Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea ‚’Alma Mater Din Sibiu ‚’

Specializarea AMG
Anul I

Elev : Rotar Roxana Elena


BOLI GENETICE DETERMINATE DE

MUTATII GENICE( Boli Monogenice sau Moleculare )

Bolile si sindroamele monogenice sunt stari patologice determinate


de mutatii dominante sau recesive intr-o singura gena cu efect
major , ce determina o sinteza anormala a lantului polipeptidic
codificat si , prin efect pleiotrop ,anomalii de structura sau functie
celulara .Acestea a randu lor voe determina manifestarea
fenotipica cu o simptomatologie specifica genei date si diverse
simptome secundare .Patologia monogenica mai este numita
monfactoriala datorita independentei manifestarii genelor
mutante de factorii de mediu .Dar, factorii de mdiu pot modula
expresia genica si determina o expresivitate variabila a bolii la
diferiti pacienti .Ocaracteristica a bolilor monogenice este
transmiterea lor genealogica mendeliana cu posibilitatea calcularii
riscului de recurenta .

Dupa tipul transmiterii bolile monogenice se clasifica in 5


categorii:

1. dominante –autozomale
2. dominante X-lincate
3. recesive –autozomale
4. recesive X-lincate
5. mitocondriale

2
Este o maladie genica heterozomala recesiva X-lincata

Maladie X – linkata provocata de transmiterea de la mama purtătoare, a unei gene


anormale aflată pe cromozomul „X”.

Manifestare:

- deficienţe de hemostază prin absenta unui factor de coagulare a sângelui

- afectează in special sexul bărbătesc

Hemofilia este o boala hematologica genetica care afecteaza cu precadere barbatii.


Aceasta apare cand sunt mosteniti factori ai coagularii anormali, facandu-i inacapabili sa
functioneze normal.
Factorii coagularii sunt utili in oprirea sangerarii in urma unui traumatism si in
prevenirea hemoragiei spontane.
Gena hemofiliei poate sa prezinta mai multe erori, care pot produce diferite anormalitati
ale factorilor coagularii.

3
Hemofiliile sunt sindroame hemoragipare determinate genetic si caracterizate prin
sinteza cantitativ diminuata sau calitatv alterata a unuia dintre factorii
tromboplastinici plasmatici: FVIII ,IX, sau XI .

Tipuri de Hemofilii :

Sunt cunoscute astfel trei forme de hemofilie : A, B si C .

Exista doua tipuri majore de hemofilie:

4
1. Hemofilia A:

Hemofilia A care este cauzata de un deficit de factorul VIII activat al coagularii.


Aproximativ 80% din populatia hemofilica prezinta forma A, iar majoritatea acestor
cazuri sunt severe. Aproximativ 1 la 5000 de baieti este nascut cu hemofilia A

Hemofilia A este coagulopatuia cea mai frecventa , avand o pondere echivalenta cu


cea a bolii Von Willebrand.

Hemofilia A reprezinta 80% din sindroamele hemofilice

Hemofilia A are la baza deficitul de sinteza a globulinei antihemolitice A ca urmare


a unei mutatii la nivelul locusului genei ce-i controleaza sinteza .Factorul VIII este
format din doua subunitati:

1. una cu greutate moleculara mica si care poarta activitatea coagulanta


propriu-zisa ( Factorul VIII coagulant sau FVIII-C) si
2. una cu greutate moleculara mica si care poarta activitatea factorului Von
Willebrand (FVIII-vW),continand si un antigen Willebrand.Sinteza factorului
VIII-C este controlata de o gena efectoare aflata pe cromozomul X(deficitul
de sinteza producand hemofilia A ), pe cand sinteaza factorului VIII-vW este
controlata de gene reglatoare situate pe cromozomul autosomal 12( deficitul
de sinteza producand boala Von Willbrand) si are loc in celulele endoteliale
si in megacariocite .

2. Hemofilia B :

Hemofilia B (boala Christmas) care este cauzata de o lipsa a factorului IX al


coagularii. Apare mai rar, doar 1 la 30000 de baieti.

Hemofilia B este de 5 ori mai rara , iar hemofilia C de 20 de ori mai rara decat
hemofilia A

Hemofiliile A si B apar exclusiv la sexul masculin si se transmit e la o generatie la


alta prin femei , fiin boli familiale .Este vorba de un defect al cromozomului X ,
motiv pentru care transmiterea bolii este legata de sex.Indivizii hemofilici de ex
masculin sunt Xh Y din punct de vedere genetic ; femeile heterozigote pentru gena
hemofiliei , sunt din punct de vedere genetic XhX, dar fenotipic sunt normale ; ca
atare ele sunt purtatoare si pot transmite boala urmasilor

5
H Hemofilia este, de obicei, clasificata in functie de severitatea sa. Exista 3 grade de
severitate, desi se poate trece din unul in altul.emofilia C imbraca de obicei forme
foarte usor.

Baza moleculară a hemofiliei A şi B

Severitatea bolii se stabileste in functie de cantitatea de factor al coagularii


produsa si tipul de situatii in care apare mai frecvent sangerarea:

1. Forma usoara

Cantitatea de factor VIII si IX este de 5% din normal sau mai mult. Aceasta forma
poate sa nu fie diagnosticata decat dupa un traumatism sau o interventie chirurgicala
majora care determina o sangerare masiva

2. Forma moderata

Cantitatea de factor VIII sau IX este intre 1-5% fata de normal. Sangerarea apare in urma
unei luxati sau entorse

3. Forma severa

6
Cantitatea de factor VIII sau IX este mai mica de 1% fata de normal. Sangerarea apare o
data sau de mai multe ori pe saptamana fara nici un motiv aparent (spontan).
Procentul de factor de coagulare ramane aproximativ la fel pe toata durata vietii. Totii
membrii aceleasi familii cu hemofilie vor avea forme similare.
In cazuri rare, apare o forma de hemofilie, numita hemofilie dobandita, care nu este
mostenita. Daca apare aceasta forma, in organism exista anticorpi impotriva factorilor
coagularii, care fac ca acestia sa nu mai functioneze normal.

Cauze :

Hemofiliile A si B sunt cauzate de un defect mostenit al unei perechi de cromozomi.


Hemofilia este o boala genetica transmisa X-linkat. Este numita astfel pentru ca defectul
este situat pe cromozomul X. Tatii transmit gena defecta la fiice nu si la fii, iar mamele
sunt purtatoare.
Hemofilia apare aproape intotdeauna la baieti. Baietii fac boala prin mostenirea genei
defecte de la mama. La fete, apare foarte rar, intrucat ele necesita mostenirea genei
defecte de la ambii parinti.
Defectul genetic afecteaza cantitatea factorului coagularii si functia acestuia. Cu cat
exista o cantitate mai mare de factor anormal al coagularii, cu atat este mai severa
hemofilia.
Desi hemofilia este o boala genetica, aproape o treime din populatia cu hemofilie nu are
istoric familial de boala. In aceste cazuri, hemofilia apare spontan, in momentul in care
un cromozom normal dezvolta o anomalie (mutatie) care afecteaza gena ce determina
productia de factori ai coagularii. Un copil nascut cu o astfel de mutatie poate prezenta
boala sau poate fi purtator sanatos. Doar femeile sunt purtatoare.

Factori de risc :

Hemofilia este o boala ereditara, transmisa genetic. Riscul aparitiei hemofiliei la un copil
depinde de materialul genetic al parintilor.
Uneori, un copil se naste cu hemofilie datorita mutatiilor care se produc la nivelul
cromozomilor de la nivelul ovulelor sau spermatozoizilor de la unul sau ambii parinti.

Simptome :

- sangerare intramusculara, rezultand un hematom profund dupa administrarea vitaminei


K de rutina
- sangerarea prelungita dupa circumcizie la baieti
- in cazuri rare, sangerare prelungita dupa taierea cordonului ombilical.

Alte simptome ale hemofiliei includ:


- sangerare intraarticulara sau intramusculara care cauzeaza dureri si edeme
- sangerare anormala dupa o accidentare sau o interventie chirurgicala
- echimoze (invinetiri) usor aparute
- epistaxis (sangerare pe nas) frecvent
- hematurie (sange in urina)
- sangerare dupa o interventie stomatologica

Incidenta Hemofiliei

7
Mecanism fiziopatologic
In hemofilie, sangele nu se coaguleaza eficient. Odata ce incepe sangerarea, aceasta se
opreste mult mai greu decat la o persoana fara probleme de coagulare
Investigatii:
Daca se suspecteaza o problema de coagulare, se fac urmatoarele teste dintr-o singura
proba de sange, care pot ajuta la punerea diagnosticului de hemofilie, tipul sau
si severitatea:
Teste de sange (teste hematologice )

1. Timpul de protrombina (PT), care masoara alti factori ai coagularii, altii


decat cei pentru hemofilie. Majoritatea persoanelor cu hemofilie au rezultate
normale la acest test. PT poate fi anormal in alta afectiune care cauzeaza
sangerarea
2. Timpul partial activat de tromboplastina (APTT) ce masoara factorii VIII si
IX ai coagularii, care sunt absenti sau nu functioneaza adecvat la persoanele cu
hemofilie. Acest test nu poate determina ce tip de hemofilie este (A sau B) sau
daca defectul este la nivelul factorului VIII sau IX. O persoana cu hemofilie are
un rezultat anormal al APTT-lui
3. Testul probarii factorului coagularii, care determina severitatea hemofiliei
prin masurarea activitatii nivelurilor de factor VIII si IX in sange, care indica
calitatea factorilor coagularii si functionarea lor:
- hemofilia minora: Nivelul de factori VIII si IX este 5% din normal sau mai
mult. Aceasta forma poate sa nu fie recunoscuta pana la aparitia unei sangerari
excesive dupa o trauma majora sau tratament chirurgical

8
- hemofilia moderata: Nivelul de factori VIII si IX este intre 1-5% din normal.
Sangerarea apare dupa o luxatie sau entorsa
- hemofilia severa: Nivelul de factori VIII si IX este sub 1% fata de normal.
Sangerarea apare de mai multe ori pe saptamana fara un motiv aparent
- teste mixte de coagulare in care plasma recoltata este amestecata
cu plasma normala pentru a se observa daca atinge un nivel normal de factori
de coagulare. Daca nu ajunge la un nivel normal, in plasma recoltata exista
inhibitori ai factorilor de coagulare VIII si IX. In acest caz, vorbim despre
hemofilie dobandita.

Screening: Teste genetice


Daca se cunosc in familie cazuri de hemofilie, se vor face teste genetice pentru
depistarea defectelor ce produc boala, pentru a se evidentia purtatorii (doar
femeile sunt purtatoare) in cazul in care sunt planificati copii. Acest lucru ajuta
la luarea unor decizii despre sarcina si ingrijirea prenatala.
In timpul sarcinii, se fac amniocenteze si se recolteaza probe de biopsie din corionul
vitelin pentru a se testa fatul pentru defecte genetice, ce produc hemofilia. Daca
se descopera ca fatul are hemofilie, se va lua decizie daca se intrerupe sau nu
sarcina. Daca se va continua sarcina, medicul curent si medicul specialist in
genetica vor face cunoscute parintilor problemele pe care le vor intampina dupa
nasterea copilului si cum va fi acesta afectat de boala. Folosindu-se terapii
moderne si cu o ingrijire corespunzatoare pentru a preveni sangerarea,
persoanele cu hemofilie au o speranta buna de viata. Copilul va fi testat dupa
nastere pentru hemofilia A, dintr-o proba de sange luata din cordonul ombilical.
Testarea pentru hemofilia B la nou nascuti nu este eficienta intrucat nou nascutii
au un nivel scazut de factor IX. Testarea pentru factorul IX al coagularii este
mai eficienta dupa ce copilul a implinit 6 luni.

1. Amniocenteza
 Metoda consta in extragerea unei mici cantitati din lichidul amniotic
care inconjoara fatul din uter .Procedura se efectueaza cand varsta
sarcinii este de 16-18 saptamani .Medicul va introduce un ac
extrem de fin, strabatand peretele abdominal al femeii, in uter si va
preleva aproximativ 20 de ml de lichid amniotic

9
2. Cordonocenteza (Biopsia vilozitatilor coriale )
 Este o metodă de studiu din primul trimestru al sarcinii. Se face
prin biopsie transvaginală sau transabdominală din vilozitatea
corială a placentei în dezvoltare ,folosind un cateter flexibil sau
ac . Biopsia se indica după primele 9 săptămâni de gestaţie

 Scopul biopsiei de vilozitati coriale este obţinerea unei mici


cantităţi de ţesut placentar.

Tratament
Tratamentul hemofiliei se stabileste in functie de severitatea bolii. Intrucat hemofilia este
o boala genetica, tratamentul se incepe de cele mai multe ori de la nastere.

10
• Se bazeaza in mod fundamental pe prevenirea sangerarii si in detectarea
precoce a hemoragiilor

Tratament de subtitutie

• Se realizeaza prin administrarea de concentratie de factori VIII si IX.


• Doza depinde de tipul de severitate prezentat

11

S-ar putea să vă placă și