TEHNICA ACTIVITǍŢII DE

GHID DE TURISM
 2

Cuprins

A. Definiţia termenului de „ghid” ......................................................... 3

B. Legislaţia în vigoare ....................................................................... 4

C. Funcţiile majore îndeplinite de ghidul de turism ............................. 14

D. Calităţile necesare pentru a fi un bun ghid de turism ..................... 15

E. Obligaţiile generale ale ghidului de turism ...................................... 15

F. Organizarea excursiilor interne ....................................................... 16

G. Prezentarea unui traseu turistic....................................................... 20

H. Prezentarea unui muzeu .................................................................25

I. Prezentarea unei staţiuni turistice................................................... 27

J. Câteva noţiuni de psihologie individuală......................................... 27

K. Cauze generatoare de reclamaţii pentru ghid.................................. 30

L. Protecţia mediului înconjurător şi a resurselor turistice .................. 31

M. Trusa de urgenţă şi manevre simple de prim-ajutor ....................... 34

N. Generalităţi despre organizarea excursiilor externe......................... 41

O. Finalizarea şi decontarea excursiei................................................. 42

Telefoane şi adrese utile....................................................................... 44

Bibliografie............................................................................................ 44

A. Definiţia termenului de „ghid”

 3

Ghidul de turism este persoana calificată care, în urma obţinerii atestatului de

ghid de turism, este angajată în relaţiile dintre turişti, prestatorii de servicii şi agenţiile
de turism, pentru a asigura derularea în bune condiţii a programelor turistice.
Ghidul de turism verifică serviciile prestate către turişti (atât din punct de vedere
cantitativ, cât şi calitativ), fiind un adevărat mediator între agenţie şi prestatorii de
servicii (hoteluri, restaurante, ghizi locali etc.), rolul său fiind acela de a asigura
deplina satisfacţie a turiştilor, securitatea şi sănătatea acestora, pentru ca, în final,
vacanţa petrecută alături de el să devină o amintire de excepţie.

Există mai multe categorii de ghizi, cu diferite titulaturi şi roluri:

Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din România sunt:
- sportiv, respectiv
- alte specializări în funcţie de cererea pieţei turistice.

- Ghid local de turism (Atenţie: nu „ghid turistic” – acela reprezintă o carte-ghid!);

care asigură asistenţa turistică pe un teritoriu limitat;
- Ghid naţional de turism,
care asigură asistenţa turistică pe teritoriul naţional şi străinătate;
- Ghid de turism specializat pentru anumite segmente ale serviciilor turistice:
 Ghid de turism montan,
pentru drumeţii şi excursii pe trasee din zona montană;
 Ghid de turism sportiv,
pentru organizarea diverselor cursuri pentru turişti, fie de iniţiere, fie
de perfecţionare (alpinism şi căţărare pe stânci, schi, bob, înot,
canotaj, iahting, zbor cu aparate ultrauşoare (deltaplan, parapantă şi
altele), pe durata sejurului;
 Ghid de turism supraveghetor,
pentru supravegherea copiilor în vârstă de până la 7 ani, în staţiunile
turistice (organizează activităţile recreative, asigură securitatea
grupului);
 Ghid de turism animator,
pentru organizarea activităţilor de agrement pe perioada sejurului.
 Ghid de turism habitat natural (floră, faună – în zona montană, în deltă),
pentru organizarea drumeţiilor cu prezentarea florei, faunei
(ornitologiei);
 Ghid de turism religios,
pentru itinerarii sau pelerinaje la diverse obiective religioase;
 Ghid de turism ecvestru,
pentru însoţirea turiştilor în programe de echitaţie (dar poate conduce
şi o bază ecvestră de agrement).
 Ghid de turism acompaniator/ monitor de turism ecvestru,
conduce un grup de turişti călare pe itinerarii identificate;
 Ghid de turism interpret la congrese şi manifestări internaţionale,
preia delegaţia, oferă asistenţă turistică, traduce pe durata
congresului;
 Ghid cu o anume specializare (de exemplu: ghid de turism de artă)
asigură informaţii de specialitate într-un anumit domeniu.
B. Legislaţia în vigoare
 4

B.1. Hotărârea guvernamentală nr. 1 din 4 ianuarie 2013 privind

organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Teritoriului (M.D.R.A.T.)
(minister creat prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi
Turismului)

M.D.R.A.T. a dat publicităţii lista celor 2.466 de ghizi care detin atestat de turism
(şi care au dreptul de a practica profesia de ghid local sau naţional, conform
calificării): http://www.mdrt.ro/userfiles/turism/BD_ghizi_public.XLS

B.2. Ordonanţa de guvern nr. 58/1998 privind organizarea şi

desfăşurarea activităţii de turism în România, modificată prin: Legea
755/ 2001, OG 5/ 2003, Legea 229/ 2003, OUG 19/ 2006 şi OUG 123/ 2008
Cap. I
Dispoziţii generale
Art. 1 - (1) Turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naţionale.
(2) Organizarea, coordonarea şi dezvoltarea turismului se realizează în conformitate
cu prevederile prezentei ordonanţe.
Art. 2 - În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos semnifică
după cum urmează:
a) turismul - ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce reuneşte un
ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în
afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal
este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat;
b) resurse turistice - componente ale mediului natural şi antropic, care prin calităţile
şi specificul lor sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în
care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală.
Resursele turistice pot fi:
- naturale: elemente geologice, geomorfologice, de climă, de floră şi de faună,
peisaje, zăcăminte de substanţe minerale şi alţi factori;
- antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri
memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de folclor şi artă
populară etc.;
c) patrimoniu turistic - resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificării
lor prin activităţi de turism;
d) structură de primire turistică - orice construcţie şi amenajare destinată, prin
proiectare şi execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului,
transportului special destinat turiştilor, tratamentului balnear pentru turişti, împreună
cu serviciile aferente.
Structurile de primire turistice includ:
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-
apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri,
camere de închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi
pensiuni agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de
alimentaţie din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de
alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele administrate de
societăţi comerciale de turism, restaurante, baruri, unităţi de fast food, cofetării,
patiserii şi care sunt atestate conform legii;
 5

- structuri de primire turistice cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli

polivalente, instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de transport:
1. transport rutier: autocare etc.;
2. transport feroviar: trenuleţe, trenuri de cremalieră etc.;
3. transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic;
4. transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;
- structuri de primire turistice cu funcţiuni de tratament balnear: unităţi de
prestări de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate
complexurilor de turism balnear.
Complexuri de turism balnear: clădiri care includ în acelaşi edificiu ori în edificii
legate fizic sau funcţional structuri de primire turistice (de cazare, de alimentaţie şi de
tratament balnear, eventual de agrement);
e) zonă turistică - teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care
poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică;
f) zonă de recreere periurbană - areal situat în teritoriul preorăşenesc, care
beneficiază de un cadru atractiv şi dispune de dotări corespunzătoare pentru
petrecerea timpului liber (în special la sfârşit de săptămână);
g) obiectiv turistic - element al resursei turistice, individualizat şi introdus în circuitul
turistic;
h) punct turistic - obiectiv turistic şi amenajările aferente necesare activităţii de
primire turistică;
i) localitate turistică - aşezare urbană sau rurală cu funcţii turistice dezvoltate pe
baza resurselor specifice de care dispune;
j) staţiune turistică - localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii turistice specifice,
în care activităţile economice susţin exclusiv realizarea produsului turistic;
k) funcţia turistică - expresia calitativă şi cantitativă a resurselor turistice şi este
determinată de structura, volumul şi calităţile resurselor;
l) ofertă turistică - totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare patrimoniul
turistic, prin utilizarea de personal specializat;
m) produs turistic - complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-o
activitate specifică şi oferite pachet consumului turistic; [...]

Art. 24 - Agenţii economici din turism sunt obligaţi să folosească pentru servicii care
presupun răspunderi privind protecţia turistului numai personal specializat, potrivit
normelor elaborate de Ministerul Turismului.

Art. 25 - Profesiunile specifice activităţilor de turism sunt cele cuprinse în clasificarea

ocupaţiilor din România şi, respectiv, în nomenclatorul de calificare pentru meseriile
şi funcţiile din activităţile hoteliere şi de turism din România.

Art. 26 - Pregătirea profesională din domeniul activităţilor de turism se realizează în

unităţile de învăţământ de stat sau private autorizate de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării şi cu avizul Ministerului Turismului.

B.3. HG nr. 9/ 2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii

Naţionale pentru Turism
(cu sediul în B-dul Dinicu Golescu, nr. 38, sector 1, Bucureşti)
 6

ART.2
e) autorizează operatorii economici şi personalul de specialitate din turism
[...], brevetează şi atestă personalul de specialitate, avizează capacitatea
instituţională şi eficacitatea educaţională în domeniul formării profesionale [...]
o) asigură urmărirea aplicării şi controlul respectării reglementărilor în
domeniile sale de activitate;
p) efectuează controlul activităţilor din turism şi din industria de agrement,
conform legislaţiei în vigoare;
q) efectuează controlul calităţii serviciilor din turism;
ş) coordonează, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, procesul de
instruire din unităţi de învăţământ în domeniul turismului;

B.4. Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr.

637/ 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea, şcolarizarea,
atestarea şi utilizarea ghizilor de turism

În vederea eliminării barierelor în calea dreptului de liberă practică a serviciilor

turistice în cadrul Uniunii Europene, în temeiul prevederilor art. 4 din Hotărârea
Guvernului nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, cu
modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din
Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ministrul transporturilor, construcţiilor şi
turismului emite următorul ordin:

ART. 1
Se aprobă Normele metodologice privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea,
şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, prevăzute în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului turismului
nr. 263/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile
pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, precum
şi atribuţiile acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 6
august 2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ART. 3
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

Ileana Tureanu,
secretar de stat

ANEXA 1 - NORME METODOLOGICE

privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea, şcolarizarea,
atestarea şi utilizarea ghizilor de turism
 7

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1
Prezentele norme metodologice se aplică persoanelor juridice şi fizice care
desfăşoară activitate de turism în România.
ART. 2
Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din România sunt:
a) ghid local, care asigură asistenţa turistică pe un teritoriu limitat;
b) ghid naţional, care asigură asistenţa turistică pe teritoriul naţional şi în
străinătate;
c) ghid specializat pentru anumite segmente ale serviciilor turistice:
- montan, drumeţie montană;
- artă;
- supraveghetor;
- animaţie;
- habitat natural: floră, faună (ornitologie);
- sportiv, respectiv: alpinism şi căţărare pe stânci, schi, bob, înot, canotaj, iahting,
zbor cu aparate ultrauşoare (deltaplan, parapantă şi altele);
- alte specializări în funcţie de cererea pieţei turistice.

CAP. 2 Selecţionarea, şcolarizarea şi specializarea ghizilor de turism

ART. 3
Selecţionarea candidaţilor pentru cursurile de calificare şi, respectiv, de specializare
profesională în profesia de ghid de turism, se face cu respectarea condiţiilor
prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 şi în conformitate cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată,
precum şi ale actelor normative care reglementează aplicarea acesteia.

SECŢIUNEA 1 - Formarea profesională a ghizilor

ART. 4
Formarea profesională a categoriilor de ghizi de turism se poate realiza:
a) în cadrul sistemului naţional de învăţământ;
b) în cadrul sistemului de formare profesională a adulţilor.
ART. 5
Organizarea programelor de formare profesională în sistemul formării profesionale a
adulţilor, precum şi evaluarea şi certificarea formării profesionale se fac în
conformitate cu reglementările legale în vigoare.
ART. 6
Planurile şi programele de pregătire pentru calificarea în meseria de ghid de turism
se elaborează de către unităţile care organizează cursurile de calificare şi
specializare, pe baza standardelor ocupaţionale recunoscute la nivel naţional, în
condiţiile legii.
ART. 7
Persoanele care deţin documente care atestă pregătirea profesională pentru una sau
mai multe dintre categoriile de ghizi definite la art. 2 pot solicita atestatul aferent
categoriei de ghid de turism pentru care au pregătirea profesională.
SECŢIUNEA a 2-a - Specializarea ghizilor
ART. 8
 8

Specializarea profesională pentru categoria de ghid de turism naţional sau ghid de

turism specializat se realizează numai pentru persoanele care deţin certificat de
calificare de ghid de turism.
ART. 9
Organizarea cursurilor de specializare de către furnizorii de formare profesională se
realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
ART. 10
Persoanele care deţin documente care atestă specializarea pentru categoria de ghid
de turism naţional sau ghid de turism specializat pot solicita Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului atestatul de ghid de turism naţional,
respectiv de ghid de turism specializat.

CAP. 3 Atestarea ghizilor de turism

ART. 11
Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de persoane fizice deţinătoare de
atestat de ghid.
ART. 12
(1) În înţelesul prezentelor norme metodologice, atestatul de ghid de turism este
ocumentul eliberat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin care
se confirmă capacitatea profesională a persoanelor fizice calificate în profesia de
ghid de turism de a exercita activitatea în una dintre categoriile de ghizi de turism,
definite în prezentele norme metodologice.
(2) Modelul atestatului de ghid de turism este prezentat în anexa nr. 3.
ART. 13
Criteriile minime pentru obţinerea atestatului de ghid de turism sunt prezentate în
anexa nr. 4.
ART. 14
(1) În vederea obţinerii atestatului de ghid de turism local, solicitantul va prezenta
următoarele documente:
a) cerere;
b) copie de pe actul de identitate;
c) copie de pe certificatul de calificare în profesia de ghid de turism;
d) copie de pe atestatul privind cunoaşterea unei limbi străine, iar în cazul
persoanelor fizice, cetăţeni ai statelor Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic
European şi copie de pe atestatul privind cunoaşterea limbii române;
e) certificat de cazier judiciar;
f) certificat medical;
g) două fotografii tip buletin de identitate.
(2) În cazul categoriilor de ghid de turism naţional şi specializat, documentaţia va
cuprinde, suplimentar, certificatul de absolvire a cursului de specializare
profesională.
ART. 15
(1) Documentaţia întocmită potrivit prevederilor art. 14 se prezintă Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - Autoritatea Naţională pentru Turism.
(2) În situaţia în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile pentru eliberarea
atestatului de ghid de turism, acestuia i se comunică motivul în scris.
(3) Termenul de eliberare a atestatului de ghid de turism sau de răspuns, după caz,
este de 30 de zile de la data primirii şi înregistrării documentaţiei complete.

CAP. 4 Utilizarea ghizilor de turism

ART. 16
 9

Activitatea de ghid de turism poate fi exercitată fie ca activitate de bază, fie ca

activitate complementară, numai de către ghizii deţinători de atestat şi ecuson de
ghid de turism.
ART. 17
Agenţii economici cu activitate de turism pot utiliza ghizi de turism numai în baza
unui contract individual de muncă.
ART. 18
Profesia de ghid de turism poate fi practicată şi pe cont propriu de către persoane
fizice autorizate potrivit legii.
ART. 19
Ecusonul de ghid de turism se eliberează de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor
şi Turismului, prin Autoritatea Naţională pentru Turism, şi este realizat conform
modelului prezentat în anexa nr. 5.
ART. 20
Controlul respectării prevederilor prezentelor norme metodologice se face de către
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prin Autoritatea Naţională
pentru Turism.

CAP. 5 Retragerea atestatului de ghid de turism

ART. 21
Aspectele negative constatate, referitoare la comportamentul cu turiştii şi/ sau la
realizarea acţiunilor încredinţate, vor fi evidenţiate, pentru fiecare ghid de turism, în
banca de date a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi a Autorităţii
Naţionale pentru Turism.
ART. 22
În cazul în care se constată înregistrarea unui număr de mai mult de 5 reclamaţii
care, în urma verificării de către reprezentanţii cu atribuţii de control ai Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, se constată că sunt întemeiate, se va lua
măsura retragerii atestatului de ghid de turism.
ART. 23
Măsura retragerii atestatului de ghid de turism se contestă în termen de 30 de zile de
la data comunicării acestei măsuri posesorului atestatului de ghid de turism.

CAP. 6 Dispoziţii finale

ART. 24
Ghidul de turism are obligaţia ca în timpul desfăşurării activităţii să deţină asupra sa
atestatul de ghid de turism şi să poarte ecusonul de ghid de turism, pe care să le
prezinte la cererea persoanelor împuternicite să îi controleze activitatea.
ART. 25
Atribuţiile şi obligaţiile concrete ale ghidului de turism se stabilesc de agentul
economic din turism, organizator al acţiunilor turistice, şi diferă în funcţie de
categoria de ghid de turism şi de specificul fiecărei acţiuni.
ART. 26
Organizatorii de cursuri de calificare şi specializare a ghizilor de turism vor prevedea
în programa de învăţământ teme concrete privind atribuţiile şi obligaţiile ghizilor de
turism, pe categorii şi tipuri de acţiuni, precum şi teme concrete privind modul de
rezolvare a unor cazuri speciale şi situaţii neprevăzute.

ART. 27
 10

Atestatele de ghid de turism, eliberate în baza prevederilor Ordinului ministrului

turismului nr. 10/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
selecţionarea, şcolarizarea, atestarea, utilizarea şi atribuţiile ghizilor de turism,
precum şi cele eliberate în temeiul Ordinului ministrului turismului nr. 263/2001
pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile pentru
selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism, precum şi
atribuţiile acestora, rămân valabile.
ART. 28
În vederea ridicării continue a nivelului pregătirii profesionale a ghizilor de turism,
organizatorii de cursuri de calificare şi specializare sunt obligaţi să amenajeze
cabinete metodologice proprii, dotate corespunzător şi actualizate permanent cu
literatură turistică, ghiduri, monografii, pliante, broşuri, hărţi, descrieri de circuite
turistice, trasee etc., şi să stabilească condiţiile în care cursanţii şi cei interesaţi pot
beneficia de materialele documentare sus-menţionate.
ART. 29
Atribuţiile şi obligaţiile ghidului de turism, stabilite şi actualizate conform prevederilor
art. 25, se vor găsi la cabinetele metodologice ale organizatorilor de cursuri de
calificare şi specializare.
ART. 30
Anexele nr. 1 - 5 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

ANEXA 1 la normele metodologice

CONDIŢIILE privind selecţionarea candidaţilor pentru cursurile de calificare
profesională în profesia de ghid de turism local

În vederea selecţionării pentru cursurile de calificare profesională în profesia de ghid

de turism local, candidatul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să aibă vârsta minimă de 18 ani şi vârsta maximă de 65 de ani;
2. să aibă cel puţin studii liceale cu bacalaureat;
3. să nu fi suferit condamnări (fapt dovedit cu certificatul de cazier judiciar);
4. să fie apt din punct de vedere medical pentru profesia de ghid de turism (sănătos
clinic şi psihic, fără defecte fizice, de vorbire sau de auz);
5. să cunoască satisfăcător cel puţin o limbă străină de circulaţie internaţională,
dovedită prin atestat privind cunoaşterea unei limbi străine, pentru persoanele
fizice române şi atestat privind cunoaşterea limbii române, pentru persoanele
fizice străine;
6. să aibă cunoştinţe de cultură generală, dovedite prin test de verificare.
Atestarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la pct. 1 - 5 se realizează prin prezentarea
de copii legalizate de pe documente. Acestea se păstrează la organizatorul cursului.

ANEXA 2 la normele metodologice

CONDIŢIILE pentru participarea la cursurile de specializare profesională pentru
categoriile de ghid de turism naţional şi ghid de turism specializat

În vederea participării la cursurile de specializare profesională pentru categoriile de

ghid de turism naţional şi ghid de turism specializat, candidatul trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
1. să aibă calificarea profesională pentru profesia de ghid de turism;
2. să aibă cel puţin studii liceale cu bacalaureat;
3. să aibă vârsta minimă de 18 ani şi vârsta maximă de 62 de ani pentru ghidul de
turism specializat şi, respectiv, 65 de ani pentru ghidul de turism naţional;
 11

4. să nu fi suferit condamnări (fapt dovedit cu certificatul de cazier judiciar);

5. să fie apt din punct de vedere medical pentru profesia de ghid de turism sănătos
clinic şi psihic, fără defecte fizice, de vorbire sau de auz, apt pentru efort fizic*);
6. pentru categoria de ghid de turism specializat trebuie să aibă cunoştinţe
temeinice, teoretice şi practice, specifice categoriei de ghid de turism specializat
pentru care optează;
7. să cunoască temeinic cel puţin o limbă străină de circulaţie internaţională,
dovedită prin test de verificare;
8. să aibă cunoştinţe de cultură generală, dovedite prin test de verificare.
Atestarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la pct. 1 - 7 se realizează prin prezentarea
de copii de pe documente. Acestea se păstrează la organizatorul cursului.
------------
*) Condiţie necesară pentru ghidul de turism specializat - ghid sportiv, ghid montan.

ANEXA 3 la normele metodologice

Model al atestatului de ghid de turism

- copertă faţă -
ROMÂNIA
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
ATESTAT DE GHID DE TURISM
___________________________________________________________________

- copertă verso -
____________
| |
| |
| Foto |
| |
|___________ |
Atestat de ghid de turism nr. ..........................................
Data ...................................................................
Categoria*) ............................................................
Specializarea ..........................................................
Domnul/doamna ..........................................................
........................................................................
B.I./C.I. seria ............... nr. ....................................
Ministru,
.........................
Director general,
.........................
------------
*) Se va menţiona categoria.
___________________________________________________________________
Sancţiuni - pag. 1, 2 ..........

ANEXA 4 la normele metodologice

CRITERII minime pentru obţinerea atestatelor de ghid de turism
 12

___________________________________________________________________
Categoria de ghizi de turism

Criterii _________________________________
local naţional specializat
___________________________________________________________________
Candidatul trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1. cetăţenie:
- să fie cetăţean al României sau al unui
stat din Uniunea Europeană sau din Spaţiul
Economic European x x x
2. vârstă:
- minimum 18 ani x x x
3. studii:
- să fie absolvent de liceu cu bacalaureat x x x
4. pregătire profesională:
- să cunoască cel puţin o limbă străină
de circulaţie internaţională x x x
- să fie absolvent al unui curs de calificare
profesională pentru profesia de ghid de turism,
organizat de instituţii autorizate conform legii
din România sau din statele de provenienţă x x x
- să fie absolvent al unui curs de specializare
organizat de instituţii autorizate conform legii - x*) x**)
5. să nu fi suferit condamnări, făcând dovada
cu certificatul de cazier judiciar x x x
6. să aibă o conduită morală ireproşabilă,
dovedită cu recomandare de la ultimul loc
de muncă sau de la ultima instituţie de
învăţământ absolvită x x x
7. să aibă o ţinută corespunzătoare şi
o înfăţişare fizică agreabilă x x x
8. să fie apt din punct de vedere medical
pentru profesia de ghid de turism, fapt
dovedit cu certificat medical în care se
va menţiona şi categoria de ghid de turism
solicitată x x x
___________________________________________________________________
*) Se exceptează absolvenţii unităţilor de învăţământ superior cu profil de turism,
dacă fac dovada unei activităţi de minimum 2 ani în profesia de ghid de turism local.
Se exceptează persoanele care deţin de cel puţin 2 ani funcţia de conducere în
agenţii de turism.

**) În funcţie de categoria de ghid de turism specializat solicitată, se exceptează

absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior cu profil similar (facultăţi de educaţie
fizică şi sport - pentru ghizi sportivi, geografie-biologie - pentru habitat natural, artă
teatrală -pentru animaţie etc.).

ANEXA 5 la normele metodologice

Modelul ecusonului de ghid de turism
 13

____________
| |
| Loc | ROMÂNIA
| foto | Ministerul Transporturilor,
| | Construcţiilor şi Turismului
|___________ |
AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU TURISM
Ghid de turism
Domnul/ doamna
..........................................................
Director general,
.......................
(semnătura şi ştampila)
Atestat de ghid de turism nr. .................................

B.5. HG 305/2001 este legea care reglementează atestarea şi

utilizarea ghizilor de turism, modificată prin HG 631/ 2003.
Art. 1 Agenţii economici cu activitate de turism au obligaţia să utilizeze ghizi de
turism calificaţi, corespunzător specificului activităţilor desfăşurate pentru
toate acţiunile turistice organizate.

Art. 2 (1) Ghidul de turism, în sensul prezentei hotărâri, este persoana care
conduce şi îndrumă un grup de turişti sau vizitatori oferind
explicaţiile necesare referitoare la locurile vizitate şi care asigură
desfăşurarea în cele mai bune condiţii a programului turistic
contractat.

(2) Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de cetăţeni români, de

cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi de cei ai
statelor membre ale Spaţiului Economic European, în vârstă de cel
puţin 18 ani împliniţi.

(3) Cetăţenii români pot exercita profesia de ghid de turism dacă posedă un
atestat de ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza
certificatului de calificare obţinut în urma absolvirii unui curs de
calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (CNIT) sau la alte
instituţii autorizate din România.

(4) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau cetăţenii

statelor membre ale Spaţiului Economic European pot exercita
profesia de ghid de turism în România, dacă posedă un atestat de
ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza documentelor
doveditoare ale calificărilor profesionale obţinute la instituţii autorizate din
statele de provenienţă sau în baza documentelor doveditoare ale
experienţei profesionale, emise de aceste state.

Art. 3 Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din România sunt:

a) ghid local – care asigură asistenţa turistică pe un teritoriu limitat;
 14

b) ghid naţional – care asigură asistenţa turistică pe teritoriul naţional şi în

străinătate;
c) ghid specializat pe anumite segmente turistice.

Art. 5 (1) Activitatea de ghid poate fi exercitată fie ca activitate de bază, fie ca
activitate complementară.
(2) Agenţii economici cu activitate de turism pot utiliza ghizi de turism numai
în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile de
prestări de servicii, încheiată potrivit legii.
(3) Profesia de ghid de turism poate fi practicată şi pe cont propriu de
persoane fizice autorizate potrivit legii, cu respectarea prevederilor
prezentei hotărâri [...].

Art. 6 Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel

de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
a) exercitarea profesiei de ghid de turism de către persoane fără atestare;
b) utilizarea de către agenţii economici a unor ghizi de turism care nu deţin
atestatul corespunzător activităţii turistice desfăşurate.

Art. 7 Contravenţiile prevăzute la art. 6 se aplică persoanelor fizice şi se

sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei, fapta prevăzută la litera a);
b) cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei, fapta prevăzută la litera b);

Art. 8 (2) Contravenţiilor prevăzute la art. 6 le sunt aplicabile dispoziţiile

Ordonanţei Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/
2002, cu modificările ulterioare.

C. Funcţiile majore îndeplinite de ghidul de turism

1. Asigurarea normelor privind SSM şi SU (securitatea şi sănătatea în muncă şi

situaţii de urgenţă);
2. Întocmirea schiţei primare a activităţilor turistice;
3. Asigurarea respectării normelor de protecţie a mediului;
4. Întocmirea programelor opţionale;
5. Gestionarea fondurilor alocate activităţii;
6. Coordonarea activităţii turistice;
7. Derularea activităţilor administrative;
8. Asigurarea unui climat favorabil turiştilor;
9. Oferirea informaţiilor de interes turistic;
10. Elaborarea raportului activităţii turistice.

D. Calităţile necesare pentru a fi un bun ghid de turism

 15

1. Calităţi morale: - să fie cinstit faţă de turişti;

- să-şi evalueze corect poziţia;
- să fie loial faţă de agenţia de turism pe care o reprezintă;
- să fie conştiincios.

2. Calităţi intelectuale:
- să fie inteligent;
- să aibă o cultură generală solidă; -
să aibă un vocabular bogat, să utilizeze un limbaj coerent,
expresiv (atât în limba maternă, cât şi în limba străină în
care îşi exercită profesia);
- să aibă o bună memorie a faptelor şi a fizionomiilor

3. Calităţi socio-profesionale:
- să fie expert în lucrul cu oamenii;
- să fie sociabil;
- să fie amabil;
- să fie răbdător;
- să fie diplomat;
- să fie maleabil;
- să fie inventiv;
- să fie fermecător;
- să fie punctual şi civilizat;
- să fie o prezenţă plăcută şi din punct de vedere vestimentar;
- să aibă o personalitate puternică;
- să aibă o voce plăcută şi să ştie să utilizeze un microfon;
- să aibă o sănătate excelentă.

E. Obligaţii generale ale ghidului de turism

- să deţină şi să aibă asupra sa atestatul de ghid de turism;
- să poarte ecusonul de ghid pe toată perioada desfăşurării activităţii zilnice;
- să fie decent şi politicos în relaţia cu turiştii, să dea dovadă de demnitate şi să
inspire încredere şi respect turiştilor pe care-i conduce;
- să ofere informaţii turistice corecte turiştilor;
- să asigure corecta informare privind măsurile de securitate şi siguranţă personală,
depozitarea bunurilor de valoare şi a lucrurilor personale;
- să instruiască turiştii cu privire la protecţia mediului înconjurător;
- să ajute turiştii în dialogul cu autorităţile (poliţie, servicii de asistenţă medicală, alte
servicii de urgenţă);
- să asigure derularea tuturor activităţilor înscrise în program (vizite, circuite, alte
manifestări), conform programului stabilit iniţial;
- să modeleze programul şi să impună un anumit ritm de desfăşurare a acţiunii, în
funcţie de structura grupului de turişti participanţi şi de circumstanţe;
- să facă propuneri de îmbunătăţire a programelor turistice, în funcţie de sugestiile
celor din grup;
- să gestioneze corect mijloacele de plată încredinţate;
- să facă dovada unei stări de spirit compatibile cu exigenţele profesiei.
F. Organizarea excursiilor interne
 16

1. Pregătirea excursiei

1.1 Pregătirea profesională

În cadrul agenţiei, împreună cu referentul sau agentul de turism care se ocupă
de relaţia respectivă, ghidul de turism va analiza toate aspectele, pentru a cunoaşte
în detaliu toate etapele traseului.
Dacă este în situaţia de a face drumul respectiv pentru prima oară, este
recomandabil să aibă loc consultarea altor ghizi din agenţie care au urmat deja
traseul respectiv şi pot oferi informaţii preţioase.

Aspecte ce trebuie avute în vedere:

 Constituirea etapelor de parcurs (pe zile, cu orele de desfăşurare);
 Alegerea drumurilor şi a variantelor de rezervă (pentru situaţii deosebite ce
pot apărea în ultimul moment); alegerea locurilor de popas (cel puţin două
opriri pe zi, una – dimineaţa şi una – după-amiaza), numai în parcări special
amenajate, în condiţii corespunzătoare de igienă;
 Culegerea de informaţii despre orarele muzeelor (Atenţie: de multe ori,
acestea diferă - în funcţie de anotimp, perioade de intretinere sau reparatii!),
orarele magazinelor, ale principalelor atracţii din zonă, posibilitatea de a
efectua excursii opţionale în zonă;
 Informaţii concrete despre locurile ce urmează a fi vizitate, inclusiv despre
monumentele sau curiozităţile naturale de pe traseu.

1.2 Pregătirea bagajului

Hainele se aleg corect în funcţie de: anotimp, mijlocul de transport folosit, durata
circuitului, evenimentele la care participă ghidul, astfel încât ţinuta etalată de acesta
să fie ireproşabilă

1.3 Preluarea documentelor de la agenţie

Odată cu primirea documentelor de la agenţie, ghidul trebuie să verifice dacă
toate comenzile către prestatorii de servicii au fost lansate şi sunt confirmate în
totalitate (mai cu seamă, se verifică dacă, între timp, nu au fost anunţate anulări ale
comenzilor respective care trebuie comunicate prestatorilor de servicii).

Documentele care trebuie ridicate de ghid (dosarul acţiunii):

1. Lista pasagerilor – care conţine şi numerele de telefon de contact ale turiştilor;
2. Voucherul – poate fi colectiv (pentru întreg grupul) sau sub forma mai multor
vouchere individuale;
3. Programul acţiunii (desfăşurat pe zile şi ore);
4. Rooming list (repartizarea turiştilor pe camere – pentru hotel);
5. Schema autocarului cu aşezarea pe locuri (opţional); dacă acest lucru a fost
stabilit de la bun început de către agenţie, se va folosi informaţia respectivă;
altfel, funcţionează legea rotaţiei locurilor din faţă);
6. Delegaţia (ordinul de deplasare) al ghidului;
7. Avans spre decontare (în lei);
8. Alte documente de călătorie (de exemplu: bilete de transport pentru calea ferată);
9. Copii după toate comenzile de rezervare (şi după cele de anulare, dacă este
cazul) – pentru toate serviciile solicitate;
10. Adresele persoanelor de contact (de exemplu: ghizi locali, administratori de
pensiuni etc.);
 17

11. Pliante, alte materiale informative;

12. Coli de hârtie cu antetul şi sigla agenţiei de turism, pentru diverse comunicări.

2. Plecarea în excursie

Plecarea cu trenul
Ghidul de turism va ajunge la gară cu aproximativ 45 de minute înaintea orei
de plecare a trenului, pentru a identifica peronul şi apoi, pentru a merge la locul de
întâlnire stabilit cu turiştii.
Pe măsură ce aceştia sosesc la punctul de înlâlnire, ghidul îi va saluta, le va
verifica documentele de călătorie şi îi va nota pe lista pasagerilor.
Cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului, ghidul se va deplasa împreună cu
turiştii spre vagon, va supraveghea urcarea în tren a acestora, urmărind cu atenţie
să nu rămână bagaje rătăcite pe peron. După ce toată lumea este în vagon, ghidul le
va cere turiştilor să-şi ocupe locul şi îi va număra, pentru a se asigura că toată lumea
este gata de plecare.

Plecarea cu avionul
Ghidul trebuie să se întâlnească cu grupul de turişti, la locul stabilit din aeroport,
cu aproximativ două ore înainte de decolarea avionului. De aceea, ghidul va sosi
ceva mai devreme în aeroport, pentru a identifica poarta de îmbarcare (locul unde se
vor desfăşura formalităţile de verificare a bagajelor), după care se va îndrepta spre
locul stabilit şi va aştepta sosirea grupului.
Ghidul va saluta fiecare persoană, va verifica numele pe lista pasagerilor şi va
lipi pe bagaje etichete cu numărul zborului, ruta, numele pasagerului (gata pregătite
de la agenţia de turism).
După deschiderea biroului de check-in, ghidul invită turiştii să treacă de
formalităţile de îmbarcare în navă, le atrage atenţia asupra greutăţii maxime admise
la bagajul de cală/ de mână.

Plecarea cu autocarul
Locul ales drept punct de întâlnire trebuie să fie cunoscut de toţi turiştii, iar
autocarul să poată parca fără să încurce circulaţia. Ca şi în celelalte situaţii
menţionate, ghidul va sosi înaintea turiştilor, pentru a verifica starea autocarului,
dacă dotările sunt cele solicitate şi de asemenea, dacă acestea sunt în stare de
funcţionare.
Ocuparea locurilor în autocar se va face conform listei primite de la agenţie, iar
în absenţa acesteia, în ordinea sosirii turiştilor. Ghidul va supraveghea aşezarea
bagajelor de către şoferul autocarului, solicitând turiştilor să nu ia cu ei în autocar
decât minimul necesar pentru prima zi de călătorie.
După ce s-a încheiat operaţia respectivă şi toată lumea a urcat în autocar, ghidul
face prezenţa încă o dată şi decide plecarea.

Pentru fiecare persoană, este necesar să cunoaştem numărul exact de bagaje,

cea mai uşoară metodă de identificare fiind lipirea unor etichete autocolante
(pregătite de către agenţie), urmând ca orice modificare ulterioară a numărului de
bagaje să fie comunicată ghidului de către proprietar, pentru o bună urmărire a
acestora.

În cazul în care nu s-au prezentat toate persoanele înscrise pe lista de pasageri,

ghidul se poate întoarce:
 18

- la locul de întâlnire de la gară, după ce s-a asigurat că toţi ceilalţi turişti sunt în
vagoane; va încerca să-i contacteze telefonic pe întârziaţi sau va lua legătura cu
agenţia de turism, urmând ca aceasta să facă anulările necesare; dacă nu se
poate lua legătura în acel moment nici cu agenţia, ghidul urmează să facă
anulările, imediat ce va sosi la destinaţie.
- în cazul plecării cu avionul, ghidul se poate întoarce doar înainte de deschiderea
biroului de check-in;
- pentru plecarea cu autocarul, se poate prelungi aşteptarea cu maxim 10-15
minute faţă de ora anunţată, după care se pleacă în excursie.

Este obligatoriu ca ghidul să-i prevină pe toţi cei din grup asupra punctualităţii şi
asupra riscurilor la care se expun cei care nu respectă orele fixate (pentru că
întârzierile au drept efect nedorit imposibilitatea realizării programului stabilit).

3. Prezentarea ghidului

Salutul grupului se face în momentul în care sunt prezenţi toţi cei care urmează
să pornească în călătorie. Va fi însoţit de urări de bun venit în excursie. Reţineţi
faptul că acesta este momentul în care aveţi şansa să creaţi o primă impresie
excelentă asupra tuturor turiştilor.
În autocar, după ce toată lumea s-a aşezat pe locurile stabilite, ghidul se va
prezenta stând în picioare, cu faţa către turişti - spre a fi vizibil din orice punct al
autocarului.
Prezentarea excursiei pe larg se va face mai târziu. După aceste prime cuvinte,
de regulă, se pune muzică în surdină, pentru a permite turiştilor să se acomodeze cu
locul şi cu ceilalţi participanţi la călătorie.

4. Prezentarea excursiei

Continuăm explicaţiile, pentru excursia cu autocarul: după ce părăsim localitatea

de unde am preluat turiştii, la ieşirea pe autostradă, este momentul să oferim câteva
informaţii despre programul zilnic (fără a specifica şi orele).

Recomandări pentru prezentare:

1. activităţile şi serviciile incluse în circuit;
2. transportul şi mijloacele de transport utilizate;
3. categorii de hoteluri unde veţi fi cazaţi;
4. excursii opţionale;
5. alte activităţi de agrement specifice zonei;
6. programul magazinelor ;
7. reguli de călătorie cu autocarul.

De regulă, în fiecare dimineaţă, la micul dejun, ghidul va prezenta desfăşurătorul

programului din ziua respectivă; dacă ne aflăm într-un circuit turistic, pentru a uşura
munca, ghidul poate expune programul, într-un loc special amenajat, unde turiştii să
aibă acces uşor la informaţii în orice moment. Evident, ghidul le va comunica, încă
de cu seara, turiştilor unde vor fi afişate informaţiile cu pricina.

5. Relaţiile cu grupul
 19

Cu timpul, ghidul va cunoaşte mai bine turiştii din grup şi se va adresa fiecăruia,
potrivit cu personalitatea fiecăruia.
Strategiile de comunicare se vor aplica diferit, în scopul de a fi înţeles uşor şi cu
plăcere şi de a-i face pe turişti să accepte eventualele solicitări (cum ar fi, de pildă, în
cazul celui care întârzie în mod repetat, veşnicului nemulţumit, negativistului etc.)
Este recomandabil să folosim tot timpul empatia, să dăm dovadă de multă
răbdare (ex.: chiar dacă turiştii nu au fost atenţi la toate explicaţiile şi ne trezim că ne
întreabă din nou un lucru pe care l-am mai spus, să reluăm fără a ne enerva anumite
date din prezentarea făcută).
Adaptarea comentariilor ghidului se face şi în funcţie de nivelul de înţelegere al
turiştilor (explicaţiile trebuie, de fiecare dată, să fie concise, clare şi interesante).
Ca ghid de turism, una dintre sarcini este să preluăm eventualele reclamaţii –
fondate sau nu – ale turiştilor. Într-o astfel de situaţie, însă, prima datorie este să
verificaţi dacă reclamaţia este justificată şi apoi, să încercaţi să soluţionaţi cât mai
prompt problema ridicată.
Tactul nu trebuie să lipsească în formularea argumentelor cu care răspundeţi
oricărui tip de reclamaţie: „Hotelul este situat în zona mai puţin industrializată a
oraşului.” - este un răspuns diplomatic la o reclamaţie referitoare la poziţia nu tocmai
centrală a hotelului.

6. Despărţirea de grup

La sfârşitul călătoriei, în momentul în care toţi turiştii au coborât din autocar şi

toate bagajele au fost descărcate, ghidul adună grupul pentru ultima dată, îşi ia bun-
rămas de la toată lumea, mulţumind politicos pentru participare şi invitând turiştii să
revină cât mai curând alături de agenţia de turism, pentru o nouă excursie.
Dacă excursia a fost cu avionul, despărţirea de grup are loc în sala de ieşire din
aeroport, dar obligatoriu într-un loc unde nu stânjenim alţi călători (în special, dacă
alcătuim un grup numeros).
În gară, despărţirea se poate face pe peron, după ce toată lumea a coborât din
vagoane şi după ce ne asigurăm că toate bagajele sunt în posesia stăpânului de
drept.
Ulterior, ghidul de turism va preda către agenţia de turism dosarul excursiei –
care va include, în mod obligatoriu, decontul (inclusiv, chitanţele, facturile, bonurile,
alte documente justificative) şi raportul ghidului.

Raportul ghidului include:

- desfăşurarea excursiei;
- principalele evenimente neprevăzute care s-au petrecut pe parcurs;
- modalităţile de rezolvare găsite – pentru fiecare caz în parte;
- reclamaţiile primite direct de către ghid, din partea turiştilor;
- sugestii şi recomandări;
- menţiuni referitoare la persoanele dificile, din partea cărora este posibil să
apară reclamaţii ulterioare.

Dosarul acţiunii se depune la agenţie, în termen de:

- maximum 24 de ore de la finalizarea excursiei – pentru excursii interne şi

- maximum 48 de ore de la finalizarea excursiei – pentru excursii externe.
G. Prezentarea unui traseu turistic
 20

1. Elemente de bază în prezentarea itinerariului

La plecarea în excursie:
 salutul ghidului;
 prezentarea ghidului (şi a şoferului, dacă este cazul);
 expunerea succintă a planului de vizitare din prima zi;
 date elementare de cunoaştere a localităţii:
- aşezare geografică;
- întindere (suprafaţă), comparativ cu ţara de origine a turistului;
- căi de acces;
- număr de locuitori;
- data fondării (eventual şi originea numelui localităţii);
- scurt istoric – date esenţiale referitoare la dezvoltarea economico-
socială, aspecte culturale.

În timpul acţiunii (prezentarea obiectivelor turistice propriu-zise):

 pregătim apariţia în raza vizuală a obiectivului, pentru ca atenţia turiştilor să
fie trează;
 explicaţiile trebuie date pentru acele obiective care se văd de pe traseu;
 dacă deja a fost depăşit un obiectiv turistic, se sar datele din prezentarea
respectivă;
 în cazul opririi la un anume obiectiv turistic, vor fi pregătite informaţii mai
ample, pentru a fi pregătiţi să răspundem şi la eventualele întrebări;
 pe tot parcursul oferirii de explicaţii, mare atenţie la exprimare, care trebuie
să fie: obiectivă, clară, precisă, atractivă, interesantă.

La sfârşitul acţiunii:
 aprecieri generale;
 mulţumiri din partea ghidului şi a agenţiei de turism, pentru plăcerea de a fi
fost împreună pe durata periplului turistic.

2. DECALOGUL unei prezentări atractive

 Arătaţi pasiune pentru meserie (evitaţi lipsa de interes şi atitudinea de
blazare);
 Folosiţi o documentare serioasă şi o exprimare concisă, clară;
 Prezentaţi tot ce este valoros în România, fără ostentaţie
propagandistică;
 Dozaţi explicaţiile (în ritm susţinut, în funcţie de succesiunea obiectivelor);
 Evitaţi detaliile nesemnificative sau minuţioase (nu abuzaţi de răbdarea
turiştilor);
 Fiţi creativi, încercaţi să vă creaţi un stil personal!
 Antrenaţi-vă calităţile de bun psiholog, deveniţi cât mai antrenant şi
spiritual în dialogul cu turiştii !
 Daţi dovadă de tact şi de multă răbdare, politeţe şi atenţie !
 Căutaţi să transformaţi traseul într-un dialog interactiv (atrageţi călătorii să
participe la prezentare)!
 Folosiţi-vă vocea cu pricepere (dozarea vocii este cheia succesului) !
 21

I. Pasiunea pentru meserie – trebuie evitată lipsa de interes şi atitudinea de

blazare. Activitatea ghidului de turism trebuie să nu devină o corvoadă, o rutină. Este
neplăcut ca turiştii să sesizeze lipsa de satisfacţie tocmai din partea celui care
trebuie să le insufle interes pentru locurile vizitate.

II. Documentarea serioasă – deşi i se cer tot timpul explicaţii cât mai la obiect
(concise şi clare), pentru a fi în stare să le ofere, ghidul trebuie să depună o muncă
asiduă şi permanentă de perfecţionare, să citească lucrări de specialitate, să se
pregătească pentru eventuale întrebări dificile, să înveţe cât mai mult.

III. Prezentarea a tot ce este valoros în România - resurse naturale,

personalităţi, artă, în special – pe acelea cu valoare de unicat (de exemplu: Delta
Dunării şi celelalte situri menţionate în lista Patrimoniului Mondial UNESCO).

IV. Ritmul prezentării trebuie bine susţinut, iar explicaţiile trebuie dozate cu
grijă. Dacă se insistă nejustificat de mult asupra unui obiectiv, există riscul să nu
avem timp să prezentăm un altul (de exemplu, vorbind prea mult despre Arcul de
Triumf, se poate întâmpla să nu mai avem suficient timp la dispoziţie ca să
prezentăm Muzeul Satului, Casa Presei Libere sau Pavilionul expoziţional
ROMEXPO...).

V. Detaliile în timpul prezentării nu trebuie să lipsească total, dar vor fi oferite

cu parcimonie: nici prea multe, nici exagerat de minuţioase. Abuzul de amănunte
(nesemnificative – din punctul de vedere al turistului), va duce la instalarea unei
atmosfere de plictiseală, de oboseală, de dezinteres total şi curând, atenţia grupului
se va muta de la explicaţiile inutil de elaborate, la discuţii particulare între turişti.

VI. Prezentarea trebuie să fie un act de creaţie. Fiecare obiectiv turistic merită
o prezentare originală potrivită cu nivelul cultural, cu vârsta, cu gradul de interes
manifestat de turişti

VII. Ghidul de turism trebuie să fie un bun psiholog. Important este să

învăţăm să interpretăm semnalele primite din partea turiştilor şi să folosim tot ceea
ce ne ajută să croim prezentarea pe tiparul care se potriveşte grupului.

VIII. Atitudinea ghidului de turism trebuie să se menţină permanent într-un

registru civilizat. Comunicarea (cu absolut toţi turiştii dintr-un grup, fără excepţii) se
va face cu maximum de tact, cu politeţe, cu atenţie, în acest mod, inducând şi în
rândul acestora, o stare bună - de confort, de siguranţă, precum şi plăcerea de a
călători împreună.

IX. Formulele de coparticipare a turiştilor la expunerea prezentării sunt

extrem de diverse. Ghidul va trebui să dea dovadă de inventivitate, să atragă turiştii
cu întrebări care să-i facă să intre în joc, să-şi dea cu părerea. .

X. Dozarea cu pricepere a vocii este o condiţie de primă necesitate, pentru

realizarea în bune condiţii a muncii ghidului de turism. Pentru ghid, vocea este
principalul instrument de lucru. Orice excese pot duce la răguşeală, la pierderea
temporară a vocii – fapt ce echivalează cu încetarea activităţii, pentru că devine
imposibilă comunicarea cu turiştii.
XI. 3. FACTORII CARE INTERVIN ÎN PREZENTARE
 22

Oricare ar fi traseul turistic ales pentru desfăşurarea unui circuit şi în orice

perioadă a anului ne-am afla, scopul ghidului de turism este să câştige simpatia
şi aprecierea turiştilor din grupul respectiv.
Grupul fiind eterogen, interesele turiştilor sunt şi ele extrem de variate. Unul
preferă să afle totul despre artă, altul – despre arhitectură, un al treilea – despre
etnografie, al patrulea – despre economie şi aşa mai departe...
Prezentarea fiind una singură pentru tot grupul, va cuprinde acele detalii
generale care să intereseze cât mai mulţi oameni din grup - în varianta ideală, pe
toţi.
Pe parcursul acţiunii, ghidul află tot mai multe date despre turişti; în acest fel, va
reuşi să anticipeze cu mai multă uşurinţă întrebările posibile şi va pregăti anumite
informaţii, special pentru a satisface curiozitatea unuia dintre turişti, pe care îl ştie
pasionat - de istorie, de exemplu. Aceste date pot fi oferite în timpul unui popas, ca
să nu plictisească grupul cu amănunte (desigur - interesante, dar considerate inutile
de către ceilalţi participanţi). Grijă mare, însă, ca, la următorul popas, să „răsfăţaţi”
cu informaţii pe placul lor şi alţi turişti, altfel riscaţi să fiţi acuzat de părtinire.

Pentru prezentarea unui traseu turistic, se va ţine cont de următorii factori:

 Timp;
 Anotimp;
 Componenţa numerică a grupului;
 Vârsta participanţilor;
 Naţionalitatea turiştilor;
 Componenţa profesională a grupului;
 Încadrarea turului de oraş, litoral sau alt traseu în programul general al
grupului sau al turistului individual;
 Situaţii neprevăzute.

Factorul TIMP (DURATA)

Acelaşi tur sau circuit de oraş poate fi prezentat turiştilor dintr-o bucată sau
defalcat (în mai multe etape sau chiar, în mai multe zile succesive) – dacă, de
exemplu, turiştii au prevăzute în program două zile de stat în Bucureşti şi pot vizita
mai pe îndelete.
Ghidul este obligat să stăpânească perfect informaţiile şi să poată selecta, la
nevoie, acele date care să asigure îndeplinirea scopului excursiei: satisfacţia
garantată a turiştilor pe care îi conduce.

Factorul ANOTIMP
În funcţie de capriciile vremii (temperatură, viteza vântului, precipitaţii etc.), avem
de ales între mai multe acţiuni posibile, pe care le desfăşurăm fie în aer liber, fie în
spaţii protejate: autocar, muzee,...
De exemplu: dacă vremea nu ne permite să vizităm Muzeul Satului, avem la
îndemână varianta unei vizite la Muzeul Ţăranului Român.

Componenţa numerică a grupului

Acelaşi tur, dar astăzi – cu un grup mare, mâine – cu câţiva vizitatori, peste încă
două zile – doar cu doi turişti... Folosim aceeaşi prezentare? În linii mari, desigur...
Dar detaliile sunt cele care fac tot deliciul!
 23

Când lucrăm cu un grup mare, nu trebuie - cu niciun chip - să ieşim din grafic,
trebuie să menţinem ritmul expunerii şi să oferim noi informaţiile pe care le intuim că
ar fi pe placul şi pe nivelul de înţelegere al tuturor turiştilor.
În timpul deplasării cu autocarul, ghidul foloseşte microfonul, este tot timpul cu
spatele la turişti. Trebuie să încercaţi să nu pierdeţi complet contactul cu ei, vă mai
întoarceţi, îi întrebaţi cum se simt, le mai oferiţi un zâmbet prietenesc, iar la popas,
stabiliţi un contact şi mai apropiat cu ei – conversaţi, le răspundeţi la întrebări,
discutaţi cu entuziasm despre ce urmează să vedeţi la următoarea oprire.

Vârsta turiştilor din grup

Diferenţa între modul de adresare normal şi cel adresat seniorilor este că pentru
cei mai în vârstă, trebuie să vorbim puţin mai rar, răspicat şi suficient de tare – fără
amănunte nesemnificative. Vor fi limitate pauzele pentru fotografii, pentru că se
efectuează cu dificultate şi timpul de coborâre/ urcare din autocar va fi mai lung
decât intervalul normal.
Dacă aveţi de-a face cu un grup de copii sau tineri, dialogul trebuie să fie
antrenant şi să introduceţi în discuţie teme pe gustul lor.

Naţionalitatea celor din grup

De regulă, toţi cei din grup sunt oameni cu aceeaşi naţionalitate. Apar, însă,
situaţii – cum ar fi, de exemplu, în cazul croazierelor – în care turiştii au diferite
naţionalităţi. Este extrem de important să nu se simtă nimeni lezat cu privire la
demnitatea sa naţională.

Componenta profesională a grupului

Se întâmplă, uneori, să avem de condus un grup de medici, de ingineri, de
arhitecţi. Vom profita de această informaţie şi vom căuta să aducem în prezentare
amănunte legate de profesia lor şi să le captăm atenţia. Atenţie mare, însă! Toate
informaţiile pe care le veţi da trebuie să fie 100% corecte. Consultaţi cărţile care vă
pot fi de folos, notaţi datele care vi se par cele mai interesante (la nevoie, notaţi-vă
chiar şi pronunţia corectă a termenilor de specialitate, în limba străină în care veţi
vorbi turiştilor) şi prezentaţi concis elementele-surpriză, care desigur vor constitui
deliciul întregii călătorii şi vor fi reţinute cu mare plăcere de cei din grup!
Desigur, atunci când este necesar, pe lângă ghidul care asigură informaţiile
„clasice” (cele normale, potrivite oricărui grup de turişti), agenţia de turism poate
apela la un al doilea interpret care să fie şi el specialist în domeniul respectiv, în aşa
fel încât să poată răspunde la întrebările „tehnice” cu uşurinţă.

Încadrarea turului de oraş/ litoral - în programul general al turistului

(grupului)
Pentru acei turişti cărora timpul nu le permite să vadă decât un singur loc din
România (un tur de oraş, un tur de litoral...), ghidul are datoria morală să încerce să
le prezinte cât mai interesant ţara, cu resursele ei naturale şi antropice cele mai
importante. În acest scop, se vor da cât mai multe date generale, referitoare la:
istorie, relief, climă, populaţie etc. şi în special, se va acorda un interes deosebit în
prezentarea obiectivelor turistice de importanţă majoră (Delta Dunării, litoralul Mării
Negre, staţiunile montane de pe Valea Prahovei, Cetatea Sighişoara, zona Sibiului, a
Braşovului, nordul Moldovei, Maramureş, Apuseni...)
Atunci când avem la dispoziţie timp limitat, ca să le arătăm turiştilor cât mai mult
din bogăţia sufletească a neamului românesc, este recomandat să îi invităm să ne
însoţească într-un muzeu etnografic. Acolo, vor face cunoştinţă cu arta populară, cu
 24

meşteşugurile noastre, cu adevăratele opere de artă în care ţăranul român şi-a

transformat lucrurile mărunte, care îl înconjurau zi de zi, împodobindu-şi casa cu
porţi sculptate cu soare, lună, colaci, cocoşi... şi lingurile de la masă - cu minunate
dantelării în lemn.
Dacă timpul nu permite decât un simplu tur de Bucureşti, de pildă, ajunşi la
Biserica Stavropoleos, vorbiţi-le turiştilor şi despre Palatul Mogoşoaia, dar şi de
Mănăstirea Horezu – sugerându-le discret noi destinaţii pentru viitoarea vacanţă.

Situaţii neprevăzute (dar previzibile)

Orice s-a întâmpla, ghidul trebuie să dea dovadă de calm, de prezenţă de spirit,
de iniţiativă. Trebuie să te orientezi la faţa locului şi să descâlceşti situaţia în cel mai
eficient mod cu putinţă. Adevărul este că reţete magice nu există, dar trebuie
încercat ceva!
O defecţiune - care se poate întâmpla să apară la un drum cu autocarul - este
oprirea microfonului. În acest caz, îţi vei căuta o poziţie pe la jumătatea autocarului,
de unde să poţi fi auzit de toţi participanţii la acţiune şi vei încerca să limitezi
intervenţiile în timpul mersului, ca să nu-ţi pierzi complet vocea până ce ajungi la
destinaţie.
Mijlocul de transport poate avea şi el probleme : unele – rezolvabile, dar care
aduc cu sine întârzieri nedorite de la programul stabilit; altele – mai greu de
soluţionat. Cel mai bun lucru este să le prezentaţi turiştilor exact situaţia apărută şi
să explicaţi ce încercaţi să întreprindeţi ca să ieşiţi din impas. Solicitaţi înţelegere din
partea lor, invitaţi-i să vadă cel mai apropiat obiectiv turistic (dacă aveţi prin preajmă
vreunul), oferiţi-le ceva spre amuzament şi – neapărat! – cereţi-vă scuze în numele
agenţiei pentru disconfortul produs fără de voie.
Dacă defecţiunea este iremediabilă, ghidul de turism are datoria de a comunica
de urgenţă cu agenţia, care preia imediat rezolvarea problemei (de exemplu,
contactând o firmă de transport din regiunea în care vă aflaţi şi închiriind un alt mijloc
de transport similar cu cel defectat – autocar sau autoturism).
Uneori, apar restricţii de circulaţie (un accident pe autostradă care blochează tot
traficul, o alunecare de teren, o cădere de pietre)... Dacă aveţi, cumva, la îndemână
o rută ocolitoare, este indicat să o folosiţi – pentru a nu pierde timpul şi pentru a nu
rata obiectivele turistice incluse în planul iniţial. Dacă, din cauza întârzierii, nu mai
poate fi efectuată vizita întregului obiectiv următor, se vor trece în revistă doar
principalele elemente (dintr-un muzeu, dintr-o expoziţie etc.)
Dacă un obiectiv turistic care trebuia să fie vizitat, dintr-un motiv neprevăzut şi-a
schimbat orarul, va fi înlocuit cu un altul similar (un alt muzeu de artă, de exemplu).

DE REŢINUT!

- Prezentarea se face în linii mari, redăm strict esenţialul – care se şi reţine

uşor!
- Fără detalii inutile, prea pretenţioase (mai degrabă, menţionăm perioada,
decât anii în care s-au petrecut unele evenimente)!
- Păstraţi mereu „un as în mânecă”, ca răspuns la întrebările suplimentare!
 25

H. Prezentarea unui muzeu

Muzeu este un cuvânt ce desemnează şi numele dat instituţiei care se ocupă cu
colecţionarea, păstrarea şi expunerea adecvată a obiectelor care prezintă interes
istoric, ştiinţific, artistic etc., dar şi al clădirii care adăposteşte respectivele obiecte.
Orice vizită la muzeu înseamnă, totodată, un periplu în timp şi spaţiu, pentru că
acolo parcurgi în câteva ore, adevărate epoci de evoluţie şi descoperi caracteristicile
unei perioade, unui curent artistic sau ale unei naţiuni!
Discursul ghidului, la prezentarea unui muzeu, trebuie să fie interesant (ca de
obicei!), atractiv, uşor de urmărit... Veţi avea de ales una dintre cele trei metode de
prezentare:
- metoda tematică;
- metoda cronologică;
- metoda vizitei generale.
De menţionat că, indiferent de metoda preferată de prezentare, ghidul va face
câteva referiri la clădirea în care se găsesc exponatele: cui a aparţinut, anul de
construcţie, arhitectul, stilul artistic în care se încadrează...

Metoda tematică
Este aplicabilă doar în cazul în care ghidului i s-a solicitat, în mod expres, să
prezinte anumite particularităţi (sala cu obiecte din zona Vâlcei, sala cu pictură
impresionistă, o anumită colecţie de artă donată de cineva anume).
Acest mod de lucru este aplicabil într-un muzeu etnografic, într-o casă
memorială, într-un muzeu de artă.

Metoda cronologică
După cum îi spune şi numele, prin utilizarea acestei metode, ghidul prezintă
obiectele din muzeu în ordinea cronologică (a apariţiei pe lume a acestora),
construind prezentarea obiectelor treptat, de la o etapă la alta, tot aşa cum s-au
perindat de-a lungul vremii. Trebuie analizate cauzele care au dus la apariţia
anumitor transformări, în aşa fel încât turistul să reţină evoluţia ştiinţei, istoriei sau
artei din anumite perioade istorice, în relaţie cu acel context în care s-a produs
fenomenul.

Metoda vizitei generale

De această dată, este vorba de un tur de muzeu, în care ghidul va prezenta
obiectele din muzeu în ordinea în care sunt expuse, urmând traseul de vizitare
prestabilit. Aceasta este metoda de vizitare pentru castele, palate, clădiri care
adăpostesc colecţii valoroase (tezaure, bijuterii, picturi, sculpturi de mare valoare).

Etapele prezentării unui muzeu

Înainte de a coborî din autocar:

1. Ghidul le atrage atenţia turiştilor asupra însemnelor după care vor

recunoaşte autocarul (sigla agenţiei de turism), a unui eventual loc de
întâlnire – necesar în cazul în care se răsfiră pe traseu şi a unui interval orar în
care trebuie să fie prezenţi la locul de întâlnire; de asemenea, li se comunică
cu această ocazie celor din grup, cine va cumpăra biletele, dacă în muzeu este
permis fotografiatul, cât costă taxa de fotografiat/ filmat, dacă este necesar să
 26

aibă documente asupra lor (de exemplu, la Muzeul de Artă Cotroceni: este
necesar act de identitate sau pasaport, fotografiatul este complet interzis, ba
chiar aparatele de fotografiat sunt reţinute la intrare pe durata vizitei). Deşi pare
de la sine înţeles, este bine să le reamintim turiştilor interdicţia clară de a
atinge obiectele expuse!
2. Dacă excursia se desfăşoară în condiţii speciale de temperatură şi aveţi de
parcurs oarece drum până la intrarea în muzeu sau dacă este vorba de vizitarea
unui muzeu în aer liber, este necesar să le reamintiţi turiştilor că afară este
extrem de cald/ frig şi să-i sfătuiţi cum să se pregătească înainte de a porni
spre muzeu
Exemplificare: într-o zi toridă de vară, îi invitaţi pe turişti să nu uite în autocar
pălăria/ ochelarii de soare/ sticla de apă!
Neapărat, în cazul unui grup numeros (peste 20 de persoane), ghidul trebuie să
aibă un steguleţ, o şepcuţă colorată, un obiect vestimentar colorat intens –
care să îl facă uşor de remarcat în mulţime. Turiştii trebuie să îl vadă imediat, ca
să-l urmeze, fără nicio dificultate.
3. Drumul spre muzeu este pentru ghidul de turism un bun prilej de a le vorbi
călătorilor despre obiectivul pe care îl vor vizita, despre clădirea care
găzduieşte muzeul, despre valoarea exponatelor, sporind şi mai mult curiozitatea
şi antrenând întregul grup.

În timpul vizitei prin muzeu:

1. Ghidul oferă informaţii, conducând turiştii prin sălile muzeului şi oprind grupul
numai în acele locuri unde le poate vorbi fără să încurce circulaţia altor
vizitatori.
2. Evitaţi să preluaţi turişti care nu fac parte din grupul dumneavoastră, scopul
prezenţei acolo este să răspundeţi intereselor turiştilor cu care aţi plecat în
călătorie.
3. Oferiţi şi alte informaţii care să uşureze receptarea datelor referitoare la
exponate (legende, anecdote istorice, date comparative, citate);
4. La ultima sală, anunţaţi sfârşitul vizitei şi reamintiţi politicos turiştilor să ridice
de la garderobă obiectele lăsate (haine, bagaje de mână), să predea papuceii
de protecţie (acolo unde au primit aşa ceva din partea muzeului – de exemplu, la
Castelul Peleş/ Castelul Pelişor/ Muzeul de artă Cotroceni), să lase permisele de
fotografiat la intrare, să-şi ridice documentele lăsate pe durata vizitei la
departamentul de pază.

Încheierea vizitei:

1. Invităm turiştii să intre şi în magazinul de suveniruri (cataloage, broşuri, obiecte

legate de vizita recent încheiată);
ATENŢIE! Timpul prevăzut dinainte pentru cumpărături li se comunică turiştilor:
„Pentru cei care doresc, avem la dispoziţie 15-20 minute, ca să intrăm şi în
magazin”;
2. Supraveghem ridicarea obiectelor de la garderobă/ departamentul de pază;
3. Conducem turiştii spre autocar, după ce ne-am asigurat că grupul este complet;
4. Ajunşi la autocar, repetăm rapid numărătoarea turiştilor şi le mulţumim tuturor
pentru participarea la vizită.
 27

I. Prezentarea unei staţiuni turistice

Staţiunea turistică este localitatea cu funcţii turistice specifice, care este dotată
cu resurse turistice naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării
turismului.
Tipuri de staţiuni turistice din România:
 Staţiunea de munte – localitate cu ambianţă montană pitorească şi
nepoluată, cu factori naturali de mediu, structuri de primire turistice şi dotări
specifice realizării programului turistic de tip montan.
 Staţiunea balneară – localitate care dispune de factori naturali de cură (ape
minerale, lacuri şi nămoluri terapeutice etc.) şi ambientali, recunoscuţi
ştiinţific, beneficiind şi de structuri de primire turistice, dotări tehnice şi
mijloace necesare pentru realizarea unui produs turistic de tipul „vacanţă de
sănătate”
 Staţiunea de litoral – localitate care este amplasată pe litoralul Mării Negre
şi beneficiază de surse naturale specifice, de structuri de primire turistice şi
de alte dotări pentru realizarea produsului turistic „sejur pe litoral”.

Pentru a prezenta staţiunea turiştilor, trebuie să menţionăm:

- numele staţiunii (judeţul în care se află);
- altitudinea;
- aşezarea (zonă, relief, cadru natural);
- pentru ce anume este renumită, recomandări;
- căi de acces: cale ferată, rutier – DN/ DJ;
- caracteristici principale ale staţiunii: climat, temperatura medie (iarna/
vara), grosimea stratului de zăpadă, durata stratului de zăpadă;
- condiţii de cazare şi masă (hotelurile principale, categoria lor/ grad de
confort, capacitatea de cazare; principalele unităţi cu specific în alimentaţie);
- pârtii de schi, săniuş (localizare, grad de dificultate, lungime, diferenţă de
nivel, existenţa unei telegondole sau a unui teleschi, posibilitate de iluminare
pe timpul nopţii etc.)
- patinoare (acoperite sau în aer liber, mărime);
- instalaţii de transport pe cablu – lungimea traseului, diferenţă de nivel,
durata transportului, capacitatea mijlocului de transport, capacitatea de
transport pe oră);
- şcoală de schi/ patinaj;
- centre de închiriere material sportiv;
- agrement (discoteci, cinematografe, piscine, cazinouri, săli de sport/
multifuncţionale; drumeţii montane, centre de echitaţie, excursii cu autocarul
sau trenul).

J. Câteva noţiuni de psihologie individuală

Ghidul de turism trebuie să facă faţă caracterului, atitudinilor, reacţiilor şi
comportamentului clienţilor agenţiei de turism. Cu toate că şi el este „ín excursie”,
ghidul trebuie să-şi reamintească tot timpul că, în realitate, el este „la serviciu”.
Comunicarea dintre oameni se face în mai multe moduri: prin limbaj, prin semne,
prin mimică. Ghidul de turism avizat va ţine cont de toate semnalele primite din
partea fiecărui individ din grup şi va încerca să rezolve problemele, chiar dacă
primeşte semnale non-verbale.
 28

Psihicul este diferit, în funcţie de înfăţişarea individului:

- oamenii cu proporţii mai rotunjoare şi faţa durdulie, care se mişcă mai greu (de
regulă, rămân în urmă des, ca să-şi mai tragă răsuflarea) sunt iubitori de confort,
gurmanzi, au nevoie de linişte şi adesea, trebuie să aibă parte de o porţie
suplimentară de atenţie din partea ghidului. O încurajare, un zâmbet, o vorbă
bună – le vor insufla energia de care au nevoie.
- oamenii bine proporţionaţi, care fac mişcare multă, sunt rapizi, plini de vervă, au
înclinaţia spre aventură şi adoră să iasă în evidenţă, să fie populari; pentru ei, un
compliment este bine venit – ca să-i facem să comunice deschis, să fie
prietenoşi.
- oamenii slabi, serioşi, timizi – sunt firi retrase, se feresc să fie remarcaţi, le
place mai mult singurătatea; dacă dorim să-i cooptăm în grup, va trebui să-
facem să se simtă confortabil, să îi ajutăm să participe la activităţile pe care le
iniţiem şi să le sporim încrederea în forţele proprii.

Celor introvertiţi, trebuie să le vorbim despre lucrurile care îi interesează; aceştia

se exprimă rar, cu destulă dificultate, sunt reticenţi şi vom avea de rezolvat drept
problemă principală în ce mod să le câştigăm încrederea. Trebuie să avem mare
grijă să nu îi contrazicem şi să deschidem un dialog pe temele care le sunt familiare.

Celor extrovertiţi ne va fi mult mai uşor să le adresăm cuvântul, în special pentru

că ei chiar îşi doresc să comunice liber, fără probleme. Se ambalează repede, dar
nu-şi menţin nivelul de entuziasm permanent. Avem, deci, nevoie de mijloace de a-i
interesa asupra activităţilor pe care le propunem.
Sfatul cel mai potrivit este „tratează-ţi turiştii aşa cum vrei să fii şi tu tratat!” – cu
politeţe, tact, eleganţă şi cu imens de multă răbdare! Adaugă farmecul pe care doar
un ghid îl are: blândeţe, zâmbet cald şi bun, capacitatea de a asculta şi de a
interveni în orice împrejurare, pentru a dezamorsa orice conflict, dinainte de a
izbucni!

Literatura de specialitate menţionează următoarele tipuri de turişti posibili:

1. Metodicul – caută să afle detalii, cere explicaţii multe şi detaliate, unele – de
ordin tehnic; preferă analiza, în loc să sintetizeze informaţiile;
2. Tăcutul - lui îi displace vorba lungă, îl auzi rar şi atunci, este extrem de
concis; cu el, se poate dialoga prin semne (încuviinţaţi din cap, folosiţi
răspunsul sigur şi la obiect, nu tergiversaţi nicio explicaţie ca să nu se
plictisească);
3. Timidul - are nevoie de o atenţie şi o căldură aparte, de multă susţinere, ca
să nu intre în bucluc; la orice obstacol, va fi nevoie să-l scoateţi din situaţia
dificilă (indiferent dacă negociază mărunţişuri în bazar sau dacă a fost
interpelat de paznicul de la muzeu că stă mult prea aproape de obiecte);
4. Neîncrezătorul – este veşnic bănuitor, se simte păcălit dinainte de a lua
contact cu realitatea; trebuie să îi conferiţi senzaţia de încredere totală, să îi
demonstraţi că ştiţi foarte bine ce faceţi, că sunteţi experimentat şi că poate
să lase temerile la o parte;
5. Pesimistul - negativist până în măduva oaselor, se plânge (preventiv) că
vine ploaia chiar dacă acum este soare, veţi avea de luptat ca starea lui
proastă să nu îi copleşească şi pe ceilalţi turişti; ţineţi-l cât mai aproape, fiţi
atent la reacţiile lui, folosiţi cu încredere optimismul şi convingeţi-l că, alături
de dumneavoastră, totul va merge perfect!
 29

6. Prudentul – acţionează după o „matură chibzuinţă”, chiar şi în chestiuni de

importanţă redusă; lui trebuie să îi dăm o mână de ajutor să ia decizia, doar
de aceea suntem noi acolo;
7. Nehotărâtul – văr bun cu „timidul” de mai sus; ar vrea să încerce ceva nou,
totuşi, nu chiar acum; ca să îi uşuraţi situaţia, oferiţi-i cel mult două variante
simple: „Vreţi să mergeţi cu noi la cumpărături sau preferaţi să faceţi o baie
bună la piscina hotelului?”
8. Gentilul – om de treabă, nu ţine morţiş să-şi impună părerea în grup (deşi
are şi el una!) Dacă veniţi cu argumente solide, precise şi substanţiale, va
dori să vă urmeze.
9. Lunaticul – definit prin schimbări de atitudine, de la o clipă la alta; are multe
idei ciudate (dar asta, la el, e ceva normal) şi doreşte să i se realizeze toate
visurile nebuneşti; după părerea lui, am sări în telecabină, am străbate munţii
şi am reveni, în cel mult o oră, la autocar. Grijă mare, tact, raţiune şi foarte
multă răbdare!
10. Grăbitul – trăieşte contra-cronometru: mănâncă repede, vorbeşte repede, se
plcitiseşte atunci când este nevoit să stea mai mult timp într-un singur loc.
Căutaţi să răspundeţi cât mai prompt nevoilor lui şi ajutaţi-l să intre în ritmul
grupului, dar fiţi pregătit să-l căutaţi după pauza de masă, prin împrejurimile
restaurantului (mai bine îi daţi un punct de întâlnire: autocarul).
11. Impulsivul – pripit, gata să ia decizii greşite, dar pregătit să arunce mereu
vina pe alţii, dacă se dovedeşte că s-a înşelat; tact – din nou, mereu –
răbdare şi discreţie!
12. Agresivul - reclamagiul tipic şi ne-educat, cel mai adesea - certăreţ,
scandalagiu; preluaţi nemulţumirile sale cu toată atenţia, fără să protestaţi,
dar atunci când aveţi ocazia, daţi-i de înţeles că, prin atitudinea lui, riscă să
devină nepopular în grup;
13. Atotştiutorul – ştie tot, poate face orice (de la conducerea unui hotel, până
la administrarea unui parc acvatic); nu aveţi cum să-i schimbaţi părerea, cel
mult puteţi să i-o cereţi; chiar este bine să „profitaţi” din când în când de
vastele sale „cunoştinţe pluridisciplinare” şi să îl lăsaţi să savureze momentul;
14. Competentul – în probleme de turism, aveţi în faţă un expert (de data
aceasta, unul real); dacă vă cere răspunsuri, daţi-i-le cu cea mai mare
promptitudine şi cât mai corect cu putinţă; nu-şi dă cu părerea prea mult, dar
ştie bine ce vrea;
15. Vorbăreţul – face un singur lucru, cu pasiune: se ascultă pe sine; dacă are
ceva de comunicat, trebuie lăsat în pace şi ascultat; dacă veţi comenta, îi daţi
apă la moară;
16. Importantul – omul de afaceri, cel care face parte dintr-o elită; se aşteaptă
nu la complimente, ci la bune maniere, respect, solicitudine. Oferiţi-i ce vrea!
În general, este conservator, dacă veţi fi consecvenţi şi îl veţi trata cum se
cuvine, o să fie mulţumit!
17. Îngâmfatul – seamănă cu atotştiutorul, dar ştie mult mai puţine; vrea să pară
mult mai mult decât ceea ce este; daţi-i şi acestuia ascultare, încercaţi să-i
satisfaceţi vanitatea, dar... cu măsură!
18. Încrezătorul – gata să accepte orice îi oferiţi, acordă încredere altor oameni,
pentru că el este un om corect; Atenţie, însă: dacă îşi dă seama că i-aţi
înşelat aşteptările, nu va mai fi niciodată alături de dumneavoastră, niciodată!
19. Negociatorul - născut pentru târguială, gata să istorisească oricui din grup
cum a plătit el doar jumătate din preţ pentru aceleaşi servicii oferite de o altă
firmă; veşnic în căutare de chilipiruri şi promoţii;
 30

20. Fandositul – sclifosit, alintat, vrea tot timpul să fie admirat, lăudat; nu vă
pierdeţi răbdarea şi găsiţi un compliment şi pentru el;
21. Impacientatul – mereu neliniştit, nerăbdător, pretenţios; Nu vă lăsaţi
intimidat, oferiţi un serviciu eficient şi la obiect, cu mult calm şi cu foarte multă
răbdare;
22. Nemulţumitul – nu doar acum: mereu! Din partea lui, aşteptaţi-vă la
reclamaţie după reclamaţie (unele – fondate, altele - nu... ) Fiţi ferm, dar
politicos – demontaţi argumentele false, dacă aveţi cum ! Dacă nu, sugeraţi-i
ca, la întroarcere, să comunice în scris agenţiei ce probleme a avut –
explicaţi-i politicos că în ceea ce vă priveşte aţi făcut deja toate demersurile
care v-au stat în putinţă, dar că nu aveţi cum să vă ocupaţi doar de o singură
persoană, pentru că aveţi în grijă un întreg grup.

K. Cauze generatoare de reclamaţii pentru ghid

Strădaniile ghidului de turism sunt, în cea mai mare parte, încununate de
succes. Cu toate eforturile, însă, uneori, este extrem de dificil să împăcăm toată
gama de turişti, care au interese, cereri, opţiuni divergente.
Există, prin urmare, posibilitatea – pe care o dorim cât mai rară – ca
activitatea ghidului să fie considerată drept nesatisfăcătoare de către unii turişti şi
să apară temutele reclamaţii. Alteori, mânia turiştilor se revarsă asupra ghidului
pentru slabele prestaţii ale unor lucrători din turism – angajaţi ai firmelor-partener
cu agenţia de care aparţine.
Cauzele principale generatoare de reclamaţii sunt:
1. profesionalism parţial nesatisfăcător al lucrătorului din turism: lipsa
zâmbetului sau a amabilităţii, gestica, bagajul insuficient de cunoştinţe –
reclamaţii ce pot să privească ghidul, dar şi lucrătorii din turism;
2. neconcordanţă între ofertă, preţ şi calitate, conform cu nivelul aşteptat de
turist conform clasificării unităţii de cazare sau de alimentaţie (numărul de
stele sau de margarete); dezacordul faţă de informaţiile primite înainte de
prestarea serviciilor propriu-zise (de exemplu: dotare necorespunzătoare as
camerelor de hotel, neasigurarea unui confort minim: lipsa apei calde, a
căldurii etc.);
3. lipsa materialelor publicitare din staţiuni (pliante, hărţi);
4. divertisment inexistent sau de slabă calitate (neorganizare de excursii
opţionale, lipsa bazei de agrement, slabă prestaţie din partea ghidului de
turism care nu este capabil să ofere variante suplimentare de agrement spre
a satisface solicitările turiştilor;
5. dotare necorespunzătoare a bazelor de tratament (aparatură medicală uzată
fizic şi moral, lipsa tratamentelor profilactice).

În orice situaţie, ghidul de turism trebuie să găsească soluţii, chiar şi atunci

când este extrem de greu să rezolve problema. Experienţa, dar şi creativitatea,
spontaneitatea şi entuziasmul sunt factori care vă ajută să gestionaţi o situaţie de
acest gen şi să o transformaţi într-o reuşită incredibilă.

Defecte de care ghidul trebuie să scape:

timiditatea; nesiguranţa; lipsa de flexibilitate; imparţialitatea; lipsa de
respect.
 31

L. Protecţia mediului înconjurător şi a resurselor turistice

Mediul înconjurător este reprezentat, prin definiţie, de totalitatea factorilor

naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane care, în strânsă interacţiune, asigură
menţinerea echilibrului ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om şi pe cele
de dezvoltare a societăţii.
Trebuie să ţinem, deci, seama de două categorii de elemente:
1. elemente naturale: – abiotice: aer, apă, sol, subsol;
- biotice: faună, floră;
2. elemente antropice (introduse de om, prin activităţile lui).

Factorii de degradare a mediului înconjurător şi a resurselor turistice:

a) factori ce ţin direct de dezvoltarea economică a unei zone:
- poluarea aerului;
- poluarea apei;
- poluarea solului;
- poluarea sonoră;
- degradarea peisajului;
- degradarea pădurilor;
- degradarea rezervaţiilor şi a monumentelor naturii.

b) factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism şi agrement:
- concepţie greşită a valorificării potenţialului turistic;
- exploatarea neştiinţifică şi neraţională a resurselor turistice;
- absenţa sau nivelul scăzut al amenajărilor sau al organizării lor pentru
exploatarea turistică;
- presiunea directă a turiştilor asupra peisajului;
- pătrunderea turiştilor automobilişti în locuri până de curând inaccesibile;
- construirea unor reţele dense de poduri şi drumuri sau mijloace de urcat
în zonele montane;
- amenajări “prea multe” sau lipsa lor pentru vizitarea peşterilor;
- deprecierea substanţelor minerale balneare.

Arii protejate în România

Lista ariilor protejate din România declarate monumente ale naturii cuprinde
rezervaţiile naturale: peşteri avene, locuri fosilifere, abrupturi calcaroase, masive de
sare, locuri cu emanaţii de gaze naturale, chei, stâncării, lacuri, izvoare intermitente -
izbucuri, cascade.

Parcuri naţionale Judeţ Suprafaţă Anul Anul

(ha) înfiinţării declarării
Buila-Vânturăriţa Vâlcea 4186 2004 2005
Calimani Mureş, Suceava, 24.041 1975 2000
Harghita, Bistriţa
Năsăud
Ceahlău Neamţ 8.396 1995 2000
Cheile Bicazului - Harghita, Neamţ 6.575 1990 2000
Hăşmaş
Cheile Nerei- Caraş Severin 36.758 1990 2000
 32

Beuşniţa
Cozia Vâlcea 17.100 1966 2000
Delta Dunării* Tulcea 580.000 1991 2000
Domogled – Caraş Severin, Gorj, 61.211 1982 2000
Valea Cernei Mehedinţi
Defileul Jiului Gorj, Hunedoara 11.127 2005 2005
Munţii Măcinului Tulcea 11.321 2000 2000
Munţii Rodnei** Bistriţa-Năsăud, 46.599 1990 2000
Maramureş, Suceava
Piatra Craiului Argeş, Braşov 14.733 1938 2000
Retezat** Hunedoara 38.047 1938 2000
Semenic – Cheile Caraş-Severin 36.664 2000 2000
Caraşului

*Parc Naţional inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO

** Parc Naţional inclus în programul UNESCO “Omul şi Biosfera”
Parcuri Naturale Judeţ Suprafaţă Anul Anul
(ha) înfiinţării declarării

Apuseni* Alba, Cluj, Bihor 75.784 1990 2000

Bucegi Braşov, 32.663 1974 2000
Dâmboviţa,
Prahova
Cefa Bihor 5.002 2010 2010
Cindrel Sibiu 9.873 2000 2000
Comana Giurgiu 24.963 2005 2005
Defileul Mureşului Mureş 9.156 2007 2007
superior
Dumbrava Sibiului Sibiu 993 1963 2000
Grădiştea Muncelului Hunedoara 38.184 1979 2000
-Cioclovina
Geoparcul Dinozaurilor Hunedoara 102.392 2005 2005
“Ţara Haţegului” **
Lunca Joasă Galaţi 8.247 2005 2005
a Prutului inferior
Balta Mică a Brăilei Brăila 17.529 1978 2000
Lunca Mureşului Arad 17.166 2005 2005
Munţii Maramureş Maramureş 148.850 2005 2005
Platoul Mehedinţi Gorj, Mehedinţi 106,5 2005 2005
Porţile de Fier Caraş-Severin, 115.665,8 1990 2000
Mehedinţi
Putna-Vrancea Vrancea 30.204 2005 2005
Vânători-Neamţ Neamţ 30.818 1999 2000

*Parc natural premiat în cadrul Galei Premiilor EDEN din 2009 ca destinaţie
turistică de excelenţă
** Parc natural inclus în Reţeaua Europeană şi membru în Reţeaua
Mondială a Geoparcurilor.
 33

Rezervaţii naturale
- Calcarele de la Ampoiţa, Jud. Alba;
- Prundul Mare, jud. Arad;
- Golul alpin Moldoveanu-Capra (munţii Făgăraş), jud. Argeş;
- Lacul Bereşti, jud. Bacău;
- Peştera Urşilor, jud. Bihor;
- Ineu-Lala, jud. Bistriţa-Năsăud;
- Pădurea Tudora, jud. Botoşani;
- Muntele Tâmpa, jud. Braşov;
- Pădurea Cameniţa, jud. Brăila;
- Platoul Meledic, jud. Buzău;
- Cheile Rudăriei, jud. Caraş-Severin;
- Pădurea Ciornuleasa, jud. Călăraşi;
- Cheile Turzii, jud. Cluj;
- Lacul Techirghiol, jud. Constanţa;
- Mestecănişul de la Reci, jud. Covasna;
- Cheile Tătarului (munţii Bucegi), jud. Dâmboviţa;
- Poiana Bujorului din pădurea Pleniţa, jud. Dolj;
- Pădurea Breana-Roşcani, jud. Galaţi;
- Pădurea Padina Tătarului, jud. Giurgiu;
- Cheile Olteţului, jud.Gorj;
- Hăşmaşu Mare - Piatra Singuratică, jud. Harghita;
- Măgura Uroiului, jud. Hunedoara;
- Lacul Amara, jud. Ialomiţa;
- Fâneţele seculare “Valea lui David”, jud. Iaşi;
- Lacul Snagov, jud. Ilfov;
- Pietrosu Mare, jud. Maramureş;
- Cazanele Dunării, jud. Mehedinţi;
- Lacul Ursu şi arboretele de pe sărături, jud. Mureş;
- Cascada Duruitoarea, jud. Neamţ;
- Pădurea Seaca-Optăşani, jud. Olt;
- Tigăile din Ciucaş, jud. Prahova;
- Grădina Zmeilor, jud. Sălaj;
- Tinoavele din munţii Oaş, jud. Satu Mare;
- Valea Bâlii, jud. Sibiu;
- Codrul secular Slătioara, jud. Suceava;
- Balta Suhaia, jud. Teleorman;
- Lacul Surduc, jud.Timiş;
- Insula Popina, jud. Tulcea;
- Movila lui Burcel, jud. Vaslui;
- Muntele Stogu, jud. Vâlcea;
- Cascada Putnei, jud. Vrancea.

Zonele de protecţie prevăzute de legea nr. 5 din 6 martie 2000, în jurul valorilor
din patrimoniul cultural (monumente istorice) sunt de:
- 100 de metri – în municipii şi oraşe;
- 200 de metri – în comune;
- 500 de metri – în afara localităţilor.
 34

Clădiri civile urbane protejate în municipiul Bucureşti (selecţie):

Hanul Manuc, Casa Melik Palatul Ghica-Tei, Palatul Ştirbei, Ateneul Român,
„Bufetul” – arhitect Ion Mincu, Şcoala centrală de fete, Palatul Justiţiei, Blocul ARO,
Ansamblul Palatului Cotroceni, Hotel BULEVARD, Casa Vernescu, Palatul CEC,
Palatul Poştelor, Palatul Cantacuzino, Casa Oprea Soare, Vila Minovici, Şcoala de
Arhitectură, Muzeul Ţăranului Român, Primăria Capitalei, Facultatea de Drept,
Ministerul Industriilor, Academia Militară, Palatul Consiliului de Miniştri, Casa din şos.
Kiseleff, nr. 49, Parcul de locuinţe UCB.

Muzeul etnografic în aer liber: Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”

Biserici şi ansambluri mănăstireşti:

Biserica Curtea Veche, Biserica Mărcuţa, Biserica Mihai Vodă, Biserica Radu Vodă,
Ansamblul Mănăstirii Plumbuita, Biserica Patriarhiei, Biserica Antim, Biserica
Fundenii Doamnei, Biserica Stavropoleos, Biserica Creţulescu, Biserica Doamnei,
Biserica Colţei, Sinagoga (Muzeul de Istorie al Comunităţii Evreieşti).

M. Trusa de prim ajutor

Un ghid, cu excepţia cazurilor fericite în care a urmat cursuri de specialitate, va fi

în stare să dea prim-ajutor doar în situaţii mai puţin complicate.
Recomandarea este ca, înainte de a pleca la drum, să pregătiţi şi o mică trusă
medicală de urgenţă:
 Faşă de tifon;
 Pansamente cu rivanol;
 Comprese sterile, bandaje;
 Rolă de leucoplast;
 Vată medicinală;
 Cremă cu factor de protecţie ridicat contra arsurilor de soare (dacă este
anotimp călduros şi mergeţi în Deltă sau în zona litorală);
 Imodium, Furazolidon sau Saprosan – un antidiareic;
 Algocalmin, antinevralgic, aspirină, ibuprofen – analgezice (contra durerilor
de cap/ dinţi/...);
 Paracetamol, Fervex – împotriva răcelii;
 Triferment sau Colebil – contra indigestiei;
 Un unguent cu tetraciclină;
 Apă oxigenată, rivanol – dezinfectant pentru răni deschise;
 Tinctură de iod;
 Calciu, multivitamine – comprimate efervescente;
 Spray contra arsurilor;
 Un unguent contra durerilor din articulaţii, reumatice (în special, pentru un
grup de seniori);
 Un antialergic - dacă vă expuneţi la efectul polenului sau la posibile reacţii
alergice la anumite feluri de mâncare.
 Beţigaşe pentru urechi – care pot fi folosite delicat şi pentru eliminarea unui
corp străin din ochi;
 Pensetă – pentru îndepărtarea aşchiilor intrate accidental pe sub piele;
 Absorbante igienice pentru doamne - „paza bună...”;
 Şerveţele sterile antiseptice;
 35

 Dezinfectant pentru mâini;

 Câteva pliculeţe cu ceai de muşeţel, de mentă, de tei
 Mănuşi de unică folosinţă.

Trusa va fi învelită într-o pungă de plastic, ca să fiţi siguri că, la nevoie, produsele
sunt uscate şi pot fi utilizate în mod corespunzător. Dacă nu v-aţi mai uitat de ceva
vreme în trusă, înainte de plecare, verificaţi valabilitatea medicamentelor. Ar fi lipsit
de sens să căraţi ceva ce nu poate fi folosit.

Pentru o drumeţie pe cărări de munte, sunt necesare: lanterna şi bateriile de

rezervă, o cutie de chibrituri... Le menţionez tot la acest capitol pentru că, realmente,
pot salva vieţi omeneşti.

În caz de rană deschisă, se va dezinfecta rana cât mai bine cu putinţă şi apoi, se
vor aplica comprese pentru oprirea sângerării (dacă nu aveţi un garou, improvizaţi
din vestimentaţia proprie o bandă pe care să o înfăşuraţi strâns, cu nădejde,
neuitând să treceţi, pe un bileţel şi ora la care aţi intervenit, ca să afle şi doctorii de la
salvare).
Dacă accidentatul a pierdut mult sânge, ideal este să nu-l lăsaţi să-şi piardă
cunoştinţa, încercaţi să-l ţineţi de vorbă, încurajaţi-l şi ţineţi-l treaz până la apariţia
echipei de salvare.
Atunci când este vorba de o lovitură la coloana vertebrală, abţineţi-vă de la
aplicarea vreunei mişcări asupra accidentatului, ca să nu-i provocaţi, din ignoranţă, o
paralizie definitivă.
În situaţia în care vă aventuraţi pe munte, în zone unde este posibil să vă întâlniţi
cu vipere, serul antiviperin nu trebuie uitat acasă.

Manevra Heimlich

Manevra Heimlich este, practic, o solutie rapidă şi care nu presupune nicio

investiţie, pentru cazuri de urgenţă. De asemenea, nu presupune o forţă fizică
deosebită, nici echipament special sau antrenament de specialitate. În 1972, dr.
Henry Heimlich a început sa investigheze mecanismul morţii accidentale prin
sufocare. Acesta a explicat că, din motive fizice, lovirea unei victime sufocate în
spate sau încercarea de scoatere a obiectului cu degetele, de obicei, îl va introduce
pe acesta şi mai adânc pe trahee.
Metoda se bazează pe faptul că şi atunci când respiraţia unei persoane este
complet blocată, în plămănii victimei va exista întotdeauna o cantitate apreciabilă de
aer. Acesta este motivul pentru care metoda izbuteşte!

Manevra constă într-o compresie asupra diafragmei, prin care este forţat acest
volum rezidual de aer să iasă forţat prin căile respiratorii, deblocându-le instantaneu.

În cazul adulţilor şi copiilor cu vârsta de peste 1 an, persoana care execută

manevra se poziţionează în spatele persoanei care se sufocă şi îşi pune braţele în
jurul taliei acesteia. Dacă persoana care se sufocă stă în picioare, se poziţionează
unul dintre picioare între picioarele victimei, pentru a o susţine - dacă aceasta îşi va
pierde cunoştinţa.
Se aşează pumnul strâns al salvatorului, cu degetul mare îndreptat spre
abdomenul victimei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sânilor (sub stern).
 36

Se apucă pumnul cu cealaltă mână. Se împinge peretele abdominal rapid şi cu

putere în sus, ceea ce determină împingerea în afară a corpului străin care
obstrucţionează căile respiratorii. În cazul unui copil, se împinge puţin mai uşor.
37
 38

Manevra se poate repeta, dacă obiectul nu a ieşit de prima dată, cu condiţia ca

persoana să nu îşi piardă cunoştinţa.
În situaţia în care nu aţi izbutit să duceţi la bun sfârşit procedeul şi constataţi că
victima şi-a pierdut cunoştinţa, o aşezaţi uşor pe podea şi chemaţi ambulanţa.
Ideal ar fi să începeţi resuscitarea cardiopulmonară – prin compresiuni la nivelul
pieptului. Mai întâi, verificaţi dacă se observă prezenţa corpului străin în cavitatea
bucală sau în gât. În acest caz, obiectul respectiv trebuie scos. Nu continuaţi
manevra Heimlich, ci vă limitaţi la compresiunile toracice - până când persoana
redevine conştientă sau până când soseşte ambulanţa.

Suportul vital de bază la adult – resuscitare cardiorespiratorie

1. Verifică siguranţa mediului/ locului.

2. Verifică daca victima răspunde:
 scuturare umeri;
 “Sunteţi bine?/ E totul în regulă?”.
3. a) Dacă victima răspunde:
 se lasă omul în poziţia în care l-am găsit;
 se reevaluează starea sa, periodic.
b) Dacă victima nu răspunde:
 strigă după ajutor;
 poziţionare în decubit dorsal şi se eliberează căile aeriene (o mână se
poziţionează pe fruntea pacientului şi se pune capul în hiper-extensie, în
timp ce, cu cealaltă mână, se ridică mandibula).
4. Verifică dacă victima respiră:
 priveşte (se urmăresc mişcările toracelui);
 ascultă (se ascultă cu urechea poziţionată în dreptul gurii pacientului);
 simte.
În primele minute după un stop cardiac, victima poate să respire foarte
superficial sau foarte neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie
cu cel normal, de aceea evaluarea nu trebuie să dureze mai mult de 10
secunde, iar dacă există dubii asupra modului în care respiră omul, trebuie
luată o atitudine conformă cu cea din cazul în care victima nu respiră.
5. a) Dacă respiră normal:
 se aşează în poziţia de siguranţă;
 apel pentru ambulanţă;
 evaluare continuă;
b) Dacă nu respiră normal:
 trimite după sau cheamă ambulanţa;
 masaj cardiac extern;
 se poziţionează mâinile în centrul toracelui victimei;
 se comprimă sternul aproximativ 4-5 cm;
 frecvenţa compresiilor: 100/ min.
6. a) Se combină compresiile toracice cu ventilaţia artificială
 după 30 de compresii toracice, se eliberează căile respiratorii şi se
pensează nasul;
 se execută 2 respiraţii succesive;
 39

 se continuă cu alternanţa compresii: respiraţii 30:2;

 se întrerupe resuscitarea numai dacă victima respiră normal.
b) Numai masajul cardiac extern, fără ventilaţie artificială (“gură la gură” sau
“gură la nas”) este considerat acceptabil, dacă salvatorul nu e capabil sau
nu doreşte să execute respiraţia gură la gură; studiile arată că masajul
cardiac extern fără ventilaţie artificială este net superior lipsei de
resuscitare, unele sugerând chiar că procentul de supravieţuire este
comparabil cu cel din resuscitarea care utilizează şi ventilaţia artificială.
 frecvenţa compresiilor trebuie să fie de 100 pe minut;
 se întrerup compresiile numai dacă victima începe să respire normal;
7. Se continuă resuscitarea
 până când soseşte personalul calificat
 victima începe să respire normal
 salvatorul este epuizat

Recunoaşterea stopului cardiorespirator

Verificarea pulsului la artera carotidă este o metodă inexactă de confirmare a
circulaţiei. Totodată, nu există dovezi că mişcarea, respiraţia sau reflexul de tuse ar fi
semne care să indice prezenţa circulaţiei. Aşadar, se recomandă începerea
manevrelor de resuscitare dacă pacientul nu răspunde la stimuli şi nu respiră normal.

Ventilaţia
În timpul resuscitării cardio-respiratorii, scopul ventilaţiei este de a menţine
oxigenarea adecvată a sângelui. Volumul curent, frecvenţa respiratorie optimă şi
concentraţia optimă de oxigen din aerul inspirat pentru a obţine o oxigenare
adecvată nu sunt cunoscute în totalitate. De aceea, recomandările se fac pe baza
următoarelor observaţii:
1. Volumele curente trebuiesc sa fie mai mici decât normalul, dar frecvenţa
respiratorie mai mare.
2. Hiperventilaţia este nocivă, deoarece creşte presiunea intratoracică,
determinând o scădere a reîntoarcerii venoase.
3. Când omul este ventilat fără protecţie, un volum curent de 1l produce o distensie
gastrică semnificativ mai mare decât unul de 500 ml
4. La adult, ventilaţia cu volume mici 500-600 ml este adecvată
5. Întreruperile frecvente din compresia toracelui au un efect negativ asupra
supravieţuirii.

Se recomandă:
1. Respiraţiile să dureze peste o secundă si cu volum suficient pentru a determina
mişcarea toracelui, dar să se evite respiraţiile prea puternice.
2. Respiraţia “gură la nas” este o alternativă eficientă, în cazul în care cea “gură la
gură” nu este posibilă.

Insolaţia
În zilele toride de vară, nici măcar umbrela şi pălăria nu ne pot salva de la
insolaţie. Specialiştii ne recomandă să evităm, în asemenea zile, plimbările lungi,
activităţile fizice intense în aer liber şi să consumăm cât mai multă apă şi sucuri din
fructe naturale.
Simptomele sunt: ameţeală, lipsa transpiraţiei, vărsăturile fără stare de greaţă şi
frisoanele. În cazuri mai grave, se poate ajunge la delir şi chiar la comă. De obicei,
 40

persoanele afectate de insolaţie au gura uscată, febră mare şi dureri de cap. Urina
este închisă la culoare, inima începe să bată tare, iar ritmul respiraţiei este crescut.
Persoana afectată trebuie să se fie retrasă într-un spaţiu răcoros şi ferit de soare;
apoi, să i se îndepărteze cravata sau eşarfa de la baza gâtului, să i se desfacă
hainele strâmte. Pentru reducerea temperaturii corpului, este bine să stropiţi victima
cu apă - dar nu foarte rece - pe faţă şi trebuie monitorizată temperatura corporală, în
permanenţă. Dacă aceasta creşte peste 38,5 °C, se vor aplica comprese cu apă
rece pe mâini şi pe gât şi i se va da să bea apă - pentru hidratare.
Dacă starea se agravează cu vomă şi febră mare, se recomandă consultarea de
urgenţă a unui medic specialist.
Atenţie: bolnavul nu are voie să înghită pastile împotriva febrei, aspirină,
paracetamol sau orice alt medicament.

Asfixiere prin inhalare de gaze toxice, fum...

Simptomele sunt: încetarea respiraţiei, faţă vânătă, mâini şi picioare reci, puls
slab. Îndepărtaţi persoana de locul unde s-a produs asfixia şi apelati 112. Aşezaţi
persoana pe spate, cu capul într-o parte şi încercaţi respiraţie artificială până când
persoana începe să respire.

Înec
Se apelează urgent Serviciul de Ambulanţă la 112. Persoana se scoate din apă,
se întinde pe spate şi i se verifică respiraţia. Se încearcă eliminarea lichidului înghiţit,
prin exercitarea unor presiuni consecutive asupra abdomenului.

Fractură, luxaţie, entorsă

 Fractură – ruptura oaselor (fracturi închise) sau a oaselor şi a pielii (fracturi
deschise).
 Entorsă – îndoirea, răsucirea sau întinderea forţată a ligamentelor fără
deplasarea oaselor din articulaţie.
 Luxaţia – întinderea sau ruperea ligamentelor şi deplasarea osului în articulaţie.

La fracturi închise şi luxaţii, se imobilizează partea vătămată în poziţia cea mai

comodă (pentru evitarea transformării fracturilor închise în fracturi deschise).
Transportaţi urgent accidentatul la spital.

Leşin (lipotimie)
Pierderea temporară a cunoştinţei fără dispariţia pulsului poate fi indiciul unei
afecţiuni grave.
Aşezaţi persoana pe spate, cu capul mai jos decât trunchiul, în scopul irigării
creierului. Verificaţi pulsul şi respiraţia şi îndepărtaţi hainele strâmte.
Dacă este necesar, apelaţi Serviciul de Ambulanţă la 112.

Hemoragie
Hemoragiile pot fi oprite prin presiune digitală şi prin aplicarea garoului.
În primul caz, până la oprirea hemoragiei (hemostază) se apasă direct pe rană,
folosind un pansament curat.
Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc, o curea sau o faşă de tifon
(putând fi menţinut strâns cel mult o oră şi jumătate).
În cazul hemoragiilor membrelor, garoul se aplica la o mică distanţă faţă de rană,
deasupra cotului sau a genunchiului, prin strângere treptată. La fiecare 15-20
minute, garoul se desface pentru a permite sangelui sa circule.
 41

Persoana accidentată va fi transportată, urgent, la cel mai apropiat spital.

Electrocutare
Acest gen de accident poate produce moartea aparentă. Îndepărtaţi persoana de
sursa de tensiune, având grijă să nu vă curentaţi şi dumneavoastră. De exemplu:
folosiţi un băţ de lemn pentru a îndepărta cablul electric căzut.
Scoateţi de sub tensiune instalaţia ce a provocat electrocutarea.
Asezaţi victima în poziţia culcat, pe loc uscat (pe pături sau pe haine), desfăceţi-i
gulerul, cureaua şi eventual - restul hainelor. Se pun sticle cu apa caldă în jurul
corpului.

N. Generalităţi despre organizarea excursiilor externe

Deşi ghidul local de turism nu are calificarea care să îi permită să însoţească

grupuri de turişti peste graniţă, vom menţiona principalele sale îndatoriri într-o
asemenea călătorie:
- documentarea trebuie să fie făcută cu simţ de răspundere şi ca şi cum grupul
ar fi format din persoane cu coeficient înalt de inteligenţă şi cu cultură
generală peste medie.
- trebuie pregătite din timp informaţii referitoare la: excursiile opţionale care vor
fi propuse turiştilor, locurile de luat masa şi de odihnă, spaţiile de cazare şi
facilităţile pe care le oferă acestea;
- ghidul de turism va prelua integral dosarul acţiunii de la agenţie şi va verifica
toate documentele (vouchere, bilete de călătorie cu avionul);
- în cazul plecării cu avionul, toţi cei din grup trebuie informaţi din timp cu
privire la locul şi ora întâlnirii din aeroport, greutatea admisă pentru bagaje
(20 de kilograme - pentru clasa economic), obiectele admise sau interzise în
vamă (lichide, cuţite, bricege, forfecuţe etc.);
- dacă este nevoie de viză, ghidul trebuie să se asigure din timp că tot grupul
respectă condiţiile de călătorie (le comunică din timp, telefonic sau prin mail,
participanţilor, obligaţia de a obţine viza respectivă, ca să evite apariţia unei
situaţii nedorite în aeroport, chiar în ziua plecării.
- indiferent că plecarea se face cu avionul, cu autocarul sau cu trenul, ghidul
ajunge primul la locul de întâlnire cu turiştii, verifică dacă totul este conform
programării (dacă sunt anunţate întârzieri, ora la care se deschide ghişeul de
check-in etc.), verifică staţia radio din autocar, curăţenia, funcţionarea
corespunzătoare a instalaţiei de aer condiţionat;
- la vamă, ghidul va supraveghea buna desfăşurare a controlului asupra
bagajelor şi documentelor turiştilor, va prezenta documentele tuturor –
paşapoartele cu viză şi lista pasagerilor, le va explica turiştilor procedura de
declarare a bunurilor şi valorilor supuse restricţiilor vamale.
- sosirea la hotel trebuie anunţată dinainte, ghidul trebuie să comunice ora
aproximativă de sosire, pentru a facilita procedurile de cazare.
- la recepţie, ghidul prezintă rooming-list, pentru repartizarea camerelor,
anunţă preferinţele speciale ale turiştilor (dacă există cineva care mănâncă
complet nesărat, de post sau are alergie la anumite produse alimentare - de
exemplu, beta-caroten);
- ghidul supraveghează preluarea cheilor de la recepţie, la nevoie, se ocupă de
verificarea camerelor şi rezolvă eventualele reclamaţii;
 42

- tot ghidul comunică orele de masă şi le indică turiştilor unde este locul în care
se vor prezenta la ora stabilită;
- suplimentar, li se va explica turiştilor care este locul unde vor fi afişate
informările din partea ghidului şi li se va adresa rugămintea ca, pentru orice
problemă neaşteptată ce survine să se adreseze, în primul rând, ghidului –
pentru a se ocupa de remedierea cât mai rapidă a situaţiei.
- împreună cu personalul de la recepţia hotelului, se asigură că întregul grup
este trezit la timp pentru plecarea matinală;
- în situaţia în care grupul porneşte într-o excursie opţională cu durata de o zi,
comandă din timp (de cu seara) hrană la pachet, în loc de dejun;
- va urmări ca bagajele să fie încărcate în autocar de către şofer;
- verifică dacă toate serviciile solicitate de către cei din grup, în mod
suplimentar faţă de cele înscrise în voucher, au fost achitate (internet,
convorbiri telefonice etc.), dacă toate cheile de la camerele de hotel au fost
returnate la recepţie, dacă toate paşapoartele au fost ridicate de către turişti.

Reguli referitoare la bagaje

Pentru a evita reclamaţii ulterioare, este bine ca ghidul să comunice din timp
regulile cu privire la bagaje:
- dacă la aeroport, compania aeriană anunţă greutatea permisă a bagajelor, la
autocar nu există o limită de greutate, dar este bine ca acestea să nu fie
excesiv de voluminoase;
- plata serviciului de cărat bagaje în aeroport este inclusă în preţul excursiei; la
fiecare oprire, este datoria ghidului să plătească acest serviciu.
- bagajele trebuie etichetate (ghidul să ştie în permanenţă câte genţi, valize
sunt sub supravegherea sa);
- la sosirea la hotel, ghidul verifică descărcarea bagajelor şi le marchează pe
fiecare; la plecare, bagajele vor fi coborâte cu circa 45 de minute înainte de
plecare, din nou vor fi verificate.
- orice modificare a numărului bagajelor unui turist trebuie comunicată ghidului
(orice nou bagaj trebuie trecut în listă);
- şoferul este cel care aranjează bagajele în autocar, dar ghidul
supraveghează operaţiunea aceasta, de fiecare dată;
- orice stricăciune apărută pe parcursul călătoriei va fi raportată de ghid,
împreună cu o declaraţie scrisă în care vor fi descrise împrejurările în care s-
a produs respectiva deteriorare – pentru plata asigurării, dacă a fost
încheiată;
- în aeroport, pierderea sau deteriorarea bagajelor se comunică imediat la
biroul de obiecte pierdute sau la biroul de reclamaţii, ghidul fiind cel care va
păstra legătura cu acest birou, până la remedierea problemei.

O. Finalizarea şi decontarea excursiei

Am încheiat cu bine o misiune, am revenit din călătorie. A sosit momentul să

tragem linie şi să vedem şi părţile bune şi pe cele mai puţin reuşite – în urma
analizării acestor aspecte, vom avea în viitor un succes şi mai mare şi un număr şi
mai mare de turişti satisfăcuţi.
 43

Ghidul de turism are datoria să întocmească un document special, „Raportul de

ghid”, pe care îl va înmâna direct conducerii agenţiei de turism. Conţinutul va fi după
cum urmează:
 Programul şi perioada de desfăşurare a acţiunii turistice;
 Descrierea zi cu zi a efectuării acţiunii turistice;
 Calitatea transportului, a eventualelor schimbări de traseu (cu justificare!),
prestaţia şoferului;
 Comentarii asupra fiecărui hotel în care au fost cazaţi turiştii;
 Aprecieri referitoare la calitatea meselor servite în diferitele restaurante,
recomandări pentru viitoare excursii în aceeaşi zonă;
 Comentarii asupra prestaţiei ghizilor locali, care au colaborat la excursiile
opţionale, asupra relevanţei obiectivelor turistice vizitate;
 Aprecieri asupra excursiilor opţionale valorificate şi a prestaţiilor
suplimentare;
 Comentarii asupra componenţei grupului, menţiuni referitoare la turiştii
care au creat probleme pe parcursul călătoriei;
 Aspecte esenţiale privind trecerea graniţei de stat şi a vămii de către
turişti;
 Propuneri pentru excursiile viitoare, alte aspecte relevante, constatări
personale.

Totodată, pe lângă raportul detaliat mai sus, se întocmeşte şi decontul acţiunii,

care reprezintă justificarea legală a tuturor cheltuielilor efectuate pentru buna
derulare a excursiei.

Termenul de depunere a decontului este de:

- cel mult 24 de ore – pentru excursiile interne;
- cel mult 48 de ore – pentru excursiile externe.

Decontul conţine detalierea sumelor cheltuite, rata de schimb valutar pentru

cheltuielile efectuate în alte ţări, lista exactă a comisioanelor pentru diverşi prestatori,
sumele cheltuite pentru sărbătorirea zilelor de naştere ale turiştilor etc.
Dacă ghidul a realizat economii la un element de cheltuieli, fondurile pot fi
utilizate pentru îmbunătăţirea unui alt element, cu acte justificative. Dacă economiile
apar, ca urmare a neparticipării unor turişti la excursie, acestea nu vor fi folosite în
alte scopuri, ci vor fi returnate integral la casieria agenţiei de turism.
Decontul va avea anexat programul acţiunii turistice, copiile comenzilor, note de
plată, chitanţe şi facturi fiscale, copiile notelor de decomandare (dacă este cazul),
diagramele de transport auto şi de cazare, carnetul de cecuri, voucherul confirmat şi
semnat de reprezentantul firmei partener şi de ghidul de turism...
Certificarea serviciilor pe voucher se va face doar în momentul în care serviciile
comandate au fost efectiv prestate. În cazul în care turistul întrerupe excursia, se vor
menţiona pe voucher serviciile primite şi datele la care au fost primite.
Serviciile de care nu au beneficiat turiştii absenţi de la acţiunea turistică sau
acelea de care au beneficiat numai parţial, se anulează de către ghidul de turism şi
se consemnează în decontul acţiunii turistice.
 44

Telefoane şi adrese utile:

112 – Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (Salvare, Pompieri,

Poliţie, Jandarmerie)
Acest număr este unic pentru reţelele de telefonie fixă şi mobilă. La apel, răspunde
dispecerul de urgenţă (există un centru la sediul central din Bucureşti şi 40 de centre
judeţene) care va redirecţiona apelul, după caz, spre: ambulanţă, SMURD, pompieri,
poliţie, forţe anti-tero etc.)
De reţinut: 112 este numărul unic de apel în situaţii de urgenţă nu doar pentru
România, ci şi pentru toate statele Uniunii Europene, la care se răspunde în mai
multe limbi de circulaţie internaţională, apelabil gratuit de la orice terminal conectat în
reţelele de telefonie fixă, mobilă sau alte sisteme.
Ca să nu existe nicio îndoială cu privire la ce înseamnă „urgenţă”, este vorba de
acele situaţii care pun în pericol viaţa omenească, proprietatea sau mediul
înconjurător (se anunţă şi: alunecări de teren, surpări de drum, căderi de bolovani în
zona montană, avalanşe, incendii de pădure, poduri distruse de torenţi etc.)

www.ghizi.ro – Asociaţia Naţională a Ghizilor din Turism;

www.angr.ro – Asociaţia Naţională a Ghizilor din România;

www.ghiziiromaniei.ro – Asociaţia Turistică „Ghizii României”

Bibliografie:

 HG 1/ 2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării

Regionale şi Administraţiei Teritoriului (M.D.R.A.T.)
 HG nr. 9/ 2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru
Turism;
 OG 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în
România, modificată prin: Legea 755/ 2001, OG 5/ 2003, Legea 229/ 2003,
OUG 19/ 2006 şi OUG 123/ 2008;
 Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 637/ 2004
pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile pentru
selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism
 HG 2151/ 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru
noi zone;
 Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea planului de amenajare a
teritoriului naţional – secţiunea a III-a – Zone protejate.
 ANTGR - „Cartea ghidului din turism”, Editura „Dealul Melcilor”, Braşov, 1997
 Editura THR-CG - Cunoştinţe şi bune practici pentru ghidul de turism”;
 Constantin Luca, Dumitru Hurmuzescu – „Manualul practic al agentului de
turism” - Editura THR-CG, 2004;
 Constantin Luca, Dumitru Hurmuzescu – „Manualul practic al ghidului de
turism” - Editura THR-CG, 2004;
 45

 Dorel Săndesc, Liviu Opriş - „Noile ghiduri de resuscitare cardiorespiratorie” –

Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara, 2005;