Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Radioelectronica şi Telecomunicaţii
Catedra Telecomunicaţii

Referat
la disciplina:Filosofia

Tema:”Nominalismul şi Realismul miedieval”

A efectuat:
st. gr. TLC-091 Tcaci Octavian

A verificat
conf. univ. Braga Mihai

Chişinău 2012
 Nominalismul este o poziție filozofică care susține că nu există decât forme sau
acțiuni particulare denominabile distinct, negând existența universaliilor, adică a
realităților generice, independente de subiect.

Doctrina Platonică afirmă existența formelor idei, independent de subiectul uman.

Formele universale platonice sunt niște prototipuri modale perfecte și absolute,
neschimbătoare, la care participă formele corespondente din lumea umană. Spre exemplu
pentru fiecare forma perceptibilă sau conceptibilă, există o formă ideie, o formă
universală, perfectă și stabilă, care dă atributul formei sau calității din lumea umană, dar
cu care nu se confundă.

Astfel avem universaliile calificante modal precum binele, frumusețea sau dreptatea
universală, din care se împărtășesc binele, frumosul și dreptatea umanului, incomparabil
mai restrânse caracterizant, mai puțin perfecte și mai puțin rezistente la schimbare.

Avem deasemeni conceptele de roșu, albastru sau verde universal, la care participă,
dar cu care nu se identifică culorile corespunzătoare perceptibile de ochiul uman.

Avem universaliile absolute de tip 'mărime, cantitate, greutate, paritate, egalitate' și

altele asemeni și mai distingem mărimea, greutatea, egalitatea, paritatea, accesibile
umanului, diferite prin amplitudine și perfecțiune de cele absolute.

Nominalismul neagă existența independența de subiect a formelor în sine, a

existențelor universale și declară că există doar entități particulare care posedând diferite
grade de similitudine structurală sau dinamică sunt convențional numite cu același nume
concept.

Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relația

dintre artă și realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a
realității și reflectarea ei veridică, obiectivă în creație.

Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra romanului și

în dramaturgie. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de
către scriitori raporturilor dintre om și mediu, dintre individ și societate. Elementele unui
stil realist pot fi identificate în diferite culturi și epoci istorice.

În cea de-a doua parte a secolului XIX, realismul capătă, pe plan european, caracterul unui
curent, al unei orientări estetice, teoretizate de către artiști și de către critici și ilustrate prin
numeroase creații. Autori celebri de romane realiste sunt considerați a fi Honoré de
Balzac, Stendhal și Gustave Flaubert în Franța, Charles Dickens și William Makepeace
Thackeray înAnglia, Lev Nikolaevici Tolstoi, Feodor Mihailovici Dostoievski și Ivan
Sergheevici Turgheniev în Rusia.

În opoziţie radical cu sensul ştiinţific pe care noi îi atribuimtermenul de ,,realism”,

realismul scolatic a avut la bază două teze caracteristice:-universaliile (genuri şi specii)
constituie esenţa realităţii; universaliile există înainte şi independent de lucrurilor
individuale. Realiştii reluînd veche poziţie idealistă a lui Platon afirmau că “universalia
sunt realia” şi considerau că noţiunele generale, abstracţiile, universaliile au o existenţă de
sine stătătoare şi anterioară lucrurilor.
Spre deosebire şi în opoziţie cu realismul, nominalismul susţinea în esenţa ca: -
ideile generale –universaliile- n-ar fi decît simple denumiri ale lucrurilor, fără un
correspondent obiectiv în afară. Aspectele de generalitate n-ar avea în acest caz un
character real, ci numai individual, singuralul; singularul există înaintea generalului.
Pentru o istorie a gîndirii ştiinţifice, existenţa curentului nominalist prezintă o
deosebită importanţă; aceasta pentru faptul că în procesul dezvoltării ideologiei feudale,
doctrina nominalistă – deşi nu poate fi suprapusă ştiinţeipropriu-zise – era foarte apropiată
de aceasta prin tendinţele ei progresiste, prin orietarea ei principală spre datele experienţei.
Pornind de la filosofia lui Aristotel, nominaliătii susţineau, dimpotrivă, că numai lucrurile
individuale au existenţă reală, că ideile, concepţiile, noţiunele, universaliile sunt simple
nume date lucrurilor, respective că, “universalia sunt nomina”.
O concepţie concepută incă de filosofia antică, a căpătat în filosofia Evului Mediu o
expresie pregnant: “material este principiul de individuaţie”. Dacă avem in vedere acest
principiu recunoscut înca de antichitate privind coleraţia strînsă, intimă dintre materie ăi
lucrurile individuale vom înţelege mai bine substratul filosofic şi însemnătatea luptei în
care nominalismul miedieval a dus-o în apărarea noţiunii de “individual”. Materialitatea a
ceea ce este individual, imaterialitatea – natura obievtivă şi iluzorie – a cea ce este
universal, “generalul” aceasta este semnificaţia principal şi caracteristică a nominalismului
miedieval, căruia aristotelismul i-a dat un impuls puternic şi un support ideologic adecvat,
în luptă contra ortodoxiei clericale.