Sunteți pe pagina 1din 6

Ştiinţe socioumane, ediţia a XI-a, nr.

Dr. Radion COJOCARU,


şef al Catedrei drept penal
a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI, conferenţiar universitar

TRĂSĂTURILE DEFINITORII ŞI FORMELE CONCURSULUI DE INFRACŢIUNI


POTRIVIT CODULUI PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA

REZUMAT
Concursul de infracţiuni este o instituţie a dreptului penal care presupune comiterea a mai multor infracţiuni
de către o persoană până la pronunţarea unei sentinţe definitive de judecată. Deosebit de importantă este problema
cunoaşterii formelor concursului de infracţiuni, studierii cărora este dedicat acest articol. Corecta identificare a for-
melor concursului de infracţiuni permite delimitarea pluralităţii de infracţiuni de instituţia unităţii infracţionale şi
a diverselor varietăţi sub care se poate prezenta. Delimitarea acestor două instituţii ale dreptului penal, bazată pe
criterii ştiinţifice bine fundamentate şi reajustate la realităţile legislative, asigură principiul legalităţii dreptului penal
şi aplicarea echitabilă a pedepsei în raport cu activitatea infracţională realizată de făptuitor. Bineînţeles că în limitele
prezentului studiu nu s-a făcut posibilă o abordare multilaterală a problematicii formelor concursului de infracţiuni,
autorul dând prioritate unor aspecte-cheie pe care aceasta le implică.

SUMMARY
Crimes contest is an institution of criminal law involving a lot of committed crimes by a person until pronouncing
a final ruling trial. Particularly important is the problem of knowing forms by crimes, which is dedicated the studying of
this article. The accurate identification of the forms competition allows delineation of multiple criminal offenses by the
institution and the various varieties of crime unit in which it can be present. The delimitation of these two institutions of
criminal law, based on scientific criteria and readjusted well grounded in the realities of the legislative principle of lega-
lity ensures equitable application of criminal law and punishment in the co-report criminal activity carried out by the
perpetrator. Of course, that the limits of this study was not possible a multilateral approach to the issue of competition
forms of crime, the author giving priority to key issues that it entails.

Concursul de infracţiuni reprezintă precise, care-i scot în evidenţă noţiunea, con-


prima formă a pluralităţii de infracţiuni, care diţiile şi semnele ce-l deosebesc de recidiva
particularizează două sau mai multe fapte infracţională şi de alte instituţii ale dreptului
condamnabile penal, săvârşite de către o anu- penal. Spre exemplu, în C.pen. francez con-
mită persoană. cursul de infracţiuni este definit la art.132-2:
În doctrina de specialitate concursul „Există concurs de infracţiuni atunci când in-
de infracţiuni este definit printr-o dublă for- fracţiunea este comisă de către o persoană mai
mulare: situaţia în care o persoană a săvârşit înainte ca ea să fie definitiv condamnată pen-
două sau mai multe infracţiuni înainte de a tru o altă infracţiune [2, p.118]. Potrivit art.46
fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre C.pen japonez: „Concursul de infracţiuni este
ele; situaţia în care o persoană săvârşeşte două constituit din două sau mai multe infracţiuni
sau mai multe infracţiuni, prin acţiuni sau in- săvârşite de una şi aceeaşi persoană, până la
acţiuni separate sau printr-o singură acţiune momentul pronunţării pentru ele a unei sen-
sau inacţiune, înainte de a fi fost condamnată tinţe de condamnare” [3, p.54].
definitiv pentru vreuna din ele [1, p. 227]. În legislaţia penală a Republicii Moldova
Spre deosebire de conceptul pluralităţii concursul de infracţiuni este definit la art.33
de infracţiuni, concursul de infracţiuni şi-a alin.(1) C.pen.: „Se consideră concurs de in-
găsit la moment o consacrare legală în legisla- fracţiuni săvârşirea de către o persoană a două
ţiile penale, fiind descris prin dispoziţii penale sau mai multor infracţiuni dacă persoana nu a

15
Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova

fost condamnată definitiv pentru vreuna din făptuitor. Nu are relevanţă rolul pe care îl are
ele şi dacă nu a expirat termenul de prescrip- făptuitorul la realizarea activităţii infracţiona-
ţie de tragere la răspundere penală, cu excep- le (autor, organizator, instigator sau compli-
ţia cazurilor când săvârşirea a două sau mai ce). De asemenea, unele infracţiuni făptuito-
multor infracţiuni este prevăzută în articolele rul le poate comite de unul singur, iar altele în
părţii speciale a prezentului cod în calitate de participaţie cu alte persoane.
circumstanţă care agravează pedeapsa” [4]. 3) săvârşirea a două sau mai multor in-
Din dispoziţia definitorie prevăzută la fracţiuni nu este prevăzută în articolele părţii
art.33 alin.(1) C.pen., rezultă că pentru exis- speciale Cod penal în calitate de circumstanţă
tenţa concursului de infracţiuni se cer a fi în- care agravează pedeapsa.
trunite următoarele condiţii cumulative: Este exclusă posibilitatea identificării
1) să fie săvârşite două sau mai multe unui concurs de infracţiuni în cazul în care
infracţiuni. În cazul concursului de infracţi- norma specială din Codul penal prevede în
uni, făptuitorul săvârşeşte două sau mai mul- calitate de circumstanţă agravantă săvârşirea
te fapte infracţionale ce prezintă componenţe repetată de către persoană a uneia şi aceleiaşi
(conţinuturi) autonome, independente de in- infracţiuni. În speţă, va putea fi identificată o
fracţiuni. formă a unităţii legale de infracţiune, denumi-
În speţă, instanţa de judecată a reţinut tă infracţiune repetată, care anterior intrării în
un concurs de infracţiuni săvârşit în următoa- vigoare a Legii nr.277-XVI din 18.12.2008 era
rele împrejurări: inculpatul D.V., conducând definită la art.31 C.pen. Deşi prin legea menţi-
automobilul său, fiind în stare de ebrietate, a onată, în vigoare din 24.05.2009 [6], legiuito-
depăşit viteza şi manifestând neatenţie la tra- rul moldovean a exclus art.31 din reglemen-
seu, ca rezultat, l-a tamponat pe M.A., care se tările penale, la anumite fapte infracţionale,
deplasa în întâmpinare cu bicicleta şi a pără- comiterea repetată a cărora denotă un pericol
sit locul accidentului rutier; ca rezultat, părţii social sporit din partea făptuitorului, acest tip
vătămate M. A. i-au fost cauzate leziuni cor- al unităţii legale de infracţiune a fost păstrat
porale grave, periculoase pentru viaţă [5]. În (de exemplu, art.145 alin.(2) lit.o), art.165
acţiunile inculpatului a fost reţinut un con- alin.(2) lit. a), art.171 alin.(2) lit.a) C.pen.
curs de infracţiuni, constituit din două fapte etc.). Sub acest aspect ne solidarizăm cu po-
infracţionale distincte: încălcarea regulilor de ziţia de excludere totală a infracţiunii repetate
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mij- ca formă agravantă a infracţiunilor şi echiva-
loacelor de transport de către persoana care larea acestei situaţii juridice cu concursul real
conduce mijlocul de transport (art.264 alin. de infracţiuni.
(4) C.pen.) şi părăsirea locului accidentului 4) infracţiunile să fie săvârşite înainte de
rutier (art.266 C.pen.). condamnarea definitivă a făptuitorului pentru
Infracţiunile ce alcătuiesc concursul pot vreuna din ele.
fi materializate atât prin forme tipice ale ac- Din prevederile art.65 alin.(3) pct.3)
tivităţii infracţionale (infracţiune consumată), C.pr.pen. rezultă că prin persoană condamna-
cât şi atipice (pregătire sau tentativă de infrac- tă se are în vedere persoana în privinţa căreia
ţiune). Sub acest aspect nu are relevanţă dacă instanţa de judecată a pronunţat o sentinţă
la săvârşirea infracţiunilor făptuitorul a avut definitivă de condamnare [7]. Acelaşi lucru
aceeaşi calitate sau a avut calităţi diferite (au- derivă şi din prevederile art.110 C.pen., po-
tor, organizator, instigator sau complice). trivit căruia: „Antecedentele penale reprezin-
2) infracţiunile să fie săvârşite de către tă o stare juridică a persoanei, ce apare din
aceeaşi persoană. momentul rămânerii definitive a sentinţei de
Concursul de infracţiuni, ca şi de fapt condamnare...” [4]. Condiţiile şi momentul
pluralitatea în general, presupune întotdeau- la care o hotărâre rămâne definitivă sunt re-
na identitate între subiect, infracţiunile aflate glementate la art. 466 C.pr.pen al Republicii
în concurs trebuind să fie săvârşite de acelaşi Moldova [7].
16
Ştiinţe socioumane, ediţia a XI-a, nr.2

Pentru existenţa concursului de infrac- mite împrejurări care împiedică instanţa de


ţiuni este necesar ca faptele concurente să fie judecată să pronunţe o hotărâre definitivă de
săvârşite până la momentul rămânerii defini- condamnare.
tive a hotărârii de condamnare pentru vreuna Acest efect îl produc circumstanţele care
din ele, chiar dacă descoperirea lor ar fi ulteri- înlătură caracterul penal al faptei (art.36-401
oară acestei date. Astfel, CSJ în una din deci- C.pen.), scurgerea termenului de prescripţie
ziile sale a statuat: „Conform dispoziţiei alin. al răspunderii penale (art.60 C.pen.), cauze-
(4) art.84 Cod penal, în cazul în care, după le care înlătură răspunderea penală, precum
pronunţarea sentinţei, se constată că persoa- ar fi amnistia (art.107 C.pen.) sau împăcarea
na condamnată este vinovată şi de comiterea (art.109 C.pen.), modalităţile de liberare de
unei alte infracţiuni săvârşite înainte de pro- răspundere penală (art.54-60 C.pen.), inclusiv
nunţarea sentinţei în prima cauză, acestuia i se cele prevăzute de partea specială a Codului
stabileşte pedeapsa conform prevederilor alin. penal (art.165 alin.(4) C.pen., art.206 alin.(4)
(1)-(3) a normei vizate” [8].  C.pen., art.217 alin.(5) C.pen., art.278 alin.(6)
După cum s-a statuat în doctrina pe- C.pen. etc.), lipsa plângerii victimei în cazurile
nală, infracţiunea definitiv judecată nu mai în care urmărirea penală începe numai în baza
poate intra în concurs cu vreo altă infracţiune, plângerii acesteia (art.276 alin.(1) C.pr.pen.),
săvârşită după definitivarea respectivei hotă- precum şi alte împrejurări prevăzute de lege
râri de condamnare [9. p.235]. De asemenea, care împiedică instanţa de judecată să pro-
pentru a se constata dacă infracţiunile sunt nunţa o hotărâre definitivă de condamnare.
sau nu concurente, trebuie să se stabilească Formele legale ale concursului de infrac-
data comiterii fiecăreia dintre ele, pentru ca ţiuni sunt specificate la art.33 alin.(2) C.pen.,
apoi, comparând datele săvârşirii lor, să se ob- potrivit căruia: „Concursul de infracţiuni poa-
serve dacă una dintre fapte, sau toate, au fost te fi real şi ideal” [4].
săvârşite înainte de pronunţarea unei hotărâri Concurs real există atunci când persoa-
definitive de condamnare [10, p.592]. na, prin două sau mai multe acţiuni (inacţi-
Data săvârşirii infracţiunii urmează a fi uni), săvârşeşte două sau mai multe infracţi-
constatată în conformitate cu art.9 din C.pen., uni (art.33 alin.(3) C.pen.).
corespunzând timpului săvârşirii acţiunii sau Această formă a concursului de infrac-
inacţiunii prejudiciabile, indiferent de tim- ţiuni se caracterizează prin împrejurarea că
pul survenirii urmărilor. Pentru determina- infracţiunile care o alcătuiesc sunt săvârşite
rea timpului de comitere a faptei se vor lua în prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni
consideraţie particularităţile de consumare a distincte, adică prin tot atâtea acţiuni sau in-
unor asemenea forme de unitate infracţională, acţiuni care prezintă în parte conţinutul unei
cum ar fi: infracţiunea continuă, care se con- infracţiuni de sine stătătoare [11, p.492].
sumă odată cu încetarea activităţii infracţio- Prin urmare, trăsătura obligatorie a
nale şi infracţiunea prelungită, consumată din concursului real de infracţiuni o constituie
momentul săvârşirii ultimei acţiuni. prezenţa a două sau a mai multor acţiuni, fie-
5) infracţiunile sau сel puţin două dintre care din ele formând componenţe distincte de
ele să fie susceptibile de condamnare. infracţiuni [12, p.32]. De exemplu, persoana
În legătură cu condiţia examinată, exis- printr-o acţiune comite un jaf (art.187 C.pen.),
tenţa concursului de infracţiuni este condiţio- iar ulterior, printr-o altă acţiune, săvârşeşte un
nată de susceptibilitatea infracţiunilor concu- huliganism (art.287 C.pen.).
rente de a-şi păstra caracterul infracţional şi În cazul concursului real nu se cere ca
posibilitatea tragerii la răspunderea penală a infracţiunile ce-l alcătuiesc să fie săvârşite la
făptuitorului. intervale diferite de timp. În practică, în ma-
Nu va putea fi identificat un concurs de joritatea covârşitoare a cazurilor, între mo-
infracţiuni atunci când în privinţa uneia din mentul săvârşirii diferitor infracţiuni ce intră
infracţiunile concurente sunt constatate anu- în concurs există un interval mai mic sau mai
17
Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova

mare de timp. Pentru existenţa concursului În cazul concursului ideal de infracţi-


real nu interesează mărimea acestui interval, uni pluralitatea de infracţiuni este generată de
adică durata de timp ce a trecut între săvâr- săvârşirea unei singure acţiuni sau inacţiuni,
şirea infracţiunilor concurente. Important legea punând în evidenţă astfel modul parti-
este ca între acest interval de timp scurs între cular de naştere a acestuia faţă de concursul
momentul săvârşirii celor două infracţiuni să real.
nu fie egal cu termenul de prescripţie prevăzut Trăsătura specifică pentru concursul
pentru infracţiunea respectivă. În acest caz, ideal de infracţiuni este unicitatea activităţii
dacă în concurs se află numai două infracţiuni, infracţionale şi susceptibilitatea acesteia de a
nu se mai poate vorbi despre un concurs, exis- genera mai multe urmări prejudiciabile şi de
tând numai o singură infracţiune [9, p.234]. a leza câteva obiecte juridice protejate de legea
Se exclude posibilitatea identificării penală.
unui concurs real de infracţiuni când făptu- Instanţa superioară a statuat: dacă în
itorul realizează etape diferite ale activităţii timpul actului de tâlhărie persoana săvârşeşte
infracţionale în vederea comiterii uneia şi şi omorul intenţionat al victimei, acţiunile ur-
aceleiaşi infracţiuni. De exemplu, făptuitorul, mează să se încadreze prin concurs de infrac-
pentru început procură o armă pentru a co- ţiuni, şi anume: omorul intenţionat şi tâlhăria,
mite un omor, după care trece efectiv la să- cu indicarea în sentinţă a tuturor semnelor
vârşirea faptei. În speţă, întrucât făptuitorul a constitutive la săvârşirea acestor infracţiuni
realizat activitatea infracţională sub imperiul [14]; dacă în timpul violului sau al acţiunilor
unei intenţii unice, se va reţine doar infracţi- violente cu caracter sexual victimei i-a fost ca-
unea consumată de omor, etapa anterioară a uzată vătămarea intenţionată gravă a integri-
infracţiunii fiind absorbită de cea posterioară. tăţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile făptui-
Concurs ideal există atunci când per- torului urmează a fi calificate prin concurs de
soana săvârşeşte o acţiune (inacţiune) care infracţiuni în baza art.151 C.pen. şi, respectiv,
întruneşte elemente a mai multor infracţiuni 171 sau 172 C.pen etc. [16].
(art.33 alin.(4) C.pen.). Concursul ideal de infracţiuni se asemă-
Delimitarea între concursul ideal şi real nă cu instituţia concurenţei normelor juridico-
este relevantă sub aspectul evaluări periculo- penale sub aspectul că în ambele cazuri există
zităţii infractorului, deoarece, de regulă, con- o singură faptă. Deosebirea, în mod principal,
cursul real evidenţiază un pericol social mai rezidă însă în efectele diferite pe care le presu-
ridicat decât cel al concursului formal de in- pun aceste două situaţii juridice: în cazul con-
fracţiuni [13, p.378-379]. Într-adevăr, în ca- cursului ideal de infracţiuni devin aplicabile
zul concursului real de infracţiuni făptuitorul două sau mai multe norme de incriminare, iar
manifestă în mod repetat neglijarea normelor în cazul concurenţei normelor juridico-pena-
penale, prin comiterea repetată a unor infrac- le devine aplicabilă o singură normă.
ţiuni, denotând un grad mai mare de perseve- În afară de concursul real şi ideal, doc-
renţă infracţională. trina dreptului penal identifică şi alte forme
Ceea ce deosebeşte concursul ideal de ale concursului de infracţiuni.
infracţiuni de cel real este modul de formare Astfel, în funcţie de corelaţiile existente
şi de structurare a infracţiunilor componente între infracţiunile concurente din cadrul con-
aflate în concurs. Astfel, caracteristic pentru cursului real de infracţiuni, deosebim: concurs
concursul real este că infracţiunile sunt rezul- simplu şi concurs caracterizat (cu conexitate).
tatul mai multor activităţi materiale (acţiuni Concurs de infracţiuni simplu exis-
sau inacţiuni) realizate de către făptuitor, câte tă atunci când între infracţiunile concurente
una pentru fiecare infracţiune aflată în con- nu este prezentă o anumită legătură cauzală,
curs, iar în cazul concursului ideal, infracţi- singura legătură obligatorie şi suficientă este
unile sunt rezultatul unei singure acţiuni sau ca infracţiunile să fie săvârşite de una şi ace-
inacţiuni. eaşi persoană. În speţă, instanţa a reţinut un
18
Ştiinţe socioumane, ediţia a XI-a, nr.2

concurs de infracţiuni între tâlhărie (art.188 tibilă de a absorbi, în calitate de infracţiune-


C.pen.) şi vătămarea intenţionată medie a in- mijloc, fapta de vătămare intenţionată medie
tegrităţii corporale sau a sănătăţii în următoa- a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.152
rele împrejurări: S.V., având scopul atacului C.pen.).
tâlhăresc, i-a aplicat lui J.I. lovituri cu pumnii În cea de a doua variantă, o infracţiune
şi i-a cauzat vătămări corporale medii, apoi în este săvârşită pentru a ascunde o altă infracţi-
mod deschis a sustras mai multe bunuri afla- une pe care făptuitorul a săvârşit-o anterior.
te la victimă; tot el, în aceeaşi zi, intenţionat Prima infracţiune este denumită infracţiune-
i-a aplicat Z.M. o lovitură cu cotul în regiunea efect, iar cea de a doua este denumită infracţi-
feţei, cauzându-i vătămări corporale medii une-cauză. De exemplu, făptuitorul comite o
[17]. infracţiune de viol, după care ucide intenţionat
Va exista concurs real simplu şi în ipote- victima pentru ca aceasta să nu-l denunţe. De
za în care între infracţiunile aflate în concurs regulă, făptuitorul i-a hotărâri distincte pen-
există numai o legătură întâmplătoare, o legă- tru comiterea fiecărei infracţiuni, hotărârea cu
tură exterioară, precum ar fi legătura de timp privire la săvârşirea infracţiunii-efect putând
sau de loc [18, p.152]. Astfel, instanţa a reţinut fi luată instantaneu. Sub aspectul laturii su-
că inculpatul S.P., aflându-se într-un imobil, a biective, prima infracţiune concurentă poate
săvârşit raport sexual violent cu R.R., aplicân- fi comisă cu intenţie sau din imprudenţă, iar
du-i forţă fizică şi ameninţând-o cu moartea ce de a doua se săvârşeşte numai cu intenţie.
prin folosirea unei arme cu ţeava lisă, conco- În funcţie de natura faptelor infracţio-
mitent, în aceleaşi circumstanţe, S.P. a sustras nale care îl compun, concursul de infracţiuni
bunurile materiale de la victimă în proporţii poate fi eterogen sau omogen.
considerabile [19]. Concursul eterogen este alcătuit din in-
Concurs de infracţiuni caracterizat exis- fracţiuni a căror natură juridică este diferită
tă atunci când între infracţiunile concurente, (de exemplu, omor intenţionat şi viol), iar
pe lângă in perosnam, există o anumită legă- concursul omogen cuprinde fapte infracţio-
tură de conexitate, exprimată fie printr-o legă- nale de aceeaşi natură.
tură de la mijloc la scop, fie printr-o legătură La rândul său, concursul omogen de in-
de la cauză la efect. fracţiuni poate fi de două feluri: concurs omo-
În prima variantă o infracţiune, denu- gen de infracţiuni, constituit din infracţiuni ale
mită infracţiune-mijloc, este săvârşită pentru căror semne sunt descrise în articole distincte
a uşura săvârşirea unei alte infracţiuni, care la din Partea specială a C.pen. (de exemplu, furt
rândul ei este infracţiunea-scop. Pentru exis- şi tâlhărie) şi omogen de infracţiuni, constituit
tenţa acestei modalităţi de concurs este nece- din fapte prevăzute de un singur articol de in-
sar ca ambele infracţiuni să fie săvârşite cu in- criminare (de exemplu, furt agravat urmat de
tenţie şi ca infractorul în momentul comiterii un furt neagravat, furt neagravat urmat de un
primei infracţiuni să știe că o va comite şi pe furt agravat etc.).
a doua. De exemplu, făptuitorul falsifică un Nu va putea fi reţinut concursul omogen
document oficial (infracţiune-mijloc), pentru de infracţiuni cu calificări identice, constituit
a obţine un credit prin înșelăciune (infracţiu- din infracţiuni ce cad sub incidenţa aceleiaşi
ne-scop). norme penale, dacă săvârşirea a două sau mai
Nu va exista concurs, ci va fi prezentă multor infracţiuni este prevăzută în articolele
o infracţiune unică complexă, dacă infrac- părţii speciale a prezentului cod în calitate de
ţiunea-mijloc este absorbită de către infrac- circumstanţă care agravează pedeapsa.
ţiunea-scop. Într-o atare situaţie va putea fi Concursul omogen de infracţiuni cu
identificată o infracţiune unică complexă, for- calificări identice urmează a fi delimitat de
mată prin reunirea a două fapte infracţionale infracţiunea unică prelungită prin prisma
într-o singură componenţă de infracţiune. De legăturii subiective existente între acţiunile
exemplu, tâlhăria (art.188 C.pen.) este suscep- identice comice consecutiv de către făptuitor.
19
Analele ştiinţifice ale Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova

În cazul săvârşirii acestora în baza unei sin- 13. M.A. Hotca, Codul penal. Comentarii şi
gure intenţii şi a unui scop unic vom avea o explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
infracţiune prelungită, însă în lipsa acestei le- 2007.
gături subiective faptele vor cădea sub sfera de 14. Hotărârea Plenului CSJ a Republicii Mol-
incidenţă a concursului de infracţiuni. dova din 20.12.2004 nr.4-1re-216/2004.
15. Hotărârea Plenului CSJ a Republicii Mol-
dova „Cu privire la practica judiciară în
BIBLIOGRAFIE: procesele penale despre sustragerea bu-
1. M. Zolyneak, M. Nichinici, Drept penal. nurilor” nr.23 din 28.06.2004 // Buletinul
Partea generală, Editura Fundaţiei Che- CSJ a Republicii Moldova, 2004, nr.8.
marea, Iaşi, 1999. 16. Hotărârea Plenului CSJ a Republicii Mol-
2. Уголовный кодекс Франции, Изд. Юри- dova, Despre practica judiciară în cauzele
дический центр, Санкт-Петербург, din categoria infracţiunilor privind viaţa
2002. sexuală nr.17 din 07.11.2005 / /Buletinul
3. Уголовный кодекс Японии, Санкт- CSJ a Republicii Moldova, 2006.
Петербург, Юридический центр Пресс, 17. Decizia Colegiului Penal al CSJ a Repu-
2002. blicii Moldova din 03.11.2009 nr.1 ra-
4. Codul penal al Republicii Moldova. 919/09.
Nr. 985-XV  din  18.04.2002 Republi- 18. I. Oancea, Tratat de drept penal. Partea ge-
cat. În: Monitorul Oficial al R.Moldova, nerală, Editura ALL, Bucureşti, 1995.
14.04.2009, nr.72-74/195, Monitorul Ofi- 19. Colegiului Penal al CSJ a Republici Mol-
cial al R. Moldova,13.09.2002, nr.128- dova din 13.11.2007 nr.1re-727/2007.
129/1012.
5. Decizia Colegiului Penal al CSJ a Repu-
blicii Moldova din 16.10.2007 nr.1ra-
700/2007.
6. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-
74/195 din 14.04.2009.
7. Codul de procedură penală al Republicii
Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003 //
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.104-
110/447 din 07.06.2003.
8. Decizia Colegiului Penal al CSJ a Repu-
blicii Moldova din 23.06.2009 nr.1re-
657/2009.
9. V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fo-
dor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, Ex-
plicaţii teoretice ale codului penal român.
Partea generală, vol. I, ediţia a II-a, Editu-
ra Academiei Române şi ALL BECK, Bu-
cureşti, 2003.
10. M. Zolyneak, Drept penal, vol. II, Editura
Fundației Chemarea, Iaşi, 1992.
11. C. Bulai, Drept penal. Partea generală, vol.
I, Casa de Editură şi Presă „Şansa S.R.L.”,
Bucureşti, 1992.
12. А.Н. Фистин, Уголовно-правовая оцен-
ка множественности преступлений,
изд. ВНИИ МВД СССР, Москва, 1979.
20