STRADA – SPAȚIU SOCIAL

Spațiul social al orașului și reflectarea acestuia în denumirea străzilor

În eseu se analizează transformarea spațiului social al orașului în ultimii o sută de ani. Am

examinat principalele etape de formare a spațiului social al orașului și am căutat specificul
fiecăreia dintre ele. De asemenea, am conchis observații despre fixarea spațiului social al
orașului prin modificarea sistemului toponimic al orașului. Accentul este pus pe influența
schimbărilor sociale și politice la toponime, adică, am analizat problemele de bază cauzate de
schimbări în sistemul toponimic a orașului.
Cuvinte cheie: Oraș, stradă, spațiu social, toponim.
Începutul secolului XXI, de fapt, ca și secolul trecut, a fost marcat de "creștere revoluționară a
maselor." În diferite părți ale lumii au izbucnit așa-numitele "revoluții colorate", cerând
recunoașterea punctului lor de vedere asupra lumii și structurii acesteia (corect, în opinia lor).
Acțiunea radicală a "masele revoluționare" câștigatoare sunt însoțite de ritual de demolare a
monumentelor liderilor epocii apuse. Poate că exemplul cel mai frapant al luptei nemiloase cu
monumentele în acest moment sunt evenimentele recente din Ucraina. Cu toate acestea, astfel de
acțiuni de distrugere a "moștenirii blestemate a trecutului" sunt comune tuturor epocilor
revoluționare, indiferent de timp și de continent. Datorită rapoartelor mass-media moderne
despre distrugerea arhitecturii de memoriu, informația se răspândește în întreaga lume, știrea
devine imediat hit in top, ca și în cazul de demolare a monumentului lui Saddam Hussein din
Bagdad, în 2003. În acest context, eșec complet neobservat apare pe un sistem toponimic pre-
existent al orașului ("organizat într-un anumit fel cu ansamblul de toponime" ale unui anumit
grup etnic într-un timp dat și într-un anumit domeniu).
S-ar părea că dorința de a construi ceva nou, echipat în mod corespunzător, și problema de a
schimba sistemul mondial toponimic și aspectul așezărilor - sunt fenomene care în mod
semnificativ sunt distanțate unul de altul. Cu toate acestea, o privire mai atentă arată că procesul
de redenumire sau demolarea a monumentelor și structurilor arhitectonice "ideologic nocive" (de
exemplu, edificiile religioase) este în mare parte cauzate de necesitatea de a se adapta noii
conduceri, care este în necesitate de un spațiu social corespunzător ideologiei câștigătoare. Cu
toate acestea, spațiul social există numai atunci când este fixat, prin urmare, ar trebui să se facă
mențiune la personajele lui simbolice, care de secole sunt eternizate în monumente și
urbanonime - numele obiectelor urbane liniare (străzi, piste, alei și așa mai departe).
Spațiului social poate fi înțeles ca un fel de "hartă locală", în care sunt marcate dealurile
existente, platourile, și așa mai departe. Și "vârfurile" de pe această hartă pot fi prezentate ca
reprezentări materiale (Ordine, arhitectură, sculptură, etc.) cât și necorporale (imnuri, nume de
locuri și așa mai departe). Simbolurile toponimice care încep să fie utilizate de noua conducere,
re-codifică spațiul social preexistent, punând de multe ori individul în eroare, astfel încât codul
vechi era deja cunoscut și angajat în conștiința societății, permitând unei persoane să navigheze
fără efort terenul. Mai mult decât atât, orientarea are loc atât în sens propriu, cât și figurativ.
Potrivit modului în care simbolurile sunt prioritare unul față de altul, persoanele își determină cu
ușurință vectorul de mișcare.
Spațiul social trebuie să corespundă realităților socio-politice și economice ale vremii. Vechile
simboluri, necorespunzătoare noii aspirații ideologice sociale, sunt în conflict cu dorința de a trăi
ceva nou. Prezența în comunitate și, în același timp caracterul antagonist al direcției „vârfurilor”
existente, va semăna cu cea a fabulei lui Krylov "Racul, lebăda și știuca", care au un impact
negativ asupra societății în ansamblu, iar individului îi va fi forma sentimentul de insecuritate.
Poate că motivul pentru schimba ceva complet neutru în raport cu ideologia sactuală de nume
datorită faptului că acesta, după cum a menționat Bourdieu în Distinction, este în condradicție cu
"revoluționarul", prin melodicitatea sa specială ușor de configurat în mod pașnic, în loc să
producă o dorință de a conduce o activitate revoluționară activ și să "remodeleze" societatea.
Formarea unui spațiu social legitim al orașelor istorice moderne a avut loc în mai multe etape. În
primă etapă, formarea spațiului social urban apare în mod natural în cursul dezvoltării unei
anumite localități. Numele de străzi, piețe, benzi și alei au provenit de la: numele porților și
bastioanelor, precum și bisericilor sau tractelor orientative (Brandenburg, Spassky, Friedland și
altele); afilierea profesională a societății (Potter și altele); reședința compactă a unui grup etnic
(strada Armeană, etc.); caracteristicile fizico-geografice (Sivtsev Vrazhek, Dirt, Rock, Moss,
etc.); numele unor așezări (strada Tighina, strada Chișinăului, strada București, etc.); de la
nume de persoane - nume, prenume, patronimic (strada Lăpușneanu, Alexander, Petru și alții);
nume de râuri sau de alte bazine de apă (splai Bahlui, Râpa Galbenă, Neva, Divina și așa mai
departe.); caracteristici inerente liniare ale obiectului (strada Teilor, aleea Clasicilor și așa mai
departe). Când vorbim despre provenirea numelui strazii de la nume de personalități, se observă
accentul pus pe o singură personalitate importantă însemnată din istoria sociatății la numirea unei
străzi din „epicentrul” orașului (bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Iași, bulevardul Ștefan cel
Mare și Sfânt).
După al doilea război mondial s-au făcut schimbări semnificative în numele ulterioare ale
spațiilor urbane. Localitățile au suferit daune considerabile. După restaurarea orașelor este
nevoie de a perpetua memoria apărătorilor și eliberatori de așezări și de a elogia actul păcii și
terminarea războiului. Astfel, în orașele orașele din România au început să apară denumiri care
conțin cuvintele: victorie, pace, unire, independență, națiune, cum ar fi Piața Victoriei, Piața
Unirii, Bulevardul Independenței, Piața Națiunii. Considerabilă este perioada după anii ’90 ai
secolului XX. Această perioadă se caracterizează printr-o reîntoarcere la rădăcinile istorice -
străzi, alei, piețe și așa mai departe, au revenit la numele lor originale. Astfel,de exemplu, în
Chișinău au fost redenumite străzile Cosmonauţilor şi Diordiţa în strada Constantin Tănase şi,
respectiv, strada Eugen Doga. În cazul străzii Eugen Doga, s-a depăşit obişnuinţa de a elogia
personalitățile doar „post-mortem”, aceasta fiind o mișcare deosebită în dezvoltarea
contemporană a societății care reprezintă în premieră o aprecierie a prezentului, nu doar a
trecutului sau o doleanță pentru viitor. De asemenea străzile care aveau denumirea provenită de
la numele unor așezări, au fost redenumite cu echivalentul românesc original, de exemplu –
Benderskaia în strada Tighina, Prospect Molodej în strada Stundenților, Fapt surprinzător, dar
denumirile originale, în ciuda faptului că au fost oficial "uitate", au continuat să existe în
sistemul toponimic, influențând asupra formării spațiului social al capitalei. Astfel, formarea
spațiului social al orașelor este încă un proces nefinalizat. Încercările ai secolului trecut, din nou,
schimbarea denimirilor de locuri în oraș conduce la apariția de tensiuni sociale. Fără îndoială,
spațiul social al orașului a fost considerabil ideologizat, dar majoritatea oamenilor s-a obișnuit cu
aceste nume, și, după cum a menționat Ion Ștefăniță în articololul despre Importanța denumirii
străzilor în contextual orașului ca spațiu social, înainte de a "remodela" spațiul familiar al
orașului de dragul procesului de de-ideologizare, care este, în principiu, un alt vector de mișcare
politică, este absolut necesar să se solicite avizul cetățenilor înșiși despre posibilele modificări.
Atitudinea iresponsabilă asupra toponimelor în oraș duce la situații în care, în același timp, în
diferite părți ale orașului există străzi cu același nume, sau în cazul în care refuzul la titlurile
anterioare, duce la dificultăți de orientare în oraș. Dacă ne întoarcem la experiența orașelor
europene, se păstrează, în mare parte, conservate denumirile istorice ale arterelor urbane, și
monumente stau de secole pe postamente. Aparent, siguranța toponimelor orașului și arhitecturii
monumentale mărturisește nu numai și nu atât de mult de despre democrație, ci despre etapa
evolutivă (mai degrabă, decât revoluționară) de dezvoltare.
În ciuda prezenței unor elemente similare, utilizate în formarea spațiului social, există o serie de
diferențe, caracteristice pentru diferite perioade istorice din istoria orașului și a țării. Fiecare
dintre aceste elemente are o influență semnificativă asupra formării spațiului social al orașului în
ansamblu și al părților sale individuale. Mai mult decât atât, aceste elemente, în ciuda
contradicției aparente, la o examinare mai atentă, sunt de aceeași natură. Reținem că imaginea
orașului este formată nu numai de simboluri materiale (edificii ce țin de arhitectura memoriei și
spațiul sacru), dar și necorporale - sistemul toponimic. În sistemul toponimic general, este o
reflectare a istoriei, devine un fel de memorial la diferite evenimente socio-politice din
comunitate. Locul nume - una dintre componentele spațiul social al orașului.
Ca urmare, toponimele au format un spațiu unic al orașului. Deși, în ochii omului modern,
denumirile par un pic stranii, ele ajută cetățenii să navigheze cu ușurință în spațiul orașului. În
așa mod, acestea permit vizitatorului să se adapteze suficient de repede spațiului urban.

Bibliografie
Pierre Bourdieu, Distinction, 1979
Martin Heidegger, The principle of reason, 1957
Martin Heidegger, Originea operei de artă, 1935
Notițe de la conferința Spațiul sacru și arhitectura memoriei astăzi, moderator: Augstin Ioan, 22
octombrie 2015
Articolul Importanța denumirii străzilor în contextual orașului ca spațiu social, plublicat de Ion
Ștefăniță, 1999