Sunteți pe pagina 1din 6

Tehnica de executie a elementelor caracteristice jocului de badminton are o deosebita

importanta pentru desfasurarea corecta si spectaculoasa a acestui joc. Deoarece miscarile naturale
sunt mai putin folosite, majoritatea actiunilor din timpul jocului presupun o tehnica speciala de
executie.

Desi elementele tehnice de joc sunt putine ca numar, insusirea lor corecta are rol hotarator
asupra evolutiei jucatorului.

Deoarece majoritatea miscarilor sunt aciclice, in procesul de initiere si invatare se recurge la


predarea simplificata, fragmentara, asigurand astfel corectitudinea executiei fara de care atingerea
nivelului superior de performanta nu este posibila.

Trecerea la o etapa superioara se face numai dupa insusirea corecta a procedeelor tehnice de
baza. Exercitiile complexe, apropiate de joc, ajuta intr-o masura considerabila la realizarea
legaturii cu tactica jocului.

In badminton, legatura dintre pregatirea tehnica, tactica si fizica este stransa, tocmai din
cauza numarului redus de procedee tehnice, mai ales a celor folosite pentru finalizare.

Momentele de respiro, in comparatie cu alte jocuri sportive individuale (tenis de camp, tenis
de masa), sunt mult mai putine si reduse ca timp. De aceea, deseori se intampla ca in finalul unor
partide viu disputate, unul din jucatori sa cedeze brusc, pierzand punct dupa punct.

Efortul depus in badminton seamana cu acela al jucatorului de handbal, ceea ce impune pe


langa invatarea procedeelor tehnice, si o deplasare in teren cat mai economica, pentru ocuparea
unor pozitii cat mai bune, din care, in cel mai scurt timp, pot fi initiate actiuni de atac sau se pot-
anihila, cat mai usor, atacurile adverse.

Comparativ cu alte jocuri sportive, in care pentru executiile procedeelor tehnice exista
diferite stiluri, in jocul de badminton, din cauza numarului redus de procedee tehnice, nu se poate
vorbi de stil de executie.

Referitor la tipurile de jucatori, se cunosc doua: de atac si de aparare.

Indiferent de impartire, toti jucatorii trebuie sa posede calitati fizice complexe si sa cunoasca
bine procedeele tehnice si tactice de atac si de aparare. Pentru atac este necesara, in special, o
miscare rapida in teren si viteza de executie deosebita, iar in aparare, conteaza mai mult rezistenta
si reflexele jucatorului. Cunoscandu-si calitatile proprii, fiecare va exersa in cadrul
antrenamentelor mai ales acele procedee tehnice deficitare, pentru a deveni un jucator complex si
complet.

1.1. Pozitia fundamentala

Pozitia fundamentala reprezinta pozitia corecta a jucatorului de asteptare a mingii lovite de


adversar.

1
De la inceput se impune o precizare, privind modul de executie a acestui element tehnic si
anume, asteptarea mingii se face cu fata la adversar.

Picioarele sunt usor departate, stangul asezat putin mai in fata. Pentru a fi mereu gata de
pornire, centrul de greutate al jucatorului este deplasat mai in fata, cu greutatea corpului lui pe
varfuri, picioarele ca un „arc' sunt usor flexate la nivelul genunchilor si gleznelor, ceea ce asigura
o pornire rapida, in oricare directie.

Pentru a ajunge cu usurinta toate mingile, jucatorul trebuie sa ocupe o pozitie centrala, la 1,5
— 2 m de la linia de serviciu din fata, cea la 2—2,5 m de la linia de fund. La prima vedere, s-ar
parea ca aceasta asezare este gresita si jucatorul se afla la distanta mare de fileu, trebuie sa avem
in vedere faptul ca loviturile scurte (stopul), care sunt trimise in apropierea fileului, au o viteza
redusa si deci jucatorul are suficient timp pentru a interveni, deplasandu-se inainte.

Daca jucatorul se aseaza mai in fata, este prins pe „picior gresit' cu mingi inalte, rapide, la
care trebuie sa se deplaseze inapoi.

La incepatori, uneori chiar si la jucatori mai experimentati, se intampla ca pozitia de asteptare


sa fie inalta si prea rigida, din care cauza se va intarzia pornirea spre minge.

Pozitia joasa, cu centrul de greutate plasat in fata, asigura pornirea rapida in orice directie,
insa supune musculatura picioarelor unui efort mai mare, determinand aparitia oboselii mai rapid.
Aceasta pozitie este folosita mai ales la primirea serviciului ; racheta este tinuta median in fata
corpului, iar privirea indreptata inainte catre adversar.

Pozitia fundamentala (FESBA, 2005)

1.2. Miscarea in teren

Pentru ocuparea rapida a pozitiilor ideale, in vederea realizarii unor lovituri corecte si
eficace, miscarea in teren are un rol hotarator. De aceasta miscare depinde si asezarea in timp util
a jucatorului in pozitia de primire, pentru a da corect si eficace replica.

Indiferent daca este vorba de o scurta alergare, pasi adaugati sau eventual de saritura,
important este ca ultimul pas sa fie efectuat inainte de a executa lovitura propriu-zisa, deci dintr-o
pozitie echilibrata, cu ambele picioare pe sol.

Orice lovitura va fi urmata de o rapida deplasare pentru ocuparea pozitiei optime din centrul
terenului (fig.6). Se recomanda ca reintoarcerea, mai ales de linga fileu, sa fie executata in asa fel
incat privirea sa fie orientata in permanenta catre adversar. Este contraindicata intoarcerea cu
spatele la plasa.

2
Fig. 6. Deplasarea in teren

Din acest motiv deplasarile


se fac prin alergare inainte,
lateral sau cu spatele spre directia
de deplasare.

In general, la loviturile de
pe partea dreapta, piciorul stang
se gaseste mai in fata, iar capul se
intoarce spre dreapta, cu umarul
stang perpendicular pe fileu. La loviturile de pe partea stinga, asezarea este inversa ; uneori, la
lovitura stinga inalta, jucatorul executa o intoarcere de 180°, deci se afla cu spatele la fileu.

Cand mingea este trimisa foarte aproape de liniile laterale, neavand timp suficient pentru
deplasare cu pasi adaugati, jucatorul este nevoit sa execute o saritura laterala cu fandare, cu piciorul
drept spre linia din dreapta si cu stangul in cealalta directie.

Se recomanda ca orice deplasare sa inceapa cu piciorul care se afla mai aproape de directia
in care vrem sa , ne deplasam. Daca pornim inainte, primul pas il executam cu piciorul mai avansat
; la pornirea inapoi, piciorul din spate va actiona primul. Exersarea acestui lucru in cadrul
antrenamentelor trebuie sa genereze stereotipizarea miscarii in teren, prin care se elimina multi
pasi executati fara sens, ceea ce duce la economisirea unei energii considerabile.

In timpul deplasarii in teren, bratul cu racheta trebuie dus in pozitia care precede lovitura.
Celalalt brat trebuie lasat relaxat, sa se miste cat mai lejer. Astfel putem asigura, prin miscarea
naturala a bratului liber, echilibrarea intregului corp.

Bratul de executie si mana care tine minerul vor fi relaxate, pentru prevenirea oboselii, care
ar duce la scaderea fortei si a preciziei loviturilor.

Pozitia incorecta a corpului diminueaza forta loviturii. Greseala poate fi determinata, in


primul rand, de asezarea picioarelor, deoarece transmiterea elanului poate fi realizata numai dintr-
o anumita pozitie a picioarelor. Aceasta pozitie depinde de lungimea pasilor de deplasare, in
general, ultimii pasi trebuie sa fie mai scurti si mai rapizi, pentru a se realiza o asezare corecta la
lovitura.

Se stie ca deplasarea inapoi este dificila. Aceasta se realizeaza prin pasi adaugati, pastrandu-
se astfel permanent echilibrul. La mingile inalte, trimise spre coltul stang din spate, este bine ca
deplasarea sa o executam dupa o intoarcere completa prin pas alergator obisnuit, iar in timpul
alergarii sa pregatim asezarea la lovitura.

Primii pasi de intoarcere si pornire sa fie scurti, urcati de 2—3 pasi lungi si in final din nou
pasi marunti, Prin care ne pregatim pozitia pentru efectuarea loviturii.

Este indicat sa nu ne apropiem prea mult de minge, iar lovitura sa fie executata cat mai inalt

3
Lovirea mingii din alergare scade precizia loviturii, iar revenirea la pozitia fundamentala
este dificila.

Inaintea loviturii, greutatea corpului va fi plasata pe piciorul din spate, urmand ca in timpul
loviturii, centrul de greutate sa treaca pe piciorul din fata. Daca mingea vine mai in fata, pe partea
dreapta, este indicat sa facem un pas inainte cu piciorul stang. Daca vine mai aproape de noi, pentru
a o lovi cu eficacitatea maxima, este bine sa facem un pas inapoi cu piciorul drept.

Deci modificarile pozitiei picioarelor se fac avandu-se in vedere distanta la care vine mingea
fata de jucator.

Dupa executarea loviturii, jucatorul trebuie sa fie preocupat de revenirea cat mai repede in
zona centrala a terenului.

1.3. Zborul mingii

Mingea constituie obiectul de joc in majoritatea jocurilor sportive, forma ei fiind diferita in
functie de caracteristicile jocului.

Datorita formei pe care o are, mingea de badminton - conul cu pene - are un zbor specific.

Dupa contactul cu racheta, in urma loviturii ce i se aplica, mingea porneste cu viteza in


directia in care a fost trimisa ; pe masura ce zboara, viteza scade, iar in partea finala a traiectoriei
mingea cade aproape vertical.

Lungimea traiectoriei este influentata de forta cu care a fost lovita mingea. Se intampla destul
de rar ca mingea sa depaseasca lungimea terenurilor de joc.

In timpul disputarii punctului, jucatorii trebuie sa fie preocupati sa loveasca mingea inainte
de inceperea momentului caderii. Exceptie fac loviturile inalte, trimise de adversar, la care se
asteapta momentul caderii pentru a se actiona in punctul optim de lovire.

Zborul mingii este influentat de materialul din care este confectionata. Mingile confectionate
din pene au un zbor mai precis, in cazul loviturilor executate cu forta medie. Se observa diferentieri
in ceea ce priveste traiectoria si reducerea vitezei zborului. Astfel la mingile eu pene franarea este
mai lenta, fapt care determina reducerea treptata a vitezei, iar caderea este oblica.

Din aceste motive in toate competitiile internationale se folosesc mingi cu pene, care
favorizeaza utilizarea unei game variate de lovituri.

1.4. Prizele rachetei

Insusirea si perfectionarea tehnicii badmintonului se bazeaza pe modul in care se tine racheta


in mana in timpul desfasurarii jocului. Daca tineti incorect racheta, puterea si acuratetea loviturii
va scadea. Loviturile vor fi limitate, si de aceea nu veti fi capabili sa executati toata gama de

4
lovituri posibile. Pentru jucatorii incepatori este foarte important sa invete priza corecta, de la bun
inceput. Executia incorecta a acestui element va ingreuna evolutia jucatorului, iar inlaturarea
greselii va fi dificila, daca deprinderea s-a stereotipizat.

Invatarea corecta si perfectionarea prizei necesita un volum mare de repetari pentru fiecare
lovitura, din pozitii variate, in situatii apropiate de joc.

1.4.1. Priza forehand

 Aceasta priza este folosita pentru a lovi de pe partea dreapta pentru jucatorii de mana
dreapta sau de pe partea stanga pentru jucatorii de mana stanga. Mai este folosita pentru
loviturile in jurul capului.
 Tineti capul rachetei cu mana cu care nu jucati astfel incat manerul sa fie indreptat spre
voi.
 Fata rachetei va fi perpendiculara fata de podea.
 Puneti mana de joc pe maner ca si cand ati da mana cu ea.
 Va fi o forma de V intre degetul mare si aratator.
 Manerul rachetei va sta lejer intre degete pentru o flexibilitate mai mare.
 Puteti incerca sa scurtati priza si sa o plasati mai aproape de maner pentru a spori controlul
si acuratetea la serviciu sau cand loviti din partea din fata sau de mijloc a terenului.

Priza forehand (www.worldbadminton.com)

1.4.2. Priza backhand

 Aceasta priza se foloseste pentru a executa lovituri de pe partea stanga a corpului la


jucatorii de mana dreapta sau de pe partea dreapta pentru jucatorii de mana stanga.
 Tineti racheta la fel ca la priza forehand.
 Rotiti racheta in sens invers acelor de ceasornic astfel incat forma de V sa se mute spre
stanga.
 Plasati degetul mare pe marginea mai ridicata a manerului pentru mai mult echilibru si
putere.
 Manerul rachetei trebuie tinut tot lejer.
 Puteti incerca sa scurtati priza si sa o plasati mai aproape de maner pentru a spori controlul
si acuratetea la serviciu sau cand loviti din partea din fata sau de mijloc a terenului.

4. Priza backhand
1.4.3. Priza „rush'

Aceasta priza este folosita in apropierea fileului, mai ales de catre jucatoare, in jocul de dublu
mixt. Minerul se prinde cu palma pe partea laterala, racheta formand cu antebratul un unghi de
aproape 90°. Lovitura este transmisa rachetei, de palma, prin miscarea energica a articulatiei
pumnului. Degetele au un rol secundar, asigurand o directie corecta mingii lovite.

5
Priza „rush' este folosita cu eficienta in interventiile rapide langa fileu, care adesea duc la
finalizarea actiunilor de atac.

Aplicarea prizei rush este importanta, de asemenea, la primirea serviciilor scurte, mai ales in
jocul de dublu si dublu mixt.

In timpul jocului, cele mai multe greseli sunt datorate unei prize incorecte. De aceea,
exersarea schimbarii rapide a prizei, insusirea corecta a tuturor prizelor sunt conditii de baza in
formarea jucatorului cu un nivel inalt de tehnicitate.

Greseli frecvente :

v minerul tinut prea aproape de capat (capatul manerului in palma) duce la executii tehnice
nesigure, loviturile fiind slabe si dezordonate ;

v priza „scurta' (capatul rachetei depaseste palma) influenteaza negativ actiunea mainii din
articulatie ;

v asezarea degetului aratator pe maner in directia cordajului sau a degetului mare deasupra
aratatorului, la priza dreapta, constituie procedee gresite ce duc la obosirea mainii si dau o
nota fortata loviturii ;

v neefectuarea schimbarii prizei la loviturile de pe partea stinga duce la scaderea fortei


loviturii si in acelasi timp la o executie mai mult din brat si antebrat. La jucatorii avansati
intalnim astfel de situatii, care, in majoritatea cazurilor, se datoreaza timpului insuficient
pentru schimbarea prizei. De aceea, se recomanda ca incepatorii sa invete de la inceput
ambele prize, deoarece, in functie de pozitia degetului mare se poate mari forta loviturii de
pe partea stinga, foarte slaba la inceput.