Sunteți pe pagina 1din 3

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU APARAT GIPSAT

Imobilizarea prin aparat gipsat


~ Pentru asistentele medicale sunt interzise manevrele brutale de reducere a
fracturilor.
~ Se admite doar axarea membrelor cât mai aproape de poziţia lor normală,
prin manevre de tracţiune în ax.
~ Înfăşarea nu va fi prea strânsă pentru a nu stânjeni circulaţia sângelui.
~ Gipsul – sulfat de calciu natural, calcinat. Are proprietatea de a se întări
după ce a fost udat cu apă. Se prepară într-un strat foarte subţire pe faşa desfăcută,
care apoi se rulează uşor strâns.
~ Se folosesc curent feşe de 10 cm, iar pentru atele feşi de 15 cm şi 20 cm.
Pentru degete se pot folosi feşe mai înguste de 3-5 cm.

Confecţionarea unei atele gipsate:


~ Atela gipsată se poate confecţiona atât din feşe gipsate în prealabil
~ Se apreciază dimensiunile în lungime şi în lăţime în funcţie de segmentul
pentru care urmează să fie folosită.
~ Se desfăşoară faşa şi se presară stratul de gips, uniform, pe o grosime de 1-2
cm, după care se aşează o a doua foaie de faşă peste stratul de gips.
~ Manevra se repetă până se suprapun 5-20 straturi de faşă.
~ Atela obţinută astfel se împătureşte în două în lungime şi apoi iar în două
repetând manevra până se obţine un pachet gipsat.
Aplicarea atelei gipsate:
~ Înainte de aplicare cu scopul imobilizării unui segment, faşa gipsată sau
atela gipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei şi în cantitate
suficientă ca să le acopere bine.
~ Îmbibarea cu apă a feşii gipsate este uniformă şi este terminată atunci când
din vas nu mai ies la suprafaţă bule de aer.
~ Stoarcerea se face prin răsucire uşoară a feşii gipsate sau a pachetului gipsat
pentru ca odată cu apa scursă să nu se piardă şi gipsul.
~ După ce se scoate din apă atela gipsată se întinde de la capete şi se netezeşte
suprafaţa pentru a nu rămâne asperităţi.
~ Atela gipsată se aplică peste regiunea anatomică ce necesită imobilizare şi se
fixează cu faşa gipsată cu circulare (se confecţionează aparat circular).
~ Se începe cu aplicarea unei atele care după întărire este un element mai
rezistent de susţinere a întregului aparat gipsat.
~ Se confecţionează din feşi gipsate de 10 cm sau mai late sau din metraj de
tifon gipsat – în funcţie de necesităţi.
~ Pentru protectia tegumentului se foloseste vata ortopedieca si fasa de tifon
peste aceasta.
~ Se pot pune mici perniţe de vată la nivelul proeminenţelor osoase – călcâie,
maleole, regiunea sacrolombară etc.
~ Aparatul gipsat nu trebuie să fie prea gros, dar totuşi trebuie să fie suficient
de rezistent şi trebuie să prindă întotdeauna atât articulaţia de deasupra, cât şi cea
de dedesubtul unei fracturi.
~ Aparatul gipsat sau atela de imobilizare nu trebuie să fie compresive pentru
a nu îngreuna circulaţia sanguină într-un segment în care există deja tulburări
circulatorii secundare traumatismului. Aparatele gipsate trebuie lăsate să se usuce
(24 ore).
→ Complicaţiile imobilizării gipsate:
~ Leziunile tegumentare datorate firimiturilor de gips. Escare.
~ Compresiuni pe proeminenţele osoase. Anchiloze, atrofii, poziţii vicioase.
~ Macerarea tegumentelor.
INGRIJIREA PACIENTULUI:
- urmarirea miscarilor si segmentelor distale(degete)
- observarea culorii tegumentelor,
- sesizarea medicului la aparitia furnicaturilor, paresteziilor, presiunii la nivelul
memrrului afectat
- observarea aparitiei sangelui , puroiului la nivelul plagii;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- prevenirea complicatiilor datorate imobilizarii
- educatia pacientului:
- necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carjă, baston) în deplasare pentru
protejarea membrului lezat, în timpul consolidării.
- modul de efectuare a unor miscări fără a prejudicia procesul de vindecare
- consecinţele sprijinirii precoce pe membru afectat
- necesitatea respectării repausului la pat si a indicaţiilor medicului
- exerciţii în perioada de recuperare.