

faţa mea. In momentul în care ajung jos, paharul zboară în dirccţia


lui Noah. Văd cum faţa îi îngheaţă de groază în momentul în carc
pulpa roz a fmctului i se întinde pe costumul de scenă.
— NU! Oh nu, Noah! ÎMI PARE ATÂT DE RĂU!
Sar în picioare şi încep să-i curăţ cu mâinile mizeria de pe
bluză.
Expresia de pe faţa lui este serioasă... până în momentul în
care izbucneşte în râs.
— Ai încurcat-o! Primeşti o îmbrăţişare chiar acum!
îşi desface larg braţele şi face un pas spre mine, scoţând la
iveală pieptul acoperit de smoothie.
încep să ţip şi fiig în cealaltă direcţie a camerei şi totul se ter­
mină într-un joc de-a şoarecele şi pisica prin cabină. M ă prinde
din urmă în momentul în care rămân blocată între canapea şi un
morman de cutii goale de chitară şi mă strânge cu putere. Mă
crispez când resturile de la smoothie sunt strivite între noi.
M ă sărută pe creştet.
— E bine că nu am decât tricouri negre, nu-i aşa? Ar trebui să
mă duc şi să mă schimb.
îmi face cu ochiul în timp ce îşi dă jos tricoul şi începe să co-
trobăiască în geantă după altul. Nu pot să cred că sunt cea mai
zăpăcită şi stângace persoană de pe planetă şi Noah totuşi mă
iubeşte, chiar şi aşa.
îmbrăcat cu un tricou negru curat, Noah arată ca şi cum de­
zastrul cu sucul nici măcar nu s-a întâmplat. M ă sărută pe obraz şi
se grăbeşte să iasă pe uşă ca să ajungă la timp pe scenă. Câteva
minute mai târziu, aud mulţimea cum strigă.
Este în elementul lui şi doar asta contează pentru mine.
^€oflUoM d(Mâ/iect ji iopte

După ce mă spăl, urmăresc cât a mai rămas din recitalul lui Noah
împreună cu Kendra şi Selene dintr-un balcon mic de la marginea
scenei, dar fac în aşa fel încât să fiu înapoi în cabină când termină.
Sper să putem pleca imediat la cină.
Inima îmi tresare de bucurie când îl văd pe Noah intrând.
E îmbujorat după atâta efort, dar zâmbeşte din tot sufletul. Dean
vine imediat după el, împreună cu un bărbat şi o femeie pe care nu
îi recunosc. Niciunul dintre ei nu este îmbrăcat ca pentru un con­
cert rock, ci sunt în costume gri, asortate şi în cămăşi scrobite, albe,
mai degrabă gata să intre într-o sala de şedinţe decât în culise.
— Aici este locul în care mă relaxez înainte şi după spectacol.
Noah arată prin cameră cu un gest larg, apoi îşi vâră adânc
mâinile în buzunare. In mod bizar, pare agitat. De obicei, e pe cai
mari după spectacol, aşa că sunt extrem de curioasă cine sunt
aceste persoane..
— Oh, minunat, e minunat, se aude vocea bărbatului.
Femeia încearcă să ascundă faptul că a strâmbat puţin din nas.
M ă face să râd. Deja m-am obişnuit cu mirosul de muzicieni
transpiraţi.
Chicotul meu le atrage atenţia.
— Cine e? întreabă femeia, uitându-se la mine.
E evident că, după ea, locul meu nu e acolo.
— Ai câştigat un concurs ca să vii aiciy draga mea?
- Ă ă , nu. Ea este Penny. E ste...
— Este o prietenă, intervine Dean, adunând pe toată lumea mai
aproape astfel încât să creeze un cerc, cu spatele la mine. Ii pot vedea
faţa lui Noah, însă el îşi fereşte cu obstinaţie privirea de a mea.
Simt cum îmi tremură stomacul de emoţie. Ce se petrece aici?
— Aşadar, Noah, Alicia şi Patrick se întrebau dacă putem
merge cu ei la cină în seara asta, ca să discutăm despre contractul
cu Sony, dacă nu ai nimic împotrivă.
Vocea lui Dean e dulce ca mierea.
Lucrurile încep să se lămurească. Cei doi sunt ştabii de la casa
de discuri.
Noah se uită în sfârşit la mine, cu priviri pline de regret, apoi
îşi îndreaptă din nou atenţia spre Dean, Alicia şi Patrick.
Te rog, spune nu, te rog, spune nUyîl implor în tăcere, deşi îmi dau
seama că este o cauză pierdută.
— Da, sigur, nicio problemă, spune Noah, ba chiar reuşeşte să
şi zâmbească. Abia aştept. Sincer, este foarte frumos din partea
voastră că aţi venit până aici cu avionul ca să mă vedeţi. Cred că
sunteţi foarte ocupaţi.
Simt că îmi cade tot cerul în cap. Acum eu sunt cea care nu se
poate uita la Noah şi mă joc furioasă cu un fir ieşit de la o pernă
de pe canapea. De ce nu m-a prezentat drept prietena lui? Nu cred
că m-am mai simţit vreodată atât de invizibilă şi de jenată. Nu-mi
ridic privirea, deşi toată lumea iese din cameră, până nu aud sune-
l:ul uşii care se închide.
M i se face pielea de găină, deşi în cabină este cald. Apoi simt
cum se afiindă canapeaua lângă mine. Spre surprinderea mea,
Noah a rămas în urmă.
M ă prinde de mână.
— îmi pare rău, Pen.
Nu îl las să termine.
— Nu-i nimic. Sincer. Fă ceea ce trebuie să faci. Este grozav că
au venit să te vadă.
Zâmbesc, însă sper să nu observe cât este de forţat.
îmi iscodeşte din priviri fiecare colţişor de faţă, dar nu las să se
întrevadă dezamăgirea care mă încearcă. Nu până nu iese din ca­
meră. Apoi, simt cum lacrimile îmi ustură ochii. încerc să le înă­
buş în timp ce îmi strâng aparatul de fotografiat şi laptopul şi mă
întorc la hotel.
Nu am nevoie decât de o singură persoană în clipa asta. După ce
ajung în camera de hotel, îl sun imediat pe Elliot pe Skype. M ă
simt extrem de uşurată când văd că-mi răspunde.
— Penny, ai noroc. Tocmai mă pregăteam să-mi încep ritualul
de răsfăţ de seară.
în faţa ochilor îmi apare un Elliot uşor pixelat.
— Elliot, este vorba despre o urgenţă.
— Ai vizitat oraşul, în sfârşit?
— N u ... dar mersi că mi-ai adus aminte.
Oftez din tot sufletul şi îmi las capul în mâini.
— Stai aşa, Lady P. Ce s-a întâmplat?
îmi muşc buzele. De unde să încep?
— Ştii că nu am reuşit până acum să stau cu Noah, fiindcă ba
doarme, ba are concert, ba se distrează cu ceilalţi din trupă. Ei
bine, în seara asta trebuia să ieşim la cină, dar au venit din L.A. doi
reprezentanţi de la casa lui de discuri, aşa că stă cu ei.
— Păi, e o chestie foarte importantă...
— Nu asta e problema. înţeleg că e vorba despre casa de dis­
curi. D ar... a fost atât de ciudat. Eram cu ei în cameră şi el nici
măcar nu m-a prezentat drept prietena lui. Presupun că sunt PSA.
— PSA? întreabă Elliot.
— Prietenă Sub Acoperire, îi explic. De parcă i-ar fi ruşine cu
mine sau l-aş pune în vreo situaţie jenantă.
Elliot se încruntă.
— Nu prea îi este caracteristic lui Noah să facă asta. Nu e deloc
frumos din partea lui. Eu m-aş fi dus la cină şi aş mai fi tras un
scaun, doar ca să mă fac bine înţeles.
Chicotesc, deşi nu prea îmi arde de glumă. Elliot chiar ar fi în
stare să facă asta. Nu are niciun pic de ruşine.
Dar până şi faptul că râd împreună cu Elliot mă întristează,
îmi aminteşte cât este de departe, când eu nu vreau decât să fim în
Brighton şi să pălăvrăgim amândoi în dormitorul meu, ca de obi­
cei. îmi trag genunchii sub bărbie şi îmi încolăcesc braţele în jurul
picioarelor.
— Poate că este obosit. Poate l-a surprins faptul că au picat aşa,
ca din senin? Ce vreau să zic e că nu poate să refiaze să ia cina cu ei,
nu-i aşa? Cred că trebuie să încetez să mai despic firul în patru.
M ă uit la Elliot care oftează lung.
— Cam prea multe semne de întrebare, Penny. Nu ai greşit cu
nimic. E l e cel care te-a invitat în turneu, îţi aminteşti? Ţ i-a spus
că veţi sărbători Ziua Misterelor Magice în fiecare oraş. Ţi-a spus că
nu va fi obositor, pentru că este primul lui turneu şi echipa este
grozavă. Ţi-a spus că este atât de bine pregătit încât nu mai are
nevoie de prea multe repetiţii între spectacole. El te-a vrut acolo,
nu a fost invers. Este în regulă să te simţi dezamăgită.
— Dar nu şi-a dat seam a cât de ocupat va fi cu presa... şi nu
este vina lui că apar tot felul de oameni cu care trebuie să meargă
lii oină. Cred că îi este greu să facă toate astea.
Apoi scutur din cap.
A IU Kcnziiţta că ar fi totuna dacă nu aş fi aici...
— Nu sunt sigur de asta, R Pare cam aiurea dacă e să mă în­
trebi pe mine. Ţine minte însă că niciun bărbat nu te va iubi la fel
de mult cum te iubesc eu.
îmi aruncă un sărut şi începe să râdă.
— Ştii că şi eu te iubesc, dar nu e chiar ceea ce mă linişteşte.
— Of, mai taci. Du-te şi fa ceea ce vrei să faci dacă tot eşti
acolo. IEŞI DIN CASĂ, FEMEIE. Şi ia şi aparatul foto cu tine.
Are dreptate. Noah este ocupat, n-am ce face în legătură cu
asta, însă în loc să-mi plâng de milă pe Skype, ar trebui să mă duc
şi să explorez toate colţurile acestui oraş minunat.
— Voi sărbători eu Ziua Misterelor Magice, îi spun, chiar dacă
asta înseamnă că trebuie să o fac de una singură.
— Asta e ideea, să priveşti totul cu entuziasm, spune el, însă nu
pare deloc entuziasmat.
îmi trag o palmă cu atâta putere, încât mi-e teamă că îmi va
rămâne o urmă roşie pe frunte. Am fost atât de preocupată de
propria persoană, din nou^ că nici nu l-am întrebat pe Elliot el ce
mai face?
După ce îmi cer scuze din greu şi îmi spăl păcatele, faţa lui
Elliot începe să strălucească.
— Totul e grozav. Internshipul este nemaipomenit^ chiar dacă
trebuie să fac naveta la Londra în fiecare zi. Abia aştept să locuiesc
acolo. Sunt tipul citadin căruia îi plac luminile strălucitoare şi ora­
şele aglomerate, asta e sigur.
E atât de fericit încât stă să sară ca o minge în scaun, dar gân­
dul că va pleca din Brighton îmi face rău. E încă un semn că
lucrurile urmează să se schimbe în curând, indiferent cât de mult
mi-aş dori să rămână mereu la fel.
— E grozav, Wiki!
Reuşesc să-mi ascund amărăciunea şi îi zâmbesc şi eu.
— Iar cu Alex, totul este minunat. Am mers cu el la meciul
acela de rugby... şi mi-a plăcut.
— Nu se poate! Sunt atât de fericită pentru tine. Uite cum te
transformi într-un adevărat amator de sporturi.
Elliot se strâmbă.
— Nu cred. Ne-am uitat însă pe YouTube la show-ul de la
Berlin al lui Noah. A fost atât de dulce când te-a pomenit înainte
de piesa „Fata Toamnă”. îm i doresc să pot face şi eu astfel de ges­
turi grandioase şi romantice în public faţă de prietenul meu.
— Elliot...
— Ştiu, ştiu, nu mă plâng! Vreau să spună tuturor că este gay
atunci când simte că e pregătit să facă asta. M i-aş dori totuşi să fiu
eu cel care îi oferă acea încredere. E o prostie, ştiu.
Vreau să îl îmbrăţişez pe Elliot şi să îi spun să nu îşi facă nicio
grijă în legătură cu Alex, că totul se va rezolva până la urmă. Sunt
făcuţi unul pentru celălalt. Sunt perfecţi împreună.
— Şi, spre ce zări urmează să te îndrepţi, globe-trotterule?
Ceasurile petrecute în autocar nu mai par de coşmar, nu-i aşa?
— Roma! Şi nu... vom merge cu avionul.
— Ce noroc pe capul tău, signorina.
Urmează o pauză pentru că Elliot şi cu mine ne uităm fix unul
la celălalt. Ochii lui par şi mai verzi din cauza ramelor mov ale
ochelarilor şi încep să mustească de lacrimi.
— Mi-e dor de tine, îmi spune.
Nu mă pot stăpâni; îmi dau şi mie lacrimile, în rând cu el.
— Şi mie mi-e dor de tine.
întbrnţişăm amândoi ecranul până numărăm la trei şi închi-
In arc'lu^l timp.
* ^BapUiUuldMiâaedy^nmă

Zborul de după-masă Berlin-Roma este surprinzător de plăcut.


Blake şi restul băieţilor au locuri mai departe în spate, aşa că Noah
şi cu mine avem puţin timp doar pentru noi. înfofolită în pulove­
rul mamei şi cuibărită lângă Noah, reuşesc să-mi ţin fricile în frâu,
chiar dacă în timpul decolării îl prind pe Noah de mână ca-n
cleşte. Povestim despre industria muzicală şi dezbatem despre
cine credem noi că este cea mai tare trupă rock. Nu cred că Noah
poate să înţeleagă de ce i-am ales pe Journey, dar pur şi simplu
n-am ce face: îmi place la nebunie „Dont Stop Believin”. Lui îi
place Pink Floyd şi rămâne şocat când îi spun că nu am auzit de
ci. Pune pe Ipod „Wish You Were Here” şi mă invită să ascult în
căşti. Accept, pentru că am nevoie să-mi extind orizontul muzical.
Când ieşim din aeroport, simt pe faţă adierea plăcută şi caldă a
vântului. Atâtea persoane mi-au povestit cât de frumoasă este
Roma şi acum sunt foarte emoţionată că mă aflu în sfârşit pe pă­
mânt italienesc. în seara asta nu este concert, iar mâine am la
dispoziţie o zi întreagă să explorez oraşul cu Noah. Simt nerăb­
darea cum clocoteşte tot mai tare pe măsură ce ne apropiem de
hotel. Roma este cu adevărat spectaculoasă, privită chiar şi prin
geamurile camuflate ale unui autocar de turneu.
Când în sfârşit ajungem la hotel, Noah se trânteşte pe patul meu.
— M-am simţit bine azi, doar noi doi povestind vrute şi nevrute.
— înţeleg ce spui. Parcă suntem din nou în New York, atunci
când nimeni nu ştia despre Noah şi Penny.
Cum stăm întinşi unul lângă celălalt, îmi cuprinde faţa cu mâi­
nile şi mă sărută. Este genul de sărut care mă lasă cu noduri în
stomac şi simt că trebuie să fiu adunată de pe jos cu faraşul, pentru
că m-am transformat în gelatină. Noah sărută grozav. Nu că aş
avea multe alte săruturi cu care să le compar, dar Noah pare mai
mare, mult mai matur şi atât de diferit. Nu e deloc ciudat sau stân­
jenitor. E perfect.
Noah este extenuat, aşa că facem comandă la room-service şi
alegem un film ca să ne destindem. Nu trece mult şi Noah adoarme
cu capul la mine în poală.
După ce se termină filmul, sunt tentată să îl las să doarmă în
continuare, dar simt numai furnicături şi înţepături în braţul cap­
tiv. Când îmi schimb poziţia, el tresare.
— Oh, cât e ceasul? mă întreabă ameţit de somn. S-a terminat
filmul?
Se ridică în capul oaselor, cu părul lipit de o parte a capului. Nu
mă pot abţine să nu chicotesc.
Aruncă în mine cu o pernă, apoi se întinde şi cască.
— Ne vedem dimineaţă. Prinţesă Penny!
Sare din pat şi se îndreaptă spre uşă. Toate camerele par să se­
mene între ele şi noutatea traiului prin hoteluri începe să treacă
odată cu timpul,
— Nu vrei să rămâi cu mine? Te rog, aşa ca în Berlin? îi zâm­
besc suav.
— Ştii regulile, Penny. Noaptea aceea a fost o excepţie. Părinţilor
tăi nu le-ar plăcea să fac asta, iar Dean m-ar ucide. Dormitoarele
separate au fost una din condiţiile ca tu să vii în acest turneu.
— Părinţii mei sunt atât de enervanţi şi de modă veche, pufnesc.
— Nu fac altceva decât să aibă grijă de fetiţa lor cea mică.
— MICĂ? Am şaisprezece ani! îmi iau inima în dinţi şi plec
în ţări străine fară ei...
— Vei fi mereu fetiţa lor, Penny. Ştii asta. Ne întâlnim mâine
dimineaţă la nouă. Te iubesc.
M ă sărută şi dispare spre camera lui. îmi petrec restul serii fă­
când o baie şi verificând postările pe Instagram ale fotografilor
mei preferaţi, inclusiv hashiag-unle. cu Roma şi recomandările
pentru turul oraşului. M ă tentează gândul să deschid pe Insta­
uram un cont pentru Gir/ Online, poate ar fi mai bine aşa, fară
i’uvinte, dar imediat sună clopoţelul interior.
N u m ai intra niciodată online, Penny...
închid în schimb lumina şi mă aşez confortabil sub plapumă,
cu mintea plină de filtre, fotografii şi surprizele pe care Roma le
are pentru mine şi adorm imediat.

în dimineaţa următoare, îmi iau aparatul foto şi geanta şi cobor


scările îndreptându-mă spre hol. Noah nu este aici. începe să mă
sâcâie un sentiment neliniştitor şi mă rog să nu se repete scenariul
din Berlin.
— Penny.
Noah îşi face apariţia lângă mine, dar nu pare deloc la fel de
entuziasmat ca mine. E încruntat.
— Se pare că nu pot să merg cu tine în oraş. Dean vrea să or­
ganizez o mică petrecere pentru presă şi acum este singurul mo­
ment în care pot face asta.
încerc să rămân calmă, însă simt cum încep să clocotesc de
furie şi să-mi ardă obrajii.
— OK, reuşesc să spun printre buzele strânse.
— îmi pare rău. Te-ai supărat?
încearcă să mă ia de mână, dar mi-o retrag brusc.
— Nu, serios, nu am nimic.
M ă joc cu o baretă de la poşetă încercând disperată să găsesc o
soluţie să ies din situaţia asta înainte ca sentimentele mele să iz­
bucnească precum lava.
— Aha, bine atunci. M ă bucur că eşti bine şi că nu ai nimic
împotrivă, îmi spune, zâmbindu-mi.
Dar, la fel ca o conductă spartă, nu mă mai pot stăpâni.
— NU, NOAH. NU SUNT BINE. ESTE CLAR CĂ NU SUNT
BINE.
— Dar tocmai ai spus...
— FETELE SPUN ÎNTOTDEAUNA CĂ SUNT BINE, DAR
TU AR TREBUI SĂ-ŢI DAI SEAMA CĂ NU SUNT BINE. AŞA
FAC PRIETENII. Şi ştii ce altceva mai fac? Nu îşi dezamăgesc
prietenele ori de câte ori au ocazia.
Vocea îmi este stridentă şi piţigăiată, dar nu mă mai pot opri.
— Da, am înţeles că pentru tine este ceva important şi înspăi­
mântător, dar şi pentru mine este la fel de important şi înspăimân­
tător. Am renunţat la o parte importantă din vacanţa mea de vară
ca să fiu aici, cu tine, fiindcă mi-ai spus că vom avea timp să facem
multe lucruri împreună, Noah. M i-ai promis. M ă dau peste cap ca
să fie totul bine şi devine extenuant. M ă simt ca o piesă de echipa­
ment care este cărată de la o sală de spectacol la alta.
în acest moment, Noah e deja cu gura căscată şi toată lumea
din hol s-a întors spre noi şi ne priveşte.
încerc să cobor tonul, însă fiiria se dezlănţuie la fel de zgomotos.
— Eu nu sunt o piesă de echipament, Noah. Sunt aici şi vreau
să ne bucurăm împreună şi vreau să avem parte măcar de o zi în
care să facem singurul\viQX\x pe care mi-ai spus că îl vom face.
Stau în picioare, cu respiraţia tăiată, aşteptând un răspuns din
piU'lca hii Noah, în schimb, el se întoarce cu spatele şi iese pe uşa
din i’aţă a liotclului.
Girl Online în turneu

Picioarcle îmi rămân înţepenite pe loc şi simt cum o lacrimă


p,rca mi se rostogoleşte pe obraz când îl văd cum sare într-un taxi
care aştepta acolo şi o ia din loc. Privirile curioase ale celor din jur
mă ard din toate colţurile holului. Fără să mă uit la nimeni, mă
mclrept spre lift ţanţoşă şi cu privirea înainte. Când se deschid
uşile, intru în lift cu o atitudine încrezătoare, apoi mă dau înapoi
urinărindu-le cum se închid şi păstrându-mi atitudinea semeaţă,
(lupă care izbucnesc în plâns: cu nasul curgând, faţa roşie, suspine
^i tot tacâmul.
30 iunie

Inevitabilul s-a produs: Prima noastră


ceartă serioasă

Urăsc să mă cert.
(Ba nu, nu e adevărat.)
Ba da, chiar urăsc să mă cert!
Fac mereu tot ce pot ca să evit confruntarea. Incidentul
Milkshakegate a fost prima dată în ani de zile când mi-am
luat singură apărarea. Şi cu toate că atunci m-am simţit
bine, nu a devenit mai uşor să fac faţă confruntărilor.
Când mă înfurii, mă prăbuşesc. Plâng.
Să mă cert cu Băiatul din Brookiyn?
Acest lucru era practic de neconceput!
Cum să mă cert cu cineva pe care-l iubesc atât de mult?
Am fost fericiţi şi fără griji de când ne-am cunoscut.
Presupun că era de aşteptat ca laptele şi mierea să se ter­
mine odată şi odată.
S-a întâmplat ca ziua aceea să fie astăzi.
Imaginaţi-vă un hol de hotel uriaş şi somptuos în Roma:
stâlpi uriaşi din marmură şi un tavan boltit, cu o frescă im­
presionantă. Imaginaţi-vă ecoul care s-ar forma. Acum
introduceţi în peisaj o tânără în vârstă de şaisprezece ani,
de un metru şaizeci şi cinci, cu păr de foc şi pe prietenul ei
Girl Online în turneu

grozav, imperturbabil zeu al rockului, care arată fermecă­


tor şi e îmbrăcat cu gust, ca de obicei.
Acum, imaginaţi-vă cum vocea mea ridicată se izbeşte de
toţi pereţii, ca să audă toată lumea de la recepţie. Eu nu
trebuie să-mi imaginez asta, eu îmi amintesc. în momen­
tul acela nu mi-a păsat de agitaţia pe care am provocat-o,
dar tocmai mi-am dat seama că, la un moment dat, va tre­
bui să trec din nou prin hol ca să ies din hotel. iVIega crispare.
Se întâmplă rar ca părinţii mei să se certe. Din când în
când, îl mai aud pe fratele meu certându-se cu prietena
lui, darîntotdeauna din chestiuni mărunte, cum arfi; „Nu,
ţi-am spus că te sun DUPĂ meciul de fotbal". Am senti­
mentul că acelea sunt de fapt mici neînţelegeri şi că ce s-a
întâmplat cu Băiatul din Brookiyn este un pic mai mult
decât atât.
Şi, până la urmă, o poţi numi ceartă când doar tu eşti cea
care strigă? Cred că singura contribuţie a lui BB a fost că a
clipit des, uitându-se la mine. Să fi fost oare ridicolă?
Ştiu doar că, uneori, certurile sunt necesare pentru ca
după aceea lucrurile să funcţioneze din nou şi, ca un adult
responsabil şi matur ce sunt, mă asigur că lucrurile vor fi
aşa cum trebuie. Spuneţi-mi voi un cuplu care nu s-a cer­
tat măcar o dată. De fapt, mai bine nu. (Wiki, despre tine
e vorba.)
Aşadar, ca să ştiu pe viitor, am făcut o listă cu ceea ce NU
trebuie să faci atunci când te cerţi:
1. Nu te certa în holul unui hotel, alege momentele şi lo­
cul. Nu toată lumea trebuie să ştie motivele pentru care
eşti furioasă.
ZOE SUGG

2. Trebuie să înţelegi că vocea ta este probabil mai răsună­


toare decât ţi se pare ţie.
3. Nu minimaliza propria supărare şi nu te preface că nu ai
nimic. Nu toată lumea poate citi gândurile altuia.
4. încearcă să rămâi detaşată, calmă şi să-ţi păstrezi sân­
gele rece. Pun accent pe cuvântul „încearcă", deoarece în
acest punct îţi vine să explodezi.
5. Dacă prietenul pleacă fără să spună un cuvânt după ie­
şirea ta nervoasă, nu rămâne locului, ca o stană de piatră,
prea multă vreme. Te vei simţi şi vei arăta ca o idioată.
6. Când, după aceea, în lift, vei începe să plângi isteric, aş-
teaptă-te să mai urce cineva după tine. La o adică, de ace­
ea există lifturile.
7. Să spui că suferi o criză de alergie severă te va face să
arăţi penibil. Este evident că plângi, aşa că poţi foarte bine
să accepţi situaţia şi să iei batista oferită de italianul între
două vârste.
8. Când îţi faci o ieşire spectaculoasă din scenă, asigură-te
că ai la tine cheia de la cameră. Vei fi pusă într-o situaţie
ridicolă dacă trebuie să te întorci la recepţie să-ţi iei alta,
9. Nu mai desface firul în patru de una singură, în camera
de hotel.
10. Nu mânca îngheţată când faci baie fierbinte, cu aburi.
Nu va fi uşor, mai ales că se topeşte cu viteza luminii. Co-
vrigeii mi se par alternativa potrivită.

Atât deocamdată. Mă simt prea rău ca să vreau să scriu


despre asta în continuare şi acum, că văd totul negru pe
176
Girl Online în turneu

alb, îmi dau seama că trebuie să-mi cer scuze pentru


ieşirea mea mult prea publică.
Pentru că, în fiecare relaţie, vor fi mereu încercări peste
care trebuie să treceţi împreună. Totul se reduce la faptul
că trebuie să fiţi suficient de puternici ca să ştiţi că o ceartă
(chiar şi una zdravănă) nu înseamnă neapărat sfârşitul.

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx


^€aflitoMVveiaeci -

După ce postez articolul pe blog, îmi închid laptopul şi simt că mi


se ridică o mare greutate de pe suflet. Există un motiv pentru care
îmi place să scriu şi să umplu colţişorul (privat) de pe internet cu
reflecţii despre viaţă şi sfaturi; este extrem de terapeutic. Când o
să-l văd pe Noah, o să-mi cer iertare pentru cum m-am purtat
în holul hotelului şi sunt sigură că şi el va face la fel. Vom trece
peste asta.
M ă uit afară pe geamul micuţ de lângă patul meu şi privesc cu
atenţie oamenii care se plimbă în soarele arzător.
Sunt în Roma.
Roma.
Un oraş pe care doar am visat că îl voi vizita. Oraşul lui Miche-*
langelo, Rafael şi al Sophiei Loren. Pot să stau în cameră şi să tot
analizez cearta cu Noah sau pot să profit la maximum de faptul că
sunt la Roma şi să-mi limpezesc gândurile, chiar dacă asta în­
seamnă să mă plimb de una singură. Parcă îl şi aud pe Elliot stri­
gând la mine să merg să explorez oraşul. De data asta, îl voi asculta.
M ă rostogolesc jos din pat şi mă târăsc până la oglindă. Arăt
deplorabil. M ă şterg cu un şerveţel pe sub ochii împăienjeniţi, apoi
mă străfulgeră un moment de încredere inspirat de Oceania dc
Puternică. Nu există nimic ce nu poatefi mascat de opereche de ochelari
Girl Online în turneu

\u¡n'udimensionaţiy îmi spun. îmi adun părul la spate într-un coc


iiriţlijent, înhaţ geanta (asigurându-mă că de data asta iau şi cheia
»Ir la cameră) şi ies grăbită pe uşă înainte să mă răzgândesc. Spre
irf/ire, trec pe lângă Larry.
— Penny? Unde te duci? Se încruntă, îngrijorat.
— In oraş, Larry. Mă duc în oraş. Simt că o iau razna dacă mai
iiu mult în cameră cu ochii pe pereţi.
— Lasă-mă să vin cu tine. Dacă te rătăceşti? Ai hartă?
I Iartă? Nici măcar nu m-am gândit la asta. Oceania mea cea
I’iitcrnică şovăie, dar îi spun să se adune. Scutur din cap.
— M ă descurc, pe cuvânt. Cred că am nevoie doar de puţin timp
».1 să îmi pun gândurile în ordine. Dacă mă pierd, te sun în mod
iiij»,ur sau chem un taxi şi vin înapoi. Sunt mare, Larry. M ă descurc.
îi zâmbesc şi îmi continuu drumul pe coridor.
— Măcar ia asta.
i^arry scoate un ghid prăpădit al Romei din buzunarul hainei.
( 'âiid îl privesc mirată, el ridică din umeri şi-mi spune ţâfnos:
— îmi place să mă documcntcz. Distrează-te, bine? Te sfa-
luicsc să mănânci câtă pizza şi îngheţată poţi. Nu există problemă
j )i‘ care carbohidraţii şi dulciurile să nu o poată rezolva.

De sub enorma boltă a Pantheonului, îi trimit lui Larry o


Hoaptă de mulţumire: fară ghidul său nu aş fi putut niciodată să
^’.iisesc vreunul din punctele turistice. Roma îţi taie respiraţia, atât
r tle frumoasă. La fiecare colţ te aşteaptă ceva magic. Cum am
it'şit din cameră, parcă mi s-a lipit aparatul de fotografiat de ochi.
Am rătăcit pe străduţele cu piatră cubică, gândindu-mă că mă îndrept
III direcţia cea bună, însă când m-am pomenit pentru a treia oară
1n faţa aceleiaşi fântâni, am decis să renunţ la mândrie şi să consult
j>;ludul lui Larry. Am reuşit într-un final să ajung la Pantheon.
l'ste plin de turişti, însă acelaşi sentiment magic se pogoară asupra
noastră imediat ce pătrundem în clădirea imensă, care este o oază
de linişte, departe de forfota de afară.
De la Pantheon, mă plimb pe drumul turistic până la Colosseum
şi mă aşez pe o bancă în parcul de afară, ca'să mănânc o bucată
uriaşă de pizza la pachet. Parcă sunt în altă lume: mă simt prizo­
nieră în paginile unei cărţi de istorie sau poate într-un fdm de te­
leviziune. încerc să-mi imaginez cum ar fi fost să intru în Colosseum
ca spectator, să-i urmăresc pe gladiatori călcând cu paşi mari în
arenă sau să privesc reconstituirea artistică a unei bătălii pe mare.
Ar fi fost ceva diferit faţă de concertele la care merg de obicei, dar,
dacă stau să mă gândesc mai bine, o parte dintre fanii de la spec­
tacolele lui Noah sunt atât de nebuni că ar fi în stare să îi vrea
sângele.
Reveria se destramă brusc în momentul în care sunt înconju­
rată de un grup de italience îmbrăcate în cele mai bune haine ale
lor de duminică. Pentru că pălăvrăgesc înfocate în italiană, gesti­
culând frenetic, încerc să identific motivul exaltării lor. Apoi o ză­
resc: o mireasă superbă care pozează cu Colosseumul în fundal.
Asta da fotografie de nuntă epică.
Mirele intră şi el în cadru şi amândoi par atât de fericiţi, strân-
gându-se în braţe în timp ce pozează. Fac şi eu o fotografie, dar
numai ca să i-o arăt mamei. Nunţile mă fac mereu să mă gândesc
la ea, iar ei o să-i placă foarte mult să îi vadă pe cei doi într-un
decor atât de grandios. Chiar lângă miri, un şir de domnişoare de
onoare stau aliniate pe iarbă, toate îmbrăcate în rochii din satin
roz. Sunt mai flamboaiante decât rochiile tradiţionale de domni­
şoare de onoare pe care le-am văzut în Marea Britanie. Din nou,
îmi dau seama că e ceva ce i-ar plăcea mamei foarte mult.
încep să zâmbesc când îmi amintesc albumul de nuntă al mamei
şi al tatei. Mama renunţase la cariera ei de actriţă ca să organizeze
nunţi, aşa că, evident, au avut cea mai extravagantă nuntă care s-a
Girl Online în turneu

pomenit vreodată. Au ales ca temă Nunta Regală, ceea ce, la sfâr­


şitul anilor optzeci, însemna stilul Prinţesei Diana dus la extrem,
nu stilul şic şi simplu al lui Kate Midddleton. Pentru nimic în
lume Prinţesa Diana nu s-ar fi lăsat pusă în umbră de posteriorul
surorii ei! De câte ori văd fotografii cu rochia de mireasă a mamei,
nu mă pot abţine să nu râd. In esenţă, erau valuri de satin crem
ornamentate cu ciorchini de perle mici şi cu cele mai bufante mâ­
neci pe care le-am văzut vreodată, mari aproape cât capul ei. Este
rlar că s-a dus spre altar săltăreaţă ca o bezea uriaşă.
Mama îmi povesteşte mereu că şi invitaţii au fost îmbrăcaţi la
fel de extravagant. Doamnele erau toate în rochii cu perniţe pen­
tru umeri, cu pălării asortate şi toate cele zece domnişoare de
onoare pe care le-a avut (da, zece!) aveau mâneci bufante, mănuşi
albe şi părul proaspăt făcut permanent. Sunt cu totul şi cu totul
ilezamăgită că am lipsit de la nunta părinţilor mei, chiar dacă pe
vremea aceea nu eram decât o lucire în ochii mamei mele.
Măcar am bine sădite în memorie cele trei ceremonii de reîn­
noire a jurămintelor, iar în curând urmează aniversarea celor trei­
zeci de ani de căsătorie. Orice scuză este bună pentru organizarea
unei petreceri de proporţii uriaşe în reşedinţa familiei Porter.
Cum nuntaşii petrecerii romane se îndepărtează, alţii sunt gata
să le ia locul. Parcă acolo e un transportor pentru fotografii de
nuntă. în timp ce urmăresc cum fiecare cuplu îşi ocupă poziţiile în
faţa Colosseumului, nu pot să nu mă gândesc cum va fi şi nunta
mea într-o zi. Mama va merge în oraş şi va organiza cea mai gro­
zavă nuntă pe care a facut-o vreodată, asta ştiu sigur.
Florile mele preferate, orhideele, vor fi pretutindeni.
Elliot va fi cavalerul meu de onoare.
Mama şi tata mă vor conduce împreună la altar, fiecare de o
parte şi de alta.
Dar va fi Noah cel care mă va aştepta în faţa altarului?
Acum o săptămână aş fi răspuns da, însă acum nu mai sunt atât
de sigură.
Mă copleşeşte un val de tristeţe când îmi reamintesc cearta
dintre noi. M ă simt sfâşiată între sentimentul de vină şi cel dc
furie şi nu mai ştiu ce să cred. Lacrimile îmi ameninţă ochii şi
obrajii încep să-mi ardă. Sunt atât de confuză.
Exact motivul pentru care am vrut să ies în oraş. M ă ridic bnisc
în picioare, speriind un stol de porumbei care se adunaseră la pi­
cioarele mele. Una dintre păsări zboară periculos de aproape de o
mireasă şi lansează un proiectil generos de găinaţ exact în direcţia
minunatei ei rochii albe, strălucitoare.
— Atenţie! strig, nefiind sigură că voi fi înţeleasă. Mirele ci
pricepe însă şi, galant, se aruncă în calea găinaţului de porumbel,
O şterg de acolo cât pot de repede.
Coada pentru intrarea în Colosseum se întinde până după colţ,
aşa că renunţ să mai fotografiez de aproape arena gladiatorilor.
Simt compasiune faţă de sărmanii gladiatori. Anul trecut m-am
simţit aruncată într-o versiune modernă a Colosseumului, unde
fiecare persoană de pe internet putea să-mi arate degetul mare îii
sus sau în jos pentru a-mi decide soarta. Eram suficient de bunii
pentru Noah?
In momentul acesta, mi s-ar arăta degetul în jos. Sigur aş ajunge
hrană pentru lei.
Gândul acesta mă face să mă cutremur. M ă hotărăsc să mă
îndrept spre un alt punct de atracţie al Romei înainte să mă întorc
la hotel: fântâna Trevi. Nu ştiu cum, dar am ratat-o prin drumurile
mele pe căi cotite spre Pantheon. Caut în ghid cum să ajung acolo
şi îmi fac un seifie rapid în faţa Colosseumului ca să i-1 trimit lui
Elliot, pe post de dovadă că vizitez într-adevăr oraşul.
Când ajung în sfârşit la fântână, rămân cu gura căscată. Nu pen­
tru că este extraordinar de frumoasă (şi chiar este), ci pentru că c
Girl Online în turneu

incredibil de aglomerată. Oamenii sunt lipiţi de ea ca sardinclc,


ni(r-un semicerc mare şi toţi încearcă să facă fotografia perfectă.
Hat în retragere, însă totuşi vreau şi eu să fac o fotografie şi apoi să
jilix. Reuşesc să mă strecor mai aproape, în faţa fântânii, să-mi
Mcot aparatul şi să fac o poză. Dintr-odată, îmi dau seama că soa­
iele străluceşte orbitor şi că sunt înconjurată de oameni şi încep să
li aiispir. încerc să scap de acest sentiment copleşitor şi să mă în-
Ilepărtez uşor de fântână, însă nu sunt în stare. M ă simt prizoniera
pi(;trei şterse a zidurilor fântânii şi tot ce văd când mă întorc sunt
leţcle celorlalţi oameni.
Inima îmi bate cu atâta putere în piept, încât am senzaţia că
• eilalţi o pot vedea zbătându-se. Gâtul începe să mi se strângă şi
nu mai pot să respir cum trebuie. îmi las capul în jos şi fug de
lingă fântână, împingându-i pe toţi cei care-mi stăteau în cale cu
iiparatul foto care se declanşează accidental. Ca prin minune, gă-
Mesc în apropiere o bancă goală, mă întind şi privesc cerul. Abia
tl;ică se vede vreun nor, dar mă străduiesc să număr şi cea mai pa­
lidă urmă de vapori de apa. M ă concentrez asupra respiraţiei, trag
tulânc aer în piept şi expir lung. Nici măcar nu-mi pasă în momen-
Hil acesta dacă mă vede careva. Trebuie să mă liniştesc.
După ce respiraţia revine la normal, mă uit la fotografiile pe
i ,uc le-am făcut în timp ce alergam prin mulţime şi le şterg ca să
eliberez memoria aparatului, însă o figură îmi atrage atenţia; o fată
I n o eşarfa roşie. Părul brunet îi este aranjat cu grijă într-un bob
neted, până la bărbie, dar ceva îmi este foarte cunoscut la ea. Mă-
ie!ic imaginea, însă ecranul mic al aparatului meu de fotografiat nu
mă lasă să văd prea bine.
îmi ridic privirea şi mă uit prin mulţime după fată, apoi o ză-
lesc plecând hotărâtă de lângă fântână, cu eşarfa fluturându-i în
v.iiit, ca un steag. Nu se poate. .. săfie oare ea?
Sar de pe bancă şi mă grăbesc să o ajung din urmă. Când ajung
lângă ea, întind mâna şi o ating pe braţ.
— Leah? o întreb. Tu eşti?
ic
^€apiUdldt^Je^/zeci^umu *

Desluşesc un moment de panică pe faţa lui Leah în momentul în


care se întoarce, iar un bărbat din spatele meu începe să strige.
— Hei! Rămâi pe loc!
Dar panica dispare în secunda în care mă recunoaşte, iar Leah
îmi zâmbeşte călduros.
— Penny! Slavă Domnului că eşti tu!
Priveşte peste umărul meu spre bărbatul din spate.
— E în regulă Callum, nu te alarma, nu este decât Penny Por­
ter, prietena lui Noah Flynn.
M ă trage spre o bancă din apropiere şi ne aşezăm. Garda ei de
corp stă în picioare, puţin mai departe, în spatele nostru. Leah se
uită la el.
— E în ordine, Callum. Poţi să te duci să bei ceva sau să mă­
nânci. Voi fi cu Penny şi nu se va întâmpla nimic.
Ezită pentru o clipă, uitându-se când la mine, când la Leah,
apoi dă din cap.
— Aproape că nu te-am recunoscut, îi spun după ce pleacă.
— Păi, ăsta este rostul deghizării, prostuţo. Cred că tu ai un
ochi foarte bun.
Se lasă pe spătarul băncii ca să prindă toată strălucirea soarelui.
Peruca pe care o poartă îi schimbă complet apariţia; blonda
hollywoodiană cu păr lung a devenit o brunetă cu părul tuns bob,
la nivelul bărbiei. Rujul roz îi scoate mult în evidenţă buzele,
schimbându-le forma naturală. Cu o pereche ieftină de ochelari
pe care îi poţi cumpăra de la orice magazin, vedeta pop pe care o
cunosc este aproape de nerecunoscut. Aproape.
— Nu-i aşa că Rom a este uimitoare? izbucneşte. Ai mâncat
îngheţată? Sincer, nu este nimic mai grozav pe pământ. Nici nu se
compară cu Pinkberry^ din L. A. Nu mă răsfăţ prea des cu dulciuri,
însă îngheţata este slăbiciunea mea absolută.
Dau din cap.
— Nu încă. Nici măcar nu ştiu în ce direcţie mă îndrept, ca să
fiu sinceră. In general, m ă iau după ceilalţi turişti sau încerc fară
succes să respect instrucţiunile din amărâtul ăsta de ghid.
începem să râdem şi totul pare firesc, ba chiar plăcut.
— Ei bine atunci, vino cu mine. Ştiu locul cel mai potrivit şi
sunt sigură că nu îl vei găsi în niciuna din acele cărţi.
Nu pot decât să-mi imaginez ce faţă o să facă Tom când o să-i
spun că, în Roma, am fost salvată de Leah Brov^n care m-a dus
după aceea la îngheţată. O fi el atras de muzica duh şi electronică,
dar l-am prins de mai multe ori uitându-se lung la fotografii cu
Leah Brow'n.
— Şi apoi, dacă mergem repede, pot să scap de Callum.
îmi face cu ochiul, apoi m ă ia de mână şi o pornim pe străzile
înguste ale Romei.
Este atât de ciudat să mă plimb cu Leah Brown, Bineînţeles că
acum nu aduce deloc cu Leah, deşi lasă să transpară ceva din per­
sonalitatea ei prin felul în care păşeşte plină de încredere, senină.
Nu este un fel de a fi pe care să-l ascunzi cu uşurinţă.

^Lanţ de restaurante specializate în deserturi îngheţate.


Ajungem în celc din urmă într-o piaţă mare şi eu încep să chiui
de bucurie. Unde te uiţi, vezi artişti şi şevalete, pictori care îşi ex­
pun lucrările sau care fac portrete trecătorilor. La fiecare capăt al
pieţei se află câte o fântână şi coloane imense, care se întind până
la cer. Tipic Romei.
— Asta este Piazza Navona, spune Leah, chicotind când îmi
vede figura uimită. Vino, locul unde se vinde îngheţata de care
ţi-am spus este chiar aici.
M ă trage într-un magazin mic, complet diferit de orice altă
gelaterie pe care am văzut-o până acum. în loc de mormanele pu­
foase tipice, aici îngheţata este ţinută în recipiente rotunde de
metal care sunt aproape goale, un semn evident al popularităţii ei.
— Poţi să şi mori după asta. E de fistic, spune Leah arătând
spre unul din recipientele de metal. Cu siguranţă este una dintre
favoritele mele.
îşi comandă o bilă de îngheţată într-o cupă. După ce bărbatul
morocănos care o serveşte îi întinde îngheţata, ia o porţie straşnică
pe linguriţa de plastic şi o duce la gură, scoţând în acelaşi timp un
sunet de satisfacţie.
— Mmmmmmm. Secretul este să cauţi îngheţată de fistic care
nu e prea verde. Asta înseamnă că e făcută din ingrediente natu­
rale, nu din chimicale. Tu ce îţi iei?
— Hm, gelato allafragola^ îi spun pe jumătate lui Leah, pe ju­
mătate vânzătorului, într-o încercare nereuşită de a vorbi în italiană.
Cu îngheţata de căpşuni în mână, ne întoarcem în piaţă, ne
cocoţăm pe marginea unei fântâni, uitându-ne la cei care trec pe
lângă noi şi la artiştii care lucrează. Este uimitor că nimeni nu o
recunoaşte pe Leah. Apoi descopăr că ceva este diferit la ea: e
foarte relaxată.
— Pot să îţi fac o poză? o întreb din senin.
Leah mă priveşte surprinsă.
— Nu o voi arăta nimănui, mă grăbesc să adaug. Doar că arăţi
atât de bine şi de relaxată, iar razele de soare cad pe clădirile acelea
vcchi din spate şi lumina este perfectă.
Spre uşurarea mea, ea zâmbeşte.
— Sigur că da.
Pun jos îngheţata, suficient de departe cât să nu intre în cadru,
apoi mă dau înapoi câţiva paşi ca să-i fac o poză. De o parte şi de
cealaltă a ei, trec oameni preocupaţi de drumurile lor zilnice, dar
lumina cade atât de frumos pe ea încât pare înconjurată de o lucire
vie, de aur. Parcă ar fi aura ei.
îm i dau seama de ce fratelui meu şi multor altor tineri le place
de ea; este frumoasă cu adevărat. în spatele ei se vede o statuie
sculptată cu multă migală, chiar în mijlocul fântânii, cu siluete care
ies din 2i^^.Asta zic şi eu perspectivă alternativă, spun în sinea mea,
amintindu-mi de subiectul temei pentru cursul de fotografie. lat-o
pe Leah, care are mai degrabă lucruri în comun cu statuia — un
lucru preţios, retras, ceva ce poate fi privit şi adorat, dar care nu
face parte din viaţa adevărată — stând în mijlocul tuturor, ca o
persoană obişnuită.
M ă uit la fotografie, mulţumită de rezultat. Mai fac câteva, iar
strălucirea lui Leah şi capacitatea ei înnăscută de a poza ies din
plin la iveală. îi arăt câteva imagini în miniatură pe aparatul foto,
dar deja ştiu că vor arăta mult mai bine în mărime normală. Leah,
pe de altă parte, dă semne de apreciere.
— Te gândeşti vreodată să vinzi fotografiile tale? Leah face un
semn din cap spre nenumăratele prăvălii cu obiecte de artă din
piaţă în timp ce eu îmi pun deoparte aparatul.
— Oh, nu ştiu. Nu sunt sigură că sunt destul de bune.
Nu te prosti, eşti foarte talentată. Asta vrei să faci după ce
termini şcoala? Să devii fotograf?
Ridic din umeri.
— Acum nu mai sunt atât de sigură. Cred că depinde de notele
pe care le iau la G C SE şi cât de bine mă descurc în liceu. Doar că
nu sunt sigură că poţi să-ţi faci din asta o carieră. întotdeauna am
crezut că la vârsta asta voi şti ce vreau să fac.
— Ce Dumnezeu este G C SE ? mă întreabă. E un fel de exa­
men pe care trebuie să-l daţi voi, englezii?
— D a ... e destul de important.
— Păi, examenele trec, însă cu talentul rămâi pentru totdeauna.
Sunt sigură că există nişte fotografi pe care îi admiri, nu? Totul
este posibil dacă tu crezi cu adevărat în tine, chiar dacă ce spun
pare răsuflat. Se poate foarte bine să fie un vers dintr-o piesă de-a
mea, dar există un motiv pentru care îl cânt. Râde. Trebuie să ţin­
teşti întotdeauna mai sus decât crezi tu că poţi ajunge.
începe să mănânce din nou din îngheţată şi se lasă liniştea,
timp în care eu reflectez la ce mi-a spus. Are dreptate. Nu voi
ajunge niciodată acolo unde îmi doresc dacă nu încerc măcar. Şi
este clar că va trebui să mă dedic în întregime acestui lucru dacă
vreau să reuşesc.
— Leah? O întrebare scurtă.
Termin de mâncat îngheţata şi mă şterg cu şerveţelul.
— Cum faci faţă celebrităţii?
încep să râd, încercând să împrăştii în văzduh emoţiile pe care
le am din cauza unei întrebări atât de directe.
începe şi ea să râdă împreună cu mine, dar simt, undeva as­
cunsă, o emoţie profundă.
— Este categoric nevoie de timp să te obişnuieşti. De aceea...
Ascultă-mă, sper să nu mă înţelegi greşit, dar îmi fac griji în legă­
tură cu tine şi cu Noah. Industria muzicală te poate înghiţi de vie
şi apoi scuipa afară dacă nu eşti pregătită pentru ea, mai ales dacă
eşti în linia a doua.
M ă priveşte încruntată, apoi ghicesc în ochii ei o urmă de
tristeţe.
— Presupun că de aceea eşti aici, de una singură?
încuviinţez.
— Ne-am certat tare şi...
— în hol? Da, am auzit.
— Ai auzit?
îmi doresc să fiu înghiţită de fântână acolo pe loc.
— Adică nu am auzit cearta, am auzit despre ea. Veştile circulă,
presupun. Nu vreau să te fac să te simţi prost, Penny. Dar sincer nu
îmi doresc să fii înghiţită de tot vârtejul ăsta. Eşti o fată grozavă,
cu un talent atât de pur şi de original şi este atât de uşor să te pierzi
cu totul în nebunia asta. Până să-ţi dai seama, ajungi să urmezi
visul altcuiva, în loc să-l urmezi pe al tău.
îmi vine în minte turneul şi cum, după fiecare oraş în care am
ajuns, m-am simţit din ce în ce mai puţin inspirată, tot mai puţin
eu însămi şi tot mai mult o piesă de mobilier. Cum m-am mulţu­
mit să fiu etichetată drept „prietena lui Noah”. Acum nu mai sunt
sigură că asta este suficient. Şi totuşi, ce etichetă îmi doresc?
— înţeleg ce vrei să spui, îi răspund, încercând să imprim vocii
cât mai multă siguranţă. Dar totuşi cred că Noah este altfel. Sau
mai bine zis, va fi altfel. Acum totul este nou şi palpitant pentru el,
însă cred că va rămâne acelaşi tip pe care l-am cunoscut de
Crăciun.
— Ai dreptate. Noah este minunat, Penny! Sunt cât se poate
de serioasă. Dar niciun tip nu merită să-ţi schimbi viaţa pentru el.
M ai demult, un fost iubit mi-a spus că nu voi avea niciodată suc­
ces cu muzica, iar eu l-am crezut. Lucra în Manhattan, agent de
bursă de succes, iar eu am trăit cu el. M ă dădeam peste cap ca să
o masă caldă în fiecare seară când venea acasă. într-o
mi am dat scama că trăiam visul lui, nu pe al meu. Eram nefericită,
Girl Online în turneu

nu neapărat în relaţia pe care o aveam, ci din cauza drumului pe


care începusem să merg în viaţă. M -am hotărât să mă mut înapoi
în L.A. şi să mă ocup serios de muzică. Iubitul m-a părăsit şi eu
am devenit o artistă pop de renume, cu două discuri de platină.
Câteodată, trebuie să ai grijă de tine. Dacă îţi doreşti suficient de
mult, vei fi răsplătită.
Rămân fascinată de femeia care stă chiar acolo, în faţa mea. Habar
n-am avut că Leah a avut asemenea greutăţi în viaţă sau greutăţi peste
ciire să treacă. Presupun că nu vezi decât partea strălucitoare a celebri­
tăţii, însă toată lumea are propriii demoni cu care luptă.
Soarele apune în timp ce noi ne îndreptăm agale spre hotel şi
vorbim despre cum a devenit Leah celebră.
Callum ne ajunge din urmă, roşu la faţă de parcă ar fi alergat.
O priveşte aspru pe Leah, dar nu poate rămâne mult timp supărat
pe ea, care îi spune pe un ton glumeţ:
— M ă poţi găsi mereu, dragule. Doar urmează drumul spre
îngheţată.

Ajunsă la hotel, mă hotărăsc să scriu pe blog despre sentimen­


tele mele faţă de situaţia cu Noah şi despre conversaţia cu Leah.
Am nevoie de opiniile celorlalţi. Degetele îmi rămân suspendate
deasupra tastaturii în timp ce încerc să-mi adun cuvintele care-mi
zbârnâie în minte.
30 iunie

Despre viaţă... şi despre alte lucruri mari


şi importante

OK lume, după ce am postat articolul de dimineaţă, am


petrecut în Roma una dintre cele mai grozave zile din via­
ţa mea, însă nu vreau să vorbesc despre asta deocamdată.
Acum este momentul pentru o întrebare importantă,
întrebarea care sunt sigură că le frământă de obicei pe
toate fetele de vârsta mea şi care mă chinuieşte şi pe mine
tot mai mult.
Este oare nevoie să ştiu acum ce vreau să fac după ce ter­
min şcoala?
împlinesc şaptesprezece ani anul viitor, în câteva săptă­
mâni încep cursurile pentru treapta A şi mă simt pierdută.
Când eram mică, voiam să conduc o dubiţă de îngheţată
pentru că ştiam câtă bucurie aduce celorlalţi. Acum, că
am mai crescut, simt în continuare că vreau să răspândesc
bucurie, doar că nu sub formă de îngheţată (deşi, să fim
cinstiţi, îngheţata aduce oricum bucurie oamenilor, mai
alos gelato italienească... dar despre asta, mai târziu).
Mi-a spus odată cineva că, dacă faci în viaţă ceea ce îţi pla-
co, nu vei simţi că munceşti nicio clipă. Este posibil să
Girl Online în turneu

dureze ceva timp până vei găsi ceea ce vrei să faci, dar,
până la urmă, trebuie să iubeşti ceea ce faci.
Cred că din cauza asta mi se pare totul atât de copleşitor.
Ştiu ce iubesc... aparatul meu de fotografiat. Şi, se pare că
fotografiile mele aduc multă bucurie celor din jur. Dar
cum transform asta în ceva concret?
în acest moment, mă simt furată de un curent învolburat.
Toţi prietenii mei se ocupă să-şi dezvolte pasiunile şi, cu
toate că ştiu unde vreau să fiu, lângă Băiatul din Brookiyn,
nu pot să nu mă gândesc că m-am îndepărtat de ceea ce
iubesc şi de propria mea identitate. După ce am vorbit în
această după-masă cu o persoană influentă, mi s-au des­
chis ochii şi acum înţeleg cu adevărat cât de important
este să-ţi urmezi propria cale în viaţă. Sigur că da, de-a
lungul acestui drum te pot însoţi tot felul de oameni, dar
tu trebuie să-ţi aminteşti că este drumul tău şi că se poate
îndrepta în ce direcţie alegi tu.

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx


♦ ^
* ^ € o f lU o M V i£ l z e c l ^ d o l *

După ce îmi scriu articolul, mă întind pe pat. Nu am încă niclt


veste de la Noah, aşa că nu am avut ocazia să-mi cer iertare şi crciî]
că, dacă îmi mai verific mult telefonul, o să fac băşici la degcU
Tocmai când îmi imaginez ce ar putea face Elliot în aceste mo»!
mente, telefonul îmi bâzâie lângă cap. Sar în sus şi îl apuc de parclj
ar fi Biletul de Aur de la Willi Wonka, un bilet care-mi va asigur*«,
iertarea absolută a lui Noah pentru ieşirea mea jenantă şi revenireu
la momentul în care suntem dezgustător de îndrăgostiţi.
Dar nu este Noah. Este un mesaj de la Leah.

Salut, Penny. Vreau să-ţi mulţumesc pentru această


după-amiază. A fost minunat să mă bucur de un mo­
ment de relaxare şi m-am simţit foarte bine cu tine. Te
rog să nu spui nimănui despre deghizare deocamdată.
Este un amănunt pe care nu vreau să-l afle prea multă
lume. Voi dezvălui eu totul când voi fi pregătită să fac
asta. încă o dată, te rog să nu te simţi jenată din cauza
lucrurilor pe care le-am povestit. Două surori care au
grijă una de cealaltă. PUPICI, L
1Q/1
Zfunbesc când citesc mesajul: mă simt consolată şi mai puţin
«}np,m ă în tot vârtejul acesta. E plăcut să ştiu că pot avea încredere
fit tM.
Am descărcat pe laptop fotografiile pe care i le-am făcut şi una
»liiiirc ele este pur şi simplu magică. Ea însăşi arată ca o sculptură
Miiniină; atât este de minunată. Nici măcar peruca şi ochelarii nu
|imI ascunde cât este de fascinantă şi de frumoasă. Ii trimit foto-
|if iilia care îmi place cel mai mult şi un mesaj.

îţi mulţumesc pentru azi x

Aud o bătaie în uşă. îmi arunc telefonul pe pat şi strig:


• Nu am comandat room-service\ Aţi greşit camera.
- Nu am adus mâncare, îmi pare rău.
ICste o voce pe care o cunosc prea bine. Acel accent american
i.lffuşit, tărăgănat, cu un strop de magnetism nu poate aparţine
tlri'ât unei singure persoane.
— Noah? îi deschid surprinsă şi îl văd în prag, sprijinindu-se
I u o mână de cadrul uşii.
Pare posac şi trist, nu l-am mai văzut niciodată atât de obosit,
însă zâmbeşte timid când mă vede, iar ochii i se înveselesc. E îm-
luăcat într-o pereche de pantaloni scurţi, un pulover croşetat lung
i,ii larg şi e încălţat în converşii lui vechi. Un fes îi strânge părul, iar
la gât are un lanţ care îi ajunge aproape în dreptul stomacului.
Arată atât de bine încât mi se taie respiraţia, şi nu se străduieşte
KIcloc pentru asta, lucru cât se poate de enervant.
— Pot să intru? mă întreabă în timp ce-şi vâră sub căciulă nişte
lire răzleţe de păr.
Ridic din umeri şi deschid uşa mai tare.
— Sigur că da, vino!
Intră în cameră şi se trânteşte în vârful patului, cu picioarelc
încrucişate, f^ ă să-i pese că e cu converşii murdari pe plapuma
mea.
— Penny, eu... începe să spună.
— Noah, te rog. Lasă-mă pe mine să spun ceva mai întâi. îmi
pare tare rău. Vorbesc serios. Nu ar fi trebuit să spun lucrurile pc
care le-am spus. A fost imatur din partea mea şi ştiu că ai lucruri
mai importante de făcut decât să mă distrezi de parcă aş fi sora ta
mai mică. Eram dezamăgită şi ştiu că sunt şi alte feluri prin carc
îţi pot spune asta, dar s-au strâns mai multe şi am explodat şi îmi
pare rău că s-a întâmplat în public şi îmi pare rău că a fost atât de
penibil şi îmi pare rău că...
— Opreşte-te! Noah pune un deget pe buzele mele. Ai vărsat
cuvinte pe tot covorul.
Zâmbeşte.
— Penny...
De data asta mă ţine de mână şi, aşezat pe pat, se uită direct în
ochii mei.
— Te iubesc. Te iubesc când eşti fericită. Te iubesc când verşi
pe mine suc din cap până-n picioare. Te iubesc când eşti tristă. Te
iubesc când sorbi milkshake. Te iubesc când mănânci mai multă
pizza decât îmi imaginam că poate mânca o fiinţă umană. Te iu­
besc când adormi la ora opt seara. Te iubesc când eşti agitată. Te
iubesc când te entuziasmezi ca un copil mare. Şi te iubesc când
eşti furioasă.
Simt o lacrimă în colţul ochiului drept şi mă străduiesc din toate
puterile să o păstrez acolo. Sunt aproape sigură că deja sclipeşte.
— Nu vreau să mă cert cu tine. Vreau să ne fie bine, înţelegi?
— Şi eu. îmi pare atât de rău pentru tot. E u ...
Nu mai spune că îţi pare rău! Suntem bine, mă întrerupe el.
Aciuii să lăsăm totul în urmă şi să mergem mai departe. Aş vrea să
Girl Online în turneu

pot rămâne şi să ne uităm împreună la un film în seara asta sau să


ieşim undeva, dar trebuie să ies la restaurant cu Dean şi cu cineva
(le la un ziar foarte important. Am vrut să trec pe la tine înainte să
plec ca să mă asigur că suntem bine.
Eu dau din cap şi îl las să mă tragă spre el şi să mă îmbrăţişeze
strâns. O îmbrăţişare prea scurtă. De câteva milisecunde. Până să
mă dezmeticesc, s-a îndepărtat de mine.
— Ţi-am adus şi asta.
Face un pas înapoi pe hol şi ridică un coş de nuiele.
— Ştiu că nu e totuna cu prezenţa mea lângă tine, dar sper să
te ajute, pentru că ştiu că nu a fost uşor de suportat tot ce s-a în­
tâmplat până acum.
Iau coşul de la el şi îl aşez pe pat.
— Ia-1 ca pe un substitut de Noah cadou, îmi zice zâmbind
melancolic. Ar trebui să plec şi să încerc să mă fac prezentabil
jientru cina din seara asta.
Vine spre mine şi mă sărută uşor pe buze, apoi se îndreaptă
spre uşă.
Nu este o imagine a lui care să-mi placă; spatele său, în timp ce
se îndepărtează de mine.
M ă întorc spre coş, care este acoperit cu ceva ce recunosc ime­
diat; hanoracul cu glugă preferat al lui Noah. II trag imediat peste
tricoul meu şi îi ridic gulerul ca să inspir mirosul lui de aftershave.
îmi suflec mânecile, care sunt mult prea lungi, şi mă uit în coş.
Pe fund este un DVD pe care scrie URMĂREŞTE-MÂ, alături de
multe produse de patiserie, care mai de care mai apetisante şi um­
plute cu o cremă albă, spumoasă.
Pun imediat DVD-ul în playerul de pe televizorul din cameră,
apoi mă aşez înapoi pe pat.
Imediat, pe ecran apare imaginea lui Noah.
Poartă aceleaşi haine cu care l-am văzut îmbrăcat puţin nuii
devreme, aşa că presupun că a făcut filmarea azi.
— Dragă Penny, spune Noah de pe ecran. Ştiu că te-am f^cui
să te înfurii. Ştiu că te-am întristat. Sunt două emoţii pe care nu
vreau să le asociezi cu mine. Nu ştiu în ce fel să-mi mai cer iertare,
dar sper să-ţi dai seama că sunt cât se poate de sincer.
— Sper că în acest moment stai pe pat, înfofolită în hanoracul
meu şi te pregăteşti să guşti una din prăjiturile din cutie. Am în­
trebat la recepţie: se pare că se numesc maritozzi^ şi sunt uncie
dintre cele mai romantice dulciuri din Italia. Ştiu că te gândeşti câ
filmarea asta tot nu este cu adevărat un substitut pentru mine. Şi ai
dreptate, nu este. Mi-aş dori să nu vorbesc unei camere de înregis­
trat. Mi-aş dori să fiu acolo cu tine şi să te scot la o plimbare ro­
mantică prin Roma... însă îmi dau seama cât de puţine lucruri
ştiu despre ce înseamnă un turneu. Cât de puţine lucruri ştiu des­
pre această carieră în care am aterizat. Deocamdată sunt un marc
neghiob ignorant care face promisiuni pe care nu le respectă.
— Penny, sunt unele lucruri pe care le ştiu sigur. Ştiu că iubesc
muzica şi mai ştiu că te iubesc pe tine. Aceste două lucruri ar tre­
bui să-mi ajungă.
— Aşa că, în caz că ai îndoieli legate de punctul doi, am făcut
pentru tine un mic montaj. Penny, tu eşti momentul meu de in­
trigă. Vreau însă să fii eroina principală în fiecare scenă din viaţa
mea. Sper ca ceea ce vezi să-ţi demonstreze asta.
Ceea ce urmează îmi umple ochii de lacrimi. Este un film cu
câteva din momentele mele preferate petrecute împreună: luna
mare, portocalie, pe care Noah mi-a arătat-o în New York; dimi­
neaţa de Crăciun, când am deschis cadourile împreună cu Bella în

' I )csci'l il-.ilicnesc care constă într-o chiflă dulce cu stafide şi coajă de lămâie,
niiipliUil cu iiişcă.
Girl Online în turneu

«iilhigeria lui Sadie Lee; petrecerea de şaisprezece ani, de Paşti,


I aiul Noah a venit cu familia mea în Cornwall; frânturi din con­
versaţiile noastre pe Skype pe care le-a înregistrat şi filmări despre
mrc nici nu am ştiut că există, cu mine privindu-1 pe Noah prima
il.ilă pe scenă.
Montajul este făcut pe piesa „Fata Toamnă”, care apoi se trans-
lunnă într-o versiune nouă a cântecului, pe care nu am mai au­
zii-o până acum. Este tulburătoare şi minunată: doar vocea lui
Noah şi chitara, exact cum îmi place să-l ascult. Cuvintele sădesc
in inima mea seminţe ce sunt sigură că vor continua să crească
ni âta timp cât va continua să bată.
Iubita mea pentru totdeauna
M i-ai schimbat lumea
Tu eşti aceafată
Nu am nicio îndoială
Că vomf i întotdeauna
împreună, iubito
^€afl£toMVielzecljiViel

Observ cu coada ochiului o lumină intermitentă şi îmi dau seainU


că este telefonul meu, abandonat pe măsuţa de lângă pat şi pus p#
silenţios. M ă întind peste plapumă şi pun mâna pe el, cu gândul
încă la conversaţia pe care am avut-o cu Noah. Deschid telefonul
şi văd pe ecran că am unsprezece mesaje primite de la Elliot. SinU
un gol în stomac. Elliot nu-mi trimite niciodată atâtea mesaji,
Sigur s-a întâmplat ceva grav. Le deschid pe toate cât de repede pot

PENNY

PENNY, TE ROG SUNĂ-MĂ

UNDE EŞTI?

AM NEVOIE DEŢINE

PENNY, TE ROG SUNĂ-MĂ!

PENNY, PE O SCARĂ DE UNU LA URGENT SUNTEM


CAM PE LA 100
Girl Online în turneu

SUNT PE SKYPE

AŞTEPT

Te rog, Penny, sper să ajungi repede...

Ti scriu cât pot de repede înapoi.

SUNT AICI! înni pare atât de rău. Mai eşti pe Skype?

Nu aştept să-mi răspundă, ci îmi deschid dintr-o mişcare lap-


itipul şi îl sun pe Skype. Durează secole până răspunde, iar nerăb-
ildir.i mea creşte vertiginos. Simt că mă cuprinde panica, dar
rti iMsla este înlocuită de uşurare în momentul în care faţa lui Elliot
gptuc pe ecran.
Penny, ÎN SFÂRŞIT!
Nu prea îmi dau seama cum să interpretez expresia de pe faţa
lui ICIliot, fiindcă mă priveşte pe deasupra ramelor verzi ale oche-
Ifliilor săi pătraţi. Este o expresie pe care nu o văd prea des.
Elliot, dacă m-ai speriat cu nouă mesaje disperate doar ca să
îUit săpuneşti că nu am vizitat destule locuri în turneul ăsta, să ştii
( rt IUI e deloc amuzant. M-ai îngrijorat.
încerc să desluşesc pe faţa lui şi cele mai neînsemnate urme de
tiiiior şi aştept să se destindă şi să înceapă să râdă, dar nu o face.
— Penny, cum se numea cel care te hărţuia şi de care îţi faceai

Simt că inima mi se opreşte în loc.


— Te referi la AdevărulGolGoluţ? îl întreb, dorindu-mi să nu
fie adevărat.
Lui EUiot îi cade faţa.
— Ce s-a întâmplat? De ce mă întrebi?
201
ZOE SUGG

— Nu cred că se numără printre fani, spune Elliot, cât se poate


de amărât. Nu, decât dacă nu cumva este unul foarte dedicat.
îmi duc mâinile la tâmple şi mă tem de ce e mai rău.
— Ce s-a întâmplat?
Elliot oftează.
— Eram în metrou şi mă întorceam de la o şedinţă foto a re­
vistei când am primit e-mailul ăsta ciudat de la o adresă necunos­
cută. Ţ i l-am transmis şi ţie.
îşi pune mâinile în cap şi dispare după ele.
Deschid repede e-mailul şi observ că Elliot mi-a transmis uii
mesaj primit de la AdevărulGolGoluţ. Nu vreau să îl deschid, dar
trebuie să văd ce l-a speriat pe Elliot atât de rău.

De la: AdevărulGolGoluţ
Către: Elliot Wentworth
Subiect: CITEŞTE-MĂ

Penny se desparte de Noah, altfel asta o să facă înconjurul


internetului.

FIŞIER: imaginei052.jpg

Dau clic pe imagine şi simt şi mai adânc golul din stomac. Este
fotografia în care Alex şi Elliot se sărută, în balcon, la concertul lui
Noah. E o poză tare drăguţă şi mai că îmi vine să zâmbesc, atât
sunt dc simpatici amândoi. Se vede de la o poştă că se iubesc, fe­
ţele le strălucesc în luminile de scenă, iar în jurul lor sunt specta­
tori care privesc fascinaţi concertul lui Noah. Ca şi cum, în accl
moment, nu mai există nimeni pe lume în afară de ei doi.
Dar pentru că Alex nu a mărturisit familiei că este gay, o foto­
grafie ca asta... i-ar putea zdruncina întregul univers.
202
— Tu ai făcut fotografia, nu-i aşa? La concertul din Brighton?
T«i încrucişează braţele şi le aşază pe genunchi.
— Aşa e, dar...
— Dar nu te-ai gândit să menţionezi faptul că era şi această
poză în telefonul tău când ţi-a fost furat, iar acum cineva ameninţă
h ;1 o facă publică. Alex va fi furios când va afla că putem fi şantajaţi

in felul ăsta. Şi bineînţeles că tu nu te-ai gândit că ai în telefon


(cva atât de incriminator, fiindcă nu te-ai gândit deloc la mine şi
l.i relaţia în care sunt.
Nu l-am mai văzut niciodată pe Elliot aşa. Este în acelaşi timp
liirios, trist şi iritat.
Dar şi eu sunt furioasă.
— OK, îmi pare rău. Nu am fost chiar în apele mele atunci
t âiid s-a întâmplat, Elliot, şi mă simt îngrozitor că ai fost târât în
tişu ceva. Atunci nu am ştiut cu certitudine care sunt intenţiile
iU'cstei persoane, dar am impresia că acum totul devine foarte clar.
Vcnny se desparte de Noah. Cineva nu vrea ca noi să fim împreună.
— Penny, nu ştiu ce să fac! Trebuie să îi spun lui Alex. Dacă se
află...
Elliot oftează adânc. Pare doborât, de parcă tot ce s-a întâm­
plat l-a lăsat şi fară ultima picătură de energie.
— Tu ştii cum e el când vine vorba de noi, Penny. Nu are curaj
Hă le spună prietenilor şi părinţilor. Chiar şi atunci când suntem
undeva departe de Brighton, unde nu ne cunoaşte nimeni, rareori
iit'. întâmplă să mă ţină de mână. Concertul ăla a fost unul dintre
ccle mai frumoase momente din relaţia noastră. Iar casa ta este
iianctuarul nostru. Dacă va începe să creadă că nici cu tine nu sun-
l(Mn în siguranţă... se va supăra tare rău.
Mintea îmi este asaltată de imagini cu Alex absolut îngrozit de
simpla existenţă a acestei fotografii, punct, ca să nu mai spun că
fotografia este pe mâini greşite. Cu toate că această poză nu ar
afecta multă lume, pentru Alex ea reprezintă un pas importiuit,
unul pe care el cu siguranţă nu este încă pregătit să îl facă.
In plus, sunt sigură că, în secret, Elliot şi-ar dori să aibă aceaati
fotografie ca poză de profil. Nu l-am mai văzut până acum atât ds
fericit în nicio altă relaţie. Ceea ce îl întristează pe Elliot este fap­
tul că nu poate să-şi exprime sentimentele aşa cum ar dori. I-af
plăcea să se ţină de mână, să se îmbrăţişeze pe o pătură vara, la uit^
picnic în parc, dar Alex nu a ajuns încă în acel moment.
— Nu ştiu ce să spun, Elliot. îmi pare atât de rău că am f^cuf
acea fotografie şi că mi-au flirat-o din telefon. Probabil au avut
suficient timp să descarce şi ultima tură de poze pe care le facuscirt
înainte să schimb parolele. Cum de ştiu până şi faptul că Alex esta
o persoană cu secrete?
îmi pică brusc fisa că AdevărulGolGoluţ nu este un fan obsedai,
Dar care sunt şansele ca telefonul meu să cadă în mâinile cuiva oara
mă cunoaşte şi care are astfel de planuri? A fost un accident.
îmi storc creierii ca să încerc să-mi dau seama cine ar putea îl,
Să fie Megan? Să fie prea mare coincidenţa că ne-am întâlnit iu
public exact după ce mi-am pierdut telefonul? Ea ar fi fost
surprinsă să găsească o poză cu Alex şi cu Elliot la mine în telefoUi
fiindcă nimeni nu ştie că sunt împreună. Să fie încă supărată dujiâ
cearta noastră şi geloasă pe relaţia mea cu Noah? Cu siguranţă cA
nu, mai ales după discuţia pe care am avut-o după concert. Totul o
mult prea ciudat.
— Am crezut că ai priceput, Penny. Din start o asemenea fotof-
grafie l-ar nelinişti pe Alex.
Elliot arată bizar.
— Ştiu. îmi pare rău, E. M ă ştii doar... fac mereu fotografii,
oriunde. Nu m-am gândit că o va vedea altcineva. Nu aş fi postat-o
niciodată^ nicăieri, fară să te întreb mai întâi.
încerc în continuare să-l liniştesc pe Elliot, însă el rămâne de­
moralizat şi rece.
— Pot să mă întorc acasă dacă vrei. Să încerc să îndrept lucrurile?
— Nu, nu, e OK, Pen. M ă descurc. Şi, indiferent ce se întâmplă,
iiu lăsa treaba asta să intervină între tine şi Noah, nu este decât o
ftiluaţie tâmpită în care cineva vrea să te intimideze. Aş face bine
m;1-1 sun pe Alex şi să-i spun...
încheie conversaţia facându-mi cu mâna trist.
Timp de câteva minute stau şi mă uit paralizată la ecranul ne-
f-'i u, incapabilă să iau o decizie. Dar EUiot are dreptate, este vorba
ilc cineva care vrea să mă intimideze şi nu va putea să ne distrugă
K'laţia. Decid că nu mă pot descurca de una singură în această
'.iluaţie.
Intru din nou pe pagina mea de e-mail şi trimit tuturor priete­
nilor apropiaţi şi membrilor familiei un mesaj în care îi avertizez
ilcspre această intimidare şi despre posibili hărţuitori şi le spun că
H i l âng toate dovezile ca să merg la poliţie. Astfel, dacă esie Megan

Miui altcineva care mă cunoaşte, vor şti că vorbesc serios.


Eu sunt Oceania cea Puternică şi nici un bu/Iy nu îmi va ame-
niiiţa familia şi nici nu mă va împiedica să-mi trăiesc visul.
* *
^€ofutoMt^ei/zeci^pxit\Uy^

Sunt cu bagajele aproape gata şi pregătită să plec din Roma cAiU


mă năpădeşte un val de tristeţe. Cu toate că am reuşit să explorc
puţin ieri, am senzaţia că nu am reuşit decât să adulmec minuiifti
ţiile ascunse ale acestui oraş superb. M ă uit pe geam şi promit n
mă întorc.
în uşă se aude o bătaie puternică şi, pentru o clipă, am impresii
că am întârziat, însă mai e timp destul.
— Penny? Eşti acolo?
— Vin acum!
îi deschid uşa lui Noah. E cu rucsacul atârnat pe umăr şi observ
o etichetă mică pe care sunt trecute datele lui Dean. E atât ds
obişnuit să fie dus dintr-un loc în altul că nu mai ştie unde trebuia
să stea peste noapte sau la ce oră are următorul avion. Dean sa
ocupă de toate detaliile astea administrative ale vieţii lui.
— Am văzut e-mailul de la tine de dimineaţă. Ciudatul ăla şi-n
făcut din nou apariţia?
încuviinţez.
— De data asta cu Elliot.
— Nu-mi vine să cred! E o idee buna să ţii evidenţa tuturor
incidentelor. îi putem da apoi toate informaţiile lui Dean, iar el se
Vil ocu[')a să meargă la poliţie.
Girl Online în turneu
IC o idee grozavă, îi răspund, uşurată că p o t să-mi descarc
|ţi|h Ini în faţa cuiva.
Şi acum, ma cberie, eşti gata de drum?
Spre Paris?
Mit strâmb, încercând să par sofisticată, cu un aer parizian.
Mais oui\ Nu am fost niciodată mai pregătită.

fiiiiit atât de entuziasmată când aterizăm la Paris, încât îmi


♦itu' iiit alerg de colo-colo ca un copil la Disney W orld. Din mă­
linii ciirc ne duce de la aeroport la hotel, privesc cu gura căscată
|*ii iuilc minunate pe lângă care trecem.
Mama a iubit mereu Parisul, mai ales că, ori d e câte ori e aici,
iit impresia că trăieşte în filmul „Amelie“. E locul ei preferat din
fiirtltl lumea şi, la optsprezece ani, a fiigit de acasă ca să guste pen-
fiu fâtcva luni din minunata viaţă boemă în Cartierul Latin.
Al nm, ea şi tata vin aici în vacanţe scurte ori de câte ori au ocazia.
In 'ilârşit, acum am şi eu ocazia să văd de ce le place atât de mult.
Sunt în oraşul iubirii cu băiatul pe care-1 iubesc. Poate fi mai
inhnuiat de atât?
- Parisul va fi cel mai grozav, Penny! în seara asta vor veni l
tju’i'tacol cei mai tari jurnalişti şi vor face cronici. Va trebui să fim
hbii buni ca niciodată şi să cântăm mai bine c a niciodată, zice
Noiih în timp ce ieşim din maşină, în faţa hotelului.
ICste cel mai splendid hotel în care am stat p â n ă acum, cu por-
hui care ne preiau bagajele şi le cară pe o scară uriaşă. Este exact
rtfa cum mi-am imaginat că va fi hotelul în care vom sta la Paris şi
itiiit sigură că sejurul aici va fi foarte romantic. M ă întorc şi mă uit
K» Noah, pe faţa căruia citesc nerăbdarea şi entuziasmul şi zâmbesc
huf;, cu gura până la urechi. E genul acela de zâm bet pe care îl ai
iloar atunci când te roagă bunicii să pozezi îm preună cu firaţii tăi
mai mici. Nu sunt foarte sigură că este un zâmbet atrăgător, dar, în
momentul acesta, nici nu-mi pasă.
— Şi, apoi, PETRECEREA DE DUPAĂĂĂ!! începe să urltl
Blake din spatele nostru, în disonanţă totală cu atmosfera altmin^
teri măreaţă şi serenă.
Noah se răsuceşte pe călcâie şi bate palma cu Blake. Este searu
pe care toată lumea a aşteptat-o cu foarte multă nerăbdare: searn
în care are loc cea mai mare petrecere de după concert din turneu*
Are loc într-unul din cele mai tari cluburi de noapte din Paril^
unul în care în mod normal nu aş avea voie să intru (mai ales cfl
sunt minoră), dar, pentru că e o petrecere privată, e în regulă. N\i
am mai fost niciodată la o petrecere de după, în afara cazului in
care se pune faptul că m-am întâlnit cu cel mai bun prieten dupfi
balul de clasa a unsprezecea, care a fost un dezastru total, şi m-ain
umflat cu pizza cât pentru o lună...
Noah mă lasă în faţa camerei de hotel, apoi se grăbeşte să plcc’8
spre sala de concerte; nu mai au decât câteva ore până la spectacol,
Trag adânc aer în piept: camera de hotel este uluitoare. Un paf
imens, cu tăblie aurie şi cuverturi din catifea rubinie. Geamurile
înalte se deschid într-un balcon mic de pe care zăresc vârful
Turnului Eiffel. E perfect.
M ai sunt câteva ore până când trebuie să plec la concert, aşa cil
profit de ocazie ca să golesc toată valiza pe pat. Seara asta va îl
diferită de celelalte deoarece voi sta la braţul lui Noah în faţa mul­
tor persoane.
Problema e că habar nu am cu ce să mă îmbrac la o astfel de pe­
trecere. Şi nu vorbim despre o simplă petrecere de după, ci de ccfl
la care vor veni cei mai grozavi invitaţi: toţi tipii de la The Sketch,
prietenele lor (sub acoperire sau nu), echipa de management. Leah
Brown şi anturajul ei, Noah şi restul trupei, toţi membrii echipci
Girl Online în turneu

h Iniice din turneu. Probabil că paparazzi şi presa vor forma şiruri


iif '.li'irşite pe stradă, ca să nu mai pomenim de fani.
Mă holbez în oglinda mare, a cărei ramă împodobită şi poleită
işt asortează perfect cu tăblia aurie a patului. Este genul de oglindă
jii fai'e mi-o pot imagina pe Maria Antoaneta privindu-se, dar, spre
tU'oscbire de ea, aceasta nu este seara dinaintea execuţiei mele.
ItiMil în puloverul imens al mamei şi în colanţi mă simt oricum,
numai şic nu. Ca să fiu sinceră, niciuna dintre ţinutele mele nu mi
st' pare potrivită. Nu este momentul să mă îmbrac cu o rochie
lunp;ă, demnă de un ceai dansant. Tot ce am pare foarte copilăresc
şi (‘oarte nasol.
Ştiu că Noah mă iubeşte indiferent de cum arăt, dar în seara
tiwl.i nu vreau să mă simt ca tânăra de şaisprezece ani care probabil
nu ar trebui să fie prin baruri împreună cu iubitul ei celebru. Vreau
sil mă simt sexy şi şic. Poate că machiajul va rezolva totul, dar nu
sunt un as în domeniu, aşa ca Megan şi ca alte prietene ale mele.
Inhaţ trusa de machiaj din valiză şi mă aşez cu picioarele cruciş
in liiţa oglinzii mari. îmi scot dermatograful şi mâzgălesc ceva în
juiul ochilor, apoi încerc să-mi pun nişte gene false. D upă ce mă
iau la harţă cu amândouă seturile de gene preţ de douăzeci de
minute, renunţ în cele din urmă şi încerc să mai aplic nişte tuş, ca
u>\ egalizez totul. Nu sunt sigură că am reuşit.
în continuare, ştiu că trebuie să mă ocup de tenul meu palid.
Inccp să cred că arăt mult mai gotic decât mi-am propus. Oare ce
.11' spune o specialistă în machiaj cum e Kendra? M i-ar sugera
tiii-mi pun puţină pudră bronzantă? Ar recomanda un ruj roşu?
Sau rujul roşu e de evitat cu atâta tuş la ochi? In astfel de mo­
mente, mi-ar prinde bine să o am alături de mine pe Megan, deşi
nu mi-am imaginat niciodată că-mi voi dori aşa ceva. Apoi îmi
vine în minte altcineva.
— Salut, Leah. Sunt Penny.,. Ám, tocmai mă machiam şi mft
întrebam... crezi că la un machiaj smokey eyes ar trebui să-mi pun
ruj roşu care să bată mai mult în portocaliu sau în roz...
Nu apuc să mai deschid gura că Leah mă întrerupe.
— PUNE JOS RUJUL, DRAGA MEA. în ce cameră eşti? Vin
acum.
*. *
^€oflitoMVielzeci^(md

i Io a n a prin Paris împreună cu Leah Brown într-o maşină cu şofer


it im trat în topul atracţiilor acestui turneu. După ce mi-a smuls de
|u* ochi genele false prinse precar şi mi-a şters linia îngroşată
tl(‘ tuş, Leah a insistat să ieşim şi să mă ajute să mă pregătesc.
I'ri xna oprire: magazinul Sephora, unde nu mai conteneşte să cu-
It'.igă produs după produs, pe care eu le aşez frumos în coşul de
IUI TQpărături.
I — Leah, nu ştiu ce să fac cu jumătate din aceste produse. Adică,
jti ( >babil că pot ghici dacă e nevoie...
întorc o cutie cu tatuaje semipermanente ruginii şi brusc îmi
il.jui seama că habar nu am ce să fac cu ele. Când au revenit aceste
I I lU u a je la modă şi unde se aplică?
j* Leah îmi smulge pachetul din mână şi îl aşază înapoi în coş.
I — Nu ţi le vei pune tu. O să-mi chem echipa de machiaj şi
I I iK x fu ră să vină să te ajute. Iar tatuajele aste sunt de ceva timp ul-
I U11 :iul răcnet, Pen. Tu nu citeşti Glamour}
In timp ce ne plimbăm prin magazin, încerc să ignor faptul că
L I i'i lalţi ne remarcă prezenţa sau, mai bine zis, prezenţa lui Leah.
Al ară, în faţa magazinului, s-a adunat deja lume şi am observat
l a personalul magazinului s-a dus înspre curioşi ca să nu-i lase
irt intre.
■— Păi, ba da. îmi place Gîamour. E preferata mea.
Zâmbesc neconvingător şi sper să nu se prindă din vocea mea
că^nint.
■— Oh, slavă Domnului. Mai că am crezut altceva.
Râde şi îmi trage un ghiont amical, în timp ce pune în coş ceva
pe care scrie „ulei bronzant uscat”.
Când coşul de cumpărături începe să dea pe dinafară de pro-
de înfrumuseţare de a căror existenţă nici măcar nu ştiam,
Lg^h îl duce la casă, unde o angajată începe să le scaneze. Totul
gj^nge la peste o mie de euro, iar eu rămân mască.
■— Leah, îţi mulţumesc mult că mă ajuţi, însă nu-mi permit
ţ^j^te astea...
-— M ă duc să iau produsele şi să le pun înapoi pe raft, dar Leah
prinde de braţ.
— Voi, englezii, sunteţi atât de politicoşi. Ce drăguţ,
întinde o carte neagră de credit şi vânzătoarea o trece prin
dispozitiv.
-— Mulţumesc frumos, spune Leah grăbindu-se să ia toate cos­
meticele care sunt puse în două pungi imense de hârtie legate cu
panglică alb-negru.
Bonnejournée. Vreau să-ţi spun că îmi place tare mult mu-
ta, i se adresează vânzătoarea cu un accent franţuzesc uluitor.
Aş vrea eu să vorbesc la fel de sexy. Poate ar trebui să lucrez
p^ţin la accent ca să-l dau pe Noah pe spate? încerc şi eu un Au
^¿Doir, dar vânzătoarea se uită chiorâş la mine, sugerând că nu ar
ţj.gbui să mai încerc vreodată să vorbesc franţuzeşte.
Sărim înapoi în maşină şi Leah îi spune şoferului unde mer-
ggin mai departe. El întoarce pe un bulevard larg, pe ale cărui la-
sunt înşirate numai magazine de designeri despre care am
^jtit în revistele de. modă ale mamei. Fiecare magazin pare să vrea
¡1întreacă pe cel de lângă el prin decorurile extravagante din
Girl Online în turneu

vitrine, cu manechine contorsionate în diferite unghiuri cHpln/li


de flori muhicolore pretutindeni. Jur că am zărit o rocliu* Ihi uta
doar din prăjituri. Judecând după siluetele femeilor care intră şi icH
din magazine, probabil că doar aşa se apropie şi ele de o brioşă,
Când ne oprim în faţa unui astfel de magazin, îmi dau scaniii
că Leah e pe punctul să cheltuiască şi mai mulţi bani cu mine şi
mă simt stânjenită.
— Leah, tot ce faci este mult prea frumos. Aş vrea să existe o
modalitate să îţi dau banii înapoi.
Ea îşi aşază mâna pe a mea.
— Penny, te rog lasă-mă să fac asta. îmi place că pot să o fac.
Nu prea îmi rămâne mult timp să ies cu prietenele la cumpărături
şi, oricum, aveam nevoie să-mi fac puţin de cap. Şi ce ocazie mai
hună să o fac decât cu tine, pentru tine? Eu am tot ce-mi trebuie
şi mai mult decât atât, aşa că taci şi simte-te bine.
Deschide portiera şi mă trage după ea pe trotuar.
Intrăm în fugă în cel mai apropiat magazin şi, când mă uit în
josul străzii, văd o mulţime de paparazzi care se bulucesc în direc­
ţia noastră. Odată ajunse în spaţiul protector al magazinului, bli­
ţurile scăpărătoare ale aparatelor de fotografiat încep să lumineze
vitrina principală.
— Uau, Leah, nu mă mir că uneori ieşi în oraş deghizată, zic.
— Mie îmi spui, îmi răspunde, dându-şi ochii peste cap.
Se duce direct spre umeraşe şi începe să scoată rochii pentru
mine, îngrămădindu-mi-le în braţe. Ajung să probez rochii carc
sunt mai scumpe decât bugetele de nuntă cu care lucrează mama.
Mă rostogolesc din cabina de probă într-o rochie de cocktail dc
culoare roz şi pantofi din piele de şarpe cu tocuri cui mult prea
înalte. Am senzaţia că un vânt mai puternic ar putea să mă doi)« »ai(v
— Nu sunt sigură. M ă simt aiurea.
M ă uit în jos la şoldurile mele şi la gleznele slăbănoage şi mă
strâmb.
— Penny, ai un corp extraordinar, îmi zice Leah. Ai forme ro­
tunjite exact acolo unde trebuie. BUCURĂ-TE DE ELE!
— Nu pentru corpul meu mă tem. In tocurile astea, sunt un
pericol public.
— Mademoiselîe? Poate doriţi să probaţi ceva un peuplus elegant?
Parizianul micuţ care se ocupă de magazin este elegant din cap
până-n picioare, de parcă ar avea stabilită o întâlnire cu regina.
— Ceva m ai... sofisticat?
îmi întinde o rochie neagră din satin, fară mâneci, cu o fundă
mare în talie şi cu inserţie de dantelă pe tot spatele, până jos.
M ă simt de parcă bărbatul acesta îmi pune în braţe un nou
născut. Nu ştiu cum să ţin rochia, cum să reacţionez, cum va arăta
pe mine, dar o iau în cabina de probă. După ce mă chinuiesc o
vreme cu sutienul adeziv, care e o absurditate, ies în cele din urmă
din cabină. Sunt întâmpinată de o linişte încremenită, urmată de
ropote de aplauze. Până şi Callum, garda de corp a lui Leah, apla­
udă cu frenezie.
— Oh, Penny, arăţi absolut minunat! N-ai cum să dai greş cu
LBD^
M ă încalţ cu o pereche de pantofi negri cu toc cui, mai joşi
decât cei dinainte (zece centimetri faţă de cincisprezece), apoi mă
privesc în oglindă şi, în premieră, constat că nu sunt îngrozită. în
viaţa mea n-am fost o apariţie scânteietoare. Chiar dacă m-am
îmbrăcat frumos la nunţi sau pentru balurile de sfârşit de an, pre­
feram mereu genul vintage — excentric celui sofisticat elegant.
Acum însă, privindu-mi ţinuta, simt că pentru prima dată în viaţa

' Little Black Dress (în original), micuţa rochie neagră


Girl Online în turneu

mea sunt adult. In rochia asta, arăt ca şi cum locul meu chiar este
la braţul lui Noah.
— Mon Dieu! exclamă Leah într-o franceză perfectă, lucru de­
loc surprinzător.
Se uită îngrozită la ceas.
— Ce târziu e! Trebuie să mă duc la sala de concerte, altfel
managerul meu mă omoară. Jacques, te ocupi tu ca rochia să fie
călcată cu aburi şi trimisă la hotel, gata să fie îmbrăcată? Penny, de
câte ori ai văzut concertul?
— A, cred că de patru ori până acum.
— Atunci, dacă suporţi să lipseşti o seară, fa asta. Lasă-i pe cei
din echipa mea de machiaj şi coafură să-şi arate talentele, apoi
îmbracă-te cu rochia. Vin să te iau după spectacol ca să mergem
împreună la petrecere. O să-i dai pe spate.
Nu mă pot abţine. M ă arunc spre Leah ca s-o îmbrăţişez şi o
cuprind cu putere de după gât.
— îţi mulţumesc mult, mult de tot!
— O, draga mea, cu cea mai mare plăcere. Acum, ai mare grijă
de rochie. Nu vreau să se întâmple absolut nimic, nici cu rochia,
nici cu tine până diseară. Şi asta nu e o rugăminte, e un ordin.
^ '^ ^ a f lU o M V v e i/ z e c i^ ^ jO A e ^

Leah mi-a dat instrucţiuni clare ce să fac după ce ajung la hotel:


să fac o baie, să mă dau cu gel exfoliant, să mă rad pe picioare şi să
aştept sosirea comandoului ei de frumuseţe. Faptul că nu trebuie
să mă agit ca să ajung în culise mi-a ridicat parcă o greutate de pe
umeri şi chiar îmi face o mare plăcere să folosesc cada cu picioare
în formă de gheară din baia mea frumoasă. Deschid robinetele
aurii şi apa fierbinte începe să curgă. Arunc în apă o bilă de spumă
efervescentă pe care am găsit-o când am dat iama prin rafturile de
la Sephora şi privesc cum picăturile de ulei de trandafir colorează
apa într-o nuanţă pală de roz.
în timp ce cada se umple cu apă fierbinte şi aburii se împrăştie,
îi scriu un mesaj lui Noah.

Salut, nu te îngrijora, dar am chef să mă relaxez în sea­


ra asta, aşa că rămân la hotel până începe petrecerea
în loc să vin la concert. E OK? xx

Aproape instantaneu, primesc înapoi un mesaj îngrijorat.


216
Girl Online în turneu

Eşti sigură? E totul în ordine? Vrei să îl trimit pe Larry să


îţi aducă nişte supă de pasăre sau poate altceva? Ştii că
aş prefera să fiu cu tine acum!

Ştiu. Sunt bine, pe cuvânt. Nu sunt bolnavă, doar mă


relaxez. Ne vedem mai târziu, xx

Te iubesc XX

Şi eu te iubesc

Baia este exact ce aveam nevoie ca să-mi limpezesc gândurile.


M ă întind pe spate şi las balonaşele de săpun să mi se spargă de
piele, în timp ce le cern printre degete. Indiferent cât de plăcut e
stilul ăsta de viaţă, îmi este dor de casă. Nu aş putea trăi aşa mereu,
tot timpul pe drumuri, fară să mă opresc din când în când să mă
bucur de ce este în jurul meu, de privelişte şi de mâncare. Ştiu că
nu trebuie decât să o spun şi Noah m-ar lua cu el pentru tot­
deauna. Aş fi cu el şi m-aş bucura de această viaţă luxoasă. O sesi­
une de shopping ca cea de astăzi cu Leah ar fi un lucru obişnuit, nu
ceva unic în viaţă. Cârdul acela de credit negru-cărbune ar putea fi
al meu.Kş putea să-mi pierd vremea cu Kendra şi Selene şi singura
mea grijă ar fi să arăt fermecător.
Megan ar da orice să fie în locul meu. La naiba, şi Elliot ar face
la fel, dacă asta ar însemna să aibă toate hainele şi pălăriile pe care
şi le-ar putea cumpăra. Dar sunt eu cea de acum?
Rămân în baie până când degetele mi se fac precum prunele
uscate. Nu cred că Leah ar fi de acord cu asta. M ă înfăşor în cel
mai moale şi pufos halat de baie care există, apoi îmi strâng părul
într-un prosop ca să-l usuc. Când deschid din nou uşa de la baie,
mi se taie respiraţia. Pe masă mă aşteaptă un buchet superb dc
217
trandafiri. Unul dintre angajaţii tiotelului trebuie să fi intrat în
timp ce eu faceam baie.
Citesc felicitarea mică de lângă buchet: EŞTI MEREU ÎN
INIMA MEA, FATA MEA PENTRU TOTDEAUNA. N
Zâmbesc larg, cu gura până la urechi. Nu-mi vine să cred că
m-am îndoit pentru o clipă de faptul că suntem făcuţi unul pentru
celălalt. Bineînţeles că suntem. Indiferent ce obstacole ne aşteaptă
pe viitor, Noah şi cu mine le putem depăşi.
Ştiu că putem.
Se aude o bătaie în uşă şi mă întreb dacă Noah nu mai are
cumva şi alte surprize pentru mine. în schimb, mă trezesc faţă în
faţă cu cinci femei neînfricate, care au toate părul prins frumos
în coadă de cal şi care sunt înarmate cu valize de culoare neagră de
mărimi diferite. Una dintre ele are la subraţ un foehn. Este co­
mandoul pentru frumuseţe.
M ă aşază pe scaun şi încep să pescuiască de prin pungile Sep-
hora, rupând cartoanele şi scoţând produsele pe care încep să mi le
aplice pe faţă. Aflu acum mai m ulte decât aş fi crezut: în ce ordine
se aplică crema bază de maclxiaj şi cea hidratantă (prima întot­
deauna după cea hidratantă) şi dacă anticearcănul se aplică înainte
de fondul de ten (poţi să-l aplici şi înainte şi după, însă doamna
care mă machiază preferă fondul de ten mai întâi). încerc să ţin
deschis măcar un ochi şi să reţin cât mai multe detalii, astfel încât
să pot spera măcar că voi fi îrt stare să refac acest machiaj într-o
bună zi.
L a un moment dat, o fată î m i ondulează părul, alta îmi întinde
fard mov pe pleoape şi altcin ew îmi aplică tatuajul pe încheietura
mâinii. Parcă aş fi pânza u n u i pictor, nu o fiinţă umană. Fetele
astea sunt nişte artişti în focurile creaţiei.
După ce termină, una dintrre fete mă roagă, deloc protocolar,
să-mi dau jos halatul de baie. V^reau să mă agăţ cu disperare de el,
Girl Online în turneu

ii;ir când ea ridică rochia şi îmi amintesc câtfde bine am arătat în


r:i la magazin, devin mai paşnică. Fetele astea au văzut probabil
multe femei în lenjeria intimă, nu doar pe mine.
Pare-se că fata asta este şi o croitoreasă extraordinară. în ma-
p,;izin, am crezut că rochia mi se potriveşte perfect, dar ea o prinde
m ace şi o coase până când îmi vine ca turnată. M ă sprijin de
mnărui ei cât mă încalţ cu pantofii, apoi mă roteşte şi mă conduce
spre oglindă. Clipesc şi nu-mi vine să cred când o văd pe cea care
mă priveşte din oglindă. Poate că a rămas ea mută de uimire, dar
m rest este... magnifică.
Stilistele din spate bat palma şi se îmbrăţişează. Eu mă întorc
şi o îmbrăţişez pe fata care m-a ajutat să mă îmbrac cu rochia.
Nu mai am cuvinte; singurele care îmi vin stau claie peste gră­
madă în minte. Nu se compară felul în care m-am simţit în maga­
zin, când am probat rochia pentru prima dată, cu ceea ce simt
acum. Pe picioare am ulei uscat autobronzant, ceea ce le face să
lucească în lumină. Părul are volum şi este superb ondulat, iar
acele smocuri ca de lână pe care le aveam la rădăcină au dispărut.
Machiajul pe pleoape este smokey violet, ca să se asorteze cu culoa-
i ca ochilor, iar genele false, proaspăt aplicate, sunt atât de ondulate
şi de frumoase că nu-mi vine să mă mai opresc din clipit. Buzele
sunt într-o nuanţă superbă de roz, iar pe încheietură am un minu­
nat tatuaj roz-auriu, în formă de pană.
Una dintre stiliste scoate rapid la iveală o pălărie bob neagră pe
l-are mi-o aşază uşor pe cap şi, dintr-odată, ţinuta este completă.
Nu cred că m-am mai simţit vreodată atât de grozav, nici măcar
atunci când Elliot s-a ocupat să mă aranjeze, iar el ştie multe de­
spre modă. încă un puf de parfum Chanel şi toate femeile din
jurul meu zâmbesc.
în cele din urmă, îmi găsesc cuvintele:
— Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc! le spun.
încă o bătaie în uşă şi în cameră apare Leah. E uşor răvăşită,
dar, chiar şi aşa, arată uluitor. Presupun că şi eu aş fi întoarsă pe dos
dacă tocmai aş fi ieşit de pe scenă. Când mă vede, i se taie
respiraţia.
— Doamne, Dumnezeule! Nu ţi-am spus că fetele astea sunt
cele mai bune în ceea ce fac? Penny Porter, arăţi absolut minunat.
Noah este cel mai norocos tip pe care-1 ştiu. O să-l laşi lat.
— M ă simt super! Mulţumesc, Leah!
O îmbrăţişez, probabil prea tare, dar nu-mi pasă.
— Cu cea mai mare plăcere! Acum fetelor, am nevoie să mfl
aranjaţi şi pe mine! Sunt un dezastru şi trebuie să arăt nemaipo­
menit la această petrecere.
în mijlocul acestui vast amalgam de sentimente care mă inva-
dează, apare o întrebare care nu-mi dă pace: cum îmi voi găsi pro­
priul comando de frumuseţe care să mă facă să arăt aşa în fiecare
dimineaţă? Plotărăsc însă că, dacă această Penny Porter există fie
şi pentru o noapte, ea se va distra pe cinste.
Mii îndrept şovăind spre uşa clubului unde are loc petrecerea, ţi-
trându-mă de Leah ca de un colac de salvare. Probabil că se gân­
deşte că am devenit mult prea recunoscătoare şi ar vrea să nu mă
wv.n agăţ de ea cu atâta disperare, însă ştiu că, dacă îi dau drumul
Hiui o strâng mai puţin de braţ, voi cădea. Străzile pavate cu piatră
ruhică din Paris sunt minunate, dar sunt un coşmar dacă trebuie
«A mergi pe ele în pantofi cu tocuri de zece centimetri. Sunt hotă-
ii\(:ă să nu-mi încep seara dând cu nasul de pavaj.
în acest moment, sunt chiar întruchiparea sofisticării. Penny
i t*u stângace a rămas în camera de hotel şi stă învelită în pat în
HtMi a asta. în schimb, Penny Pariziana-şic a ieşit în oraş şi, deşi nu
v.i fi cea mai grozavă tipă de la petrecere (Leah deţine încă titlul
urcsta), are cel puţin o şansă să simtă că locul ei este acolo, iar
)ii ictenul ei ar putea simţi la fel.
Suntem poftite să trecem de namilele de la intrarea în club, iar
( 'allum îşi ţine haina sus ca să o protejeze pe Leah de bliţurile
jiiiparazzilor perfizi. De data asta, eu mi-am lăsat aparatul foto la
hotel. De fapt, nu am nici poşetă plic, iar cheia de la cameră e as-
( unsă undeva într-un buzunar mic al rochiei.
221
‘Sunt oarecum dezamăgită odată ce trecem de uşa întunecată îii
' l'il’. încep să cred că nu merită niciun pic efortul pe care 1-ain
•‘^'>it,din cauză că înăuntru este întuneric, iar aerul e îmbâcsit.
I -cab îl vede prima pe Noah în separeul VIP. Din fericire, aici
''■’Iti puţin mai multă lumină, ceea ce e bine dacă vrei să faci paraclft
“ >cine e în clubul tău, presupun. îmi face semn să mă duc spre el,
-Hai, du-te, e momentul tău. Eu trebuie să-mi găsesc
iiiiiiiagerul.
O mai strâng o dată de mână.
— Iţi mulţumesc mult încă o dată pentru tot. Leah!
— Sincer, a fost plăcerea mea. Acum du-te şi arată-i ce a ratat azi,
îmi face cu ochiul, iar eu trag adânc aer în piept.
Noah stă în mijlocul separeului, iar în jurul lui, în semicerc,
''<-Ui colegii de trupă şi prietenii. M ă forţez să-mi desfac pumnii
'"' Icştaţi şi mă îndrept emoţionată în direcţia lui. Tresar şi mii
'»picsc brusc când un chelner ce cară o tavă cu pahare de şampanie
pline până în buză cu lichidul strălucitor şi efervescent coteştO
1" iu faţa mea. M i se taie respiraţia, dar nu se varsă nicio picăturii.
lotuşi, sunetul scos a fost suficient de ascuţit încât să atragă
‘Ui'iiţia asupra mea. Apoi, se petrece momentul pe care l-am aş
lat. Totul se derulează cu încetinitorul, exact ca în filme. Noah
Iţfi ridică privirea din pahar şi ochii îi rămân aţintiţi asupra mea.
^ ^l)scrv cum deschide tot mai mult gura, apoi e rândul colegilor
(rupă să-i repete gestul. Arată cu toţii ca o grămadă de peşti
’ ‘'i'c iliui din gură înnebuniţi, muţi şi holbându-se fară să le vină
“ şi ci'cde ochilor.
Penny... SFINTE SISOE! E u... Cum ... Arăţi...
Noah sare de pe banchetă să-mi iasă în întâmpinare. M ă prinde
* •>! şi mă măsoară din cap până-n picioare.
Arăţi uluitor, spune, reuşind să-şi termine propoziţia.
Mă sărută cu atâta pasiune, de parcă nu ne-am văzut de luni dc
/ilc. Este electrizant. Simt cum firicelele de păr mi se ridică pc
lii iiţe şi pielea mi se face ca de găină, ca şi când temperatura din
itiiul nostru ar fi scăzut cu câteva grade.
— Mi-a fost dor de tine, îmi spune. M-ai îngrijorat când mi-ai
/is că nu vii la concert.
— Se poate să nu fi fost chiar... sinceră. M-am simţit bine,
doar puţin speriată de comandoul de frumuseţe al lui Leah.
— Leah a făcut asta pentru tine? Spune-i că-i mulţumesc!
Mă ia de după talie şi mergem împreună spre separeu. M ă aşez
Ititigă el, iar el mă prezintă tuturor drept „prietena lui, Penny”. Mă
)iK'//intă drept prietena lui inclusiv directorilor de la Sony cu care
ii(’-am întâlnit înainte.
M ă străduiesc să mă port fară cusur, dau mâna şi salut cât se
poate de politicos, dar se pare că nu-mi pot şterge de pe faţă acel
zâmbet entuziasmat. Am senzaţia că seara asta va fi cea mai fru­
moasă din viaţa mea.
— Penny, dă-mi voie să-ţi spun că suntem foarte impresionaţi
•1(‘ ceea ce face prietenul tău, îmi spune zâmbind unul dintre di­
rectorii executivi de la Sony.
Ceva în felul în care pronunţă c u v â n t u l e s t e neplăcut, ca
si cum ar vorbi cu un copil. Strâng din dinţi şi îi zâmbesc. Felul în
i'are Noah mă strânge de talie, ca şi cum i-ar fi frică să-mi dea
di urnul, nu este deloc copilăresc.
— Şi eu cred că se descurcă bine, îi răspund, fară să ştiu foarte
bine ce să spun.
— Ar trebui să-i spui lui Penny veştile bune, continuă directo­
rul executiv, privindu-1 pe Noah cu subînţeles.
Noah se foieşte puţin, apoi degetele de la mâna lui liberă se
împletesc cu ale mele.
— Ah, da.
M ă priveşte fix în ochi.
— The Sketch şi toţi ceilalţi sunt foarte mulţumiţi de felul în
care decurge turneul... ştii, cu dinamica lui. Totul se potriveşte
foarte bine. Aşa că vor ca eu să merg cu ei în continuare, adică să
continuu turneul şi în afara Europei. Vor să merg în Dubai, Aus­
tralia, Japonia... în următoarele trei luni.
Reuşesc să-mi dau seama din strălucirea vie a privirii lui cât
este de încântat de acest lucru şi îl îmbrăţişez.
— Noah, e grozav!
Sunt într-adevăr încântată pentru el. I se împlineşte visul pen­
tru a doua oară.
— Asta însă nu e totul, continuă el, privindu-mă plin de spe­
ranţă. Vreau să vii cu mine.
Vrea să merg cu el? Brusc mi se declanşează în minte tot felul de
întrebări, aşa cum apar cârtiţele în acele jocuri „loveşte cârtiţa cu
ciocanul” de pe ponton. Ce se va întâmpla cu treapta Cu părinţii
mei? Cu viaţa mea? Risipesc toate semnele de întrebare. Acesta
este marele moment al lui Noah.
Din fericire, nu trebuie să răspund: din difuzoare ţâşneşte o
melodie săltăreaţă şi toată lumea se desprinde de scaune şi începe
să danseze. Noah şi cu mine suntem traşi după ei. După cum
ţopăie în ritmul muzicii, Noah nu pare foarte îngrijorat că nu pri­
meşte un răspuns imediat, aşa că decid să mă bucur de transfor­
marea mea estetică şi să mă distrez.
Pe măsură ce seara se apropie de sfârşit, am impresia că picioa­
rele mele s-au umflat cât ale unui elefant (pantofii cu toc cui au
fost cea mai mare schimbare de stil). Din fericire, nu după mult
timp, ne îndreptăm împreună spre hotel. Noah mă ia chiar în cârcă
pe distanţa mică de la taxi până în holul hotelului.
Din spatele lui, îmi ridic ochii şi surprind vârful Turnului
Eiffel. Este acoperit de luminiţe strălucitoare care clipesc necon­
tenit şi care îmi amintesc de luminiţele festive aranjate de Noah la
demisol, în casa lui Sadie Lee din New York.
— Priveşte! îi şoptesc în ureche.
Noah îşi apleacă imediat capul şi mă lasă jos când vede turnul.
— Picioarele mele! Au! protestez eu.
— Stai aşa, îmi spune prinzându-mă de mână. Am o idee. încil
nu am sărbătorit Ziua Misterelor Magice. De ce nu am sărbători
o Noapte a Misterelor Magice? Să mergem şi să vedem Turnul
Eiffel chiar acum. Apoi putem să mergem la acel restaurant
deschis non-stop de care mi-a spus Larry şi să vedem cum răsare
soarele deasupra muzeului Luvru...
Câteva minute mai înainte, eram atât de obosită că aş fi putut
dormi o mie de nopţi, acum însă sunt cât se poate de trează. Ne­
răbdarea mi se împrăştie din cap până-n picioare.
— E perfect, îi spun.
— Vino. Să plecăm până nu ne vede cineva, zice el.
— Ă ăă...
M ă uit în jos, la picioare.
— Nu cred că mai pot merge nicăieri încălţată aşa.
Noah începe să râdă.
— Bine. Stai aşa, dă-mi cheia de la camera ta şi aşteaptă-mă aici,
— îmi aduci şi geanta, te rog? Am în ea aparatul de fotografiat.
— Orice pentru tine.
Restul lumii începe să intre în barul hotelului şi spre lifturi.
Noah mă trimite către unul dintre fotoliile din hol. îi dau cheia dc
la cameră şi pantofii şi dispare rapid.
— M ă întorc imediat.
După nici două minute, e înapoi cu dragii mei converşi. îi în-
calţ încercată de un sentiment de uşurare amestecat cu amuzament.
— Penny Porter, aşa eşti şi mai dulce, declară Noah, admirând
noul meu stil şi trăgându-mă de pe fotoliu.
îmi dă geanta, eu mi-o aşez pe umăr şi îmi pun înapoi cheia de
la cameră în buzunarul rochiei.
Durerea de picioare dispare pur şi simplu în timp ce începem
%,t hoinărim vioi pe străzile din Paris, iar Turnul Eiffel ne atrage ca
un magnet.
— Noah! Hei, Noah, aşteaptă!
Magia momentului se preface în cioburi când Dean începe să
Mrige de la intrarea în hotel.
Nu vreau să ne oprim. Vreau să alergăm în continuare pe stradă
'/i simt ezitare şi din partea lui Noah. Dar încetineşte şi se opreşte
tiin mers.
— Da? întreabă cu o voce refractară.
Dean se apropie grăbit de noi.
— Ţi-am spus. Am nevoie de aprobarea ta pentru nişte foto-
p,rafii şi elemente de design pentru turneul mondial. Trebuie să
liicem asta acum, altfel nu ajunge la presă.
— Serios? Nu putem aştepta până mâine dimineaţă?
Dean îl fixează cu privirea, iar Noah îşi pleacă capul ruşinat.
Eu îl trag de mână.
— Aşteaptă puţin, Dean, nu le poţi aproba tu? Sunt sigură că
Noah nu trebuie să se uite chiar la tot.
Dean începe să mormăie.
— Noah aprobă tot ceea ce fanii urmează să vadă. Nu-i aşa,
Noah?
— Dean are dreptate, spune Noah, descurajat. Ar trebui să merg
şi să aleg pozele. De data asta vor fi pretutindeni, întregul design
al campaniei trebuie să fie impecabil. Nu vreau să dezamăgesc pe
nimeni.
Mai că îmi vine să izbucnesc în râs.
— Adică... ştiu că te dezamăgesc pe tine, Penny. D ar...
— înţeleg, îi spun, oprindu-1.
In acelaşi timp însă, îmi spun: încerc din răsputeri să înţelege
Noah. Din greu. Apoi îmi vine din nou să râd la gândul că nici
măcar în toiul nopţii nu reuşim să găsim timp pentru noi doi.
Oare asta e ceea ce îmi doresc?
Ne întoarcem la hotel, în pas mult mai domol decât înainte.
După acel val de adrenalină, simt cum mă loveşte din nou obo­
seala, cu puterea unui tren de marfa.
— Să vorbim aici, spune Dean în timp ce se îndreaptă cu paşi
mari din hol spre bar.
— Cred că eu urc la mine în cameră, spun.
— încercăm din nou mâine? întreabă blând Noah.
Nu pot decât să dau din cap.
Apoi simt cum mâna lui alunecă din a mea şi rămân singură,
lângă lift, privindu-1 pe Noah cum se îndepărtează.
^
^€aftU(Uultkelzeci^nm&

iVIă sprijin pe fâşia de perete dintre cele două lifturi şi încerc să


risipesc dezamăgirea care mă cuprinde, ca să nu rămân trează
toată noaptea, reluând la nesfârşit ce s-a întâmplat. Nici măcar
nu-i voi scrie lui Elliot despre asta. îmi voi imagina că seara s-a
încheiat în momentul în care am ajuns amândoi la hotel prima
dată. Până atunci, totul a fost perfect.
— Ce-i cu faţa asta?
Vocea lui Blake mă face să tresar. Este băut şi se clatină uşor în
timp ce încearcă să stea în faţa mea.
— Eh, ştii... le ia secole lifturilor ăstora să ajungă.
M ă dau un pas înapoi.
— Te-ai distrat la petrecere? îl întreb într-o doară.
— Petrecerea asta a fost super!
Se împiedică în timp ce se preface că bate la tobe în aer, lovind
un cinei. Ba-dum tişşş! strigă.
Uşile liftului se deschid, iar el se îndreaptă şi mă ia de braţ.
— Hai, drăguţă Penny, să mergem!
îl urmez, destul de sceptică faţă de comportamentul lui prietenos.
Liftul este excentric şi modern, creat să simuleze cerul nopţii.
Pe pereţi sunt desenate planete, pe tavan sunt stele, iar din boxe sc
aude o muzică liniştitoare.
— Arăţi atât de bine în seara asta, apropo.
încearcă să mă ia de mână şi îmi dau seama foarte rapid că nu
este un scenariu confortabil. încerc să-mi trag mâna din a lui, dar
mă prinde din nou.
— Blake, eşti foarte beat. Hai să te ducem la tine în cameră,
bine?
Simt cum mi se învârte capul de atâta panică şi nu sunt sigură
nici ce e în capul lui în momentul ăsta.
— L a ce etaj stai?
— Optt, îmi răspunde, poticnindu-se.
Dacă Noah ar afla că Blake a încercat să mă ia de mână, ar fi
furios. Blake e cel mai vechi prieten al lui. Nu mă înţeleg foarte
bine cu el, dar respect faptul că este ca un frate pentru Noah şi ştiu
pe loc că nu-i voi povesti lui Noah ce s-a întâmplat. O fi Blake un
beţiv şi un tâmpit, dar nu merită să stric o prietenie din cauza asta.
M i se pare că liftul se mişcă agonizant de încet, dar ajungem în
sfârşit şi la etajul opt. Blake îmi arată cu degetul camera lui de la
capătul coridorului şi îl urmez, de la o distanţă sigură, cât să mă
asigur că ajunge. In timp ce ne apropiem, se întoarce spre mine şi
mă priveşte duios.
— Mersi, Penny. îmi pare rău că uneori mă port ca un idiot.
Chiar îmi place de tine. Eşti grozavă.
Tăcerea devine tot mai stânjenitoare pe măsură ce el continuă
să se holbeze la mine.
— Mersi, Blake, înseamnă mult pentru mine...
Nici nu termin propoziţia, că mă trage spre el şi, până să-mi
dau seama, mă trezesc că-şi apropie faţa de a mea. M ă feresc cu o
mişcare rapidă în timp ce el îşi îndreaptă buzele spre ale mele...
ratează, dar reuşeşte să mă sărute pe obraz. Geanta îmi cade de pe
umăr în timp ce încerc să-l împing.
— BLAKE! Dă-mi drumul! Ce faci?
încearcă din nou. M ă las în jos când el se apleacă să mă sărute
şi ajunge să se dea cu capul de uşă. încerc să profit de momentul
de confuzie şi mă îndepărtez de el. în mai puţin de o secundă,
seara mea a fost dată peste cap. Să încerce să mă ţină de mână e un
lucru, eram pregătită să trec cu vederea, dar aşa ceva este inaccep­
tabil. Cum îndrăzneşte să-mi facă mie aşa ceva... sau lui Noah?
Blake îşi pipăie fruntea.
— Hai, lasă. Ştiu că eşti atrasă de mine.
întinde mâna, încercând să mă ispitească să mă apropii de uşă.
Nu vreau să mă mişc, dar stă între mine şi singura mea cale de
ieşire: liftul.
— Nu, nu. Chiar nu sunt atrasă de tine. Nu există aşa ceva.
— Păi, Noah nu pare să aibă timp pentru tine, aşa că ar trebui
să fii cu cineva care are.
Ceva din interiorul meu mă ajută să-mi adun puterea de care
am nevoie ca să trec pe lângă el şi să fug pe coridor spre lift. Blake
strigă în urma mea:
— Penny, stai! îmi pare rău!
Dar nu stau să-l ascult. Nici nu mă mai obosesc să iau liftul, ci
cobor ca fulgerul pe scări. Nu mai am nici aparatul foto, e în geanta
care zace acum pe podea, în hol, dar nu îmi pasă.
Alerg până ajung în cameră, fericită că am păstrat măcar cheia
în buzunarul de la rochie şi nu am pus-o în geantă. Trântesc uşa şi
pun lanţul în timp ce inima îmi bate cu putere. M ă sprijin de pe­
rete şi lacrimile încep să mi se scurgă pe obraz.
Noaptea mea perfectă e oficial compromisă.
* ^CoftWUuLpăthuaeci

Nu îi voi îngădui lui Blake să scape. M ă ridic, îmi şterg machiajul


de sub ochi şi încerc să iau cea mai neînfricată atitudine de Ocea­
nia cea Puternică. M ă îndrept direct spre barul hotelului ca să-l
găsesc pe Noah şi să-i povestesc tot ce s-a întâmplat, dar tipul care
serveşte îmi spune că el şi cu Dean au plecat sus în camere.
Aleg să urc pe scări în loc să iau liftul; prefer să nu fiu prinsă
acum în spaţii închise. Când mă apropii de camera lui Noah, ob­
serv că uşa este întredeschisă. Ii văd ceafa şi freza brunetă ciufulită,
ceea ce mă face să mă simt imediat mai bine. Sunt pe cale să dau
buzna înăuntru, când aud vocea lui Dean.
— Vezi, Noah? Ar fi trebuit să te consulţi mai întâi cu min
Nu asta este imaginea pe care ne-o dorim pentru tine. Şi acum
faza asta... e atât de tânără.
Vorbeşte despre mine. Ştiu că vorbeşte despre mine. Aştept ca
Noah să îmi sară în apărare, dar nu o face. In schimb, se lasă o li­
nişte asurzitoare. Sângele mi se răceşte brusc, transformându-mi
d(;getele în ţurţuri. Pare că cele mai îngrozitoare temeri ale mele
lUîvin realitate.
¡dii Noah Flynn îi e mai binefără mine.
( îândul ăsta mi-a trecut de multe ori prin minte, dar să-l aud
fipus răspicat, cu voce tare, este cu adevărat oribil. Lacrimile încep
Girl Online în turneu

să mi se rostogolească din nou pe obraz, dar apoi aud în cameră o


altă voce care, din ţurţuri, îmi face sângele să clocotească. Este
Blake.
— îmi pare rău, omule. Nu am ştiut ce să fac. Pur şi simplu
m-am trezit cu ea la uşă.
Icnesc surprinsă, iar Noah întoarce capul. Dar nu sunt în stare
să fac faţă acum la aşa ceva. Curajul Oceaniei celei Puternice s-a
evaporat. M ă întorc şi o pornesc pe hol.
— PENNY! De când eşti aici? întreabă Noah, alergând după
mine.
— De suficient timp cât să aud despre ce vorbiţi.
încerc să-mi şterg lacrimile înainte ca el să le observe, dar este
prea târziu. Parcă toată faţa mi-a luat foc, iar canalele mele lacri­
male fac tot ce pot ca să-l stingă.
— Penny, te rog, putem vorbi? Opreşte-te o secundă.
Noah încearcă să mă prindă de braţ, dar eu continuu să alerg
pe hol, înapoi spre scări. Nu vreau să mă cert din nou în public.
Urc în fugă scările spre camera mea cu Noah pe urmele mele.
Când ajung în cele din urmă, încerc cu disperare să scap de furia
care-mi întunecă abilitatea de a judeca şi a vorbi clar.
Noah stă în faţa mea.
— Penny, Dean se comportă ca un manager. Ştii cum stau lu­
crurile în industria muzicală. Nu sunt decât nişte ţicniţi care au
impresia că ştiu totul...
îşi trece mâna prin păr şi începe să măsoare camera cu paşi
mari. Este agitat, dar, pentru prima dată, nu pot fi eu cea care îl
linişteşte... pentru că eu sunt cea care are nevoie să fie liniştită.
— Crezi că din cauza lui Dean sunt eu furioasă?
îmi surprind cu coada ochiului figura înfuriată în oglindă şi
simt că găteala mea strălucitoare nu e decât o farsă. Am plâns atât
de mult încât genele false mi s-au dezlipit de pe pleoape, aşa că le
smulg şi le arunc în coş. Bineînţeles că ratez ţinta. Genele ajung pe
covor, arătând ca nişte păianjeni striviţi. îmi iau rapid pe mine
hanoracul cu Rolling Stones şi îmi adun părul într-un coc masiv
în vârful capului, pe care mie şi lui Elliot ne place să-l numim
„ananasul”.
— Pe cuvânt că nu a vorbit serios.
Noah m ă priveşte rugător.
Pentru prima dată, mă uit la el şi nu-mi vine să-i sar în braţe şi
să-l sărut până la sufocare.
— Noah, am înţeles. Nu dă bine să ai prietenă în această in­
dustrie, mai ales când eşti la început de carieră şi imaginea ta e
Screensaver pe laptopul majorităţii tinerelor şi e fundal pe tele­
foanele tuturor fetelor, dar nu înţelegi că şi mie îmi este greu?
Crezi că nu am observat cât de glacial s-au purtat cu mine direc­
torii executivi de la Sony? Şi nici măcar nu mi-ai luat apărarea în
faţa lui D ean. Sunt o ruşine pentru tine.
Simt că încep să tremur. Mâinile mele fac mişcări involuntare.
Cred că asta este cea mai reală discuţie pe care am avut-o vreodată
cu Noah. M ă priveşte absent, ca atunci când am strigat la el în
holul hotelului în Roma, doar că acum nu strig.
M ă cuprinde furia din cauză că l-am lăsat pe Noah să mă în­
depărteze de adevărata sursă a supărării mele: Blake. M ă cutremur
şi mai puternic. Ce le-o fi spus lui Dean şi lui Noah?
— Penny, tremuri! Ai un atac de panică?
Cuvintele lui Noah mă fac să înţeleg ce se întâmplă cu mine.
Am un atac de panică.
Respir to t mai repede, ca şi cum nu aş aduna suficient aer în
plămâni. Parcă-mi văd inima sărind din piept şi mi-e cald, atât de
cald încât sim t că mă sufoc. Palmele îmi sunt ude de transpiraţie,
iar picioarele îmi ard şi încep să-mi amorţească.
Noah încearcă să-mi vorbească, văd cum i se mişcă buzele, dar
nu pot să mă concentrez deloc. Nu pot să mă gândesc decât că
vreau să inspir aer rece, proaspăt. Sar din pat şi fiig la fereastră.
Este veche şi mânerele nu se clintesc, deşi am senzaţia că împing
cu toată puterea.
încep să împing una cu umărul când îmi dau seama brusc că
îmi vine să vomit. M ă întorc şi fug spre baie, dar este clar ca nu voi
reuşi să ajung la timp. Trebuie să mă mulţumesc cu coşul de gunoi
de lângă dulap.
Nu simt şi nu îmi mai dau seama de nimic până când Noah nu
mă prinde de după umeri şi mă aduce înapoi în pat. Simt acum în
cameră o pală de aer proaspăt şi încep să mă relaxez. Probabil că
Noah a deschis geamul cât am stat eu cu capul în coşul de giuioi. în
mod obişnuit aş fi împietrită de ruşine, însă acum puţin îmi pasă.
Noah mi aduce un prosop de faţă ud, cu care îmi tamponează
fruntea şi ceafa. Continuu să tremur şi stomacul îmi este întors pe
dos după ce am vomat, însă pulsul mi se linişteşte, la fel şi respi­
raţia. Noah se aşază şi stă lângă mine până când mă simt mai bine
şi îmi recapăt puterile.
— Ai nevoie de ceva? mă întreabă cu blândeţe.
— Poate puţină apă?
Dă din cap şi umple un păhărel fară picior cu apă de la robinet.
Iau câteva înghiţituri şi încerc să-mi recâştig calmul, însă ştiu că
sentimentul de panică nu o să dispară dacă nu-i spun totul lui
Noah.
— Noah, nu este vorba doar de Dean... spun în timp ce beau
apă în continuare şi Noah mă mângâie pe spate.
Trag adânc aer în piept.
— Blake a încercat să mă sărute. Era tare băut şi am vrut să mă
asigur că ajunge la el în cameră, dar apoi s-a aplecat spre mine ca
să mă sărute. Am reuşit să fug, dar a fost groaznic, Noah.
/ayjti, o u 'ju
M ă uit la el şi încerc să ghicesc o urmă de şoc sau de furie, înHS
nimic.
In schimb, se îndepărtează puţin de mine, îşi ia mâinile de pe
spatele meu şi şi le pune în poală.
— M i-a spus Blake că s-ar putea să spui asta.
Aproape că mă înec cu propria respiraţie.
— Cum? îngaim cu greu.
— M i-a povestit ce s-a întâmplat. Cum ai apărut la uşa Iul
spunându-i că eu nu te mai vreau şi ai vrut să-l săruţi. M i-a zis cft
a vrut să te refuze cu blândeţe, dar ai fugit.
— N u ... ce spui? E complet greşit!
— Pentru numele lui Dumnezeu, Penny! Ştiu că ţi-a fost greu,
dar Blake este prietenul meu. Nu te-ai gândit că va veni imediat Iu
mine? Ce e asta? Un strigăt de ajutor? Dean m-a prevenit că esto
posibil să se întâmple aşa ceva... dar mereu ţi-am luat apărarea în
faţa lui. I-am spus că nu vei face niciodată aşa ceva. Cred că m-am
înşelat.
Sunt uluită. Sunt atât de surprinsă că nici măcar nu mai am
cuvinte. Neobrăzarea minciunii lui Blake mă izbeşte ca un tren de
mare viteză şi nu ştiu cum să-l conving pe Noah de faptul că sc
înşală amarnic.
— Noah, vorbeşti serios? N-aş face aşa ceva niciodată. A fost
Blake, el este cel care s-a dat la mine.
Noah face ceva ce nu a mai făcut niciodată până acum: strigă la
mine.
— Penny, renunţă! Blake mi-a povestit tot ce s-a întâmplat şi
are tot sprijinul meu, indiferent de ce se întâmplă. De ce nu poţi
să fii sinceră şi să-mi spui că ai facut-o ca să-mi atragi atenţia?
Ştiu că nu am fost alături de tine, dar mă aştept să fim măcar sin­
ceri unul cu celălalt. Te-aş putea ierta dacă mi-ai spune că ce s-a
întâmplat a fost o greşeală, dar nu te voi putea ierta niciodată dacă
Girl Online în turneu

liiluici în continuare minciuni mai ales despre cel mai bun prieten
■il meu. Câţi ani ai?
II privesc dezgustată şi cu durere nespusă. în acest moment, nu
ni nit deloc că mă uit la Noah, muzicianul uimitor de talentat care
urc un zâmbet splendid, care face cele mai romantice gesturi şi
f'.ue are o minte sclipitoare. Am sentimentul că privesc un tânăr
()l>işnuit, arogant, în vârstă de optsprezece ani.
Sunt mută de uimire. De ce îmi mai irosesc timpul cu chestia
asta? Eu ştiu ce s-a întâmplat, dar prietenul meu, acea persoană
i’iire ar trebui să aibă grijă de mine şi să aibă încredere în mine,
refuză să mă creadă.
— Ieşi din cameră, Noah. Dacă mă crezi în stare de aşa ceva,
nu mai are sens discuţia. E o pierdere de vreme. Ţi-am povestit ce
s-a întâmplat. Dacă nu mă crezi... nu ştiu ce altceva să fac.
Noah se ridică brusc în picioare.
— Dean m-a avertizat că viaţa în turneu schimbă oamenii.
Doar că nu m-am gândit că se referea la tine.
îmi aruncă o privire înverşunată, iar tâmplele i se zbat de nervi.
Mai că îmi vine să râd de cât de ridicol sună asta venind din
gura lui.
— Nu, Noah, nu e nici pe departe adevărat. De fapt este foarte,
foarte fals!
Trag adânc aer în piept.
— Nu mai pot face asta. Nu pot să fiu cu cineva care crede
astfel de lucruri despre mine, pentru care nu sunt decât o bilă cu
care jonglează şi care nu mă crede când e vorba despre ceva atât de
serios. Am crezut că te cunosc, dar evident observ că nu e cazul.
Pur şi simplu, nu-mi dau seama cum va mai putea fiincţiona ceva
între noi.
Nu prea îmi vine să cred că mi-au ieşit pe gură asemenea cu­
vinte. Cred că nici lui Noah nu-i vine să creadă. Se întoarce şi iese
din cameră trântind uşa după el.
* ^€apUMulpxăhwzeci^ umC

De îndată ce Noah iese din cameră, îmi iau telefonul şi îl sun pe


Elliot. Nici măcar nu-mi pasă de tarifele internaţionale. După ce
sună de câteva ori, răspunde.
— Alo?
îmi dau seama imediat că ceva nu e în regulă. Vocea lui c dis­
tantă şi rezervată, dar conştientizez că e aproape două dimineaţa
şi că probabil l-am trezit.
— îmi pare rău că sun atât de târziu, îi spun.
încerc să vorbesc pe un ton cât se poate de normal, deşi am
senzaţia că în ultima oră nu am făcut altceva decât să plâng şi să
mă cert.
— Nu-i nimic. Eram treaz.
E rece şi distant.
— Chiar erai?
— Ce s-a întâmplat?
— Viaţa? îi răspund cu o tentativă neinspirată de glumă.
Este genul de replică la care Elliot măcar scotea un chicotit,
două, dar acum rămâne tăcut. Presupun că niciunul nu e în
dispoziţia să facă glume.
— Elliot, cred că Noah şi cu mine tocmai ne-am despărţit.
Z.UC- 3UUU
M ă aşez şi încep să-mi răsucesc păml, fiind întâmpinată de o
tăcere ciudată.
Singurul lucru care îmi dă de înţeles că legătura telefonică nu
s-a întrerupt playlistul de balade rock al lui Elliot care se aude
în fu n dal. In momentul acesta e Bon Jovi cu „Always”, ceea ce mă
face să mă simt ca naiba. N u mă pot abţine să nu plâng, aşa că
încep să bocesc la telefon.
L a celălalt capăt al firului, Elliot trage adânc aer în piept.
— Nu se poate!
ScOt un sunet slab de confirmare şi-n sfârşit îi pică şi lui fisa.
— D ar... dar de ce? Ce Doamne iartă-mă s-a întâmplat? Ce a
mai facut de data asta?
Elliot intră imediat în rolul celui mai bun prieten care sare în
apărare. Da, ăsta e Elliot de care am nevoie!
— Jegosul de prieten al lui a încercat să mă sărute, apoi, când
m-am dus să-i spun lui Noah, am surprins o discuţie pe care o
avea cu Dean despre faptul că nu ar trebui să aibă prietenă. După
aceea, Blake a minţit şi a spus că eu am fost cea care s-a dat prima
la el. Şi ghici pe cine a crezut Noah! M i-a spus că am recurs la asta
pentru atenţie şi că Blake nu ar face niciodată aşa ceva. Sunt
şocată- M ă simt atât de singură.
M ă văd cu coada ochiului în oglinda din faţa mea, aceeaşi
oglindă în care, mai devreme, m-am admirat şi m-am gândit: Uau,
Pennyy chiar esti o tipă incredibilă. Acum nu pot să spun decât
Uau, penny, esti incredibil de răvăşită. Rimelul şi dermatograful îmi
curg pc obraji, frumoasa mea rochie neagră îmi atârnă pe sub
hanoracul vechi şi jerpelit, iar „ananasul” meu nu mai arată deloc
proaspăt.
—-Nu-mi vine să cred că Noah nu te-a crezut... Eşti bine?
Vrei sâ trimit pe cineva să-l bată pe tipul ăla, Blake?
încep să râd printre icnetele de plâns.
— Poate te ocupi tu cu Alex de asta?
— Păi, asta da sincronizare ciudată, spune Elliot.
Apoi face o pauză lungă la telefon.
— Aveam de gând să aştept până ajungi acasă ca să-ţi spun,
dar... şi Alex şi cu mine ne-am despărţit.
Acum înţeleg de ce ascultă acel playlist.
— Of, nu, Elliot... ce s-a întâmplat? îmi pare atât de rău.
Sunt complet bulversată. Sincer, nu credeam să aud vreodată
cuvintele astea din gura lui EUiot. Distanţa dintre noi pare atât de
mare în acest moment. Vreau să întind braţele prin telefon şi să-l
îmbrăţişez lung, cât o eternitate. Apoi mă luminez:
— Of, Doamne, din cauza fotografiei?
— Poza a fost doar începutul, dar a fost mai mult decât atât.
Trebuie să vorbim faţă-n faţă. E prea mult de povestit la telefon.
M i-aş dori să fim acum împreună.
Elliot suspină, în timp ce Whitney Houston jeleşte din toţi
rărunchii în fundal.
— Şi eu. Nu cred că mi-am dorit vreodată mai mult să fii de
cealaltă parte a zidului. Nu ar fi trebuit decât să ciocănesc şi ai fi
venit imediat.
Continuăm să ne spunem cât de dor ne e unul de celălalt şi să
ne imaginăm ce am face dacă am fi împreună. Elliot îmi spune
chiar că e în stare să se ducă la McDonald s să-mi aducă o cutie cu
douăzeci de nuggets de pui şi ştiu că îşi dă seama cât de serioasă e
situaţia. Urăşte mâncarea de la McDonald’s, cu excepţia situaţiilor
de urgenţă.
M ă uit pe geam şi oftez. Turnul Eiffel, care doar cu două ore în
urmă părea atât de romantic şi de frumos, e acum un memento
dezolant al faptului că sunt departe. în momentul acesta îmi do­
resc să fiu acasă şi să ascult cum muzica dub a lui Tom bubuie prhi
toţi pereţii, cum mama cântă greşit versurile tuturor pieselor pop
pe care le ascultă la radio sau glumele proaste pe care le face tata.
— Of, Elliot, ce o să mă fac? îl întreb complet pierdută.
Spre surprinderea mea însă, Elliot nu-şi poate stăpâni entuzi­
asmul şi sunt aproape sigură că-1 aud cum bate din palme. Aud
apoi cum bate frenetic în tastatură.
— Penny, am o idee. E cam nebunească, dar trebuie să ai încre­
dere în mine. Mâine dimineaţă să fii la Gare du Nord la ora 9:30,
cu toate bagajele. O să te aduc acasă.
Simt cum îmi bate inima în gât.
— Wiki, am fost prea des dezamăgită în ultimul timp. Te rog
să nu spui asta dacă nu vorbeşti serios.
— Lady Penelope, când te-am dezamăgit eu vreodată^ Poţi să
ai încredere în mine.
Şi, bineînţeles că Elliot are dreptate: nu m-a dezarnăgit nicio­
dată. M ă simt atât de uşurată la gândul că mă duc acăsă încât nici
nu-mi mai pasă dacă asta înseamnă să mă urc de una singură în
tren. Mâine dorm în propriul meu pat.
— Te iubesc, Elliot.
— Şi eu te iubesc, Penny. Nu uita, 9:30 mâine dimineaţă, Gare
du Nord. Notează-ţi. Sunt opt staţii mari de tren în Paris, nu vreau
să ajungi în alta.
— Am înţeles, Wiki, îi spun încercând să par mai optimistă
decât mă simţeam, de fapt.
Elliot a reuşit însă ceva ce am crezut că nimeni nu va reuşi:
m-am mai înveselit un pic. Măcar acum am un plan: mă duc acasă.
* '^ € a f lU o M / ic U \ u a e c i^ d o i

Când reuşesc în sfârşit să mă târăsc în pat, e trecut de patru dimi­


neaţa. Cele patru ore de somn intermitent nu au cum să-mi şteargă
pungile de sub ochi, care sunt de mărimea unor baloane mici.
Cu toate că abia aştept să ajung acasă, nu mă pot abţine să
nu-mi verific încontinuu telefonul, dorindu-mi cu disperare
să văd pe ecran un mesaj de la Noah, în care îmi spune că a greşit
când a presupus că eu mint şi că nu vrea să ne despărţim. Dar nu
e nimic.
M ă învârt grăbită prin cameră, aruncându-mi lucrurile în gea­
mantan. M i se strânge stomacul când îmi amintesc că mi-am uitat
geanta cu aparatul de fotografiat undeva pe lângă camera lui
Blake, însă nu pot să-mi bat capul cu asta acum. O să întreb jos, la
recepţie, dacă a adus-o cineva. După cum îmi spune telefonul, o
să-mi ia doar zece minute să ajung la Gare du Nord cu taxiul, aşa
că mai am puţin timp.
M ă aşez înapoi pe pat şi scot o foaie de hârtie dintr-un carne­
ţel. Nu am mai scris niciodată până acum o scrisoare de adio şi nici
nu m-am aşteptat să îi scriu una lui Noah. Nu prea sunt sigură de
unde şi cum să încep. Mâzgălesc gândurile de mai multe ori, însă
tot ce scriu pare greşit. Mototolesc scrisorile respinse şi le arunc în
coşul de gunoi (pe care l-am curăţat ca să nu miroasă urât în ca­
meră toată seara).
în cele din urmă, sunt mulţumită de ce am scris.

Noah,
Nu prea ştiu de unde să încep. Sunt multe lucruri de spus,
însă ceea ce vreau defap t să îţi spun este că am plecat acasă.
îm i pare rău pentru tot ce s-a întâmplat, dar am senzaţia că
aici te cam încurc. Sper că acum vei putea trăi tot ce-ţi oferă
celebritatea,fă ră ca eu să te trag în jos.
Nu pot să ascundfaptul că sunt rănită si supărată. Am dat
tot ce am avut în această relaţie, dar totul s-a întors împotriva
mea. Sper că într-o zi îţi vei da seama că nu te-am minţit ni­
ciodată şi că nu am vrut decât să tefac fericit.
Veifi mereu momentul meu de intrigă, dar oare intrigile nu
duc la un Sfârşit? \
Penny x
PS. Te rog nu lua legătura cu mine. Am nevoie de timp ca să
îmi limpezesc gândurile.

Aşez scrisoarea lângă telefonul pe care îl mai verific o dată. Tot


nu am primit nimic de la Noah. Probabil că nici nu e nevoie să-i
spun să nu mă contacteze; nici nu intenţionează.
M ă uit pentru ultima oară prin camera de hotel, apoi trag gea­
mantanul afară pe coridor. îmi dă ceva bătăi de cap, e prima oară
când trebuie să îl car de una singură, fară niciun pic de ajutor.
Unde mai pui că am făcut o adevărată colecţie de suveniruri pe
care să le duc acasă, din care nu lipseşte un set de minimum două­
zeci de sticle în miniatură de şampon şi loţiune de corp, adunate
din toate hotelurile.
Când ajung în hol, îmi aud numele:
— Penny?
Inima mi se opreşte pentru o clipă, gândindu-mă că ar putea fi
Noah. Poate că vrea să îşi ceară iertare? M ă întorc şi văd un cap
chel, strălucitor şi un zâmbet vesel.
— Larry! îi zâmbesc şi sper că ochelarii de soare reuşesc să-mi
acopere ochii umflaţi.
— Te-am căutat peste tot. M-am gândit că poate vrei asta
înapoi.
îmi întinde poşeta cu aparatul de fotografiat în ea. Nu mă pot
abţine: îl cuprind de după talie şi îl îmbrăţişez. Larry pare să fie
singurul care a avut grijă de mine în turneul ăsta. Abia dacă îi
ajung cu capul la bărbie, iar el începe să chicotească.
— Mersi, Larry, îi spun trăgându-mi nasul şi îi dau drumul în
cele din urmă.
— M ă bucur că te-am prins. Dar unde pleci, domnişoară? Vrei
să te ajut cu geamantanul acela?
îmi ia geamantanul din mână şi îl cară afară, în faţa hotelului.
— Ştii, de fapt... mă duc acasă.
M ă uit în josul străzii, căutând din priviri ceva ce ar putea
aduce a taxi.
El se încruntă.
— D ar...
— Te rog, nu mă întreba nimic, Larry.
Simt cum buza dejos începe să-mi tremure, însă refiiz să plâng.
Am făcut destul asta. M ă rog să apară un taxi. Unul pare disponi­
bil, însă trece pe lângă mine şi opreşte exact în dreptul unei femei
elegante care are în lesă un pudel. M ă uit la hainele mele: un tricou
negru, cu nasturi şi colanţi şi imediat mă enervez. Nu mi-am dat
seama că la Paris trebuie să fii şic dacă vrei să te bage în seamă
vreun taximetrist.
— Noah ştie? mă întreabă Larry cu blândeţe.
— Bineînţeles că ştie, îi răspund.
Nu este cu totul neadevărat; va afla imediat cum găseşte scrisoarea.
— Ei bine atunci, sunt sigur că nu ar vrea să mergi singură la
gară. Măcar lasâ-mă să te duc cu maşina.
Posibil să nu~ipese ce se întâmplă cu mine, îmi zic, dar ştiu că sunt
meschină. In plus, un drum cu maşina nu are ce să strice. Larry îmi
face semn să merg spre Mercedesul cu geamuri fumurii care se află
în faţa noastră, iar eu mă uit în spate la circulaţia de pe şosea.
— Bine. Mulţumesc, Larry.
îmi ajunge că m-am despărţit de prietenul meu; ultimul lucru
de care am nevoie e să mă pierd în Paris cu un geamantan greu
după mine.
— Apreciez gestul.
Larry este suficient de amabil încât să-mi povestească pe drum
despre vizita pe care a facut-o la Notre Dame cu o zi înaint^.
Odată ajunşi la gară, Larry mă ajută cu geamantanul, îmi
urează noroc, iar eu îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru
mine în timpul turneului.
— Cu plăcere, Penny. Şi nu îţi face griji, Noah va reveni la
gânduri mai bune, îmi spune, facându-mi prieteneşte cu ochiul.
Eu îi zâmbesc fară vlagă şi dau din cap. Apoi mă răsucesc pe
călcâie şi dau nas în nas cu intrarea impunătoare a gării. Trag
adânc aer în piept şi intru cu aplomb.
Ajunsă înăuntru, las aparenţele deoparte. Tot atunci, îmi dau
seama că nu prea ştiu ce ar trebui să fac. Dacă stau să privesc re­
trospectiv, poate ar fi trebuit să-i cer lui Elliot mai multe detalii,
dar la patru dimineaţa, după una dintre cele mai proaste seri din
viaţa mea, nu prea eram în stare să pun întrebările potrivite. Elliot
nu mi-a spus decât că trebuie să fiu aici la 9:30 dimineaţa. M ă uit
la panoul cu informaţii şi observ că, până la 11:30, nu pleacă
niciun tren spre Londra. Poate că Elliot a vrut să se asigure că am
Girl Online în turneu

timp destul? încep să mă uit prin jur după pancarte care să aibă
scris numele meu pe ele, însă fară succes.
Respiră, Penny, îmi spun. Ce ar face Wiki? încerc să apelez la
partea raţională şi cea mai logică a creierului, ceea ce e însă dificil
pentm că e ascunsă şi pândeşte de după un nor de ceaţă emoţională.
— Excusez-moi!
Mă uit fix la femeia de după geamul de sticlă al ghişeului de bilete,
iar ea îmi zâmbeşte politicos. Are o faţă micuţă şi ochii îi sunt contu­
raţi de nişte rame rotunde. S-a dat exagerat de mult cu mj roşu.
— Parlez-vous anglais? o întreb şi sper că nu masacrez prea
tare limba franceză.
Când încuviinţează, zâmbesc uşurată.
— Trebuie să ajung în Anglia. Numele meu este Penny Porter.
Aveţi cumva un bilet pentru mine?
Doamna mă priveşte uşor confuză.
— Pardon? Engleza mea nu este chiar atât de bună. Aveţi
rezervare?
— Da! Poate?
îi întind paşaportul. Zâmbeşte, se întoarce la computer şi în­
cepe să tasteze.
Se încruntă.
— Nu văd nimic aici pentru dumneavoastră.
— Nu, îmi pare rău. Cred că este posibil ca un prieten de-al
meu să-mi fi rezervat un bilet. Elliot Wentworth?
îmi dau seama cât de teatral dau din mâini ca să mă exprim şi
mă fac roşie ca racul. Este clar că această doamnă nu o să înţeleagă
cine e Elliot după cât dau eu din mână.
— Mademoiselle'^. Aveţi nevoie de un bilet nou?
îmi arată cu degetul spre computer, apoi spre un tren şi zâm­
beşte de parcă a câştigat la loterie,
îi zâmbesc şi eu la fel de dulce şi scutur din cap.
— Nu. E în regulă. Mulţumesc. Merci.
Trag cu greu după mine geamantanul roz înapoi la panoul cu
plecări. Ce naiba e în capul meu de încerc să ajung singură acasă?
Nu contează deloc că Elliot a făcut nişte planuri legate de călăto­
ria mea. Este limpede că sunt o povară, că sunt un accident pe cale
să se-ntâmple. M ă aşez pe geamantan şi îl sun pe Elliot ca să aflu
ce ar trebui să fac, dar intră direct cutia vocală. încep să bodogăn
în faţa ecranului de telefon:
— Nu acum, Elliot, eşti complet şi cu desăvârşire...
— Somnoroase! Eşti aici!
M ă răsucesc şi îl văd pe Elliot în faţa mea, în pantalonii lui eco­
sez şi mocasinii roşii. Părul castaniu îi este aranjat fară cusur, iar
cămaşa albă, imaculată şi papionul negru se asortează perfect cu
ramele de ochelari. Alerg spre el şi îi sar direct în braţe, încolăcin-
du-mi picioarele în jurul lui într-o îmbrăţişare elaborâtă, ca-n filme.
— Bine, bine, linişteşte-te. Nu suntem în Dirty Dancing. Nu
sunt construit pentru genul ăsta de afecţiune, îmi spune Elliot.
M ă lasă jos şi aterizez în picioare, la limită.
— Scuze, dar sunt atât de încântată să te văd! Eşti cu adevărat
aici? Asta a fost planul tău de la început?
— Da, m-am gândit să te aduc acasă preţ de o milisecundă,
apoi mi-am spus: O săfim nişte nefericiţi cu inimilefrânte, o să fim
niştefraieri trişti. Vreau să fiu un fraier trist în dormitorul meu din
Brighton? Sau vreau să fiu un fraier trist la Paris? Pe tine, New
Yorkul te-a făcut să ieşi din depresie, aşa că m-am gândit că Pari­
sul ar putea avea acelaşi efect asupra mea. Am simţit că este mâna
destinului: am primit zile libere de la C H IC ; am avut cartea de
credit pentru urgenţe de la tata pe care am folosit-o ca să cumpăr
biletele şi am avut suficient timp ca să ajung la Londra de unde să
iau Eurostarul în această dimineaţă. NU am dormit DELOC. To­
tuşi am nevoie de un duş, fiindcă mă simt cam îngălat... dar sunt aici!
— Elliot, eşti cel mai grozav. Care e planul acum?
— Am făcut rezervare la un hotel în arondismentul cincisprezece.
Doamne cât îl iubesc pe Elliot!
— Ce e asta? îl întreb.
— E o zonă din Paris. Ştiai că în total, în Paris, sunt douăzeci
de arondismente?
Elliot mă ia de braţ şi ieşim să găsim un taxi.
Cu toate că tristeţea mă bântuie ca un nor de ploaie, mă simt
totuşi ca atunci când plafonul negru se sparge uşor şi face loc unui
curcubeu minunat care alungă amărăciunea. M ă simt atât de dife­
rit, acum că Elliot e cu mine.
— Nu am ştiut asta! Elliot, arăţi grozav luând în considerare
faptul că nu ai dormit. Ar trebui să vezi ce ochi am eu sub ochelarii
ăştia de soare.
îmi trage ochelarii de pe nas şi mă studiază cu o mină
îngrijorată.
— De ce designer sunt? mă întreabă continuând să se uite la
mine.
— Ochelarii? Oh, nu, nu sunt făcuţi de niciun designer. Tam
cumpărat de la Topshop acum doi ani.
începe să râdă şi-mi aşază ochelarii înapoi pe nas.
— Nu, pungile de sub ochi, draaagăl
Elliot se strică de râs şi mă trage spre un taxi. M ă străduiesc şi
eu să chicotesc în timp ce urc în maşină lângă el.
Taxiul porneşte şi începe să se îndepărteze de staţie când ob­
serv un cap cu o claie şatenă, ciufulită şi o siluetă familiară. Nu mă
pot hotărî dacă adrenalina care mi se răspândeşte în corp este de
la şoc sau de la bucuria indiscutabilă care mă cuprinde. Noah a
venit după mine.
— Opreşte taxiul! încep să strig.
* ^
* ^€oflit(dulficUku/zeci^M

Doar că nu este Noah. Când tipul se întoarce, devine evident că


nu seamănă câtuşi de puţin cu Noah. Nu este decât imaginaţia
mea bolnavă care-mi joacă feste.
Şoferul de taxi porneşte din nou motorul hârâitor în, timp ce eu
mă trântesc pe bancheta din spate, iar Elliot mă bate îţicetişor pe
mână.
Din fericire, călătoria nu este prea lungă, însă când maşina
trage în faţa hotelului unde Elliot a făcut rezervare, nu mă pot
abţine să nu fiu sceptică.
Nici nu suferă comparaţie cu hotelurile în care am stat în tur­
neu: exteriorul este în paragină, iar pereţii sunt acoperiţi de grafflti.
Elliot ridică din umeri.
— E tot ce am putut găsi în ultimul moment. Are însă puncta
bun pe Trip Advisor.
In timp ce intrăm în hotel, îl strâng pe Elliot de mână. Faptul
că este aici, lângă mine, e ceva ce nu se poate cumpăra cu nicio
sumă de bani şi aş fi fericită să stau şi într-o cutie de carton atâta
vreme cât suntem împreună.
Chiar dacă e devreme, recepţionera ne dă cheia de la cameră,
apoi cărăm după noi geamantanul trei etaje, până la noi cameră.
Facem i rizc dc râs în timp ce ne luptăm să tragem valiza pe fiecare
Uirl Unline in turneu

treaptă şi abia dacă mai pot respira. Combinaţia dintre lipsa dc


exerciţiu fizic (e evident că nu ar fi trebuit să chiulesc de la atâtea
ore de educaţie fizică) şi crizele de râs face ca sarcina noastră să fie
şi mai dificilă.
Nu doar aspectul exterior face ca acest hotel să fie diferit de
celelalte, este şi foarte înghesuit. Cele două paturi de o persoană
sunt împinse unul în celălalt şi marginile aproape că ating pereţii.
Există şi un geam mic în cameră, însă nicio şansă să poţi vedea
Turnul Eiffel. In loc de asta, sunt întâmpinată de imaginea unui
zid de cărămidă şi a unei scări de incendiu. Pe peretele de afară se
lăfaie un graffiti cu textul: L’AMOUR EST MORT. Elliot îmi tra­
duce: iubirea a murit. Ştiu exact ce trebuie să simtă persoana aceea.
In baie, para de la duş atârnă deasupra closetului şi trebuie să-mi
adun umerii în faţă ca să încap.
— Ei bine, uite aşa împuşti doi iepuri deodată, râde Elliot în
timp ce îşi vâră capul pe uşa de la baie şi se uită de jur împrejur.
Ne aruncăm amândoi pe paturi, dărâmaţi de oboseală. Am fost
absorbită de propria mea nefericire provocată de tot ce s-a întâm­
plat cu Noah şi nu am ţinut seama de ce trebuie să simtă Elliot în
aceste momente. Alexiot nu mai există şi, cum stau lângă el şi mă
gândesc la ce i s-a întâmplat, mi se rupe sufletul.
întind mâna după a lui.
— Wiki? Ţi-ai dat seama dinainte ce se va întâmpla cu Alex?
Aţi început să vă certaţi mult?
M ă rostogolesc pe burtă şi îmi proptesc capul în mâini. Elliot
oftează dramatic şi îşi aşază mâinile împreunate pe burtă.
— Ştii că Alex nu a recunoscut public că este gay şi iniţial nu
m-a deranjat acest lucru. Nu l-aş fi presat niciodată să recunoască
public, are nevoie să facă asta în ritmul lui. însă, indiferent cât de
stupid poate părea, am crezut că am fi putut depăşi acest obstacol
împreună. Că poate aş putea fi eu acela care să-l schimbe şi să-i
dea încredere... Vorbesc de parcă sunt dintr-un film prost. Ştiu că
nu pot schimba pe nimeni, dar, Penny, m-am săturat să fiu vioara
a doua. Fotografia în care noi doi ne sărutam nu a făcut decât să
amplifice totul. S-a speriat îngrozitor şi mi-a cerut să-i spun cum
de am îngăduit să se întâmple aşa ceva. M i-a spus... — vocea lui
Elliot devine atât de slabă că inima mi se strânge în piept — mi-a
spus că îşi doreşte să nu mă fi sărutat niciodată. M-am simţit atât
de jenat.
M ă uit spre Elliot şi îl văd cum strânge din ochi. Apoi îi des­
chide din nou, clipeşte şi, pentru prima dată, vocea lui pare mai
puternică. Parcă ar fi tatăl lui, lucru cel puţin ciudat, fiindcă el ni­
ciodată nu vorbeşte aşa.
— Doar că e trist să investeşti atât de mult în cineva şi să nu
simţi că ceea ce ai investit are un profit bun. Aşa că a tr^ u it să se
termine.
Elliot se rostogoleşte pe spate şi, în ciuda cuvintelor spuse, nu
cred că l-am mai văzut vreodată atât de amărât. Ştiu că, dacă se
confruntă cu ceva trist, preferă să-şi închidă complet supapa emo­
ţională în loc să arate tuturor cât de mult suferă.
— Of, Wiki, e îngrozitor! Dar trebuie să ştii că ce s-a întâm­
plat nu are nimic de-a face cu tine. Este ceva ce Alex trebuie să
rezolve de unul singur, iar asta e crâncen pentru tine, pentru că nu
poţi decât să stai deoparte şi să priveşti. Dar nu ai greşit cu nimic
dacă ai vrut să-ţi fie respectate relaţia şi sentimentele. Nu te poate
ţine ascuns pentru totdeauna.
M ă uit la Elliot şi schiţez un zâmbet, cât să văd dacă reuşesc să
injectez o doză de optimism.
Spre uşurarea mea, îmi zâmbeşte.
— Ştiu, Penny! Doar că... îmi place de el tare mult. Adică îmi
place cu adevărat.
îmi face semn din sprâncene.
— Adică îţi qS\\2X place place.
Ridic jucăuş din sprâncene şi începem să chicotim amândoi.
Apoi sare din pat.
— Adică îmi chiar place place place. Uită-te la noi, Penny. Ne
purtăm de parcă s-a oprit lumea-n loc. Stăm şi mocnim în propria
amărăciune şi nu e deloc atrăgător. Suntem în Paris, pentru nu­
mele lui Dumnezeu, trebuie să uităm de tipi, să ieşim în oraş şi să
ne distrăm. Poate că nu ai sărbătorit Ziua Misterelor Magice cu
Noah, dar al naibii să fiu dacă nu o sărbătoreşti cu mine.
— Aaah, ştiu o stradă grozavă numai cu magazine de modă în
vogă, care sunt convinsă că o să-ţi placă la nebunie, îi spun, amin-
tindu-mi de ziua pe care mi-am petrecut-o cu Leah.
S-a întâmplat doar ieri? Parcă au trecut un milion dc ani.
— Acolo sunt cele mai sofisticate buticuri...
Elliot se încruntă.
— Cum de ştii tu despre o stradă cu magazine de modă în vogă?
Roşesc.
— Leah m-a dus. M -a îmbrăcat elegant pentru petrecerea de
după concert de azi noapte.
îmi scot telefonul, deşi mă doare să caut prin pozele cu Noah
şi cu mine în care părem atât de fericiţi. Găsesc una pe care a fa­
cut-o Leah imediat cum am ieşit din hotel: părul, machiajul şi
rochia arătau perfect. I-o arăt lui Elliot care rămâne cu gura
căscată.
— Oh, Penny, vrei să spui că Noah te-a părăsit după asta} Iu­
bito, e un prost!
îmi iau telefonul înapoi şi îl pun în buzunar în timp ce lacri­
mile ameninţă să îmi umple din nou ochii.
— Presupun că, dacă aş şti să arăt aşa tot timpul, aş fi de-ajuiis
pentru el.
— Oh, nu! Sare Elliot. Asta nu e Penny pe care o ştiu. Dacă n
te poate iubi aşa — gesticulează spre pantalonii şi tricoul meu
neîngrijit şi părul ciufulit — nu te merită. Penny, tu nu eşti o prin­
ţesă, eşti o regină. Şi reginele merită ciocolată caldă şi croissante la
micul dejun, aşa că hai să mergem.
'Ûi/iUjiUidjmPuuzedy

Croissantul fraged, pufos, înmuiat în ciocolată caldă şi care se to­


peşte în gură de bun ce e, ar trebui declarat gustarea obligatorie
pentru toată lumea în dimineţile de după o despărţire. Sunt sigură
că vânzătoarea ne aruncă o privire dezaprobatoare deoarece co­
mandăm ultimele şase pains aux chocolat^ dar nu ne pasă.
Elliot o câştigă însă imediat după ce stă cu ea la o şuetă în
limba franceză şi nu trece mult până încep să schimbe ponturi
despre unde se găsesc cele mai bune macarons la Paris. Elliot e
atât de şic când povesteşte. îmi vine să leşin de fiecare dată când îl
aud, ceea ce lui începe curând să i se pară tare deranjant.
După micul dejun, ne ducem pe strada cu magazine scumpe
unde fusesem cu Leah şi simt cum mă cuprinde un val de tristeţe
când îmi amintesc cât de mult m-am dat peste cap pentru Noah,
doar ca să iasă totul pe dos. De fiecare dată când încep să mă în­
tristez, Elliot scoate punga în care avem resturile àç, pains aux cho­
colat şi mă obligă să iau o muşcătură, apoi ia şi el una.
Funcţionează până rămânem pains aux chocolat. Atunci ne
aşezăm să mâncăm de prânz şi îmi comand ccl imii in'An/oK
croque-monsieur din lume şi, evident, o felie uriaşă clc tart i1cu incrc.
Cine spune că mâncarea nu poate rezolva orice problemă? D e­
clar oficial că mâncarea şi cei mai buni prieteni reprezintă combi­
naţia ideală.
După prânz, ne îndreptăm spre Pont des Arts de pe râul Sena,
cunoscut şi ca podul cu lacătele iubirii. Elliot este pornit să ia un
lacăt, să scrie pe el numele noastre şi să-l prindă pe pod pentru
totdeauna, în semn de omagiu pentru prietenia noastră, dar când
ajungem acolo, observăm că toate lacătele au fost date jos. în locul
lor, vedem un panou mare cu un mesaj prin care oamenii sunt
rugaţi să nu mai prindă lacăte de pod, deoarece greutatea lor îl
deteriorează.
Chiar dacă Elliot este dezamăgit, eu nu sunt. Nu cred că pot
să-mi imaginez iubirea ca un lacăt. Mai degrabă, prefer să mi-o
imaginez asemenea podului pe care stăm, ca pe ceva ce leag^ două
inimi care altfel nu s-ar fi întâlnit. Lacătele iubirii seamănă oare­
cum cu problemele pe care eu şi Noah le-am avut: fiecare a fost
micuţă, dar împreună au fost suficiente să ne cocoşeze şi, în cele
din urmă, să ne facă să cedăm.
Cu toate că lacătele iubirii au fost interzise, în jurul nostru sunt
multe cupluri fericite care îşi fac poze pe acest pod care este, de
atâta timp, simbolul iubirii eterne. îmi doresc ca Elliot să nu mă fi
adus aici. Ultimul lucru pe care îl vreau e să văd cupluri care fac
grimase pupăcioase spre ecranul telefonului.
— OK, fară lacăte atunci, dar hai să facem o plimbare roman­
tică de-a lungul Senei.
Elliot mă readuce în prezent când începe să o ia la picior pe
pod, trăgându-mă de braţ.
— Ştiai că sunt peste treizeci de poduri peste Sena în Paris?
uiă întreabă Elliot, luându-mă de braţ.
P<>1 să cred aşa ceva. Doar în timpul scurtei noastre plimbări
vwi) douăsprezece.
Girl Online în turneu

îmi las capul pe umărul lui Elliot şi mergem pe drumul care


urmăreşte cursul râului, privind vaporaşele de croazieră pline de
turişti, care alunecă netulburate.
— Uite! Uite! Strigă Elliot, arătând spre Turnul Eiffel care
profilează înaintea noastră.
Cu toate că mă face imediat să mă gândesc la Noah şi la cât de
aproape am fost de Noaptea Misterelor Magice, nu pot să nu fiu
uluită de cât de maiestuos este privit de aproape, cu al său corp de
fier înălţându-se spre cerul albastru, senin. Este atât de emblema­
tic încât rămân fară suflare când mă uit în sus. Elliot mă ia de
mână şi începem să alegăm, nerăbdători să ajungem cât mai re­
pede aproape de el.
în jurul nostru hoinăresc sute de turişti şi suntem forţaţi să ne
oprim din mers. Elliot fluieră uşor, vizibil impresionat. De data
asta, inima mi se opreşte dintr-un alt motiv: un grup de turişti
japonezi tocmai se mişcă din loc, lăsând la vedere un şir de afişe
lipite pe un panou temporar, iar pe ele este chipul lui Noah. Sunt
primele afişe cu turneul pe care le văd: îşi ţine chitara la piept şi
zâmbeşte înspre aparatul de fotografiat, iar poza lui este sub foto­
grafia mai mare a grupului The Sketch. Cu toate că trupa princi­
pală ocupă o suprafaţă mai mare de afiş, pentru mine, chipul lui
Noah este cel care iese în evidenţă, şi asta doare ca o rană deschisă.
Arată fantastic, doar că nu mai este zeul meu rock. Când simt
că sunt pe cale să cedez nervos, aud „I Will Survive” din nişte boxe
de prin apropiere. M ă întorc şi zăresc un tip între două vârste care
dansează în mijlocul străzii lângă un casetofon cu boxe. O parte
din mine se crispează: spuneţi şi voi, câţi oameni ştiţi care şi-ar da
în petic pe o piesă emblematică din anii şaptezeci, în mijlocul Pa­
risului? Absurditatea situaţiei mă face să vreau să râd şi să plâng în
acelaşi timp.
Corpul meu este copleşit de emoţii diferite şi nu ştiu pe care să
o exteriorizez, aşa că mă întorc spre Elliot pentru un semn. Faţa
lui simplifică lucrurile, fiindcă zâmbeşte atât de larg că aproape îi
văd plombele. întinde mâna şi mă ridică să dansăm. M ă iau după
el şi, până să mă dezmeticesc, dansăm ca nişte idioţi sub Turnul
Eiffel alături de francez şi urlăm ca el, din toţi rărunchii versurile
„I Will Survive”. Curând, cei din jurul nostru ni se alătură. Parcă
am creat un flash mob parizian de despărţire.
M ă simt ca o ţicnită, parcă mi-am pierdut minţile, dar simt că
sunt liberă. Şi este pentru prima dată după multă vreme când mă
simt eu însămi.
3 iulie

Cântece care să-ţi vindece suferinţa


din dragoste

Ştiţi ziua aceea despre care credeam că nu va sosi


niciodată? Ziua aceea pe care nu mi-aş fi putut-o imagina
nici într-un milion de ani?
A venit!
Băiatul din Brooklyn şi cu mine nu mai suntem împreună.
Nu pot să scriu mai multe în acest moment. Pot să vă
spun, însă, doar atât: suferinţa din dragoste nu este
uşoară, dar se spune că muzica vindecă sufletul. împreună
cu Wiki am pus cap la cap o listă cu cele mai bune piese de
ascultat atunci când treci printr-un tăvălug emoţional
provocat de o despărţire.

1. „Someone Like You"— Adele


2. „Irreplaceable" — Beyonce
3. „We Are Never Ever Getting Back Together" — Taylor
Swift
4. „End of the Road" — Boyz 11Men
5. „I Will Survive" — Gloria Gaynor (graţie cântăreţului am­
bulant francez cu care am dansat ieri sub Turnul Eiffel)
6. „Since U Been Gone" — Kelly Clarkson
7. „Forget You"-CeeLo Green
8. „WithoutYou" — Harry Nilsson
9. „I Will Always Love You"— Whitney Houston
10. „You Could Be Happy" — Snow Patrol
11. „The Scientist" — Coldplay
12. „With or Without You" — U2
13. „Survivor" — Destiny's Child
14. „Single Ladies (Put a Ring on It)" — Beyonce
15. „Losing Grip"— Avril Lavigne

Poate că, ascultând acest playlist, te vei simţi mai bine sau
poate că îţi va veni să plângi, ori poate le vei face pe amân­
două, caz în care poţi încheia ziua cu un dans împreună cu
cel mai bun prieten pe „Single Ladies" a lui Beyonce, să­
rind printre două paturi în cea mai măruntă cameră de ho­
tel din Paris.

Girl offline... niciodată online de acum înainte xxx


* ^€a0 o M p x d k u / z e c i^ ( m c i*

în timp ce trenul Eurostar iese din Gare du Nord ca să se întoarcă


în Anglia, îmi aşez capul pe umărul lui Elliot şi privesc pe geam
cum Parisul dispare în depărtare. Mi se pare ciudat să-l las pe
Noah aici, într-o călătorie care a început cu noi amândoi şi care se
termină cu noi... despărţiţi. Presupun că AdevărulGolGoluţ a ob­
ţinut până la urmă ce a vrut: Noah şi Penny nu mai există.
Atâtea promisiuni şi aşteptări par să se fi transformat în asta.
Este un tren în mers pe care nu-1 pot controla.
Acum, că sunt cu adevărat în drum spre casă, nu pot decât să
simt gustul amar al tristeţii că nu ne-am bucurat de o ultimă îm­
brăţişare, o ultimă conversaţie, un sărut de adio. Este ca şi cum
Noah s-ar trezi într-o dimineaţă şi nu şi-ar mai aminti cine sunt
sau că exist.
— L a ce te gândeşti? mă întreabă Elliot.
Pentru că nu răspund, ghiceşte şi, evident, ştie care este
răspunsul:
— Hei, nu-ţi mai face atâtea griji. L-ai rugat pe Noah să nu ia
legătura cu tine. Cel puţin lucrul ăsta îl respectă.
Scot un mormăit neutru şi mă învelesc şi mai strâns în puloverul
mamei mele. Abia aştept să înlocuiesc acest pulover cu o îmbrăţi­
şare adevărată de-a ei. Chiar am nevoie de una şi categoric nu
trebuie să mă gândesc că trenul circulă printr-un tunel pe sub iiii
canal mare de apă.
Ideea nu e că l-am rugat pe Noah să nu mă contacteze; ideca c
că aş putea fi oriunde, cu oricine, iar lui nu pare să-i pese. Aş putea
foarte bine să zac în vreun şanţ, la marginea Parisului. Sunt sigură
că Larry i-a spus că m-a dus la gară, dar Noah ar fi putut măcar «ft
pună sub semnul întrebării faptul că am plecat sau că ne-am dcH"
părţit, orice ar fi fost mai nimerit în loc de această tăcere grea ^i
apăsătoare.
M ă tot gândesc la momentul pe care l-am trăit împreună pe
terasa hotelului Astoria din New York, de Crăciun. Atunci, Noah
m-a sărutat pentru prima dată şi-mi amintesc că mi-am zis că
nimic şi nimeni nu va mai putea fi atât de magic. îmi vine în minte
o altă amintire: prima zi pe care am petrecut-o împreună şi în carc
el a îmbrăţişat complet spiritul Zilei Misterelor Magice şi m-a dus
la un restaurant secret, italienesc, unde am plescăit spaghete şi am
râs de aceleaşi lucruri. Oamenii spun că este imposibil să te îndră­
gosteşti atât de repede, dar chimia dintre noi era imposibil de
ignorat. Am făcut... clic.
Nu a fost deloc ceva lipsit de profunzime. Bineînţeles, eu m-am
străduit cât am putut să par relaxată, dar inima îmi bătea cu mii de
kilometri la oră când intra el în încăpere. Eram intriga lui inci-
tantă, era filmul nostru, iar vieţile noaste s-au schimbat pentru
totdeauna.
Derulez filmul şi mai mult, la momentul în care l-am văzut
pentru prima oară pe scenă, în lumina reflectoarelor, pretinzând că
e un muzician care cântă la nuntă. M i-a părut atât de vulnerabil şi
de misterios. Nu mi-am dat atunci seama că e tipul perfect, extra­
ordinar, amuzant şi romantic. Nu, îmi spun. Nu e delocperfect. Unde
am greşit? Cum de am lăsat lucrurile să ajungă aici? Unde a dispă­
rut Noah pe care l-am întâlnit atunci? Am impresia că, în fiecare
Girl Online în turneu

etapă a acestui turneu, Noah a lăsat în urmă ceva ce iubeam la el,


până când nu a mai rămas decât o persoană pe care nu o mai
cunoşteam.
Pe măsură ce trenul hurducăie pe drum, iar Elliot adoarme, mă
gândesc că ce se întâmplă poate fi din vina mea. Ar fi trebuit să
ştiu că se va întâmpla aşa. Am cam intrat cu capul înainte în toată
treaba asta crezând că va fi totul ca-n filme. Starul rock devine
celebru, se îndrăgosteşte de o fată şi trăiesc fericiţi până la adânci
bătrâneţi. Dar ăsta nu e un scenariu de Hollywood. E viaţa adevă­
rată şi, surpriză^ câteodată viaţa adevărată e naşpa.
Telefonul bâzâie, trezindu-mă la realitate. E un mesaj de la
mama.

Dragă Penny, tata şi cu mine te vom aştepta în gara Sf.


Pancras. Abia aşteptăm să te vedem. în seara aceasta
avem la cină plăcinta ţărănească pe care o face tata,
preferata ta. O să ne uităm şi la Elf, chiar dacă e mijlo­
cul lui iulie. Putem chiar să ne îmbrăcăm cu puloverele
de Crăciun dacă vrei. © xxx

Mesajul mă face să zâmbesc. Părinţii mei nu ştiu încă toate


detaliile, însă mă cunosc suficient de bine cât să bănuiască despre
ce este vorba. Iniţial, am încercat să mă fofilez spunându-le doar
că turneul nu este chiar ceea ce mi-am imaginat, dar m-au descu­
sut ca pe un suspect la interogatoriu pe Skype.
Nu am apucat decât să le spun că lucrurile cu Noah nu BUiit
tocmai grozave, că buza de jos a şi început să tremure. Au pul ut
vadă că nu eram chiar pregătită pentru o sesiunt* ujimlundaia »1#=
întrebări şi răspunsuri, iar restul întrcbitrilm mai j»Hit
l^ână ajungeam înapoi, în siguranţtt, nt
îmi iubesc părinţii, au atâta grijă de mine, poate prea multă
grijă uneori. Ştiu exact cum se vor purta: vor face prăjituri în fie­
care dimineaţă, la amiază şi seara, mă vor duce prin magazinele
mele preferate şi se vor strădui prea mult să rnă facă fericită. îi sunt
atât de recunoscătoare lui Elliot că mi-a îndulcit prima noapte
venind să mă viziteze la Paris. Cred că, dacă aş fi plecat direct
acasă, aş fi fost zdrobită de greutatea compasiunii părinţilor mei.
Nu e nimic greşit în a fi iubit, părinţii mei nu vor decât să fiu feri­
cită, dar câteodată asta poate fi sufocant.
în acest moment vreau să fiu sufocată doar de plapuma mea.
Vreau să mă învelesc în ea (chiar dacă, în arşiţa verii, camera mea
e o adevărată saună), să mă îngrop şi să mă ascund de toată lumea.
Să mustesc în propria milă. Să mănânc tot atâta îngheţată câte
kilograme am (ca să compensez năduşeala din dormitor, evident)
şi să dispar din viaţa reală.
Oftez şi încep să tastez un răspuns rapid până nu intrăm în
tunel (lucru la care NU mă gândesc) şi pierd semnalul o perioadă.

Mersi, mami. Şi eu abia aştept să vă văd. Te rog, fără


chestii de Crăciun, dar plăcinta ţărănească e o idee tare
bună XXX

Nu vreau să las tristeţea să-mi strice anotimpul preferat. Ei ştiu


cât de mult îmi place Crăciunul, dar în momentul acesta nu mă
pot gândi decât la cum am petrecut Crăciunul la Noah acasă şi la
cum l-am ajutat să împodobească bradul împreună cu Bella. M ă
uit repede peste mesaje şi degetele îmi rămân nemişcate deasupra
conversaţiilor pe care le-am avut cu Noah. O parte din mine vrea
să le recitească şi să le retrăiască. Toate acele te iubesc, pentru tot­
deauna sau toate momentele în care mi-a spus că sunt momentul
lui de intrigă, dar mă opresc. Coborârea din acest tren tre!)uif hîI
semnifice un nou început, nu un sfârşit.
Noah probabil că se pregăteşte deja să-şi facă bagajele şi să sc
îndrepte spre Norvegia, apoi se va pregăti să plece în turneul mon­
dial. Vieţile noastre par deja atât de diferite. în viaţa lui Noah,
totul este aşa cum trebuie. Mie însă nu-mi dă pace o întrebare
sâcâitoare.
Ce voi face de acum încolo?
* %^iiJUdul¡mthu/zjeu *

Veştile circulă repede când vine vorba de Noah Flynn. în secunda


în care am oprit în gară şi am în sfârşit din nou semnal la telefon,
sunt bombardată de mesaje şi alerte.
— Uau, Penny, ai văzut asta?
Elliot îmi pune în faţă telefonul lui. Un ziar popular
trâmbiţează:
NOAH FLYNN E SINGUR. TRECEŢI LA COADĂ,
FETELOR! BĂIATUL VOSTRU PREFERAT DIN BROOKLYN
ESTE GATA DE ÎNŞFĂCAT
Presupun că maşinăria de PR nu pierde vremea. Dar chiar aşa,
gata de însjacat? Pe bune? De parcă ar fi un nu ştiu ce premiu la vreo
serbare câmpenească? Credeam că am început să pricep cum stau
lucrurile cu mass-media, să învăţ pe propria piele cum încearcă să
atragă atenţia cu titlurile lor absolut injuste, exagerate şi câteodată
s t r ig ă t o r la cer de neadevărate. De data asta însă, au dreptate. Presu­

pun că Noah Flynn este singur. Doar că nu mi-a trecut prin minte
că vrea să lămurească acest lucru atât de curând.
Parcă toată lumea din lista mea de contacte îmi trimite mesaje
de condoleanţe. M ult mai multe decât data trecută când am fost
târâtă prin mocirlă. Presupun că e mai uşor să empatizezi cu
cineva atunci când i se dau papucii. Trec în revistă mesajele şi
Girl Online în turneu

majoritatea dintre ele mă fac fie să râd, fie să vreau să fug să nii1
ascund undeva.

Kira:
OMG, PennyiTocmai am aflat ce s-a întâmplat. ENAŞPA!
Dă-mi de ştire când ai chef să te vezi cu cineva şi aduc
dulciuri şi filmele mele preferate de groază! Nimic nu
se compară cu un maraton Insidious + Paranormal
Activity ca să treci peste o despărţire... xx

Amara:
VAAAM! Am crezut că voi veţi rămâne împreună pentru
totdeauna! Kira a spus că aduce filmele de groază... Eu
vin cu popcornul! xo

Megan:
SPUNE-MI CĂ NU E ADEVĂRAT! XX

Primesc mesaj chiar şi de la Pegasus Girl:

Către: Girl Online


De la; Pegasus Girl
Subiect: Chestii despre Noah
Hei, Penny,
Am vrut să-ţi scriu ca să-ţi spun că mă gândesc la tine.
îmi pare atât de rău să aud despre tine şi despre Noah.
Voi fi alături de tine dacă vrei să vorbeşti cu cineva. Ştiu
că uneori ai impresia că toată lumea eîmpotriva ta, dar
vreau să-ţi mai spun o dată că purşi simplu iubesc c g o î î
ce faci şi cred că eşti foarte talentată şi extrem do riji ,>
Joasă. Eu nu aş fi fost în stare niciodată sii plev ru
267
avionul în turneu şi pun pariu că nici tu nu te-ai gândit
că vei putea face asta vreodată. Sunt sigură că îi va
veni mintea la cap şi te va lua din nou pe sus, spre al
nouălea cer. Nu aşa procedează toţi tipii până la urmă?
FPxx

Zâmbesc când îi citesc mesajul, însă este un zâmbet abia schi­


ţat. Nu cred că Noah va veni prea curând să mă ia pe sus spre al
nouălea cer. Mai mult decât atât, nu cred că vreau eu să facă asta.
Sunt cu ochii lipiţi de telefon când mă trezesc că Elliot mi-1
smulge din mâini.
— Pennydulcinico, expresia feţei tale s-a schimbat de atâtea
ori cât timp te-ai uitat la telefon, încât NU POATE fi de bine.
— Ai dreptate, îi zic, încercând să afişez o imagine bună de
arătat familiei. Nu voi lăsa asta să-mi strice ziua.
Imediat ce trecem de porţile Eurostarului din gara S f Pancras,
mă arunc în braţele mamei şi toate bunele mele intenţii se duc pe
apa sâmbetei. Nu mă pot abţine: lacrimile încep să-mi alunece
pe obraji. Acum că am revenit oficial pe tărâm britanic, trebuie să
recunosc că totul s-a sfârşit.
S-a terminat cu adevărat.
Lucrurile merg din rău în mai rău în săptămâna ce urmează. Pe­
trec mult prea mult timp pe băncuţa de la geam, cu nasul lipit de
sticla ferestrei, înfofolită în plapumă. Dacă cineva mi-ar face o
poză săptămâna asta, ar trebui să o intituleze 'Portretul unei fete
inacceptabil de tristă.
Aşa cum au promis, gemenele au venit la mine pentru un ma­
raton de filme de groază, dar sunt atât de abulică încât nici măcar
nu tresar în timp ce ne uităm la Paranormal Activity. Asta nu e
deloc o activitate normală pentru mine. De obicei, eu sunt cea care
îşi încleştează mâinile de braţul canapelei până când i se albesc
încheieturile degetelor şi cea care strigă de vibrează toţi pereţii
casei de fiecare dată când apare o stafie. Până şi vântul care zgu­
duie geamurile mă face să-mi pierd sângele rece.
Nu am nici veşti de la Noah. In ciuda faptului că îmi spun că
nu vreau, intru încontinuu pe internet ca să văd dacă este activ pe
Skype. Ii urmăresc postările pe Twitter, Instagram şi alte reţele
sociale, la fel ca orice fan obsedat. Elliot vine şi mă vizitează în
fiecare zi, după ce termină la CHIC. Felul în care urmăresc toate
conturile lui Noah a devenit atât de obsedant încât Elliot m-a
obligat să-mi notez câte ore petrec pe zi verificând ce face Noah.
Ziua în care pierd aproape zece ore este o zi proastă.
Mă trezesc că-mi doresc să-l văd pe Noah descumpănit, să-l
văd că scrie ceva emoţional pe Twitter, să văd că se chinuie să tră­
iască fară mine. în realitate, de fapt, ştiu că este cât se poate de
discret cu aspectele astea, aşa că nu găsesc nicăieri actualizări de
status cu caracter personal. E plin, în schimb, de postări despre
datele turneului, ocazionalele mulţumiri adresate fanilor pentru
sprijinul lor continuu acum, că se pregăteşte pentru turneul
mondial.
Câteodată, îmi doresc sa fiu mai mult ca Elliot. Felul în care el
încearcă să se simtă mai bine după despărţirea de Alex este să-l
elimine complet din viaţa sa: i-a şters numărul de telefon, l-a blo­
cat în reţelele sociale, evită magazinul vintage, apoi continuă să se
poarte obişnuit. Mie îmi este însă absolut imposibil să mă port aşa.
De câte ori ies din cameră, mi se pare că aud „Fata Toamnă” la
radio în maşină sau la supermarket. Am senzaţia că acum, că nu
mai sunt cu Noah, sunt asediată de el al fiecafe pas^
De aceea, cu toate că a trecut deja o săptămână de când ne-am
întors de la Paris, m-am retras pe micuţa mea bancă de la geam.
Ştiu că îmi irosesc ultimele săptămâni de vară şi de libertate com-
portându-mă ca un zombie. Ştiu că nu pot opri fiecare aparat de
radio de pe planetă cât timp încerc să trec peste despărţirea
de Noah. Ştiu că nu ar trebui să verific pagina lui de Twitter la
fiecare treizeci de secunde. Dar, fară Elliot care să-mi distragă
atenţia în timpul zilei, nu există nimic altceva care să mă scoată
din starea de amorţeală mentală, decât poate câte un ţipăt ocazio­
nal al pescăruşilor sau strigătele lui tata în timpul meciurilor de
fotbal.
Şi a cui este vina, Penny? Tu ai fost cea care a hotărât să se ţină
după prietenul său în loc să sepreocupe de lucrurile care opasionează.
C^lleodată îmi urăsc vocea interioară.
12 iulie

Cum să nu mai fi obsedată de cineva

Când treci prin diferitele stadii ale unei despărţiri, este


atât de simplu să te transformi într-un Sherlock Holmes
modern. Instagram, Twitter, Snapchat... Nu e nevoie de­
cât de câteva clicuri ca să afli ce mai fac oamenii şi nu sunt
foarte sigură ce cred despre asta. în anumite momente de
impulsivitate, vrei să citeşti totul până găseşti o dovadă
incriminatoare care să sugereze că fostul tău iubit îşi con­
tinuă viaţa şi nu-i mai pasă de tine. în realitate, însă, pu­
tem oare să judecăm aceste lucruri după nişte fraze care
nu sunt mai lungi de 140 de caractere?
Trebuie să recunosc, este dificil. Vrei să ştii, dar, în acelaşi
timp, nu vrei. Adevărul te-ar putea zdrobi într-un milion
de bucăţele. Să fii obsedată de cineva este nesănătos.
Ştim cu toţii asta. Să fii obsedată de un zeu al rockului
care are un viitor strălucit şi o carieră internaţională este
un tăvălug emoţional, deoarece eu nu sunt singura care îl
hărţuieşte pe Băiatul din Brookiyn. Sunt sute de pagini
dedicate de fani care fac acest lucru pentru mine. Daca aş
vrea, aş putea să-i ştiu fiecare mişcare...
Au fost câteva zile deprimante, când m-am simţit l\ ifH dn
pierdută ca Alice când a căzut în vizuirhi lipiuf^lui Am
început să urmăresc peTwitter până şi postările prietenilor
Băiatului din Brookiyn, care nu sunt decât un şir lung de
clipuri video în care se joacă feste şi, din când în când, pos­
tări pseudo-motivaţionale precum: TRĂIEŞTE LA GREU,
MORI TÂNĂR, scrise mai mereu cu litere mari, care par să
strige de la o poştă. Ăsta a fost un alt record negativ pe
care l-am atins.
Am descoperit că cel mai eficient mod de a scăpa de obse­
sii este să închizi toate radiourile din preajma ta, să refuzi
să intri în orice maşină dacă şoferul nu vrea să pună un CD
cu muzică veselă şi să eviţi internetul cât de mult posibil.
De fapt, nu ştiu ce să vă spun să faceţi că să nu mai fiţi
obsedate de cineva, fiindcă este unul din acele lucruri pe
care doar voi le puteţi face atunci când momentul este po­
trivit. Vă spun doar să rămâneţi puternice şi să vă luptaţi
cu acea tendinţă spasmodică de a verificş toate paginile,
toată ziua, în fiecare zi. J
Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx
Mi-am exilat laptopul pe fundul coşului de rufe ca să nu mai tre­
buiască să mă tot uit la el şi am decis să-mi distrag atenţia şi să
despachetez în sfârşit bagajele. Geamantanul meu a stat nedeschis
într-un colţ al camerei. M ă tem prea mult de amintirile pe care
le-am împachetat acolo alături de şosete şi lenjerie.Trag adânc aer
în piept, desfac fermoarul şi deschid geamantanul, dar mă izbeşte
un miros inconfundabil de aftershave: al lui Noah. împing gea­
mantanul de parcă ar fi luat foc. Absolut totul îmi aminteşte de el.
Poate un transplant de creier ar fi mai potrivit în acest moment?
Oftez şi privesc pe geam. Măcar de aici, de pe locul de la geam,
am o privelişte grozavă asupra caselor cu terase, zugrăvite în culori
pastelate; în depărtare abia se profilează coamele albe ale valurilor.
In mod normal, aş fi pus mâna pe aparatul de fotografiat ca să fac
o poză, dar nu astăzi.
— Totul în regulă, Pen?
Tom îşi iţeşte capul pe uşa dormitorului meu, facându-mă să
tresar. Am fost atât de absorbită de propria mea suferinţă, că nici
măcar nu am auzit scârţâitul celei de-a treia trepte de sus care mă
avertizează de obicei că cineva se îndreaptă spre camera mea.
Tom intră, facându-şi cu greu loc printre hainele murdare îm­
prăştiate pe podea şi se proţăpeşte pe marginea patului.
— Hei. Ce mai faci?
M ă rostogolesc de pe băncuţa de la geam şi mă aşez lângă el.
— Dulapul de pe podea pare cam dezorganizat... spune, dând
un şut unei perechi boţite de blugi.
— Da, ştiu, e cam dezordine. Doar am... of. Nu am chef de
nimic. Astăzi este prima zi când m-am pieptănat săptămâna asta.
Nici nu-mi mai amintesc când l-am spălat ultima oară.
Tom se cam strâmbă când încerc să-mi trec degetele prin părul
încâlcit.
— Penny, poate că nu vrei să auzi asta, dar e necesar: trebuie să
ieşi din starea asta depresivă. Nimeni nu merită să suferi atât şi
nu-mi place să te văd în halul ăsta.
M ă uit la Tom parcă aşteptându-mă să văd că începe să râdă
sau să-mi spună că glumeşte, ori să facă o faţă mai puţin serioasă,
dar nu face nimic din toate astea.
—- Parcă te-ai întors altă persoană din turneu. Trebuie să te
regăseşti. Măcar ştii unde ţi-e aparatul de fotografiat?
— Evident că ştiu! protestez eu. E în ...
Dar mă uit în jurul meu prin cameră şi nu-1 văd.
— Evident că nu ştii, pentru că ţi l-am fiirat ca să văd dacă
observi că nu-1 mai ai. Nu ai observat.
II ia de la spatele lui şi îl aşază între noi. Aparatul stă acolo ta-
chinându-mă. îţi mai aminteşti când îţi plăcea să măfoloseşti? parcă
spune. îţi mai aminteşti câte poze i-aifăcut lui Noah cu mine? Mai
că-mi vine să vomit. împing obiectivul aparatului.
— Păstrează-1 tu. Eu nu-1 mai vreau.
— Cum? De ce? Din cauza lui Noah?
îmi dau ochii peste cap.
— Parcă mi-ai citit gândurile.
îmi ia aparatul de fotografiat şi mi-1 aşază hotărât în poală,
apoi îmi pune mâna peste el.
— Eşti o Porter, iar cei din familia Porter nu renunţii la paniii
nile lor. Continuă până reuşesc. Mai puţin atunci când tata a învil
ţat să se scufunde, chestie care s-a cam dus la fiind, spune râzând.
Dacă tot ai de gând să pierzi vremea restul vacanţei, măcar f^ ccva
ce-ţi place.
Simt că mi se blochează tot corpul. Cuvintele lui Tom sparg
bucăţică cu bucăţică tot peretele pe care l-am construit fericită în
mintea mea ca să mă ajute să uit de Noah. Peretele pe care acum
îmi dau seama că am început să-l construiesc din prima zi a tur­
neului, când totul a început să meargă de-a-ndoaselea.
Nu-mi place să plâng în faţa lui Tom. El este puternic şi are un
suflet bun, dar este o fire pragmatică şi undeva, adânc în sinea
mea, îmi doresc să fiu mai mult ca el. Vede lucrurile diferit de
mine şi este revigorant să-l aud spunându-mi aceste lucruri.
— Aşadar? Ce părere ai?
Aşez aparatul de fotografiat înapoi pe pat, facându-1 pe Tom să
ofteze. M ă uit apoi prin cameră şi văd bucăţica din revistă pe care
am lipit-o pe perete, cea în care eram numită „prietena lui Noah
Flynn”. Cândva, acea pagină de revistă m-a făcut să mă simt mân­
dră. Acum mă face să mă simt puţin furioasă.
Tom are dreptate: mă irosesc în starea asta. îmi îngădui să
mă simt complet inferioară când, de fapt, există lucruri la care mă
pricep foarte bine. Dau jos pagina din revistă şi mă zgâiesc la ea
preţ de câteva secunde, după care o mototolesc şi o arunc la gunoi.
M ă aşez tăcută pe pat.
Tom se apleacă spre mine, îşi pune braţele în jurul meu şi nii1
strânge tare.
— Bine ai revenit, Penny, Lumea te aşteaptă.
— Mersi, Tom. Eşti cel mai tare,
ZOE SUGG
După ce iese Tom, aud telefonul bâzâind pc măsuţa de lângă
pat. Sper că este Elliot care vine cu trenul de la Londra şi-mi tri­
mite o retrospectivă umoristică a zilei.

Penny, am auzit ce s-a întâmplat. îmi pare ATÂT de


rău. Sper că eşti bine. Ascultă, ceea ce vreau să-ţi spun
s-ar putea să te înveselească. Am o propunere pe care
cred că ai vrea să o accepţi. Verifică-ţi e-mailul. Leah xx

Pun telefonul jos şi mă duc repede după laptop, pe care-1


pescuiesc din coşul de rufe. Verific e-mailul şi, cum era de aşteptat,
găsesc un mesaj de la Leah. Pe măsură ce îl citesc rămân tot mai
uluită.

De la: Leah Brown ,


Către: Penny Porter - J
Subiect: VEŞTI EXTRAORDINARE

Dragă Penny,
Speram să te pot ruga personal lucrul acesta, dar, pentru
că asta nu mai e posibil, ne descurcăm cu e-mailul. Totul
este ABSOLUT confidenţial, evident, aşa că te rog să nu
spui nimănui, poate doar celor apropiaţi din familie.
Nu am apucat să-ţi povestesc despre noul meu album, dar
am hotărât să-l intitulez „Viaţa în spatele măştii". Am scris
multe cântece despre cum, din cauza celebrităţii, a trebuit
să ascund atâtea lucruri: viaţa mea personală, prietenii şi,
uneori, chiar şi propria identitate.
Am făcut şedinţa foto pentru coperta albumului cu François
Pierre Nouveau, dar nu mi-a plăcut nicio fotografie pe
276
Girl Online în turneu

care a făcut-o. Mi s-au părut toate prea regizate. Caut


ceva mult mai natural. Mai real.
Aşa că am pus echipa mea de design să facă macheta co­
pertei cu una dintre fotografiile tale, cea pe care mi-ai fă­
cut-o la Roma, când eram deghizată. îţi mai aminteşti?
îmi place la nebunie fotografia aceea; e perfectă.
Şi arată şi mai bine pe postde copertă a noului meu album.
Uită-te cu ochii tăi!
Pot să o folosesc? Am ataşat mesajului un contract cu de­
taliile despre onorariu, drepturi de autor şi alte amănunte.
Te pot pune în legătură cu un avocat dacă vrei să se uite
cineva peste documente. Apoi, dacă eşti mulţumită de
tot, îmi trimiţi fotografia la rezoluţie mare şi e gata!
Sper că eşti de acord că arată perfect. Penny, eşti un
fotograf extraordinari
îmi lipseşti deja în turneu. Să fii sigură că, imediat cum mă
întorc în Marea Britanie, vin în Brighton ca să te vizitez şi
nu accept niciun refuz.

Prietena ta.
Leah xx

Mâna îmi tremură când dau clic să deschid fotografia ataşată,


lat-o! Fotografia pe care i-am facut-o lui Leah, pe coperta al­
bumului ei. PE COPERTA ALBUMULUI EI! Au tăiat partea de
sus a pozei, aşa că nu îţi dai seama că a fost făcută la Roma şi, cu
toate că arată complet diferit cu coafura bob scurt şi rujul strident,
are o aură care spune cât se poate de clar: Leab. In partea de jos a
albumului, sunt scrise cuvintele: Viaţa în spatele măştii, în caractcrc
simple, alături de semnătura caracteristică a lui Leah, cu o ini­
mioară deasupra literei „a”.
Este real!
Cuvintele lui Tom îmi reverberează în minte: Fă ceea ce-ţiplace.
l''()tografia este pasiunea mea. Pot urma acest vis.
Pun mâna pe telefon şi îi răspund lui Leah cu un şir lung
<lc cmoticoane ce abia îmi pot descrie sentimentele amestecate de
«Mnoţie, încântare şi uimire.
îl trimit şi telefonul îmi bâzâie imediat.
Nu e nici Elliot, nici Leah.
Este Alex.

Penny, ne putenn întâlni?


'^apitoM ¡udkujzeci^

Sunt de acord să mă întâlnesc cu Alex a doua zi de dimineaţă la


brutăria Flour Pot de pe Brighton Lanes. Am înţeles de ce a ales
să ne întâlnim aici: este locul ideal pentru o discuţie liniştită, in­
timă. Ard de nerăbdare. Nu sunt sigură de ce vrea să vorbim. îmi
înghit celelalte sentimente: acelea care strigă TRĂDARE, fiindcă
mă întâlnesc cu Alex pe la spatele lui Elliot. Dar Alex are şi el o
rugăminte, să ţin secretă întâlnirea cu el până când aud ce are
de spus.
O parte din mine vrea să îi spună unde să îşi vâre dorinţa lui d
a ne vedea, asta după ce am văzut cât de tare l-a rănit pe Elliot, dar
sunt şi foarte curioasă. Alex mi-a devenit prieten de-a lungul anu­
lui, un prieten bun, şi merită măcar să fie ascultat. Nu trebuie
să-mi placă ce are de spus, însă îi datorez destul cât să îl ascult.
Intru în brutărie şi dau nas în nas cu Alex. Stă undeva în spate,
la o masă micuţă, cu un cappuccino în faţă.
Am nevoie de toată stăpânirea de sine ca să-mi ascund sur­
prinderea ce ameninţă să-mi fie citită pe toată faţa. Alex este ge­
nul de tip care, de obicei, se străduieşte foarte mult să arate cât se
poate de bine. Elliot obişnuia să-i spună şcolarul-şic, cu foiUc cit
nu se potrivea cu faptul că Alex lucra la magazinul vintage. AstiV/i,
însă, parcă mă întâlnesc cu un străin. Pare chinuit de suicrinţit, im
ochii îi sunt trişti şi goi. E îmbrăcat cu un hanorac cu glugă şi jur
că are manşetele găurite. Se vede de la o poştă că părul lui nu a mai
văzut apa de mult timp, nu mai spun de alte produse de îngrijire,
iar obrajii îi sunt traşi. Simt cum mi se umple inima de durere
pentru el. De o săptămână nici eu nu arăt mai bine şi, indiferent
cât de mult îl iubesc pe Elliot, îmi dau seama că şi Alex suferă
puternic.
— Iţi mulţumesc că ai vrut să ne întâlnim, Penny, îmi spune în
timp ce îşi mută rucsacul ca să pot să mă aşez.
— Pentru nimic.
Iau loc pe scaun şi urmează un moment stânjenitor de tăcere.
— Ce mai faci? E destul de... dificil, nu-i aşa?
— Dificil e puţin spus.
Oftează exasperat şi soarbe din cappuccino.
M ă hotărăsc să trec direct la subiect. Ştiu că Alex vrea să-mi
spună ceva şi nu vreau să o iau pe ocolite.
— Aşadar, despre ce voiai să vorbeşti cu mine?
M ă uit la el şi încerc să schiţez un zâmbet, sperând că el simte
că poate vorbi deschis cu mine.
— Am dat-o în bară, Penny. Amândoi ştim asta. Elliot este totul
pentru mine şi am dat cu piciorul la tot ce aveam din cauză că mi-a
fost prea frică să mă confrunt cu propriile sentimente şi pentru că
mi-a păsat prea mult de ce vor crede dţii. Nu mi-a fost uşor în rela­
ţia aceasta. Elliot este singurul tip cu care am fost până acum.
II privesc cum îşi amestecă spuma de la cappuccino cu linguriţa.
— După ce totul s-a sfârşit între noi, am spus în sfârşit priete­
nilor apropiaţi şi familiei că sunt gay.
M i se taie respiraţia.
— Serios? Ştiu ce pas uriaş e pentru tine. Cum a fost?
I se întrezăreşte un zâmbet în colţul buzelor şi ridică din umeri.
— Sincer, nu ştiu de ce am fost atât de speriat. M-au încunijiit
şi mi-au spus că se bucură pentru mine. Se pare că singura per
soană de care m-am ascuns am fost eu.
— Uau, Alex. Sunt foarte mândră de tine. Este grozav, îi spun
din tot sufletul.
Nu-mi vine să cred cât de mult s-a transformat.
— Da, însă acum, singura persoană căreia vreau să-i spun, nu
mai vrea să asculte. Am încercat să iau legătura cu Elliot, dar nu
vrea să răspundă nici la telefon, nici la mesaje...
îşi aşază bărbia în palmă şi mă priveşte cu ochii plini de
speranţă, dar şi de disperare.
Sunt cu toată inima alături de el. Elliot e genul „totul sau ni­
mic”. Este în stare să meargă până la capătul pământului în nu­
mele iubirii, dar poate să îndepărteze fară milă oamenii din viaţa
lui. Construieşte în jurul sentimentelor sale o fortăreaţă mai im­
penetrabilă decât Gibraltarul.
— Elliot are nevoie de mai mult timp ca să se obişnuiască cu o
situaţie... e ca Elsa din Frozen.
Zâmbesc, dar Alex nu zâmbeşte şi el. E clar că nu e momentul
potrivit să pomenesc despre Frozen.
— Ce vreau să spun e că are nevoie de mai mult timp ca să se
dea pe brazdă. E tare încăpăţânat.
— Crezi că eu nu ştiu asta?
— Eu ştiu că te place, Alex. Nu l-am mai văzut niciodată atât
de fericit aşa cum e cu tine şi nu glumesc când spun asta.
Alex se lasă pe spătarul scaunului.
— Ce trebuie să fac ca să mă asculte? Ce pot face dacă ci iiu
vrea să-mi răspundă nici la mesaje, nici la telefon? Nu am de gAiul
să apar ca din senin la uşa lui, fiindcă o să mi-o trânlesiHi fl iii iiiţă.
Alex oftează dramatic, aproape la fel dc driinuUu irt Mlllnt
Trebuie să fac ceva care să-i atragă atenţia.
— Ceva de amploare. Un gest grandios.
— Ceva epic, de poveste.
Alex se întinde şi mă prinde de mână.
— De aceea te-am rugat să ne întâlnim, Penny. Vrei să mă
ajuţi? Am nevoie să fii de partea mea dacă vreau să am o şansă de
reuşită. Eşti cea mai bună prietenă a lui şi îl cunoşti mai bine decât
oricine.
E limpede că Alex regretă ce a făcut, iar eu ştiu că Elliot încă
ţine la el.
Dau din cap. O s-o fac.
— Poate îl scot într-o zi în oraş pe post de „momeală”, ca el să
creadă că facem ceva împreună, dar de fapt, apari tu cu un plan
surpriză pentru el?
Alex ţâşneşte în picioare, cu ochii mari, ieşiţi din orbite ca ai
unui mops. Văd cum creşte în el optimismul, dar ştiu că trebuie
să-i mai spun un lucru până nu mă ia valul:
— Indiferent ce o să faci, el trebuie să ştie că eşti cât se poate
de serios când spui că vrei o relaţie adevărată cu el, pe faţă.
— Bineînţeles. Vreau să fiu cu el. Vreau să arăt lumii că îl iu­
besc pe EUiot Wentworth!
Spune asta atât de tare, încât ceilalţi clienţi din brutărie se în­
torc şi se holbează la noi.
încep să râd.
— Păstrează-te pentru surpriză. E atât de romantic. Trebuie
doar să-ţi pui pe cap şapca producătoare de idei.
— Păi, am deja câteva.
Alex şi cu mine mai stăm o jumătate de oră, gândindu-ne la
fiecare aspect al surprizei pentru EUiot. M ă face atât de fericită să
îl văd pe Alex motivat şi înflăcărat de dorinţa de a-1 recâştiga pe
ICUiot, La sfârşit, avem o listă cu lucrurUe incontestabil preferate
rtlt" lui Elliot, carc include (însă nu se Umitează la):
- apusurile de soare
- plaja
- moda
- cunoştinţele generale
- lucrurile cu sclipici
— Trebuie să existe ceva care să le cuprindă pe toate, spune
Alex. Cu cât putem să facem asta mai repede, cu atât mai bine,
fiindcă nu cred că pot să aştept prea mult timp.
îşi aşază mâna peste a mea.
— Chiar dacă... chiar dacă nu mă primeşte înapoi, ceea ce aş
merita, ştiu, vreau să ştie ce a făcut pentru mine. Cât de mult m-a
ajutat să vreau să fiu sincer cu mine însumi.
Asta înseamnă iubirea adevărată; să recunoşti că ai greşit şi să
te dai peste cap să îndrepţi lucrurile. Chiar dacă Elliot nu-1 pri­
meşte înapoi pe Alex, măcar el încearcă. Şi dacă ne iese doar jumă­
tate din ce am plănuit, va fi ceva ca în filme.
Nu pot să nu mă gândesc la Noah.
E l de ce nu vrea să îndrepte lucrurile?
După ce ies din brutărie, mă duc direct spre To Have and To Hold,
buticul cu rochii de mireasă al mamei mele din Lanes. Trebuie să
îi cer părerea în legătură cu surpriza pentru Elliot.
Mama este mereu cea mai potrivită persoană la care să apelezi
în situaţii ca astea. E expertul autentic când vine vorba despre
evenimente importante şi organizarea lor f(de unde şi succesul ei
ca organizatoare de nunţi), dar se pricepe şi la detalii.
Mama şi tata sunt romantici incurabili unul cu celalalt. Dese­
ori, far vreun motiv anume, tata vine acasă cu un buchet de flori
sau cu vreo felicitare plină cu texte de dragoste şi de admiraţie
pentru mama sau cu vreo glumă „de-a lor”, pe care nici Tom şi nici
eu nu o înţelegem. Mama se asigură mereu că ia de la patiserie,
pentru desert, dulciurile preferate ale tatei şi îi pregăteşte băi cu
spumă parfumată, pe care el le adora în secret.
Exagerata lor afişare a afecţiunii în public mă facea mai demult
să tresar stânjenită, acum însă îmi topeşte inima. Sper că, indife­
rent cine va fi persoana lângă care voi ajunge să-mi petrec viaţa, ne
vom face întotdeauna timp să fim romantici unul cu celălalt, aşa
cum sunt părinţii mei. Ei sunt modelul meu suprem de relaţie.
Trag adânc aer în piept. Nu am mai trecut pe la magazin încă
de dinainte să plec la Berlin şi simt cum emoţiile încep să-mi dea
Girl Online în turneu

fiori. M ă opresc un moment ca să mă eliberez de emoţii, apoi intru


în magazin.
Mama tocmai termină discuţia cu o viitoare mireasă. Fâşii de
tul şi şiraguri de perle sunt împrăştiate peste tot, iar mireasa zâm­
beşte cu gura până la urechi.
— Ador toate ideile tale, Dahlia; nu-mi vine să cred că au mai
rămas doar câteva săptămâni.
— Timpul zboară...
Mama mă vede cu coada ochiului intrând, iar sprâncenele i se
arcuiesc de surpriză.
— Ah, Penny! Eşti aici! Să ţi-o prezint pe domnişoara Young.
Ii întind mâna:
— îmi pare bine de cunoştinţă.
— Cred că trebuie să fie foarte frumos să lucrezi în fiecare zi
înconjurată de atâtea imagini ale dragostei si ale fericirii!
îmi ignoră mâna întinsă şi mă sărută pe amândoi obrajii. Sunt
obişnuită ca míresele să facă asta; tind să nu-şi mai poată stăpâni
entuziasmul şi dorinţa de a te atinge. Până să apuc să îi spun la
revedere, a şi ieşit pe uşă.
— Penny, mă bucur atât de mult să te văd! îmi spune mama,
strângându-mă tare în braţe.
Trebuie să recunosc: am tot evitat magazinul mamei. Nu cred
să mai existe un loc pe care să vrei să-l eviţi la fel de mult imediat
după o despărţire, aşa cum e un paradis al nunţilor. Numai când
vezi toate acele simboluri şi imagini despre dragoste şi fericire...
Mda, nu este chiar ceea ce aş fi avut nevoie.
Dar sunt surprinsă. Nu simt că-mi vine să vomit cât sunt aici.
Să fie oare din cauză că acum am o misiune? Misiune: Fă în aşa fel
încât Alexiot să fie din nou împreună.
■— Draga mea, te-ai simţit bine la cafea cu Alex? El se simte
bine? M ă gândesc că nu prea îi e bine. Săptămâna asta a trecut pe
la magazin şi mi s-a părut foarte abătut.
Mama se apucă să adune braţe pline de tui.
— Vorbesc despre starea în care era, nu despre cum era îmbră­
cat. îmi face cu ochiul.
— întorci, te rog, semnul de pe uşă, scumpa mea? Dacă mai
intră încă o mireasă, nu o sa mai avem timp pentru prânz. Aşa,
cred că trebuie sa fie pe aici pe undeva...
Se năpusteşte spre un şifonier şi începe să cotrobăiască frenetic
prin el. întorc semnul cu PAUZĂ DE PRÂNZ de pe uşă, apoi mă
aşez într-un fotoliu.
— Alex e în regulă. M ă rog... de fapt nu, nu e în regulă. E cu
inima distrusă fiindcă are inima distrusă. Dar sunt mandră de el,
le-a spus părinţilor că e gay.
— Chiar aşa, scumpa mea? E o veste grozavăy'
— Chiar este grozavă. Şi vrea să se bucure de acest moment
împreună cu Elliot, doar că el nu-i răspunde la telefon. Alex ştie
că va trebui să facă ceva important, un gest grandios, dacă vrea să
îl recâştige pe Elliot. Prin urmare, m-am gândit să vin la tine ca
să-ţi cer ajutorul, din moment ce eşti o femeie extrem de creativă,
ale cărei idei sunt, de cele mai multe ori, excepţionale... Ce faci
acolo?
M ă uit la ea cum mai are puţin şi plonjează, cu capul înainte,
într-un coş plin cu pantofi şi cu genţi.
— Nu reuşesc să găsesc acasă poşeta plic aurie şi m-am gândit
că poate a adus-o cineva aici. Iţi mai aminteşti? Cea pe care mi-a
dat-o fratele tău când am împlinit patruzeci şi cinci de ani? Cred
că am lăsat în ea o bancnotă de zece lire ultima dată când am
folosit-o.
Stă practic cu picioarele suspendate în aer, în timp ce aruncă
din coş genţi si pantofi, continuându-şi căutarea frenetică.
— Bineînţeles... îi spun, ridicând o sprânceană în timp ce o
privesc din locul meu de lângă fereastră.
— Ei bine, eu chiar sunt regina gesturilor grandioase, Penny,
aşa că ai venit exact unde trebuia. La ce se gândeşte mai exact?
AHA! UITE-O!
Se ridică în picioare, cu părul roşcat, numai bucle, dat într-o
parte şi cu faţa roşie ca sfecla. Aşază plicul auriu pe masă şi vine să
stea jos lângă mine.
— Nu sunt prea sigură. Vrea ceva romantic. Se gândeşte să îl
ducă pe chei sau ceva asemănător, dar Elliot nu prea e mare ama­
tor de plimbări pe chei... prea multă modă de prost gust. Şi nici
nu cred că vrea ca marele lor moment să se desfaşoare pe fondul
zgomotului de jucării mecanice. Dar chiar nu ştiu unde altundeva
ar mai putea fi aşa o privelişte superbă a mării la apus. Alex nu are
un buget prea mare...
Mama începe să bată din palme şi trage teatral aer în piept.
— Ştiu locul perfecñ Ce părere ai despre foişorul pentru or­
chestră? Am organizat multe ceremonii de nuntă şi şedinţe foto
acolo, aşa că ştiu cu cine să iau legătura. Rezolv eu asta. Are şi
vedere la mare şi intimitate. Alex poate să aleagă ce muzică vrea.
Lui Elliot îi va plăcea la nebunie.
Iată, de asta este mama mea cea mai potrivită persoană căreia
să îi cer ajutorul. Când vine vorba de organizarea unei petreceri,
nu există persoană pe care să nu o cunoască.
— Pare o idee minunată! Putem decora scena şi să o facem să
arate perfect, ca într-o imagine de pe Pinterest. Ar fi grozav, mersi,
mamă!
O iau entuziasmată în braţe şi o sărut pe obraz.
— Crezi că putem aranja totul până joia următoare?
— Cam curând... Lasă-mă să văd ce pot face. Dar îţi fac o fa­
voare uriaşă. Crezi că te-aş putea ruga să faci şi tu ceva pentru mine?
— Desigur! Orice!
— Vii să mă ajuţi aici mâine? Jenny nu se simte încă bine şi
sâmbetele sunt zilele cele mai aglomerate...
Ezit, dar doar pentru un moment. Chiar nu am nicio problemă
să fiu aici, în magazin.
— Sigur, mamă. Nicio problemă.
îmi zâmbeşte.
— Mă bucur atât de mult să te văd din nou aşa, Penny, Pari să
fii din nou tu însăţi. Tatăl tău şi cu mine am fost atât de îngrijoraţi
de când... de când te-ai întors de la Paris. Ştii că ne place mult de
Noah, dar ştii şi că poţi vorbi cu noi oricând, nu? îmi ia faţa în
mâini şi niă sărută pe nas.
— Da, ştiu. Acum sunt bine. înainte nu am fost, dar dacă nu a
fost să fie, nu pot forţa destinul. A fost atât de greu şi dacă e atât
de greu. >> ^
— Atunci ceva scârţâie.
— Atunci ceva scârţâie. Ştii, cred că doar am avut nevoie de
puţin spaţiu ca să-mi dau seama ce vreau de fapt. îmi aşez capul
pe u m ă ru l ei şi ea mă îmbrăţişează.
— Eşti o tânără foarte puternică, P. Cred că asta o moşteneşti
de la mine...
Râdem amândouă, iar eu îi mulţumesc stelei mele norocoase că
am nişte părinţi atât de minunaţi, care mă susţin şi care sunt me­
reu lângă mine.
îi trimit un mesaj lui Alex.

Ce zici de foişorul pentru orchestră?!?!

îmi place la nebunie ideea!


Girl Online în turneu

Grozav! Rămâne pe joia viitoare?

Eşti cea mai grozavă, P! Alexx

A mai rămas o ultimă piesă de aranjat în puzzle şi anume fap­


tul că trebuie să pun la cale o diversiune ca să-l pot aduce pe Elliot
în locul potrivit, la momentul potrivit.
Alex a fost curajos.
Acum e rândul meu.
— Mamă, aduci tu ceva de mâncare până trimit eu un e-mail?
Este ceva important.
— Sigur că da. Fug repede la magazinul cu bunătăţi şi iau nişte
sandvişuri pentru amândouă. Baghetă cu cârnăcior şi omletă, ca de
obicei?
Dau din cap aprobator şi încep să scriu un e-mail pe telefonul
mobil.

De la: Penny Porter


Către: Domnişoara Mills
Subiect: Organizarea expoziţiei de fotografie

Dragă domnişoară Mills,


Vă mulţumesc pentru mesajul despre Noah. îmi pare
rău că nu am răspuns mai repede, m-am cam retras în
carapace în ultima vreme. Acum sunt mult mai bine,
totuşi. Cum merge cu organizarea expoziţiei şcolii? De
fapt, mă întrebam dacă e prea târziu pentru mine să
particip. Mă străduiesc, pas cu pas, să fiu tot mai cura­
joasă şi cred că acesta ar putea fi un start bun.
A dumneavoastră,
Penny
Imediat după ce trimit e-mailul, deschid, absentă, notificările
de Twitter. îmi sare în ochi titlul unui articol care a fost repostat
de cineva din lista mea; este despre Noah, dar mă bucur să observ
că inima mea nu mai tresare chiar atât de tare ca ieri.

SĂ-ŞI FI GĂSIT NOAH FLYN


FATA VARĂ?

Poate că nu mai simt niciun junghi în inimă, în schimb nu re­


uşesc încă să-mi controlez degetele. Aşa că dau un clic pe linkul ce
mă conduce la un articol de pe un website de bârfe ieftine e numit
Starry Eyss^’ Văd o fotografie întunecată şi neclară cu Noah şi cu
Blake care ies dintr-un club, undeva în Europa. Blake este sur­
prins în postura lui obişnuită, bătând la tobe imaginare, iar Noah
e chiar în spatele lui. Faţa îi este pe jumătate ascunsă în umbră, dar
colturile gurii îi sunt lăsate şi arată de parcă s-âr încrunta. Sunt
surprinse şi două fete care merg împreună cu ei, amândouă cu păr
blond, strălucitor. Una parcă se ţine de mână cu Noah, dar poate e
doar unghiul din care este făcută poza.
E ciudat să nu îl văd pe Noah atât de odihnit şi de fericit pe cât
aş fi crezut. Faptul că le văd pe fetele acelea nu mă înfurie şi nici mă
face să mă simt extraordinar de tristă, doar goală pe dinăuntru.
Articolul continuă.
îşi va găsi oare superstarul în ascensiune, Noah Flynn,
un alt trandafir englez când se va întoarce pe pământ
britanic? După ce a confirmat recent că va cânta la fes­
tivalul PARK PARTY în acest weekend, Noah Flynn
este pregătit să zguduie capitala engleză cu muzica sa
rock. Vor veni oare şi aceste tinere norocoase, care au

i )t Iu Bfilnteietori, în original
Girl Online în turneu

fost văzute cu el şi cu colegii lui de trupă în Stockholm?


Starry Eyes vă ţine la curent cu bârfele...

Decid să-mi curm suferinţa şi să închid cu repeziciune fereas­


tra de navigare. Deschid însă aplicaţia Pinterest şi încep să caut
idei pentru decorarea foişorului. Dau peste imagini cu nunţi fru­
moase şi fotografii de logodnă berechet, dar nu mă atrage nimic.
Toate sunt frumoase, dar prea comune. Dacă vreau să iasă surpriza
pentru Elliot, atunci trebuie să fie ceva personal.
Telefonul meu bâzâie, semnalând primirea unui e-mail. Este
de la domnişoara MiUs.

De la: donnnişoara Mills


Către: Penny Porter
Subiect: RE: Organizarea expoziţiei de fotografie

Ann crezut că nu nnă mai rogi!


Desigur că încă mai poţi să îţi pui fotografiile în expozi­
ţie. Ar fi o onoare. Lasă-le la şcoală când poţi. Şi am
vorbit serios, Penny: sunt mândră de tine.
Domnişoara Mills

Nu-mi vine să cred. Chiar o să fac asta. In sfârşit, o să îmi afişez


fotografiile în public.
Sunt îngropată până la genunchi în tapet cu imprimeuri leopard.
Este prima mea zi la To Have and To Holdy unde m-am întors
ca să îmi respect promisiunea făcută mamei şi mă ocup de ceea ce
îmi place cel mai mult: decorarea vitrinei magazinului. Sunt două
ferestre boltite, câte una de fiecare parte a uşii, iar mama are întot­
deauna o temă nouă pentru a atrage clienţi.
Tema de săptămâna trecută a fost una subacvatică,^^« rochie
albastră, tip sirenă, cu scoici multe, care atârnau din tavan, cu nisip
pe jos şi cu o tiară încărcată de cele mai minunate pietre albastre
şi verzi.
Săptămâna asta, tema este safari; o temă complet nouă pentru
mama! Un lucru este cert: întotdeauna primeşte nota maximă
pentru originalitate- Rochia în jurul căreia se ţese povestea din
vitrină este una dantelată, cu un imprimeu zebră, discret, pe jupon.
E drăguţă, dar nu e chiar stilul meu.
Scot din vitrină scoica gigantică şi pun în locul ei un leopard de
pluş, supradimensionat (mama l-a găsit la un târg de vechituri şi
acum are în sfârşit unde să-l pună). Exact în secunda aceea, intră
Alex.
Penny, ce Dumnezeu e chestia aia?
Alrx tresare speriat când mă întorc să-l salut cu leopardul sub braţ.
— Nu mă întreba. E pentru tema safari de săptuniilna iiHtu şi
bineînţeles că mama are un leopard de pluş în mărime nuluralit
care să se potrivească perfect.
El râde şi mă prinde de mână, ajutându-mă să ies din vitrină.
— Am trecut doar să văd cum merge organizarea surprizei
pentru Elliot. E totul în regulă?
— Toate bune! Mama a primit de dimineaţă confirmarea că foi­
şorul este liber pentru joi seara, aşa că suntem cu motoarele turate.
— El nu bănuieşte nimic, nu? Eşti de acord să-i distragi aten­
ţia în după-masa aceea? Soarele nu apune decât mai târziu, aşa că
va trebui să te asiguri că nu merge acasă mai devreme...
— Nu-ţi mai face atâtea griji. Nu bănuieşte nimic. El crede că
merge la expoziţia de fotografie ca să aibă grijă de mine, aşa că nu
va pleca. Iţi spun cu mâna pe inimă că va fi cea mai grozavă sur­
priză pe care şi-ar putea-o imagina. Pot să îl aduc la foişor la 9 fix.
Sunt aşa de încântată. Asta ar putea să-i reunească pe Alexiot
şi atunci totul va fi la fel ca înainte.
— Chiar sper să fie aşa, dar există totuşi posibilitatea ca lui să
nu-i placă nimic şi să nu mai vrea să-mi vorbească niciodată.
II iau pe Alex de mână.
— Vom încerca să facem tot ce se poate să ne asigurăm că nu
se va întâmpla aşa ceva.
— Penny, tocmai asta e. Cred că lipseşte ceva, dar asta înseamnă
să-ţi cer o favoare mare şi simt că ţi-am cerut deja prea mult.
— Nu, spune, te rog. Acesta este acum cel mai important lucru
din viaţa ta şi, dacă pot, vreau să fac totul ca să te ajut. Doar sft nu
mă rogi să sparg vreo bancă pentru ca apoi să-ţi cumperi tui tlln
mant uriaş.
— Nu, nimic de genul ăsta.
Se agită şi zâmbeşte jenat, arătându şi dinţii î “ . . p i„ i
simt puţin cam neliniştită. Ce-iir puleu rAvn « /\l^« »1^ h ntiiit- ilt-
îl face să se simtă aşa de jenat? Chiar sper să nu-mi ceară să facem
vreo şedinţă foto nud, pentru ei doi sau altceva de genul acesta.
— Ştii că „Elements” este melodia mea şi a lui Elliot? Vreau
doar să fiu sigur că este în regulă să se audă din difuzoare. Ştiu ce
simţi pentru Noah şi mai ştiu că ar putea răscoli nişte emoţii înă­
buşite, aşa că am vrut doar să verific...
M ă simt atât de uşurată că nu va trebui să îl văd pe Alex în
costumul lui Adam.
— Desigur, este în regulă.
Zâmbesc, mai ales că citesc sentimentul meu de uşurare şi pe
faţa lui Alex. Asta ar însemna mult pentru Elliot, ştiu, e melodia
care se auzea când le-am făcut fotografia.
— „Elements” înseamnă mult pentru mulţi oameni. L-am văzut
pe Noah cântând-o de atâtea ori pe scenă şi am văzut efectul pe care
îl are asupra publicului. Este cântecul perfect al oricărui îndrăgostit.
Las să-mi scape un suspin prelung şi e rândul Iui Alex să mă
consoleze.
— Tu ce mai faci, Penny? Nu există nicio şansă ca tu şi Noah
să vă împăcaţi?
Ridic din umeri.
— Nu ştiu. Chiar nu cred. Nu ne-am mai vorbit deloc de când
ne-am despărţit.
— Păi, nu vei şti niciodată dacă nu încerci să-i vorbeşti. Chiar
dacă lucrurile nu se leagă, măcar aveţi ocazia să puneţi punct.
Are dreptate, bineînţeles. Va trebui să vorbesc cu Noah odată şi
odată. Am încercat să neg realitatea atâta timp, dar, când îl văd pe
Alex făcând toate aceste lucruri pentru Elliot, mi se înmoaie
inima. E adevărat că nu mai suntem împreună, dar am putea fi
oare prieteni?
Va dori să-mi mai vorbească? îmi respectă atât de bine ultima
dorinţă de a nu fi contactată, parcă prea bine. Poate că este furios
Girl Online în turneu

că am plecat. Oare mai crede că am inventat chestia cu Jilvikc?


Sunt prea multe întrebări care au rămas fară răspuns şi nici măcar
nu sunt sigură că aş vrea să ştiu acele răspunsuri. Totuşi, dacă a
existat vreodată o ocazie să fiu curajoasă şi să-mi iau inima în dinţi
ca să vorbesc cu Noah, atunci asta e, înainte să plece în turneul în
jurul lumii şi să pierd oportunitatea, poate pentru totdeauna.
— Ştiu. Am aflat de curând că o să fie în Londra, aşa că pot lua
legătura cu el şi poate reuşim să ne întâlnim ca să clarificăm
lucrurile măcar. Doar nu e musai ca, din mari îndrăgostiţi, să de­
venim cei mai mari duşmani, nu?
Alex se apleacă şi mă sărută pe obraz.
— Poţi să faci asta, Penny. Cred în tine.

înapoi în dormitor, degetele mele stau suspendate deasupra


tastelor telefonului, cu un mesaj gol pe ecran. De ce nu reuşesc să
îmi găsesc cuvintele? Ob, salut, Noah, îţi mai aduci aminte de mine?
Sunt eu,fa ta care te-a părăsit în Paris în timpul turneului. Cea pentru
care ai scris melodia aceea...
îmi îngrop capul în pernă şi gem frustrată. DE CE E ATÂT DE
GREU? Sunt absolut îngrozită că rănile care au început să se vin­
dece după ce am plecat din Paris se vor redeschide imediat cum
trimit mesajul acesta. Ce mă fac dacă Noah reacţionează ca Elliot
şi nu îmi răspunde? Totuşi, nu pot ignora pentru totdeauna situa­
ţia. Dacă nu încerc, atunci nu voi şti niciodată. Noah a fost...
este... atât de special pentru mine şi trebuie să discutăm la un
moment dat. Nu pot amâna asta la nesfârşit.

Noah, ştiu că au trecut câteva săptămâni şi mi-a fost


greu să nu te contactez. Am auzit că vei fi în Londra,
aşa că m-am gândit să te întreb dacă am putea vorbi.
^OE SUGG
Poate că îţi cer prea trjult, dar m-am gândit să încerc.
Putem fi prieteni? Per^py x

Pun telefonul pe noptieră gi aştept să primesc vreun


răspuns, când văd că ecranul se luminează instant. E un mesaj de
la Noah.

Şi eu vreau să vorbesQ |_|g¡ pg vedem mâine


la festival, dacă poţi. pentru tine şi încă
unul pentru un prietet^^ <~a să nu trebuiască să vii singu­
ră. Mi-e dor deţine. |\|

îmi stă inima în loc cân^ citesc ultima parte a mesajului. îi e


dor de mine. Chiar aştepta contactez eu? Şuvoiul de senti­
mente pentru Noah se revar^â din nou şi sim^t cum mă îmbujorez
brusc.
îmi amintesc cum dansaiţ^ mulţime ca doi nebuni în timp ce
cânta The Sketch; îmi amintesc săruturile blânde pe vârful nasu­
lui, nopţile în care îmi trimitea mesaje pe telefon din camera lui
spunând că i-ar plăcea să ne ţinem în braţe şi cum îşi arunca pri­
virea în culise când cânta „Jr^ta Toamnă” în faţa unei mulţimi.
Amintirile frumoase pe care am încercat să le pun sub un lacăt le
înlocuiesc rapid pe cele pline de furie şi frustrare care m-au ajutat
de-a lungul ultimelor saptăn^^j^j^
încerc să le înlătur pe fericite, fiindcă ştiu că, dacă îmi
îngădui acele amintiri, mă îndrăgostesc din nou lulea de el. Dacă
vrea să fim doar prieteni? exact ca Elliot şi îmi doresc să mă
închid în mine, să nu mai vor^^gg^. despre ceea ce simt, doar că asta
mă încurcă şi mai mult pentţ^ j^ai ştiu deloc ce îmi doresc
de fapt.
Girl Online în turneu

Bine, cred că putem face aşa. Px

Trimit mesajul. Am făcut multe lucruri stresante şi ridicoleîa


ultimul an, dar, nu ştiu din ce motiv, gândul că voi vorbi cuNoâ
din nou mă scoate din minţi.
M-am trezit cu noaptea-n cap şi nu-mi vine să cred că o iau din
nou de la capăt: nu pot să dorm, sunt frământată de gânduri.
Am fost un pachet de nervi şi emoţii toată noaptea. Nu-mi
vine să cred că mă văd astăzi cu Noah. E adevărat că au trecut doar
câteva săptămâni, dar parcă s-a scurs o viaţă întreag^Am bătut
camera încoace şi încolo de atâtea ori, că tata a şi băgat capul pe
uşă ca să fie sigur că nu o iau razna.
Mi-am ros şi unghiile până la carne, dar din altă cauză. Noah a
avut dreptate când mi-a zis să nu merg, că nwpot să merg, singură
la festival. Primul meu impuls, desigur, a fost să îl iau pe Elliot, dar
acceptase deja să meargă cu părinţii lui la Bath, pentru un tur is­
toric de oraş (o încercare de-a lor ca să-l înveselească). In afară de
asta, mi-ar fi pus mult prea multe întrebări legate de motivele pen­
tru care m-am hotărât acum să mă întâlnesc cu Noah, ceea ce ar fi
pus pe tapet subiectul Alex şi surpriza. Aşadar, într-un fel e mai
bine să nu-1 rog pe Elliot. Oricum, am senzaţia că-1 înşel fiindcă
fiu' ceva fară ştirea lui, însă ştiu că servesc o cauză dreaptă.
Ani încercat apoi să o invit pe Kira, dar ea merge deja la festival
Anifiin. Şi-au cumpărat biletele de câteva luni bune pentru că
Girl Online în turneu

sunt fane înfocate ale lui The Halo Pixies, o trupă a cappdla d('
fete din Suedia care cântă şi ele acolo.
M-am mai liniştit când am aflat că vin gemenele, aşa că am
luat taurul de coarne şi am invitat-o pe Megan. De când m-am
despărţit de Noah, am primit din partea ei numai mesaje drăguţe,
plus că vreau să dezleg misterul din spatele AdevăruluiGolGoluţ.
Nu au mai apărut scrisori sau e-mailuri de când eu şi Noah ne-am
despărţit, aşa că până la urmă m-am hotărât să nu mai merg la
poliţie. Poate că, dacă petrec o zi întreagă cu Megan, voi avea cer­
titudinea că nu ea e în spatele acelor ameninţări josnice.
Chiar sper să nu fie ea... încep să simt că Megan cea cu care
am crescut îşi face tot mai simţită prezenţa. In septembrie, pleacă
la şcoala de artă dramatică şi o parte din mine chiar o să-i simtă
lipsa. Nu îmi va fi dor de faptul că mă întrerupe mereu sau că vrea
să fie întotdeauna în centrul atenţiei, dar îmi vor lipsi acele lucruri
mărunte, ca întâlnirile după ora de engleză ca să mergem împreună
la prânz şi umorul ei sarcastic.
Aşa că acum e la mine în cameră, cocoţată pe scaunul de la
birou, privindu-mă uşor îngrijorată.
— Penny, ştiu că mi-ai spus că eşti bine, dar încep să cred că
s-ar putea să minţi. Am numărat de câte ori te-ai plimbat încoace
şi încolo şi deja am ajuns la cincizeci şi şase. E cam multă mişcare
pentru o singură zi, nu mai zic că eşti agitată şi emoţionată.
îşi priveşte unghiile şi îşi trece degetul peste micul tatuaj semi-
permanent cu o margaretă, pe care îl are pe mână.
— Megan, eşti sigură că arăt bine? Nu, nu doarMm&. Foarte bine?
M ă privesc în oglindă şi mă ridic în vârfiil degetelor.
— Atâta timp cât stai în picioare ca o persoană obişnuită, arăţi
minunat. Ca să fiu sinceră, nu este exact ce aş fi ales eu...
Am ales o rochiţă scurtă, evazată, de culoare neagră cu maci de
un roşu aprins, la care am potrivit ghete negre fiindcă, la urma
urmelor, mergem la un festival. Mi-am lăsat părul neprins şi ciu­
fulit, iar pe cap am o pereche de ochelari de soare de aviator.
— De unde ai produsele astea de machiaj? Sunt grozave!
Megan ridică borcanul cu fond de ten NARS şi paleta de cu­
lori bronzante.
Sunt lucrurile pe care le-am primit de la Leah, când am fost la
Sephora.
— M -a ajutat o prietenă să le aleg. Ca să fiu sinceră, nu ştiu ce
să fac cu jumătate din ele.
— Ei bine, dacă te gândeşti să donezi o parte vreunei persoane
care să merite...
— Ştiu unde să te găsesc, o întrerup.
Când vine timpul să plecăm, sărim într-un taxi ^aie ne lasă
exact în faţa gării din Brighton, unde ne întâlnim cu Kira şi Amara.
Ne cumpărăm toate smoothie-mi de la Marks 6c Spencer şi apoi
sărim în trenul de Londra. E surprinzător, dar reuşim să găsim
locuri cu măsuţă. Este atât de plăcut să fiu cu toate trei, ca pe vre­
muri. Este reconfortant să ai prieteni cu care să poţi vorbi despre
lucruri obişnuite, despre băieţii de la şcoală, despre dramele care
iiu loc în clasa a unsprezecea şi despre ce avem de gând să facem
acum, că ne aventurăm pe un teritoriu serios, de adulţi.
— Crezi că Blake o sa fie acolo azi?
Megan se uită la mine de vizavi şi îmi face ciudat cu ochiul.
— H m ... adică toboşarul lui Noah?
Auzindu-i numele, mi se face pielea de găină.
— I )a, e chiar sexy. S-ar putea să am o şansă, mai ales dacă ne
mai iaci tu o dată cunoştinţă.
Zâmbeşte şi începe să râdă.
— Da, sigur că aş putea..., dar e o persoană dezagreabilă, Meg.
Este unul dintre băieţii răi.
— PENNY! Chiar mă întreb uneori dacă mă cunoşti cu adevărat!
Râde din nou, dar mult mai tare de data asta.
— Ştii că îmi plac băieţii răi. Sunt pe departe mult mai intere­
sanţi. îmi faci sau nu din nou cunoştinţă cu el?
Spre finalul propoziţiei, tonul i se schimbă uşor şi am senzaţia
că vechea Megan se insinuează din nou în interiorul ei ca un
demon.
— Nu, vorbesc serios, Megan. Blake s-a dat la mine când am
fost la Paris. A încercat să mă sărute, dar am reuşit să scap înainte
să meargă prea departe.
îmi dau seama că Megan este derutată, pot să văd asta pe faţa
ei, iar vocea nesigură din mintea mea spune că nici ea nu crede că
lui Blake i-ar putea cădea cu tronc cineva ca mine.
Intervine apoi Kira.
— Serios? E groaznic, Penny!
— Acesta este motivul pentru care tu şi Noah v-aţi despărţit?
mă întreabă Megan.
— într-o oarecare măsură, îi răspund.
— Nu pot să cred că a preferat să se despartă de iine, în loc să se
descotorosească de lipitoarea aia slinoasă de prieten, spune Megan.
Este evident că a decis să abordeze rolul de superafiirisită faţă
de Blake şi nu pot să nu-i fiu recunoscătoare.
— Noah ar face bine să-şi ceară scuze azi. Eşti mult prea bună
pentru el.
— Foarte adevărat, spune Amara. Niciun băiat mi Ic mrriltt
dacă nu e în stare să te apere.
m
ZOE SUGG
Nu-mi pot stăpâni tăvălugul de emoţii ce-mi înroşeşte obrajii.
Nu m-am simţit niciodată mai fericită că am aşa prietene minunate.
Din difuzoare răsună o voce care ne anunţă că mai sunt câteva
minute până ajungem la Victoria, Londra.
— Sunt atât de încântată că ajungem! spune Kira. Se pare că
festivalul ăsta e grozav. La ce oră ne întoarcem?
— Nu ştiu, răspunde Amara, dar The Halo Pixies nu cântă
mai devreme de ora cinci.
— Eu nu cred că rămân toată ziua, fetelor. II caut pe Noah,
apoi mă întorc acasă, spun în timp ce mă uit pe geamul trenului.
Ştiu că discuţia mea cu Noah o să fie de ajuns să mă obosească,
într-atât, încât o să am impresia că sunt în comă.
— Nu cred că voi putea suporta prea mult să rămân la festival.
Aglomeraţiile nu sunt chiar pe gustul meu, ştiţi asta! Ne întâlnim
pe la trei ca să ne luăm rămas-bun, după ce mă văd cu Noah?
M ă uit la telefon. Am suficient timp să plec de acolo până urcă
el pe scenă.
— Sigur că da! spune Kira, zâmbind larg. Poate mergem să
luăm gofre? Data trecută am mâncat foarte bine aici.
— Am auzit că au un bar unde te coafează în timp ce îţi iei
ceva de băut, spune Megan. Poate ne facem frezele înainte să ne
vedem cu băieţii?
îmi întind părul care nu prea a mai văzut produse de styling de
când am plecat din Paris. Sunt sigură că nu mai are luciul frumos
pe care i-1 dăduseră stiliştii lui Leah Brown. Dar nu am de gând să
mai pierd vremea, nu vreau decât să mă întâlnesc cu Noah şi apoi
să plec.
Primesc un mesaj pe telefon.
Girl Online în turneu

Biletele te aşteaptă la poarta de est, pe numele tău. Ne


vedem în curând; vino în zona VIP, în stânga scenei şi te
găseşte Larry. N

Deodată, fluturii din stomacul meu, care au rămas amorţiţi tot


drumul, se trezesc într-o agitaţie totală. Trenul intră în gara Vic­
toria, iar eu mă pregătesc să fiu din nou faţă în faţă cu Noah.
Ne oprim exact în faţa porţii de est, lângă Hyde Park şi stăm la
coadă ca să luăm biletul meu şi al lui Megan. Din fericire, ne aş­
teaptă amândouă în spatele tejghelei, exact aşa cum a zis Noah.
După ce trecem de poartă, rămân uimită: e un spaţiu atât de
mare şi de aglomerat. M ă bucur că Amara şi Kira mă fac „sandviş”
între ele si mă protejează de aglomeraţie.
Se aude deja muzica ce răsună de pe scena aflată încă departe
de noi. Camioane cu mâncare şi tarabe unde se vând tricouri cu
trupe şi cordeluţe cu pene stau aliniate de o parte şi de alta a aleii
până la scena principală. Este haos şi nebunie, cu alte cuvinte este
exact atmosfera pe care nu o suport. Ce bine ar fi fost ca întâlnirea
cu Noah să se fi petrecut undeva departe de locaţia festivalului. De
ce nu am stabilit să ne vedem la el la hotel? Sau la aeroport? Sau
oriunde altundeva?
Când ne apropiem de scena principală, Kira şi Amara se duc
spre barul unde te coafezi, dar Megan parcă e prinsă de mine cu
lipici.
__Ştii unde trebuie să ajungi? Megan se uită spre mine.
îmi scot telefonul.
Noah mi-a spus că zona VIP este în stânga scenei şi că
I î!î ţ m iifbui să fie acolo să ne întâmpine.
304
Megan se joacă relaxată cu părul ei împletit în stil cascadă,
asigurându-se că fiecare şuviţă stă perfect.
— Cine este Larry? Este un alt membru al trupei?
Scoate un gloss roz şi se dă cu el pentru a mia oară.
încep să râd.
— Nu, acesta este Larry.
Arăt spre silueta impunătoare care se îndrepta spre noi, greoi şi
stângaci, din cealaltă parte a parcului. Chelia lui îşi face loc prin
mulţime aşa cum prora scânteietoare a unei nave desparte apele.
M ă vede şi zâmbetul i se întinde pe toată faţa, la fel de mare cum
e, de altfel, şi zâmbetul de pe faţa mea.
Megan rămâne ţintuită locului, dar eu alerg spre Larry şi-l cu­
prind cu braţele, îmbrăţişându-1 strâns.
— Penny! Cât mă bucur să te văd.
— Şi eu mă bucur. Ea e prietena mea, Megan, îi spun chiar
dacă ea a amuţit complet. Larry este responsabil cu securitatea lui
Noah pe scenă.
— M ă bucur că am reuşit să te găsesc în mulţimea asta nebună.
Vino, mi s-au dat instrucţiuni clare să mă asigur că nu te vei pierde.
Cu Larry pe post de ghid, mă simt mult mai în siguranţă. Ne
conduce pe după un gard, către o intrare în faţa căreia un tip stă
trântit pe un scaun. Este o intrare aproape neobservabilă în spatele
scenei, dar mă gândesc că, dacă ai pune un neon care anunţă MU­
ZICIENII SUNT AICI, ar însemna să ţi-o cauţi cu lumânarea.
Cum trecem de poartă, Larry ne dă permisele pentru culise, iar
faţa lui Megan se luminează.
— Te descurci aici singură, Megan, cât timp mă duc să vorbesc
cu Noah?
Este o întrebare stupidă, fiindcă ea o şterge până să apuc eu să
termin.
— Noah va fi liber în aproximativ cinci minute, spune Larry.
Eu trag adânc aer în piept.
— Eşti bine, Penny? Larry se uită la mine, încruntându-sc
îngrijorat.
— Voi fi bine! îi răspund încercând să~par mai curajoasă decât
mă simt. Trebuie să o fac şi pe asta.
Dă din cap.
— M ă bucur atât de mult că am puţin timp să vorbesc cu tine.
Ăsta e al tău?
Scoate un obiect din buzunar, iar eu îl recunosc imediat: tele­
fonul meu. Axe încă husa roz cu steluţele pe care le-a desenat
Noah cu markerul.
— Oh, Doamne! Unde l-ai găsit?
îl răsucesc pe toate feţele şi mă holbez la el ca la un obiect străin.
— L-am găsit în camera lui Dean.
— în camera lui Dean? Ce căuta la Dean?
Larry dă din cap. Nu l-am văzut niciodată atât de serios; acum
arată ca un bodyguard. Nu este Larty cel vesel şi fericit cu care
sunt obişnuită.
— Crezi că ar fl putut să-l pună cineva acolo? Un fan nebun,
poate...? Mi-au fost furate pozele din telefonul ăsta... Apoi ci­
neva le-a folosit ca să mă ameninţe pe mine şi pe prietenii mei.
— Ştiu, Penny. Cred că a fost tot timpul la Dean.
— Oh, spun cu voce gâtuită. Dacă e adevărat, atunci asta în­
seamnă că...
Nu am timp să mă gândesc prea mult la asta pentru că îl aud pe
Noah strigându-mă. Vreau să-i spun imediat teoria mea despre
telefon, însă ultima dată când ne-am văzut, nu am făcut altceva de­
cât să ne acuzăm şi să ne certăm. Ştiu că mai întâi trebuie să-l ascult.
Las telefonul să alunece în geantă; voi vorbi mai târziu despre el.
Inima mi se zbate cu peste un milion de bătăi pe minut. Acum
e acum: tot ce mi-am imaginat şi am construit în minte urmează
Girl Online în turneu

să se întâmple în viaţa reală. Trebuie să rămân calmă şi să-mi păs ­


trez sângele rece.
Se îndreaptă spre noi, iar mie îmi vine să alerg în întâmpinarea
lui, la fel cum am făcut cu Larry şi să îl îmbrăţişez, dar tălpile îmi
rămân înţepenite în podea. Şi ale lui: se opreşte la câţiva paşi dis­
tanţă de mine.
— Ei bine, eu plec dragilor, spune Larry. Penny, când termini,
caută-mă şi te conduc acasă.
— Mersi, Larry. Eşti cel mai grozav, îi spun.
Noah îmi zâmbeşte, oarecum nesigur.
— Hei. Vrei să mergem într-un loc unde avem mai multă
intimitate, să vorbim? Nu este nimeni acum în autocarul turneu­
lui, aşa că am putea merge acolo.
încuviinţez. Noah pare o versiune neinspirată a sa. Zâmbeşte,
dar am senzaţia că nu mai e chiar atâta exuberanţă în ochii lui
închişi la culoare, care sunt de obicei strălucitori şi plini de viaţă.
Ne îndreptăm spre autocar într-o tăcere stranie, jenantă. Nu-mi
place asta. Nu-mi place că nu suntem în stare să vorbim. Nu ne stă
deloc în fire. Sper ca, odată ajunşi în autocar, atmosfera să se
schimbe.
Noah mă roagă să mă aşez pe canapea... este acelaşi loc unde
am stat cu Blake la începutul turneului. Noah se aşază lângă mine
şi îşi întinde mâinile pe măsuţa de cafea. Priveşte pe geam, unde
cu greu poţi distinge o gaură în gard prin care se vede ce se petrece
afară, la festival. Zâmbeşte...
— Deci...
— Deci... Zâmbesc şi eu. Ce-ai mai făcut?
Noah scutură din cap.
— Nu pot să vorbesc cu tine despre verzi şi uscate. Vreau să
trecem direct la subiect.
încuviinţez.
— Aşadar, cred că p rim a mea întrebare este: de ce ai plecat aşa?
Fără să vii să-ţi iei la revedere cum se cuvine?
Simt că o mână invizibilă mă strânge de gât când realizez că
această discuţie a devenit rapid serioasă. Blestem în sinea mea stilul
lui direct de american, dar, până la urmă, pentru asta ne-am întâlnit.
— Mi-a fost prea greu să-ţi spun la revedere. Când sunt cu tine,
nu pot să fiu supărată, frustrată sau tristă. Am crezut că totul s-a
terminat între noi. N oah, ai greşit atât de mult când m-ai acuzat că
am minţit în legătură cu Blake. Faptul că tu chiar crezi că eu aş fi
putut face aşa ceva ca să-ţi atrag atenţia... Am fost devastată.
M ă uit la el, dar nu î l pot privi în ochi. Păstreazâ-ţi cumpătul,
Penny. Pâstrează-ţi cum pătul
— Ai dreptate, Penny. Am greşit într-adevăr. Ar fi trebuit să
vorbesc cu tine aşa cum se cuvine şi ar fi trebuit să te ascult. Acesta
este unul dintre motivele pentru care te-am rugat să ne vedem aici
când ai luat legătura cu m ine. Şi motivul pentru care am mai rugat
pe cineva să ni se alăture...
Priveşte peste umărul meu, şi face un semn cuiva din spatele
meu. îmi răsucesc capul şi mi se taie respiraţia când îl văd pe Blake
stând în capul scărilor d e la autocar.
— Hei, Penny! spune, iar vocea lui şi-a mai pierdut din avântul
sarcastic.
— Oh, hm ... salut, Blake, îi răspund în timp ce îmi încrucişez
braţele pe piept.
— Uite, când Noah m i-a spus că o sa vii aici, l-am întrebat dacă
pot să te văd, fiindcă voiam să îmi cer scuze pentru ce s-a întâmplat
în noaptea aceea în Paris. Sunt sincer acum: ştiu că am greşit şi mai
ştiu că nimic din ceea ce spun nu mai contează şi nu poate schimba
ceva, dar ăsta e adevărul: eram beat şi am fost impertinent.
Blake...
— Stai, nu am terminat. După aceea, am intrat în panică. Cu
toate că ştiam că am greşit, nu voiam ca Noah să mă dea afară din
trupă. Nu voiam să-mi pierd slujba şi nici prietenul, aşa că i-am spus
că tu ai fost cea care mi-a făcut avansuri. Am crezut că veţi trece
peste situaţia asta... sau că veţi... Nu ştiu ce a fost în capul meu.
Sunt cu totul şi cu totul mută de uimire, iar gâtul mi-e amorţit.
— Vorbeşti serios?
— Ştiu: a fost o prostie.
Nu am putut niciodată să am încredere în Blake, dar am sen­
zaţia că, de data asta, chiar spune adevărul. Chiar şi aşa, nu-1 pot
ierta cu una cu două.
Noah îmi surprinde privirea.
— M i-a spus adevărul când s-a îmbătat în Stockholm. Sincer,
Penny, am fost atât de furios... dar după ce s-a trezit din beţie am
vorbit... mult. Blake recunoaşte că are cu adevărat o problemă.
Aşa că se va duce acasă să o rezolve.
— E adevărat, completează Blake. Nu plec cu Noah în turneul
mondial. Viaţa de turneu nu-mi face bine.
Blake mă priveşte fix, câteva secunde, implorându-mă din pri­
viri. Ştiu că aşteaptă din partea mea să îi dau un semn că îi accept
scuzele, dar nu i-1 pot da. înghit în sec înainte să-i răspund.
— Uau. Ei bine, sper să primeşti ajutorul de care ai nevoie.
Blake dă din cap.
— Ştiu că va mai dura până mă veţi ierta amândoi, dar... poate
într-o zi?
Pare plin de speranţă, dar ceva din mine ştie că doar atât nu
este de ajuns. Rana este încă deschisă.
— Ca să fm sincera, nu ştiu. Ceea ce ai făcut m-a rănit, Blake,
Apreciez însă faptul că ţi-ai cerut scuze.
— Ai spus ce ai avut de spus. Poţi pleca acum, spune Noah pc
un ton ferm şi rece.
— Ne mai vedem.
După ce Blake iese din autocar, mă întorc spre Noah.
— U au... nu mă aşteptam la asta. Mulţumesc.
M i se rupe inima pentru el. Ştiu că Noah îi va duce dorul celui
mai bun prieten al său, chiar şi în ciuda a ceea ce a făcut, iar eu sper
că Blake va primi ajutorul de care are nevoie, ca â]poi să poată re­
para toate relaţiile pe care şi le-a stricat.
— Iar acum este din nou rândul meu. Când Blake mi-a spus
totul, am vrut să te sun imediat...
— De ce nu ai facut-o?
M ă uit în ochii lui şi simt o greutate care îmi apasă pe piept.
— Pentru că ai cerut să fii lăsată în pace... şi am ştiut că nu este
vorba doar despre ce s-a întâmplat cu Blake.
Noah îşi dă părul ondulat şi castaniu de pe faţă, apoi îşi sprijină
fruntea în mâini.
— Nu am vrut să te supăr şi mai mult sau să înrăutăţesc situaţia.
In secunda în care mi-ai trimis mesajul, însă, a trebuit să răspund.
Mi-a fost atât de greu să nu iau legătura cu tine, dar am vrut să respect
ceea ce mi-ai cerut. Am urât faptul că nu ai fost cu mine în turneu.
M ă bucur atât de mult să aud că spune asta. îmi vin în minte
toate întrebările care m-au chinuit în ultima vreme... I-afost dor
de mine? A crezut ce i-am spus? Refuză să mă sune pentru că mă
urăşte? Acum am răspunsurile. M ă las cuprinsă de o stare de li­
nişte interioară şi de calm.
•iin
— Iţi mulţumesc că mi-ai respectat dorinţa, dar încă mă doare
(aptul că nu am primit nicio veste de la tine. Am crezut totuşi că
măcar vei încerca. Oricum, până la urmă, nu am fost pregătită
decât acum.
— Crezi... crezi că avem o şansă să reparăm relaţia noastră?
Noah îşi ridică privirea, mă priveşte şi simt cum inima mea îi
face loc din nou. Raţiunea însă deţine controlul.
— Nu ştiu, Noah. Ce s-a întâmplat cu Blake a fost ultima pi­
cătură, dar au mai fost şi alte lucruri. Nici eu nu cred că sunt făcută
să-mi petrec viaţa pe drumuri. încă trebuie să mă hotărăsc ce vreau
să fac în viaţă şi nu cred că sunt în stare să decid dacă nu fac alt­
ceva decât să umblu după tine.
Este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am spus
vreodată, dar mă simt pe deplin uşurată.
Noah oftează:
— Eşti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată, Penny.
Dar muzica este pasiunea şi viaţa mea. Nu vreau să fiu nevoit să aleg.
întind mâna după a lui.
— Nu, categoric nu trebuie să faci această alegere.Te-am văzut
pe scenă, Noah, este locul unde te simţi în elementul tău. Nu ar
trebui să renunţi la asta. însă trebuie să-mi dai timp. Timp ca să...
înţeleg cine sunt.
Se lasă o tăcere apăsătoare ce se întinde ca o eternitate, dar
nu-mi dă drumul la mână.
— O să-mi fie dor de tine, Penny. în fiecare zi.
— Şi mie, îi spun.
îmi ridică mâna şi îmi sărută încheieturile degetelor. E nevoie
să adun şi cea mai mică picătură de voinţă ca să nu-mi arunc bra­
ţele în jurul lui şi să nu-i spun că putem fi împreună indiferent ce
Nt* iinâiuplă. Ştiu însă că mă voi simţi groaznic în turneu, că Noah
nit‘ nevoie de timp ca să-şi cimenteze succesul, iar eu am nevoie de
I imp ca să mă gândesc bine ce vreau în viaţă.
— Ce te-a făcut să te răzgândeşti? mă întreabă.
— Ce vrei să spui?
— De ce ai luat legătura cu mine acum? Doar pentru că ve­
neam în Marea Britanie? Aş fi venit să te văd de oriunde eram, ar
Irebui să ştii asta.
Scutur din cap.
— Nu, nu din cauza asta. A fost din cauza lui Al^x. Nu ţi-am
sj)us asta, însă Elliot şi Alex s-au despărţit şi ei. v

— Nu se poate.
Noah rămâne cu gura căscată.
— Sper că glumeşti. Ăştia doi erau cuplul perfect.
— Şi eu am crezut la fel. însă mesajul AdevăruluiGolGoluţ l-a *
tulburat rău de tot pe Alex şi a fugit de această relaţie. Acum însă,,
le-a spus celor din familia lui că e gay şi se simte grozav; vrea să;
împărtăşească bucuria cu EUiot şi să-l recâştige. Am pus la cale şi o
surpriză pentru joi seara, în foişorul din Brighton. Vom pune chiar
şi una dintre piesele tale, ştii doar cât de mult le place „Elements”. ,
Noah îmi strânge mâna şi simt în jurul nostru numai scântei; ■
Insă până să se aprindă ceva, el se ridică de pe canapea.
— Chiar trebuie să plec, Penny. Concertul începe din minut în
luliuit. Dar te rog să mai rămâi în autocar dacă nu trebuie să pleci
rliiur acum ... Mi-aş dori tare mult să te văd şi după spectacol.
I''u dau din cap.
— O să plec. M ă întâlnesc cu prietenii mei.
— Aşadar, asta înseamnă că ne luăm la revedere?
— C red... cred că da.
Girl Online în turneu

Ne îmbrăţişăm aşa cum ar fi trebuit să o facem în Paris. Braţele


lui mă cuprind aproape în întregime, iar eu îl iau de după talie,
îngropându-mi faţa în gâtul său, inspirându-i mirosul. îmbrăţişarea
durează mai mult decât ar fi trebuit, niciunul dintre noi nedorintl
să dea drumul. Se trage apoi uşor înapoi. Pentru o clipă, buzele
noastre sunt atât de aproape, încât la cea mai mică mişcare s-ar
putea atinge şi toată despărţirea asta nu ar fi decât o amintire.
în schimb, ne îndepărtăm şi mai mult unul de celălalt, iar eu
mă uit cum dispare pe scări în jos şi iese pe uşa autocarului.
★ *
'^OfiitcUulcin jc^^

Nu sunt în stare să ies chiar acum, aşa că ţin ccîîit de sugestia lui
Noah şi mai răm ân o vreme în autocar, holbându’^mă la tot ce e în
jurul meu. Trebuie să absorb totul, fiindcă este foarte probabil să
fie ultima dată când am această experienţă.
In aer a rămas mirosul de mosc al aftershave-ului băieţilor, iar
sub un geam sunt înşirate nişte etichete mici de la mere, rămăşiţe
de la echipajul flămând. Jocurile Xbox zac împrăştiate pe masă în
faţa mea, reamintindu-mi de Blake, sunt însă fericită să observ că
spasmul de dezgust care însoţea mai demult orice gând despre el
este mai puţin perceptibil.
M ă uit în jos, în spatele autocarului, pe după şirurile de sticle
goale de bere şi mozaicul pe care cineva a început să-l facă din
capace, şi observ vechiul hanorac al lui Noah. Stă agăţat, atârnând
moale într-un cuier, cu şireturile albe uzate şi înnegrite. Este exact
hanoracul pe care el mi l-a pus pe umeri atunci când am făcut
picnicul pe acoperişul hotelului Waldorf Astoria, în decembrie.
Acelaşi pe care m i l-a lăsat la Roma în pachetul cu atenţii.
îmi amintesc brusc sentimentul pe care l-am avut atunci când
mi-a aşezat hanoracul pe umeri, ca să-mi fie cald. M-am simţit
protejată, în siguranţă, un sentiment pe care nu-1 mai încercasem
de mult timp, de fa p t de la accidentul de maşină care mi-a declanşat
Girl Online în turneu

stările de anxietate. Mă îndrept spre hanorac, îl iau şi-l strAng Iu


piept, umplându-mi plămânii cu mirosul estompat al aftcrshavc-ului
lui Noah.
Habar n-am dacă sunt veselă sau tristă. Nu pot să mă gândcsc
decât la cât de mult îmi doresc ca Noah să-mi mai aşeze accl
hanorac pe umeri, să mă ţină de mână şi să-mi spună că totul va 11
bine, că turneul mondial este anulat, iar el îşi va petrece tot restul
vieţii lui alături de mine în Brighton, unde ne vom plimba căţelu­
şul pe plajă într-o seară obişnuită de miercuri şi vom face amândoi
yoga în fiecare dimineaţă, pe gazon.
Dar ăsta nu este decât un vis.
In timp ce emoţiile mele se luptă între ele, îmi dau seama că,
oricui ar da peste mine acum, i s-ar părea foarte bizar să mă vadă
cum stau de una singură, amuşinând hanoracul lui Noah. II arunc
înapoi în cârlig şi mă îndrept spre uşă. M ă opresc locului când aud
voci de afară. Recunosc una dintre ele, foarte puternică şi autori­
tară, este a lui Dean.
M ă îndrept în vârful degetelor spre partea din faţă şi mă uit
afară, peste scări. Dean se sprijină relaxat de uşă şi vorbeşte cu doi
tipi îmbrăcaţi în sacouri şi în pantaloni din stofa colorată şi cu
nişte lavaliere atârnate de gât. In mintea mea aud un glas cel puţin
la fel de puternic, care îmi spune că este o idee proastă să trag cu
urechea, mai ales că ultima dată când am făcut asta s-a lăsat
cu lacrimi. Apoi, însă, îl aud pe Dean pronunţându-mi numele şi
nu mă pot abţine să nu ascult.
— S-a terminat cu Noah şi Penny. Ascultă, nu spun decât c
EUa Parish ar fl excelentă pentru cariera lui Noah. E de viitor,
arată bine. Amândoi vor crea mare vâlvă în presă.
Dacă mi-ar fi făcut cineva o poză în momentul acela, aş fî losi
imortalizată ca un personaj de desene animate care scoate vijrlioH
fum pe urechi şi pe nas, iar faţa i se înroşeşte de furie.
— Dacă asta vrea Noah, atunci categoric începem să punem
lucrurile în mişcare cu Ella. Reuşim să ajungem URGENT cu asta
la Lorraine în emisiune, Collin?
Unul dintre sacouri se întoarce către celălalt, apoi îi zâmbeşte
lui Dean. E nevoie de tot controlul pe care reuşesc să-l adun ca să
rămân calmă şi să nu ies din autocar bătând din picioare şi stri­
gând în gura mare cât de groaznic este acest plan.
— Bine, rămâne stabilit.
Dean întinde mâna şi bate palma cu cei doi bărbaţi.
— Putem aranja să-i surprindă nişte papara^i în Australia.
Poate în timp ce se ţin de mână pe plajă? j
Nu pot să mai ascult. încă o relaţie prefabricată? Cum poate
Dean să creadă ca este o idee bună? Noah nu ar vrea sub nicio formă
ca Dean să facă asta, mai ales după ce s-a întâmplat cu Leah.
îmi amintesc apoi de telefon, aflat acum în geanta mea, şi simt
cum fierb. Dintr-odată lucrurile încep să devină tot mai clare. Să
fi fost Dean responsabil de tot ce s-a întâmplat până acum? Lui
Noah i s-a spus că biroul de management al lui Leah Brown a
insistat pe relaţia lor falsă, dar dacă stau bine să mă gândesc, ce ar
fi avut ea de câştigat din asta? Noah era cel care avea nevoie de un
avânt. Noah era cel care avea nevoie de o dezvoltare a carierei. Iar
Dean este cel care ia toate deciziile în ceea ce priveşte cariera lui
Noah. Discuţia se încheie şi aud paşi îndreptându-se spre scările
autocarului. Inima îmi sare din piept şi încep să caut în jurul meu
un loc în care să mă ascund, dar este prea târziu.
Dean apare săltând în autocar, cu un rânjet imens pe faţă.
Rânjetul îi piere când mă vede şi începe să înjure.
— Penny, ce faci aici? Mai că am făcut un infarct din cauza ta.
începe să râdă, fară tragere de inimă. Amândoi stăm în picioare
şi ne holbăm unul la celălalt, până îşi dă seama că nu îi zâmbesc.
Citesc pe faţa lui că a înţeles şi, dintr-odată, se face negru In
faţă. Furia începe să-mi clocotească în vine precum lava unui vul­
can, dar vocea calmă a Oceaniei este mai puternică.
— Mereu ai fost aşa un idiot, Dean?
— Deci ai auzit ce am vorbit afară? Nu ai de gând să strici to­
tul pentru Noah, nu-i aşa, Penny?
— Eu să stric totul? M i se pare că tu faci acest lucru cât sc
poate de bine pentru el. Ce crezi că faci? Vrei să vezi că Noah
reuşeşte pentru că este incredibil de talentat sau vrei să distrugi tot
ce are pe lângă carieră înscenându-i relaţii false şi distrugându-i-le
pe cele adevărate?
Brusc simt că sunt cea mai puternică persoană de pe planetă.
M ă simt înaltă, sigură pe mine şi capabilă să controlez situaţia.
Sunt vocală, vorbesc clar şi concis şi îl fixez pe Dean cu privirea
până când se schimbă la faţă şi siguranţa de sine i se topeşte. Mor­
măie ceva, dar nu-1 aud, aşa că ridic dintr-o sprânceană, iar el repetă.
— Nu ştiu ce vrei să spui. Eşti nebună. Cred că ar trebui să fugi
înapoi acasă la mami şi la tati.
Ridică din umeri şi încearcă să treacă de mine ca să ia lucrul
pentru care a venit în autocar. Eu trec în faţa lui, blocându-i calca.
Se uită la mine şi, dintr-odată, expresia de pe faţa lui se schimbă.
Nu mai pare neputincios şi speriat; este furios. îmi păstrez atitu­
dinea încrezătoare şi mă uit fix în ochii lui, dar simt că mă cu­
prinde frica.
— Dă-te la o parte, Penny.
— Nu înainte să-mi răspunzi la întrebări.
Vâr mâna în geantă şi scot telefonul meu vechi.
— L-ai avut la tine tot timpul, nu-i aşa? Larry mi l-a dat mni
devreme; l-a găsit la tine.m cameră.
— Şi ce dacă l-a găsit?
înghit în sec, încercând să rămân calmă.
— Spune-mi cât se poate de sincer: tu eşti AdevărulGolGo-
luţ? Vocea îmi tremură acum.
începe să râdă şi, pentru început, cred că o să nege că ar avea
ceva de-a face cu asta, dar nu o face. în schimb, începe să aplaude.
— Te-ai prins. Cineva a dat telefonul tău unui tip de la pază şi
aşa a ajuns la mine. Parcă toate Crăciunurile din viaţa mea au venit
în acelaşi timp. Am crezut că te sperii imediat cu două mesaje, dar
trebuie să recunosc că ai mai mult curaj decât am bănuit.
Totul este încă neclar în mintea mea. Nu mai înţeleg nimic.
— D ar... de ce? De ce ai venit în vizită la noi acasă şi i-ai con­
vins pe părinţii mei să mă lase să vin în turneu, dacă tu nici măcar
nu mă voiai aici? De ce nu ai refuzat pur şi simplu?
— Cum? Şi să-l fac pe Noah să te vrea şi mai mult? Să fim
serioşi, Penny! îşi dă ochii peste cap. Aşa, am putut să îi arăt cât de
puţin te potriveşti cu stilul lui de viaţă. A fost destul de rău când,
de Crăciun, Noah a dispărut... am crezut că va trebui să anulez tot
turneul. Toată munca noastră s-ar fi dus pe apa sâmbetei. Apoi
însă te-a cunoscut pe tine: Penny Porter, fetiţa dulce, adorabilă,
obişnuită. Un timp a dat bine pentru imaginea lui Noah. Le-a
făcut pe fete să-l iubească. Dar acum e timpul să-ţi vezi de drum.
Trece de mine, se aşază pe canapea şi se apleacă să deschidă
minifrigiderul.
îşi desface o bere şi se lasă pe spate, plin de el. M ă întorc şi mă
uit la el, dar, în acelaşi timp, mă apropii încet de uşă.
— Aşa că te-ai gândit că cea mai bună soluţie e să mă şanta­
jezi? îl întreb încercând cu greu să-mi stăpânesc furia. Câţi ani ai,
doisprezece} Pe tine nu te interesează Noah, ci dolarii. Şi de ce a
trebuit să-mi târăşti prietenii în toată treaba asta? Ei nu au nimic
de împărţit nici cu mine, nici cu Noah.
El ia o înghiţitură de bere şi plescăie din buze, apoi rânjeşte
larg precum Joker din Batman.
— Dar te-a făcut să pleci în cele din urmă, nu-i aşa? Când iuii
văzut că mesajele nu au niciun efect, m-am gândit că va merge
dacă îl îndepărtez pe Noah. M i-a fost atât de uşor să programez
întâlniri peste întâlniri, să îl ţin ocupat ca să nu aveţi acele zile
misterioase prosteşti şi, cu toate că s-a purtat mizerabil cu tine, ¿ot
ai rămas lângă el. Am avut apoi acea discuţie în autocar, care s-a
potrivit minunat cu pozele pe care le-am descărcat de pe telefonul
tău şi am ştiut în sfârşit cum să scap de tine. Sărmanii prieteni s-au
despărţit şi Penny trebuie săjugă să dreagă oalele sparte. A fost perfect.
— Ascultă-mă, eşti o fată bună, dar ce altceva ai de oferit? Eşti
un copil. Trebuie să te întorci la păpuşile tale sau, nu ştiu, să faci
coroniţe din margarete pe câmp cu prietenii. Lasă-1 pe Noah să
facă ce ştie mai bine: să cânte, să facă milioane şi să devină un
superstar, aşa cum îi este scris. Nu are nevoie să-i distragi atenţia.
Nu eşti bună pentru brand. Nu fac decât ce face un manager bun.
Să fim serioşi: singurul lucru bun care a ieşit din faptul că te-a
întâlnit a fost cântecul lui, cel mai bine vândut, „Fata Toamnă“. Şi
mă tem că aici basmul se sfârseste.
Parcă am uitat să respir. Simt cum furia mă cu|)rinde ca o tornadă
când îl văd pe Dean sorbindu-şi berea, rânjind superior. Până să
mă gândesc ce să-i spun însă, din spatele meu se aude un zgomot
şi văd cum Dean sare ca ars în picioare, vărsându-şi berea pe masă.
— Deci asta face un manager bun, Dean?
M ă întorc şi îl văd pe Noah stând în spatele meu, privind
încruntat.
Când trece cu paşi mari pe lângă mine, îmi atinge uşor talia, şi
ştiu că va fi de partea mea.
— Noah, nu ştiu ce ai auzit, dar...
Dean stă în picioare cu braţele ridicate în aer când Noah se
apropie de el. Eu rămân pironită, nu pot să mă mişc nici dacă vreau.
— Am auzit totul, Dean. întreaga discuţie. Ce naiba e cu tine?
Am avut încredere în tine.
îşi întoarce privirea strâmbându-se dezgustat.
— Nici măcar nu suport să te privesc. Felul în care i-ai vorbit
lui Penny mi-a provocat greaţă.
Noah se uită când la mine, când la Dean. Văd cum i se încor­
dează muşchii braţelor şi ai gâtului şi respiră greu. Nu cred că l-am
mai văzut vreodată atât de furios, dar nu este doar furie, este durere.
Girl Online în turneu

A trecut prin atâtea, a trebuit să se împace cu moartea părinţilor


săi, a trebuit să plece de lângă Sadie Lee şi de lângă Bella şi, în tot
acest timp, şi-a încredinţat cariera în mâinile lui Dean, ca acesta să
facă ce e mai bine pentru el.
— Noah, te rog, lasă-mă să-ţi explic.
Dean îl apucă de braţ, dar Noah se scutură.
— Ieşi. Nu vreau să mai lucrez cu tine şi nici să-ţi mai văd faţa
vreodată. Eşti concediat.
Noah se uită acum în pământ, la cum se scurg picăturile de
bere pe pantalonii şi pe pantofii lucioşi de piele ai lui Dean.
Dean deschide gura, dar nu poate scoate niciun sunet. In
schimb, trece ca o furtună pe lângă Noah, dezechilibrându-1 uşor.
Apoi trece pe lângă mine şi-mi aruncă o privire ucigătoare.
Privim amândoi pe geam în tăcere cum Dean iese din zona
VIP şi intră în mulţimea de spectatori de la festival. Dintr-odată,
nu mai pare deloc atât de important; pare doar un om egoist, aflat
într-o situaţie cu totul dezavantajoasă.
Noah stă în picioare şi priveşte în gol. M ă îndrept spre el şi-l
iau de mână. Fără să spună un cuvânt, mi-o apucă strâns. Stăm aşa
câteva clipe, până când îmi dă drumul şi se lasă pe canapea ca din
pod. Se dezumflă ca un balon, lăsând să-i scape un oftat amar. îşi
lasă capul în mâini, iar şuviţele de păr îi cad printre degete ca o
cascadă.
— Ce mă fac acum? Dean este singurul manager pe care l-am
avut vreodată. Este clar că a fost îngrozitor, dar el a organizat totul.
Noah se uită de jur împrejur în autocar cu o expresie îngrijo­
rată şi îmi dau seama că acum îşi imaginează cum totul se prăbu­
şeşte în faţa ochilor lui.
M ă aşez lângă el şi îi pun o mână pe genunchiul care îi iese
prin blugii rupţi.
— Nu Dean e cel care te-a ajutat să ajungi aici, tu eşti. El nu a
făcut decât un pas în direcţia greşită, oricum. Ai nevoie de un nou
manager, de cineva care să fie preocupat cu adevărat de ceea ce e
bine pentru tine şi care să te ajute să creşti atât ca artist, cât şi ca
persoană.
Se întoarce spre mine şi-mi zâmbeşte, iar gropiţele din obraji îi
reapar ca prin magie.
— Cum de ştii întotdeauna ce să ^pui, Penny? Eşti tare înţe­
leaptă, ştii?
Simt fluturi în stomac când privirea lui o întâlneşte pe a mea.
M ă simt cu totul conectată cu Noah, ca un magnet. Parcă toată
tensiunea rămasă după ultima noastră despărţire a pierit odată cu
Dean şi cu pantofii lui pătaţi de bere. Brusc, simt un imbold irezis­
tibil să îl sărut, dar nu o fac. M ă gândesc în schimb cum să îl ajut.
— Stai puţin... Leah mi-a dat mai demult numărul de telefon
al unei persoane din echipa ei de manageri. A zis că, dacă am ne­
voie vreodată urgent de ea, pot să ajung la ea prin intermediul
acestei doamne. Cred că o cheamă Fenella. Poate n-ar fi rău să-i
dai un telefon. Dacă nu pot semna cu tine un contract, măcar îţi
pot da un sfat.
îmi scot rapid telefonul şi îi trimit numărul.
— Mersi, Penny, spune Noah. Chiar nu ştiu ce o să mă fac fară
tine.
Sare în picioare.
— Trebuie să intru pe scenă! M -am întors doar ca să iau nişte
afişe cu autograf pentru câştigătorii concursului. Trebuie să plec,
dar, chiar dacă nu vrei să mai stai pe aici, pot să te sun?
— Sigur, îi răspund.
M ă uit cum Noah se grăbeşte să coboare din autocar şi mă sim(
bucuroasă că, în cele din urmă, lucrurile par să se fi rezolvat cu
bine. Inşfac geanta şi mă duc să mă întâlnesc cu Megan, zâmbind
în sinea mea în timp ce mă întreb în câte buclucuri o fi intrat.
ic

< îiilcriii ad-hoc pentru expoziţia de fotografii a şcolii noastre arat


rxiraordinar.
Pentru expoziţie, şcoala a închiriat unul dintre acele magazinej
iiiii'i şi drăguţe, ascunse pe Lanes. Cum soarele pătrunde prin fV"
trstrcic mari şi scaldă în lumină pereţii vopsiţi în alb şi gresia al-
l)iiKtră, avem senzaţia că am fost transportaţi pe o insulă grecească
îndepărtată. Lucrările noastre realizate pentru examenul de foto-
griiUc sunt expuse pe pereţi, suspendate pe scânduri rustice, şi to­
tul arată splendid.
Spre surprinderea mea, atunci când ajung acolo, văd că micul
fipiiţiu este plin ochi. Cineva ne serveşte chiar cu băuturi şi tartine.
In toiul pregătirii surprizei pentru EUiot, aproape că am uitat că
intoj>iaiiile mele urmează să fie şi ele expuse în seara asta. Mereu
riiu li)Ht fermă împotriva ideii de a-mi arăta fotografiile în public,
prut IU că m-am gândit că ar fi o ocazie groaznică de a-mi de-
»liuişH atacurile de panică. Oricum, faptul că Leah m-a ajutat să
Mfd c'ft iotografiile mele ar putea deveni ceva mult mai mult decât
uu hojiby, adică o profesie adevărată, mi-a deschis ochii, însă aşa
I f*vu nu ure cum să se întâmple dacă nu încep să expun o parte din
luuiu u nu'a în public.
— Sunt mândru de tine, Penny. Toate astea sunt incredibile.
Elliot şi cu mine stăm unul lângă celălalt. Ia o înghiţitură din
sucul de portocale acidulat, apoi mă cuprinde de mijloc. In timp ce
studiază fotografiile, îmi simt obrajii arzând ca focul. Elliot a fost
întotdeauna cel mai înfocat suporter al meu şi de aceea îl iubesc
(barte mult.
— Mersi, Wiki.
II strâng tare în braţe şi îl trag spre mine. Rămânem înlănţuiţ
într-o îmbrăţişare piezişă, uitându-ne la toate fotografiile mele
expuse pe un perete alături de cele ale talentaţilor mei colegi.
— Trebui să spun că îmi place mai ales asta, îmi spune Elliot
facându-mi cu ochiul.
Bineînţeles că-i place, doar este o fotografie în care apare el.
Este silueta lui, în faţa Pavilionului Regal din Brighton, ale cărui
cupole se aprind portocalii, profilându-se pe un cer tot mai întu­
necat la ceas de seară. Am facut-o pentru o serie de fotografii pe
care le-am intitulat „Autohtone” şi în care sunt prezentate locurile
speciale din Brighton care sunt aproape de sufletul meu.
— Cum merg lucrurile cu Noah? Aţi mai vorbit după wee-
kend-ul trecut?
îşi reduce tonul vocii şi mă trage după el într-un colţ mai retras.
— îmi pare rău că nu am putut veni cu tine la festival, dar mi-a
prins bine să petrec ceva timp cu părinţii mei. Asta chiar este o
frază pe care nu credeam că am s-o spun vreodată.
Dau din cap.
— Nu, nu am mai vorbit, dar ne-am scris mesaje. Este ocupat
să clarifice tot ce are legătură cu Dean. Nu ştiu ce o să se întâmple
cu noi. Nu avem resentimente şi părem amândoi fericiţi. M ă tem
însă că, dacă încercăm din nou, în adevăratul sens al cuvântului,
totul o să doară mult mai mult, iar eu mă voi transforma într-una
din acele prietene nebune, geloase şi hărţuitoare atunci când iubi­
tul meu pleacă în turneu. M ă preocupă mult asta...
îmi muşc unghiile şi oftez din tot sufletul.
— înţeleg ce zici. Viaţa lui este pe punctul de a deveni mult
mai nebunească. Dar ştii, Penny, a fost foarte norocos să te aibă.
Nu-mi vine să cred că managerul lui s-a dovedit a fi hărţuitorul
pervers!
— Ştiu, îi răspund. Nici eu nu-mi revin încă după această
descoperire. J
— Poate că e la fel ca în cazul criminalilor, mai întâi trebuie să
cauţi printre cei apropiaţi victimei.
— Ei bine, acum e pe mâini bune. Managerul lui Leah a fost
mai mult decât bucuroasă să ajute atunci când a sunat Noah. Sunt
atât de fericită că lucrurile merg aşa cum trebuie pentru el.
— Nu e vorba doar despre el, Penny, doar ştii bine. Da, este
extrem de drăguţ, cântă dumnezeieşte la chitară şi are o voce ca de
înger, însă şi tu eşti o persoană specială (ridică dintr-o sprânceană),
aşa ciudată cum eşti.
începem să râdem amândoi şi observ că domnişoara Mills se
apropie de noi. S-a străduit să arate bine azi: şi-a prins părul în­
tr-un coc şic şi e îmbrăcată cu o rochie neagră, uluitoare. întot­
deauna sunt impresionată de cât de normal arată profesorii în
afara şcolii. Este atât de uşor să uiţi că şi ei au vieţi dincolo de
coridoarele şcoli şi sălile de curs.
— Penny, mi-am făcut griji că nu o să mai apari! Nu sunt mi­
nunate fotografiile tale aranjate aşa? Sunt atât de mândră de toţi
elevii mei. Tu trebuie să fii Elliot. Sau ar trebui să-ţi spun Wiki?
întinde mâna spre Elliot, iar acesta îi oferă o strângere de mână
politicoasă şi face o plecăciune.
— încântat de cunoştinţă, îi spune în timp ce se lasă pe călcâie
şi zâmbeşte obraznic, aşa cum doar el ştie să facă.
Domnişoara Mills chicoteşte, iar Elliot se face discret nevăzut
ca să se uite şi la fotografiile celorlalţi colegi şi s-o ia pe urmele
tăvii cu tartine, care se topesc rapid.
— Ce-ai mai făcut vara asta? mă întreabă domnişoara Mills.
Ai mai avut probleme cu anxietatea?
îmi imaginez că mulţi elevi ar simţi că le plezneşte obrazul de
ruşine la gândul că profesoara lor ştie atât de multe amănunte din
viaţa lor personală, însă eu, când vorbesc cu domnişoara MiUs, am
impresia că suntem cele mai bune prietene şi imediat mă relaxez.
— A fost cea mai solicitantă vară pe care cred că am avut-o
vreodată, toate sentimentele mele parcă s-au învârtit într-un caru­
sel! Acum însă, m-am regăsit şi mă simt mai în pielea mea ca ni­
ciodată. Am sentimentul că am aflat multe lucruri despre mine, de
multe ori poate în cel mai dificil mod posibil, însă vă spun cu
mâna pe inimă că a fost o adevărată experienţă de viaţă şi nu aş
schimba-o pentru nimic în lume.
îmi zâmbeşte cald şi înţelegător.
— Se spune că totul se întâmplă cu un motiv.
— Şi, pentru prima dată, încep să cred că e posibil ca acest lu­
cru să fie adevărat. Ştiu că anxietatea este o parte din viaţa mea, şi
poate cu timpul pot schimba asta, dar acum vreau să trăiesc viaţa
din plin. Sufăr de anxietate, însă asta nu arată de fapt cine sunt eu.
— Este cel mai minunat lucru pe care l-ai spus vreodată, Penny.
Vreau să te văd că reuşeşti în tot ceea ce faci şi nu vreau să ai
senzaţia că ţi-ar sta ceva în cale. Sunt oameni în lumea asta care ar
ZOE SUGG
putea învăţa mult din ceea ce scrii, chiar şi din fotografiile pe care
la faci.
Arată cu degetul spre expoziţia mea de fotografie şi-mi zâm­
beşte larg.
— Cred că o să-mi fac din nou public blog-ul...
Cuvintele mi se rostogolesc de pe limbă înainte ca eu să apuc
să mă gândesc la ce spun. Cred că asta înseamnă să fii Elliot, să
vorbeşti mereu fară să gândeşti.
Entuziasmul se strecoară în privirile domnişoarei Mills şi în­
cepe să sară în sus de bucurie şi să bată veselă din palme. încerc să
o liniştesc ca nu cumva cei care vizitează galeria să se întoarcă şi să
se holbeze la noi, însă EUiot a observat deja şi vine fiiguţa spre noi.
— Ce se întâmplă aici? Daţi-mi şi mie veştile bune.
Se apropie sfios şi se uită când la una, când la cealaltă, încercând
să citească ceva de pe feţele noastre.
— Penny o să scrie din nou pe blog, pubUc!
Domnişoara Mills îşi strânge mâinile la piept.
— Sunt veşti minunate^ Pen! îmi zice şi el, strângându-mă în
braţe cu multă afecţiune. Pariez că fanii Girl Online au dus dorul
postărilor tale.
Zâmbesc înainte să arunc o privire rapidă la ceas şi să-mi dau
seama că mai este o oră până când Alex va fi gata, iar noi nu mai
putem sta aici foarte mult timp deoarece petrecerea începe să se
spargă.
— Ştii ceva, aş putea scrie o postare pe blog chiar acum. Ştiu
un loc cu wi-fi gratuit unde poţi să bei cafea şi să mănânci prăjituri
până târziu.
— Serios?
Girl Online în turneu

— Da! îi răspund. Am laptopul în geantă. Iţi fac cinste cu o


prăjitură dacă vii!
— Doar ştii că nu refuz niciodată o prăjitură bună! Să mergem,
aşadar, micuţă scriitoare nerăbdătoare.
Ne luăm la revedere de la domnişoara Mills şi pornim spre o
cafenea intimă de pe Lanes, care este încă deschisă şi care serveşte
şocată (preferata lui Elliot pe timp de vară) şi felii groase şi deli­
cioase de prăjitură de morcov glazurată cu cremă de brânză.
Stăm afară, fiindcă este o seară călduroasă şi alegem o bancă de
sub o boltă de lampioane colorate. îmi scot laptopul din geantă şi
încep să scriu un articol care s-a copt în mintea mea de ceva timp.
Elliot tot glisează prin telefonul lui în timp ce eu scriu. La un
moment dat oftează prelung, iar eu mă uit brusc la el.
— S-a întâmplat ceva, E?
— Oh, nu, stai liniştită. M ă uit la câteva poze de-ale lui Alex.
Uită-te şi tu, ai văzut ceva mai adorabil vreodată?
întoarce telefonul spre mine şi-mi arată o poză cu Alex şezând
pe un buştean prăbuşit în New Forest. Zâmbeşte spre aparatul de
fotografiat, uitându-se cu mult drag către Elliot. Este o privire pc
care o cunosc prea bine, deoarece aşa se uita şi Noah la mine.
— Poate ar trebui să-l sun? Când văd că tu şi Noah aţi reuşit
să discutaţi şi să fiţi prieteni din nou, mă gândesc că îi datorez şi
eu lui Alex măcar atât. Ştii, Penny, încă îl iubesc.
— O h... ăăă, poate ar trebui să aştepţi până termin postarea?
Apoi o să fiu numai urechi. Ai nevoie de toată atenţia mea pentru
aşa o decizie!
Elliot se încruntă, dar apoi dă din cap. Nu vreau să-i răiicHc
sentimentele, dar ultimul lucru pe care vreau să-l fac e să i Hirit'
surpriza lui Alex. Cuvintele lui EUiot îmi merg direct la inimă
şi-mi dau senzaţia că totul va fi bine diseară.
— De ce nu-mi citeşti şi mie postarea? mă întreabă EUiot, pu­
nând telefonul pe masă cu faţa în jos.
Dau din cap.
— Bine, fii atent...
23 iulie

Un nou început

Salutare lume!
Parcă scriu unui prieten vechi, cu care nu am mai vorbit de
prea mult timp.
Sinceră să fiu, am emoţii că scriu asta, dar totuşi am să o
fac.
De ceva vreme, am scris pe blog ca Girl offiine... niciodată
Online de acum înainte xxx.
Am continuat să scriu şi să postez pe acest blog, cu toate
că ştiam prea bine că nimeni (poate doar câteva persoa­
ne) nu avea să citească ceea ce spun eu aici.
Simţeam că mi-am pierdut vocea şi că blogul acesta nu
mă mai făcea fericită.
O să schimb asta acum. Am hotărât ca, de acum înainte,
să nu mai postez offiine. Este o decizie importantă şi foar­
te multe lucruri au trebuit să se schimbe în viaţa mea pen­
tru ca eu să-mi dau seama că nu este doar un lucru pe care
vreau să îl fac, ci este ceva ce trebuie să fac.
Una dintre ultimele mele postări pe care probabil aţi ci
tit-o vă îndemna să alegeţi cu grijă ce postaţi oniine, Stl fiţi
mai întâi de toate drăguţi şi să răspândiţi sentimoiitf» po
zitive.
ZOE SUGG

Aşa că, de data asta, vreau să încep sfătuindu-vă să nu


lăsaţi loc negativităţii în viaţa voastră.
Cu toţii avem o singură viaţă şi putem alege cum să o trăim.
Este important să-ţi dai seama că, indiferent de ce spun
ceilalţi sau de felul în care oamenii încercă să influenţeze
modul în care faci lucrurile, în cele din urmă, totul se redu­
ce la tine. Indiferent că ai de-a face cu cineva care încearcă
să te intimideze, cu un troll, cu o persoană autoritară, un
prieten sau un partener care simţi câ te asupreşte, numai
TU îţi poţi trăi propria viaţă. Nu poţi trăi în umbra altei
persoane sau să faci mereu pe plac cuiva, fiindcă apoi cu
ce vei rămâne? Nu vei avea niciuna din realizările pe care
ţi le doreşti, nu îţi vei atinge nici un vis, doar vei bifa la
nesfârşit în căsuţele cu realizări ale altora. Dacă există
ceva ce vrei să faci cu adevărat în viaţă, atunci fă acel lu­
cru. Nu trăieşti această zi din viaţa ta decât o singură dată,
aşa că începe acum.
Uneori eroul basmului nu este un prinţ frumos. Eşti chiar
tu.

Gir! Online e... offiine xxx

In timp ce Elliot începe să aplaude frenetic, eu postez articoli


Mă încearcă un sentiment straniu, dar minunat în acelaşi tim
acum că fac din nou publice postările mele de pe blog.
Reîncarc pagina de câteva ori ca să văd comentariile curgân
Unul dintre ele este de la Pegasus Girl.
332
Girl Online în turneu

*BATE PALMA, ÎŢI TRIMIT TOATE ÎMBRĂŢIŞĂRILE Şl


DANSEZ ENTUZIASMATĂ* xxx

Şi acum ştiu că Girl Online s-a întors în mod oficial.


^€apit(dul(ufuuaec^

Până să mă dumiresc, a venit timpul să-l duc pe Elliot către foişor.


Am fluturi în stomac şi abia aştept ca Elliot să-l vadă pe Alex, dar
am emoţii şi pentru Alex. Cum era de aşteptat, când mă uit la te­
lefon, observ că Alex tocmai mi-a trimis un mesaj.

Sunt gata când eşti şi tu gata © AM EMOŢII ATÂT DE


MARI, PENNY! DACĂ IESE TOTUL CÂT SE POATE DE
RĂU? A x

Ii scriu înapoi repede.

Alex, se prăpădeşte de dorul tău chiar în momentul


acesta. Nu are cum să iasă rău. P x

Primesc un răspuns aproape instantaneu de la cineva care îmi


imaginez eu că este cel mai agitat şi frământat Alex de până acum.

AH, DOAMNE DUMNEZEULE, TOATĂ TENSIUNEA


ASTA. Ne vedem imediat x

îmi strecor telefonul înapoi în geantă înainte ca Elliot să mă


întrebe cui îi dau mesaje, apoi mă ridic în picioare.
334
— Haide, Elliot. Am o surpriză pentru tine.
II prind de mână în timp ce el mă priveşte îngrozit.
— Oh Doamne, nu, Penny. Nu mă mai joc jocul acela stupid
din parc în care m-ai obligat să mă prefac că sunt o veveriţă carc
caută de mâncare. Atunci a fost o excepţie.
îşi trage mâna din a mea şi mă priveşte fix, iar eu încep să râd
în hohote. Imaginea încă proaspătă cu EUiot dând târcoale unui
stejar cu mâinile ridicate ca nişte lăbuţe şi clănţănindu-şi dinţii
este pur şi simplu hilară.
— Nu, prostuţule. Vino cu mine.
II trag pe EUiot de la masă şi refuz să-i răspund la oricare di
întrebări, ceea ce îl enervează îngrozitor.
Mergem de braţ spre malul mării. Este linişte, iar sunetul valu­
rilor izbindu-se de ţărm şi ţipetele pescăruşilor ne copleşesc ure­
chile în timp ce ne continuăm plimbarea. Este o seară minunată şi
fuioare delicate de culoare roz şi mov colorează cerul. O să fie un
apus de soare extraordinar şi sunt fericită că totul merge conform
planului pentru Alex. EUiot îşi aşază capul pe umărul meu în timp
ce mergem.
— Obişnuiam să fac asta cu Alex serile. Ne plimbam de-a lun­
gul plajei şi ascultam marea. Erau singurele daţi când nu-şi facea
griji că suntem văzuţi împreună. Era ceea ce ne plăcea să facem cel
mai mult. Ne dădea sentimentul că totul era secret şi romantic.
Ne oprim o clipă şi ne sprijinim de balustradă. EUiot adună
puţină vopsea albă care se decojeşte şi priveşte marea cu ochii
trişti. E supărat cum nu l-am mai văzut niciodată şi o lacrimă i sc
rostogoleşte pe obraz.
— Crezi că am stricat totul, Penny? Crezi că îl voi mai vedea
vreodată... îl voi mai săruta... sau atinge vreodată?
— Nu-ţi face griji, Els. Totul va fi bine până la urmă.
— De unde ştii?
— M ă pricep la chestiile astea, îi spun. Haide, nu poţi să apari
la surpriza ta cu ochii umflaţi. îi dau un şerveţel, apoi îl îmbrăţişez
cu putere.
— Mulţumesc, Penny. îşi şterge ochii, apoi îşi trage nasul
<^ramatic.
— Bine, să mergem înainte! Unde este surpriza asta a ta?
— Puţin mai departe, îi răspund.
— Te porţi atât de misterios, Prinţesă P! îmi place. Hei, ce se
întâmplă în foişor?
Ridic privirea şi rămân cu gura căscâtă: foişorul arată incredi­
bil. Se vede că Alex a muncit din greu, decorându-1 cu luminiţe
Colorate pe exterior.
— Nu ştiu, îi zic, prefacându-mă neştiutoare. Poate e o nuntă?
— Incredibil, nu l-am mai văzut să arate aşa. Ar trebui să faci
^ poză.
îi fac pe plac, scot aparatul foto şi încep să fac poze. Soarele
^pune, iar lumina caldă face ca structura frumoasă din fontă şi
acoperişul ei din cupru să strălucească. Arată uimitor, mai ales cu
cuinele vechiului Dig de Vest în fundal.
— Ştiai că foişorul acesta a fost deschis în 1884? mă întreabă
Elliot.
— N-am ştiut că este atât de vechi! exclam.
— Aşa-i, dar a fost restaurat acum câţiva ani ca să arate ca la
început. Cred că este cel mai romantic loc în care să te căsătoreşti,
^u-i aşa?
— Mergem să ne uităm mai de aproape?
— Oare putem? Faţa lui Elliot se luminează. Nu întârziem la
®^rpriză din cauza asta?
Surâd.
— Nu prea cred, îi zic.
Când ne apropiem, observ că Alex a decorat şi pasarela pc care
trebuie s-o traversăm pentru a ajunge la foişor, acolo unde o per­
dea groasă de catifea este frumos aranjată în falduri peste uşa dc la
intrare. Presupun că Alex se ascunde după ea.
Pe uşă atârnă un semn pe care scrie: ÎNCHIS. PETRECERE
PRIVATĂ.
— Ce păcat, oftează Elliot.
li dau un ghiont în coaste.
— Poate ar trebui să ne uităm mai de aproape?
Exact sub semnul de pe uşă este poza pe care le-am facut-o lui
Alex şi lui Elliot la concertul The Sketch, mărită ca să o poată
vedea toată lumea.
— Ce... Ce înseamnă asta? întreabă EUiot, făcând câţiva paşi
înapoi.
E alb ca varul la faţă şi pare să fie cu nervii întinşi la maximum,
mai să o ia la fugă. Şi, dintr-odată, mă tem că totul e pe cale să se
termine prost.
~~ E cumva o glumă? întreabă Elliot.
Eu scutur din cap.
— Cred că trebuie să intri.
Ii zâmbesc şi îi arăt o tăbliţă neagră pe care scrie cu cretă:
e l l io t , URMEAZĂ-MĂ.
înghite în sec, privindu-mă scrutător şi încercând să surprindă
semn cum că ceea ce se întâmplă este o glumă, apoi face pre­
caut un pas înainte. Rămân în urma lui, lăsându-1 să trăiască
experienţa de unul singur, însă întinde mâna şi mă trage după el.
jos, pe pasarela îngustă, este desenată din petale de trandafiri o
superbă potecă în spirală. în jurul ei şi atârnate de balustradă sunt
expuse multe dintre momentele Alexiot: fotografii cu Elliot pe
care nu le-am mai văzut până acum, cotoare de bilete de la filmele
şi concertele la care au fost împreună, inclusiv eticheta de la prima
eşarfa pe care Elliot i-a facut-o cadou lui Alex. Elliot păşeşte cu
^ultă atenţie pe potecă, citind bileţele şi râzând la vederea unor
poze pe care Alex i le-a făcut iară ştirea sa. Este una cu Elliot care
probabil adormise în maşina lui Alex, cu gura larg deschisă. Alex
Şi~a făcut un seifie cu Elliot în spatele lui şi arătând la cameră de­
getul mare în sus. Elliot zâmbeşte şi chicoteşte când vede toate
Girl Online în turneu

aceste amintiri, iar în ochii lui lucesc deja lacrimi, dar sunt liicrinii
de fericire, nu de supărare.
Trece parcă o veşnicie până ajungem la draperia de catifca care
acoperă intrarea în foişor. M ă ridic pe vârfuri şi îl sărut pe Elliot
pe obraz; îi dau apoi un ghiont uşor ca să intre. îmi dă drumul la
mână, trage adânc aer în piept şi trece pe sub draperie.
în picioare, în spatele foişorului, cu silueta conturată de lumina
soarelui la apus, e Alex, pus la patru ace, într-un costum elegant.
Lampioane colorate şi lumânări mici sunt atârnate de marginile
ornamentate din fier forjat ale acoperişului, iar tavanul este plin de
şiraguri de beculeţe decorative. Pompoane din hârtie şi steguleţc
sunt întinse între coloane. Totul pare rupt dintr-o peliculă cine­
matografică. Categoric, este cel mai romantic lucru pe care l-am
văzut vreodată şi nu sunt câtuşi de puţin amărâtă că nu e pentru
mine. Abia mă abţin să nu mă transform într-o fântână de lacrimi.
Elliot păşeşte până ajunge faţă în faţă cu Alex. Alex îl prinde
de amândouă mâinile şi îl priveşte cu ochi mari, larg deschişi.
— Elliot Wentworth, nu voi putea niciodată să iau înapoi du­
rerea pe care ţi-am pricinuit-o, însă vreau să fac tot ce pot ca să
îndrept lucrurile între noi.
EUiot se uită la buzele lui Alex, apoi din nou în ochii lui şi simt
cum încep să se aprindă scânteile. M ă bucur că structura clădirii
este din fier şi nu din lemn, chimia dintre ei este atât de intensă
încât ar putea da foc foişorului.
— Sunt fară cuvinte. Nimeni nu a mai făcut vreodată aşa ccvu
pentru mine.
Elliot pare o ri să izbucnească în plâns, ori, p rin combuHtk* in
ternă, să se transform e în tr-u n nor de confetti de ferich'c.
— Dansezi cu mine? Alex întinde braţul, iar Elliot îşi
mâna în a lui Alex.
Aud primele acorduri de chitară din „Elements”, dar sunt de­
rutată. Nu l-am văzut pe Alex să apese vreun buton şi nu văd nici
de unde vine muzica. Aud apoi paşi care se apropie dinspre pasa­
relă şi inima îmi sare direct în gât. Draperia se mişcă şi Noah pă­
şeşte înăuntru.
Părul îi este dat frumos pe spate, dar tot e uşor cârlionţat. Blu­
gii rupţi au fost înlocuiţi de o pereche de pantaloni de stofa şi e
îmbrăcat cu o cămaşă strâmtă, de culoare albă, cu mânecile sufle­
cate, care-i scoate în evidenţă corpul atletic. Toate acestea şi, bine­
înţeles, chitara minunată la care cântă „Elements”. M i se strânge
stomacul când îmi aruncă un zâmbet dintr-o parte.
începe să cânte melodia celor doi Alexiot, vocea sa gravă şi
catifelată suprapunându-se superb peste acordurile chitarei sale.
Elliot şi Alex dansează împreună în lumina soarelui care dispare
după orizont. Luminiţele sunt şi mai scânteietoare acum că s-a
întunecat, iar eu privesc cu lacrimi în ochi. Realmente, parcă totul
este un vis. Nu pot decât să-mi imaginez ce este în sufletul lui
Elliot acum.
Noah este aici.
Nu prea îmi vine să cred.
După ce termină de cântat, Alex, Elliot şi cu mine aplaudăm
cu înflăcărare. îmediat însă, Elliot se îndepărtează de Alex, destul
de mult cât să-mi fac griji că va spune că nu vrea să se împace.
N-aş putea suporta să privesc dacă Elliot nu vrea să îl ierte pe Alex.
— Alex, este minunat... dar tot nu ştiu dacă pot să fiu cu tine.
Nu dacă va fi ca până acum.
— Nu va fi ca până acum, Elliot, îţi promit.
— Cum aş putea să ştiu că nu va fi aşa?
— Vino cu mine, spune Alex. Surpriza mai are un element.
— M ai e ceva? Sfmte Sisoe, Alex, e prea mult.
— Nu, Elliot, spune Alex. Sper să fie suficient.
Girl Online în turneu

îl conduce pe Elliot la marginea foişorului. Apoi ridică tonul


vocii şi strigă:
— Gata? Trei... doi... unu!
•>!

^€ofl£toM (U ndaecl ^ nm &

La un semn, oamenii încep să se reveţfse din cafeneaua foişorului


pe plajă, sub noi. îşi ridică privirile spre Alex, Elliot, Noah şi cu
mine, care ne aflăm pe scena principală a foişorului, şi toţi încep să
chiuie şi să aplaude, cu feţele luminate de zâmbete. îi zăresc
imediat pe părinţii lui Alex, alături de ai lui Elliot şi de ai mei.
Noah scoate un microfon, pare-se de nicăieri, şi începe să cânte
una dintre piesele sale mai ritmate. Toată lumea de pe plajă începe
să danseze. Alex se întoarce spre Elliot şi-i spune:
— Vreau să arăt lumii întregi că eşti al meu. Dar până să s
întâmple asta, ce părere ai dacă arătăm doar familiei şi prietenilor
noştri?
Elliot îşi aruncă braţele pe după gâtul lui Alex şi se sărută în
aplauzele furtunoase ale tuturor.
încerc să bat cel mai tare din palme şi adaug şi un ţipăt de lup
zgomotos, pentru noroc.
După ce Noah îşi termină numărul, muzica începe să se audă
dintr-o staţie, iar Alex şi Elliot coboară de mână pe pasarelă pen­
tru a se alătura petrecăreţilor de pe plajă.
Eu rămân în urmă şi îl privesc pe Noah cum îşi aşază chitara în
cutie. îmi zâmbeşte încontinuu şi, de fiecare dată când face asta,
Girl Online în turneu

simt cum fluturii din stomac preiau controlul asupra mea. Cjropi-
ţele acelea mă fac întotdeauna să mă topesc.
— Hei, Penny! Nu te superi că i-am trimis un mesaj lui Alex
ca să-l întreb dacă pot lua şi eu parte la surpriză, nu-i aşa? mă
întreabă.
Dau din cap fiindcă nu sunt sigură că pot scoate vreun sunet.
— Bine. Am vrut să fac ceva deosebit pentru el şi pentru Elliot.
M-am gândit şi că, aşa, vom avea ocazia să vorbim din nou. E în
regulă?
încuviinţez din cap. îmi cuprinde talia şi mă conduce spre plajă
fară să mai spună un cuvânt. Brusc, îmi dau seama că sunt îmbră­
cată cu o bluză scurtă, până la buric, iar mâna lui îmi dezmiardă
pielea. Când ajungem în capătul pasarelei, îl văd pe Larry care se
sprijină de balustrada de metal ce separă promenada de plajă.
— Salut, Larry! îi spun.
M ă îndrept spre el şi-l îmbrăţişez strâns. Are o lacrimă în ochi.
— Oh, Penny, mă bucur să te văd. îmi pare rău că m-ai prins
cu lacrimi în ochi, dar mă omor după finalurile fericite.
îşi şterge obrajii şi face un semn spre Elliot şi Alex.
— Sper că şi tu vei avea parte de al tău, adaugă facându-mi cu
ochiul.
— Mulţumesc, îi spun schiţând un zâmbet.
Noah aşteaptă răbdător să mă întorc, apoi ne îndepărtăm de
petrecere. îmi întinde mâna ca să mă ajute să cobor o stâncă mai
abruptă. Din fericire, plaja e goală şi lumina caldă a soarelui mai
zăboveşte, cu toate că luna se ridică pe cer. M ă întorc şi mă uit la
Noah. Privirea îi este adumbrită, dar atât de ispititoare, iar bărbia
proeminentă este nebărbierită. M ă uit peste umăr spre petreccrca
lui Alex şi a lui Elliot şi îi văd unul în braţele celuilalt. Par atâl
de fericiţi.
Noah şi cu mine ne aşezăm pe plajă, găsindu-ne un loc printre
pl(;(rc. Noah întinde o mână şi-mi aranjează o buclă rebelă, iar
ilt'f*ctele îi întârzie pe obrazul meu.
— Vreau să rămân aici cu tine, Penny. Vreau asta. Ne vreau pe noi.
îşi aşază mâna pe pietrele calde, iar eu îmi pun mâna peste a lui.
Rămânem tăcuţi şi inspir aerul proaspăt al mării, iar pescăruşii
plonjează deasupra noastră. Stăm şi ne uităm, o mână aşezată peste
i’t'ulaltă, cum valurile se rostogolesc la mal, îmi aminteşte atât de
iiiult de începutul anului, când mi-a făcut surpriza şi a apărut pe
plajă cu Prinţesa Toamnă. E amuzant cum se închide cercul.
Mi se opreşte inima în momentul în care mă trezesc la realitate.
— Nu poţi rămâne aici. Nu te pot lăsa să renunţi la visul tău.
I'ac’i ceea ce ţi-ai dorit întotdeauna, Te-ai născut pentru asta.
IVIă uit la el, iar el mă priveşte muşcându-şi buza.
— Nici eu nu-ţi pot cere să renunţi la viaţa ta pentru mine, îmi
hpune oftând. Nu vreau să trebuiască să te târăsc după mine. Nu ar
fl cinstit. Trebuie să-ţi trăieşti propria viaţă. Imaginează-ţi toate
huTurile pe care le-ai fi făcut dacă nu mă întâlneai.
' IVisteţea mă copleşeşte precum valurile malul. Dacă nu l-aş fi
iiitillnit niciodată pe Noah, atunci el nu ar fi stat cu mine aici, nu
iiş li avut toate acele amintiri extraordinare şi anxietatea ar fl fost
mult miii gravă. Noah m-a ajutat să mă împac cu mine însămi şi
uhHolut lot ce am trăit împreună şi alături de el m-a ajutat să devin
t t’tni ce sunt acum.
• ICşti atât de talentată, Penny, şi unul dintre lucrurile pe care
Ir iubesc la tine este faptul că eşti atât de curajoasă. Evident, ai şi
mciuicult'lc tale lipsite de tact, dar le iubesc şi pe alea,
l'hicotcşte şi încep şi eu să râd. Nu există tensiune între noi.
lotul rHtr la fel de relaxat şi de firesc ca în prima zi.
Şl t’r i'acem atunci? întreb cu o oarecare ezitare.
In mod normal, aş fi speriată de răspunsul lui. O să-mi spună
că nu ne vom mai vedea niciodată? Este acesta ultimul moment pc
care îl petrecem împreună? Ceva în inima mea îmi spune însă că
este întrebarea potrivită. Nu putem continua în felul acesta, lup-
tându-ne constant să ne ducem vieţile în aceeaşi direcţie.
— Nu ştiu. Ştiu doar că acum vreau ca momentul acesta să nu
se mai termine niciodată.
— Şi eu.
Noah îmi ridică mâna şi îmi sărută uşor degetele, apoi mi le
strânge în mâinile lui în timp ce priveşte marea.
— Vei fi întotdeauna momentul meu de intrigă, îi spun în timp
ce el îmi strânge şi mai tare mâna.
— Parcă trăim sfârşitul unui film ... dar încă nu rulează gene­
ricul de final. Ţi-am mai spus, Penny. Tu eşti iubita mea pentru
totdeauna. Vorbesc serios.
Ochii i se umplu de lacrimi când îmi zâmbeşte. Apoi mă ia în
braţe. Rămânem îmbrăţişaţi şi ascultăm sunetul valurilor şi al ţi-
petelor îndepărtate de bucurie de la petrecerea lui Alex şi a lui
Elliot în fundal.
Ii simt inima bătând lângă pieptul meu în timp ce îmi desenează
o linie imaginară pe spate şi mă topesc cu totul în el. Când ne
desprindem, zâmbim amândoi, după care privim din nou valurile
care se sparg de pietre. Un val de înţelegere şi linişte mă loveşte şi
pe mine, şi mi se pune un nod în gât.
Două lacrimi captive reuşesc să mi se scurgă pe obraji. Le ştcg
şi oftez când Noah se ridică şi-mi întinde o mână. Momciilul
nostru s-a sfârşit.
îmi aşez mâna în a lui şi mâinile noastre se potrivesc perfect, i'U
un joc de puzzle. Şi, cum mă ajută să mă ridic în picioaiv, simt
cum mi se ridică o greutate de pe inimă.
Privirile ni se întâlnesc când fac un pas înspre el, cu decizia deja
luată. Poate că este sfârşitul acestui capitol. Dar, în ce ne priveşte,
povestea noastră este abia la început.

^fâA4it