GHID DE TURISM
2
Cuprins
Bibliografie............................................................................................ 44
M.D.R.A.T. a dat publicităţii lista celor 2.466 de ghizi care detin atestat de turism
(şi care au dreptul de a practica profesia de ghid local sau naţional, conform
calificării): http://www.mdrt.ro/userfiles/turism/BD_ghizi_public.XLS
Art. 24 - Agenţii economici din turism sunt obligaţi să folosească pentru servicii care
presupun răspunderi privind protecţia turistului numai personal specializat, potrivit
normelor elaborate de Ministerul Turismului.
ART.2
e) autorizează operatorii economici şi personalul de specialitate din turism
[...], brevetează şi atestă personalul de specialitate, avizează capacitatea
instituţională şi eficacitatea educaţională în domeniul formării profesionale [...]
o) asigură urmărirea aplicării şi controlul respectării reglementărilor în
domeniile sale de activitate;
p) efectuează controlul activităţilor din turism şi din industria de agrement,
conform legislaţiei în vigoare;
q) efectuează controlul calităţii serviciilor din turism;
ş) coordonează, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, procesul de
instruire din unităţi de învăţământ în domeniul turismului;
ART. 1
Se aprobă Normele metodologice privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea,
şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului turismului
nr. 263/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile
pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, precum
şi atribuţiile acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 6
august 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ileana Tureanu,
secretar de stat
ART. 27
10
- copertă faţă -
ROMÂNIA
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
ATESTAT DE GHID DE TURISM
___________________________________________________________________
- copertă verso -
____________
| |
| |
| Foto |
| |
|___________ |
Atestat de ghid de turism nr. ..........................................
Data ...................................................................
Categoria*) ............................................................
Specializarea ..........................................................
Domnul/doamna ..........................................................
........................................................................
B.I./C.I. seria ............... nr. ....................................
Ministru,
.........................
Director general,
.........................
------------
*) Se va menţiona categoria.
___________________________________________________________________
Sancţiuni - pag. 1, 2 ..........
___________________________________________________________________
Categoria de ghizi de turism
Criterii _________________________________
local naţional specializat
___________________________________________________________________
Candidatul trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1. cetăţenie:
- să fie cetăţean al României sau al unui
stat din Uniunea Europeană sau din Spaţiul
Economic European x x x
2. vârstă:
- minimum 18 ani x x x
3. studii:
- să fie absolvent de liceu cu bacalaureat x x x
4. pregătire profesională:
- să cunoască cel puţin o limbă străină
de circulaţie internaţională x x x
- să fie absolvent al unui curs de calificare
profesională pentru profesia de ghid de turism,
organizat de instituţii autorizate conform legii
din România sau din statele de provenienţă x x x
- să fie absolvent al unui curs de specializare
organizat de instituţii autorizate conform legii - x*) x**)
5. să nu fi suferit condamnări, făcând dovada
cu certificatul de cazier judiciar x x x
6. să aibă o conduită morală ireproşabilă,
dovedită cu recomandare de la ultimul loc
de muncă sau de la ultima instituţie de
învăţământ absolvită x x x
7. să aibă o ţinută corespunzătoare şi
o înfăţişare fizică agreabilă x x x
8. să fie apt din punct de vedere medical
pentru profesia de ghid de turism, fapt
dovedit cu certificat medical în care se
va menţiona şi categoria de ghid de turism
solicitată x x x
___________________________________________________________________
*) Se exceptează absolvenţii unităţilor de învăţământ superior cu profil de turism,
dacă fac dovada unei activităţi de minimum 2 ani în profesia de ghid de turism local.
Se exceptează persoanele care deţin de cel puţin 2 ani funcţia de conducere în
agenţii de turism.
____________
| |
| Loc | ROMÂNIA
| foto | Ministerul Transporturilor,
| | Construcţiilor şi Turismului
|___________ |
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU TURISM
Ghid de turism
Domnul/ doamna
..........................................................
Director general,
.......................
(semnătura şi ştampila)
Atestat de ghid de turism nr. .................................
Art. 2 (1) Ghidul de turism, în sensul prezentei hotărâri, este persoana care
conduce şi îndrumă un grup de turişti sau vizitatori oferind
explicaţiile necesare referitoare la locurile vizitate şi care asigură
desfăşurarea în cele mai bune condiţii a programului turistic
contractat.
(3) Cetăţenii români pot exercita profesia de ghid de turism dacă posedă un
atestat de ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza
certificatului de calificare obţinut în urma absolvirii unui curs de
calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (CNIT) sau la alte
instituţii autorizate din România.
Art. 5 (1) Activitatea de ghid poate fi exercitată fie ca activitate de bază, fie ca
activitate complementară.
(2) Agenţii economici cu activitate de turism pot utiliza ghizi de turism numai
în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile de
prestări de servicii, încheiată potrivit legii.
(3) Profesia de ghid de turism poate fi practicată şi pe cont propriu de
persoane fizice autorizate potrivit legii, cu respectarea prevederilor
prezentei hotărâri [...].
2. Calităţi intelectuale:
- să fie inteligent;
- să aibă o cultură generală solidă; -
să aibă un vocabular bogat, să utilizeze un limbaj coerent,
expresiv (atât în limba maternă, cât şi în limba străină în
care îşi exercită profesia);
- să aibă o bună memorie a faptelor şi a fizionomiilor
3. Calităţi socio-profesionale:
- să fie expert în lucrul cu oamenii;
- să fie sociabil;
- să fie amabil;
- să fie răbdător;
- să fie diplomat;
- să fie maleabil;
- să fie inventiv;
- să fie fermecător;
- să fie punctual şi civilizat;
- să fie o prezenţă plăcută şi din punct de vedere vestimentar;
- să aibă o personalitate puternică;
- să aibă o voce plăcută şi să ştie să utilizeze un microfon;
- să aibă o sănătate excelentă.
1. Pregătirea excursiei
2. Plecarea în excursie
Plecarea cu trenul
Ghidul de turism va ajunge la gară cu aproximativ 45 de minute înaintea orei
de plecare a trenului, pentru a identifica peronul şi apoi, pentru a merge la locul de
întâlnire stabilit cu turiştii.
Pe măsură ce aceştia sosesc la punctul de înlâlnire, ghidul îi va saluta, le va
verifica documentele de călătorie şi îi va nota pe lista pasagerilor.
Cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului, ghidul se va deplasa împreună cu
turiştii spre vagon, va supraveghea urcarea în tren a acestora, urmărind cu atenţie
să nu rămână bagaje rătăcite pe peron. După ce toată lumea este în vagon, ghidul le
va cere turiştilor să-şi ocupe locul şi îi va număra, pentru a se asigura că toată lumea
este gata de plecare.
Plecarea cu avionul
Ghidul trebuie să se întâlnească cu grupul de turişti, la locul stabilit din aeroport,
cu aproximativ două ore înainte de decolarea avionului. De aceea, ghidul va sosi
ceva mai devreme în aeroport, pentru a identifica poarta de îmbarcare (locul unde se
vor desfăşura formalităţile de verificare a bagajelor), după care se va îndrepta spre
locul stabilit şi va aştepta sosirea grupului.
Ghidul va saluta fiecare persoană, va verifica numele pe lista pasagerilor şi va
lipi pe bagaje etichete cu numărul zborului, ruta, numele pasagerului (gata pregătite
de la agenţia de turism).
După deschiderea biroului de check-in, ghidul invită turiştii să treacă de
formalităţile de îmbarcare în navă, le atrage atenţia asupra greutăţii maxime admise
la bagajul de cală/ de mână.
Plecarea cu autocarul
Locul ales drept punct de întâlnire trebuie să fie cunoscut de toţi turiştii, iar
autocarul să poată parca fără să încurce circulaţia. Ca şi în celelalte situaţii
menţionate, ghidul va sosi înaintea turiştilor, pentru a verifica starea autocarului,
dacă dotările sunt cele solicitate şi de asemenea, dacă acestea sunt în stare de
funcţionare.
Ocuparea locurilor în autocar se va face conform listei primite de la agenţie, iar
în absenţa acesteia, în ordinea sosirii turiştilor. Ghidul va supraveghea aşezarea
bagajelor de către şoferul autocarului, solicitând turiştilor să nu ia cu ei în autocar
decât minimul necesar pentru prima zi de călătorie.
După ce s-a încheiat operaţia respectivă şi toată lumea a urcat în autocar, ghidul
face prezenţa încă o dată şi decide plecarea.
- la locul de întâlnire de la gară, după ce s-a asigurat că toţi ceilalţi turişti sunt în
vagoane; va încerca să-i contacteze telefonic pe întârziaţi sau va lua legătura cu
agenţia de turism, urmând ca aceasta să facă anulările necesare; dacă nu se
poate lua legătura în acel moment nici cu agenţia, ghidul urmează să facă
anulările, imediat ce va sosi la destinaţie.
- în cazul plecării cu avionul, ghidul se poate întoarce doar înainte de deschiderea
biroului de check-in;
- pentru plecarea cu autocarul, se poate prelungi aşteptarea cu maxim 10-15
minute faţă de ora anunţată, după care se pleacă în excursie.
Este obligatoriu ca ghidul să-i prevină pe toţi cei din grup asupra punctualităţii şi
asupra riscurilor la care se expun cei care nu respectă orele fixate (pentru că
întârzierile au drept efect nedorit imposibilitatea realizării programului stabilit).
3. Prezentarea ghidului
Salutul grupului se face în momentul în care sunt prezenţi toţi cei care urmează
să pornească în călătorie. Va fi însoţit de urări de bun venit în excursie. Reţineţi
faptul că acesta este momentul în care aveţi şansa să creaţi o primă impresie
excelentă asupra tuturor turiştilor.
În autocar, după ce toată lumea s-a aşezat pe locurile stabilite, ghidul se va
prezenta stând în picioare, cu faţa către turişti - spre a fi vizibil din orice punct al
autocarului.
Prezentarea excursiei pe larg se va face mai târziu. După aceste prime cuvinte,
de regulă, se pune muzică în surdină, pentru a permite turiştilor să se acomodeze cu
locul şi cu ceilalţi participanţi la călătorie.
4. Prezentarea excursiei
5. Relaţiile cu grupul
19
Cu timpul, ghidul va cunoaşte mai bine turiştii din grup şi se va adresa fiecăruia,
potrivit cu personalitatea fiecăruia.
Strategiile de comunicare se vor aplica diferit, în scopul de a fi înţeles uşor şi cu
plăcere şi de a-i face pe turişti să accepte eventualele solicitări (cum ar fi, de pildă, în
cazul celui care întârzie în mod repetat, veşnicului nemulţumit, negativistului etc.)
Este recomandabil să folosim tot timpul empatia, să dăm dovadă de multă
răbdare (ex.: chiar dacă turiştii nu au fost atenţi la toate explicaţiile şi ne trezim că ne
întreabă din nou un lucru pe care l-am mai spus, să reluăm fără a ne enerva anumite
date din prezentarea făcută).
Adaptarea comentariilor ghidului se face şi în funcţie de nivelul de înţelegere al
turiştilor (explicaţiile trebuie, de fiecare dată, să fie concise, clare şi interesante).
Ca ghid de turism, una dintre sarcini este să preluăm eventualele reclamaţii –
fondate sau nu – ale turiştilor. Într-o astfel de situaţie, însă, prima datorie este să
verificaţi dacă reclamaţia este justificată şi apoi, să încercaţi să soluţionaţi cât mai
prompt problema ridicată.
Tactul nu trebuie să lipsească în formularea argumentelor cu care răspundeţi
oricărui tip de reclamaţie: „Hotelul este situat în zona mai puţin industrializată a
oraşului.” - este un răspuns diplomatic la o reclamaţie referitoare la poziţia nu tocmai
centrală a hotelului.
6. Despărţirea de grup
La plecarea în excursie:
salutul ghidului;
prezentarea ghidului (şi a şoferului, dacă este cazul);
expunerea succintă a planului de vizitare din prima zi;
date elementare de cunoaştere a localităţii:
- aşezare geografică;
- întindere (suprafaţă), comparativ cu ţara de origine a turistului;
- căi de acces;
- număr de locuitori;
- data fondării (eventual şi originea numelui localităţii);
- scurt istoric – date esenţiale referitoare la dezvoltarea economico-
socială, aspecte culturale.
La sfârşitul acţiunii:
aprecieri generale;
mulţumiri din partea ghidului şi a agenţiei de turism, pentru plăcerea de a fi
fost împreună pe durata periplului turistic.
II. Documentarea serioasă – deşi i se cer tot timpul explicaţii cât mai la obiect
(concise şi clare), pentru a fi în stare să le ofere, ghidul trebuie să depună o muncă
asiduă şi permanentă de perfecţionare, să citească lucrări de specialitate, să se
pregătească pentru eventuale întrebări dificile, să înveţe cât mai mult.
IV. Ritmul prezentării trebuie bine susţinut, iar explicaţiile trebuie dozate cu
grijă. Dacă se insistă nejustificat de mult asupra unui obiectiv, există riscul să nu
avem timp să prezentăm un altul (de exemplu, vorbind prea mult despre Arcul de
Triumf, se poate întâmpla să nu mai avem suficient timp la dispoziţie ca să
prezentăm Muzeul Satului, Casa Presei Libere sau Pavilionul expoziţional
ROMEXPO...).
VI. Prezentarea trebuie să fie un act de creaţie. Fiecare obiectiv turistic merită
o prezentare originală potrivită cu nivelul cultural, cu vârsta, cu gradul de interes
manifestat de turişti
Factorul ANOTIMP
În funcţie de capriciile vremii (temperatură, viteza vântului, precipitaţii etc.), avem
de ales între mai multe acţiuni posibile, pe care le desfăşurăm fie în aer liber, fie în
spaţii protejate: autocar, muzee,...
De exemplu: dacă vremea nu ne permite să vizităm Muzeul Satului, avem la
îndemână varianta unei vizite la Muzeul Ţăranului Român.
Când lucrăm cu un grup mare, nu trebuie - cu niciun chip - să ieşim din grafic,
trebuie să menţinem ritmul expunerii şi să oferim noi informaţiile pe care le intuim că
ar fi pe placul şi pe nivelul de înţelegere al tuturor turiştilor.
În timpul deplasării cu autocarul, ghidul foloseşte microfonul, este tot timpul cu
spatele la turişti. Trebuie să încercaţi să nu pierdeţi complet contactul cu ei, vă mai
întoarceţi, îi întrebaţi cum se simt, le mai oferiţi un zâmbet prietenesc, iar la popas,
stabiliţi un contact şi mai apropiat cu ei – conversaţi, le răspundeţi la întrebări,
discutaţi cu entuziasm despre ce urmează să vedeţi la următoarea oprire.
DE REŢINUT!
Metoda tematică
Este aplicabilă doar în cazul în care ghidului i s-a solicitat, în mod expres, să
prezinte anumite particularităţi (sala cu obiecte din zona Vâlcei, sala cu pictură
impresionistă, o anumită colecţie de artă donată de cineva anume).
Acest mod de lucru este aplicabil într-un muzeu etnografic, într-o casă
memorială, într-un muzeu de artă.
Metoda cronologică
După cum îi spune şi numele, prin utilizarea acestei metode, ghidul prezintă
obiectele din muzeu în ordinea cronologică (a apariţiei pe lume a acestora),
construind prezentarea obiectelor treptat, de la o etapă la alta, tot aşa cum s-au
perindat de-a lungul vremii. Trebuie analizate cauzele care au dus la apariţia
anumitor transformări, în aşa fel încât turistul să reţină evoluţia ştiinţei, istoriei sau
artei din anumite perioade istorice, în relaţie cu acel context în care s-a produs
fenomenul.
aibă documente asupra lor (de exemplu, la Muzeul de Artă Cotroceni: este
necesar act de identitate sau pasaport, fotografiatul este complet interzis, ba
chiar aparatele de fotografiat sunt reţinute la intrare pe durata vizitei). Deşi pare
de la sine înţeles, este bine să le reamintim turiştilor interdicţia clară de a
atinge obiectele expuse!
2. Dacă excursia se desfăşoară în condiţii speciale de temperatură şi aveţi de
parcurs oarece drum până la intrarea în muzeu sau dacă este vorba de vizitarea
unui muzeu în aer liber, este necesar să le reamintiţi turiştilor că afară este
extrem de cald/ frig şi să-i sfătuiţi cum să se pregătească înainte de a porni
spre muzeu
Exemplificare: într-o zi toridă de vară, îi invitaţi pe turişti să nu uite în autocar
pălăria/ ochelarii de soare/ sticla de apă!
Neapărat, în cazul unui grup numeros (peste 20 de persoane), ghidul trebuie să
aibă un steguleţ, o şepcuţă colorată, un obiect vestimentar colorat intens –
care să îl facă uşor de remarcat în mulţime. Turiştii trebuie să îl vadă imediat, ca
să-l urmeze, fără nicio dificultate.
3. Drumul spre muzeu este pentru ghidul de turism un bun prilej de a le vorbi
călătorilor despre obiectivul pe care îl vor vizita, despre clădirea care
găzduieşte muzeul, despre valoarea exponatelor, sporind şi mai mult curiozitatea
şi antrenând întregul grup.
1. Ghidul oferă informaţii, conducând turiştii prin sălile muzeului şi oprind grupul
numai în acele locuri unde le poate vorbi fără să încurce circulaţia altor
vizitatori.
2. Evitaţi să preluaţi turişti care nu fac parte din grupul dumneavoastră, scopul
prezenţei acolo este să răspundeţi intereselor turiştilor cu care aţi plecat în
călătorie.
3. Oferiţi şi alte informaţii care să uşureze receptarea datelor referitoare la
exponate (legende, anecdote istorice, date comparative, citate);
4. La ultima sală, anunţaţi sfârşitul vizitei şi reamintiţi politicos turiştilor să ridice
de la garderobă obiectele lăsate (haine, bagaje de mână), să predea papuceii
de protecţie (acolo unde au primit aşa ceva din partea muzeului – de exemplu, la
Castelul Peleş/ Castelul Pelişor/ Muzeul de artă Cotroceni), să lase permisele de
fotografiat la intrare, să-şi ridice documentele lăsate pe durata vizitei la
departamentul de pază.
Încheierea vizitei:
Staţiunea turistică este localitatea cu funcţii turistice specifice, care este dotată
cu resurse turistice naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării
turismului.
Tipuri de staţiuni turistice din România:
Staţiunea de munte – localitate cu ambianţă montană pitorească şi
nepoluată, cu factori naturali de mediu, structuri de primire turistice şi dotări
specifice realizării programului turistic de tip montan.
Staţiunea balneară – localitate care dispune de factori naturali de cură (ape
minerale, lacuri şi nămoluri terapeutice etc.) şi ambientali, recunoscuţi
ştiinţific, beneficiind şi de structuri de primire turistice, dotări tehnice şi
mijloace necesare pentru realizarea unui produs turistic de tipul „vacanţă de
sănătate”
Staţiunea de litoral – localitate care este amplasată pe litoralul Mării Negre
şi beneficiază de surse naturale specifice, de structuri de primire turistice şi
de alte dotări pentru realizarea produsului turistic „sejur pe litoral”.
20. Fandositul – sclifosit, alintat, vrea tot timpul să fie admirat, lăudat; nu vă
pierdeţi răbdarea şi găsiţi un compliment şi pentru el;
21. Impacientatul – mereu neliniştit, nerăbdător, pretenţios; Nu vă lăsaţi
intimidat, oferiţi un serviciu eficient şi la obiect, cu mult calm şi cu foarte multă
răbdare;
22. Nemulţumitul – nu doar acum: mereu! Din partea lui, aşteptaţi-vă la
reclamaţie după reclamaţie (unele – fondate, altele - nu... ) Fiţi ferm, dar
politicos – demontaţi argumentele false, dacă aveţi cum ! Dacă nu, sugeraţi-i
ca, la întroarcere, să comunice în scris agenţiei ce probleme a avut –
explicaţi-i politicos că în ceea ce vă priveşte aţi făcut deja toate demersurile
care v-au stat în putinţă, dar că nu aveţi cum să vă ocupaţi doar de o singură
persoană, pentru că aveţi în grijă un întreg grup.
b) factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism şi agrement:
- concepţie greşită a valorificării potenţialului turistic;
- exploatarea neştiinţifică şi neraţională a resurselor turistice;
- absenţa sau nivelul scăzut al amenajărilor sau al organizării lor pentru
exploatarea turistică;
- presiunea directă a turiştilor asupra peisajului;
- pătrunderea turiştilor automobilişti în locuri până de curând inaccesibile;
- construirea unor reţele dense de poduri şi drumuri sau mijloace de urcat
în zonele montane;
- amenajări “prea multe” sau lipsa lor pentru vizitarea peşterilor;
- deprecierea substanţelor minerale balneare.
Lista ariilor protejate din România declarate monumente ale naturii cuprinde
rezervaţiile naturale: peşteri avene, locuri fosilifere, abrupturi calcaroase, masive de
sare, locuri cu emanaţii de gaze naturale, chei, stâncării, lacuri, izvoare intermitente -
izbucuri, cascade.
Beuşniţa
Cozia Vâlcea 17.100 1966 2000
Delta Dunării* Tulcea 580.000 1991 2000
Domogled – Caraş Severin, Gorj, 61.211 1982 2000
Valea Cernei Mehedinţi
Defileul Jiului Gorj, Hunedoara 11.127 2005 2005
Munţii Măcinului Tulcea 11.321 2000 2000
Munţii Rodnei** Bistriţa-Năsăud, 46.599 1990 2000
Maramureş, Suceava
Piatra Craiului Argeş, Braşov 14.733 1938 2000
Retezat** Hunedoara 38.047 1938 2000
Semenic – Cheile Caraş-Severin 36.664 2000 2000
Caraşului
*Parc natural premiat în cadrul Galei Premiilor EDEN din 2009 ca destinaţie
turistică de excelenţă
** Parc natural inclus în Reţeaua Europeană şi membru în Reţeaua
Mondială a Geoparcurilor.
33
Rezervaţii naturale
- Calcarele de la Ampoiţa, Jud. Alba;
- Prundul Mare, jud. Arad;
- Golul alpin Moldoveanu-Capra (munţii Făgăraş), jud. Argeş;
- Lacul Bereşti, jud. Bacău;
- Peştera Urşilor, jud. Bihor;
- Ineu-Lala, jud. Bistriţa-Năsăud;
- Pădurea Tudora, jud. Botoşani;
- Muntele Tâmpa, jud. Braşov;
- Pădurea Cameniţa, jud. Brăila;
- Platoul Meledic, jud. Buzău;
- Cheile Rudăriei, jud. Caraş-Severin;
- Pădurea Ciornuleasa, jud. Călăraşi;
- Cheile Turzii, jud. Cluj;
- Lacul Techirghiol, jud. Constanţa;
- Mestecănişul de la Reci, jud. Covasna;
- Cheile Tătarului (munţii Bucegi), jud. Dâmboviţa;
- Poiana Bujorului din pădurea Pleniţa, jud. Dolj;
- Pădurea Breana-Roşcani, jud. Galaţi;
- Pădurea Padina Tătarului, jud. Giurgiu;
- Cheile Olteţului, jud.Gorj;
- Hăşmaşu Mare - Piatra Singuratică, jud. Harghita;
- Măgura Uroiului, jud. Hunedoara;
- Lacul Amara, jud. Ialomiţa;
- Fâneţele seculare “Valea lui David”, jud. Iaşi;
- Lacul Snagov, jud. Ilfov;
- Pietrosu Mare, jud. Maramureş;
- Cazanele Dunării, jud. Mehedinţi;
- Lacul Ursu şi arboretele de pe sărături, jud. Mureş;
- Cascada Duruitoarea, jud. Neamţ;
- Pădurea Seaca-Optăşani, jud. Olt;
- Tigăile din Ciucaş, jud. Prahova;
- Grădina Zmeilor, jud. Sălaj;
- Tinoavele din munţii Oaş, jud. Satu Mare;
- Valea Bâlii, jud. Sibiu;
- Codrul secular Slătioara, jud. Suceava;
- Balta Suhaia, jud. Teleorman;
- Lacul Surduc, jud.Timiş;
- Insula Popina, jud. Tulcea;
- Movila lui Burcel, jud. Vaslui;
- Muntele Stogu, jud. Vâlcea;
- Cascada Putnei, jud. Vrancea.
Zonele de protecţie prevăzute de legea nr. 5 din 6 martie 2000, în jurul valorilor
din patrimoniul cultural (monumente istorice) sunt de:
- 100 de metri – în municipii şi oraşe;
- 200 de metri – în comune;
- 500 de metri – în afara localităţilor.
34
Trusa va fi învelită într-o pungă de plastic, ca să fiţi siguri că, la nevoie, produsele
sunt uscate şi pot fi utilizate în mod corespunzător. Dacă nu v-aţi mai uitat de ceva
vreme în trusă, înainte de plecare, verificaţi valabilitatea medicamentelor. Ar fi lipsit
de sens să căraţi ceva ce nu poate fi folosit.
În caz de rană deschisă, se va dezinfecta rana cât mai bine cu putinţă şi apoi, se
vor aplica comprese pentru oprirea sângerării (dacă nu aveţi un garou, improvizaţi
din vestimentaţia proprie o bandă pe care să o înfăşuraţi strâns, cu nădejde,
neuitând să treceţi, pe un bileţel şi ora la care aţi intervenit, ca să afle şi doctorii de la
salvare).
Dacă accidentatul a pierdut mult sânge, ideal este să nu-l lăsaţi să-şi piardă
cunoştinţa, încercaţi să-l ţineţi de vorbă, încurajaţi-l şi ţineţi-l treaz până la apariţia
echipei de salvare.
Atunci când este vorba de o lovitură la coloana vertebrală, abţineţi-vă de la
aplicarea vreunei mişcări asupra accidentatului, ca să nu-i provocaţi, din ignoranţă, o
paralizie definitivă.
În situaţia în care vă aventuraţi pe munte, în zone unde este posibil să vă întâlniţi
cu vipere, serul antiviperin nu trebuie uitat acasă.
Manevra Heimlich
Manevra constă într-o compresie asupra diafragmei, prin care este forţat acest
volum rezidual de aer să iasă forţat prin căile respiratorii, deblocându-le instantaneu.
Ventilaţia
În timpul resuscitării cardio-respiratorii, scopul ventilaţiei este de a menţine
oxigenarea adecvată a sângelui. Volumul curent, frecvenţa respiratorie optimă şi
concentraţia optimă de oxigen din aerul inspirat pentru a obţine o oxigenare
adecvată nu sunt cunoscute în totalitate. De aceea, recomandările se fac pe baza
următoarelor observaţii:
1. Volumele curente trebuiesc sa fie mai mici decât normalul, dar frecvenţa
respiratorie mai mare.
2. Hiperventilaţia este nocivă, deoarece creşte presiunea intratoracică,
determinând o scădere a reîntoarcerii venoase.
3. Când omul este ventilat fără protecţie, un volum curent de 1l produce o distensie
gastrică semnificativ mai mare decât unul de 500 ml
4. La adult, ventilaţia cu volume mici 500-600 ml este adecvată
5. Întreruperile frecvente din compresia toracelui au un efect negativ asupra
supravieţuirii.
Se recomandă:
1. Respiraţiile să dureze peste o secundă si cu volum suficient pentru a determina
mişcarea toracelui, dar să se evite respiraţiile prea puternice.
2. Respiraţia “gură la nas” este o alternativă eficientă, în cazul în care cea “gură la
gură” nu este posibilă.
Insolaţia
În zilele toride de vară, nici măcar umbrela şi pălăria nu ne pot salva de la
insolaţie. Specialiştii ne recomandă să evităm, în asemenea zile, plimbările lungi,
activităţile fizice intense în aer liber şi să consumăm cât mai multă apă şi sucuri din
fructe naturale.
Simptomele sunt: ameţeală, lipsa transpiraţiei, vărsăturile fără stare de greaţă şi
frisoanele. În cazuri mai grave, se poate ajunge la delir şi chiar la comă. De obicei,
40
persoanele afectate de insolaţie au gura uscată, febră mare şi dureri de cap. Urina
este închisă la culoare, inima începe să bată tare, iar ritmul respiraţiei este crescut.
Persoana afectată trebuie să se fie retrasă într-un spaţiu răcoros şi ferit de soare;
apoi, să i se îndepărteze cravata sau eşarfa de la baza gâtului, să i se desfacă
hainele strâmte. Pentru reducerea temperaturii corpului, este bine să stropiţi victima
cu apă - dar nu foarte rece - pe faţă şi trebuie monitorizată temperatura corporală, în
permanenţă. Dacă aceasta creşte peste 38,5 °C, se vor aplica comprese cu apă
rece pe mâini şi pe gât şi i se va da să bea apă - pentru hidratare.
Dacă starea se agravează cu vomă şi febră mare, se recomandă consultarea de
urgenţă a unui medic specialist.
Atenţie: bolnavul nu are voie să înghită pastile împotriva febrei, aspirină,
paracetamol sau orice alt medicament.
Înec
Se apelează urgent Serviciul de Ambulanţă la 112. Persoana se scoate din apă,
se întinde pe spate şi i se verifică respiraţia. Se încearcă eliminarea lichidului înghiţit,
prin exercitarea unor presiuni consecutive asupra abdomenului.
Leşin (lipotimie)
Pierderea temporară a cunoştinţei fără dispariţia pulsului poate fi indiciul unei
afecţiuni grave.
Aşezaţi persoana pe spate, cu capul mai jos decât trunchiul, în scopul irigării
creierului. Verificaţi pulsul şi respiraţia şi îndepărtaţi hainele strâmte.
Dacă este necesar, apelaţi Serviciul de Ambulanţă la 112.
Hemoragie
Hemoragiile pot fi oprite prin presiune digitală şi prin aplicarea garoului.
În primul caz, până la oprirea hemoragiei (hemostază) se apasă direct pe rană,
folosind un pansament curat.
Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc, o curea sau o faşă de tifon
(putând fi menţinut strâns cel mult o oră şi jumătate).
În cazul hemoragiilor membrelor, garoul se aplica la o mică distanţă faţă de rană,
deasupra cotului sau a genunchiului, prin strângere treptată. La fiecare 15-20
minute, garoul se desface pentru a permite sangelui sa circule.
41
Electrocutare
Acest gen de accident poate produce moartea aparentă. Îndepărtaţi persoana de
sursa de tensiune, având grijă să nu vă curentaţi şi dumneavoastră. De exemplu:
folosiţi un băţ de lemn pentru a îndepărta cablul electric căzut.
Scoateţi de sub tensiune instalaţia ce a provocat electrocutarea.
Asezaţi victima în poziţia culcat, pe loc uscat (pe pături sau pe haine), desfăceţi-i
gulerul, cureaua şi eventual - restul hainelor. Se pun sticle cu apa caldă în jurul
corpului.
- tot ghidul comunică orele de masă şi le indică turiştilor unde este locul în care
se vor prezenta la ora stabilită;
- suplimentar, li se va explica turiştilor care este locul unde vor fi afişate
informările din partea ghidului şi li se va adresa rugămintea ca, pentru orice
problemă neaşteptată ce survine să se adreseze, în primul rând, ghidului –
pentru a se ocupa de remedierea cât mai rapidă a situaţiei.
- împreună cu personalul de la recepţia hotelului, se asigură că întregul grup
este trezit la timp pentru plecarea matinală;
- în situaţia în care grupul porneşte într-o excursie opţională cu durata de o zi,
comandă din timp (de cu seara) hrană la pachet, în loc de dejun;
- va urmări ca bagajele să fie încărcate în autocar de către şofer;
- verifică dacă toate serviciile solicitate de către cei din grup, în mod
suplimentar faţă de cele înscrise în voucher, au fost achitate (internet,
convorbiri telefonice etc.), dacă toate cheile de la camerele de hotel au fost
returnate la recepţie, dacă toate paşapoartele au fost ridicate de către turişti.
Pentru a evita reclamaţii ulterioare, este bine ca ghidul să comunice din timp
regulile cu privire la bagaje:
- dacă la aeroport, compania aeriană anunţă greutatea permisă a bagajelor, la
autocar nu există o limită de greutate, dar este bine ca acestea să nu fie
excesiv de voluminoase;
- plata serviciului de cărat bagaje în aeroport este inclusă în preţul excursiei; la
fiecare oprire, este datoria ghidului să plătească acest serviciu.
- bagajele trebuie etichetate (ghidul să ştie în permanenţă câte genţi, valize
sunt sub supravegherea sa);
- la sosirea la hotel, ghidul verifică descărcarea bagajelor şi le marchează pe
fiecare; la plecare, bagajele vor fi coborâte cu circa 45 de minute înainte de
plecare, din nou vor fi verificate.
- orice modificare a numărului bagajelor unui turist trebuie comunicată ghidului
(orice nou bagaj trebuie trecut în listă);
- şoferul este cel care aranjează bagajele în autocar, dar ghidul
supraveghează operaţiunea aceasta, de fiecare dată;
- orice stricăciune apărută pe parcursul călătoriei va fi raportată de ghid,
împreună cu o declaraţie scrisă în care vor fi descrise împrejurările în care s-
a produs respectiva deteriorare – pentru plata asigurării, dacă a fost
încheiată;
- în aeroport, pierderea sau deteriorarea bagajelor se comunică imediat la
biroul de obiecte pierdute sau la biroul de reclamaţii, ghidul fiind cel care va
păstra legătura cu acest birou, până la remedierea problemei.
Bibliografie: