PORTOFOLIU
Student:Florea Andreea
UNIVERSITATEA ,,AUREL VLAICU”, ARAD
POLITICI
EDUCATIONALE
Identificaţi situaţii problemă pentru:
Învăţământul rural
Învăţământul minorităţilor
Învăţământul superior
Rezultatele evaluărilor naționale recente dar si testele internaționale, la care România a participat, nu
fac decât să confirme realitatea tristă din sistemul românesc de educație.
Sistemul educațional românesc trece, de ani buni, prin încercări disperate de reformare rămase, din
păcate, doar la un nivel profund declarativ, fără relevanță în tot ceea ce înseamnă educația pentru viața
reală.
Mai bine de 20% dintre elevi părăsesc timpuriu școala, față de 15% la nivel european. România
este țara cu una dintre cele mai mici participări a adulților la programe de învățare pe tot parcursul vieții.
Școlile au aceeași arhitectură, mobilier și dotări ca în anii ’70-’80, ceea ce le face lipsite de
atractivitate pentru copii și demotivante pentru cadrele didactice. Avem școli în mediul rural fără apă
curentă, cu încălzire deficitară pe timpul iernii și cu toalete sub nivelul minim al civilizației europene.
Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice s-a aflat, aidoma celorlalte componente
ale sistemului, într-o etapă de relativă dezvoltare. Facultatile, din ce in ce mai multe, au acum si
profile pedagogice, care ii ajuta pe profesori in formarea initiala.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat programe de master si postuniversitare, menite sa ajute
cadrele didactice, insa problemele din sistemul romanesc de invatamant se reflecta si asupra
profesorilor, multi dintre ei nu isi gasesc motivarea necesara pentru a studia mai mult si pentru a
participa la cursurile de formare deoarece multe dintre acestea presupun costuri foarte mari,
acoperite din banii profesorilor.
4. Învăţământul rural
Şcolile din mediul rural sunt cel mai adesea fără apă curentă, cu încălzire deficitară pe
timpul iernii și cu toalete sub nivelul minim al civilizației europene.
Copiii născuți în mediul rural sunt condamnați la sărăcie și nefericire. Numai 25% dintre elevii
din mediul rural ajung să termine liceul.
O altă cauză a succesului şcolar scăzut este insuficienţa cadrelor didactice calificate din
unele zone, în general din mediu rural greu accesibil.
Diferențele dintre rezultatele elevilor din mediul rural și urban sunt de 15–20 puncte
procentuale la toate evaluările la care aceștia participă.
5. Învăţământul minorităţilor
În ultima perioadă, învăţământul minorităților se confruntă cu două probleme mari: lipsa
cadrelor didactice calificate și abandonul școlar.
Când ne referim la minorități, cel mai adesea ne ducem cu gândul la rromi, unde știm că
rata abandonului școlar este foarte ridicată, în special în rândul fetelor. Abandonul şcolar in
România este des intalnit în rândul rromilor, 80% dintre copiii din scolile româneşti care au
abandonat sunt rromi.
Nu puteam să nu observam şi problemele din învățământul în limba germană, sârbă,
maghiară. Acestea se confruntă cu problema lipsei cadrelor didactice calificate.
6. Învăţământul superior
Suedia a fost prima tara care a interzis pedepsele fizice, in 1979, pentru ca apoi
opinia sa fie ca cei mici trebuie sa fie tratati ca adulti. Valorile egalitare ale social-
democratiei s-au soldat insa cu un dezastru in familie.
Soluţii pentru diferitele probleme identificate
Din punctul meu de vedere cateva dintre solutiile acestor probleme din sistemul de
invatamant romanesc sunt urmatoarele:
Egalitatea de şanse pentru toţi copiii. Pe lângă nevoia de fonduri pentru şcolile
şi liceele de la ţară sau din zone sărace, se poate stabili un sistem de aducere la
oraş sau în şcolile mai căutate a învăţătorilor şi profesorilor, urmând un sistem
de alocare prioritară pentru cei ce stau o perioada la ţară sau în şcolile
defavorizate.
Pregătirea viitorilor profesori ar trebui să se facă în colaborare directă și
verificabilă între universităţi şi şcoli, cu practică la şcoli – parte din cerinţele
pentru acordarea diplomei.
Pentru pregatirea profesorilor se pot acorda fonduri suplimentare iar
participarea la unele dintre cursuri sa devina obligatorie, cu conditia ca acele
cursuri sa prezinte materiale interesante, usor de pus in practica la clasa si nu
in ultimul rand, sa ajute cadrele didactice in captarea atentiei elevilor, care
devin din ce in ce mai greu de angrenat in activitati.
Alinierea curriculei pentru clasele 0-12 şi necesitatea coerenţei în
implementarea ei la nivel de clasă, cu asigurarea spijinului material, dar si cu
pregatirea profesorilor. Acesta este un punct foarte important al situaţiei
actuale din invatamantul preuniversitar, căci documentele existente separă
pedagogia de curriculă, aceasta din urmă devenind doar o înşiruire de
conţinuturi. Se perpetuează la catedră ideea că cea mai importantă misiune a
dascălului este transmiterea informaţiei, iar pedagogia şi metodica sunt doar
nişte decoraţiuni ulterioare.
Motivarea şi implicarea elevilor în întreg procesul şcolar (excursii, ore după
şcoală, sport organizat, activităţi artistice). La acest capitol s-au făcut progrese
foarte bune în ultimii ani, venind din urma profesorii noi iesiti de pe bancile
scolii, dornici de schimbari in sistem.
În programele de şcolarizare ale cadrelor didactice - liceu sau facultate- să fie introdus un
an întreg de practică atent monitorizată de către un mentor. Cadrul didactic să participe activ la
lecţiile de predare, să fie evaluat corect pentru a fi îndrumat spre o mai bună metodă de predare .
În programul de practică să fie introdus şi un curs de legislaţie, în care cadrul didactic format să
înveţe cum se completează actele necesare atât la grupă cât şi în instituţia de care va aparţine.