TEHNICA FARMACEUTICA

06.11.2004
CURS NR 10

Divizarea pulberilor:
Medicamentele sub forma de pulberi se prepara nedivizat si impartite in
doze unitare.
Pulberea neimpartita in doze se administreaza prin masurare
aproximativa cu varful de cutit. Unele produse realizate in industrie (lecitina) au
un ambalaj si o lingurita dozatoare. Erorile sunt destul de mari fiind o apreciere
dupa volum. Sub forma nedivizata se prepara majoritatea pulberilor
farmaceutice pentru uz extern sau pulberi folosite intern care folosesc
substante anodine (produse vegetale, carbune, substante antiacide).
Operatia de divizare a pulberilor simple sau compuse in doze unitare are
ca scop impatirea pulberii in cantitati exacte, adica doze necesare administrarii
pe cale interne si uneori pentru aplicatii externe.
Pulberea medicamentoasa divizata poate fi formulata de catre medic in 2
moduri si anume:
1. Se prescrie cantitatea pentru doza unitara la fiecare compomenta a
pulberii compusa, apoi se indica metoda de dispersare. In acest caz
farmacistul va proceda la inmultirea cantitatii de pulbere prescrisa
pentru o data cu numarul de doze indicate.
2. Se prescrie cantitatea totala pentru fiacare componenta a pulberii
compuse si se indica numarul de in care se imparti amestecul d
pulbere. Se mai numeste metoda de divizare.
Divizarea pulberilor se realizeaza prin 3 procedee in functie de:
1. Masa de pulbere.
2. Volumul pulberii.
3. Aprecierea vizuala.
Pentru obtinerea unei precizii mai mare in dozarea pulberilor se recurge
la cantarirea fiecarei doze la balanta. Cantarirea fiecarei doze in parte asigura
uniformitatea masei impuse de Farmacopee. Aceasta metoda asigura cea mai
mare exacticate, dar presupune un timp mai indelungat. Aceasta metoda
serveste pentru divizarea intr-un numar mic de doze. In vederea usurarii
divizarii cantitatilor mari de pulberi se utilizeaza dispozitive de dozare reglate
dupa volumul de pulbere pe care il ocupa daza unitara. Lingurita sau foarfece
de divizare este prevazut cu o cupa care cuprinde volumul de pulbere si un
sistem de pargii al carui brat inlatura excesul de pulbere.
In practica farmaceutica se foloseste frecvent pentru divizarea pulberilor a
treia metoda – aprecierea din ochi a volumului.
Aprecierea vizuala a volumului care reprezinta doza unitara se face cu
uneleerori si atunci pentru a avea erori cat mai mici se vor cantari la balanta in
prealabil un numar de doze dupa alcaror volum se vor aprecia celelalte divizari.
Pulberea se dipune sub forma de conuri prin curgere pe cartele. Cartelele sunt
alcatuite din celuloid sau material plastic pentru a avea o flexibilitate
corespunzatoare care sa permita conditionarea dozelor.
Reguli practice de divizare pulberilor:
1
 1. In scopul de a micsora erorile de divizare a amestecului de pulberi se
imparte prin cantarire in 5 sau maxim 10 doze care urmeaza sa fie
divizate prin apreciere vizuala pe cartela.
2. Cartelele se dispun in randuri verticale sau orizontale de la stanga la
dreapta cate 5 / 5 sau 5 / 10 unele peste altele, fiecare cartela fiind
acoperita d cartelele urmatoare.
3. Pulberea de divizat se repartizeaza mai aproape de capatul cartelei si
nu la mijlocul cartelei. Astfel se evita pierderile de substanta la
intruducerea dozelor in ambalaj.
4. Nu se admite divizarea a 2 doze pe aceeasi cartela.
5. Pentru dozele care contin cantitati de pulbere mai mici de 0.2 grame
se recomanda diluarea cu substante auxiliare (lactoza) pana la
greutatea indicata.
6. Se verifica exactitatea divizarii prin cantarirea a 2 – 3 doze luate
arbitrar din lotul de de cartele. Dupa terminarea operatiei de divizare
cartelele se sterg de praf cu tifonsau vata cu alcool, apoi se dispun
intr-un pahar Berzelius pentru a-si pastra forma de jgheab.
Conditionarea si ambalarea pulberilor farmaceutice:
Operatia care urmeaza divizarii este conditionarea pulberilor in ambalaje.
Pulberile divizate se elibereaza in cutii de amino – plast, borcane de
sticla, pulgi de hartie simpla, sau cerate pe care se indica modul de
administrare, numarul de ordine din registru, data si unitatea producatoare si
semnatura preparatorului.
Preparatele industriale (talc, lecitina, sulfat de bariu) sunt conditionate in
pungi de hartie pergaminata, folii de plastic sau aluminiu, flacoane de sticla sau
cutii de metal inoxidabil. Apoi acestea sunt ambalate in cutiile de carton. Pe
flacon cat si pe cutia de ambalaj se specifica:
 Denumirea si formula preparatului.
 Concentratia.
 Cantitatea.
 Unitatea producatoare.
 Seria si termenul de valabilitate.
In fiecare cutie se intruduce o fisa de control care prevede data prepararii,
numarul sarjei, numarul verificatorului si prospectul.
Pulberile se depoziteaza la loc uscat, la temperatura camerei. O atentie
deosebita se va acorda pulberilor de uz extern si anume pulberilor sterile care
se vor conditiona in recipiente speciale, sterilizate ce asigura ambalajelor
multidoza o posibilitate minima ded contaminare pe tot timpul administrarii. In
administrarea medicamentelor solide de uz extern (pulberi nedivizate) pacientii
folosesc:
a. Varful de cutit care corespunde la aproximativ 0.5 – 1 gram.
b. Lingurita rasa corespunde pentru 2 – 4 grame.
c. Lingurita cu varf corespunde pentru 4 – 5 grame.
Pulberile divizate se conditioneaza in capsule de hartie, pungi de hartie,
capsule amilacee = casete si capsule gelatinoase. Preparatele industriale
divizate pot fi conditionate in ambalaje moderne (Septovag).

2
 Plicurile termo – sudabile – sunt realizate din hartie, folii din plastic sau
aluminiu. Acestea asigura o buna conservare cat si o usoara distribuire si
transport. In momentul administrarii plicurile sunt desfacute la locul marcat si
dupa prelevarea continutului se arunca.
1. Capsulele de hartie – sunt confectionate din hartie simpla sau
pergaminata si au forma dreptunghiulara. Ele sunt numerotate dupa
cantitatea de pulberi pe care o pot conditiona in marimi standard de la
0.1 – 10 grame. Dupa umplerea cu pulbere capsulele se inchid prin
imbinare, apoi se preseaza usor ca sa capete forma unui plic. Se
grupeaza cate3 cau cate 5 si se introduc in pungi de hartie sau cutii
de amino – plast, pe care se specifica aceleasi notari ca si in cazul
pulberilor nedivizate. Dupa administrarea pulberii capsula de hartie se
arunca. Invelisul de hartie este permeabil fata de agentii externi. Se
foloseste hartie pergaminata si se tin la loc uscat.
2. Capsulele amilacee = casete = buline = costi – sunt preparate dintr-
o coca de amidon si glicerina sau ulei de ricin. Se adauga coloranti
alimentari, iar pe suprafata capsulei uneori se imprima numele si doza
medicamentului. Aceste capsule sunt formate din 2 jumatati de forma
cilindrica care se imbina prin usoara apasare. Suprafata lor este alba
lucioasa si rezistenta la manipulare. Sunt numerotate conventional in
raport cu cantitatea de pulberecare o contin. Capacitatea capsulelor
este dependenta de densitatea pulberilor. Aceste invelisuri ofera
avantajul unei administrari usoare deoarece prin umectarecu apa. Se
inmoaie in scurt timp si se digera sub actiunea bolului alimentar si a
fermentilor gastrici. Dezavantajul casetelor amilacee ca sunt
permeabile la aer si vapori de apa ceea ce le face improprii pentru
conditionarea substantelor higroscopice eflorescente, al extractelor
vegetale si carbunelui. Se recomanda ambalarea caseetelor cu
pulberi in cutii de amino – plast, borcane din sticla sau pungi din
plastic amino – cerate.
3. Capsulele gelatinoase – sunt invelite in gelatina, utilizate mai ales in
industria de medicamente ce conditioneaza substante
medicamentoase solide sau lichide.
Pastrarea si depozitarea pulberilor:
In farmacie pulberile se prepara la nevoie si in cantitati mici. Se coserva
in flacoane bine inchise ferite de lumina si umiditatedatorita faptului ca divizarea
la un grad avansat a unei substante solide ofera o suprafata mare de contact
cu agentii externi.
Pulberile industriale se conditioneaza in flacoane de sticla, cutii de amino
– plast, pungi cerate si plicuri termosudabile.
Caracteristici privend controlul calitatii pulberilor:
Conditiile de calitate ale pulberilor se determina dupa Farmacopeea
Romana X si normelor interne de calitate. Farmacopeea Romana X prevede
urmatoarele determinari:
1. Omogenitatea.
2. Gradul de finete a pulberii.
3. Masa totala pe recipient pentru pulberile nedivizate.
3
4. Uniformitatea masei pentru pulberi divizate.
5. Steriletatea pulberilor care se aplica pe plagi, arsuri si pielea sugarului.
6. dozarea pentru pulberi simple sau compuse fie ele divizate sau
nedivizate.
1. Omogenitatea – pulberile trebuie sa prezinte aspect uniformintinse in
strat subtire, nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule.
2. Gradul de finete al pulberilor – se determina cu ajutorul sitelor
corespunzatoare gradului de finete prescris.
Exemplu: Pentru Talc se foloseste sita VIII.