UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

“JUSTINIAN PATRIARHUL”

Legi privitoare la drepturile Bisericii

(lucrare de seminar)

Îndrumător

Protos. Dr. Veniamin Goreanu

Susţinător

Ion Alexandru

Bucureşti

2011
Legea cultelor şi alte aspecte din Codul Civil cu referire la Biserică

În România își desfășoară activitatea, cu respectarea prevederilor legale în materie,

biserici, culte și organizații religioase. Ordinea prezentării lor este dată de vechimea și prezența
lor în arealul românesc și de numărul de credincioși pe care îl dețin. Avem astfel:
a) Culte religioase: Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Biserica Armeană și Cultele Protestante
b)Organizații religioase.

După Revoluția din 1989, cadrul legal în care se desfașoară activitatea cultele religioase
a fost modificat radical prin Constituția din 1991 care prevede egalitatea cetățenilor fără
deosebire de credinta religioasa (art.4 alin.2).

Sunt menționate principiile esențiale pentru desfășurarea normală a vieții religioase,

cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, sunt autonome față de
stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată,
spitale, penitenciare și orfelinate (art.29). De asemenea, Constituția prevede obligația statului de
a asigura libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice ale fiecărui cult.
În același timp, în școlile de stat, predarea religiei este organizată și garantată prin lege
(art.3 alin.5 și alin.7). Constituția mentionează și posibilitatea ca cetățenii care din motive
religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme, să execute serviciul utilitar
alternativ (art.39 alin.2 lit.a).

În prezent, cultele își aleg în mod liber organele de conducere și își numesc deservenții,
fără nici un amestec din partea statului. Pregătirea acestora se realizează în școli, facultăți și
institute teologice de care cultele dispun: cea mai mare parte a acestor unități de învaățământ
sunt integrate în învățământul de stat. Ele pot întrebuința în manifestările confesionale, în
administratie și în învățământ limba maternă a credinciosilor. Libertatea religioasă a cultelor din
România este asigurață și din punct de vedere material. Statul le sprijină activiatea sub aspect
financiar, acordând un sprijin financiar lunar la salarizarea personalului de cult , alocând anual
fonduri pentru construirea unor lăcașuri de cult noi, ca și pentru conservarea și restaurarea
bunurilor de patrimoniu aflate în proprietatea cultelor (Legea nr. 142/ 1999 privind sprijinul
statului pentru salarizarea clerului, modificată prin O.U.G. nr. 66/2000 și aprobată prin Legea
nr.647/2001;O.U.G. nr.203/1999; O.G.nr.82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin
financiar pentru unitățile de cult ale cultelor recunoscute din România). Alte reglementări legale,
Legea Învățământului, Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru
producerea obiectelor de cult modificată prin O.U.G. nr.97/2000, Legea 46/1996 privind
pregătirea populației pentru apărare, H.G. nr 637/1997 privind modul de executare a serviciului
utilitar alternativ, Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, diverse
protocoale dezvoltă și detaliază principiile de bază constituționale.

Nu a fost adoptată o noua lege a cultelor religioase, care să abroge în mod explicit
Decretul - Lege nr. 177/ 1948 pentru regimul general al cultelor religioase. Cadrul general de
exercitare al libertății religioase precizat de Constituție va fi dezvoltat și detaliat de viitoarea
"Lege pentru regimul general al cultelor și al exercitării libertății religioase ". Ministerul Culturii
și Cultelor este organul de specialitate al administrației publice, în subordinea Guvernului, care
elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniul cultelor. Ministerul își
desfășoară activitatea, în domeniul cultelor, pe baza principiului potrivit căruia toate cultele
recunoscute de lege sunt libere, autonome și egale în fața autorităților.

A) Articole din Constituţia României cu referire la libertatea Bisericii:

Art. 4

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire
de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

România respectă pe toţi cetăţenii săi indiferent de rasă, naţionalitate, origine, limbă,
religie, sex, apartenenţă politică sau ordine socială.

Art. 6
 (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice
şi religioase.

Statul dă libertate si drepturi tuturor cultelor.

Art. 7

Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează
pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.

Statul sprijină şi ia apărarea tuturor cetăţenilor români, indifferent de ţara în care se află.

Art. 29

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot

fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o
credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Fiecare cetăţean este liber să aleagă o religie, să fie liber în gândire şi în opinii.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în

condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de
învrăjbire religioasă.

Cultele sunt libere dar cu condiţia ca să nu îngrădească altă religie.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în
orfelinate.

Cultele au tot sprijinul statului si funcţionarea acestora în toate instituţiile statului.

Art. 30
 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace
de comunicare în public, sunt inviolabile.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de

agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la
separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare
bunelor moravuri.

Statul interzice defăimarea oricărui cult.

Art. 32

(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi

confesionale, în condiţiile legii.

Învăţământul religios este liber în fiecare instituţie de învăţământ.

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice

fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Art. 73

(3) Prin lege organică se reglementează:

s) regimul general al cultelor;

B) Articole din Codul Penal cu referire la libertatea Bisericii :

Art. 247

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

 Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor
unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică,
convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau
infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Îngrădirea unei persoane referitor la religie este interzisă şi pedepsită cu închisoare.

Art. 318

Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este
organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau
cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere,

să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat
de exercitarea unui cult.

Se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă obligarea unei persoane de a participa la

serviciile vre-unui cult.

Art. 319

Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne
funerare ori a unui cadavru, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Deteriorarea oricărui locaș de cult se pedepsește cu închisoare.

Art. 357

Săvârşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup

naţional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte:

a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;

 b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau
grupului;

c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură

să ducă la distrugere fizică;

d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul colectivităţii sau

grupului;

e) transferarea forţată a copiilor aparţinând unei colectivităţi sau unui grup, în altă
colectivitate sau în alt grup,

Se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi

interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta este săvârşită în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe

viaţă.Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoare de la
5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

C) Articole din Statutul B.O.R cu referire la libertatea Bisericii:

Art.4
Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă
de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau grupări
religioase şi cu organizaţiile intercreştine si interreligioase, la nivel national şi internaţional.

Referitor la acest articol putem spune că Biserica este liberă să îşi aleagă proprii membri,
să menţină relaţii cu cine doreşte.Din acest punct de vedere nu este constrânsă de nimeni.

Art. 5

(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să

respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii
şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
 În acest articol se vorbeşte şi despre indatoririle pe care le are Biserica. În primul rând ea
trebuie să respecte Constituţia şi legile ţării. În al doilea rând trebuie să nu provoace scandaluri la
adresa securităţii. În al treilea rând trebuie să respecte libertatea şi drepturile omului.

Art. 8

(2) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează
şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom,
potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

Cultele au dreptul de a se organiza după propriile statute sau soduri canonice.

Art. 10

(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului,
pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi,
în raport cu numarul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.

Cultele beneficiază de sprijin material de ocice fel din partea Statului.

(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute și în calitate de furnizori de servicii

sociale.

Art. 11

Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilități fiscale, în condiţiile legii.

Art. 14

1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de

reprezentare.

Art. 15
 Sigiliile și stampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult
trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele
acestuia.

Art. 17

(1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la

propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin
activitatea şi numărul lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes
public.

Orice cult poate fi recunoscut de stat în condițiile prevăzute de lege.

(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care
acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei
publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Art. 21

Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage

calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave
securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.

Art. 22

(1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau codurilor

canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi
neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.

Art. 23

(1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute,
coduri canonice sau reglementări.

Art. 26
 (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de
disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.

Art. 27

(1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în
administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele
proprii.

Art. 28

(1) Unităţile locale ale cultelor pot avea şi întretine, singure sau în asociere cu alte
culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează
potrivit regulamentelor cultului deţinator. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este
protejată de lege.

Art. 31

(1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni
-, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face
obiectul revendicării lor ulterioare.

Art. 32

(1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege
cultelor recunoscute.

Art. 33

(1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să administreze unitaţi de învăţământ pentru

pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari
activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Fiecare cult este liber să îsi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de
scolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 40
 (1) Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt
persoane juridice alcătuite din cel putin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în
România, care se asociazâ în vederea manifestării unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul
asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecatoriei în a cărei circumscripţie
teritorială îşi are sediul.

Din cele spuse mai sus, o primă concluzie este aceea că în România, prin Legea Cultelor
este reglementat juridic statutul cultelor recunoscute de Stat. Un lucru pozitiv este că, Bisericii
Ortodoxe i se recunoaște – dar nu suficient – rolul pe care l-a avut în istoria poporului român.

A doua concluzie este faptul îmbucurător că s-a reglementat prin legea învățământului
statutul orei de religie în școlile de stat.

A treia concluzie o reprezintă recunoașterea rolului social al bisericii, ca factor de

stabilitate în societate. Mai nou, se recunoaște rolul de partener social pe care îl ocupă biserica în
ceea ce privește asistența socială.

În încheiere putem afirma că biserica a jucat și joacă în continuare un rol bine definit în
societatea contemporan-românească, dar nu îndeajuns cât ar putea, sau mai bine spus, cât ar
trebui să i se recunoască.

Bibliografie:

1. Radu Preda “Biserica în stat”, editura Scripta, 1999

2. “Legi şi regulamente bisericeşti”, editura Episcopiei Buzӑului şi Vrancei, 2009

3. “Viaţa religioasӑ din Romania”, editura Paideia, Bucureşti 1999