Sunteți pe pagina 1din 24

NORMA JURIDICA

1) Conceptul si particularitatile normei juridice


2) Clasificarea normelor juridice
3) Structura normei juridice
4) Actiunea normei juridice in timp , spatiu , asupra persoanei.

1
Conceptul si particularitatile normei juridice

Notiunea si trasaturile esentiale ale normei juridice.

Norma - reprezinta in sine o idee despre un comportament permis in unele sau


alte imorejurari , situatii , conditii. Sociologul Habermas caracterizeaza normele ca
asteptari care incorporeaza dimensiunea lui “trebuie sa fie”

O modalitate a normelor sociale sint normele juridice.Aprecierea si cunoasterea


mai corecta a normei juridice implica atit caracterizarea trasaturilor comune tuturor
normelor sociale,cit si caracterizarea trasaturilor lor specific. Punctul de pornire la
caracterizarea ei e urmatorul:

“Orice norma juridica e norma sociala,insa nu fiecare norma sociala e si


juridica.”

Norma juridica – o regula de conduita , generala si impersonala, tipica , strict


determinate si obligatory , stabilita cu scopul de a apara, a consolida, a dezvolta si a
promova raportul si rinduiala sociala favorabila si convenabila majoritatii si totodata ,
de a realiza acea finalitate pe care o urmareste si o serveste norma juridical si care , la
nevoie , este asigurata prin forta de constringere a statului.

.●Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de
conduita, stabilita sau sanctionata (autorizata) de stat, menita sa reglementeze cele
mai importante domenii de activitate umana si ocrotita, in caz de necesitate, de forta
de constringere a statului.
In lit de specialitate se intilnesc mai multe definitii.
Nicolae Popa : “Norma - regula generala si obligatorie de conduita al carei scop este
acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale
statala, in caz de nevoie prin constringere”

Gh. Lupu : “Norma Juridica - regula sociala de conduiat generala si obligatorie,


elaborata,recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa ,daca e cazul prin forta
de constringere.

N. Korkunoy “ Norma juridical – esenta regulii “cum trebuie sa fie” – esenta supunerii;
ele intodeauna ordona, indica ce si cum trebuie sa fie facut pentru diferentierea
intereselor conflictante”.

2
Analizind elementele ce formeaza definitiile putem mentiona urmatoarele idei
despre normele juridice :

1)Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de


stat.Ele exprima vointa statului, indreptata spre reglemntarea unui anumit tip
de relatii din societate.

2) N.J. are un caracter general. Ea stabileste trasaturile tipice ale situatiilor de


viata,la aparita carora trebuie aplicat indicele-tip al relatiilor sociale.Acest
indice este determinat de norma.
3) N. J. are menirea de a reglementa nu o relatie singular ,ci un tip de relatii.
Prin aceasta ea difera de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor unor cazuri
concrete) si a dispozitiilor lor indiviuale. Ea este destinata unui cerc de
persoane determinate prin indicia – tip (cetateni , persoane fizice , juridice ,
persoane oficiale)
4) Un indiciu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin forta de
constringere. Dreptul n-are nici o valoare fara un aparat in stare sa impuna
prin constringere respectarea normelor de drept.
5) N. J. este elementul de baza al sistemului de drept , este celula de baza a
dreptului, sistemul juridic elementar.(Dreptul este „pluralul”,norma jur. este
„singularul”). Este una din categoriile centrale ale dreptului, atit ca element
fundamental a sistemul de drept pozitiv, cit si ca obiect de cercetare a stiintei
dreptului in general , si a teoriei filosofiei in special. Prin studiul normei juridice
se poate patrunde in esenta intregului sistem de drept. Intregul nu poate fi
inteles decit prin analiza partilor sale component. Ea a fost comparata cu o
celula primara sau cu un atom al sistemului de drept.

Scopul normei juridice : Scopul normei juridice este de a permite viata in


societate. Din mimentul in care oamenii traiesc in comunitate , ei au nevoie de reguli
de conduit. Starea de anarhie , adica starea in care nu exista alta regula decit bunul
plac al fiecaruia, este imposibila pentru viata. Aceasta ordine necesara se asigura prin
regula de drept. Este dictata de nevoia umana de Securitate si justitie. Jean Dabin
afirma ca norma juridical urmareste scopul de a apara, a consolida, a dezvolta si a
promova raportul si rinduiala sociala favorabila si convenabila majoritatii si totodata ,
de a realiza acea finalitate pe care o urmareste si o serveste norma juridical.

3
Caracteristicile normei juridice
●Norma juridica se caracterizeaza prin 5 elemente:

 Imperativul ipotetic
 Constringerea
 Validitatea
 Inlantuirea
 eficacitatea.

1. Spre deosebire de norma morala care apare ca un imperativ categoric(“sa nu


minti” , “sa nu furi), norma juridical este un imperativ ipotetic.Prevederile ei
sunt subordinate unei conditii(“daca nu-ti platesti datoriile,iti vor fi confiscate
bunurile”)
2. N.J. spre deosebire de cea morala,comporta o constringere.
3. Conceptul de validitate e unul din conceptele cheie prin care Kelsen
fundamenteaza teoria pura a dreptului. In viziunea lui,validitatea este conditia
existentiala sine qua non (fara de care nu se poate, indispensabila) a normei
juridice. Validitatea unei norme nu poate nu poate avea fundament decit
validitatea altei norme.
4. Inlantuirea n.juridice rezulta din faptul ca norma juridical constituie un
element al totalitatii, o veriga dintr-un sistem de norme care trebuie sa fie
coerent ordonat. Normelle juridice formeaza un sistem logic perfect , uniform,
unitar.
5. O norma juridica este valabila numai daca e efectiva. O norma care nu este
aplicata, nici urmata nicaieri si niciodata, care nu beneficiaza de un minim de
“eficacitate” nu este recunoscuta drept o norma juridica.
●Mircea Djuvara indica 4 elemente distincte per norma juridica:
a. reglementeaza numai intentii exteriorizate;
b. obligatiile ei au un character atit pozitiv, cit si negativ;
c. obliga numai fata de altul(altii)
d. )constringerea (sanctiunea) intervine invariabil din exteriorul persoanei.

●Geny Francois,jurist francez sustine ca normele juridice se disting de cele morale


prin:

a. sanctiunile din afara;


b. ideea de just;
c. imperativul categoric al normei juridice.
●N.S.Timocheff distinge urm.caracteristici

1) recunoastrea lor de catre membrii grupului;


2) respectarea acestoa in calitate de comandamente generale;
3) recunoasteea normelor juridice de catre guvernanti;
4) garantarea lor de catre guvernanti.

4
● N.Popa mentioneaza trasaturile
a) N.J are un caracter general si impersonal;
b) Are un character tipic;
c) Implica un raport intersubiectiv;
d) Este obligatorie.

Din tratatul lui Gheorghe Avornic destingem urmatoarele particularitati:


A. Cacaracterul statal
Toate normele juridice sunt adoptate si sanctionate de catre stat.
Caracterul statal al normelor juridice rezulta din faptul ca ele sint elaborate de catre
stat prin profesul de legiferare. Substanta lor o constituie vointa organului competent
de a le elabora. De asemenea , unele reguli sociale pot fi recunoscte si validate de catre
stat ( Ex : obiceiurile). Aici putem mentiona si acceptarea de catre stat a unor
dispozitii externe ( Ex: norme de drept international); O regula de conduit sociala ,
fiind recunoscuta sau acceptata de catre stat si elaborate de catre organul competent ,
poate deveni norma juridical.
B. Caracterul coercitiv
Blaise Pascal : “Justia fara forta este neputincioasa”
Perceptele, legile , regulile elaborate de stat, care guverneaza activitatea umana in
societate , sint impuse , la nevoie, prin constringere sociala , altfel spus – prin forta
publica. Dreptul , in ansamblul sau se realizeaza in mod liber. Constringerea este o
exceptie. Ea imbraca haina raspunderii juridice. Constringerea se realizeaza numai pe
baza normei juridice si in limitele ei. Fara aparatul de constringere , dreptul nu ar
exista.
Mijloacele de constringere sunt multiple si apartin administratiei si justitiei , in
special : judecatorul , procurorul, politistul , inchisoarea; In statul de drept ei sunt
pilonii democratiei , deoarecele reprezinta speranta si siguranta cetatenilor. Caracterul
coercitiv este inerent normei juridice.
C. Generalitatea normei juridice.
Generalitatea normei de drept rezulta din caracterul sau abstract, tipic, impersonal
si permanent. Norma juridical nu reglementeaza situatii concrete. Ea creeaza
tipare, in care intra un numar nelimitat de cazuri concrete , repetabile in timp si
spatiu. Creind tiparul, nu se are in vedere un anume caz concret sau o persoana
determinata. Aplicarea normei juridice ramine deschisa tuturor persoanelor.
Restringerea sferei persoanelor la care se aplica regula de drept, chiar pina la o
institutie impersonala, cum ar fi “Presedentia Republicii” sau “Tronul Spaniei” , nu
schimba caracterul general al normei.

5
D. Caracterul obligatoriu.
Respecta legea oricine ai fi , orice ai face , oriunde te-ai afla.
Se traduce simplu in idea ca regula de drept trebuie respectata. Elaborata in
vederea unui scop determinat : organizarea comunitatii, functionarea sau
directionarea ei etc., incalcarea ei ar contravene finalitatii sale. Caracterul
obligatoriu se asigura , daca este cazul , prin constringerea statala. Natura
obligatorie a normei de drept asigura finalitatea ei.Caracterul obligatoriu stabileste
anumite drepturi si obligatiii.

- N.J. prescrie o conduita tipica – caracterul tipic are in vedere insusirile


semnificative ale relatiilor sociale si nu acele diferente nesemnificative.
Devine un etalon cu ajutorul caruia statul apreciaza conduit cetatenilor in
diferite situatii concrete.
- Caracter Prescriptiv – stabileste cee ace trebuie sa fie si nu ceea ce este.
- Caracter Volitiv – intruchipeaza si oficializeaza cointa sociala , iar intr-un
stat democratic – vointa generala majoritara.
- Implica un raport intersubiectiv – Imagineaza omul in raport cu semenii
sai. Schimbul just intre persoane aflate permanent in relatie , schimb
stabilit in anumite limite. Drepturile persoanei se intind pina acolo unde
incep drepturile altei persoane.

Scopul normei juridice este acela de a asigura convieţuirea socială în direcţia


promovării şi consolidării relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor ce guvernează
societatea respectivă. Prin intermediul normelor juridice se reglementează în forme
specifice dreptului relaţiile interumane .Norma juridică este elementul constitutiv sau
"celula de bază" a dreptului.

6
Clasificarea normelor juridice
A clasifica – a sistematiza , a aranja intr-o anumita ordine , a determina in ce
grup , in ce categorii poate fi impartit un tot intreg.
A clasifica normele juridice inseamna a le grupa pe categorii pentru a ne
orienta in oceanul de norme juridice care ne inconjoara , a le recunoaste , a le
deosebi mai usor in cazul realizarii lor. Clasificarea prezinta un interes deosebit
din punct de vedere theoretic, cit si din punct de vedere practic.
Ramura de drept –constituie un criteriu important pentru clasificarea
normelor juridice, datorită faptului că, la rândul său, ramura de drept are la
bază drept criteriu fundamental domeniul relaţiilor sociale reglementate şi
unele criterii auxiliare precum: metoda de reglementare, principiile de ramură
etc.
I. Potrivit acestui criteriu normele juridice pot fi:
1. Norme de drept constituţional;
2. Norme de drept penal;
3. Norme de drept civil;
4. Norme de dreptul muncii
5. Norme de drpet administrativ
6. Norme de drept Familial etc.

II. Forţa juridică a actului normativ –în care sunt cuprinse normele juridice
constituie şi aceasta un criteriu important. Desemneaza locul pe care il ocupa
actul normatic dat in sistemul actelor normatice. În dependenţă de forţa
juridică a actului normativ în care sunt cuprinse, în legi care la rândul său se
subîmpart în:
a) Norme juridice cuprinse în Constituţie , legi constitutionale;
b) Norme juridice cuprinse în legi organice;
c) Norme juridice cuprinse în legi ordinare;
d) Norme juridice cuprinse în hotărâri normative ale Parlamentului;
e) Norme juridice cuprinse în decrete ale Presedintelui;

7
f) Norme juridice cuprinse în ordonanţele Guvernului;
g) Norme cuprins in hotariri ale Guvernului
h) Norme juridice cuprinse în alte acte normative. ( ordine minesteriale si
departamentale, normele din actele normative ale autoritatilor publice locale).
Distincţia prezintă o mare importanţă mai ales atunci când o relaţie cade
sub incidenţa mai multor norme cuprinse în acte normativ –juridice diferite.
Astfel va fi aliate norma ce se conţine în actul forţă juridică mai mare.
III: Structură logică (tehnico-legislativa) luată drept criteriu clasifică
normele juridice în:
1. Norme juridice complete –sunt acele norme care conţin în textul lor cele trei
elemente de structură logică:
2. Norme juridice incomplete –sunt acele ce se caracterizează prin lipsa unui
element al structurii, element ce poate fi găsit sau în alt act normativ.
- norme de trimitere – cele care necesita luarea in consideratie al textului
complet al actului normativ dat
- norme albe – cele care necesita luarea in consideratie a textelor altor
acte normative.
IV. Sfera de aplicare tot constituie un criteriu de clasificare a normelor
juridice.
1. Normele generale - au sfera cea mai largă de aplicare, cu tendinţă de a
epuiza întreaga arie a sistemului de drept. Uneori se spune că aceste norme
formează dreptul comun. Multe norme din codul civil reprezintă dreptul comun
unele relaţii din dreptul comercial sau din alte ramuri.
2. Normele speciale - sunt acelea cere îşi limitează efectul la raporturi şi arii
bine determinate. De exemplu, partea specială din dreptul penal se ocupă în
mod concret de diferite categorii de infracţiuni. Acelaşi lucru l-am putea spune
şi despre normele juridice care constituie partea specială din Dreptul civil sau
despre procedurile speciale din Codul de procedură civilă etc.
3. Normele de excepţie - se abate de la regula generală. Aici se întâlnesc şi
excepţii la excepţii care duc la regula generală.
V. După criteriul conduitei prescrise pe care subiectele de drept trebuie să
o aibă într-o anumită relaţie socială se disting:
1. Norme juridice imperative - care impun o anumită acţiune sau inacţiune şi
de aceia se mai numesc şi categorice.

8
Ele sunt normele de la care nu se poate deroga şi ceea ce le este specific este
faptul că odată împlinite condiţiile prevăzute de ipoteza normei –chiar dacă
aceasta depinde de voinţa subiectului –comandamentul cuprins în dispoziţie se
adresează destinatorului, în mod categoric. Dispoziţia normei intervine în mod
necondiţionat.
La rândul lor normele imperative pot fi:
a) Norme onerative – care prescriu în mod expres obligaţia săvârşirii unei
acţiuni. Drept exemplu ne poate servi aliniatul (4) al art.48 al Constituţiei
Republicii Moldova prevede: „Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le
acorde ajutor”.
b) Normele prohibitive –sunt acele care interzic săvârşirea unei acţiuni, a unei
fapte. Acestei categorii de norme juridice îi aparţin marea majoritate a normelor
de drept penal, numeroase norme de drept administrativ.
Astfel de normă prohibitivă este cea prevăzută de Codul familiei, care arată că
„este oprită căsătoria între rude în linie dreaptă, precum şi în linie colaterală
până la al patrulea grad”.
Împărţirea normelor în onerative şi prohibitive nu trebuie văzută mecanic,
întrucât depinde din ce punct de vedere abordăm norma pentru a vedea dacă
interzice sau obligă săvârşirea unei acţiuni. De exemplu, interzicând căsătoria
între anumite persoane, norma juridică dă dreptul organelor de stat să anuleze
căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor.
Deci fiind normă prohibitivă ea devine onerativă pentru organul de stat.
Normele penale interzic săvârşirea unei acţiuni dar în acelaşi timp obligă
organele de stat să urmărească şi să sancţioneze pe infractor.
2. Norme juridice dispozitive - sunt acele norme care acordă posibilitatea
unui larg compartiment subiecţilor de drept, adică normele care nici nu obligă
nici nu interzic o acţiune.
Astfel dreptul de recurs al părţilor în proces este o normă dispozitivă pentru că
lasă la aprecierea părţilor dacă vor uza s-au nu de această cale de atac.
La rândul lor aceste norme pot fi:
a). norme permise –sunt acele norme care permit o anumită conduită. Ele lasă
la latitudinea subiectului de drept posibilitatea de a-şi alege singur
comportarea şi de a-şi stabili singur poziţia într-un raport juridic.
Majoritatea autorilor drept exemplu dau declararea apelului împotriva
sentinţelor instanţelor judecătoreşti de apel, la contestaţiile în anulare a

9
hotărârilor judecătoreşti irevocabile ori la cererile de revizuirea a hotărârilor
judecătoreşti rămase definitive.
Deci normele permisive lasă la aprecierea părţii din proces posibilitatea de a
declara sau nu apel împotriva sentinţelor pronunţate de prima instanţă de
judecată sau de a declara recurs împotriva hotărârilor instanţelor de apel.
b) normele supletive –sunt acele norme care acordă posibilitatea subiectului să
aleagă una din variantele de conduită prevăzute de normă
Mulţi autori susţin că normele supletive înlocuiesc tăcerile, uitările, impreciziile
voinţei private, că în cazul în care contractul este mult sau dispoziţiile sale
sunt nesigure, părţile sau judecătorul recurg la norma legală.
Legiuitorul oferă celor interesaţi, sub forma unor norme supletive, contracte tip
pregătite în întregime, adoptate nevoilor curente ca de exemplu contractul de
vânzare, împrumut, mandat, pentru că încheierea actelor de drept privat să fie
rapidă, părţile rezumându-se să stabilească doar elementele esenţiale, ca de
exemplu, cuantumul chiriei sau durata încheierii.
Respectarea normelor supletive nu este însă facultativă. În cazul în care norma
juridică nu a fost înlăturată prin dispoziţia de voinţă contrară a celor interesaţi,
norma supletivă obligă, în aceiaşi măsură, ca şi norma de la care nu poate
deroga nici părţile, nici judecătorul.

Criteriul sociologico-juridic
1. Norme juridice punitive – sunt cele prin care se aplică sancţiuni, potrivit
procedurilor pe care legea le stabileşte.
2. Norme juridice simulative –sunt cele care prevăd mijloacele şi forme de
cointeresare a subiecţilor; distincte, premii, decoraţii, recompense, titluri de
onoare, ele precizează cu exercitate condiţiile în care acestea pot fi acordate de
către instituţiile şi organele abilitate de lege.

După alte criterii normele juridice se clasifică în:


1. Norme juridice organizatorice – acele care privesc organizarea instituţiilor şi
organelor sociale, în conţinutul normei fiind reglementate: modul de înfiinţare,
scopurile, competenţele, relaţiile cu alte instituţii. Scopul primordial al acestei
norme este acela de a fundamenta cadrul legal de funcţionare a instituţiilor şi
organismelor respective. Ca exemplu ne poate servi: legile de organizare şi
funcţionare a ministerelor, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului ş.a.

10
2. Norme supletive –sunt cele care, când subiecţii tac, suplinesc voinţa
acestora.
3. Norme de împuternicire sau de competenţă –sunt acele norme prin care se
formează anumite drepturi şi obligaţii sau atribuţii ale subiecţilor de drept.
Literatura de specialitate cunoaşte şi alte criterii sînt afară de cele enumerate
aşa criterii ca: conţinutul lor (se disting norme materiale sau de conţinut şi
norme procedurale s-au de formă) sau durata acţiunii lor (în raport cu care
avem norme stabile sau cu durată nedeterminată şi norme temporare sau cu
durată determinată).
4. Normele-definitii - nu cuprind reglementari de conduit , ci defines, descriu sau
confera obligatoriu – un anumit inteles unor termini ai limbajului juridic. Ele au
menirea de a da precizie si inteles clar unor notiuni juridice.

11
Structura normei juridice
Structura normei juridice reprezinta in site structura ei interna, forma ei
interna, modul de legatura si ordinea aranjarii elementelor sale componente.

Problema structurii normei juridice este in fond ,aceea a exprimarii cit mai
exacte, intr-o forma corespunzatoare, a imprejurarilor la care se refera conduita de
urmat, si a consecintelor juridice ale realizarii sau nerealizarii acestei conduit.
●Structura N.J poate fi abordata din 2 puncte de vedere:

A. Constructia externa – tehnico-legislativa


B. Constructia interna – logico-juridica;
 Dispozitia
 Ipoteza
 Sanctiunea
- Partea static , interna , stabila a normei juridice.

A
Structura tehnico-legislativa
Are in vedere forma exterioara de exprimare a continutului , la redactarea ei, care
trebuie sa fie concreta , concise si clara.
Structura tehnico-legislativa inseamna dispunerea normelor juridice pe articole
, alienate, subalineate si gruparea acestora in sectiuni , capitol, titluri, pina la
constituirea unor coduri, cum sint cel penal , civil , constitutional etc., care alcatuiesc
, de regula , sediul principal al materiei pentru o ramura de drept.
Codificarea si sistematizarea normelor juridice constituie un domeniu deosebit
de important al practicii legislative , care priveste terhnica elaborarii actelor
normative.
Formeaza structura externa si dinamica a acesteia. Ea este corelata cerintelor
mereu shimbatoare pe care le inainteaza procesul de elaborare legislative intr-un stat,
la diferite etape ale dezvoltarii sale.
Forma exterioara de exprimare a continutului si a structurii logice a acesteia.

Necesitatea structurarii:
- Nu toate normele sunt formate expres din toate cele 3 elemente;

12
- Numeroase acte normative cuprind decit unul sau doua elemente -> restul
urmeaza a fi gasite pe calea interpretarii logice sau urmind a fi gasite in
continutul altei norme juridice din cuprinsul aceluiasi act normative sau al
altui act normative;
- Vizeaza structura externa si dinamica a normei juridice. Ea trebuie sa fie in
pas cu principiile si regulile generale de tehnica juridica;

B
Structura logico-juridica (interna)
- Partea static , interna , stabila a normei;
- Ipoteza, dispozitia , sanctiunea
- In cazul in care (ipoteza) , atunci trebuie sa (dispozitia) , altfel
(sanctiunea)

1. Dispozitia.

- partea cea mai importanta a normei juridical


- reprezinta acel element care prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta
ipotezei date sau : care sint drepturile si obligatiile corespunzatoare a
subiectilor vizati de norma juridica;
- cuprinde comandamentul , imperativul normei , elementul sau rational.
- Dispozitia poate ordona o anumita conduit – contine obligatia de a savirsi
anumite actiuni.
- formulează conduita propriu-zisă ce trebuie urmată (obligatorie, interzisă,
permisă, alternativă etc.);
Clasificarea:

1) Dupa gradul de determinare a conduitei prescrise

A. Determinate
B. relativ determinata.

Determinate - atunci cind stabileste categoric si fara nici o posibilitate de derogare


drepturile si obligatiile subiectilor vizati de legiuitor. Conduita este strict ceruta de lege
prin formularile “trebuie “ , “este obligat”.

Relativ Determinate - gasim variante sau limite ale conduitei urmind ca subiectii sa
aleaga una dintre ele sau singuri sa-si determine,in limitele propuse,conduita lor.
Sunt prezente formulele: “este in drept” , “are dreptul” , “este indreptatit” , “poate”.

13
2) Dupa caracterul conduitei prescrise si dupa latitudinea lasata destinatarilor lor.
A. imperative(categorice)
B. permissive.

Imperative sint dispozitiile care impun un respect absolut de la care nu se poate


deroga. Aceste dispozitii,in functie de prescriptia ce o contin pot fi onerative si
prohibitive.

 Onerative prin prescriptia lor comanda,ordona,impun o actiune,pretind o


conduita active a destinatarilor.
 Prohibitive prin prescriptia lor interzic,direct sau indirect,o anumita
actiune si se regasesc in dreptul penal(disp.privind infraciunile) si in
dr.administrativ(disp.privind contraventiile).

Permisive - dispozitia nu cuprinde un imperative evident : ea nici nu ordona , nici nu


interzice. Stabilesc capacitatea juridical sau competenta, acorda imputerniciri , ofera
posibilitatea de exercitarea a anumitor drepturi. Lasa la latitudinea subiectilor sa
aleaga conduit pe care doresc sa o urmeze.

2. Ipoteza

Ipoteza este acea parte a normei jur care determina cercul de subiecti,carora le
este adresata norma,si stabileste conditiile,imprejurarile sau faptele la care se refera
prescriptia acesteia.

- orice norma de drept concretizeaza subiectii de drept, carora ea este destinata.


Eexemplu: cetatean , parinte, apatrid, copil) , (persoana fizica , juridical, oricine , toti ,
fiecare);
- Conditiile, imprejurarile la care se refera prescriptia n.j. pot consta intr-o stare
de drept; in anumite circumstante de fapt; intr-un amestec al celor doua.

Starea de drept.Uneori aplicarea unei prescriptii normative este conditionata de o


stare de drept preexistenta.
Circumstante de fapt. Aceste circumstante pot fi:

- fapte naturale(de exemplu,deschiderea succesiunii in urma decesului


persoanei fizice),
- fapte ale omului,material (furtul)
- intelectuale(utilizarea numelui altei persoane).

14
Amestec de stari de drept si de fapt.Uneori aplicarea normei este conditionata de
preexistenta unei stari de drept,careia I se adauga anumite fapte sau manifestari de
vointa. De exemplu, abuzul de putere sau abuzul de erviciu presupune mai intii o
stare de drept ( faptul de a fi o persoana cu functie de raspundere) si apoi o stare de
fapt (folosirea intentionata a situatiei de serviciu)

Ipoteza determinata – este stabilit exact cercul de subiecti carora le este adresata
norma si imprejurarile la care se refera prescriptia.
Ipoteza este relativ determinata in situatia in care imprejurarile de aplicare a
prescriptiei normei,prin natura lor,nu sunt formulate in mod detaliat.

In dependenta de nr. imprejurarilor in care se aplica dispozitia normei,ipotezele pot


fi simple sau complexe.

●Ipotezele simple sint cele in care este formulata o singura conditie sau
imprejurare pentru a se aplica dispozitia normei juridice.
●Ipotezele complexe sint acele in care sint formulate 2 sau mai multe conditii si
imprejurari pentru a se aplica dispozitia.
Ipoteza complexa poate fi:
Cumulativa - atunci cind sint prevazute 2 sau mai multe imprejurari care trebuie sa
existe impreuna pentru ca prescriptia normei jur. sa fie aplicata.

Ipoteza complexa alternativa aceea in care sint prevazute 2 sau mai multe
imprejurari,iar pentru aplicarea dispozitiei normei jur.este necesara existenta fie a
unei imprejurari,fie a celeilalte sau a celorlalte.
Ipotezele pot fi si enuntative cu character de exemplificare sau ipoteze
limitative-caz in care imprejurarile la care se va aplica dispozitia n.j. sint enumerate
precis si nu pot fi extinse la alte situatii asemanatoare.

3.Sanctiunea

- Este al 3-lea element structural al normei juridice care precizeaza urmarile,


consecintele ce apar in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitiei normei juridice.

- Sanctiunea reprezinta modul de reactie , raspunsul juridic al societatii fata de


coduita neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile concrete luate impotriva
persoanelor care au incalcat legea.
- Sanctiunea se poate referi insa si la masuri de stimulare, de cointeresare a
subiectilor conduitelor dorite de legiuitor.
- dreptul nu se limiteaza doar la stabilirea sanctiunilor , dar si la aplicarea lor.

15
- Dreptul violat se exercita pe calea speciala a actiunii in justitie , care nu este altceva
decit recursul la autoritatea comptenta , potrivit unor procedure determinate , in
vederea pronuntarii sanctiunilor care duc la respectarea lor.

- In cazul nerespectarii legii , oamenii trebuie sa fie constrinsi, prin aplicarea de


sanctiuni , de catre organelle competente care reprezinta forta de constringere a
statului.
- Anume sanctiunea ii implica normei juridice un caracter general obligatoriu.
- Scopul : restabilirea ordinii juridice care a fost tulburata.

- efectul ei se asigura prin executare , care de cele mai multe ori se realizeaza pe cale
silita, fie asupra patrimoniului unei persoane, fie chiar asupra libertatii ei.
Dupa natura lor, sanctiunile pot fi :
a. Patrimoniale - vizeaza patrimonial subiectului.
b. Nepatrimoniale - sint cele privitoare la drepturile persoanei, cele privitoare la
actele persoanei si cele privitoare la persoana (privarea de libertate,
recluziunea).

 Dupa ramura de drept in care intervin:


1) sanctiuni civile
2) disciplinare
3) penale
4) administrative
5) financiare.
6) Fiscal
7) Civile
8) constitutionale
 Dupa rolul

1) Sanctiuni cu caracter reprimator


2) sanctiuni cu character reparator.

 Dupa modul de reglementare


1) generale,cuprinse in legi-cadru,coduri etc.
2) sanctiuni special,reglementate prin norme speciale.
 Dupa efectele propuse
1) cu efect precumpanitor moral
2) sanctiuni cu effect precumpanitor patrimonial.
Dupa regimul lor juridic
1) sanctiuni transmisibile
2) sanctiuni netransmisibile.

16
Dupa principiul gradului de determinare , sanctiunile pot fi:

a) Determinate sint sanctiunile care se stabilesc précis de norma jur.,fara a se


putea da o alta interpretare sau deviere de la n.j.
b) Relativ determinate sint sanctiunile care pot fi stabilite numai pe cazul
concret,avind o limita minima si maxima pe care autoritatea publica de
realizare a dreptului o va stabili in functie de situatia concreta. ( de la – pina la)
c) Cumulative sint sanctiunile in cazul in care organul de aplicare trebuie sa
aplice 2 sau mai multe sanctiuni in acelasi timp.
d) Alternative sint sanctiunile in cazul in care organul de aplicare poate opta
intre mai multe sanctiuni.
●Structura logico-juridica a normei e stabile:o norma are mereu cele 3
elemente,adica contine si ipoteza si dispozitie si sanctiune.Dar aceste 3 elemente rar le
intilnim intrunite la un loc,intr-un articol al actului juridic normativ sau cheia in actul
normative dat luat in ansamblu.

Sanctiunile apar sub diverse forme , in functie de ramura de drept si de natura


incalcarii dispozitiei legale. Sanctiunea poate dispune:
- Declararea nulitatii unui act
- Aplicarea unei amenzi
- Decaderea din drepturile parintesti
- Condamnarea la o pedeapsa privative de libertate

Aplicarea sancţiunii are ca scop:


ˇ Repararea prejudiciului si restabilirea ordinii încălcate;
ˇ Sacţionarea celui vinovat si reintegrarea lui în societate;
ˇ Prevenirea săvârşirii de fapte antisociale pentru viitor.

17
Actiunea in timp , spatiu si asupra persoanelor

1. Acţiunea normelor juridice în timp.


Durata de timp în care norma juridică este în vigoare este şi intervalul de
timp în care ea produce efecte juridice.
Există două momente principale referitoare la aspectul acţiunii normelor
juridice în timp:
1. momentul iniţial (intrare în vigoare a actului normativ)
2. momentul final (momentul încetării acţiunii normei juridice).
Actul normativ intră în vigoare:
1. Din momentul publicării lui oficiale, de exemplu în „Monitorul Oficial”.
2. Din momentul adoptării actului normativ
3. Din momentul indicat nemijlocit în textul actului normativ ori al altui
act.
4. In ansamblu treptat.
Scopul publicării legii este de a aduce la cunoştinţa destinatarilor
prevederile ei. Legile pot fi publicate doar după ce sunt promulgate de
preşedintele Repu¬blicii Moldova. Actele normative urmează a fi publicate în
Monitorul Oficial în termen de 10 zile de la data adoptării . Se susţine pe bună
dreptate că publicarea legii este o condiţie esenţială, şi generală. Publicarea
este esenţială întrucât, fără această for¬malitate, legea nu poate fi adusă la
cunoştinţa celor interesaţi în a-şi produce efectele.
Dacă legiuitorul este de părerea că până la intrarea în vigoare a unui act
normativ este necesară o perioadă de timp pentru asigurarea pregătirii
organizatorice sau altă natură, în vederea introducerii noilor reglementări,
atunci se stabileşte data intrării în vigoare după o perioadă considerată
necesară pentru aducerea la îndeplinire a acestor măsuri.
Excepţie fac actele normative în conţinutul cărora se prevede
intrarea în vigoare la o altă dată decât cea a publicării normei. Spre exemplu,
Codul civil a fost publicat la 22 iunie 2002 în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 82-86, şi a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Acest lucru este
stabilit expres în Legea pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii

18
Moldova. O astfel de măsură se dispune de cele mai dese ori în cazul unor legi
de importanţă majoră pentru întreaga societate. Dat fiind faptul că în Codul
civil sunt consemnate instituţii noi, dar şi multe institu¬ţii vechi, esenţial
modificate, este important ca cei cărora le este adresat aceasta să aibă
posibilitatea de a lua cunoştinţă de prevederile lui, însă cel mai important ar fi
ca ele să fie însuşite de cei în a căror sarcină cade aplicarea lor.
Din momentul intrării sale în vigoare norma juridică guvernează
deplin relaţiile sociale: din acest moment nimeni nu se poate sustrage
comandamentului normei juridice pe motiv că nu o cunoaşte.
Autoritatea normei juridice, obligativitatea ei ar fi puse în ignoranţă. În baza
acestei prezumţii toţi cetăţenii trebuie să cunoască Legile.
Există totuşi două excepţii de la această regulă:
1. atunci când o parte din teritoriul ţării rămâne izolat, printr-o cauză de forţă
majoră, de restul ţării, situaţia în care necunoaşterea poate fi obiectivă, ea nu
se datorează unei cauze particulare, unei ignorante personale.
2. în materie de convenţii, atunci când o persoană încheie un contract,
necunoscînd conştiinţele pe care norma juridică le face să decurgă din
contract. Ea poate cere anularea contractului invocând faptul ca sa aflat în
eroare de drept, care viciază voinţa.
Norma juridică acţionează numai în prezent şi viitor. Iată de ce unul din
principiile sale de bază este principiul neretroactivităţii lor.
Legea nu reacţionează nu se aplică faptelor săvârşite înainte de întrarea
ei în vigoare, că activează numai din momentul intrării în vigoare şi până la
ieşirea ei din vigoare. Excepţiile de la această regulă sunt unele dispoziţii
normative să fie aplicate cu caracter retroactiv.
În conformitate cu legislaţia în vigoare sunt prevăzute următoarele
excepţii:
1. dacă este adaptată o lege penală mai blândă;
2. dacă sunt adoptate legi interpretative;
3. dacă este prevăzut expres că legea se aplică şi unor fapte petrecute
anteriori.
Aplicarea noului act normativ la situaţii vechi nu poate fi admis decât în
interesul statului, pentru apărarea unor interese politice a cetăţenilor.

19
Argumentul care impune principiul neretroactivităţii normei juridice ţin
de stabilitatea ordinii de drept, de echitatea şi legalitatea aplicării normei de
naţiunea prezentei norme în viaţa socială.
Legiuitorul nu poate obliga subiectul să aibă o anumită conduită atâta timp cît
această conduită nu este prescrisă într-o normă juridică.
Încetarea acţiunii normei juridice are loc prin:
1. abrogare ,
2. este declarat nul prin hotărâre definitivă a instanţei competente;
3.a ajuns la termen
4.este consumat;
5 a devenit caduca.
1. Abrogarea
Poate fi definită ca procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără
termen îşi încetează activitatea prin renunţarea la ele.
Abrogarea cunoaşte mai multe forme:
a) expresă care la rândul ei este divizată în abrogare expresă-direct şi indirect.
Abrogarea expresă –directă este atunci când noul act normativ prevede, în
mod expres că vechiul act normativ se abrogă. De ex:"La data intrării în vigoare
a Codului civil al Republicii Moldova se va abroga Codul civil aprobat prin
Legea R.S.S. Moldoveneşti cu privire la aprobarea Codului civil al R.S.S.
Moldoveneşti din 26 decembrie 1964 cu toate modificările şi completările
ulterioare".)
Abrogarea expresă –indirectă este atunci când noul act normativ se numeşte,
în mod expres, actul normativ care se abrogă, dar se limitează la prevederea că
se abrogă toate actele normative anterioare care contravin noii reglementări. De
ex:Până la aduce¬rea legislaţiei Republicii Moldova în corespundere cu Legea
Republicii Moldova cu privire la proprietate se vor aplica numai acele prevederi
ale actelor legislati¬ve în vigoare ale Republicii Moldova care nu contravin
acestei legi".
b) Abrogarea tacită este atunci când în noul act normativ nu se prevede nimic
în legătură cu acţiunea vechilor normei juridice. Întrucât însă norma juridică
nouă dă o reglementare, organul de aplicare înţelege implicit că în mod tacit
legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare.

20
c) Abrogarea totală este atunci când toate dispoziţiile cuprinse într-un act
normativ sunt abrogate.
d) Abrogarea parţială este atunci când numai o parte din dispoziţiile unui act
normativ sunt abrogate, iar celelalte continuă să rămână valabile.
Abrogarea nu trebuie confundată cu derogarea şi suspendarea.
Derogarea reprezintă o reglementare diferită, o abatere sau o excepţie
de la reglementarea existenţă pe care nu o abrogă, ci îi îngustează sfera de
aplicare.
Suspendarea acţiunii în timp a unei norme juridice are loc, în cazuri
excepţionale pentru cauze determinate.

2. Expirarea termenului prin care ea a fost editată. Legea are putere


juridică pe un termen nelimitat dacă ea nu prevede altfel.

Aşadar, pe lângă legi cu termen nelimitat, există legi temporare şi legi cu


termen. Temporară este legea emisă pentru o anumită situaţie provizorie, de
exemplu pentru starea excepţională (cutremur, război etc). Odată cu încetarea
stării excepţionale, îşi pierde efec¬tul şi legea respectivă.
Legea cu termen se elaborează, de regulă,
în cazul în care se poate prevedea cu precizie timpul necesar aplicării ei.
3. Căderea în desuetudine.(a devenit caducă)
O normă juridică se consideră căzută în desuetudine, atunci când, deşi, formal
ea este în vigoare, doar în rezultat al dezvoltării relaţiilor sociale, schimbărilor
social-politice şi economice survenite în societate, faptului că stările de lucruri
care au determinat necesitatea elaborării acestui act normativ au încetat să
mai existe. De exem¬plu, în perioada 1995-2003 nu se mai putea vorbi de
aplicarea prevederilor din Codul civil din 1964 referitoare la proprietatea
gospodăriei de colhoznic, fiindcă nu mai existau gospodării colhoznice.

21
3. Acţiunea normelor juridice în spaţiu.
Drept teritoriu al statului se considera intreaga parte terestra ,
subsolul, bogatiile subpamintene, apele interne si teritoriale, spatiul
aerian in limitele frontierilor de stat. Teritoriu al statului se considera si
teritoriul ambasadelor, al altor institutii diplomatice in strainatete.
In interesul dezvoltarii , mentinerii unor relatii politice, economice ,
culturale adesea se stabilesc si unele exceptii de la regula cind, in anumite
conditii si limite, unele locuri ( de exempplu, teritoriul navelor, aeronavelor,
diferite zone libere , de frontiera) nu nimersc sub actiunea actelor normative a
statului respectiv sau cind se recunoaste aplicarea actelor normative straine
asupra lor.
Principalele cazuri de neaplicare a legii unei tari asupra tuturor
persoanelor de pe teritoriul sau sint :
1) Imunitatea diplomatica
2) Statutul juridic al consulilor
3) Regimul juridic al unor categorii de straini
Pe teritoriul unui stat pot exista bunuri mobile si imobile are apartin altui stat.
In cazul in care un membru al unei ambasade sau al unei agentii
diplomatice ori consulare a savirsit o fapta grava pe teritoriul statului de
resedinta, el poate fi declarat persona non grata sau poate fi chiar expulzat.
 Localurile misiunii diplomatice sint inviolabile
 Statul de resedinta are obligatia de a lua toate masurule potrivite
pentru a impiedica deteriorarea localurilor misiunii , tulburarea
linistii.
 Localurile misiunii, mobilierul si celelalte obiecte ce se gasesc acolo ,
precum si mijloacele de transport ale misiunii nu pot fi
perchezitionate etc.

Frontiera intre 2 state :


1. Pe uscat – delimitata de movile de pamint, diverse semne naturale.
2. Pe apa :
 Riul navigabil – fiecarui stat ii apartine o portiune care se determina
dupa linia celei mai mari adincimi (fragveter)
 Riu nenavigabil – frontiera se stabileste dupa o linie mediana
3. Poduri , paduri – la mijlocul podului , padurii.
4. Aer , subsol – frontierele sint precizate cu ajutorul unor linii
perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice in sus si
22
in jos , pina unde ajung mijloace tehnice. ( In sus - pina unde ajuns
avioanele reactive).
Normele juridice produc efecte juridice pe un anumit teritoriu. După
acest criteriu normele juridice pot fi divizate în două grupe:
1. Norme juridice internaţionale.
Ele reglementează relaţiile dintre state, în conformitate cu principiul
teritorialităţii. Aceste norme juridic sunt obligatorii şi produc efecte juridice în
măsură în care se acceptă cu respectarea principiului suveranităţii statului
asupra teritoriului şi populaţiei.
Dacă statul a aderat la unele acte normative internaţionale ele devin prioritare
faţă e cele interne. Daca insa normele juridice interne sint in contrazicere cu
cele internationale, ele sint declarate nule si nu produc efecte juridice.
2. Norme juridice interne.
Referitor la actele normative interne un rol important îl are fora
orânduirii de stat. În statele cu o structură compusă, actele normative ale
organelor federale creează efecte juridice asupra teritoriului tuturor statelor
federative iar actele normative ale unui stat membru sunt valabile în limitele
sale teritoriale.
În cazul unei contradicţii între ele prioritate are norma juridică federală.
În statele simple aplicarea normelor juridice în spaţiu este guvernată de
principiul teritorialităţii. Ele se împart în două grupe:
a) centrale;
b) locale.
Normele juridice centrale produc efecte juridice pe întreg teritoriul
statului.
Normele juridice locale au o acţiune limitată la unitatea
administrativ-teritorială sau economică asupra căreia se extinde autoritatea
organului de stat respectiv.
Actele normative locale trebuie să fie adoptate pe baza şi îi corespunde cu cele
centrale. Dacă normele juridice locale contravin celor centrale ele sînt declarate
nule şi nu produc efecte juridice.

23
3. Acţiunile normelor juridice asupra persoanelor
Destinatorul oricărui act normativ este omul privit individual, ca
persoană fizică sau colectiv, ca persoană juridică. În unele cazuri ca subiect
apare statul sau organele de stat.
Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor are mai multe criterii de
clasificare :
a) După cercul de subiecţi ai raportului juridic distingem:
- individuale
- colective
b) După caracterul normelor juridice se disting:
- norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toţi subiecţii de
drept;
- norme juridice care se aplică numai persoanelor fizice;
- norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice;
- norme juridice speciale, care se aplică numai unor categorii de
persoane.De ex:se aplica numai de judecători sau faţă de pensionari.
- norme juridice cu un caracter individual, care se aplică unei singure
persoane.De ex:Dispoziţiile constituţionale referitoare la Preşedintele
R.Moldova
c) După statutul juridic al persoanelor fizice se deosebesc:
- cetăţenii statului propriu –zis;
- cetăţenii străini;
- persoanele fără cetăţenie;
În republica Moldova actele normative se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor,
fără în mod egal tuturor cetăţenilor, fără deosebire de rasă, naţionalitatea sau
sex.

24

S-ar putea să vă placă și