SM PDF

Introducere 1
SPECTROMETRIA DE MASĂ
SCUTARU DAN
2 Introducere
CUPRINS
CAPITOLUL 1
Introducere
1.1. Principii fundamentale 1
1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică 3
1.3. Scurt istoric şi perspective 3
CAPITOLUL 2
Aparatura
2.1. Introducerea probei 5
2.2. Surse de ioni şi tehnici de ionizare 6
2.2.1. Ionizare prin impact electronic (Electronic Impact, EI) 6
2.2.2. Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI) 7
2.2.2.1. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină 11
2.2.2.2. Formarea de aducţi 12
2.2.2.3. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI) 13
2.2.3. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi 13
2.2.3.1. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass 13
Spectrometry, SIMS)
2.2.3.2. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB) 13
2.2.4. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA) 15
2.2.5. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization) 15
2.2.6. Ionizarea cu termospray (TSP) 15
2.2.7. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI) 17
2.2.8. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API 18
2.2.9. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma, 18
ICI)
2.3. Analizoare 19
2.3.1. Clasificarea spectrometrelor de masă 20
2.3.2. Analizorul magnetic 21
2.3.3. Analizorul electrostatic 22
2.3.4. Spectrometre de masă cu dublă focalizare 22
2.3.4.1. Dispersie şi rezoluţie 22
2.3.4.2. Focalizarea de direcţie 23
2.3.4.3. Focalizarea în energie 23
2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF) 24
2.3.6. Analizoare quadripolare 24
2.3.7. Rezonanţa ciclotronică 26
2.4. Detectoare 28
2.4. Sisteme de înregistrare 30
2.5. Prelucrarea datelor 30
CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI SPECTROMETRIA DE
MASĂ
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS) 32
3.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS) 33
3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt 33
Introducere 3
3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB) 34

3.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP) 35
3.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical 35
Ionization, APCI)
3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP) 36
3.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice 37
CAPITOLUL 4
SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS) 38
CAPITOLUL 5
SPECTRUL DE MASĂ
5.1. Introducere 40
5.2. Informaţii analitice 41
5.3. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie 42
5.4. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Abundenţe 42
izotopice
5.5. Ionul molecular 45
5.5.1. Structura ionului molecular 45
5.5.2. Identificarea ionului molecularg 45
5.5.3. Regula azotului 47
5.6. Ioni metastabili 47
5.7. Procese de fragmentare 48
5.7.1. Generalităţi 48
5.7.2. Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie 50
5.7.3. Simboluri utilizate în spectrometria de masă 50
5.7.4. Ioni cu număr par şi impar de electroni 51
5.7.5. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică 53
5.7.6. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării 53
5.7.7. Scindări simple 54
5.7.7. Scindări cu rearanjare 56
5.7.7.1. Fragmentarea retro-Diels-Alder 56
5.7.7.2. Rearanjarea McLafferty 58
5.7.8. Factori ce influenţează procesele de fragmentare 60
5.7.9. Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare 61
5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi 62
CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE CLASE DE
COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi 64
6.1.1. Hidrocarburi saturate aciclice 64
6.1.2. Cicloalcani 66
6.2. Alchene şi alchine 67
6.3. Hidrocarburi aromatice 68
6.4. Derivaţi halogenaţi 69
6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici 69
6.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici 72
6.5. Compuşi oxigenaţi 73
6.5.1. Compuşi hidroxilici 73
6.5.1.1. Alcooli 73
6.5.1.2. Fenoli 76
6.5.2. Eteri 77
4 Introducere
6.5.2.1. Eteri alifatici 77

6.5.2.2. Eteri aromatici 79
6.6. Compuşi cu azot 79
6.6.1. Amine 79
6.6.1.1. Amine alifatice 79
6.6.1.2. Amine cicloalifatice 81
6.6.1.3. Săruri cuaternare de amoniu 81
6.6.2. Amine aromatice 81
6.6.3. Nitroderivaţi 83
6.6.3.1. Nitroderivaţi alifatici 83
6.6.3.2. Nitroderivaţi aromatici 83
6.7. Compuşi cu sulf 83
6.7.1. Compuşi alifatici 84
6.7.1.1. Tioli 84
6.7.1.2. Tioeteri, tiocetali 85
6.7.2 Disulfuri 85
6.8. Compuşi carbonilici 86
6.8.1. Aldehide 86
6.8.1.1. Aldehide alifatice 86
6.8.1.2. Aldehide aromatice 86
6.8.2. Cetone 87
6.8.2.1. Cetone alifatice 87
6.8.2.2. Cetone aromatice 88
6.9. Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 89
6.9.1. Acizi carboxilici 89
6.9.1.1. Acizi carboxilici alifatici 89
6.9.1.2. Acizi carboxilici aromatici 90
6.9.2. Esteri 91
6.9.2.1. Esteri alifatici 91
6.9.2.2. Esteri ai acizilor aromatici 92
6.9.2.3. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor 92
6.9.2.4. Lactone 93
6.9.3. Amide 93
6.9.3.1. Amide alifatice 93
6.9.3.2. Amide aromatice 94
6.9.4. Nitrili 94
6.9.4.1. Nitrili alifatici 94
6.9.4.2. Nitrili aromatici 95
6.9.5. Anhidride 95
6.9.6. Cloruri acide 95
6.10. Compuşi heterociclici aromatici 96
CAPITOLUL 7
SPECTROMETRIA DE MASĂ A BIOMOLECULELOR
7.1. Peptide şi proteine 98
7.1.1. Punerea în evidenţă a mutaţiilor 100
7.1.2. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale 100
7.1.3. Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice 100
7.1.4. Stabilirea structurii 101
7.1.5. Influenţa poziţiei şi a deocalizării sarcinii 104
7.1.6. Strategii şi exemple de determinarea secvenţei 104
7.2. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor 106
Introducere 5
7.3. Oligozaharide 108

7.4. Acizi graşi 113
7.5. Grăsimi 115
7.6. Săruri biliare 117
CAPITOLUL 8
PROBLEME 120
ANEXE
Anexa nr. 1. Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de 143
C, H, N şi O
Anexa nr. 2. Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică 199
Anexa nr. 3. Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi 205
brom
Anexa nr. 4. Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 207
Anexa nr. 5. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în 213
spectrometrul de masă
Anexa nr. 6. Constante fizice fundamentale 215
SEMNIFICAŢIA PRINCIPALELOR PRESCURTĂRI UTILIZATE ÎN 216

TEXT
INDEX ALFABETIC 217
BIBLIOGRAFIE 218
6 Introducere
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Spectrometria de masă este cea mai sensibilă metodă de analiză structurală. Ea diferă
fundamental de celelalte tehnici spectrale uzuale (rezonanţa magnetică nucleară, spectrometria în
infraroşu, în ultraviolet etc) prin faptul că nu implică utilizarea radiaţiilor electromagnetice.
Spectrometria de masă este inclusă în tehnicile spectroscopice deoarece reprezentarea distribuţiei
unor mase funcţie de abundenţele relative este analogă cu reprezentarea intensităţii unor radiaţii
funcţie de lungimea de undă. Spre deosebire de celelalte tehnici spectrale, spectrometria de masă
transformă chimic proba care devine astfel nerecuperabilă.
1.1. Principii fundamentale
Spectrometria de masă este o metodă fizică utilizată, în special, pentru analiza substanţelor
organice ce constă, în esenţă, în ionizarea substanţei investigate, urmată de separarea ionilor
obţinuţi în funcţie de raportul dintre masă şi sarcină. Spectrul de masă reprezintă înregistrarea
maselor şi a abundenţelor relative ale ionilor obţinuţi. Spectrul de masă este o caracteristică a
fiecărui compus, iar identificarea ionilor rezultaţi în cursul fragmentării permite, de multe ori,
stabilirea completă a formulei structurale.
În cel mai simplu spectrometru de masă (figura 1.1), moleculele organice aflate în fază de
vapori sunt bombardate cu un fascicul de electroni, având energia cuprinsă între 10-70 eV, pentru a
fi transformate în ioni pozitivi cu energie înaltă:
 M    2e 
M + e- 
Datorită conţinutului energetic ridicat, ionul , denumit ion molecular sau ion-părinte, va
suferi, în continuare, procese complexe de fragmentare, ce vor conduce la formarea de fragmente
ionice şi neutre:
M +   m1  m2 sau M +   m1   m2
Dintre acestea, spectrometrul de masă analizează numai fragmentele ionice. Deoarece ionii
au de parcurs o distanţă considerabilă până la colector, pentru a se evita ciocnirile dintre particulele
pozitive sau dintre acestea şi molecule neionizate, incinta aparatului este menţinută la o presiune
foarte joasă (10-6 - 10-7 mm Hg).
Introducere 7
Figura 1.1.
Schema de principiu a unui spectrometru de masă:
1. rezervor de vapori; 2. frită; 3. catod; 4. anod; 5. zonă de accelerare; 6. fante de focalizare;
7. tubul analizorului; 8. magnet; 9. detector; 10. amplificator; 11. înregistrator.
Ionii formaţi în sursa de ioni sunt acceleraţi sub acţiunea unei diferenţe de potenţial,
realizată între doi electrozi, şi ajung apoi la analizor care are rolul de a-i separa în funcţie de
raportul masă/sarcină, după deviere într-un câmp magnetic variabil. În acest mod ia naştere un
curent de ioni de la camera de ionizare spre detector, curent proporţional cu numărul de ioni care l-a
generat. După detectare-amplificare acest curent este înregistrat de către înregistrator, care
furnizează astfel spectrul de masă.
Elementele principale ale unui spectrometru de masă sunt prezentate în figura 1.2.
Figura 1.2.
Schema bloc a unui spectrometru de masă
În figura 1.3. este prezentat spectrul de masă, în formă normalizată, al 2-metilpentanului.

Spectrul evidenţiază o serie de caracteristici ale substanţei investigate, dintre care cele mai
importante sunt:
a. masa moleculară este 86 u.a.m;
b. picul cel mai intens apare la m/e 43; aceasta arată că scindarea preferenţială are loc între
C2-C3, cu formarea celor mai stabili ioni;
c. picurile de la m/e 15, 29, 57, 71 indică fragmente rezultate din scindarea, directă sau
indirectă, a ionului molecular şi care corespund unor ioni CH3+, C2H5+, C4H9+, respectiv
C5H11+.
Analiza detaliată a zeci de mii de spectre a permis formularea unor legi semi-empirice
referitoare la fragmentările preferenţiale suferite de moleculele organice. Aplicarea detaliată a
acestor reguli la elucidarea structurii compuşilor organici va fi discutată în capitolul 5.7.
8 Introducere
Figura 1.3.
Spectrul de masă al 2-metilpentanului
1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică
Chimia organică poate utiliza spectrometria de masă pentru elucidarea următoarelor aspecte
principale:
1. determinarea masei moleculare. Este cea mai utilizată facilitate oferită de către spectrometria
de masă. Posibilitatea determinării masei moleculare se bazează pe procesul primar de formare a
ionului molecular prin expulzarea unui electron din molecula investigată. Ionul astfel format va
avea, practic, aceeaşi masă moleculară cu molecula din care provine. Din acest motiv,
identificarea ionului molecular reprezintă o etapă cheie în interpretarea unui spectru de masă;
2. determinarea formulei moleculare. Formula moleculară a unui ion poate fi determinată direct
dacă este posibilă măsurarea cu o precizie de cel puţin patru zecimale a masei moleculare.
Aceasta precizie necesită aparate cu o rezoluţie mai mare de 104 (spectrometre de masă de înaltă
rezoluţie). Rezoluţia necesară determinării directe a formulei moleculare creşte rapid odată cu
creşterea masei şi a numărului de elemente prezente în moleculă;
3. elucidarea structurii moleculelor. Stabilirea formulei structurale poate fi realizată, în unele
cazuri, în urma interpretării fragmentărilor suferite de către ionul molecular. Atribuirea
structurală poate fi făcută şi prin compararea datelor spectrale cu cele existente în bibliotecile de
spectre de masă;
4. stabilirea marcajelor izotopice. Spectrometria de masă este metoda standard pentru analiza
rezultatelor experimentelor de marcare izotopică, experimente de o importanţă deosebită pentru
evidenţierea proceselor chimice ce au loc în organismele vii. Determinarea extrem de precisă a
abundenţelor izotopice prezintă o importanţă deosebită pentru geo-ştiinţe şi arheologie. Astfel,
posibilitatea de a determina un raport 14C/12C = 1/1015 a permis datarea unui eşantion de 40.000
de ani cu o precizie de 1 %. Spectrometria de masă permite stabilirea cu uşurinţă a prezenţei
izotopilor şi a poziţiei acestora în moleculă.
1.3. Scurt istoric şi perspective
1886: E. Goldstein descoperă ionii pozitivi;

1898: W. Wien face primele analize prin deflexie magnetică;
1912: J.J. Thomson (premiul Nobel în 1906) înregistreză primele spectre de masă ale O2,
N2, CO, CO2, COCl2. A observat ioni negativi şi ioni cu sarcini multiple. A
descoperit ionii metastabili. A descoperit (1922) izotopii 20 şi 22 ai neonului;
1918: A.J. Dempster construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de direcţie
(magnet în formă de sector);
1919: F.W. Aston (premiul Nobel, 1922) construieşte primul spectrometru de masă cu
focalizare de viteză. A măsurat defectul de masă (1923);
Introducere 9
1930: R. Conrad utilizează spectrometria de masă în chimia organică;

1934: W.R. Smythe, L.H. Rumbaug şi S.S. West realizează prima separare preparativă a
izotopilor;
1942: firma Consolidated Engeneering Corporation produce primul aparat comercial
pentru Atlantic Refinery Company;
1948: A.E. Cameron descoperă analiza prin măsurarea timpilor de zbor ale ionilor (TOF);
1953: W. Paul (premiul Nobel, 1989) şi H.S. Steinwedel descriu analizorul quadripolar şi
capcana de ioni;
1957: firma Kratos comercializează primul spectrometru cu dublă focalizare după ce J.
Beynon a arătat importanţa analitică a determinării exacte a maselor;
1958: apar primele spectrometre de masă cuplate la gaz-cromatograf;
1966: M.S.B. Munson şi F.H. Field descoperă ionizarea chimică;
1967: utilizarea primelor sisteme de tratare computerizată a datelor;
1972: J. Beynon descrie descompunerea ionilor metastabili;
1975: apar primele aparate de rutină GC/MS cu coloane capilare;
1980: H.L. Vestal descoperă termospray-ul;
1981: M. Barber descrie ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi, FAB;
1982: primul spectru complet al insulinei (5750 u.a.m.);
1985: F.H. Hillenkamp descoperă Matrix Assisted Laser Desorption Ionization (MALDI);
1988: primele spectre ale proteinelor cu mase mai mari de 20.000 u.a.m.
Progresele tehnicilor experimentale şi perfecţionarea instrumentelor au condus la creşteri

spectaculoase ale rezoluţiei şi sensibilităţii:
An Rezoluţie, m/m Autor

1913: 13 J.J. Thomson
1918: 100 A.J. Dempster
1919: 130 F.W. Aston
1937: 2.000 F.W. Aston
1991: 2*108 A.G. Marshall
Studiile efectuate de către Strategic Directions International (Los Angeles, California,

SUA) prevăd creşterea spectaculoasă a vânzărilor de spectrometre de masă în următorii 5 ani. În
anul 1995 vânzările de spectrometre de masă au totalizat 1,1 miliarde de dolari, comparativ cu anul
1991 când vînzările au fost de numai 597 milioane de dolari. Raportul indică, de asemenea, apariţia
de noi tipuri de instrumente şi tehnici; se aşteaptă ca spectrometrele cu timp-de-zbor să joace un rol
din ce în ce mai mare în biotehnologie. Supravegherea factorilor de mediu va necesita utilizarea
spectrometrelor de masă transportabile. Aceste date relevă, o dată în plus, importanţa majoră pe
care o are spectrometria de masă în prezent.
10 Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă
CAPITOLUL 2
APARATURA
După cum s-a precizat în capitolul 1.1, un spectrometru de masă conţine cinci secţiuni
principale:
1. secţiunea de introducere a probei;
2. secţiunea de ionizare şi accelerare;
3. secţiunea de separare a ionilor;
4. secţiunea de colectare-detectare;
5. secţiunea de amplificare-înregistrare.
2.1. Introducerea probei
Spectrometrul de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă. Modul de introducere a

probei în aparat depinde esenţial de modul de ionizare şi de proprietăţile fizico-chimice ale
substanţei de analizat. În acest subcapitol vor fi prezentate, în principal, numai aspectele
legate de introducerea probei în cazurile în care ionizarea se realizează prin impact electronic.
În cazul celorlalte tehnici de ionizare, modul de introducere a probei rezultă din tehnica
generală de lucru.
La introducerea probei în spectrometru de masă trebuie să se ţină seama de
următoarele aspecte:
 puritatea probei. Deoarece spectrometria de masă este o metodă de analiză deosebit de

sensibilă, puritatea probei trebuie să fie extrem de mare. Prezenţa unor impurităţi, chiar în
cantitate mică, poate afecta foarte mult interpretarea spectrului, mai ales atunci când
volatilitatea impurităţii este mult mai mare decât a substanţei analizate (în cazul extrem se
înregistrează numai spectrul impurităţii);
 volatilitatea probei. Iniţial, una dintre dificultăţile majore întâlnite la înregistrarea

spectrelor de masă era determinată de necesitatea ca substanţa de analizat să fie adusă în
stare de vapori. Compuşii organici stabili şi care prezintă presiuni de vapori moderate la
temperaturi de până la 300 0C, la presiunea de circa 10-5 mm Hg din aparat, sunt introduşi
indirect (aşa-numita introducere indirectă), prin intermediul unei camere de vaporizare
din care vaporii difuzează lent, printr-o frită, în camera de ionizare. Probele cu presiuni de
vapori scăzute (în general solidele) precum şi cele care se descompun, se introduc direct în
camera de ionizare (introducere directă). Volatilizarea lor se realizează în urma unei
încălziri controlate. Substanţele cu volatilitate extrem de scăzută (cum ar fi aminoacizii,
Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă 11
zaharurile etc) pot fi analizate după derivatizare (transformare chimică în derivaţi mai
puţin polari). Tehnicile moderne de ionizare au permis şi înregistrarea spectrelor unor
compuşi tradiţional nevolatili: polimeri, peptide şi proteine etc;
 cantitatea de probă. Deşi, în principiu, aceasta depinde de modul de introducere a probei,

de tipul de aparat, de timpul necesar înregistrării spectrului etc., cantitatea necesară nu
depăşeşte 1 mg, fiind mult mai mică decât cantităţile necesitate de celelalte tehnici
spectrale. Aparatele moderne au permis înregistrarea de spectre de masă prin utilizarea
unor cantităţi de substanţă de ordinul a 10-12 g. Utilizarea unor cantităţi extrem de mici de
subsatnţă este extrem de avantajoasă, printre altele, şi datorită faptului că proba este
nerecuperabilă (spectrul de masă este ultimul tip de înregistrare spectrală atunci când se
dispune de cantităţi limitate de substanţă).
2.2. Surse de ioni şi tehnici de ionizare
Sursa de ioni (denumită frecvent şi cameră de ionizare) are rolul de a realiza ionizarea
substanţelor ce urmează a fi analizate şi reprezintă una dintre cele mai importante componente
a spectrometrului de masă.
Principalele tipuri de surse de ioni sunt clasificate, funcţie de modul de realizare a
ionizării, după cum urmează:
 surse de ionizare prin bombardament electronic (impact electronic, electronic impact,

EI);
 surse de ionizare prin coliziunea probei cu ioni furnizaţi de sursă (ionizare chimică,
chemical ionization, CI);
 surse de ionizare prin bombardament cu un fascicul de ioni sau molecule neutre (Liquid
Secondary Ion Mass Spectrometry, LSIMS şi Fast Atom Bombardment, FAB);
 surse de ionizare cu ajutorul laserului (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA şi Matrix
Assisted Laser Desorption Ionization, MALDI);
 ionizare prin dispersarea unor soluţii sub formă de picături fine (termospray, TSP şi
electrospray, ESI);
2.2.1. Ionizarea prin impact electronic (Electronic Impact, EI)
Sursa de ionizare prin impact electronic este una din cele mai utilizate surse în
spectrometria de masă organică. Sursa este formată dintr-un filament încălzit (catod) ce emite
electroni. Electronii produşi sunt acceleraţi spre un anod, intrând în coliziune, în drumul lor,
cu moleculele probei aflate în stare de vapori. În figura 2.1. este reprezentată schematic o
sursă de ionizare prin impact electronic.
Fiecărui electron emis de către sursă îi este asociată o undă a cărei lungime de undă, ,
este dată de relaţia:  = h/mv. Pentru o energie cinetică de 20 eV,  = 0,27 nm, iar pentru
valoarea de 70 eV,  = 0,14 nm. Când această lungime de undă este de acelaşi ordin de
mărime cu lungimea legăturilor chimice, unda este perturbată şi devine o undă compusă. Dacă
una dintre frecvenţe are o energie h ce corespunde unei tranziţii din moleculă, poate avea
loc un transfer de energie. Dacă această cantitate de energie este suficientă, poate avea loc
expulzarea unui electron. În figura 2.2. sunt prezentate curbele tipice de variaţie a numărului
de ioni produşi de un curent electronic dat, la o presiune constantă a probei, funcţie de

potenţialul
Figura 2.1.
Sursă de ionizare prin impact electronic
de accelerare a electronilor (deci de energia lor cinetică). La valori scăzute ale potenţialului,
energia fasciculului electronic este inferioară energiei de ionizare a moleculei. La valori
ridicate ale potenţialului, lungimea de undă asociată este prea mică şi moleculele devin
“transparente” faţă de electroni. După cum rezultă din figura 2.2, pentru moleculele organice
maximul este situat în jurul valorii de 70 eV.
Figura 2.2.
Variaţia numărului de ioni produşi în spectrometrul de masă funcţie de energia electronilor
În medie, în condiţiile standard de presiune din spectrometrul de masă (2x10-5 mm

Hg), se produce un ion la o mie de molecule intrate în sursă. Curentul ionic total produs în
urma impactului electronic este de ordinul a 10-6 A.
2.2.2. Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI)
Datorită energiei înalte a electronilor utilizaţi pentru ionizarea prin impact electronic,
ionul molecular produs prin expulzarea unui electron poate să sufere fragmentări. Din acest
motiv, în multe situaţii, picul ionului molecular este foarte puţin intens sau absent, ceea ce
produce dificultăţi în determinarea masei moleculare. Avantajul utilizării surselor de ionizare
chimică constă în obţinerea unui spectru în care picul ionului molecular este uşor de
identificat.
În principiu, ionizarea chimică implică producerea de ioni ai substanţei de analizat în

urma coliziunii, într-o zonă limitată a sursei, dintre moleculele probei şi un gaz, ionizat în
prealabil prin impact electronic, prezent în interiorul sursei. Pentru ca aceste coliziuni să poată
avea loc este necesar ca presiunea din interiorul sursei să aibă o valoare de circa 0,5 mm Hg
(circa 60 Pa), situaţie în care drumul liber mediu al unei molecule este de numai câteva zeci
de milimetri.
Deoarece orice coliziune produce devierea ionului de pe traiectorie, urmată de

descărcare pe pereţii aparatului, majoritatea spectrometrelor de masă lucrează în condiţiile
unui vid înaintat. Pe de altă parte, coliziunile dintre ioni şi molecule pot provoca reacţii
chimice care, dacă nu sunt controlate, complică inutil spectrul.
Conform teoriei cinetice a gazelor, drumul liber mediu se determină cu relaţia:
1
L unde n = p / kT
2 n 2
(n este numărul de molecule pe cm3 iar  diametrul de coliziune, în cm, adică suma razelor
moleculelor care intră în coliziune).
În condiţiile întâlnite în spectrometrul de masă (  3,8.10-10 m, T 300 K), drumul
liber mediu al unei molecule, L (cm), se calculează cu formula: L = 0,66/p, unde p este
presiunea din aparat, exprimată în pascali. În aparatele care utilizează surse de ionizare prin
impact electronic, acest parcurs liber mediu trebuie să fie cel puţin de ordinul metrilor, ceea ce
conduce la valori ale presiunii de maximum 10-5 mm Hg.
În tabelul 2.1 sunt prezentaţi factorii de transformare între diversele unităţi de
presiune.
Tabelul 2.1. Unităţi de presiune (simbolul utilizat este prezentat în paranteze)
1 pascal (Pa) = 1 newton / m2

1 bar = 106 dyne / cm2 = 105 Pa
1 milibar (mbar) = 10-3 bari =102 Pa
1 microbar (bar) = 10-6 bari = 10-1 Pa
1 nanobar (nbar) = 10-9 bari = 10-4 Pa
1 atmosferă (atm) = 1,013 bari = 101.325 Pa
1 torr = 1 mm Hg = 1,333 mbari = 133,3 Pa
Realizarea practică a acestei cerinţe se poate face, de exemplu, prin

introducerea în interiorul sursei a unui cub cu latura de circa 1 cm, prevăzut cu orificii pentru
trecerea electronilor, pentru admisia gazului ionizant, pentru introducerea probei şi pentru
trecerea ionilor formaţi spre analizor. Presiunea din interiorul acestei incinte se menţine la
valoarea optimă prin introducerea de gaz ionizant. În figura 2.3 este prezentată o cameră de
ionizare capabilă să lucreze atât în varianta EI cât şi în varianta CI.
Deoarece raportul dintre moleculele gazului ionizant şi moleculele probei este foarte
mare (circa 103), un electron intrat în incintă va ioniza preferenţial, prin impact electronic,
numai moleculele gazului ionizant. Ionul astfel format va intra, la rândul său, în coliziune cu
alte molecule de gaz ionizant, formând, printr-o serie de reacţii, o plasmă de ionizare. Ionii
substanţei de analizat se vor forma prin reacţii chimice cu ionii acestei plasme (transfer de
proton, extragere de ion hidrură, adiţii, transfer de sarcină etc). Această plasmă va conţine şi
electroni cu energie joasă (electroni termici) rezultaţi în urma scăderii vitezei electronilor
utilizaţi la ionizarea gazului sau produşi în reacţiile de ionizare. Aceşti electroni lenţi pot să
adiţioneze la molecule formând ioni negativi.
Faţă de ionizarea prin impact electronic, principalele avantaje ale ionizării chimice
sunt următoarele:
Figura 2.3.
Cameră de ionizare combinată EI/CI. Prin coborârea cutiei 10 se trece de la varianta EI la varianta
CI. 1. buton de comutare CI/EI; 2. întrerupător; 3. intrare gaz ionizant; 4. tub capilar flexibil;
5. diafragmă; 6. filament emiţător de electroni; 7. orificiu de trecere a ionilor formaţi; 8. orificiu de
trecere a electronilor ionizanţi; 9. orificiu pentru introducerea probei.
1. determinarea masei moleculare este mult mai uşoară deoarece abundenţele ionilor
M+, M+1 sau M-1 sunt mult mai mari;
2. procesele de fragmentare sunt mult mai simple (datorită, în special, faptului că
ionul format din molecula de analizat nu mai este un radical-cation);
3. realizarea mult mai uşoară a tandemului GC-MS în condiţiile în care metanul
poate fi utilizat atât ca gaz purtător cât şi ca gaz ionizant.
Principale substanţe utilizate drept gaze ionizante sunt:
a. metan. În cazul utilizării metanului drept gaz ionizant, reacţia primară la impact
electronic este cea de formare a unui radical-cation:
CH 4  e   CH 4   2 e 
Ionul astfel format suferă două tipuri principale de transformări:
a. reacţii de fragmentare:
CH 4   CH 3  H 
CH 4   CH 2   H 2
b. reacţii ioni molecule:
CH 4   CH 4  CH 5  CH 3
Au loc şi reacţii la care participă ionii formaţi în urma transformărilor suferite de CH4+

:
CH 3  CH 4  C 2 H 5  H 2 CH +2  + CH 4 
 C 2 H 3  H 2  H 
C 2 H 3  CH 4 
 C 3 H 5  H 2 C 2 H 5  CH 4 
 C 3 H 5  2 H 2
După cum este de aşteptat, abundenţele tuturor acestor ioni depind de presiunea din
aparat. În figura 2.4. este prezentat spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului
obţinută la 20 Pa.
Figura 2.4.
Spectrul de masă al plasmei de
ionizare a metanului (20 Pa)
Ionii obţinuţi în urma acestor reacţii pot reacţiona cu moleculele probei prin mai multe
tipuri de reacţii:
a. transfer de proton prin reacţii de tip acido-bazic:
M  CH 5 
 MH   CH 4
b. extragere de ion hidrură (când specia analizată este o hidrocarbură saturată):
RH  CH 5 
 R   CH 4  H 2
c. formare de aducţi de tip ioni - molecule (în cazul în care proba este formată din
molecule polare):
M  CH 3 
 (M  CH 3 ) 
Ionii de tipul (M+H) , (M-H)+ şi (M+CH3)+, ce apar în cazul ionizării chimice, sunt
+
denumiţi ioni quasi-moleculari sau pseudo-moleculari. Ei permit determinarea valorii masei

moleculare. Deorece formarea lor este un proces chimic, aceşti ioni nu conţin excesul mare de
energie ce apare la ionizarea prin impact electronic; din acest motiv, procesele de fragmentare
sunt mult mai puţin numereroase şi analiza spectrului este mai simplă;
b. izobutan. Ionul molecular al izobutanului se fragmentează astfel:
În spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului, obţinută la 20 Pa (figura

2.5), se observă şi un ion de masă 39, corespunzând formulei C3H3+; acesta poate să fie ionul
ciclopropeniliu ce prezintă structură aromatică.
Şi în acest caz, ionii formaţi reacţionează în special prin transfer de proton către probă.
Cu molecule polare se observă formarea de aducţi ce apar la m/e M+57 şi M+39. Deoarece
cationul terţ-butil este relativ stabil, izobutanul prezintă o eficienţă scăzută în ionizarea
hidrocarburilor. Din acest motiv, izobutanul poate fi folosit pentru identificarea selectivă a
unor compuşi în prezenţa hidrocarburilor saturate.
c. amoniac. Radicalul-cation format prin impact electronic reacţionează cu o

moleculă de amoniac:
NH 3   NH 3 
 NH 4  NH 2
Figura 2.5.
ionizare a izobutanului (20 Pa)
În spectrul plasmei de ionizare (figura 2.6.) se observă şi un ion de masă 35, format
prin asocierea ionului amoniu cu o moleculă de amoniac:
NH 4  NH 3 
 (NH 4  NH 3 ) 
Modul de ionizare depinde de natura probei. Moleculele bazice (şi în special aminele)
ionizeză prin transfer de proton:
R  NH 2  NH 4 
 R  NH 3  NH 3
Figura 2.6.
ionizare a amoniacului (20 Pa)
Moleculele polare şi cele ce pot forma legături de hidrogen (dar care sunt puţin sau
deloc bazice) formează aducţi. În cazurile intermediare se observă cei doi ioni quasi-
moleculari (M+1)+ şi (M+18)+. Substanţele ce nu corespund criteriilor de mai sus (cum ar fi
hidrocarburile saturate, eterii, nitroderivaţii etc) nu pot fi ionizate eficient.
Conţinutul energetic al ionilor formaţi prin ionizarea prin impact electronic a
metanului, izobutanului şi amoniacului descreşte în ordinea:
CH5+ (CH3)3C+  NH4+
Astfel, prin alegerea gazului se poate controla tendinţa ionilor MH+, formaţi prin
ionizare chimică, de a se fragmenta. De exemplu, la ionizarea cu metan, di-octilftalatul are ca
pic de bază MH+ ; ionii-fragmente de la m/e 113 şi 149 reprezintă între 30-60 % din
abundenţa picului de bază. La utilizarea izobutanului ca gaz ionizant, picul MH+ este intens
iar cele două picuri de fragmentare reprezintă aproximativ 5 % din picul de bază.
2.2.2.1. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină
Gazele rare, oxidul de carbon şi alte gaze cu potenţial de ionizare ridicat reacţioneză
prin transfer de sarcină:
Xe  e   Xe    2 e -
Xe    M 
 M    Xe
Ca şi în cazul ionizării prin impact electronic, se obţine un radical-cation care are însă
un conţinut energetic mult mai scăzut. Din acest motiv, ionul molecular va da mai puţine
fragmentări.
2.2.2.2. Formarea de aducţi
În plasma rezultată în urma ionizării chimice, toţi ionii se pot asocia cu molecule
polare, cu formare de aducţi. Procesul este similar unei solvatări în fază gazoasă şi este
favorizat de posibilitatea angajării de legături de hidrogen. Pentru ca un astfel de aduct să fie
stabil, este necesar ca excesul său de energie să fie eliminat prin ciocnire cu un alt treilea
partener. Frecvent, în spectrele produşilor ionizaţi chimic apar ioni rezultaţi prin asocierea
unei molecule de gaz ionizant cu un ion quasi-molecular MH+ sau cu un fragment F+, a unui
ion quasi-molecular MH+ cu o moleculă neutră etc. În principiu, orice ion din plasma de
ionizare poate să se asocieze fie cu o moleculă a probei, fie cu o moleculă a gazului ionizant:
MH   M 
(2M  H) 
F  M 
(F  M) 
Aceste asociaţii sunt utilizate, adesea, pentru a pune în evidenţă un amestec sau pentru
a determina masele moleculare ale componenţilor unui amestec. Astfel, un amestec a două
specii M şi N poate da asociaţii precum (MH+N)+, (F+N)+ cu (F+M)+ etc.
Din acest motiv, este întotdeauna util să se examineze picurile ce apar la valori m/e
superioare ionului molecular al unei substanţe presupus pure. Dacă există picuri care nu pot fi
explicate raţional, este vorba probabil de un amestec. În interpretarea rezultatelor trebuie însă
stabilit dacă amestecul este determinat de prezenţa mai multor specii introduse înainte de
vaporizare sau a apărut în urma unor transformări chimice după vaporizare.
În figura 2.7. este prezentat spectrul de ionizare chimică a unei substanţe pure. În
spectru se pot evidenţia picuri provenite din fragmentarea ionului quasi-molecular (m/e 176,
228, 272, 284) cât şi picurile rezultate în urma unor procese de asociere a ionului quasi-
molecular cu ionii gazului ionizant (m/e 327+57), cu fragmente (m/e 327+176, 327+228,
327+284) sau chiar de asociere cu molecule ale probei (m/e 2x327+1).
Figura 2.8. prezintă spectrul unui amestec de substanţe rezultat prin eliminarea de acid
cianhidric şi apă din moleculele probei. În consecinţă, apar doi ioni quasi-moleculari ce se pot
asocia în diverse moduri.
Figura 2.7.
Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan)
Figura 2.8.
Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan)
2.2.2.3. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI)
Comparativ cu tehnica ionizării prin impact electronic, ionizarea prin desorbţie este o
metodă “blândă” de ionizare. Principalul ei avantaj constă însă în faptul că permite analizarea
probelor solide sau a soluţiilor.
În principiu, metoda constă în depunerea probei, prin evaporarea unui solvent, pe un
filament de tungsten sau de reniu, a cărui temperatură poate fi controlată. În prezenţa plasmei
de ionizare chimică au loc fenomene de desorbţie, ceea ce permite înregistrarea spectrului la
temperaturi considerabil mai joase (uneori cu peste 150 0C) decât cele utilizate în tehnicile
uzuale de ionizare.
Aspectul spectrului se schimbă, în general, cu variaţia temperaturii. Spectrul este un
rezultat al suprapunerii mai multor fenomene, dintre care cele mai importante sunt:
evaporarea probei urmată de ionizare rapidă, ionizarea directă pe filament, desorbţia directă a
ionilor, piroliză urmată de ionizare etc. Metoda permite, de obicei, detectarea precisă a ionului
quasi-molecular.
2.2.3. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi

Ionizarea are loc prin focalizarea unui fascicul de ioni sau molecule neutre asupra
probei şi se realizează prin două tehnici de bază.
2.2.3.1. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass Spectrometry,

SIMS)
Tehnica se aplică în special solidelor şi este în mod deosebit utilă în studiul

suprafeţelor. În general, metoda nu poate fi aplicată substanţelor organice deoarece acestea
acumulează sarcini care deviază fasciculul incident de ioni. SIMS implică generarea unui
fascicul de ioni, cum ar fi Ar+, Ne+, Xe+ şi direcţionarea acestuia asupra moleculei analizate.
Energia acestor ioni este transferată moleculelor probei care va ioniza, formând aşa-numiţii
ioni secundari.
2.2.3.2. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB)
Metoda constă în bombardarea moleculelor probei, dizolvate într-un solvent greu

volatil, cu un fascicul de atomi neutri ce are rolul de a expulza ioni şi molecule din soluţie.
Fasciculul de atomi neutri este format din atomi de argon sau xenon, ce posedă o
energie ridicată. Radiaţia este obţinută prin ionizarea iniţială a atomilor, prin impact
electronic, la radical-cationi, Xe+ :
Xe  e  
 Xe    2 e -
Radical-cationii formaţi sunt acceleraţi sub un potenţial de 6-10 keV pentru a
forma radical-cationi de energie înaltă (Xe)+ , care sunt apoi trecuţi prin xenon. În cursul
acestei treceri, (Xe)+  primesc electroni de la atomii de xenon, transformându-se în atomi de
xenon cu energie înaltă:

Xe   accelerare
  Xe  
 
Xe    Xe 
 Xe  Xe  
Ionii care rămân în fascicul sunt apoi eliminaţi prin trecerea printre doi electrozi.
Atomii neutri formaţi, ce posedă o mare cantitate de energie, lovesc soluţia probei,
provocînd o undă de şoc ce va expulza ioni şi molecule. Ionii probei vor fi apoi acceleraţi şi
trimişi spre analizor. În figura 2.9. este prezentată schema unei surse de ionizare prin FAB.
Figura 2.9.
Schema sursei de ionizare prin bombardament cu electroni rapizi (FAB):
1. zona de ionizare a argonului; 2. lentile de accelerare şi focalizare; 3. zona de formare a atomilor
neutri rapizi; 4. electrozi pentru deionizare; 5. proba dizolvată într-o picătură de glicerină;
6. accelerator de ioni; 7. electrozi de focalizare a fasciculului ionic; 8. spre analizor.
Cel mai utilizat solvent în tehnica FAB este glicerina. Alături de aceasta se mai
utilizează tioglicerina, alcoolul m-nitrobenzilic şi, la analiza ionilor negativi, tri-etanolamina
Această tehnică nu produce ioni; ea se mulţumeşte să expulzeze în faza gazoasă ionii
pre-existenţi în soluţie. În acest mod se minimizează excitarea vibraţională a moleculelor,
ceea ce se reflectă în procese de fragmentare extrem de sumare. Un alt avantaj îl reprezintă
obţinerea de fascicule de ioni ce pot fi menţinute timp de 20-30 de minute, spre deosebire de
tehnicile convenţionale unde semnalul durează câteva secunde.
De obicei, ionul molecular nu apare ca atare; sunt însă uşor de identificat aducţi de
tipul (M+H)+. Alţi aducţi rezultă prin asocierea cu diverse impurităţi din săruri sau în urma
adăugării de NaCl sau KCl: (M+Na)+ sau (M+K)+. Apar, de asemenea, aducţi prin asociere cu
moleculele solventului nevolatil (aceştia pot fi însă eliminaţi cu uşurinţă la interpretarea
spectrului).
Sursa de ionizare prin FAB poate genera ioni moleculari ai unor molecule foarte
polare şi nevolatile cum ar fi, de exemplu, cele ale peptidelor şi proteinelor. Pot fi determinate
mase moleculare de până la 10.000 u.a.m. Cea mai importantă trăsătură este însă aceea că
metoda permite stabilirea secvenţei aminoacizilor din modul de fragmentare a ionului
molecular. În figura 2.10a este prezentat spectrul FAB al unui amestec de peptide ce
evidenţiază picurile pseudo-moleculare (M+H)+. Figura 2.10b prezintă spectrul MS/MS al
ionului de masă 872, spectru care permite stabilirea secvenţei de lanţ.
Figura 2.10.
a. Spectrul FAB al unui amestec de peptide; b. Spectrul MS/MS
al ionului de masă 872, utilizat pentru stabilirea secvenţei de lanţ
2.2.4. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA)
Desorbţia laser (Laser Desorption, LD) este o metodă eficace pentru producerea
ionilor gazoşi. Ionizarea are loc cu ajutorul unor impulsuri ce furnizează între 106108
watt/cm2 şi care sunt focalizate pe o suprafaţă de circa 10-310-4 cm2 pe care se află proba, de
obicei în stare solidă. Aceste impulsuri provoacă expulzarea unor cantităţi infime de substanţă
sub formă de ioni şi molecule neutre, care pot reacţiona în continuare între ele în faza gazoasă
de deasupra suprafeţei probei. Ionizarea poate fi amplificată în continuare prin utilizarea unui
al doilea laser sau prin impact electronic.
Această tehnică este utilizată pentru studiul suprafeţelor şi în analiza compoziţiilor
locale ale probelor, cum ar fi, de exemplu, incluziunile în minerale sau a organitelor din
celule. Metoda permite o ionizare selectivă funcţie de valoarea lungimii de undă. Deoarece
semnalul furnizat are o durată foarte scurtă sunt necesare analizoare foarte rapide (cu detecţie
simultană sau cu timp de zbor).
2.2.5. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization)
În această tehnică de ionizare substanţa de analizat se amestecă cu o soluţie ce conţine

compuşi organici cu moleculă mică, numiţi matrice, şi care prezintă o absorbţie puternică la
lungimea de undă a laserului utilizat. Iradierea amestecului cu ajutorul laserului va conduce la
creşterea conţinutului energetic al fazei lichide prin excitarea moleculelor din matrice. Drept
consecinţă, are loc un transfer de proton între matricea fotoexcitată şi substanţa analizată,
urmată de fenomene de desorbţie a ionilor formaţi. Procesul de ionizare este schematizat în
figura 2.11.
Figura 2.11.
Schema de principiu a ionizării cu laser asistată matriceal (MALDI)
Principalele avantaje prezentate de către această metodă sunt următoarele:

1. aflată într-un mare exces, matricea izolează moleculele probei, limitând apariţia de
agregate ce ar împiedica formarea ionilor moleculari;
2. folosirea matricei elimină necesitatea modificării lungimii de undă a laserului
funcţie de natura probei;
3. pot fi desorbite şi ionizate proteine cu mase moleculare de până la 300.000 u.a.m;
4. sensibilitatea determinării este foarte mare (de exemplu, o matrice din acid
nicotinic permite detectarea unor cantităţi de ordinul picomolilor dintr-o proteină).
În figura 2.12 este pezentat spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal ce prezintă o
masă moleculară de circa 150.000 u.a.m.
2.2.6. Ionizarea cu termospray (TSP)
Tehnica termospray-iului presupune pomparea unei soluţii ce conţine o sare şi proba

de analizat într-un capilar din oţel încălzit prin trecerea unui curent electric şi proiectarea
acesteia cu o viteză supersonică într-o cameră vidată. Se formează un jet ce conţine picături
foarte fine, formate din ionii şi moleculele probei şi solvent. Încălzirea în timpul vaporizării
este absolut necesară pentru evitarea congelării picăturilor. Ionii formaţi sunt separaţi şi
acceleraţi spre analizor.
Figura 2.12
Spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal
2.2.7. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI)
Electrospray-ul se obţine prin aplicarea, la presiune atmosferică, a unui câmp electric

puternic asupra unui lichid ce trece, cu un debit scăzut (de obicei 110 l/min) printr-un tub
capilar. Câmpul electric se obţine prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de +36 kV între
capilar şi un electrod, separaţi de o distanţă de 0,32 cm (figura 2.13). Acest câmp provoacă
acumularea de sarcini la suprafaţa lichidului situat la capătul capilarului, acumulare ce
determină formarea unui jet de picături fine încărcate electric. Evaporarea solventului conţinut
de aceste picături va provoca micşorarea lor până în momentul în care forţele de repulsie
coulumbiene vor egala valoarea forţelor de coeziune. În acest moment, picăturile vor suferi un
şir de scindări ce vor conduce la picături din ce în ce mai mici, până în momentul în care
câmpul electric de la suprafaţa lor va deveni suficient de puternic pentru a provoca desorbţia
ionilor. Dacă molecula conţine mai multe zone ionizabile, ionii astfel produşi sunt purtători ai
unui număr mare de sarcini.
Figura 2.13
Schema sursei tip electrospray
Un exemplu de spectru de masă la care ionizarea s-a realizat prin tehnica ESI este
prezentat în figura 2.14. Datorită formării de aducţi cu ionii de sodiu, potasiu sau amoniu,
ionizarea cu electrospray poate fi aplicată şi moleculelor ce nu posedă zone ionizabile.
Figura 2.14.
Spectrul ESI al lyzozimului . Pe picuri este indicată valoarea masei şi numărul de sarcini
Spectrele de masă ESI corespund, în general, unei distribuţii statistice de picuri

consecutive, ce caracterizează ionii moleculari rezultaţi prin protonări multiple, (M+zH)z+.
Obţinerea unor ioni cu sarcini multiple are ca avantaj creşterea sensibilităţii şi posibilitatea
analizării unor molecule cu masă moleculară foarte ridicată cu ajutorul unor analizoare ce
prezintă valori mici ale masei nominale (după cum se ştie, spectrometrele de masă nu măsoară
masa unui ion, ci raportul dintre masă şi sarcină).
Lucrul la presiune atmosferică măreşte eficacitatea ionizării de 103104 ori. Deoarece
compartimentul analizorului trebuie menţinut la o presiune foarte joasă, de circa 10-5 mm Hg,
compartimentul sursei şi cel al analizorului au fost separate de un orificiu cu diametru
foarte mic (10 m), utilizându-se în acelaşi timp pompe de vid de mare capacitate.
Această tehnică a permis determinarea unor mase moleculare cu valori mai mari de
130.000 u.a.m. În cuplaj cu un aparat HPLC, tehnica ESI permite obţinerea succesivă a
spectrelor unor amestecuri complexe.
2.2.8. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API)
Dacă ionizarea probei se poate realiza la presiune atmosferică, eficacitatea producerii

ionilor este de 103-104 ori mai mare decât în cazul ionizării prin impact electronic la presiune
redusă. Deorece analizorul lucrează la vid înaintat (10-5 mm Hg), legătura între sursa de ioni şi
acest compartiment se realizează prin intermediul unui orificiu cu diametru extrem de mic (10
m), orificiu care limitează pierderile de presiune. Se utilizează, de asemenea, pompe de vid
de mare capacitate.
2.2.9. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma, ICP)
Plasma cuplată inductiv este o sursă ce permite analiza rapidă şi simultană a

elementelor metalice. Metoda este extrem de precisă şi sensibilă. Această sursă este formată
dintr-o flacără în care se introduce proba dizolvată sub forma unui aerosol. Plasma formată
este înconjurată de către o bobină. Curentul alternativ al bobinei generează un câmp magnetic
longitudinal care imprimă o traiectorie circulară ionilor. Interacţiunile sunt optime dacă
frecvenţele sunt egale şi dacă impedanţa generatorului şi a plasmei sunt adaptate. Drept
consecinţă, are loc o încălzire a plasmei la temperaturi ce pot atinge 10.000 K. Din acest
motiv procentul de ionizare este practic de 100 %. În figura 2.15 este prezentată schematic
sursa cu plasmă cuplată inductiv.
Figura 2.15
Sursa cu plasmă cuplată inductiv
2.3. Analizoare
Ionii produşi de către sursa de ioni sunt dirijaţi către analizor, care, pentru a permite
identificarea lor, are rolul să-i separe funcţie de raportul masă/sarcină. Tipul de analizor
utilizat depinde, în multe cazuri, de sursa de ioni folosită.
În prezent, au devenit din ce în ce mai răspândite aparatele care utilizează mai multe
tipuri de analizoare. Aceste aparate permit, de exemplu, selectarea şi înregistrarea spectrului
de masă a unui singur ion, izolat dintre cei rezultaţi la fragmentarea unei substanţe.
Principalele calităţi ale unui analizor sunt legate de:
 limita de detecţie - reprezintă valoarea limită măsurabilă a raportului m/e;
 transmisia - este dată de raportul între numărul de ioni ce ajung la detector şi cel produs
de către sursă;
 rezoluţia - reprezintă capacitatea detectorului de a distinge între doi ioni de mase vecine.
Rezoluţia unui spectrometru de masă este una dintre cele mai importante caracteristici.
Astfel, pentru stabilirea formulei moleculare posibile cu ajutorul intensităţii picurilor
izotopice este necesar ca picurile adiacente să fie net separate. Arbitrar, se consideră că
rezoluţia este corespunzătoare dacă "valea" dintre două picuri adiacente nu reprezintă mai
mult de 10 % din intensitatea picului mai proeminent. Pentru a determina rezoluţia unui
instrument, se aleg două picuri adiacente de intensitate aproximativ egală, între care există
o vale ce nu depăşeşte 10 % din intensitatea picului mai proeminent (figura 2.16).
Rezoluţia (R) este definită de relaţia:
Mn
R
Mn  Mm
unde Mn şi Mn sunt numerele de masă ale celor două picuri şi Mn = Mm+1
Funcţie de puterea de rezoluţie există două tipuri de spectrometre de masă:
a. spectrometre de rezoluţie joasă - pot fi definite ca aparate capabile să detecteze ioni ale
căror mase diferă cu cel puţin o unitate de masă (aparate cu rezoluţie unitară - unit
resolution), valoarea maximă a raportului m/e ce poate fi măsurată fiind de circa 2000.
Un asemenea aparat este capabil, de exemplu, să separe un ion de masă 2.000 de unul cu
masă 1999: [R = 2.000/(2.000-1.999) = 2000];
.
Figura 2.16.
Determinarea rezoluţiei unui spectrometru de masă.
2. spectrometre de înaltă rezoluţie - sunt aparate capabile să separe doi ioni a căror masă
diferă cel puţin prin 0,05 u.a.m. Un asemenea aparat este, de exemplu, capabil să separe
un ion de masă 500 de unul cu masa 499,5 [R = 500/(500-499,5) = 10.000].
2.3.1. Clasificarea spectrometrelor de masă
Spectrometrele de masă utilizate pentru determinarea structurii compuşilor organici

sunt clasificate funcţie de metoda de separare a ionilor utilizată de către analizorul de masă.
Analizoarele de masă realizează separarea particulelor cu sarcină (ale ionilor) pe baza
raportului masă/sarcină sau a unor proprietăţi ce depind de acest raport.
În prezent sunt utilizate patru tipuri principale de analizoare de masă bazate pe:
1. câmpuri magnetice şi electrice;
2. timp de zbor;
3. filtre quadripolare;
4. rezonanţă ciclotronică.
În tabelul 2.1. sunt prezentate principalele caracteristici ale celor mai utilizate tipuri de
analizoare.
Tabelul 2.2. Principalele caracteristici ale analizoarelor de masă
Metoda Mărimea Ecuaţia Domeniul de Rezoluţia la

de separare investigată fundamental măsurare 1.000 u.a.m.
ă
câmp magnetic moment 2.3. >104 105
quadripoli filtru pentru m/e - >103 105
timp de zbor timp 2.6 >104 105
rezonanţă ciclotronică frecvenţă 2.9 >104 106
2.3.2. Analizorul magnetic
Într-un analizor magnetic ionii sunt separaţi pe baza valorilor raportului m/e, după
devierea într-un câmp magnetic ce acţionează perpendicular pe direcţia de deplasare a ionilor
(figura. 2.17).
La ieşirea din sursa de ioni, un ion de masă m şi sarcină e, ce se deplasează cu viteza
v, sub acţiunea unei diferenţe de potenţial V, va îndeplini condiţia de egalitate a energiei
cinetice cu cea potenţială (2.1.):
Figura 2.17
Sensul forţei centripete (FM) ce acţioneză asupra ionului
mv 2 2eV
Ec   eV sau v 2  (2.1.)
2 m
Ionul pătrunde apoi în câmpul magnetic al analizorului, ce acţionează perpendicular pe
direcţia sa de deplasare, fiind supus unei mişcări circulare în care forţa centrifugă, mv2/r (r
este raza de curbură a tubului aparatului) egalează forţa centripetă exercitată de către magnet,
Bev (2.2.):
mv 2 Ber
 Bev sau v  (2.2.)
r m
Din combinarea ecuaţiilor 2.1. şi 2.2. rezultă:
2eV e 2 B 2 r 2 m B2 r 2
 sau  (2.3.)
m m2 e 2V
Ecuaţia 2.3. este relaţia fundamentală ce explică funcţionarea spectrometrului de masă
cu o singură focalizare. Ecuaţia arată dependenţa raportului m/e de trei parametri: r - raza
tubului analizorului; B - intensitatea câmpului magnetic; V - potenţialul accelerator. Întrucât r
este o constantă de aparat iar B este, la rândul său, menţinut constant în cele mai multe dintre
aparate, rezultă că separarea ionilor funcţie de raportul m/e se realizează prin baleiajul
potenţialului accelerator: la potenţiale acceleratoare mari are loc separarea ionilor mai uşori,
pe când la potenţiale mici are loc separarea ionilor mai grei.
Ecuaţia 2.3. indică şi faptul că spectrometrele de masă nu sunt capabile să discearnă
între un ion de masă m+ şi unul de masă (2m)2+ deoarece:
m 2m B 2 r 2
  (2.4.)
e 2e 2V
În analizorul magnetic, ionii formaţi de către sursă sunt deviaţi de către câmpul
magnetic şi focalizaţi pe detector. Focalizarea produsă de câmpul magnetic se numeşte
focalizare de direcţie iar aparatele construite pe acest principiu se numesc spectrometre de
masă cu o singură focalizare.
Unghiul de deviere a fasciculului de ioni în aparatele cu o singură focalizare poate să
varieze în limite largi. În cele mai multe dintre aparate, devierea fasciculului de ioni se face
sub unghiuri de 1800, 900 sau 600. Cea mai avantajoasă este focalizarea realizată în sectoare
magnetice aflate sub unghiuri de 600, deoarece atât sursa cât şi detectorul sunt distanţate de
magnetul ce produce câmpul focalizator.
2.3.3. Analizorul electrostatic
Analizorul electrostatic separă ionii formaţi în camera de ionizare cu ajutorul unui

câmp electric longitudinal care accelerează numai particulele încărcate pozitiv. Acestea vor
poseda, independent de masa lor, o energie cinetică, Ecin proporţională cu sarcina elementară
şi diferenţa de potenţial, V. În acest mod toţi ionii vor poseda aceeaşi energie cinetică (ioni
izocinetici) corespunzând însă la mase şi viteze diferite:
m v2 m v2
Ecin  eV  1 1  2 2 ...... (2.5.)
2 2
În realitate, ionii ce părăsesc secţiunea de accelerare nu sunt riguros izocinetici
deoarece la viteza dobândită aici se adună vectorial viteza cu care particula a intrat în zona de
accelerare.
Analizorul electrostatic are tocmai rolul de a mări puterea de rezoluţie a
spectrometrelor de masă prin focalizarea ionilor cu acelaşi raport m/e, dar care posedă energii
cinetice diferite şi nu pot fi focalizaţi pe detector într-un punct, cum ar fi ideal. Focalizarea
ionilor ce au un anumit raport m/e poate fi realizată prin trecerea fasciculului ionic printr-un
câmp electrostatic radial, de intensitate E, perpendicular pe direcţia de deplasare. Traiectoria
ionului în câmpul electrostatic radial este dată de ecuaţia (2.6.):
2V (2.6.)
r
E
Astfel, în analizorul electrostatic toţi ionii monovalenţi ce posedă energii cinetice
identice vor avea traiectorii identice, ale căror raze de curbură vor creşte cu scăderea energiei
cinetice. Prin utilizarea unei fante foarte înguste se poate selecta un fascicul de ioni, riguros
izocinetic, compus însă din ioni cu mase şi viteze foarte diferite (focalizare de viteză).
2.3.4. Spectrometre de masă cu dublă focalizare

2.3.4.1. Dispersie şi rezoluţie
După cum rezultă din definiţie, rezoluţia unui spectrometru de masă depinde de
calitatea semnalului furnizat de analizor. Cu cât acest semnal este mai larg, cu atât separarea
picurilor va fi mai dificil de realizat. Scăderea rezoluţiei este determinată, în principal, de trei
factori:
1. dispersia energetică. Faptul că ionii intraţi în analizor nu posedă aceeaşi energie cinetică
conduce la dispersarea traiectoriilor în câmp (figura 2.18a);
a b
Figura 2.18.
Dispersia ionilor în analizor: a. dispersie energetică; b. dispersie angulară
2. dispersia unghiulară. Dacă ionii ce intră în analizor au traiectorii divergente, această

divergenţă se poate amplifica în câmp (figura 2.18b);
3. mărimea fantei de intrare. Intrarea ionilor în analizor se face printr-o fantă a cărei
lărgime are o influenţă directă asupra calităţii semnalului.
2.3.4.2. Focalizarea de direcţie
După cum rezultă din figura 2.17, un ion care intră în câmpul magnetic după o
traiectorie perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un al doilea ion, care
intră pe o traiectorie ce face un unghi  cu cea precedentă, va descrie o traiectorie circulară de
rază egală şi va părăsi sectorul pe o direcţie convergentă cu prima (figura 2.19a). În
consecinţă, prin alegerea unei geometrii adecvate a câmpului magnetic, se poate realiza o
focalizare de direcţie a fasciculului ce pătrunde în analizor.
În acelaşi timp, ionul care intră într-un câmp electric urmând o traiectorie
perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un alt ion, ce va intra după o
traiectorie mai inclinată, va rămâne mai mult timp în câmp şi va ieşi pe o traiectorie
convergentă cu prima. Optimizarea geometriei va produce, de asemenea, o focalizare de
direcţie (figura 2.19b).
a b
Figura 2.19
Focalizare de direcţie: a. în sector magnetic; b. în sector electric
2.3.4.3. Focalizarea în energie
Simultan cu focalizarea de direcţie, sectoarele magnetic şi electric realizează o

dispersie în energie (figura 2.20).
Prin combinarea a două analizoare ce realizează aceeaşi dispersie energetică şi
montarea lor inversă (figura 2.21), dispersia de energie a primului va fi anulată de
convergenţa celui de-al doilea.
În principiu, puterea de rezoluţie a spectrometrelor cu focalizare de direcţie creşte cu
raza de curbură a analizorului magnetic şi cu valoarea potenţialului de accelerare a ionului.
Din raţiuni practice, aceşti doi parametri nu pot fi amplificaţi atât cât ar fi necesar, astfel încât
puterea de rezoluţie la aparatele de acest tip nu depăşeşte 10.000. Prin cuplarea unui analizor
magnetic cu unul electrostatic se poate mări puterea de rezoluţie la circa 60.000 - 70.000.
a b
Figura 2.20.
Dispersie de energie: a. în sector magnetic; b. în sector electric
Figura 2.21.
Combinarea unui sector electric cu unul magnetic (rotit corespunzător) pentru
realizarea dublei focalizări (elctrice şi magnetice)
O asemenea rezoluţie face posibilă determinarea masei moleculare a unui ion cu o

precizie de peste patru zecimale, ceea ce permite determinarea directă a formulei moleculare.
Aparatele de acest tip se numesc spectrometre de masă cu dublă focalizare sau spectrometre
de masă de înaltă rezoluţie (High Resolution Mass Spectrometer, HRMS). În figura 2.22. este
prezentată schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.
Figura 2.22.
Schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.
2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)
Analizorul cu timp de zbor diferenţiază ionii pozitivi prin măsurarea timpilor necesari
ca aceştia să traverseze un “tub de zbor” cu lungimea de circa 1 m.
Principiul metodei timpilor de zbor este extrem de simplu. Un fascicul de ioni, generat
de o sursă pulsatorie (pentru a se evita sosirea simultană la detector a ionilor ce au rapoarte
m/e diferite), este accelerat sub un potenţial cunoscut, V, şi se măsoară timpul t necesar pentru
ca aceştia să ajungă la un detector aflat la o distanţă d. Deoarece toţi ionii sunt supuşi
aceluiaşi potenţial, V, vitezele v trebuie să fie invers proporţionale cu rădăcinile pătrate ale
maselor, m. Astfel, timpul de zbor depinde de raportul m/e conform ecuaţiei (2.7.).
mv 2 2eV m d2
 eV sau v  sau t 
2
(2.7.)
2 m e 2V
2.3.6. Analizoare quadripolare
Quadripolul este un analizor care utilizează stabilitatea traiectoriilor pentru a separa

ionii funcţie de raportul m/e. Aparatele ce utilizează analizoare quaripolare sunt de două
tipuri:
a. filtre de masă quadripolare (Quadrupole Mass Filter)
Analizoarele quadripolare sunt formate din patru bare (poli) având o secţiune
hiperbolică, alimentate cu curent continuu şi supuse unui câmp de radiofrecvenţă oscilant
(barele aflate faţă în faţă au încărcări opuse). Ionii vor parcurge analizorul cu o viteză
constantă, într-o direcţie paralelă cu polii (axa z), realizând însă mişcări complexe (oscilaţii)
pe direcţiile x şi y. Un anumit ion poate să parcurgă quadripolul fără a se descărca pe poli
numai în condiţiile în care această oscilaţie este stabilă. Pentru un ion cu un anumit raport
m/e, stabilitatea oscilaţiei depinde de valorile frecvenţei de oscilaţie şi ale tensiunii curentului
continuu şi a sursei de radiofrecvenţă. Rezultă că, pentru un anumit set de condiţii, numai
ionii cu o singură valoare m/e vor putea să străbată quadripolul ce acţionează astfel ca un
filtru de masă. Toţi ceilaţi ioni vor avea oscilaţii instabile şi se vor descărca pe poli.
Înregistrarea tuturor ionilor se face prin modificarea simultană a tensiunilor sursei de
radiofrecvenţe şi a curentului continuu, raportul lor şi frecvenţa oscilatorului rămănând însă
constante. Parametrii tipici de lucru presupun tensiuni ale sursei de radiofrecvenţă de câteva
mii de volţi la frecvenţe de ordinul a 106 Hz. În figura 2.23. este prezentată schema de
principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.
Figura 2.23.
Schema de principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.
Instrumentele de acest tip prezintă oferă avantajul unui control precis al câmpului
electric (mult mai uşor de modificat decât cel magnetic).
În mod obişnuit, valoarea maximă a maselor ce pot fi determinate cu acest tip de
aparat este de circa 4.000 u.a.m, la o rezoluţie de ordinul 3.000, care nu este, evident,
suficientă pentru determinarea directă a formulei moleculare (sunt aparate de rezoluţie joasă).
b. detectorul quadripolar tip capcană de ioni (Quadrupole Ion Storage, Ion Trap)
Analizorul este format dintr-un electrod circular, de formă toroidală, acoperit de două
calote sferice ce închid incinta (“capcana”) în care sunt produşi ionii prin impact electronic
sau prin ionizare chimică. La acest tip de aparate nu există sursă separată de ioni. Principial,
această capcană ionică este similară unui quadripol circular. Suprapunerea de tensiuni
continue şi alternative permite realizarea unui tip de quadripol tridimensional, în care ionii
sunt reţinuţi pe o traiectorie ce formează un fel de “opt” tridimensional. Pe când în filtrul
quadripolar se reglează potenţialul astfel încât numai ionii de o anumită masă să traverseze
barele, în cazul capcanei ionice, ioni de diferite mase sunt prezenţi în acelaşi timp în analizor
şi se încearcă expulzarea lor selectivă, funcţie de masă, pentru a se obţine spectrul. În scopul
menţinerii ionilor pe traiectorii cu rază mică, în aparat se introduce un gaz inert (de obicei
heliu), valoarea presiunii remanente fiind de circa 10-3 mm Hg. În figura 2.24 este prezentat
spectrometrul cu capcană de ioni.
Figura 2.24.
Spectrometru tip capcană de ioni: sus - vedere generală, jos: trapa de ioni (detaliu)
Aparatele comerciale de acest tip lucrează, în general, la radiofrecvenţe de circa 1

MHz şi tensiuni maxime de circa 7.500 V. În aceste condiţii, valoarea maximă a maselor
determinate este de circa 650 u.a.m., în condiţiile unei sensibilităţi ridicate. Obişnuit, proba se
introduce prin racordare la un gaz-cromatograf. Aparatul este simplu şi relativ ieftin.
2.3.7. Rezonanţa ciclotronică
După cum se ştie, într-un câmp magnetic traiectoria unui ion devine curbă. Dacă
viteza este scăzută şi câmpul intens, raza de curbură devine foarte mică şi ionul este silit să
urmeze o traiectorie circulară: acesta este principiul ciclotronului.
Principiile rezonanţei ciclotronice a ionilor derivă din considerarea forţelor ce
acţionează asupra ionilor supuşi influenţei unor câmpuri magnetice şi electrice. Un ion de
masă m şi viteză v, aflat într-un plan perpendicular pe un câmp magnetic de intensitate B, este
supus unei forţe Bev perpendiculară atât pe direcţia câmpului magnetic cât şi pe cea a
deplasării (ecuaţia 2.8):
mv 2 mv
Bev  sau eB  (2.8)
r r
Ionul descrie o traiectorie circulară 2r, într-un plan perpendicular pe câmpul
magnetic, cu o frecvenţă  dată de relaţia 2.9.:
v
 (2.9.)
2r
În aceste condiţii, viteza angulară, , este dată de relaţia (2.10):
v e
  2   B (2.10.)
r m
Rezultă că viteza angulară depinde numai de raportul (e/m)B (este independentă de
viteza ionilor). Totuşi, pentru un anumit ion, raza traiectoriei creşte proporţional cu viteza.
Dacă raza devine prea mare, ionul este expulzat din aparat.
În practică, ionii sunt injectaţi într-o cutie cubică având laturile de câţiva centimetri
(figura 2.25), aflată într-un câmp magnetic de câţiva tesla (de obicei 3 T). Într-un astfel de
câmp, frecvenţa ciclotronică este de 1,72 MHz pentru o masă de 28 u.a.m. şi de 12,03 kHz
pentru o masă de 4000 u.a.m. Valoarea maximă a cîmpului magnetic utilizat a fost de
maximum 7 T (1993).
Figura 2.25.
Schema unui aparat cu rezonanţă ionică ciclotronică
Relaţia dintre frecvenţă şi masă arată că determinarea masei se reduce, în astfel de

aparate, la determinarea frecvenţei. Aceasta se poate face, în principiu, prin două metode:
a. rezonanţa ionilor în ciclotron (Ion Cyclotron Resonance, ICR)
Iradierea cu o undă electro-magnetică de frecvenţă egală cu cea a unui ion aflat în

ciclotron provoacă absorbţia la rezonanţă. Energia astfel transferată ionului contribuie la
creşterea energiei sale cinetice, ceea ce antrenează o creştere a razei traiectoriei. Cantitatea de
energie absorbită poate fi măsurată, aşa cum se face şi în metodele spectroscopice clasice:
UV, IR, RMN. În urma creşterii razei traiectoriei, ionii aflaţi la rezonanţă ajung să fie
colectaţi de către un detector şi se măsoară curentul rezultat, curent ce este proporţional cu
numărul de ioni;
b. rezonanţa ciclotronică a ionilor cu transformată Fourier (Fourier Transform - Ion

Cyclotron Resonance, FT-ICR)
Tehnica constă în excitarea simultană a tuturor ionilor prezenţi în ciclotron, cu o gamă

largă de frecvenţe, într-un timp de ordinul microsecundelor. În urma excitării are loc punerea
ionilor în fază, ceea ce permite transformarea undei complexe, detectată în funcţie de timp,
într-o relaţie intensitate funcţie de frecvenţă, prin intermediul transformatei Fourier.

(Principiul transformatei Fourier este următorul: un semnal care măsoară intensitatea în
funcţie de timp este format prin suprapunerea mai multor frecvenţe, fiecare având intensitatea
sa. Transformata Fourier permite separarea frecvenţelor şi a intensităţilor corespunzătoare).
Ca şi în cazul altor tehnici ce utilizează transformata Fourier, rezoluţia obţinută va
depinde de timpul de observaţie, care depinde, la rândul său, de descreşterea semnalului
(determinat de fenomenele de relaxare). În acest caz, scăderea intensităţii semnalului este
determinată, în principal, de scăderea vitezei ionilor în urma ciocnirilor cu ioni sau molecule.
Din acest motiv, pentru a se ajunge la rezoluţii ridicate, este necesară înregistrarea spectrului
în condiţiile unui vid înaintat (circa 10-9 mm Hg).
Deşi FT-MS permite, în principiu, determinarea unei game nelimitate de mase, cu
rezoluţii ridicate, în practică, valorile m/e măsurate nu depăşesc 2.000 u.a.m. Rezoluţia este
extrem de mare la mase mici (depăşeşte 150.000), dar scade rapid cu creşterea masei ionului
(este maximum 10.000 la m/e 10.000). În plus, utilizarea transformatei Fourier necesită
prelucrarea unui flux considerabil de date, ce mai era încă superior în 1992 cu un ordin de
mărime posibilităţilor de calcul ale mini-ordinatoarelor. Din aceste motive, utilizarea FT-MS
este încă limitată.
2.4. Detectoare
După traversarea analizorului de masă, fasciculul de ioni trebuie detectat şi

transformat într-un semnal utilizabil. În acest scop există diferite tipuri de detectoare, capabile
să transforme un curent ionic slab (10-9 A) într-un curent electric. Acesta trebuie apoi
amplificat şi înregistrat.
Primele spectrometre de masă au utilizat ca detectoare plăci fotografice şi cilindri
Faraday ce au permis măsurarea directă a sarcinilor sosite la detector. În prezent se utilizează
detectoarele multiplicatoare de electroni sau de fotoni şi detectoarele cu microcanale ce
permit creşterea intensităţii semnalului detectat. Aceste ultime detectoare prezintă o
sensibilitate extrem de ridicată (pot detecta chiar şi prezenţa unui singur ion sosit la detector);
utilizarea lor este limitată însă numai la analizele calitative deorece curentul format în urma
emisiei de electroni secundari nu este strict proporţional cu numărul de ioni sosit la detector.
a. plăci fotografice. Plăcile fotografice au fost utilizate de către primele spectrometre

de masă şi se pretau şi pentru măsurători de înaltă rezoluţie. Plăcile sunt plasate după analizor,
iar spectrele apar sub formă de linii ce prezintă grade de negru diferite, ce se corelează cu
intensitatea ionilor respectivi.
b. cilindri Faraday. Acest tip de detector este format dintr-un cilindru alungit în care
pătrund ionii. Aceştia se ciocnesc de pereţi şi se descarcă. Curentul este apoi amplificat şi
măsurat de către un electrometru. Diferite dispozitive previn sau suprimă emisiile de electroni
secundari.
c. detectoare multiplicatoare de electroni. Detectoarele multiplicatoare de electroni

utilizate în prezent sunt tuburi de sticlă dopată cu plumb, având formă de corn, şi care prezintă
intense emisii secundare de electroni şi o rezistenţă electrică uniformă (figura 2.26.). Între
cele două extremităţi ale tubului este aplicată o tensiune. Fiecare particulă care loveşte
suprafaţa internă a detectorului provoacă o emisie secundară de electoni, ce sunt acceleraţi de
către câmpul interior; electronii ajung să lovească din nou peretele interior, provocând o nouă
emisie, mai intensă. Procesul se repetă de câteva ori, în final rezultând un semnal amplificat
ce este detectat de către o placă colectoare aflată la ieşirea din tub. Detectorul este plasat într-
un dispozitiv ce mai conţine două dinode de conversie, una pentru ioni pozitivi, aflată
la un
Figura 2.26.
Detector de ioni (pozitivi sau negativi) cu dinode de conversie şi multiplicator de electroni
potenţial negativ, iar cealaltă pentru ioni negativi, aflată la un potenţial pozitiv. Un ion ce
ajunge la dinoda de conversie produce o emisie de electroni, ce sunt apoi amplificaţi de către
multiplicatorul de electroni. În ansamblu, un amplificator de electroni transformă un fascicul
ionic într-un fascicul electronic amplificat, printr-un efect tip cascadă, cu un factor de
conversie cuprins între 105 şi 107. Factorul de conversie dintre curentul ionic şi curentul
electronic depinde de natura (masă, sarcină şi structură) şi vitezele ionilor detectaţi. Din acest
motiv, acest tip de detectori este mai puţin precis decît cilindrii Faraday; sensibilitatea lor
superioară permite însă realizarea unor baleiaje rapide.
d. detectoare cu microcanale (array detectors). Detectorul cu microcanale este

format dintr-o placă străbătută de canale cilindrice paralele (figura 2.27).
a b
Figura 2.27
Detector cu microcanale: a. secţiune transversală; b. multiplicarea electronilor într-un canal
Fiecare canal poate avea un diametru cuprins între 4 şi 25 m, distanţele dintre axele
canalelor fiind între 6 şi 32 m. Faţa de intrare a ionilor este menţinută la o tensiune negativă
de circa 1 kV în raport cu cea de ieşire. Multiplicarea electronilor se realizează prin acoperirea
suprafeţei fiecărui canal cu un material semiconductor ce emite electroni secundari. Evitarea
accelerării ionilor pozitivi spre faţa de intrare a plăcii se realizează prin practicarea de canale
curbe în placă sau prin asocierea mai multor plăci, astfel încât canalele asociate să formeze
trasee în formă de V sau Z. Efectele de avalanşă dintr-un canal pot să amplifice numărul de
electroni de până la 108 ori. La ieşirea din fiecare canal, un anod metalic primeşte fluxul de
electroni secundari şi semnal este dirijat spre un electrometru.
Geometria plăcii este analogă celei a unei plăci fotografice: ioni cu diferite valori m/e
sosesc în zone diferite ale plăcii şi pot fi detectaţi simultan în cursul baleiajului câmpului
magnetic al analizorului.
e. detectoare multiplicatoare de fotoni. Acest tip de detector este format din două
dinode de conversie, un ecran fosforescent şi un fotomultiplicator (figura 2. 28).
Figura 2.28.
Multiplicator de fotoni
Dispozitivul permite detectarea ionilor pozitivi sau negativi. În cazul detectării ionilor
pozitivi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda aflată la un potenţial negativ, în timp ce, în cazul
decelării ionilor negativi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda pozitivă. Electronii secundari emişi
de aceste dinode sunt apoi acceleraţi spre ecranul fosforescent unde sunt convertiţi în fotoni.
Fotonii rezultaţi sunt detectaţi de fotomultiplicator. Valoarea factorului de amplificare este de
ordinul 104-105.
2.4. Sisteme de înregistrare
Sistemul de înregistrare a unui spectrometru de masă trebuie să îndeplinească două

cerinţe fundamentale:
a. rapiditate. Răspunsul înregistratorului faţă de semnalele primite de la sistemul de

amplificare trebuie să fie extrem de rapid, astfel încât să poată fi posibilă scanarea câtorva
sute de picuri pe secundă (o substanţă cu masa moleculară 300 poate prezenta între 150 şi 300
de picuri);
b. sensibilitate. Aparatul trebuie să fie capabil să înregistreze intensităţi ale unor
picuri care diferă între ele cu un factor mai mare de 103. Această problemă a fost rezolvată
prin utilizarea unei serii de 3-5 galvanometre cu oglindă cu sensibilităţi diferite (de obicei
sensibilităţile galvanometrelor sunt în raport 1:3:10:30:100).
2.5. Prelucrarea datelor
Semanlul analogic furnizat de către detector este transformat în semnal digital cu

ajutorul unui ADC (analog-to-digital convertor) iar datele sunt stocate în memoria unui
computer.
Computerul asociat unui spectrometru de masă înregistrează datele provenind de la

aparat şi le transformă, după caz, în valori de masă, intensităţi ale picurilor, curent ionic total,
potenţial de accelerare etc. Datele spectrale sunt prezentate în diverse forme: listă a
fragmentelor ionice, spectru de masă normalizat etc. Computerul asociat spectrometrului de
masă poate facilita, de asemenea, interpretarea spectrului ajutând la calculul compoziţiei
posibile a unor ioni de masă dată, calculând şi comparând abundenţele izotopice pentru o
formulă dată cu datele experimentale sau comparând spectrele obţinute cu cele existente în
biblioteca de spectre (există numeroase biblioteci de spectre de masă, conţinând spectrele a
peste 100.000 de compuşi).
CAPITOLUL 3
CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI

SPECTROMETRIA DE MASĂ
Analiza amestecurilor complexe poate fi realizată prin cuplarea unui cromatograf de

gaze sau de lichide cu un spectrometru de masă. Principalul avantaj îl reprezintă posibilitatea
identificării directe a substanţelor separate.
3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)
Realizarea cuplajului este facilitată de faptul că substanţa organică se află deja în fază
gazoasă. În cazul utilizării coloanelor cu umplutură, debitul de gaz purtător este de
aproximativ 2030 cm3/min, ceea ce afectează major valoarea presiunii din spectrometru
(trebuie ţinut cont de faptul că un 1 cm3 de gaz aflat la presiune atmosferică ocupă un volum
de 107 cm3 la presiunea de 10-4 mm Hg; în consecinţă, pompa de vid trebuie să asigure un
debit de evacuare de 150 l/s pentru a îndepărta 1 cm3 de gaz purtător). Pentru îndepărtarea
celei mai mari părţi din gazul purtător sunt utilizate mai multe tipuri de interfeţe, a căror
funcţionare se bazează pe viteza superioară de difuzie a eluentului (de obicei heliu)
comparativ cu moleculele probei. O astfel de interfaţă GC/MS este prezentată în figura 3.1.
Figura 3.1.
Interfaţă CG/MS tip jet.
Efluentul provenit de la gaz-cromatograf este ejectat, printr-un orificiu foarte fin într-o
cameră vidată; din jetul astfel format are loc difuzia preferenţială a moleculelor gazului
purtător, mai uşoare decât moleculele probei. Un al doilea orificiu, coaxial cu primul şi aflat
la o distanţă de circa 1 mm de acesta, face legătura cu spectrometrul de masă: aproximativ 90
% din heliu şi 40 % din probă nu trec prin al doilea orificiu, astfel încât în aparat ajunge o
probă considerabil îmbogăţită.
Coloanele cromatografice capilare pot fi racordate direct la spectrometrul de masă
deoarece debitele la ieşire au valori de numai 15 cm3/min.
3.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS)
Cuplarea cromatografelor de lichide este mai dificil de realizat deoarece

spectrometrele de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă iar cromatografia de lichide se
utilizează, în special, pentru substanţele nevolatile, ce nu pot fi analizate prin gaz-
cromatografie.
Problema este complicată suplimentar de necesitatea îndepărtării eluentului înainte de
intrarea în spectrometrul de masă (de exemplu, un debit de alimentare de 0,1 cm3/min. soluţie
apoasă implică eliminarea unui debit de 21.000 litri/s vapori pentru a se putea menţine în
aparat vidul necesar).
Pentru rezolvarea acestor probleme se utilizează diverse dispozitive ce se bazează pe:
a. evaporarea selectivă a eluentului înainte de intrarea în camera de ionizare a

spectrometrului (interfeţe de tip moving belt sau Particle Beam);
b. reducerea debitului de alimentare a interfeţei, în aşa fel încât lichidul să poată fi

introdus direct; se utilizează interfeţe de tip Direct Liquid Introduction (DLI) sau
Continuous Flow FAB (CF-FAB);
c. introducerea întregului debit de ieşire din cromatograf; se utilizează interfeţe tip

thermospray (TSP), ionspray (ISP) sau Atmospheric Pressure Chemical Ionization
(APCI).
Introducerea întregii cantităţi de eluat în spectrometrul de masă are drept consecinţă

creşterea sensibilităţii de detecţie.
3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt
Eluatul provenit de la coloana cromatografică este depus pe o curea mobilă (moving

belt) fabricată dintr-un material poliamidic rezistent la temperaturi de circa 400 0C şi inert din
punct de vedere chimic (figura 3.2). Cureaua pătrunde într-o primă cameră vidată, încălzită cu
radiaţii infraroşii, unde are loc evaporarea celei mai mari părţi din solventul provenit de la
coloana cromatografică. Cureaua pătrunde apoi în sursă unde este încălzită brusc pentru a
avea loc evaporarea substanţei investigate (există variante constructive ce permit şi alte tipuri
de ionizare: DCI, FAB etc).
Figura 3.2.
Schema unei interfeţe moving belt
3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB)
Interfaţa Particle Beam (figura 3.3) este un dispozitiv care permite separarea rapidă şi
eficace a solventului provenit de la coloana cromatografică.
Figura 3.3.
Interfaţa Particle Beam
Eluatul este pompat printr-o capilară la un pulverizator din sticlă unde, cu ajutorul
unui curent de heliu, este transformat într-un nor de picături fine. Aerosolul obţinut
traversează apoi o cameră de desolvatare cu pereţi încălziţi în care presiunea este cu puţin mai
mică decât presiunea atmosferică. În timpul traversării picăturile suferă o desolvatare parţială,
dând naştere la particule de substanţă parţial solvatate. Camera de desolvatare este legată la un
separator cu jet molecular dublu etajat. La nivelul primului etaj, amestecul de heliu, vapori de
solvent şi de particule suferă o expandare supersonică, formând un jet de gaz de mare viteză.
Deoarece diferenţa de masă între moleculele gazoase şi particule este mare, particulele
difuzează mai repede dinspre centrul jetului spre periferie. Particulele sunt izolate cu ajutorul
unui separator, vaporii de solvent şi heliul fiind pompaţi în exterior. Pentru o separare
eficientă, procesul se reia în cel de-al doilea etaj de pompare. În final, fluxul de particule,
format dintr-un fascicul convergent, cu un diametru mai mic de 100 nm, este introdus în sursa
spectrometrului de masă.
3.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP)
Principiul interfeţei tip Thermospray este prezentat în figura 3.4.
Figura 3.4.
Interfaţa tip Thermospray. a. intrare interfaţă; b. zonă de încălzire;
c. cameră vidată; d. electrod; e. ieşire; f. spectrometru
Eluatul provenit de la cromatograf este încălzit brusc în zona b, iar picăturile de lichid
traversează în jet supersonic camera vidată c. Ionii prezenţi în soluţie sunt acceleraţi de o
diferenţă de potenţial. Ei se desorb de pe picături, antrenând una sau mai multe molecule de
solvent sau de substanţă dizolvată. Se evită astfel necesitatea de a evapora înainte de ionizare:
ionii aflaţi în fază lichidă trec direct în fază de vapori. Picăturile îşi continuă traseul cu viteză
supersonică spre un orificiu de ieşire, e, racordat la pompa de vid. Se evită astfel acumularea
unor cantităţi mari de vapori ai solventului.
Ionii din faza de vapori sunt acceleraţi spre spectrometru, f, de către un electrod, d,
alimentat la un potenţial pozitiv.
Pentru a se evita îngheţarea picăturilor de lichid în timpul detentei în vid, lichidul
injectat este încălzit. Încălzirea este reglată cu ajutorul unui termocuplu ce determină
temperatura jetului în vid.
3.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical

Ionization, APCI)
Tehnica APCI realizează ionizarea prin reacţii ioni - molecule care au loc în fază
gazoasă, la presiune atmosferică. Principiul surse APCI este descris de figura 3.5.
Eluatul cromatografic, cu un debit maxim de 2 cm3/min, este introdus direct într-un
vaporizator pneumatic unde este transformat într-o ceaţă fină cu ajutorul unui jet de aer sau de
azot, introdus cu mare viteză. Picăturile sunt astfel transportate în lungul unui tub de cuarţ
încălzit, numit cameră de desolvatare/vaporizare. Căldura transferată picăturilor din aerosol
va permite evaporarea fazei mobile şi a probei curentul de gaz. Gazul cald (circa 120 oC) şi
substanţele ce părăsesc acest tub ajung în regiunea de reacţie a sursei, care se află la presiune
atmosferică, şi unde sunt ionizate chimic (prin transfer de proton sau de electron). În general,
faza mobilă evaporată joacă rol de gaz ionizant, producând ioni pseudo-moleculari ( [M+H] +
sau [M-H] .
Figura 3.5.
Sursa APCI
Deoarece sursa lucrează la presiune atmosferică, electroni necesari ionizării primare
nu se obţin prin încălzirea unui filament, ci cu ajutorul descărcărilor Corona sau cu emiţători
de particule . Desolvatarea şi evaporarea rapide minimalizează considerabil descompunerile
termice. Ionii produşi la presiune atmosferică pătrund în spectrometrul de masă printr-un mic
orificiu.
3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP)
După cum s-a precizat în capitolul 2, tehnica electrospray-ului (ce cunoaşte o

dezvoltare deosebită în prezent), constă în transformarea în spray a unui lichid, provenind
dintr-un tub capilar, prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de circa 3-6 kV (figura 2.13,
pagina 22). Câmpul electric intens contribuie la formarea de picături fine, încărcate electric.
Mărimea medie a picăturilor şi încărcarea lor electrică depinde de natura solventului, de
debitul fazei lichide şi de diferenţa de potenţial aplicată. Această interfaţă necesită utilizarea
de coloane cromatografice capilare sau prevăzute cu dispozitive de segmentare a debitului (în
general nu sunt posibil de prelucrat debite mai mari de 5l/min)
Interfaţa tip ionspray (figura 3.6.) acceptă debite mai mari şi produce un spray mai
stabil şi mai puţin dependent de natura fazei lichide.
Figura 3.6.
Interfaţa tip Ionspray
Tehnica ionspray-ului constă în pomparea soluţiei ce conţine proba printr-un

vaporizator pneumatic, menţinut la tensiune înaltă, în aşa fel încât să se formeze o ceaţă fină
de picături încărcate electric, chiar în condiţiile utilizării unor debite ridicate. Deoarece ionii
sunt expulzaţi din picături printr-un proces ce nu implică un consum energetic semnificativ,
fragmentările sunt puţine. Întregul proces are loc la temperatura ambiantă. Deşi interfaţa
acceptă debite de 200 l/min, sensibilitatea cea mai ridicată se realizează pentru debite de
circa 50 l/min.
3.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice
Indiferent de tehnica de ionizare, achiziţionarea datelor se realizează prin trei metode

principale:
a. baleiaj (scan). Cu această metodă se înregistrează, repetat, spectre complete, pe un

anume interval de masă. Să presupunem că, la semi-înălţime, lăţimea picului cromatografic
(exprimată în unităţi de timp), este de 10 s.
După cum rezultă din figura alăturată, pentru a fi siguri că
unul din spectrele înregistrate este "din interiorul" picului
cromatografic, este necesar să se înregistreze cel puţin un
spectru la fiecare 5 secunde. Să presupunem că baleiajul
acoperă intervalul de masă dintre 50 şi 550 (la rezoluţie
joasă). În aceste condiţii, timpul acordat fiecărei unităţi
de
masă este de 0,01 secunde (500 unităţi de masă în 5 s). Vor fi înregistraţi toţi ionii ce vor sosi
la detector în acest interval de timp. Cu cât timpul va fi mai lung, cu atât sensibilitatea va fi
mai bună. Creşterea sensibilităţii se poate realiza fie prin micşorarea intervalului de masa
investigat, fie prin creşterea timpului de baleiaj.
b. detectarea ionilor selecţionaţi (selected ion monitoring, SIM). Se aplică în

cazurile în care scopul investigaţiei este numai detectarea anumitor molecule ale căror
caracteristici spectrale sunt cunoscute. Astfel, dacă se alege detectarea unei substanţe date cu
ajutorul a trei fragmente caracteristice, analizorul poate fi programat să treacă rapid de la o
masă la altă. Creşterea de sensibilitate poate fi foarte mare.
c. detectarea reacţiilor selecţionate (selected reaction monitoring, SRM). Permite

obţinerea unei creşteri a sensibilităţii şi selectivităţii în raport cu SIM. Detectarea reacţiilor
selecţionate, bazată pe reacţiile de descompunere ale ionilor caracteristici ai substanţei de
analizat, necesită utilizarea de spectrometre de masă în tandem (v. capitolul 4). Spectrometrul
este reglat pentru detectarea unor anumiţi ioni, rezultaţi dintr-o reacţie de descompunere
caracteristică: de exemplu, primul spectrometru selecţionează ionul părinte m p , caracteristic
substanţei investigate, în timp ce, cel de-al doilea aparat selecţionează ionul fragment f f ,
rezultat din reacţia caracteristică de descompunere: m p 
 f f  m n . Creşterea selectivităţii
este determinată de faptul că reacţia de fragmentare implică apariţia de ioni foarte
caracteristici cu mase diferite.
44 Spectrometria de masă în tandem (MS&MS)
CAPITOLUL 4
SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS)
Tehnica MS/MS se referă la o metodă în care un prim analizor este utilizat pentru
izolarea unui anumit ion, mp+, care va suferi o fragmentare ce va produce ioni şi molecule
neutre:
mp  md  mn
Aceste fragmente vor fi analizate de cel de-al doilea spectrometru.
Teoretic, nimic nu împiedică multiplicarea analizorilor folosiţi (în aceste condiţii
notaţiile folosite sunt: MS/MS/MS….. sau MSn). Însă, deoarece semnalul descreşte după
fiecare etapă din cauza creşterii lungimii traseului urmat de ioni, din motive practice, în
prezent se pot utiliza maximum 3 sau 4 aparate montate în serie.
Există trei moduri principale de realizare a tehnicilor MS/MS:
1. baleiajul fragmentelor ionice (daughter scan) - constă în alegerea unui ion precursor
(ion părinte) şi determinarea tuturor ionilor produşi;
2. baleiajul ionilor precursori (parent scan) - constă în alegerea unui fragment ionic şi
determinarea tuturor ionilor precursori;
3. baleiajul fragmentelor neutre scindate (neutral loss scan) - constă în alegerea unui
fragment neutru şi detectarea tuturor fragmentărilor ce provoacă apariţia lui.
Aplicaţiile tehnicilor MS/MS sunt multiple şi includ studiul mecanismelor de

fragmentare, observarea reacţiilor ioni-molecule, analiza la sensibilităţi şi selectivităţi înalte,
determinarea compoziţiilor elementale etc.
Un exemplu asupra modului în care spectrometria de masă în tandem poate elucida
modurile de fragmentare ale unei molecule este prezentat în figura 4.1.
Spectrul din figura 4.1a evidenţiază prezenţa unui fragment intens la m/e 107, ce
corespunde ionului M-43. Acesta poate să apară fie prin pierderea unui radical metil, urmată
de eliminarea de CO, fie prin pierderea unui fragment C3H7, în una sau mai multe etape. Prin
selectarea ionului m/e 135 ca ion precursor (figura 4.1b), se constată că acesta produce
fragmentul m/e 107. Rezultă că, în prima etapă, are loc scindarea unei grupe metil, cu
formarea ionului m/e 135. Rămâne de stabilit dacă pierderea ulterioară a 28 u.a.m. este
Spectrometria de masă în tandem (MS&MS) 45
determinată de eliminarea unei molecule de CO sau de etenă. Pentru a preciza acest lucru, a
fost selecţionat ionul m/e 137, ce diferă de ionul m/e 135 prin prezenţa 18O. În spectrul din
figura 4.1c se observă deplasarea corespunzătoare a semnalului cu două unităţi; rezultă că 18O
este conservat de către fragment. Semnalele de la m/e 107 şi 108 reprezintă contribuţii ale 13C.
În acest mod s-a demonstrat că ionul molecular pierde, mai întâi, un radical metil, apoi se
rearanjează şi pierde o moleculă de etenă.
a)
spectrul EI al p-t-
butil-fenolului;
b)
fragmentările ionului
precursor de la m/e
135;
c)
fragmentările ionului
precursor de la m/e
137.
Figura 4.1.
Utilizarea tehnicii MS/MS pentru elucidarea fragmentărilor p-t-butilfenolului
46 Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã
CAPITOLUL 5
SPECTRUL DE MASĂ
5.1. Introducere
Informaţiile esenţiale furnizate de către spectrometrul de masă se referă la masele şi

abundenţele relative ale ionilor rezultaţi din substanţa investigată. De obicei, aceste informaţii sunt
sumarizate în două moduri:
1. forma grafică. Semnalele ionilor sunt prezentate sub formă de linii verticale aflate la valorile
m/e corespunzătoare şi a căror înălţime este proporţională cu intensităţile (abundenţele) ionilor.
Din motive practice, aceste abundenţe sunt recalculate funcţie de semnalul cel mai intens (numit
şi pic de bază, base peak), căruia i se atribuie valoarea de 100 %. Operaţia se numeşte
normalizarea spectrului; abundenţele înregistrate ale celorlalţi ioni se amplifică cu factorul:
100
f
abundenta picului de baza
Deşi reprezentarea grafică este deosebit de utilă pentru realizarea de comparaţii rapide cu alte
spectre, ea prezintă dezavantajul imposibilităţii de a prezenta, la aceeaşi scară, abundenţele
exacte ale ionilor cu intensitate mică (şi în special cele ale picurilor izotopice);
2. forma tabelară. Prezintă sub formă de tabel lista ionilor şi a abundenţelor lor relative faţă de
ionul de bază, considerat ca având abundenţa de 100 %. Din considerente practice, şi această
listă poate să excludă ionii cu abundenţe extrem de scăzute. În cazul înregistrării spectrului pe
un aparat cu rezoluţie joasă este util să se normalizeze abundenţele picurilor izotopice din zona
ionului molecular funcţie de acesta din urmă.
În figura 5.1. este prezentat, în cele două variante, spectrul de masă al etil-dimetil-aminei.
Utilizarea computerelor pentru stocarea şi prelucrarea datelor furnizate de către
spectrometrul de masă permite actualmente selectarea şi analiza complexă a informaţiilor, funcţie
de scopurile urmărite.
Ca şi în cazul celorlalte tipuri de investigaţii spectrale, la analiza şi, mai ales, la compararea
spectrelor de masă este necesară precizarea condiţiilor de înregistrare a spectrului.
Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã 47
a
m/ % m/e % m/e % m/ %
e e
15 1,3 39 1,2 45 1,8 72 17,0
27 10, 40 2,1 56 7,3 73 23,0
0
28 11, 41 4,5 57 5,0 74 1,1
0
29 8,1 42 28, 58 10
0 0
30 13, 43 7,2 59 3,9 M M+1
0
31 0,2 44 25, 71 1,0 100 4,78
7 0
b
Figura 5.1.
Spectrul de masă al etildimetilaminei: a. reprezentare grafică; b. reprezentare tabelară (în colţul
din dreapta jos este prezentată normalizarea picului izotopic al ionului molecular)
5.2. Informaţii analitice
Deducerea structurii compuşilor investigaţi de către spectrometria de masă se realizează prin

parcurgerea mai multor etape.
Într-o primă etapă, se încearcă identificarea, manuală sau computerizată, a spectrului
înregistrat printre spectrele aflate în diverse colecţii. Trebuie însă să se ţină cont de faptul că, de
multe ori, izomerii ce fac parte din aceeaşi clasă de compuşi prezintă spectre similare; de asemenea,
spectre asemănătoare pot să aparţină unor substanţe foarte diferite. Deşi poate fi extrem de utilă,
simpla comparare nu poate fi o metodă infailibilă de atribuire structurală.
În prezent există trei mari colecţii de spectre de masă:
1. colecţia NBS/EPA/NIH (Mass spectral date base, Heller, S.R. and Milne, G.W.A.,
National Bureau of Standards, Washinton, 1978, 1983). Colecţia conţine peste 45.000 de spectre,
prezentate în formă grafică şi clasificate în funcţie de masa moleculară. Începând cu anul 1988,
colecţia există şi pe suport magnetic;
2. colecţia “eight peak index”, publicată de către Mass Spectrometry Data Center de la
Royal Society, Cambridge (1991) cuprinde aproximativ 81.000 spectre de masă, prezentate sub
forma unor liste ce cuprind, fiecare, cîte opt picuri principale;
3. colecţia publicată de către editura John Wiley (The Wiley/NBS Registry of mass spectra
data, Palissade Corporation, N-Y, 1989) conţine spectrele a aproximativ 112.000 de compuşi
(colecţia este prezentată şi pe suport magnetic).
Alături de aceste colecţii de cuprindere generală, există colecţii specializate pe domenii
relativ înguste: poluanţi, droguri, metaboliţi, produse farmaceutice etc.
În cazul în care structura substanţei investigate nu poate fi dedusă cu ajutorul colecţiilor, se

face apel la informaţiile oferite de către spectrul înregistrat.
Principalele tipuri de informaţii analitice furnizate de către spectrul de masă sunt:
1. masa moleculară;
2. compoziţia elementală;
3. formula structurală.
Dacă primele două informaţii pot fi obţinute cu certitudine în multe cazuri, stabilirea
formulei structurale pornind numai de la procesele de fragmentare este mult mai dificilă şi nu
întotdeauna posibilă. De cele mai multe ori se recurge şi la ajutorul celorlalte tehnici spectrale
uzuale: rezonanţa magnetică nucleară, spectrometria în IR şi UV-VIS.
5.3. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie
Spectrometrele de masă de înaltă rezoluţie permit, în principiu, determinarea directă a

compoziţiei elementale. Din păcate, rezoluţia necesară creşte rapid cu creşterea masei moleculare.
Datorită creşterii numărului de atomi, creşte numărul de combinaţii posibile iar diferenţele între
masele moleculare ale diverselor combinaţii de atomi scad. De exemplu, pentru a face distincţie
între C24H19N şi C21H23NS, ale căror mase sunt 321,1517 şi, respectiv, 321,1551, este necesară o
rezoluţie de 321/(321,1551-321,1517) = 94.400. Există puţine aparate comerciale capabile să atingă
o asemenea rezoluţie.
La utilizarea aparatelor cu rezoluţie ridicată, compoziţia elementală a unei molecule poate fi
stabilită cu certitudine dacă masa moleculară se situează în jurul valorii de 100 u.a.m. În acelaşi
timp, utilzarea unor astfel de aparate permite şi stabilirea compoziţiei elementale a fragmentelor
rezultate, ceea ce ajută considerabil la elucidarea structurii şi la înţelegerea mecanismelor de
fragmentare.
De reţinut că în spectrul de masă al unei molecule organice fiecare pic corespunde unui ion
cu o anumită compoziţie izotopică şi că valoarea m/e se calculează cu masele izotopice din tabelul
5.1. şi nu cu masele atomice relative ale elementelor.
5.4. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă.

Abundenţe izotopice
Cea mai mare parte a elementelor apar în natură sub forma unor amestecuri de izotopi. De
exemplu, carbonul, elementul fundamental al chimiei organice, este un amestec format din doi
izotopi: 12C (98,89 %) şi 13C (1,10 %). În tabelul 5.1. sunt prezentate abundenţele izotopilor celor
mai importante elemente întâlnite în chimia organică iar în Anexa nr. 2 abundenţele izotopice ale
tuturor elementelor.
Faptul că unele elemente prezintă mai mulţi izotopi are drept rezultat existenţa unor ioni cu
compoziţii elementale identice dar cu mase diferite. În consecinţă, ionii respectivi vor apare la
valori m/e diferite. În majoritatea cazurilor, unul dintre izotopi se află într-o proporţie dominantă.
Acest fapt are drept consecinţă apariţia unor picuri suplimentare, în general puţin intense şi aflate la
valori m/e imediat superioare. Aceste picuri se numesc picuri izotopice. Intensitatea lor, raportată la
intensitatea (abundenţa) picului ionului format de izotopii majoritari, este extrem de caracteristică şi
serveşte, în condiţiile utilizării spectrometrelor de masă de joasă rezoluţie, la stabilirea formulei
moleculare.
De exemplu, la înregistrarea spectrului de masă al etil-metil-cetonei (C4H8O) pe un aparat cu
rezoluţie joasă, picul ionului molecular, aflat la m/e 72, este însoţit de două picuri, aflate la m/e 73
şi m/e 74, a căror intensitate relativă faţă de intensitatea ionului molecular este de 4,7 % şi,
respectiv 0,3 %. Apariţia celor două picuri suplimentare este determinată, evident, de prezenţa
izotopilor în moleculă. Abundenţele relative ale celor doi izotopi ai carbonului se află în raport de
98,89/1,11. Rezultă că, în medie, unul dintr-o sută de atomi de carbon este un 13C. Pentru compusul
C4H8O, una din douăzeci şi cinci de molecule conţine trei atomi 12C şi unul 13C. Această moleculă
are masa unitară 73 şi va forma primul pic izotopic. Prezenţa unui al doilea 13C (sau a unui 2H, sau
numai a unui 18O) va conduce la formarea celui de al doilea pic izotopic. Abundenţele acestor picuri
sunt, evident, proporţionale cu abundenţele izotopilor respectivi.
Tabelul 5.1. Abundenţele izotopilor celor importante elemente întâlnite în chimia organică.
Izotop Abundenţă naturală Masa izotopică

(%) (u.a.m.)
1
H 99,985 1,007825
2
H 0,015 2,014102
12
C 98,90 12,000000
13
C 1,10 13,003354
14
N 99,64 14,003074
15
N 0,36 15,000108
16
O 99,76 15,994915
17
O 0,04 16,999133
18
O 0,20 17,999160
19
F 100,00 18.998405
23
Na 100,00 22,989767
28
Si 92,20 27,976927
29
Si 4,70 28,976491
30
Si 3,10 29,973761
31
P 100,00 30,973763
32
S 95,02 31,972074
33
S 0,75 32,971461
34
S 4,21 33,967865
36
S 0,02 35,967080
35
Cl 75,80 34,968855
37
Cl 24,20 36,965896
79
Br 50,50 78,918348
81
Br 49,50 80,916334
127
I 100,00 126,904352
Valoarea acestei intensităţi poate fi calculată teoretic cu relaţia (5.1):

 wc xh yn zo 1 
I M 1  I M      (5.1)
 100  c 100  h 100  n 100  o 1  o 2  
unde:
IM = intensitatea relativă procentuală a picului molecular corespunzător moleculei care nu
conţine nici un izotop greu;
IM+1 = intensitatea relativă procentuală a picului molecular pentru moleculele care conţin
unul din izotopii 2H, 13C, 15N, 17O;
w, x, y, z = numărul atomilor de C, H, N, respectiv O, prezenţi în moleculă;
c, h, n, o1, o2 = răspândirea procentuală a 13C, 2H, 15N, 17O respectiv 18O.
Utilizînd această relaţie, Beynon a calculat valorile IM+1, IM+2 precum şi a raportului
IM+1/IM+2 pentru mase moleculare de pînă la 250 u.a.m., ce corespund unor formule brute de tipul
CxHyNzOt şi a întocmit tabele ce sunt utilizate pentru stabilirea formulei moleculare a substanţelor
(Anexa nr. 1). O variantă mai comodă o reprezintă utilizarea unui computer.
În tabelul 5.2 sunt prezentate abundenţele relative calculate ale primului şi celui de al doilea
pic izotopic (raportate la abundenţa ionului molecular) pentru diverse combinaţii de atomi de C, H,
N şi O având masa moleculară de 72 u.a.m.
Tabelul 5.2. Abundenţele relative ale primului şi celui de al doilea pic izotopic, calculate pentru
diverse combinaţii de C, H, N şi O corespunzând lui m/e 72.
M = 72 M, M + 1, M + 2,
(%) (%) (%)
C4H8O 100 4,49 0,28
C2H4N2O 100 3,03 0,23
C3H4O2 100 3,38 0,44
C3H6NO 100 3,76 0,25
C3H8N2 100 4,13 0,07
C5H12 100 5,59 0,13
Compararea datelor experimentale obţinute la înregistrarea spectrului etil-metil-cetonei

(M+1 = 4,7 % , M+2 = 0,3 %) cu cele din tabelul 5.2. permite selectarea formulei moleculare.
Utilizarea abundenţelor picurilor izotopice M+1 şi M+2 trebuie făcută cu multă
circumspecţie deoarece, în unele situaţii, abundenţele acestor picuri sunt afectate de prezenţa ionilor
(M+H)+ rezultaţi prin protonarea ionului molecular.
Izotopii mai grei ai atomilor de clor, brom, sulf apar în proporţie mult mai mare comparativ
cu celelalte elemente organogene. În consecinţă, picurile izotopice ale ionilor moleculari sunt
puternic afectate şi devin extrem de caracteristice.
De exemplu, în cazul unei molecule care conţine un atom de brom, picul (M+2) trebuie să
reprezinte circa 98 % din picul molecular deoarece abundenţele relative ale celor doi izotopi ai
bromului se află în raport de 79Br:81Br = 50,52:49,48. În prezenţa a doi atomi de brom, în spectru
vor apare picuri la (M), (M+2) şi (M+4), având intensităţile relative 100:195:96 datorită existenţei
moleculelor cu compoziţia izotopică 79Br2, 79Br81Br şi 81Br81Br.
Sulful prezintă trei izotopi frecvent întâlniţi, 32S, 33S şi 34S, avînd abundenţele 95,02 : 0,75 :
4,23 % (intensităţi relative: 100 : 0,8 : 4,4). Astfel, la un compus cu un atom de sulf, M+2 este mai
mare cu circa 4,5 % decît ar fi de aşteptat dacă sulful nu ar fi prezent. 35S contribuie şi el la
înălţimea picului M+1, fiind necesar să se scadă 0,8 % din valoarea lui M+1 pentru a se obţine
contribuţia reală a izotopilor mai grei ai carbonului, hidrogenului, oxigenului şi azotului.
Din acest motiv, aspectul spectrului în zona ionului molecular al unor astfel de molecule
poate fi utilizat pentru identificarea acestor heteroelemente.
Următorul exemplu este ilustrativ: un compus prezintă următoarele intensităţi relative ale
picurilor din zona ionului molecular: m/e 152 (100 %, M), 153 (9,4 %, M+1) şi 154 (4,9 %, M+2);
se cere formula moleculară.
Etapele determinării formulei sunt următoarele:
a. se compară valorile experimentale ale abundenţelor relative ale picurilor (M+1) şi (M+2) cu
cele tabelate (v. Anexa nr. 1). Întrucât pentru compuşii cu formula generală CxHyNzOt
intensitatea picului M+2 poate fi maximum 0,9 % pentru o masă moleculară de 152, se poate
presupune şi prezenţa unui unui alt element (în cazul de faţă un atom de sulf) (ca urmare a
prezenţei izotopului 34S, picul (M+2) este cu circa 4,5 % mai intens la compuşii ce conţin un
atom de sulf);
b. se recalculează masa celorlalte elemente din moleculă: 152-32=120 u.a.m.;
c. se recalculează intensitatea relativă a abundenţelor picurilor M+1 şi M+2 ţinând cont de
contribuţiile izotopilor heteroelementelor. Izotopul 33S contribuie cu circa 0,8 % la valoarea
abundenţei relative a picului (M+1); valoarea recalculată va fi: 9,4-0,8=8,6 %;
d. ţinând cont de masa moleculară şi de contribuţia picurilor izotopice, cu ajutorul tabelelor, se
determină formula moleculară de tip CxHyNzOt. Din Anexa 1, pentru o masă de 120 u.a.m. şi
un pic (M+1) de 8,6 % rezultă un fragment C7H8N2;
e. la formula moleculară rezultată se adaugă heteroatomii identificaţi. Formula moleculară
finală a compusului investigat este : C7H8N2S.
Alte discuţii referitoare la aspectul spectrului în zona ionului molecular vor fi prezentate în
capitolul 6, la clasele de compuşi corespunzătoare.
5.5. Ionul molecular

5.5.1. Structura ionului molecular
După cum s-a precizat, ionul molecular este un radical-cation care apare atunci când o
moleculă neutră pierde un electron în urma bombardamentului cu un fascicul de electroni a căror
energie depăşeşte potenţialul de ionizare (> 10 - 15 eV):
 M    2 e -
M  e- 
Deşi în majoritatea cazurilor este dificil de precizat care orbital va pierde electronul, este de
aşteptat ca sistemele aromatice şi orbitalii de nelegătură ai heteroatomilor (oxigen, azot etc) să
piardă cu uşurinţă un electron şi ca legăturile C-C să ionizeze mai uşor decât legăturile C-H:
În general, atunci când dovezile lipsesc, structura ionului molecular se scrie între paranteze
pătrate, caracterul de radical-cation fiind evidenţiat în partea de sus a parantezei din dreapta; în
acelaşi mod se reprezintă şi fragmentele a căror structură electronică nu poate fi exact precizată:
C 6 H 6   , C5 H 5    etc .
5.5.2. Identificarea ionului molecular
Identificarea ionului molecular prezintă o importanţă deosebită în interpretarea spectrelor de

masă deoarece acesta oferă informaţii despre masa moleculară şi compoziţia elementală a substanţei
investigate.
De multe ori însă, această identificare este, din diferite motive, dificilă. Ionii moleculari
proveniţi de la circa 20 % din substanţele organice se descompun atât de rapid ( 10-5 s ) încât
semnalele lor sunt foarte slabe în spectrele de rutină (chiar mai mici de 0,5 % din picul de bază) sau
lipsesc. Deşi în majoritatea cazurilor este de aşteptat ca amprenta ionică ce apare la cea mai mare
valoare m/e să reprezinte contribuţia ionului molecular (M   , M +   1 etc ) , confirmarea prezenţei
acestuia trebuie făcută cu multă atenţie. De cele mai multe ori, cea mai bună soluţie este aceea de a
apela la o ionizare chimică a cărei rezultat este, de obicei, un pic intens la M+1 şi un număr redus
de fragmentări.
La utilizarea aparatelor de joasă rezoluţie identificarea ionului molecular este dificilă dacă:
a) ionul molecular pierde foarte uşor un atom de hidrogen; în această situaţie picurile M şi M+1
prezintă contribuţii ale primului şi celui de al doilea pic izotopic al ionului (M-H)+,
contribuţii care afectează calculele cantitative;
b) substanţele investigate (în special compuşii carbonilici, aminele şi eterii) reacţionează cu
protonii generaţi în sursa de ioni, formând ioni (M+H)+ stabili. În aceste cazuri intensitatea
picului M+1 (important în stabilirea formulei moleculare) este amplificată cu o valoare
necunoscută. Deoarece reacţia dintre proton şi molecula investigată depinde de presiunea
internă din spectrometru, scăderea înălţimii picului M+1 la scăderea presiunii este un indiciu
al prezenţei reacţiei de protonare.
Confirmarea identificării corecte a ionului molecular poate fi realizată dacă se ţine cont,
printre altele, de
1. ionul molecular este ionul ce prezintă cel mai scăzut potenţial de ionizare;
2. ionul molecular este ionul a cărui masă este suma maselor tuturor elementelor prezente în
moleculă (pentru fiecare element se ia în considerare izotopul cel mai abundent);
3. abundenţa ionului molecular este proporţională cu presiunea din sursa de ioni;
4. ionul molecular este o specie omogenă. Dacă spectrometrul scindează picul presupusului ion
molecular în două sau mai multe componente, atunci acesta trebuie căutat la valori m/e mai
mari;
5. ionul molecular este întotdeauna însoţit de picuri izotopice. Abundenţa lor relativă depinde
de numărul şi tipul elementelor prezente şi de abundenţa lor naturală. Abundenţa ionului
M   + 1 indică numărul maxim de atomi de carbon (Cmax) conform formulei:
(M    1)  100
C max  . Ionii (M    2) şi cei superiori oferă indicaţii referitoarea la numărul
M    1,1
şi felul elementelor care au un izotop relativ abundent cu o masă mai mare cu 2 u.a.m. (cum
ar fi, de exemplu, S, Cl, Br, Si);
6. scindările trebuie să aibă loc întotdeauna cu pierderea unor fragmente de masă rezonabilă.
Astfel, este nerezonabil ca primul pic de dinaintea ionului molecular să rezulte printr-o
pierdere de masă de 6-14 sau 21-24 u.a.m. datorită improbabilităţii de existenţă a unor
fragmente cu această masă. În aceste condiţii, ionul presupus ca fiind ion molecular este el
însuşi un fragment;
7. în cazul existenţei picurilor metastabile, în spectru trebuie să existe doi ioni la valori m/e mai
mari care să respecte relaţia: m*  m 22 / m1 . Astfel, dacă ultimele două semnale din spectru
sunt, de exemplu, la 172 şi 187 iar picul metastabil este la 170,6, acesta nu poate proveni din
tranziţia 187172 (m*calculat = 158,2). Corelarea picului metastabil de la 170,6 cu picul de la
187 ar putea permite estimarea valorii ionului molecular (nedetectabil) la 205 u.a.m.;
8. ionii cu sarcină dublă nu pot avea mai mult de jumătate din masa ionului molecular. Dacă un
ion cu sarcină dublă apare la x + 0,5, atunci ionul molecular trebui să aibă masa cel puţin 2x
+ 1;
9. nici un fragment nu poate conţine mai multe tipuri de atomi decât ionul molecular.
Identificarea unor fragmente ce conţin şi alte tipuri de atomi faţă de ionul molecular conduce
la concluzia alegerii greşite a acestuia din urmă;
10. în absenţa unui semnal pentru ionul molecular, masa moleculară trebuie să aibă o valoare
care să difere rezonabil faţă de ionii fragmente prezenţi în spectru.
5.5.3. Regula azotului
Cu o singură excepţie, izotopii cei mai răspândiţi ai elementelor organogene se încadrează în

una din următoarele două categorii:
12 16 32
a. izotopi cu număr de masă şi valenţă pare ( C, O, S);
1 35 31
b. izotopi cu număr de masă şi valenţă impare ( H, Cl, P).
14
Excepţia este reprezentată de către N, care prezintă număr de masă par şi valenţă impară.
Acest fapt prezintă o importanţă analitică deosebită în spectrometria de masă, consecinţele ce
decurg de aici fiind enunţate în aşa-numita regulă a azotului: moleculele cu masă moleculară
impară trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot; moleculele cu masă moleculară
pară, fie conţin un număr par de atomi de azot, fie nu conţin azot în moleculă.
5.6. Ioni metastabili
La înregistrarea spectrelor de masă se observă frecvent picuri largi, puţin intense, aflate la
valori m/e fracţionare. Ionii ce produc aceste semnale se numesc ioni metastabili iar picurile
corespunzătoare picuri metastabile. Ionii metastabili nu rezultă din fragmentări care au loc în
camera de ionizare, ci în timpul parcursului spre colector. Ei posedă o energie cinetică inferioară
ionilor obişnuiţi.
În mod normal, ionii moleculari formaţi în camera de ionizare suferă unul din următoarele
procese: a) se descompun complet şi foarte rapid în sursa de ioni şi nu mai ajung la colector (cum
ar fi cazul ionilor moleculari foarte ramificaţi ce au o viaţă mai scurtă de 10-5 s) sau b)
supravieţuiesc un timp suficient de lung (mai mare de 10-5 s) pentru a ajunge la colector şi a fi
înregistraţi.
Viaţa ionilor depinde de stabilitatea intrinsecă şi de cantitatea de energie de excitaţie
adsorbită în cursul impactului electronic din camera de ionizare. Astfel, anumite categorii de ioni
moleculari pot avea un conţinut energetic foarte divers, ceea ce conduce la timpi de existenţă foarte
diferiţi. O parte dintre aceştia vor avea timpi de viaţă intermediari (circa 10-5 s), vor putea părăsi
camera de ionizare, dar se vor descompune în drum spre colector.
Ionii moleculari care se descompun în camera de ionizare conduc la un ion-fiică (daughter-
ion) A şi un radical B.; ionii A+ vor fi detectaţi normal de către colector. Ionii moleculari care
+
părăsesc sursa de ioni vor fi acceleraţi de diferenţa de potenţial, căpătînd o energie de translaţie eV.
Unii dintre aceştia pot supravieţui pînă la colector şi vor fi detectaţi în mod normal. Ionii moleculari
care se vor descompune la A+ şi B. imediat după accelerare vor împărţi energia de translaţie între A+
şi B., proporţional cu masa acestora (principiul conservării momentului). Energia de translaţie a
acestui ion fiică A+ trebuie să fie atunci mai scăzută decât cea a ionului părinte şi acest ion va
ajunge la colector altfel decât ionul “normal” A+ produs în sursa de ioni. Ionul A+ cu energie de
translaţie anormală este un ion metastabil. Ionul metastabil A+ are aceeaşi masă cu ionii normali
A+, poziţia anormală din spectru fiind determinată numai de cantitatea diferită de energie de
translaţie pe care o posedă. Ionii metastabili detectabili se formează în regiunea cuprinsă între
analizorul electrostatic şi analizorul magnetic. Ei vor fi focalizaţi de analizorul magnetic pe baza
maselor lor şi a energiilor de translaţie; deoarece ionul metastabil A+ are o energie de translaţie mai
mică decât ionul normal A+, produs în camera de ionizare, el va fi deviat mai puţin şi va apare în
spectru printre ionii cu masă mai mică. Picurile metastabile sunt largi din mai multe motive, unul
dintre acestea fiind posibilitatea ca o parte din energia de excitare ce produce scindarea legăturii să
se transforme în energie cinetică suplimentară.
Masa aparentă o ionului metastabil A+ (m*) poate fi calculată, cu o precizie satisfăcătoare,
din masa ionului părinte (m1) şi a ionului fiică (m2), cu ajutorul ecuaţiei:
(m2 ) 2
m* 
m1
Frecvent, rezultatele obţinute cu această ecuaţie se abat cu circa 0,1 - 0,4 unităţi de masă faţă
de valorile obţinute experimental.
De exemplu, spectrul de masă al toluenului prezintă două picuri intense la m/e 91 şi m/e 65
şi un pic metastabil larg la 46,4. Cum 652/91 = 46,4, se poate aprecia că ionul m/e 91 pierde 26
unităţi de masă pentru a produce ionul fiică m/e 65 şi că o parte din această fragmentare are loc
între analizorul electrostatic şi cel magnetic, conducând la picul metastabil m/e 46,4.
Prezenţa unui ion metastabil într-un spectru de masă este o dovadă că ionul părinte se
descompune la ionul fiică într-o singură etapă. În reprezentările grafice, poziţia picurilor metastabile
este indicată cu ajutorul unor săgeţi plasate în locurile corespunzătoare de pe axa x; în schemele de
fragmentare, procesele de fragmentare care generează ioni metastabili sunt evidenţiate cu ajutorul
unui asterisc plasat sub săgeată ( m1  * m2 ). În cazul spectrelor de masă tabelate, ionii metastabili
sunt prezentaţi ţinând cont de relaţia părinte-fiică şi de masa fragmentului neutru scindat. Figurile
5.2. şi 5.3 prezintă variantele de evidenţiere a ionilor metastabili.
Pentru stabilirea relaţiilor dintre ionul părinte, ionul fiică şi ionul metastabil se utilizează
tabele şi programe computerizate. Figura 5.4. prezintă o nomogramă utilizată în acest scop.
5.7. Procese de fragmentare

5.7.1. Generalităţi
În mod obişnuit, reacţiile chimice se desfăşoară în fază lichidă sau gazoasă; în aceste
condiţii numărul de ciocniri intermoleculare este imens iar energia internă se distribuie rapid pe
ansamblul tuturor moleculelor din sistem. Înregistrarea spectrelor de masă ale moleculelor ionizate
prin impact electronic se realizează în condiţiile unui vid avansat în care astfel de ciocniri sunt
improbabile. Molecula primeşte energia transferată de la un fascicul electronic şi ionizează la un
radical-cation. Ionul astfel format este accelerat de către un câmp electric care îl dirijează spre
analizor. În sursa de ioni acest ion rămâne circa 10-6-10-7 s iar în analizor circa 10-4-10-5 s. Deoarece
ionizarea se realizează, de obicei, cu ajutorul unui fascicul electronic de 70 eV, cantitatea de energie
transferată moleculei este mare iar ionul format va poseda un exces de energie apreciabil. În cazul
reacţiilor clasice, excesul energetic poate fi eliminat prin ciocniri intermoleculare sau prin emisie de
fotoni. În condiţiile unui vid avansat, cum este cel din spectrometrul de masă, numai emisia de
fotoni permite micşorarea acestui exces energetic. Astfel, în pofida conţinutului energetic ridicat,
singurele transformări pe care le poate suferi ionul molecular sunt fragmentări monomoleculare.
Reacţiile de recombinare sunt practic imposibile datorită improbabilităţii ciocnirilor
intermoleculare. Rearanjările şi scindările ciclurilor nu vor putea fi detectate decât dacă vor fi
urmate de procese de fragmentare; fragmentările depind numai de structura şi energia moleculei.
Transformările moleculelor în spectrometrul de masă sunt reacţii monomoleculare izolate,
ce au loc într-un timp foarte scurt; sunt deci procese ce se află sub control cinetic.
Acest fapt permite postularea rutelor de fragmentare pe baza considerentelor bazate pe
stabilitatea fragmentelor obţinute. Pe de altă parte, multe reacţii de fragmentare corespund unor
m* m1  m 2 + (m1  m 2 )
132.0 182 
 155 + 27
104.1 155 
 127 + 28
77.2 127 
 99 + 28
66.3 99 
 81 + 18
51.7 127 
 81 + 46
Figura 5.2.
Prezentarea picurilor metastabile în formă tabelară
Figura 5.3.
Spectrul de masă al teobrominei. Prezentarea picurilor metastabile cu ajutorul săgeţilor. Ionul de
masă 87,9 rezultă în urma fragmentării metastabile a ionului m/e 137, care pierde 28 u.a.m pentru
a forma fragmentul m/e 109 u.a.m. Ionul m/e 104,3 apare în urma fragmentării 180  137.
reacţii inverse, ce au energie de activare nulă sau foarte mică, cum ar fi, de exemplu, recombinarea
unui radical cu un cation. În acest condiţii, se pot aplica considerente bazate pe raţionamente de
natură termodinamică.
Procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă pot fi împărţite în două
categorii:
- scindări simple (fără rearanjare);
- scindări cu rearanjare.
Factorii principali care determină ce legături se vor scinda şi ce ioni se vor forma sunt:
- tăria relativă a legăturii;
- stabilitatea ionilor şi a fragmentelor neutre rezultate.
Este de aşteptat ca principiile după care au loc transformările chimice în spectrometrul de
masă să fie asemănătoare cu cele din chimia organică convenţională. Se poate astfel anticipa că
fragmentarea va depinde de factori cum ar fi activarea alilică sau benzilică a legăturilor, stabilizarea
sarcinii pozitive a fragmentelor prin inducţie şi/sau rezonanţă sau de capacitatea heteroatomilor
(oxigen, azot, halogeni etc) de a accepta sarcina pozitivă cu schimbarea concomitentă a valenţei. De
remarcat că tendinţa de fragmentare a tuturor legăturilor multiple (-CN, -C=O, >C=C<, -N=O etc)
şi a trei legături simple (C-F, C-H şi O-H ) este foarte mică.
Figura 5.4.
Nomogramă pentru identificarea ionilor părinte şi fiică ţinând cont de poziţia picului metastabil.
5.7.2. Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie
Potenţialul de ionizare minim al unei molecule neutre se numeşte potenţial de ionizare

(Ionization Potential, IP). Măsurarea potenţialului de ionizare se realizează prin creşterea energiei
electronilor utilizaţi pentru ionizarea probei şi observarea potenţialului minim necesar pentru
apariţia ionului molecular.
Apariţia fragmentelor ionice are loc la un potenţial ce însumează energia de ionizare a
moleculei neutre şi energia de activare a procesului de fragmentare: valoarea acestui potenţial se
numeşte potenţial de apariţie.
5.7.3. Simboluri utilizate în spectrometria de masă
În cele mai multe cazuri, structura exactă (electronică sau nucleară) a celei mai mari părţi a
ionilor înregistraţi în spectrul de masă al unui compus nu poate fi stabilită. Se acceptă însă, în
principiu, că expulzarea unui electron şi formarea unui radical - ion (ion molecular) are loc fără
schimbarea structurii nucleare. Reprezentarea ionului molecular poate fi făcută în mai multe
moduri. În general, sunt unanim acceptate atât terminologia cât şi simbolismul propuse de către
McLafferty.
Atunci când sarcina şi electronul impar nu sunt (sau nu pot fi localizate) se utilizează
simbolurile din structurile 5.1 - 5.3 (formula ionului molecular este pusă între paranteze pătrate,
sarcina pozitivă şi electronul impar fiind scrise în afara parantezelor, în colţul din dreapta sus;
uneori, din motive de simplitate, parantezele sunt omise, rămănând numai colţul din dreapta sus).
5.1 5.2 5.3
Atunci când sarcina pozitivă şi electronul impar pot fi considerate (din diferite motive) ca
localizate se utilizează simbolismul din structurile 5.4 - 5.5.
5.4. 5.5
În cursul proceselor de fragmentare, scindarea legăturilor simple poate avea loc heterolitic
sau homolitic. Deplasarea electronilor de legătură în cursul scindărilor se evidenţiază cu ajutorul
săgeţilor. Scindarea homolitică se evidenţiază cu săgeţi cu un singur “dinte” (săgeţi tip harpon, 5.6),
pentru scindarea heterolitică utilizându-se săgeţi normale (5.7).
5.6
5.7
În anumite situaţii este utilă indicarea fragmentelor ce pot rezulta în urma scindării la unul
din capetele lanţului (de exemplu structura 5.8).
5.8.
5.7.4. Ioni cu număr par şi impar de electroni
În general, moleculele conţin un număr par de electroni. Puţinele excepţii care există sunt,
de fapt, radicali stabili (de exemplu, molecula de NO). Speciile reactive ce se întâlnesc frecvent în
chimia clasică sunt ioni cu număr par de electroni (cationi şi anioni) şi radicali (intermediari fără
sarcină) cu număr impar de electroni. În spectrometria de masă se întâlnesc însă şi radicali-cationi,
specii care nu sunt caracteristice chimiei în soluţie.
Toţi ionii moleculari conţin un număr impar de electroni. Pierderea ulterioară de masă prin
scindarea unei legături simple poate conduce numai la două situaţii:
1. scindarea lanţului şi a legăturilor exo-ciclice;
2. scindarea legăturilor dintr-un ciclu.
În prima situaţie, scindarea heterolitică sau homolitică a unei legături va conduce la acelaşi
rezultat, obţinându-se un ion cu număr par de electroni (cation) şi un fragment neutru cu număr
impar de electroni (radical) (de exemplu formulele 5.6, 5.7).
În cel de-al doilea caz, pierderea de masă este posibilă numai dacă are loc scindarea a două
legături din ciclu, cu formarea unui ion cu număr impar de electroni (radical-cation) şi a unui
fragment neutru (de exemplu 5.9).
5.9.
Fragmentarea ulterioară a ionilor cu număr impar de electroni se tratează similar cu

fragmentările ionilor moleculari (cu care se şi aseamănă din punct de vedere electronic).
Ionii cu număr par de electroni pot suferi, la rândul lor, procese de fragmentare. Teoretic,
funcţie de tipul de scindare, homolitică sau heterolitică, este posibilă obţinerea unui ion cu număr
par de electroni şi a unui fragment neutru sau a unui ion cu număr impar de electroni şi a unui
radical (cum este, de exemplu, cazul scindării cationului butil, 5.10).
5.10.
De obicei, ionii cu număr par de electroni se fragmentează la ioni cu număr par de electroni
şi fragmente neutre.
Recunoaşterea ionilor funcţie de paritatea în electroni se face cu următoarea regulă: în

absenţa azotului, orice ion de masă pară va avea, fără excepţie, un număr impar de electroni şi va
fi un radical-cation; orice ion de masă impară va avea un număr par de electroni şi va fi un cation.
Evident, dacă molecula conţine un număr impar de atomi de azot, regula se inversează.
Deşi majoritatea ionilor înregistraţi în spectrul de masă sunt ioni cu număr par de electroni,
datorită faptului că oferă posibilitatea postulării precursorilor posibili, cele mai importante
informaţii pentru deducerea structurii sunt oferite de ionii cu număr impar de electroni.
5.7. 5. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică
Fragmentarea ionului molecular produce ioni (înregistraţi de către aparat) şi fragmente

neutre (radicali sau molecule) neobservabile în spectru. Masa produselor neutre poate fi însă dedusă
din diferenţa dintre masa ionului părinte şi cea a fragmentului ionic rezultat. Masele acestor
fragmente oferă informaţii importante referitoare la compoziţia elementală a moleculelor
investigate.
Cele mai importante informaţii sunt oferite de fragmentele neutre pe care le pierde ionul
molecular. Ionii de masă (M-1)+, (M-15)+, (M-18)+ şi (M-20)+ reprezintă, aproape întotdeauna,
pierderea de fragmente H, CH3, H2O şi, respectiv, HF. Probabilitatea ca aceşti ioni să rezulte în
urma unor rearanjamente este extrem de scăzută şi, datorită acestui fapt, cunoaşterea naturii
fragmentelor neutre pierdute în cursul formării este importantă pentru determinarea structurii
moleculare. Astfel, un pic (M-1)+ abundent indică prezenţa unui atom de hidrogen mobil şi,
implicit, absenţa altor substituenţi ce scindează uşor; un fragment (M-15)+ abundent indică
prezenţa unei grupe metil fixată fie pe un carbon foarte substituit, fie plasată într-o poziţie
favorabilă scindării.
Deoarece se pot determina formulele brute ale ionilor părinte şi fiică implicaţi într-o anumită
fragmentare, compoziţia fragmentului se obţine prin diferenţă. Dacă formula brută atribuită unui ion
nu se cunoaşte cu certitudine, identificarea naturii unui anumit fragment neutru pierdut în cursul
fragmentării acelui ion poate permite înlăturarea ambiguităţii; fragmentul neutru, cu masă mică nu
poate corespunde decât unui număr foarte limitat de formule. De exemplu, o substanţă necunoscută
prezintă un ion molecular de intensitate scăzută la m/e 74. Din cauza abundenţei scăzute,
determinarea formulei moleculare este incertă. În spectru este prezent un ion abundent, la m/e 58,
căruia i s-a atribuit formula C2H3O2+. Deoarece fragmentul pierdut este cu certitudine un metil, se
poate stabili cu uşurinţă formula moleculară.
O dată cu creşterea masei acestor fragmente neutre, creşte şi numărul structurilor izobare şi
izomere posibile; de asemenea, devine dificil de stabilit modurile în care au loc scindările acestor
fragmente. De exemplu, dacă un spectru conţine ioni abundenţi de tipul (M-CH3)+ şi (M-C3H7)+,
acesta din urmă poate avea două origini: pierderea unui radical propil de către ionul molecular sau
pierderea unei molecule de etilenă de către ionul (M-CH3)+.
Computerele asociate spectrometrelor de masă permit calcularea compoziţiilor posibile ale
fragmentelor de masă dată, ţinând cont numai de elementele prezente în formula moleculară. Anexa
5 conţine lista celor mai caracteristice fragmente neutre pierdute în cursul fragmentărilor.
5.7.6. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării
Cunoaşterea formulei elementale pentru o moleculă sau un fragment permite calcularea

echivalentului de duble legături (nesaturare echivalentă (Ne) = numărul de cicluri plus numărul de
legături duble).
O hidrocarbură alifatică saturată are formula CnH2n+2. Fiecare ciclu sau nesaturare prezente
în moleculă va reduce numărul de atomi de hidrogen cu două unităţi. Dacă numărul de atomi de
hidrogen din moleculă este x iar Ne este numărul de cicluri sau nesaturări, atunci:
2n  2  x
x  2n  2  2N e sau Ne 
2
Prezenţa unor atomi de oxigen sau de sulf nu modifică valoarea determinată. Fiecare atom
de halogen prezent în moleculă substituie un atom de hidrogen; fiecare atom de azot sau fosfor
creşte cu o unitate numărul de atomi de hidrogen. Pentru o moleculă cu formula generală
CyHxHalogenzNtOv, echivalentul de duble legături se calculează cu formula:
2y  2  t  z  x
Ne 
2
Adeseori, în spectrometria de masă, ionii fragmente apar în urma scindării unei legături
astfel încât numărul teoretic de atomi de hidrogen este mai mic cu o unitate (de exemplu ionul
C2H5+ conţine un atom de hidrogen mai puţin faţă de molecula C2H6). În consecinţă, valorile Ne
determinate cu formula precedentă vor prezenta valori fracţionare; valoarea Ne corectă se obţine
prin rotunjire la valoarea întreagă inferioară.
5.7.7. Scindări simple

a) Scindări directe () şi scindări induse (i)
Fragmentările  apar în urma expulzării unui electron dintr-o legătură . Unul dintre
fragmente va avea sarcină pozitivă iar celălalt va fi un radical.
Procesul de fragmentare poate fi privit ca o competiţie între doi cationi pentru un electron:
R  e  R'
Regula lui Stevenson precizează că se va forma preponderent cationul ce corespunde
radicalului R ce are cel mai scăzut potenţial de ionizare.
În radical-cationi sarcina este delocalizată pe întreaga moleculă. În moleculele în care există
heteroatomi, ce prezintă un potenţial scăzut de ionizare, sarcina este purtată de către aceştia.
Scindarea legăturii adiacente heteroatomului este asemănătoare scindării directe chiar dacă
are loc după ionizare. Se aplică, în principiu, regula lui Stevenson. Frecvent, chiar dacă are un
potenţial de ionizare scăzut, heteroatomul acceptă un electron şi formează un radical neutru. În acest
caz, scindarea este denumită scindare indusă, deoarece este determinată de diferenţa de
electronegativitate, deci de efecte de tip inductiv.
b) scindarea legăturilor din 
Scindarea legăturilor din  este iniţiată de componenta radicalică a radical-cationului şi are

loc prin transferul unui electron al acestei legături:
S-a constatat că, dacă în urma scindării pot rezulta mai mulţi radicali alchil, formarea celui
cu lanţul cel mai lung este favorizată.
Aceeaşi scindare a legăturilor , iniţiată de sarcina pozitivă, se poate reprezenta astfel:
Aceste tipuri de mecanisme pot fi evidenţiate, de exemplu, în cazul fragmentărilor t-butil-

etil-eterului. Scindarea legăturii adiacente are loc deoarece radicalul t-butil este foarte stabil.
Deoarece oxigenul este puternic electronegativ, acesta acceptă un electron, ionul de masă 45
(CH3CH2O+) neputând fi observat. Scindarea  conduce la pierderea unei grupe metil cu apariţia
ionului m/e 87. Aceasta este urmată de un rearanjament, ce antrenează pierderea unei molecule de
etenă, ce conduce la ionul m/e 59. În figura 5.5. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele
fragmentări ale t-butil-etil-eterului.
Pentru comparaţie, se prezintă spectrul 2-butil-etil-eterului. Scindarea în , indusă de
componenta radicalică, are două posibilităţi de expulzare de grupă metil şi una de grupă etil. Se
observă că este preferată pierderea celui mai lung radical (etil), urmată de pierderea unei molecule
de etenă printr-un proces de rearanjare. În spectru se mai observă scindarea unei legături  ce
conduce la cationul butil (m/e 57) precum şi scindarea unei grupe metil (m/e 87). În figura 5.6. sunt
prezentate spectrul de masă şi principalele scindări ale 2-butil-etil eterului.
Figura 5.5. Figura 5.6.

Spectrul de masă şi principalele fragmentări Spectrul de masă şi principalele fragmentări
ale t-butil-etil-eterului ale 2-butil-etil-eterului
Scindarea legăturii din  are loc cu atât mai uşor cu cât heteroatomul are masă atomică mai
mare. Cu cât heteroatomul este mai electronegativ, cu atât scindarea legăturii adiacente este mai
uşoară. Scindarea în  devine predominantă în cazul atomilor donori de electroni. În general, se
observă următoarea ordine de scindare: Br, Cl < R, legătură , S, O < N.
Astfel, compuşii cu halogen dau preferenţial scindări cu pierderea radicalului X, în urma
ruperii legăturii adiacente, în timp ce aminele scindează, de preferinţă, un radical prin ruperea
legăturii . În acest sens, sunt ilustrative fragmentările butilaminei şi butantiolului (5.11). În cazul
butilaminei semnalul cel mai intens corespunde unei scindări în  iniţiată de către componenta
radicalică; dimpotrivă, în cazul butantiolului, fragmentarea principală corespunde pierderii unui
radical HS:
5.11.
Ionii rezultaţi prin pierderea unor atomi de hidrogen au o intensitate scăzută, cu excepţia
cazurilor când sunt stabilizaţi prin rezonanţă (ca de exemplu în cazul propenei (5.12) sau a
heteroatomilor care îşi schimbă starea de valenţă (5.13).
(5.12)
(5.13)
Posibilitatea de a prevedea formarea şi stabilitatea ionilor este la fel de importantă în
spectrometria de masă ca şi în chimia organică. Deoarece majoritatea cunoştinţelor despre ionii
carboniu derivă din chimia soluţiilor, în care fenomenele de ionizare depind de solvatare şi de
stabilirea unor echilibre, analogia cu chimia organică poate fi făcută numai în ceea ce priveşte
aspectele calitative (trebuie ţinut cont, în special, de faptul că procesele ce au loc în spectrometrul
de masă sunt procese unimoleculare).
5.7.7. Scindări cu rearanjare
Atribuirea structurală a fragmentelor din spectru nu poate fi realizată ţinând cont numai de
simpla scindare a unor legături. Au loc frecvent procese complexe de transpoziţie şi rearanjare a
scheletului moleculei, procese ce implică migrarea unuia sau a doi atomi de hidrogen sau a altor
atomi sau grupe de atomi. Aceste procese prezintă o serie de caracteristici comune, dintre care cele
mai importante sunt următoarele:
a. forţa motrice este reprezentată de expulzarea unui fragment neutru stabil;
b. procesele se realizează prin intermediul unei stări de tranziţie ciclice ce implică, cel mai
frecvent, un număr de şase atomi;
c. ionul rezultat este stabil;
d. centrele între care are loc transferul atomilor sunt plasate favorabil din punct de vedere
stereochimic.
Dintre numeroasele tipuri de fragmentări în care este implicată rearanjarea atomilor din
moleculă şi care conduc la ioni cu număr impar de electroni, două prezintă o importanţă deosebită:
fragmentarea retro-Diels-Alder şi rearanjarea McLafferty. Recunoaşterea lor este de o mare utilitate
în interpretarea spectrelor de masă.
5.7.7.1. Fragmentarea retro-Diels-Alder
Este un proces ce apare în cazul cicloolefinelor cu inel de şase atomi. Prezenţa unei duble
legături într-un ciclu face posibilă o scindare ce seamănă cu o reacţie Diels-Alder inversată. De
exemplu, fragmentarea ionului molecular al ciclohexenei va conduce la etenă şi butadienă, atomii
de carbon ai fostei legături duble apărînd în poziţiile 2,3 din butadienă (schema 5.14).
Schema 5.14
Deşi sarcina pozitivă poate fi purtată de oricare dintre fragmente, abundenţa mai mare a
ionului C4H6+ este determinată de aptitudinea sa mai mare de a stabiliza sarcina pozitivă (5.15).
(5.15)
Cele trei legături care scindează sunt două legături simple şi o jumătate de legătură dublă.
Ciclohexanii substituiţi se comportă similar, tipul de substituţie determinând, funcţie de efectele
stabilizante, abundenţa relativă a ionilor nesaturaţi. Legătura dublă cicloolefinică poate să fie şi
componentă a unui ciclu aromatic. Astfel, picul de bază din spectrul tetralinei rezultă în urma unei
fragmentări retro-Diels-Alder (5.16).
(5.16)
Un alt exemplu de rearanjare retro-Diels-Alder apare în cazul norbornenei
(biciclo[2.2.1]hept-2-enă). Aceasta conţine o legătură dublă plasată corespunzător pentru a permite
o fragmentare retro-Diels-Alder ce conduce la un radical-cation (figura 5.7a).
Pe de altă parte, norbornanul (biclo[2.2.1]heptan), cu structură chimică înrudită, nu conţine
heteroatomi sau nesaturări ce ar putea fi implicate în scindări ce ar conduce la radical- cationi. Din
acest motiv, spectrul de masă prezintă diferenţe semnificative (figura 5.7b).
Diferenţa cea mai semnificativă între fragmentările norbornanului şi norbornenei rezultă din
apariţia ionilor cu număr impar de electroni, generaţi de fragmentarea retro-Diels-Alder a acesteia
din urmă.
b
Figura 5.7.
a. spectrul de masă al norbornenei; b. spectrul de masă al norbornanului
5.7.7.2. Rearanjarea McLafferty
Acest tip de rearanjare însoţeşte fragmentările unui mare număr de clase de compuşi
organici. Rearanjarea implică transferul unui atom de hidrogen, printr-o stare de tranziţie în şase
centre, la un atom care este legat de atomul adiacent din ciclul de şase de o legătură dublă sau triplă.
Cazul general este ilustrat de schema 5.17.
Schema 5.17.
Numărul mare de compuşi care dau această rearanjare este determinat de faptul că atomii A,
B, C, D şi E pot fi atomi de carbon iar atomii A, C şi/sau E sau D pot fi heteroatomi. Fragmentarea
are loc cu uşurinţă, producând frecvent picul de bază. Sarcina pozitivă însoţeşte, de obicei,
fragmentul C = D - E - H.
În tabelul 5.3 sunt prezentate câteva clase de compuşi care dau rearanjarea McLafferty. Sunt
prezentate natura şi masa celui mai mic fragment posibil de tip C = D - E - H.
Utilizarea atomilor marcaţi a permis evidenţierea faptului că apariţia stării de tranziţie în
şase centre este preferată faţă de alte aranjamente.
Influenţa apariţiei acestui tip de fragmentare este evidentă dacă se compară spectrul etil-
metil-cetonei (figura 5.8a) cu cel al izobutil-metil cetonei (figura 5.8b). Prima cetonă nu poate
forma o stare de tranziţie în şase centre şi ionul molecular scindează radicali; în cea de a doua,
rearanjarea McLafferty este evidenţiată de picul intens de la m/e 58 (M - 42), ce reprezintă
pierderea de către ionul molecular a moleculei neutre CH2 = CH - CH3 (Schema 5.18).
Schema 5.18
Tabelul 5.3. Clase de compuşi ce dau rearanjare McLafferty
Clasa de compuşi Structura celui mai mic fragment de tip

>C=D-E-H şi masa sa (u.a.m.)
Compuşi fără heteroatomi
Olefine CH2=CH(CH3) 42
Arilalcani 92
Atomul E este heteroatom

E
Aldehide O CH2=CH(OH) 44
Cetone O CH2=C(OH)CH3 58
Acizi carboxilici O CH2=COH(OH) 60
Esteri O CH2=COCH3(OH) 74
Amide N CH2=CNH2(OH) 59
Oxime N CH2=CH(NH,OH) 59
Hidrazone N CH2=CH(NH,NH2) 58
Nitrili N CH2=C=NH 41
Alţi atomi sunt heteroatomi
C E
Eteri vinilici O C O=CH-CH2(H) 44
Ariloxialcani O C 94
Esteri O O O=CH(OH) 46
a b
Figura 5.8.
a. spectrul de masă al etil-metil-cetonei; b. spectrul de masă al izobutil-metil-cetonei
Esterii metilici dau acest rearanjament numai dacă lanţul acidului este suficient de lung;
esterii etilici sau cei ai alcoolilor superiori pot da rearanjarea McLafferty. În cazul în care ambii
radicali ai esterului pot participa la formarea stării de tranziţie, prezenţa unor efecte electronice
stabilizante sau activante poate induce scindări preferenţiale. Este, de exemplu, cazul esterului -
feniletilic al acidului izovalerianic (schema 5.19). Apariţia picului de bază la m/e 104 este un
indiciu că: a) legătura C-H implicată preferenţial în transferul atomului de hidrogen este cea de la
grupa CH2 benzilică şi b) sarcina este preluată de fragmentul stirenic care poate să o stabilizeze prin
rezonanţă:
Schema 5.19
5.7.8. Factori ce influenţează procesele de fragmentare
Procesele de fragmentare sunt influenţate de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi
sunt:
a) grupele funcţionale. Unele grupări funcţionale pot avea un efect important asupra
proceselor de fragmentare, în timp ce altele au o influenţă mică. Aceste aspecte vor fi
discutate în detaliu în capitolul fragmentări asociate cu grupele funcţionale;
b) degradările termice. Degradările termice ale compuşilor labili termic pot avea loc în sursa
de ioni şi conduc la dificultăţi de interpretare a spectrelor. Aceste fenomene apar, de obicei,
în cazul alcoolilor ce se pot deshidrata înainte de ionizare. Pierderea unei molecule de apă
generează un pic la M - 18, indiferent dacă eliminarea a avut loc înainte sau după ionizare.
Dacă însă deshidratarea are loc în proporţie mare înainte de ionizare, picul ionului molecular
poate să dispară din spectru. Descompunerea termică poate fi prevenită prin ionizare cu o
sursă rece de ioni sau prin derivatizare la compuşi mai volatili;
c) potenţialul de ionizare. Spectrele de masă de rutină sunt obţinute, de obicei, la 70 eV (1

eV = 23 kcal = 96 kJ/mol). Scăderea potenţialului de ionizare la 20 eV nu modifică apreciabil
modul de fragmentare, însă randamentul ionic (eficienţa ionizării) este redusă şi intensitatea
semnalelor din spectru suferă o diminuare considerabilă. Sub 20 eV spectrul devine,
progresiv, din ce în ce mai simplu, deoarece vor avea loc numai procesele de fragmentare
cele mai favorizate. Un exemplu de modificare a aspectului spectrului la potenţiale joase de
ionizare se poate observa în figura 5.9. Astfel, înregistrarea spectrelor la potenţiale scăzute
este o metodă utilă în studierea energiilor de legătură. Aceste observaţii conduc şi la
concluzia că abundenţa relativă a ionilor din spectru este reproductibilă numai dacă
potenţialul de ionizare este constant.
d. vitezele relative ale rutelor de fragmentare. Au influenţă asupra abundenţelor relative ale
anumitor fragmente. Atunci când A+ se poate fragmenta la B+ şi C sau la B+ şi C,
abundenţele lui A+, B+ şi C+ la echilibru depind de constantele de viteză relative ale celor
două rute competitive. La rândul lor, aceste constante de viteză pot depinde de energia de
excitare a lui A+ şi de căldura de formare a tuturor produşilor.
b
Figura 5.9.
Spectrul de masă al di-n-hexil-eterului: a. înregistrat la energie înaltă (70 eV)
b. înregistrat la energie joasă (12 eV)
5.7.9. Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare
Acumularea unui mare număr de date spectrale a permis enunţarea unor reguli referitoare la
procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă.
1. Intensitatea relativă a picului molecular este cea mai mare pentru compusul cu catenă liniară şi
scade cu creşterea ramificării catenei.
2. Într-o serie omologă intensitatea picului molecular descreşte, de obicei, cu creşterea masei
moleculare.
3. Cu cât gradul de substituţie a unui atom de carbon este mai mare, cu atît scindarea legăturii este
mai uşoară. Aceasta este o consecinţă directă a stabilităţii crescute a carbocationilor terţiari faţă
de cei secundari şi, respectiv, primari.
De obicei, scindează preferenţial gruparea alchil cu masa moleculară cea mai mare.
Ordinea de stabilitate a cationilor este:
4. Legăturile duble, structurile ciclice şi, în special, cele aromatice şi heteroaromatice stabilizează
ionul molecular mărind astfel probabilitatea apariţiei acestuia.
5. Legăturile duble favorizează scindările în poziţia alilică, cu formarea de carbocationi de tip
alilic, stabilizaţi prin rezonanţă.
6. Ciclurile saturate au tendinţa să piardă substituenţii alchil. Sarcina pozitivă are tendinţa de a
rămâne pe fragmentul ciclic:
7. Ciclurile nesaturate pot suferi scindări retro-Diels-Alder:
9. Legăturile carbon-carbon vecine unui heteroatom scindează frecvent; sarcina pozitivă este
preluată de fragmentul ce conţine heteroatomul, ai cărui electroni neparticipanţi contribuie la
stabilizarea prin rezonanţă.
9. Derivaţii aromatici alchilaţi scindează, cu mare probabilitate, legăturile  faţă de ciclu, formând
cationi benzilici stabilizaţi prin rezonanţă sau, mai probabil, ioni tropiliu:
10. Scindările sunt însoţite, adeseori, de eliminarea unor molecule stabile neutre cum ar fi oxid de
carbon, olefine, apă, amoniac, hidrogen sulfurat, acid cianhidric, mercaptani, alcooli etc.
11. Trebuie precizat faptul că regulile de mai sus se pot aplica pentru scindările care au loc în
spectrometrele cu impact electronic Alte tehnici de ionizare (CI etc) produc ioni moleculari cu
energie mult mai joasă, a căror fragmentare decurge după reguli diferite.
5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi
Deşi apărută mult mai târziu, spectrometria de masă a ionilor negativi este din ce în ce mai
mult utilizată datorită, în principal, faptului că poate oferi informaţii complementare celor furnizate
de spectrometria de masă tradiţională. Dezvoltarea sa mai târzie a fost determinată de faptul că
numărul ionilor negativi care apar la ionizarea prin impact electronic este cu câteva ordine de
mărime mai mic decât cel al ionilor pozitivi iar aparatele comerciale erau destinate detecţiei ionilor
pozitivi. Cantităţi semnificative de ioni negativi apar, în special, în cazul compuşilor ce conţin
grupări puternic atrăgătoare de electroni, capabile să stabilizeze sarcina negativă. Pentru
investigarea lor cu ajutorul spectrometrului de masă clasic este necesară inversarea potenţialului
sursei şi al lentilelor de focalizare, inversarea sensului câmpului magnetic al aparatelor cu sector
magnetic şi introducerea unei dinode de conversie pozitive (+3kV) înaintea detectorului.
Formarea ionilor negativi se poate realiza prin următoarele tipuri de procese:
I. captare de electroni lenţi:
A. captare asociativă: A  e   A  
B. captare disociativă: AB  e   A   B
C. producere de perechi de ioni: AB  e   A   B   e 
II. reacţii ioni-molecule:
A. extragere de proton: M  X   (M  H)   HX
B. transfer de sarcină: M  X   M   X
C. adiţie nucleofilă: M  X   MX 
D. substituţie nucleofilă: AB  X    BX  A 
Ca şi în cazul spectrometriei de masă a ionilor pozitivi, există două tipuri de ioni negativi ce
pot fi investigaţi: anioni cu număr par de electroni şi anioni-radicali.
În cazul anionilor cu număr par de electroni se întâlnesc patru tipuri de fragmentări:
1. scindări homolitice: AB    A  B  , cum ar fi:
- scindare de H : (CH 2 COCH 3 )  
 CH 2 COCH 2  H 
- scindare de radical alchil: Ph - CHOCH 3  PhCHO    CH 3
2. reacţii cu formarea iniţială a unui complex anion-moleculă, urmate de deplasarea
anionului, deprotonare, eliminare etc:
 CH COCOCH    CH 3  C   O  CH 2 CO
2 3 [CH 3CO (CH 2 CO)] 
3. transferul unui proton la atomul cu sarcină negativă urmată de formarea unui complex
care se fragmentează ca mai sus;
4. procese diverse de rearanjare.
Radicalii-anioni dau două tipuri principale de fragmentări:
1. scindarea la nivelul legăturilor  faţă de atomul cu sarcină negativă sau în  faţă de un atom
aflat în conjugare cu atomul cu sarcină negativă;
2. rearanjări complexe.
În figura 5.10 este prezentat spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei ce
evidenţiază pierderea de HCN şi HNCO din ionul (M  H)  .
Figura 5.10.
Spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei
CAPITOLUL 6
PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE

CLASE DE COMPUŞI ORGANICI
6.1. Hidrocarburi
6.1.1 Hidrocarburi saturate aciclice
Analiza spectrelor hidrocarburilor saturate aciclice a permis evidenţierea unor caracteristici

comune:
1. într-o serie omologă intensitatea semnalului ionului molecular scade cu creşterea masei
moleculare;
2. la alcanii izomeri intensitatea ionului molecular scade odată cu creşterea gradului de ramificare;
3. scindările au loc, preferenţial, la ramificaţii; cu cât atomul de carbon este mai substituit, cu atât
scindarea este mai uşoară;
4. picul molecular al alcanilor liniari este vizibil până la C45; cel al alcanilor puternic ramificaţi nu
este detectabil (octanii cu carbon cuaternar nu prezintă pic molecular);
5. abundenţa picului M-15 este minimă pentru alcanii liniari; un pic M-15 intens indică, de obicei,
o ramificaţie metil. Fragmentarea lanţurilor liniare produce picuri distanţate de 14 u.a.m.
Picurile m/e 43 (C3H7)+ şi 57 (C4H9)+ sunt întotdeauna intense, dar ele nu sunt caracteristice
pentru o anumită structură;
6. majoritatea ionilor se formează prin scindarea legăturilor C-C ale ionului molecular şi sunt ioni
de masă impară, grupaţi în tripleţi ale căror valori m/e sunt date de formula generală CnH2n-1,
CnH2n, CnH2n+1, situate, respectiv, la m/e 27, 28, 29, m/e 41, 42, 43, m/e 55, 56, 57 etc.;
7. deoarece transpoziţia ionilor carboniu este un proces ce reclamă cantităţi minime de energie,
este practic imposibil ca, pe baza spectrului de masă, să se definească structura ionilor ce apar la
fragmentarea catenelor liniare.
În figura 6.1. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 3-

etilhexanului. Scindările catenei principale produc cei mai abundenţi ioni din spectru. Ionul m/e 57
apare, probabil, ca urmare a unui rearanjament, confirmat de ionul metastabil de la m/e 38,2 (ionul
de origine este m/e 85) şi sugerat de către spectrul din figura 6.1. Este imposibil de precizat, fără
utilizarea marcajelor izotopice, dacă ionul m/e 84 rezultă în urma expulzării unui radical metil din
ionul m/e 99 sau a unui atom de hidrogen din ionul m/e 85.
Figura 6.1.
Spectrul de masă al 3-etilhexanului.
Figura 6.2a şi 6.2b ilustreză diferenţele ce apar între spectrele alcanilor liniari şi ramificaţi.
După cum se observă din fig. 6.2a, intensităţile semnalelor unui alcan liniar (n-hexadecan) descresc
continuu spre picul molecular. În spectrul 5-metilpentadecanului, această descreştere progresivă
este întreruptă brusc la C12, ceea ce arată că cel mai lung lanţ liniar are 10 atomi de carbon.
b
Figura 6.2.
Spectrele de masă ale n-hexadecanului (a) şi 5-metilpentadecanului (b)
6.1.2. Cicloalcani
1. Structurile ciclice stabilizează ionul molecular, a cărui abundenţă este de 35 ori mai mare
comparativ cu cea a alcanilor de masă similară; stabilizarea este şi mai pronunţată la policicluri.
Ciclurile nesubstituite dau ioni moleculari abundenţi deoarece pierderea de masă nu poate avea
loc decât prin scindarea a două legături.

2. La ciclurile substituite, cele mai favorabile scindări sunt cele de tip  faţă de ciclu.
3. Scindarea legăturilor ciclului conduce la expulzarea de fragmente cu unul sau doi atomi de
carbon: CH3 (15 u.a.m.), C2H4 (28 u.a.m.), C2H5 (29 u.a.m).
Spectrul de masă al ciclohexanului prezintă un ion molecular intens (figura 6.3). Acesta
apare ca urmare a pierderii unui electron dintr-o legătură C-C, cu formarea unui radical- cation a
cărui structură liniară a fost dovedită prin marcare cu 13C. Ca urmare a pierderii unei molecule
C2H4, mai stabilă decât un radical CH3, picul de bază este la m/e 56. Scindarea metilului implică,
probabil, transpoziţia unui atom de hidrogen la atomul de carbon cu sarcină.
Figura 6.3.
Spectrul de masă şi fragmentările principale ale ciclohexanului
Un alt exemplu reprezentativ apare în cazul norbornanului (spectrul de masă în figura 5.9b,
principalele fragmentări în 6.1). Ionul molecular suferă, probabil, o deschidere de ciclu urmată de
eliminarea de radicali etil şi metil şi formarea ionilor ciclopentenil şi, respectiv, ciclopentilmetil.
Scindarea moleculelor neutre de C2H2 şi C2H4 din aceşti doi ioni vor produce ionii m/e 41 şi 39 şi,
respectiv, m/e 55 şi 53.
6.1.
6.2. Alchene şi alchine
1. Datorită stabilizării produse de legătura dublă, ionul molecular al olefinelor cu până la 6 atomi
de carbon este mai intens decât cel al analogilor saturaţi.
2. Deoarece legătura dublă migrează cu uşurinţă în ionul molecular, izomerii ce diferă numai prin
poziţia legăturii  nu pot fi diferenţiaţi.
3. Deoarece produce carbocationi stabilizaţi prin rezonanţă, scindarea cea mai frecventă este
scindarea de tip alilic.
4. Spectrele sunt caracterizate de tripleţi distanţaţi cu 14 u.a.m., a căror intensitate scade cu
creşterea masei. Picul dominant al fiecărui triplet corespunde formulei generale CnH2n-1.
+ +.
5. Ionii CnH2n-1 sunt însoţiţi, de obicei, de ioni CnH2n , ce pot să apară în urma unei transpoziţii
McLafferty.
6. Spectrele de masă ale acetilenelor sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor; de obicei, picul
CnH2n-3 este mai intens.
7. Ionul molecular al cicloalchenelor este, de obicei, distinct. Scindarea frecventă are loc printr-o
fragmentare retro-Diels-Alder (6.2):
6.2.
În figura 6.4 este prezentat spectrul -mircenului. Picurile de la m/e 41, 55 şi 69 corespund
formulei CnH2n-1 (n = 3, 4 şi 5).
Figura 6.4.
Spectrul de masă al -mircenului
Picurile m/e 67 şi 69 sunt rezultatul unei scindări bi-alilice. Picul m/e 93 poate fi considerat
ca provenind de la un ion cu formula C7H9+, format printr-o izomerizare ce conduce la creşterea
conjugării, urmată de o scindare alilică (6.3):
6.3.
6.3. Hidrocarburi aromatice
1. Nucleul aromatic stabilizează ionul molecular, ce dă frecvent picul de bază.

2. Picul molecular este însoţit, de regulă, de picul M-1, rezultat în urma unei scindări benzilice a
legăturii C-H.
+
3. Un pic intens la m/e 91, (dat de ionul C6H5CH2 ), indică un inel benzenic substituit.
Substituenţii prezenţi la C conduc la mase ce cresc progresiv cu 14 u.a.m.; de regulă, radicalul
cel mai substituit de la C scindează primul. Simpla prezenţă a unui pic de masă 91 nu exclude
ramificarea la C, deoarece acest fragment, foarte stabil, poate să apară şi în urma unor
rearanjamente. Ionul de masă 91 admite două structuri izomere (cation benzil şi ion tropiliu),
dintre care cea mai stabilă este, fără îndoială, structura de ion tropiliu ce prezintă caracter
aromatic. Aceasta ar explica scindarea mai uşoară a unei grupe metil din xileni, comparativ cu
cazul toluenului. Ionul molecular al xilenilor se rearanjează uşor la radical-cationul tropiliu ce
pierde un radical metil:
4. Migrarea unui atom de hidrogen şi eliminarea unei molecule de alchenă (transpoziţie de tip
McLafferty) explică picul de la m/e 92, atunci când radicalul alchil are o catenă liniară de cel
puţin 3 atomi de carbon:
5. Cea mai importantă fragmentare a părţii aromatice are loc prin pierderea unei molecule de
acetilenă din ionul tropiliu:
6. Deşi au o abundenţă relativă scăzută, ionii rezultaţi din fragmentarea nucleului aromatic sunt
caracteristici: m/e 39, 50, 51, 65 (76), 77 (78). Prezenţa ionului metastabil de la m/e 33,8 (77 
55) este un indiciu suplimentar al prezenţei nucleului benzenic. Un exemplu tipic este evidenţiat
de schema 6.4.
Schema 6.4.
Principalele fragmentări ale n-propilbenzenului
Figura 6.5.
Spectrul de masă al n-propilbenzenului
6.4. Derivaţi halogenaţi

6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici
1. Datorită contribuţiei izotopice, aspectul spectrelor de masă ale derivaţilor halogenaţi poate să
depindă esenţial de numărul şi natura atomilor de halogen. În tabelul 6.1 sunt prezentate masele
exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen răspândiţi în natură.
36 81
2. Datorită abundenţelor mari ale izotopilor Cl, respectiv Br, spectrele derivaţilor cloruraţi şi
bromuraţi prezintă o amprentă extrem de caracteristică în zona ionului molecular. Aspectul
spectrului în zona ionului molecular al compuşilor conţinând atomi de clor şi brom este
prezentat în figura 6.6. În Anexa 3 sunt prezentate abundenţele izotopice pentru diferite
combinaţii de atomi de clor şi brom. După cum se observă din figura 6.6, ionii moleculari ce
conţin atomi de clor sau brom prezintă picuri izotopice separate de câte 2 u.a.m. Raportul
intensităţii semnalelor depinde de numărul şi natura atomilor de halogen.
Tabelul 6.1 Masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen
Izotop Masă Abundenţă relativă, %

19
F 18,9984 100
35
Cl 34,9689 100
37
Cl 35,9675 31,978
79
Br 78,9184 100
81
Br 80,9163 97,278
127
I 126,9044 100
Figura 6.6.
Aspectul picurilor din regiunea ionului molecular
al combinaţiilor conţinând atomi de clor şi/sau brom
+
3. Prezenţa iodului într-o moleculă este evidenţiată de existenţa unui pic la m/e 127 (I ), însoţit de
un semnal situat la M-127.
4. Prezenţa fluorului este mai dificil de evidenţiat datorită, pe de o parte, abundenţei scăzute a
ionilor moleculari ai derivaţilor fluoruraţi, iar pe de altă parte, lipsei unei amprente izotopice
(element monoizotopic). Existenţa sa poate fi totuşi dedusă datorită prezenţei unor picuri la
valori m/e mai rar întâlnite în alţi compuşi organici: m/e 33 (CH2F+), m/e 69 (CF3+, pic de bază
în hidrocarburi perfluorurate), m/e 119, 169, 219 etc.
5. La compuşii halogenaţi analogi, abundenţa ionului molecular creşte de la derivaţii fluoruraţi la
cei ioduraţi. Această tendinţă este determinată de faptul că fluoro-derivaţii prezintă cea mai
înaltă energie de ionizare iar ionul molecular format se fragmentează cu consumul energetic cel
mai redus dintre toţi ionii moleculari ai compuşilor halogenaţi.
6. Abundenţele ionilor moleculari descresc rapid cu creşterea catenei sau a ramificării. În general,
ionii moleculari ai compuşilor cu catenă liniară mai lungă de şase atomi de carbon au intensitate
prea slabă pentru a putea fi utilizate caracteristicile imprimate de amprenta izotopică.
7. Caracteristici ale compuşilor fluoruraţi:
a. scindarea legăturii C-C prezintă o importanţă mult mai scăzută decât în cazul celorlalţi
derivaţi halogenaţi; devine însă mai importantă scindarea legăturii C-H de la C. Această
inversare a tipului de scindare preferenţială este o consecinţă a electronegativităţii
ridicate a atomului de fluor. Carbocationul secundar rezultat prin scindarea unui atom de
hidrogen este mai stabil decât un carbocation primar rezultat prin scindarea unui radical
alchil:
b. în afara picurilor tipice scindărilor radicalului alchil, apare un pic caracteristic la M-HF
(M-20).
8. Caracteristici ale derivaţilor cloruraţi:
a. ionul molecular este decelabil numai la clorurile inferioare;
b. fragmentarea ionului molecular este influenţată de atomul de clor, însă într-o măsură
mult mai mică decât în cazul compuşilor ce conţin atomi de oxigen, sulf sau azot;
+
c. scindarea legăturii C-Cl conduce la un ion Cl (m/e 35 şi 37), ce prezintă abundenţă
redusă la derivaţii cu mai mult de cinci atomi de carbon;
+
d. halogenurile liniare ce conţin mai mult de şase atomi de carbon formează ioni C3H6Cl ,
+ + +
C4H8Cl şi C5H10Cl , dintre care cel mai intens este C4H8Cl . Stabilitatea sa poate fi
explicată de posibilitatea adoptării unei structuri ciclice:
e. scindarea de HCl are loc, probabil, printr-o eliminare de tip 1,3- şi produce picuri la M-
36 şi M-37;
f. spectrele monoclorurilor alifatice sunt dominate de amprenta hidrocarbonată într-o
măsură mult mai mare decît cele ale alcoolilor, aminelor sau mercaptanilor
corespunzători.
9. Caracteristici ale derivaţilor bromuraţi:
a. procesele suferite în spectrometrul de masă de către derivaţii bromuraţi sunt similare
celor suferite de către derivaţii cloruraţi;
.
b. fragmentarea preferată este scindarea de Br .
10. Caracteristici ale derivaţilor ioduraţi:
a. abundenţa ionului molecular este cea mai intensă comparativ cu ceilalţi derivaţi
halogenaţi cu structură asemănătoare. Deoarece iodul este monoizotopic, nu apar picuri
izotopice;
b. la derivaţii poliioduraţi apar distanţe anormal de mari între picurile intense;
+
c. sunt caracteristice picurile m/e 127 (I ), M-127 (M-I) şi M-129 (M-H2I).
În figura 6.7 este prezentat spectrul de masă al tetraclorurii de carbon.
Figura 6.7.
Spectrul de masă al tetraclorurii de carbon.
6.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici
1. Picul ionului molecular al halogenurilor de aril este foarte intens.

2. Principalele scindări ale derivaţilor cloruraţi, bromuraţi şi ioduraţi implică eliminarea de atomi
liberi de halogen sau HX. Picurile M-X sunt întotdeauna intense pentru compuşii ce conţin
atomi de halogen legaţi direct de nucleul aromatic. Acest fapt este ilustrat, de exemplu, în
spectrul 1,3,5-triclorbenzenului (figura 6.8).
3. Fragmentările derivaţilor floururaţi au loc, de obicei, cu transpoziţii complexe ale scheletului
hidrocarbonat.
Figura 6.8.
Spectrul de masă al 1,3,5-triclorobenzenului
3. Halogenurile de aril substituite permit fragmentări ce depind de tipul de substituent asociat şi, în
special, de competiţia dintre tăria legăturilor din substituent şi tăria legăturilor carbon-halogen.
De exemplu, halo-toluenii (halogen = -Cl, -Br, -I) scindează preferenţial halogen, în timp ce
fluoro-toluenii scindează preferenţial hidrogen:
4. Ionul molecular al halogenurilor de benzil este, de obicei, detectabil. Formarea ionului benzil
(sau tropiliu) în urma scindării unui atom de halogen reprezintă principalul mod de fragmentare.
Formarea ionilor de tip tropiliu are loc chiar dacă atomul de halogen este plasat în poziţia  sau
 a catenei alchil (exceptând cazul compuşilor ioduraţi ce scindează preferenţial un atom de iod
ca urmare a unei energii de legătură scăzute):
În figura 6.9. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-

clorobenzofenonei. Este evidentă amprenta izotopică (picuri ale căror intensităţi sunt în raport de
3:1, distanţate de 2 u.a.m.) ce apare la toţi ionii ce conţin un atom de clor).
Figura 6.9.
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-clorobenzofenonei.
6.5. Compuşi oxigenaţi

6.5.1. Compuşi hidroxilici
6.5.1.1. Alcooli
1. Picul molecular al alcoolilor primari şi secundari este puţin intens; cel al alcoolilor terţiari este
nedetectabil. Ca urmare a deshidratării, este posibilă confundarea picului M-18 cu cel al ionului
molecular. Apar uneori picuri de intensitate scăzută la M-2 ( R  CH  O  ) şi M-3
(R  C  O  ) .
2. Ionul molecular rezultă în urma expulzării unuia dintre electronii neparticipanţi ai oxigenului.
3. Scindarea cea mai probabilă are loc la legătura C-C vecină atomului de oxigen (scindare în ).
Astfel:
- alcoolii primari prezintă un pic intens la m/e 31:
- alcoolii secundari şi terţiari scindează, similar, la fragmente R - CH = O+  (m/e 45, 59, 73

etc) şi R2 C = O+  (m/e 59, 73, 87 etc). În principiu, este eliminat substituentul cel mai mare:
Atunci când R şi/sau R’ = H se poate observa un pic la M-1.

4. Eliminarea de apă. Ca urmare a pierderii unei molecule de apă, apar de obicei picuri intense la
M-18. Pierderea de apă este un rezultat atât al deshidratării termice, catalizate de pereţii metalici
ai aparatului, cât şi al impactului electronic. În cazul deshidratării termice, procesul este o
eliminare 1,2. Scindarea apei sub acţiunea impactului electronic este o eliminare 1,4 ce decurge,
probabil, printr-o stare de tranziţie ciclică:
5. Intensitatea picului M-18 este cea mai mare în spectrele alcoolilor primari. Butanolul şi
omologii superiori prezintă picuri intense M-(H2O + alchenă) ce apar la m/e M-46, M-74, M-
102 etc:
6. Spectrele alcoolilor cu mai mult de 6 atomi de carbon sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor
corespunzătoare, deoarece în procesele de fragmentare domină lanţul hidrocarbonat. În
consecinţă, apar grupe de picuri distanţate cu 14 u.a.m., a căror intensitate descreşte cu creşterea
masei fragmentului.
7. Alcoolii ce conţin ramificaţii metil prezintă frecvent picuri intense la M-33 [M-(CH3+H2O)].
În figura 6.10 sunt prezentate spectrele unor pentanoli ce evidenţiază caracteristicele enunţate
mai sus.
8. Alcoolii ciclici saturaţi prezintă, de obicei, un pic molecular detectabil. Acesta este însoţit de
picul de intensitate mică M-1, rezultat în urma pierderii unui atom de hidrogen de la C1 (figura
6.11).
9. Alcoolii aromatici şi omologii lor substituiţi prezintă un pic molecular distinct. Alcoolul
benzilic prezintă un pic intens la m/e 107 (M-1) rezultat din scindarea nespecifică a unui atom
de hidrogen din diverse poziţii ale ciclului şi unul mai puţin intens la m/e 105 (M-3) rezultat
prin pierderea celor 3 atomi de hidrogen ai grupei hidroximetil. Eliminarea unui radical OH (cu
formarea picului benzilic m/e 91) sau chiar a unei molecule de apă este un proces mai puţin
favorabil ca în cazul alcoolilor alifatici. Pierderea de CO şi apoi de hidrogen explică picurile
intense de la m/e 79 şi 77 (figura 6.12):
10. Prezenţa unor substituenţi în orto favorizează fragmentări specifice (efect orto) între care
predomină pierderea de apă. Astfel, scindarea apei din alcoolul o-hidroxibenzilic este mult mai
intensă comparativ cu cazul izomerilor meta şi para:
Figura 6.10.
Spectrele de masă ale unor pentanoli
Figura 6.11.
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale ciclohexanolului
Figura 6.12.
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale alcoolului benzilic
6.5.1.2. Fenoli
1. Picul molecular este intens; prezenţa unor substituenţi alchil pe nucleul aromatic (cum ar fi,
de exemplu, cazul crezolilor) poate conduce la un ion hidroxitropiliu (M-1) cu abundenţă mai
mare decât cea a ionului molecular.
2. Ionul molecular pierde frecvent CO (M-28) şi CHO (M-29). Aceste tranziţii sunt evidenţiate şi
de prezenţa picurilor metastabile.
3. Pierderea unei grupe metil este un proces mai favorabil decât pierderea unui atom de hidrogen
de la C.
Schema 6.4 şi figura 6.13 prezintă principalele fragmentări şi, respectiv, spectrul de masă
ale 2-etil-4-metilfenolului. Fragmentările ca fenol, pe de o parte, şi ca alchil benzen, pe de altă
parte, sunt evidente.
Schema 6.5.
Principalele fragmentări ale 2-etil-4-metilfenolului
Figura 6.13.
Spectrul de masă al 2-etil-4-metilfenolului
6.5.2. Eteri
6.5.2.1. Eteri alifatici
1. Intensitatea ionului molecular, deşi slabă, este mai mare decât cea a alcoolilor izomeri, deoarece
cei doi radicali alchil, prin efectele +Is, stabilizează mai bine sarcina pozitivă:
2. Prezenţa atomului de oxigen este indicată de picuri intense, la m/e 31, 45, 59, 73 etc ce
reprezintă fragmente RO+ şi ROCH2+.
3. Eterii alifatici prezintă două tipuri principale de fragmentări:
a) scindarea legăturii C-O cu păstrarea sarcinii de către radicalul alchil (schema 6.6):
Schema 6.6.
a. scindarea legăturii C-C vecine atomului de oxigen (figura 6.14, schema 6.6):
Figura 6.14.
Spectrul de masă al etil sec-butil-eterului
Schema 6.7.
De obicei, unul dintre aceşti ioni oxigenaţi produce picul de bază. În exemplul dat, scindarea
preferată este conform rutei 1, în care se elimină fragmentul mai lung. Ionul rezultat prin
scindare se descompune, la rândul său, cu formarea picului de bază m/e 45 (figura 6.14):
4. Principala diferenţă dintre spectrele eterilor şi cele ale alcoolilor este lipsa ionului M-18
(scindarea de apă din molecula eterilor este nesemnificativă).
5. Spectrele eterilor cu lanţuri hidrocarbonate lungi au un aspect asemănător celor ale
hidrocarburilor alifatice.
6. Principalele fragmentări ale ionului molecular al eterilor ciclici sunt pierderile de H. şi
formaldehidă (fig. 6.15):
Figura 6.15.
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale tetrahidrofuranului
7. Spectrele acetalilor şi cetalilor (substanţe înrudite cu eterii) sunt caracterizate de:

a) ion molecular foarte puţin intens;
b) picuri distincte la M-R şi M-OR şi slabe la M-H:
6.5.2.2. Eteri aromatici
1. Ionul molecular este intens.

2. Ionul molecular al eterilor metilici scindează CH3. şi apoi CO (se pot observa picuri
metastabile), cu formare de cation ciclopentadienil:
3. Picurile caracteristice de la m/e 78 şi 77 rezultă în urma pierderii de formaldehidă (prin

intermediul unor stări de tranzitiţie în 4 centre) şi H. :
4. Cînd radicalul alchil este C2 sau superior sunt posibile rearanjări McLafferty, ce conduc la ioni
abundenţi:
5. Difenileterii prezintă picuri la M-H, M-CO şi M-CHO, rezultate în urma unor rearanjamente
complexe.
6.6. Compuşi cu azot

6.6.1. Amine
6.6.1.1. Amine alifatice
1. Spectrele de masă ale aminelor primare sunt asemănătoare cu cele ale alcoolilor iar cele ale
aminelor secundare şi terţiare cu cele ale eterilor.
2. Datorită electronegativităţii mai scăzute, pierderea unuia dintre electronii neparticipanţi ai
azotului are loc mai uşor decît în cazul oxigenului (de exemplu, potenţialul de ionizare al
etilaminei este mai scăzut decât cel al etanolului).
3. Picul ionului molecular al monoaminelor alifatice este puţin intens sau nedetectabil; ca urmare a
tendinţei accentuate de protonare, ionul M+1 este adesea decelabil.
4. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de azot, ce implică expulzarea unui radical alchil,
conduce la ioni cu abundenţă relativă mare (pic de bază la toate aminele primare, secundare şi
terţiare nesubstituite la C). Scindează preferenţial radicalul cel mai substituit şi se formează
ioni care aparţin seriei m/e 30, 44, 58, 72 etc:
5. Dacă R şi/sau R1 = H, apar picuri M-1 prin scindări similare cu cele evidenţiate la alcooli.
Fenomenul este mai pronunţat în cazul aminelor datorită unei mai bune stabilizări prin
rezonanţă oferite de atomul de azot, mai puţin electronegativ comparativ cu oxigenul.
6. Aminele secundare prezintă un pic abundent la m/e 44, rezultat printr-o dublă scindare şi
migrarea unui atom de hidrogen:
7. Spre deosebire de cazurile alcoolilor şi tiolilor, care pierd uşor H2O şi H2S, în cazul aminelor
ionii reprezentând pierderea de NH3 din ionul molecular sunt de mică importanţă.
+
8. Ionul >C=N< , rezultat prin scindarea legăturii C-C, poate suferi o transpoziţie McLafferty cu
formarea unor ioni cu abundenţă relativă scăzută.
Cele mai importante tendinţe ale proceselor de fragmentare ale aminelor sunt evidenţiate de
figura 6.16 în care sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-
izopropil-N-butilaminei.
Figura 6.16.
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-izopropil-N-butilaminei.
6.6.1.2. Amine cicloalifatice
1. Spre deosebire de aminele aciclice, ionul molecular al aminelor ciclice, nesubstituite la C, este
intens; ionii (M-1)+ prezintă, de obicei, abundenţă mai mare decât picul molecular.
2. Fragmentările au loc de ambele părţi ale atomului de azot, cu formare de ioni caracteristici:
3. Aminele ciclice cu ciclu de 6 atomi dau fragmentări retro-Diels-Alder.

În figura 6.17 este prezentat spectrul N-metilpirolidinei.
Figura 6.17.
Spectrul de masă al N-metilpirolidinei
6.6.1.3. Săruri cuaternare de amoniu
1. Deoarece sunt compuşi nevolatili, spectrele pot fi obţinute numai dacă proba este încălzită direct
în sistemul de introducere. În aceste condiţii, sărurile aminelor se descompun şi se obţin spectre
care reprezintă suprapunerea spectrelor corespunzătoare aminei şi acidului. Ionul molecular
aparent va proveni din amină. Stabilirea naturii acidului halogenat se poate face ţinând cont de
picurile izotopice caracteristice atomului de halogen din moleculă.
2. Sărurile de tetra-alchilamoniu pot suferi trei tipuri principale de scindări: a) dezalchilare; b)
substituţie nucleofilă la unul dintre substituenţii azotului; c) descompunere Hoffmann cu
eliminare de acid halogenat.
6.6.2. Amine aromatice
1. Ionul molecular al aminelor aromatice este foarte intens datorită, în special, posibilităţii de
stabilizare prin rezonanţă. Picul M-1 este intens; în anumite condiţii, acesta poate deveni pic de
bază, cum ar fi, de exemplu, cazul amino-toluenilor ce pot forma ioni amino-tropiliu. În
celelalte cazuri ionul M-1 provine din pierderea unui atom de hidrogen de la atomul de azot.
.
2. În cazul aminelor primare, pierderea de NH2 este neglijabilă, procesul predominant implicând
pierderea unei molecule de HCN din ionul molecular (apar picuri metastabile), cu formarea unui
ion ciclopentadienic care se transformă, prin expulzarea unui atom de hidrogen (apar picuri
metastabile) într-un cation ciclopentadienil. Anilinele alchilate la nucleu suferă, preferenţial, o
scindare de tip tropilic, cu formarea ionului amino-tropiliu. Procesele prezentate sunt evidenţiate
de fragmentările şi spectrul o-toluidinei (figura 6.18).
Figura 6.18.
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale o-toluidinei
3. Aminele secundare sau terţiare dau transpoziţii McLafferty într-o măsură foarte mică.
Fragmentarea principală implică scindarea legăturii  faţă de azot ( faţă de ciclu), astfel încât
procesul este determinat de prezenţa heteroatomului şi nu de cea a ciclului.
4. Picul ionului molecular al piridinelor este foarte intens; fragmentările depind de poziţiile
substituenţilor.
6.6.3. Nitroderivaţi
6.6.3.1. Nitroderivaţi alifatici
1. Cu excepţia nitrometanului, picul ionului molecular al nitroderivaţilor alifatici este slab sau
absent. Acest fapt este determinat de caracterul puternic atrăgător de electroni al grupei nitro ce
polarizează legătura C-N. Din acest motiv, ionul molecular prezintă tendinţa dominantă de a
expulza radicalul nitro:
+ +
2. Prezenţa grupei nitro este evidenţiată de picul m/e 30 (NO ) şi m/e 46 (NO2 ).
3. Picul de bază este format de fragmentul alchil.
4. Picurile cele mai caracteristice apar în urma fragmentărilor cationului alchil, rezultat la
expulzarea grupei nitro.
6.6.3.2. Nitroderivaţi aromatici
1. Picul ionului molecular este intens.

2. Cele mai importante fragmente rezultă în urma scindării grupelor NO2 (M-46, pic de bază în
nitrobenzen) şi NO (M-30). Expulzarea fragmentului neutru NO are loc, probabil, după
transpoziţia ionului molecular la un nitrit de fenil:
3. Deşi este puţin intens, picul M-16, provenit prin scindarea unui atom de oxigen, este foarte
caracteristic pentru nitroderivaţi.
4. Nitroderivaţii orto-substituiţi prezintă “efecte orto” ce permit diferenţiarea uşoară faţă de
izomerii meta- şi para-substituiţi. În cazul orto-nitrotoluenului acest efect este evidenţiat de
apariţia unor picuri intense la M-17 (M-OH) şi M-45 [M-(OH+CO)]:
În figura 6.19 sunt prezentate spectrele de masă ale orto- şi para-nitrotoluenului. În partea
superioară a spectrului orto-nitrotoluenului se observă diferenţele determinate de existenţa efectului
orto.
6.7. Compuşi cu sulf
Contribuţia izotopului 34S (4,4 %) la intensitatea picului M+2 şi, în general, la intensităţile
picurilor (fragment+2) permite identificarea uşoară a prezenţei atomilor de sulf în moleculă. Seria
omologă a fragmentelor ce conţin atomi de sulf are masa mai mare cu patru unităţi decât seria
fragmentelor hidrocarbonate corespunzătoare. Numărul atomilor de sulf poate fi determinat
funcţie de
b
Figura 6.19
Spectrele de masă ale orto-nitrotoluenului (a) şi para-nitrotoluenului (b)
contribuţia izotopului 34S la intensitatea picului M+2. Masa atomului (atomilor) de sulf se scade din
masa moleculară şi apoi se determină formula moleculară corespunzătoare restului moleculei.
Picul ionului molecular este mai intens decît cel al compuşilor oxigenaţi similari şi, în
general, intensitatea semnalelor fragmentelor ce conţin sulf este mai mare decât a fragmentelor ce
conţin oxigen, datorită capacităţii superioare a sulfului de a stabiliza sarcina pozitivă
(electronegativitate mai mică decât a oxigenului).
Datorită asemănării proprietăţilor chimice, compuşii analogi cu sulf şi oxigen suferă
fragmentări similare.
6.7.1. Compuşi alifatici

6.7.1.1. Tioli
1. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru a se putea măsura cu precizie intensitatea
picului M+2.
2. Fragmentările sunt foarte asemănătare cu cele ale alcoolilor.
3. Scindarea legăturii C-C vecine grupării SH produce un ion caracteristic, stabilizat prin
rezonanţă: CH2=S+H  +CH2-SH (m/e 47). Capacitatea sulfului de a stabiliza un asemenea ion
este intermediară între cea a oxigenului şi cea a azotului.
4. Scindarea legăturii - produce un pic la m/e 61, având jumătate din intensitatea celui de la m/e
47, iar scindarea legăturii - un pic slab la m/e 75. Scindarea legăturii - produce un pic mai
intens (m/e 89) decât cel de la m/e 75 datorită, probabil, stabilizării prin ciclizare:
5. Similar alcoolilor, tiolii primari scindează H2S pentru a forma picuri intense, caracteristice, la
M-34. Abundenţa acestui pic este însă mai scăzută decât în cazul picului M-H2O din alcooli. Ca
şi în cazul alcoolilor, ionul format elimină etenă, formând seria omologă M-H2S -C2H4:
6. Tiolii secundari şi terţiari scindează la C, pierzând substituentul cel mai voluminos şi formeză
picuri intense la M-CH3, M-C2H5, M-C3H7 etc.
6.7.1.2. Tioeteri, tiocetali
1. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru ca abundenţa ionului M+2 să poată fi
măsurată precis.
2. Principalele scindări sunt similare cu cele ale eterilor. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului
de sulf are loc cu pierderea preferenţială a radicalului mai voluminos. Ionii formaţi în această
etapă se fragmentează prin transfer de hidrogen şi eliminare de alchenă; rezultă ioni cu formula
generală RCH=S+H, stabilizaţi prin rezonanţă:
Pentru sulfurile nesubstituite la C, acest ion este CH2=S+H (m/e 47); datorită intensităţii sale
poate fi confundat cu acelaşi ion provenit din tioli.
3. Diferenţierea între tioli şi tioeteri se poate face cu uşurinţă, datorită absenţei din spectrele celor
din urmă a picurilor M-H2S şi M-SH.
4. În urma scindării legăturii C-S, tioeterii produc ioni caracteristici, cu păstrarea sarcinii pozitive
pe atomul de sulf. Ionii rezultaţi, (RS+), produc picuri la m/e 32+CH3, 32+C2H5, 32+C3H7,
32+CnH2n+1 etc. Ionul de la m/e 103 este favorizat în mod deosebit datorită posibilităţii de a
forma un ion ciclic stabil:
5. Scindările tioeterilor ciclici sunt diferite de cele ale analogilor cu oxigen. Cel mai abundent ion
din spectru rezultă în urma scindării unei molecule de etenă din diverse poziţii ale moleculei:
Principalele aspecte legate de comportarea tioeterilor în spectrometrul de masă sunt

evidenţiate de spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii din figura 6.20. În figură sunt evidenţiate şi
valorile relative ale abundenţelor ionilor M+1 şi M+2 utilizate pentru stabilirea formulei
moleculare.
6.7.2. Disulfuri
1. Picul ionului molecular al disulfurilor cu până la 10 atomi de carbon în moleculă este intens.
2. Scindarea uneia dintre legăturile C-S, cu preluarea sarcinii pozitive de către radicalul alchil,
conduce la picuri intense.
3. Scindarea legăturii C-S şi transferul unui atom de hidrogen la atomul de sulf, cu eliminarea unei
molecule de olefină, produce picuri intense. Ionul rezultat elimină, de asemenea, olefină
formând
Figura 6.20.
Spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii
ionul foarte abundent H-S-S-H   (m/e 66):
4. Alte picuri rezultă în urma scindării legăturii dintre atomii de sulf şi a migrării unuia sau a doi
atomi de hidrogen, cu formarea ionilor RS+, RS+-1 şi RS+-2.
6.8. Compuşi carbonilici

6.8.1. Aldehide
6.8.1.1. Aldehide alifatice
1. Ionul molecular şi ionul M-1au, de obicei, abundenţă mare.

2. Scindarea legăturilor C-H şi C-C vecine oxigenului conduc la picurile M-1 şi, respectiv, M-R
(m/e CHO+). Dacă picul M-1 este caracteristic chiar şi pentru aldehidele superioare, picul m/e
29 este ionul CHO+ pentru aldehidele C1-C3 şi ionul C2H5+ pentru termenii superiori.
3. Începând cu C4, picul de bază rezultă adesea în urma unui rearanjament McLafferty, ce produce
ioni cu sarcina pozitivă pe atomul de oxigen şi care apar la m/e 44, 58, 72 etc. Atunci când
sarcina revine fragmentului olefinic, ionul care apare este, de asemenea, intens (M-44, M-58,
M-72 etc):
4. Aldehidele cu catenă liniară prezintă picuri caracteristice la M-18 (M-H2O), M-28 (M-etenă),
M-43 (M - CH2=CH-O.) şi M-44 (M - CH2=CH-OH).
5. Creşterea lungimii lanţului amplifică amprenta părţii hidrocarbonate.
În figura 6.21 sunt prezentate spectrele aldehidei propionice (a) şi butirice (b). Se observă
diferenţa ce apare ca urmare a trecerii la compuşi capabili să dea rearanjamente McLafferty.
6.8.1.2. Aldehide aromatice

+
1. Ionul molecular este foarte intens; ionul (M-1) , rezultat prin scindarea legăturii C-H (scindare
), este, de obicei, mai proeminent decât ionul molecular. Fragmentările ulterioare sunt
caracteristice substraturilor aromatice:
a b
Figura 6.21.
Spectrele de masă ale aldehidei propionice (a) şi butirice (b)
+
2. Picul m/e 29 (CHO ) este, de obicei, foarte puţin intens.
3. Derivaţii metilaţi scindează CHO  , cu formare de ioni tropiliu.
6.8.2. Cetone
6.8.2.1. Cetone alifatice
1. Ionul molecular, având intensitate medie, este uşor de evidenţiat.

2. Picul de bază provine, de obicei, din scindarea legăturii C-C adiacente legăturii >C=O; sarcina
rămâne pe ionul aciliu, stabilizat prin rezonanţă. Deoarece ionul R-CO+ este mai stabil
comparativ cu H-CO+, această scindare este mai importantă decât în cazul aldehidelor:
Picurile corespunzătoare apar la m/e 43, 57, 71 etc. Preferenţial, scindează cel mai lung radical,
ionul rezultat formând, adeseori, picul de bază.
3. Dacă unul din radicalii alchil ai grupei >C=O este C3 sau mai lung, apar picuri intense la m/e
58, 72, 86 etc, determinate de un rearanjament McLafferty:
Dacă ambii radicali ai cetonei sunt propil sau superiori, fragmentul cationic rezultat în urma
rearanjării McLafferty poate suferi, la rândul său, o transpoziţie McLafferty (dublă transpoziţie
McLafferty). Spectrul dibutil-cetonei (figura 6.22) este un exemplu tipic de fragmentare a
cetonelor superioare.
Figura 6.22.
Spectrul de masă al dibutil-cetonei
4. Deoarece masa unităţii CO este 28 (dublul unităţii metilenice), spectrele de joasă rezoluţie ale
cetonelor cu radicali superiori nu permit diferenţierea picurilor hidrocarbonate faţă de cele acil.
5. Picurile de la m/e 83 şi 42 din spectrul ciclohexanonei apar astfel:
6. Ionul molecular al cetonelor ciclice este intens. Ca şi la cetonele alifatice, scindarea primară este
cea a legăturii C-C adiacentă grupei C=O. Ionul astfel format trebuie să sufere însă o nouă
scindare pentru a rezulta un fragment. Picurile de bază din spectrul ciclopentanonei şi
ciclohexanonei sunt la m/e 55. Mecanismele sunt similare în ambele cazuri: migrarea unui atom
de hidrogen, pentru a transforma un radical primar într-un radical secundar, stabilizat prin
rezonanţă, urmat de formarea unui ion stabilizat prin rezonanţă:
6.8.2.2. Cetone aromatice
1. Ionul molecular este intens.

2. Scindează preferenţial legătura C-C din  faţă de inel, cu formarea unui fragment caracteristic
Ar-CO+, stabilizat prin rezonanţă Acesta pierde CO şi formează cation arilic.
3. Alchil-aril cetonele, în care radicalul alchil este C3 sau mai lung, dau transpoziţii McLafferty ce
implică întotdeauna numai legătura dublă carbon-oxigen şi nu legătura dublă din ciclu:
4. Benzofenonele prezintă, de obicei, şi o transpoziţie de schelet cu eliminare de CO:
În figura 6.23 este prezentat spectrul de masă al acetofenonei.
Figura 6.23.
Spectrul de masă al acetofenonei
6.9. Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali

6.9.1. Acizi carboxilici
6.9.1.1. Acizi carboxilici alifatici
1. Deşi are intensitate slabă, picul ionului molecular al acizilor saturaţi cu catenă liniară este, de
obicei, uşor de identificat.
2. Intensitatea picului molecular creşte cu creşterea masei moleculare (o excepţie o formează
acidul valerianic).
3. Picul de bază rezultă, de obicei, în urma unui rearanjament McLafferty şi apare la m/e 60 la
acizii neramificaţi la C şi la 59+R la acizii ramificaţi la C (R este masa radicalului de la C):
4. Picurile de la M-17 (M-OH), M-18 (M-H2O) şi M-45 (M-CO2H) ale acizilor inferiori sunt
intense; ele provin din scindarea legăturilor vecine grupei CO. În cazul acizilor superiori,
spectrul conţine două serii de picuri ce rezultă prin scindarea fiecărei legături C-C, sarcina fiind
preluată fie de fragmentul ce conţine oxigen (m/e 45, 59, 73, 87 etc), fie de fragmentul alchil
(m/e 29, 43, 57, 71, 85 etc).
5. Acizii neramificaţi, cu peste 5 atomi de carbon în moleculă, prezintă un pic caracteristic la m/e
73, rezultat în urma unei duble transpoziţii de atomi de hidrogen:
6. Picurile M-29 şi M-43, ce apar frecvent în spectrele acizilor alifatici, nu rezultă prin scindare de
radicali etil sau propil de la coada lanţului alifatic. Marcarea atomului de carbon de la C a
demonstrat că scindarea fragmentelor de masă 29 şi 43 are loc din interiorul lanţului:
7. Din cauza volatilităţii reduse, spectrele de masă ale acizilor dicarboxilici sunt înregistrate după
derivatizare la esteri trimetilsilil.
În figura 6.24 este prezentat spectrul acidului palmitic.
Figura 6.24
Spectrul de masă al acidului palmitic
6.9.1.2. Acizi carboxilici aromatici
1. Picurile M, M-17 şi M-45 sunt intense.

2. Pierderea de apă este nesemnificativă, cu excepţia cazurilor când o grupare ce conţine atomi de
hidrogen este prezentă în poziţia orto (“efect orto” - efect ce apare la derivaţi aromatici 1,2-
substituiţi şi care se manifestă, în general, prin scindarea unei molecule neutre de H2O, ROH,
NH3, prin intermediul unei stări de tranziţie în 6 centre):
6.9.2. Esteri
6.9.2.1. Esteri alifatici
1. Picurile moleculare depind de structura esterilor. Esterii acizilor graşi cu alcooli inferiori au
picuri moleculare intense; cei ai acizilor inferiori cu alcooli superiori au picuri moleculare puţin
intense sau nedecelabile. Frecvent, şi mai ales atunci cînd se utilizează o cantitate mare de probă
pentru decelarea ionului molecular, datorită reacţiilor ion-moleculă, valorile determinate pentru
picurile M+1 sunt superioare celor calculate.
2. Picul cel mai caracteristic este determinat de o rearanjare McLafferty:
3. Scindarea legăturii vecine grupei CO poate conduce la formarea a patru ioni:
Ionul R+ este intens în esterii inferiori; intensitatea sa scade cu creşterea catenei, ionul fiind
practic nedecelabil în hexanoatul de metil. Ionul R-CO+ este caracteristic pentru esteri. În
esterii metilici el apare la M-31. Este picul de bază în acetatul de metil şi mai reprezintă încă 4
% din picul de bază în C26H33COOCH3. Ionii [OR1]+ şi [COOR1]+ au o importanţă redusă.
4. În cazul esterilor la care radicalul acidului predomină în moleculă, fragmentarea este foarte
asemănătoare cu cea a acizilor corespunzători. Scindarea succesivă a legăturilor C-C formează
ioni alchil CnH2n+1+ (m/e 29, 43, 57 etc) şi ioni oxigenaţi CnH2n-1O2+ (59, 73, 87 etc).
5. Esterii în care radicalul alcoolului predomină, elimină o moleculă de acid în acelaşi mod în care
alcoolii elimină apă. Un mecanism alternativ presupune transferul unui ion hidrură la oxigenul
carbonilic (transpoziţie McLafferty):
Din acest motiv, frecvent, esterii acidului acetic nu prezintă ioni moleculari detectabili. Esterii
alcoolilor ce conţin atomi de hidrogen în  şi  prezintă picuri caracteristice la m/e 61, 75, 89,
103, provenite din eliminarea radicalilor alchil şi transferul a doi atomi de hidrogen la
fragmentul ce conţine atomi de oxigen. Adeseori, aceşti ioni formează picul de bază,
identificarea lor oferind posibilitatea stabilirii componentei acide a esterului:
Un exemplu sugestiv este prezentat în figura 6.25.

Figura 6.25.
Spectrul de masă al octanoatului de metil
6.9.2.2. Esteri ai acizilor aromatici
1. Picul molecular este intens; intensitatea acestuia descreşte cu creşterea lanţului provenit din
alcool, devenind practic zero la C5.
2. Picul de bază apare în urma eliminării de RO  ; eliminarea de . COOR produce picuri de
intensitate mare. În esterii metilici, acestea apar la M-31, respectiv M-59.
3. Esterii orto-substituiţi elimină ROH prin "efect orto".
4. Odată cu creşterea lanţului alcoolului, devin importante trei tipuri de scindări:
a) rearanjări McLafferty:
b) transpoziţia a doi atomi de hidrogen cu eliminarea unui fragment alilic:
c) Păstrarea sarcinii pe fragmentul alchil:
6.9.2.3. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor
1. Acetaţii de benzil, furil şi fenil elimină cetenă, fragmentul rezultat fiind deseori picul de bază:
6.9.2.4. Lactone
1. Picul molecular al lactonelor cu ciclu de cinci atomi este distinct, scăzând însă în intensitate
atunci când există un substituent la C4.
2. Fragmentarea caracteristică este scindarea uşoară a catenei laterale de la C4, determinată atât de
prezenţa heteroatomului cât şi de cea a ramificaţiei:
3. Picurile de bază din -valerolactonă şi butirolactonă (m/e 56) rezultă în urma scindării de
aldehidă acetică, respectiv formică:
Alte picuri semnificative apar la m/e 27 (C2H3+), 28 (C2H4+), 29 (C2H5+), 41 (C3H5+), 43 (C3H7+)
şi 85 (C4H5O2+).
6.9.3. Amide
6.9.3.1. Amide alifatice
1. Ionul molecular al monoamidelor alifatice cu catenă liniară este, de obicei, identificabil.

2. Electronul expulzat la obţinerea ionului molecular poate proveni fie de la azot, fie de la oxigen.
3. Principalele moduri de fragmentare depind de lungimea restului acil şi de lungimea şi numărul
grupelor alchil legate de atomul de azot. Deci, fragmentarea este determinată de procese tipice
atât compuşilor carbonilici cât şi aminelor.
4. Picul de bază al tuturor amidelor primare cu catenă liniară mai lungă de trei atomi de carbon
este dat de un rearanjament McLafferty:
Prezenţa unui substituent la C produce picuri omologe la m/e 73, 87 etc.

5. Amidele primare prezintă un pic intens la m/e 44 (pic de bază la amidele C1-C3 şi amida
acidului izobutiric), determinat de scindarea radicalului alchil:
6. Amidele secundare şi terţiare ce conţin atomi de hidrogen la C a părţii acil şi grupe metil la
atomul de azot prezintă picuri intense ce rezultă dintr-o rearanjare McLafferty. Atunci când
substituenţii atomului de azot sunt radicali etil sau superiori şi restul acil este mai mic de C3, au
loc scindări ale grupei N-alchil în poziţia  faţă de azot şi a legăturii dintre carbonul carbonilic
şi azot, cu migrarea unui atom de hidrogen de la C faţă de grupa CO:
6.9.3.2. Amide aromatice
1. Ionul molecular al amidelor aromatice este foarte intens.

2. Picul de bază rezultă, de obicei, în urma eliminării componentei aminice, cu formarea cationului
benzoil, stabilizat prin rezonanţă. Acesta elimină oxid de carbon, trecând într-un cation fenil ce
suferă în continuare fragmentările clasice.
3. Scindarea radicalului fenil conduce la picuri de intensitate slabă (m/e 44 în cazul benzamidei).
În figura 6.26 sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei.
Figura 6.26
Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei
6.9.4. Nitrili
6.9.4.1. Nitrili alifatici
1. Cu excepţia acetonitrilului şi propionitrilului, picurile ionilor moleculari ai nitrililor alifatici sunt

de intensitate slabă sau sunt absente. Pot fi localizate picurile M+1 dacă se ţine cont de
modificarea aspectului spectrului la creşterea presiunii din aparat. Prin pierderea unui atom de
hidrogen de la C rezultă picuri M-1, utilizabile pentru atribuirea structurală:
2. Picul de bază al nitrililor alifatici cu catenă C4-C9 este la m/e 41. El rezultă în urma unui
rearanjament de tip McLafferty:
Valoarea de diagnostic a acestui pic este însă scăzută ca urmare a faptului că toate moleculele ce
conţin un lanţ hidrocarbonat dau fragmente C3H5 (m/e 41).
3. Nitrilii C8 şi cei superiori prezintă un pic intens, caracteristic, la m/e 97, pentru formarea căruia
s-a admis o transpoziţie de tip McLafferty în cicluri mari:
4. Scindarea legăturii simple C-C formează o serie caracteristică de picuri omologe de masă pară
(m/e 40, 54, 68 etc) datorate ionilor (CH2)n CN+. Aceste picuri sunt acompaniate de picurile
specifice amprentei hidrocarbonate.
5. Scindarea legăturii C-C adiacente grupării CN nu poate avea loc deorece cationul cian nu
poate fi stabilizat prin rezonanţă.
6.9.4.2. Nitrili aromatici
1. Picul ionului molecular este foarte intens (adesea pic de bază).

2. Principala fragmentare este determinată de pierderea de HCN (M-27) (apar picuri metastabile).
Pierderea de fragmente CN şi H2CN este minoră.
6.9.5. Anhidride
1. Picul ionului molecular este slab sau absent.

+
2. Anhidridele saturate aciclice se fragmentează în principal la RCO (m/e 43, 57 etc), deşi
prezenţa ramificaţiilor poate modifica major ruta scindărilor.
+
3. Sunt caracteristice picurile de la m/e M-60 şi m/e 60 (CH3COOH), de la m/e 42 (CH2=CO )
precum şi cele datorate unor transpoziţii McLafferty de la m/e 44, 58 etc.
4. Anhidridele ciclice, precum anhidrida succinică, prezintă un pic intens (poate fi şi pic de bază)
la M-72 determinat de pierderea de CO2 şi CO din ionul molecular.
+ + +
5. Anhidridele aromatice prezintă picuri caracteristice ionilor ArCO , ArCOOH , (M-CO) , [M-
(CO2+CO)]+.
6.9.6. Cloruri acide
1. Clorurile acide alifatice prezintă fragmentări tipice prezenţei grupelor Cl şi CO. Ionii cei mai
abundenţi sunt HCl+, M-Cl, COCl+, RCO+ etc. Prezenţa picurilor izotopice permite identificarea
uşoară a picurilor ce conţin atomi de clor.
+
2. Clorurile acide aromatice pierd uşor un atom de clor trecând în ionul stabil ArCO .
6.10. Compuşi heterociclici aromatici
1. Picurile ionilor moleculari ai compuşilor heteroaromatici sunt intense.

2. Sistemele heterociclice cu oxigen, nesubstituite, au ca fragmentare tipică eliminarea de CO;
heterociclurile cu azot elimină HCN.
3. Heterociclurile alchilate scindează preferenţial legătura  faţă de ciclu.
4. Heterociclurile cu cicluri de cinci atomi (furan, tiofen, pirol) se fragmentează analog,
independent de natura heteroatomului. Prima etapă o reprezintă scindarea legăturii dintre
heteroatom şi atomul de carbon adiacent:
Furanul prezintă două picuri principale: m/e 29 (HCO+) şi m/e 39 (C3H3+). Tiofenul prezintă
trei picuri importante: m/e 39 (C3H3+), m/e 45 (HCS+) şi m/e 58 (C2H2S+). Pirolul prezintă, de
asemenea trei picuri m/e 39 (C3H3+), m/e 28 (HCNH+) şi m/e 41 (C2H2NH+). Ca urmare a
eliminării unei molecule de HCN pirolul mai prezintă un pic intens la m/e 40.
5. Heterociclurile cu inel de 6 atomi suferă fragmentări specifice, funcţie de natura heteroatomului.
Picul de bază din spectrul piridinei rezultă în urma eliminării unei molecule de HCN. Derivaţii
3- şi 4- metilaţi scindează, de asemenea, HCN; apar şi picuri M-1 ca urmare a scindării unui
atom de hidrogen. Scindarea legăturilor C-C din alchilpiridine are loc la nivelul poziţiei  faţă
de inel, fiind cea mai intensă pentru derivaţii 3-substituiţi (intensitatea picurilor rezultate prin -
scindare scade, funcţie de poziţia grupei alchil, în ordinea: 3>4>>2). Grupele alchil cu mai mult
de 3 atomi de carbon, aflate în poziţia 2-, dau transpoziţie McLafferty:
6. Hetrociclurile condensate cu inel piridinic (chinoline, izochinoline) au o comportare

asemănătoare piridinei.
7. Comparativ cu sistemele monoheteroatomice, heterociclurile cu mai mulţi heteroatomi în ciclu
prezintă tendinţe de fragmentare mai accentuate. Prezenţa atomilor de azot în ciclu este indicată,
de obicei, de scindarea de HCN. Poziţiile relative ale heteroatomilor au o influenţă majoră
asupra fragmentelor rezultate. Ca exemplu sunt prezentate fragmentările 4-metiltiazolului:
CAPITOLUL 7
Spectrometria de masă a biomoleculelor
Metodele clasice utilizate pentru determinarea maselor moleculare ale biopolimerilor,

folosite până la sfârşitul deceniului şapte, se bazau pe cromatografie, electroforeză sau
ultracentrifugare. Datele obţinute prezentau erori mari (între 10 şi 100 %) deoarece, în afară de
masa moleculară, rezultatele depindeau şi de alte proprietăţi (conformaţie, hidrofobicitate etc). În
principiu, singura metodă de determinare a maselor moleculare exacte era calcularea lor, pe baza
formulei moleculare. Utilizarea spectrometriei de masă era extrem de limitată, ca o consecinţă a
faptului că majoritatea biomoleculelor sunt foarte greu volatile şi frecvent termolabile. Ionizarea
prin desorbţie de câmp (FD), ce permitea ionizarea moleculelor cu mase de până la 2000 u.a.m., era
o tehnică dificil de abordat şi care necesita un operator extrem de experimentat.
Dezvoltarea tehnicilor de ionizare bazate pe desorbţia unor ioni pre-existenţi, aflaţi într-un
lichid sau pe suprafaţa unui solid (PD, FAB, LD), a rezolvat problema obţinerii ionilor unor
substanţe cu volatilitate extrem de scăzută.
În general, ionii cu masă moleculară ridicată sunt dificil de detectat, iar rezoluţia necesară
analizei de masă creşte odată cu creşterea masei. Cele două probleme au fost însă rezolvate, la
începutul anilor '90 prin utilizarea metodelor ESI şi MALDI. Aceste două metode permit analiza
extrem de precisă a biomoleculelor cu mase moleculare foarte ridicate (M > 105 u.a.m.).
7.1. Peptide şi proteine
Proteinele sunt produşi naturali cu structură macromoleculară liniară care se transformă prin
hidroliză în -aminoacizi. În structura lor, cei 20 de aminoacizi naturali sunt uniţi prin intermediul
funcţiunilor de tip amidic, numite în acest caz legături peptidice.
În prezent, spectrometria de masă permite nu numai determinarea precisă a masei
moleculare, ci şi stabilirea ordinei de încatenare a aminoacizilor.
Metodele de ionizare cele mai utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor sunt:
ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi (FAB), ionizarea cu electrospray (ESI) şi ionizarea
prin desorbţie laser asistată matriceal (MALDI). Tabelul 7.1 prezintă principalele performanţe ale
acestor trei tehnici de ionizare.
Tabelul 7.1. Caracteristici ale metodelor de ionizare utilizate pentru analiza peptidelor şi
proteinelor cu ajutorul spectrometriei de masă
Metoda de Limita de Domeniul de Precizi Tipul

ionizare detecţie masă a de analizor
(picomoli) (u.a.m.)
(%)
FAB 1-50 6.000 0,05 magnetic sau quadripolar
ESI 0,01-5 > 130.000 0,01 magnetic sau quadripolar
MALDI 0,001-1 > 300.000 0,05 timp de zbor
Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice ale unei peptide inferioare este mai
mică decât rezoluţia majorităţii analizoarelor utilizate, masa moleculară măsurată corespunde celei
calculate pe baza izotopului principal al fiecărui element. Acest lucru nu mai este valabil în cazul
peptidelor cu masă ridicată sau a proteinelor. Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor
izotopice creşte o dată cu masa iar rezoluţia analizoarelor este limitată, diferitele picuri izotopice se
combină pentru a forma un singur pic ce cuprinde, de exemplu, un interval de 15 u.a.m. la o masă
moleculară de 10.000 u.a.m. şi de 45 u.a.m. la 100.000 u.a.m. (figura 7.1).
Figura 7.1.
Spectrul FAB al picurilor izotopice ale insulinei umane (C257H383N65O6)
la rezoluţii de 6.000 (stânga) şi 500 (dreapta)
Din acest motiv, masa moleculară a unei proteine, determinată prin această metodă,
corespunde masei moleculare calculate cu ajutorul maselor atomice chimice şi este exprimată în
u.a.m.. Deoarece cele două valori diferă semnificativ (diferenţa dintre masa izotopică şi masa
chimică a unei peptide sau proteine este de circa o unitate la fiecare 1.500 u.a.m.), la raportarea
valorilor trebuie indicat despre care masă este vorba.
Datorită ionizării blânde, procesele de fragmentare sunt practic absente. Din acest motiv,
este posibilă analiza amestecurilor fără să fie necesară o separare prealabilă. Totuşi, analiza
amestecurilor este posibilă numai dacă rezoluţia aparatului este suficient de mare pentru a putea
discerne între ioni de mase apropiate. De exemplu, un amestec format dintr-o proteină şi produsul
său de oxidare, ce corespunde introducerii unui atom de oxigen în moleculă, necesită o rezoluţie de
cel puţin 1.000 dacă proteina are masa 10.000 u.a.m şi una de circa 10.000 dacă masa este de
100.000 u.a.m. Posibilitatea analizării amestecurilor mai depinde şi de compoziţia procentuală a
acestora; cu cât procentul unui component este mai mic, cu atât rezoluţia aparatului trebuie să fie
mai mare.
Determinarea precisă a masei moleculare a peptidelor şi proteinelor permite detectarea
mutaţiilor, a modificărilor post-traducţionale, verificarea structurii şi purităţii peptidelor sintetice
sau a proteinelor produse prin inginerie genetică, verificarea şi corectarea secvenţelor de proteine
funcţie de provenienţă etc.
7.1.1. Punerea în evidenţă a mutaţiilor
Spectrometria de masă permite evidenţierea mutaţiilor ce apar în cadrul proteinelor de

provenienţă naturală sau artificială. Strategia utilizată pentru evidenţierea mutaţiile din cadrul
proteinelor naturale constă din compararea maselor moleculare ale unei serii de peptide obţinute
prin scindare enzimatică cu cele obţinute pentru proteina naturală. Schimbarea masei moleculare a
unei peptide indică zona în care a avut loc mutaţia, iar diferenţa dintre masa moleculară a peptidei
martor şi cea a peptidei modificate permite determinarea naturii aminoacidului implicat.
7.1.2. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale
Spectrometria de masă permite studiul modificărilor post-traducţionale sau a modificărilor

chimice nenaturale ale aminoacizilor şi care conduc la modificarea masei. Aceste modificări sunt
dificil de evidenţiat prin degradare Edman, fie deoarece aminoacidul N-terminal devine inert la
degradare, fie deoarece derivatul obţinut este dificil de identificat.
Deoarece punţile disulfidice joacă un rol extrem de important în realizarea arhitecturii
tridimensionale a proteinelor, este necesară stabilirea existenţei şi poziţiilor resturilor de cisteină de
pe lanţ. Spectrometria de masă este capabilă să localizeze punţile disulfidice prin analiza peptidelor
produse în urma scindării proteinei analizate cu ajutorul unei proteaze, înainte şi după reducerea
tuturor punţilor disulfidice. Peptidele ce conţin o punte disulfidică inter-moleculară vor dispare
deoarece ele dau naştere la două noi peptide ce conţin resturile de cisteină responsabile pentru
crearea punţii.
7.1.3. Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice
Spectrometria de masă permite verificarea structurii şi purităţii peptidelor şi proteinelor

sintetice. Erorile ce pot să apară în cursul sintezei sunt uşor decelabile prin intermediul
spectrometriei de masă. În figura 7.2 este prezentat spectrul de masă (MALDI) al unei peptide
sintetice cu masa moleculară 1984,2 u.a.m. În afara peptidei dorite pot fi evidenţiaţi alţi doi
compuşi. Diferenţele de masă evidenţiate sugerează că unul din compuşi provine din oxidarea
parţială a metioninei, în timp ce celălalt provine din incorporarea accidentală a unei molecule de
glicină.
Figura 7.2.
Spectrul MALDI al peptidei sintetice cu structura: GLFGAIAGFIEGGWEGMVDG
Tehnicile ESI şi MALDI permit şi verificarea rapidă a fidelităţii şi omogenităţii proteinelor
produse prin inginerie genetică. În cele mai multe cazuri nu este suficientă verificarea secvenţei de
lanţ, fiind necesară verificarea existenţei tuturor modificărilor dorite. De exemplu, ESI a permis
analiza unor proteine de provenienţă HIV, obţinute prin inginerie genetică, cum ar fi proteina p18.
În afara seriei principale de picuri ce corespund unei proteine cu masa moleculară de 14.590 u.a.m.
(faţă de masa moleculară calculată de 14.589 u.a.m.), spectrul reprezentat în figura 7.3 conţine încă
două serii: prima dintre ele (notată cu T) are o masă măsurată de 12.651 u.a.m. ce corespunde părţii
C-terminale din p18, scindată la nivelul poziţiei 111-112; cea de a doua, notată cu D, de masă
29.175 u.a.m., corespunde dimerului format prin legarea a două resturi de cisteină aparţinând la
două molecule de proteină diferite.
Figura 7.3.
Spectrul ESI al proteinei p18 obţinută prin inginerie genetică:
masa calculată: 14589 u.a.m.; masa deterninată: 14589  3 u.a.m.
7.1.4. Stabilirea structurii
Stabilirea structurii peptidelor şi proteinelor este posibililă numai în condiţiile în care ionii
moleculari suferă fragmentări. Deoarece tehnicile ESI şi MALDI produc numai ioni moleculari
stabili, este necesară utilizarea unei cantităţi suplimentare de energie pentru fragmentare. Deşi
există diverse metode care permit acest transfer de energie, cea mai utilizată este disocierea indusă
prin coliziune (Collision Induced Decomposition, CID). Fragmentele rezultate sunt apoi analizate
prin spectrometrie de masă în tandem (MS/MS).
În principiu, această metodă constă în selectarea, cu ajutorul unui prim analizor, a unui ion şi
introducerea acestuia într-o cameră de coliziune unde va intra în coliziune cu atomii unui gaz
neutru. În acest mod, energia cinetică se va transforma parţial în energie de vibraţie, fragmentele
produse fiind analizate de un al doilea spectrometru. Din acest motiv metoda se mai numeşte
spectrometrie de masă în tandem CID (MS/MS CID). Rezoluţia primului analizor trebuie să fie
suficient de mare pentru a permite selecţionarea picului ce corespunde izotopului 12C al ionului
investigat. În acest mod, spectrul de fragmentare obţinut nu va conţine picuri izotopice inutile.
Spectrele de masă în tandem ale peptidelor şi proteinelor pot fi înregistrate atât pe aparate cu
analizoare magnetice, cât şi pe aparate cu analizoare quadripolare. Diferenţa majoră dintre aceste
aparate este legată de energia cinetică a ionilor. În aparatele cu analizor magnetic, energia cinetică a
ionului precursor este de ordinul keV, în timp ce la aparatele quadripolare această energie este de
maximum 100 eV. Aceste diferenţe au o influenţă majoră asupra proceselor de fragmentare.
Analiza prin FAB MS/MS CID a unui mare număr de peptide ce conţineau secvenţe
cunoscute de aminoacizi a permis identificarea tipurilor principale de procese de fragmentare. Din
punct de vedere practic, fragmentele pot fi clasate în două categorii:
a) fragmente ce provin din scindarea a una sau două legături din catena principală;
b) fragmente ce suferă o scindare suplimentară a lanţului aminoacidului.
Primele fragmente identificate au provenit în urma scindării legăturilor catenei principale.
Scindarea unei legături din lanţul peptidic poate avea loc la nivelul a trei tipuri de legături: C-C, C-
N sau N-C. În urma acestor fragmentări pot rezulta şase tipuri de fragmente notate cu an, bn, cn
dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul N-terminal şi cu xn, yn, zn dacă sarcina pozitivă rămâne
pe fragmentul C-terminal. Indicele n arată numărul de aminoacizi ai fragmentului. În figura 7.4 sunt
reprezentate principalele tipuri de fragmentări ale unei catene polipeptidice.
Figura 7.4.
Principalele moduri de fragmentare ale unei peptide
prin spectrometrie de masă în tandem CID
Diferenţele de masă dintre ionii consecutivi ai unei serii permite determinarea identităţii
aminoacizilor consecutivi, permiţând astfel stabilirea secvenţei de lanţ (cu două excepţii,
leucină/izoleucină - aminoacizi izomeri şi glutamină/lizină - aminoacizi izobari). În tabelul 7.2 sunt
prezentate contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali.
Două alte tipuri de fragmente ce apar în majoritatea spectrelor rezultă în urma scindării a cel
puţin două legături interne ale lanţului peptidic. Primul tip se numeşte fragment intern deoarece el
rezultă în urma pierderii părţilor N- şi C-terminale iniţiale. Fragmentul intern este reprezentat de o
serie de litere ce corespund secvenţei fragmentului. Din fericire, de obicei, acest tip de ioni are o
abundenţă scăzută şi, deoarece conţine trei sau patru resturi de aminoacid, el apare în zonele de
masă mică ale spectrului. Deşi aceste picuri confirmă secvenţa de aminoacizi, ele pot reprezenta
mai mult o capcană decât un ajutor. Peptidele ce conţin un rest de prolină fac excepţie de la această
generalizare, deoarece grupa imino a prolinei este inclusă într-un ciclu de cinci atomi şi posedă o
afinitate mai mare pentru protoni decât alte grupe amidice de pe lanţ. Din acest motiv, protonarea şi
scindarea legăturii amidice din prolină, cu formarea unui fragment intern, este un proces favorizat.
În figura 7.5 este exemplificată scindarea dublă, ce produce un fragment intern.
Tabelul 7.2. Contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali
Aminoacid Cod cu 3 litere Cod cu o literă Masa Masa

monoizotopică chimică
Glicină Gli G 57,02147 57,052
Alanină Ala A 71,03712 71,079
Serină Ser S 87,03203 87,078
Prolină Pro P 97,05277 97,117
Valină Val V 99,06842 99,133
Treonină Tre T 101,04768 101,105
Cisteină Cis C 103,00919 103,144
Izoleucină Ile I 113,08407 113,160
Leucină Leu L 113,08407 113,160
Asparagină Asn N 114,04293 114,104
Acid aspartic Asp D 115,02695 115,089
Glutamină Gln Q 128,05858 128,131
Lizină Lis K 128,09497 128,174
Acid glutamic Glu E 129,04260 129,116
Metionină Met M 131,04049 131,198
Histidină His H 137,05891 137,142
Fenilalanină Fen F 147,06842 147,177
Arginină Arg R 156,10112 156,188
Tirosină Tir Y 163,06333 163,170
Triptofan Tri W 186,07932 186,213
Figura 7.5.
Fragmente rezultate prin dubla scindare a lanţului peptidei.
Al doilea tip de fragment, care rezultă în urma unor scindări multiple, apare în domeniul
maselor joase ale spectrului. Aceste fragmente sunt ioni de tip imoniu ai aminoacizilor şi ei se
reprezintă cu litere ce corespund codului acizilor de la care derivă. Deşi asemenea fragmente se
observă rar pentru toţi aminoacizii peptidei, cele care apar oferă informaţii despre compoziţia
peptidei. În tabelul 7.3 sunt prezentaţi ionii de tip imoniu ce apar frecvent în spectre.
Aceste fragmentări se produc la fel de bine atât la energii joase cât şi la energii înalte; la
energii joase, fragmentele pierd adesea apă sau amoniac.
În afara ionilor descrişi, au fost puse în evidenţă, în cursul înregistrării spectrelor de energie
joasă, alte trei tipuri de fragmente care implică scindarea catenei polipeptidice şi catenele laterale
ale aminoacizilor. Aceste fragmente sunt utilizate pentru a diferenţia izomerii
Tabelul 7.3. Masele celor mai frecvent întâlniţi ioni de tip imoniu
Aminoacid Masa caracteristică

Prolină (P) 70
Valină (V) 72
Leucină (L) 86
Izoleucină (I) 86
Metionină (M) 104
Histidină (H) 110
Fenilalanină (F) 120
Tirosină (Y) 136
Triptofan (W) 159
Ile şi Leu. În figura 7.6 sunt indicate mecanismele şi structurile ce rezultă din aceste fragmente.
Figura 7.6.
Rute de fragmentare ce produc ioni caracteristici ai catenelor laterale
7.1.5. Influenţa poziţiei şi a delocalizării sarcinii
Prezenţa şi poziţia unui aminoacid bazic în lanţul polipeptidic influenţează procesul de

fragmentare. S-a observat că prezenţa aminoacizilor bazici, cum ar fi Arg, Lis, His sau Pro, la
nivelul părţii C-terminale, produce formarea preferenţială a ionilor ce conţin partea C-terminală (y,
v şi w), în timp ce aflarea lor în partea N-terminală favorizează formarea ionilor de tip a şi d.
Dimpotrivă, absenţa aminoacizilor bazici este caracterizată de o distribuţie de ioni ce conţine unul
din cele două capete (y, b). În figura 7.7 este evidenţiată influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii
asupra tipurilor de fragmente obţinute pentru proteina cu secvenţa PLYKKIIKKLLQS, înainte şi
după acetilare.
7.1.6. Strategii şi exemple de determinare a secvenţei
În figura 7.8 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al unei peptide cu secvenţa Gli-Ile-
Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energie înaltă. Acest spectru conţine o serie
Figura 7.7.
Influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii asupra tipurilor de fragmente obţinute din proteina
PLYKKIIKKLLQS înainte (sus) şi după (jos) acetilare
Figura 7.8.
Spectrul FAB MS/MS al peptidei Gli-Ile-Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis
înregistrat la energii înalte
completă de ioni de tip bn, ce permit deducerea secvenţei peptidice de la acidul N-terminal la acidul
C-terminal; seria de ioni de tip yn permite stabilirea secvenţei în sens opus. De exemplu, diferenţa
de masă de 97 u.a.m. dintre picul b2 şi b3, permite stabilirea faptului că aminoacidul din poziţia 3
este prolina. Similar, deoarece diferenţa dintre picurile y1 şi y2 este de 147 u.a.m., aminoacidul din
penultima poziţie este fenilalanina. Valorile m/e ale ionilor w3, w4, w5, şi w8 indică prezenţa
leucinei în poziţiile 3, 4 şi 5 (începând de la partea C-terminală) şi izoleucinei în poziţia 8. Prezenţa
unei molecule de prolină produce fragmente interne notate cu PT, PTL şi PTLL care permit
verificarea veridicităţii secvenţei propuse. Picurile marcate cu P, F şi X reprezintă ioni imoniu, ce
indică prezenţa prolinei, fenilalaninei şi leucinei (şi/sau izoleucinei).
Tehnica descrisă se referă la spectrele CID ale unor ioni cu sarcină pozitivă unitară.
Utilizarea tehnicilor ESI permite disocierea ionilor cu sarcini multiple. Analiza acestor spectre este
mai dificilă deoarece deoarece ionii obţinuţi nu mai au sarcină unitară.
Etapele principale pentru stabilirea structurii unei proteine cu ajutorul spectrometriei de
masă sunt:
1. determinarea precisă a masei moleculare cu ajutorul tehnicilor MALDI sau ESI. Rezultatele
obţinute permit verificarea structurii finale şi gradul de omogenitate;
2. reducerea alchilantă a punţilor disulfidice. În acest mod se determină numărul de molecule de
cisteină prezente;
3. scindarea enzimatică a proteinei în scopul obţinerii a două serii diferite de peptide, ce vor fi
utilizate la stabilirea structurii finale. În acest scop proteina se digeră cu ajutorul tripsinei (care
scindează specific Lis şi Arg din zona C-terminală) şi a proteazei V8 (care scindează specific
Glu şi Asp din zona C-terminală);
4. amestecul rezultat este fracţionat prin HPLC cu fază inversă;
5. se determină masele moleculare ale peptidelor separate;
6. peptidele ce furnizează semnale intense la mase mai mici de 3.000 u.a.m. sunt analizate
secvenţial prin MS/MS CID;
7. datele obţinute sunt utilizate pentru stabilirea structurii proteinei;
8. se verifică structura propusă, ţinând cont de masa moleculară exactă determinată iniţial.
7.2. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor
Oligonucleotidele sunt polimeri lineari rezultaţi prin unirea nucleozidelor (compuşi formaţi
dintr-o bază purinică sau pirimidinică şi un rest de pentoză) prin intermediul unor resturi de acid
fosforic. În figura 7.9 sunt prezentate principalele nucleozide.
Figura 7.9.
Structura principalelor nucleozide ce compun oligonucleotidele
Pe baza spectrelor MS şi MS/MS ale diferitelor nucleozide (înregistrate atât pentru ionii
pozitivi cât şi pentru cei negativi) şi utilizând diverse tehnici de ionizare (EI, CI, FAB etc), s-a
elaborat o schemă generală de fragmentare (figura 7.10).
a b
Figura 7.10.
Schema generală de fragmentare a nucleozidelor:
a - ioni pozitivi; b - ioni negativi
Pe baza acestei scheme de fragmentare, spectrometria de masă în tandem permite

identificarea directă a structurii nucleozidelor aflate în amestecul rezultat în urma scindării
enzimatice. Analiza prin FAB a hidrolizatului enzimatic al unei oligonucleotide modificate va
conţine, în afara picurilor pseudomoleculare ale nucleozidelor normale, picul nucleozidei
modificate. Analiza prin FAB MS/MS a ionului pseudomolecular al nucleozidei modificate permite
determinarea structurii pe baza fragmentelor obţinute.
Recunoaşterea unui pic pseudomolecular dintr-un spectru FAB poate reprezenta o problemă
dificilă. Din acest motiv, identificarea pierderilor de molecule neutre cu masa de 132 u.a.m. permite
detectarea selectivă a ionilor pseudomoleculari ai diferitelor nucleozide aflate în amestec, deoarece
producerea unui ion BH2+ din ionul MH+ în urma pierderii unei molecule de pentoză (132 u.a.m.
pentru o moleculă de riboză) este o caracteristică importantă a spectrelor FAB. Un exemplu de
analiză a unui spectru FAB MS/MS CID este prezentat în figura 7.11. În spectru pot fi identificate
principalele fragmente ce rezultă în urma scindărilor evidenţiate de către schema de fragmentare.
Modul de detectare şi identificare a componentelor modificate din structura
oligonucleotidelor cu ajutorul tehnicilor HPLC/MS şi GC/MS este prezentat în figura 7.12.
Metodele se aplică pe cantităţi mici de substanţă, de ordinul g, şi permit identificarea unei
nucleotide modificate aflate într-un amestec ce conţine 105 nucleotide.
Localizarea nucleotidei modificate se face, de asemenea, cu ajutorul spectrometriei de masă.
Spectrele FAB MS şi FAB MS/MS ale ionilor negativi ai oligonucleotidelor sunt caracterizate de
prezenţa a două serii de ioni caracteristici, una conţinând restul fosfat al poziţiei 5' şi cealaltă restul
fosfat al poziţiei 3'.
În general, intensitatea seriei 5'-terminale este mai mare decât cea a seriei 3'-terminale. În
figura 7.13 este reprezentat spectrul FAB al ionilor negativi al unei oligonucleotide de secvenţă
UGUU. În cazul oligonucleotidelor ce conţin peste zece baze, ca urmare a creşterii intensităţii unor
ioni ce apar în urma scindării unor molecule de apă sau a pierderii de baze din diverse poziţii ale
lanţului, stabilirea secvenţei devine dificilă.
Figura 7.11.
Spectrul FAB MS/MS CID al N6-izopenteniladenozinei (25 ng)
conţinute într-un hidrolizat nepurificat de E. coli tARN Tir
Figura 7.12.
Strategia detectării şi identificării oligonucleotidelor
modificate din compoziţia acizilor nucleici
7.3. Oligozaharide
Oligozaharidele sunt compuşi rezultaţi prin asocierea de molecule de monozaharide prin

intermediul legăturilor de tip glicozidic. Zaharurile cele mai frecvent întâlnite sunt hexozele:
glucoză, manoză, galactoză, fructoză, N-acetilglucozamină, N-acetilgalactozamină etc.
Stabilirea structurii complete a oligozaharidelor este o problemă mai dificil de rezolvat în
raport cu atribuirea structurală a peptidelor şi proteinelor. Dificultăţile întâlnite sunt determinate de
necesitatea stabilirii naturii ciclului, a prezenţei sau absenţei ramificaţiilor, a configuraţiei
anomerice a fiecăreia dintre legăturile glicozidice.
FAB MS/MS este tehnica cea mai utilizată pentru înregistrarea spectrelor de masă ale
oligozaharidelor naturale sau derivatizate prin peracetilare sau permetilare.
Nomenclatura pentru caracterizarea fragmentelor rezultate în cursul înregistrării spectrului
de masă a fost propusă de către Domon şi Costello şi are la bază tipul de legătură care scindează.
Astfel, fragmentele la care sarcina este localizată în zona nereducătoare se
Figura 7.13.
Picuri importante din spectrul ionilor negativi ai unei nucleotide de secvenţă UGUU
notează cu A, B sau C; fragmentele la care sarcina este localizată în zona reducătoare se notează cu
X, Y sau Z. Indicele inferior arată numărul de oze prezente în cadrul fragmentului; indicele
superior, prezent în stânga fragmentelor A şi X corespunde legăturilor scindate pentru formarea
acestor fragmente (legăturile sunt numerotate ca în figura 7.14). Literele , ... ce însoţesc indicele
inferior arată, acolo unde este cazul, ramificaţia implicată în scindare. În figura 7.14 este
exemplificat sistemul propus de Domon şi Costello pentru caracterizarea fragmentelor.
Figura 7.14
Nomenclatura Domon-Costello
Ionii de tip B, C, Z şi Y, ce apar prin scindarea legăturii glicozidice, permit determinarea

secvenţei de lanţ. Fragmentele ce apar cel mai frecvent rezultă în urma scindării legăturii
glicozidice, atomul de oxigen fiind preluat de către partea reducătoare a moleculei (figura 7.15).
Diferenţa de masă dintre ionii de acelaşi tip permite deducerea secvenţei unei oligozaharide.
Modul de determinare este ilustrat în figura 7.16a ce prezintă spectrul unei pentazaharide
peracetilate (lacto-N-fucopentoza LNF-I). Spectrul este dominat de seria de ioni oxoniu de tip B.
Ionii de la m/z 273, 561, 848, 1136 şi 1424 corespund fragmentelor B1 Fuc-Ac3, B2 Fuc-Hex-Ac6,
B3 Fuc-Hex-GlcNAc-Ac8, B4 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Ac11 şi B5 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14.
Aceste fragmente permit atribuirea structurală a secvenţei oligozaharidei investigate; nu este totuşi
posibil să se discearnă între cei doi diastereoizomeri, galactoză şi glucoză (Hex = Gal sau Glc).
Figura 7.15
Mecanismul formării ionilor de tip B şi Y
Figura 7.16.
Spectrele FAB MS/MS CID a două oligozaharide peracetilate, izomere de catenă
Aceleaşi principii pot fi aplicate pentru determinarea poziţiei ramificaţiilor. Figura 7.16b
prezintă spectrul FAB MS/MS al unui izomer de catenă a pentazaharidei din figura 7.16a. Spre
deosebire de izomerul cu catenă liniară, izomerul ramificat prezintă doi ioni monozaharidici, de tip
B1, la m/z 273 (B1, Fuc-Ac3) şi 331 (B1, Hex-Ac4); în schimb, lipsesc ionii dizaharidici de tip B2
de la m/z 561. Ionii de masă ridicată de la m/z 848 (B2: Hex-Fuc-GlcNAc-Ac8), m/z 1136 (B3:
Hex-Fuc-GlcNAc-Hex-Ac11) şi mz 1424 (B4: Hex-Fuc-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14) permit
stabilirea secvenţei restante, secvenţă ce nu mai conţine ramificaţii.
Cele mai bune rezultate se obţin cu ionii pseudomoleculari M+H+ ai oligozaharidelor
normale sau derivatizate. Spectrele oligozaharidelor normale conţin frecvent fragmente interne,
apărute în urma scindării concomitente a două legături glicozidice, situaţie care complică
determinarea ordinii secvenţiale.
Ionii de tip A şi X, ce rezultă prin scindarea a două legături din ciclul glicozidic, şi ionii de
tip W, ce rezultă prin scindarea dintre atomii de carbon 5 şi 6, permit stabilirea izomeriei de poziţie
a fiecărei legături glicozidice prezente în oligozaharidele liniare sau ramificate. Modul de
fragmentare ce produce aceşti ioni este prezentat în figura 7.17. Sunt posibile două moduri de
fragmentare, unul furnizând ioni de tipul 1,5X, 1,3A şi 3,5A, iar celălalt ioni de tipul 0,2X, 0,4A şi 2,4A.
Tipurile de fragmente ce sunt utilizate pentru determinarea izomeriei de poziţie a legăturilor
glicozidice sunt prezentate în tabelul 7.4. De exemplu, o legătură glicozidică de tip 1,4 nu va
permite decît formarea unor ioni de tipul 1,5X, 0,2X, 3,5A şi 2,4A.
Figura 7.17.
Mecanismul formării ionilor de tip A şi X
Tabelul 7.4. Picuri utilizate pentru diagnosticarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice
Tipul de Tipul de fragment

0,2 1,5 0,4 1,3 2,4 3,5
legătură Wi Xi Xi Ai Ai Ai Ai
1-2 - + + - + - -
1-3 - + + - + + -
1-4 - + + - - + +
1-6 - + + + - - +
În figura 7.18 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al aductului (M+Na)+ al unei
oligozaharide.
Determinarea configuraţiei anomerice a legăturilor glicozidice se bazează pe oxidarea
selectivă, cu trioxid de crom, a anomerului  al hexozelor derivatizate cu formarea unui ceto-ester
(figura 7.19).
Diferenţa între greutatea moleculară a oligozaharidei înainte şi după oxidare permite
determinarea numărului de legături -glicozidice prezente: o creştere a masei cu 14N u.a.m. indică
prezenţa a N legături de tip -glicozidic. Poziţia legăturilor oxidabile poate fi stabilită funcţie de
fragmentele de tip B, C, Y şi Z rezultate.
Determinarea maselor moleculare ale amestecurilor de oligozaharide poate fi realizată cu
ajutorul tehnicii MALDI. Prin această metodă oligozaharidele sunt identificate sub forma aducţilor
sodici. În figura 7.20 este reprezentat spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide, rezultate
la scindarea unei glicoproteine.
0,2 1,5 0,4 1,3 2,4 3,5

X1 X1 W1 A1 A1 A1 A1
Gal 1-4 GlcNac 1009 981 - - - - 329
GlcNac 1-2 Man 805 736 - - 580 - -
Man 1-6 Man - 532 442 750 - - 778
Man 1-4 Glc 356 328 - - - - 982
Figura 7.18.
Spectrul FAB MS/MS CID al (M+Na)+ al unei oligozaharide
Figura 7.19.
Oxidarea selectivă a legăturilor -glicozidice
Figura 7.20.
Spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide
7.4. Acizi graşi
Acizii graşi sunt compuşi ce conţin o catenă hidrocarbonată de lungime şi grad de nesaturare
variabile, la capătul căreia se găseşte o grupare carboxilică. În general, acizii graşi se obţin în urma
hidrolizei grăsimilor de origine animală sau vegetală. În unele cazuri, identificarea şi dozarea lor
prezintă o importanţă deosebită deoarece permite clasificarea şi stabilirea organismelor care îi
produc.
Spectrometria de masă este o metodă deosebit de convenabilă pentru determinarea
structurii acizilor graşi. Ea permite stabilirea masei moleculare (şi deci a formulei moleculare)
precum şi natura şi poziţia ramificaţiilor, utilizând pentru aceasta mai puţin de un g de substanţă.
Deoarece acizii graşi de provenienţă naturală formează întotdeauna amestecuri, metoda
ideală de analiză nu trebuie să implice, în prealabil, separarea sau derivatizarea. Utilizarea tehnicilor
FAB, combinate cu spectrometria de masă în tandem, permite analiza amestecurilor complexe de
acizi graşi, chiar în condiţiile în cae raportul între concentraţiile acizilor prezenţi în amestec este de
100:1.
În spectrele FAB sau DCI ale ionilor negativi sunt prezenţi numai ionii pseudomoleculari şi
picurile izotopice corespunzătoare. Aceste spectre permit determinarea maselor moleculare ale
acizilor graşi prezenţi în amestec, dar nu oferă informaţii referitoare la structură. Stabilirea structurii
se realizează prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem (FAB MS/MS CID). Spectrele
obţinute conţin serii de fragmente omologe separate între ele prin 14 u.a.m. Aceste fragmente
corespund pierderii formale de molecule de alcani: CH4, C2H6,......, CnH2n+2. În realitate, este vorba
de o scindare ce are loc printr-un mecanism de eliminare 1,4 a unei molecule de alchenă şi a unei
molecule de hidrogen (figura 7.21).
Figura 7.21.
Mecanismul scindării moleculelor acizilor graşi
Pierderea formală de hidrocarbură începe la nivelul grupei alchil terminale şi continuă spre
capătul carboxilic. În cazul acizilor graşi saturaţi se obţine un spectru caracteristic (figura 7.22).
Figura 7.22
Spectrul de masă al acidului stearic (ioni negativi)
Prezenţa substituenţilor sau a nesaturărilor produce modificări caracteristice ale aspectului

spectrului ce pot fi utilizate pentru atribuirea structurală. Prezenţa unui substituent la nivelul catenei
hidrocarbonate este evidenţiată de dispariţia fragmentării la locul de ramificare şi prin accentuarea
fragmentărilor legăturii adiacente substituentului. Spectrele acizilor graşi prezentate în figura 7.23
demonstreză uşurinţa stabilirii poziţiei substituentului. În zona ramificării apare un decalaj de 28
u.a.m. între două picuri adiacente.
Spectrul de masă al unui acid gras nesaturat prezintă un decalaj de masă de 54 u.a.m. între
două picuri adiacente. Acest decalaj este determinat de faptul că scindarea legăturilor duble sau
vinilice este un proces nefavorabil din punct de vedere energetic. Datorită faptului că pierderea de
COOH (45 u.a.m.) devine procesul dominant, localizarea legăturilor duble devine din ce în ce mai
greu de realizat odată cu creşterea gradului de nesaturare. În figura 7.24 este ilustrat modul de
stabilire a poziţiei legăturii duble pentru cazurile acizilor 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic.
a b
Figura 7.23.
Spectre FAB MS/MS CID (ioni negativi):
a) acid 18-metilnonadecanoic; b) acid 14-metilhexadecanoic
Figura 7.24.
Spectrele FAB MS/MS CID ale acidului 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic (ioni negativi)
Spectrometria de masă în tandem se aplică şi acizilor graşi cationizaţi cu ioni de Li

(utilizarea litiului este preferată deoarece, dintre metalele alcaline, litiul angajează cele mai
puternice legături cu grupele carboxilice, [M+Li]+ sau [M-H+2Li]+). În această situaţie, ionii din
spectrele acizilor graşi polinesaturaţi sunt mai uşor de interpretat.
7.5. Grăsimi
Caracterizarea structurală a unei grăsimi implică stabilirea naturii acizilor graşi constituenţi
precum şi a poziţiei acestora în molecula gliceridei.
Pentru stabilirea formulei moleculare, triglicerida purificată prin CSS sau HPLC este
hidrolizată, iar acizii graşi obţinuţi sunt identificaţi conform tehnicilor prezentate mai sus.
Tehnicile clasice utilizate pentru stabilirea poziţiei acizilor graşi în molecula trigliceridei
implică hidroliza specifică a legăturii esterice centrale cu ajutorul unei lipaze, urmată de
identificarea naturii acidului gras rezultat. Metoda este laborioasă, dificilă din punct de vedere
experimental şi necesită o cantitate mare de probă.
Spectrometria de masă permite atât stabilirea naturii acizilor graşi cât şi a poziţiei acestora,
fără a fi necesară o separare cromatografică prealabilă. Cantitatea necesară de probă este de ordinul
zecilor de picomoli.
Tehnicile de ionizare utilizate sunt EI, CI, DCI, FAB şi ESI.
În figura 7.25 sunt prezentate principalele fragmentări ce au loc în cursul înregistrării
spectrelor de masă ale ionilor pozitivi sau negativi ai trigliceridelor.
Deoarece trigliceridele naturale sunt amestecuri complexe, stabilirea structurii (şi în special
a izomeriei de poziţie) nu se poate realiza decât prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem a
ionilor moleculari. Cea mai sensibilă şi rapidă metodă este spectrometria de masă în tandem a
ionilor [M-H]- ai trigliceridelor obţinuţi prin DCI.
Aceste spectre conţin ioni rezultaţi din fragmentarea şi rearanjarea a două lanţuri vecine ale
ionului pseudomolecular [M-H]- şi ale căror mase corespund formal cu masa unui compus cetonic.
Această cetonă conţine, în principal, catena acidului gras central combinată cu unul din ceilalţi doi
acizi. După cum evidenţiază figura 7.26, formarea acestor ioni poate fi explicată printr-o reacţie de
condensare internă de tip Claisen, urmată de fragmentare şi decarboxilare.
Figura 7.25.
Principalele fragmentări ale unei trigliceride
Figura 7.26.
Condensarea Claisen şi fragmentarea trigliceridelor
cu formarea de cetone ce includ lanţul acidului central
Condensarea Claisen între lanţurile celor doi acizi graşi din poziţiile 1,3- ale glicerinei (acizi
graşi "exteriori") implică apariţia, mai puţin favorabilă, a unui intermediar ciclic cu opt atomi. În
consecinţă, cetonele corespunzătoare apar în cantitate mult mai mică. Identificarea acestor picuri
reprezintă o confirmare suplimentară a structurii trigliceridei.
În figura 7.27 şi tabelul 7.6 este prezentată analiza prin spectrometrie de masă a grăsimilor
din untul de cacao, analiză ce a permis stabilirea structurii complete a celor mai importante dintre
trigliceridele prezente.
Spectrul DCI MS a permis stabilirea principalilor acizi graşi prezenţi precum şi masa
moleculară a trigliceridelor corespunzătoare. Analiza prin spectrometrie de masă în tandem a
ionului m/e 887 (figura 7.27a) a evidenţiat numai prezenţa acizilor stearic şi oleic. Picul de bază de
la m/e 503 este determinat de cetona C17H35 - CO - C17H33. Picul m/e 505, puţin abundent, provine
din condensarea Claisen a acizilor graşi exteriori (în cazul de faţă două resturi de acid stearic). Prin
urmare, structura atribuită este stearic-oleic-stearic (SOS). Spectrul ionului m/e 859 (figura 7.27b)
prezintă picurile caracteristice celor trei acizi graşi precum şi două picuri, de abundenţe aproximativ
egale, ale ionilor m/e 475 (C15H31 - CO - C17H33)) şi m/e 503 (C17H33 - CO - C17H35). Picul de
intensitate slabă, m/e 477, este dat de cetona C15H31 - CO - C17H35, rezultată din condensarea
acizilor graşi exteriori. Structura trigliceridei este palmitic-oleic-stearic (POS). Pe baza unor
raţionamente similare, ionul de la m/e 831 (figura 7.27c) corespunde trigliceridei cu secvenţa
palmitic-oleic-palmitic (POP).
a b
c d
Figura 7.27.
Analiza trigliceridelor din untul de cacao: a) spectrul DCI MS; b), c), d) spectrele DCI MS/MS CID
ale ionilor negativi pseudomoleculari de mase 887, 859 şi 831
Tabelul 7.6. Analiza trigliceridelor din untul de cacao (P=acid palmitic, O = acid oleic, S=acid
stearic)
M-H- RnCOO- RnCORn' Structura dedusă

831 225 (P), 281 (O) 475 (PO), 449 POP
859 255 (P), 281 (O), 283 (S) 475 (PO), 503 (OS), 477 POS
887 281 (O), 283 (S) 503 (SO), 505 SOS
7.6. Săruri biliare
Sărurile biliare sunt compuşi ce conţin un schelet hidrocarbonat cu 4 cicluri, caracteristic

colesterolului, faţă de care diferă în privinţa nesaturării şi/sau a grupelor hidroxilice şi cetonice.
Sărurile biliare pot exista în formă liberă sau conjugată, dependent de faptul dacă gruparea
carboxilică reacţionează cu glicina sau taurina.
Spectrometria de masă permite analiza şi determinarea structurii sărurilor biliare libere sau
conjugate, purificate sau aflate în amestecuri complexe. Această din urmă posibilitate permite
utilizarea de eşantioane biologice (urină, ser) în scopul diagnosticării bolilor metabolice.
Natura specifică a sărurilor biliare a făcut ca metoda cea mai utilizată să fie tehnica FAB
aplicată ionilor negativi. Prezenţa în spectrul de masă a ionului pseudo-molecular [M-H]-, a
aductului [M-2H+Na]-, a produselor de fragmentare corespunzătoare şi a ionilor matricei fac ca
determinarea structurii unei sări biliare izolate să fie dificilă şi practic imposibilă dacă aceasta se
află într-un amestec complex. Din acest motiv utilizarea spectrometriei de masă în tandem devine
obligatorie pentru analiza amestecurilor de săruri biliare.
Analiza sărurilor biliare prin intermediul spectrometriei de masă în tandem produce spectre
în care ionii dominanţi sunt fragmente obţinute printr-un mecanism de tip CRF. În figura 7.28 sunt
prezentate spectrele de masă FAB MS/MS CID a doi compuşi din clasa 4-3-oxo. Spectre similare
au fost obţinute şi pentru derivaţii din clasa 4-3-hidroxi. Schema generală de fragmentare dedusă
din aceste spectre este prezentată în figura 7.29.
Cunoaşterea schemei de fragmentare a sărurilor biliare, adică a structurii fragmentelor
produse, permite determinarea completă a structurii moleculei. De exemplu, masa fragmentelor A şi
B indică prezenţa sau absenţa grupării hidroxil în poziţia 12.
A fost dezvoltat un sistem de baleiaje referitoare la fragmentele neutre pierdute şi a ionilor
precursori respectivi, sistem ce permite detectarea selectivă a ionilor pseudo-moleculari ai unor
clase de săruri biliare prezente în amestecuri complexe. Cele mai importante baleiaje se referă la
identificarea precursorilor ionului m/z 124, ce corespunde anionului taurinei, a ionilor ce pierd
fragmente de tip A (cu mase de 152 şi 154) etc.
b
Figura 7.28.
a. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7-hidroxi-3-oxo-col-4-en-24-oic
b. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7,12- dihidro-3-oxo-col-4-en-
24-oic
Figura 7.29.
Schema de generală de fragmentare a conjugatului taurinic al acidului 4-colenoic
CAPITOLUL 8
PROBLEME
Probleme generale
1. Ce rezoluţie este necesară pentru a putea face distincţia dintre ionii moleculari ai a) CO şi
C2H4 şi b) C8H17CHO şi C10H22 ?
Soluţie: a) masele exacte sunt: CO = 27,9949, C2H4 = 28,0313; R = 28,0313 / (28,0313 -

27,9949) = 770; b) masele exacte sunt: C8H17CHO = 142,1358 şi C10H22 = 142,1722; R = 142,1722
/ (142,1722 - 142,1358) = 3900.
2. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil ce rezultă din ionul m/e 77 în urma pierderii
unei molecule de acetilenă.
(m 2 ) 2 512
Soluţie: Se utilizează ecuaţia: m  m  77  33,4
*
3. Calculaţi valoarea m/e a ionului generat de descompunerea ionului PhCO+ (m/e 105)
ştiind că ionul metastabil de la 56,5 este asociat cu această descompunere. Ce moleculă neutră este
expulzată ? Verificaţi rezultatul calculului cu ajutorul nomogramei din figura 5.4.
(m 2 ) 2 (m 2 ) 2
Soluţie: Se utilizează ecuaţia: m  m  56,5 =  m 2  77 . Molecula expulzată
*
1 105
are masa: 105-77=28 u.a.m. (CO).
4. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil asociat cu descompunerea m/e 129m/e 91.
Care este formula posibilă a fragmentului expulzat ?
Soluţie: m/e 64,2. molecula expulzată are masa 26 u.a.m. (acetilenă).
5. Un compus prezintă picul ionului molecular la m/e 115. Unde se află picul rezultat în
urma pierderii metastabile de CH3 ?
Soluţie: Picul metastabil se află la m* = 1002/115 = 86,9.
Alcani, cicloalcani
6. Anticipaţi structura ionilor ce produc picurile de bază în spectrele de masă ale a) n-

octanului şi b) 2-metilpentanului ?
Soluţie: Ca şi în cazul altor alcani cu catenă liniară, picul de bază al n-octanului apare la m/e 57
(C4H9+); ionul molecular al 2-metilpentanului va scinda preferenţial la nivelul ramificaţiei,
producând două fragmente C3H7+ (m/e 43) ce vor forma picul de bază.
7. Scrieţi formulele ionilor având valorile m/e 83, 55, 41, 29 şi 27 care apar în cursul
înregistrării spectrului de masă al n-propilciclohexanului. Care sunt fragmentările care produc
picurile de la m/e 125 şi m/e 127. Care dintre aceste două fragmente este un cation şi care este
radical-cation ?
Soluţie: C6H11+, C4H7+, C3H5+, C2H5+, C2H3+ . Picul de la m/e 125 rezultă în urma pierderii unui
atom de hidrogen de către ionul molecular (cu formarea unui cation) iar picul de la m/e 127 este
picul izotopic M+1 (radical-cation).
8. Stabiliţi formula structurală ţinând cont de următoarele spectre de masă prezentate în

formă tabelară:
a b
m/e abundenţă m/e abundenţă m/e abundenţă
relativă relativă relativă
1 3,1 15 6,3 43 1,6
2 0,17 16 0,2 44 0,05
12 1,0 26 1,4 51 1,0
13 3,9 27 15 52 0,27
14 9,2 28 2,4 53 1,2
15 85 29 38 55 2,8
16 100 30 0,85 56 4,3
17 1,11 38 1,4 57 100
18 0,01 39 13 58 4,4
40 1,4 59 ?
41 41,0 71 ?
42 2,3 72 72
Soluţie: a. Masa moleculară este 16; abundenţa izotopică a picului molecular permite stabilirea
formulei moleculare: CH4 (metan);
b. Abundenţa izotopică a picului m/e 57 indică formula C4H9; deşi puţin intens, picul de la
m/e 72 este dat de ionul molecular, formula moleculară fiind C5H12. Intensitatea picului M-15 (pic
de bază) indică un ion cu stabilitate mare: cationul terţ-butil. Atribuire structurală: 2,2-
dimetilpropan.
9. Stabiliţi formula structurală a compuşilor izomeri a, b, c şi d, cu formula moleculară

C8H18, ţinând cont de spectrele de masă prezentate în formă grafică şi tabelară:
m/e Abundenţă relativă

a b c d
15 3 4,1 2,3 5,6
26 1,9 1,5 1,3 0,43
26,0 m 0,35 0,22 - -
27 29 28 20 8,3
28 6,2 4,5 3,2 1,6
29 34 27 21 16
29,5 0,09 0,07 0,04 0,17
30 0,74 0,6 0,49 0,31
32,8 0,02 0,62 0,09 0,26
38,2 0,04 - 0,21 -
39 13 15 9,4 8,5
39,2 0,48 0,57 0,35 0,14
40 2,4 2,8 1,2 1,4
41 38 38 24 27
42 15 41 2,3 1,5
43 100 100 100 17
44 3,3 3,2 3,4 0,6
45 0,05 0,06 0,05 0,03
53 1,7 1,9 2,6 1,3
54 0,77 0,66 0,59 0,28
55 10 10 7,7 4,1
56 18 7,9 2,5 26
57 34 73 27 100
58 1,4 3,1 1,2 4,3
59 0,03 0,04 0,03 0,06

69 1,2 1,2 5,5 1,4
70 12 17 0,65 0,12
71 23 12 0,46 0,33
72 1,2 0,69 0,03 0,03
73 0,02 0,03 - -
83 0,11 0,09 0,23 0,77
84 5,9 0,79 16 0,33
85 29 1,7 63 0,03
86,0 m - 0,24 - -
86 1,9 0,12 4,1 -
87 0,05 - 0,1 -
98 0,06 3,4 0,15 0,04
99 0,07 12 1,8 6,1
100 0,01 0,93 0,14 0,47
101 0,01 0,03 0,03 0,03
113 - 0,08 - -
114 6,7 4,9 - 0,02
115 0,55 0,42 - -
116 0,03 0,01 -
a b
c b
Soluţie: Aspectul spectrului de masă al compusului a este tipic pentru alcanii liniari la care
intensităţile semnalelor descresc continuu, începând de la ionii cu 4 atomi de carbon, spre semnalul
ionului molecular (n-octan). Compusul b prezintă un spectru asemănător cu cel al compusului a, cu
excepţia unui semnal (M-15)+ semnificativ, care indică prezenţa unei ramificaţii metil. Prezenţa
grupei metil în poziţiile 3 sau 4 este improbabilă deoarece nu se observă creşteri ale abundenţelor
ionilor (M-C2H5)+ şi (M-C3H7)+. Spectrul corespunde 2-metilpentanului. Intensitatea scăzută a
abundenţelor ionilor moleculari ai compuşilor c şi d indică prezenţa unor structuri puternic
ramificate. Compusul d prezintă un semnal (M-15)+ semnificativ ce indică prezenţa de substituenţi
metil. Slaba intensitate a ionilor (M-C2H5)+, (M-C3H7)+ şi C3H7+ precum şi faptul că ionul C4H9+ dă
picul de bază conduc la concluzia că este vorba de 2,2,4,4-tetrametilbutan. În spectrul compusului
c se remarcă abundenţa mare a ionului (M-C2H5)+, comparativ cu cea a picurilor (M-C2H5)+ sau (M-
C3H7)+; spectrul corespunde 3-etil-3-metilpentanului.
10. Stabiliţi structura hidrocarburii C12H26 pe baza spectrului de masă prezentat. În spectru
apar picuri metastabile la m* 117, 94,8 75,2 57,6 44,6 39,7 38,3 32,8 29,6 28,8 şi 25,6.
Soluţie: Picul m/e 170 este picul molecular. Caracteristica principală a spectrului constă în prezenţa
unei serii omologe de picuri ce corespund formulei generale CnH2n+1., serie ce prezintă un maxim
caracteristic al abundenţelor pentru n = 3, 4, 5. Lipsa unor ramificaţii rezultă din descreşterea
uniformă a abundenţelor ionilor de masă superioră. Picurile metastabile apar drept consecinţă a
următoarelor fragmentări:
Alchene, alchine
11. Care sunt masele celor doi ioni care apar în spectrul de masă al 2-hexenei în urma unui
proces de -fragmentare ?
Soluţie: Scindarea de tip alilic, cu formarea de fragmente stabilizate prin rezonanţă, este frecvent
întâlnită la alchene. Scindarea legăturii dintre atomii C-4 şi C-5 produce două fragmente de mase 29
şi 55. Sunt posibile două variante: C2H5+ şi C4H7 sau C2H5 şi C4H7+.
12. Ce ioni se formează preferenţial în cursul fragmentării 3-hexenei şi care este caracterul
electronic al fragmentelor expulzate ?
Soluţie: Scindarea de tip alilic a ionului molecular conduce la cationul metil (CH3+, m/e 15) şi
radicalul C5H9 sau la cationul C5H9+ (m/e 69) şi radical metil.
13. Calculaţi masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale 1-hexenei şi 2-heptenei prin
rearanjare McLafferty.
Soluţie: Principalele fragmentări sunt:
14. Care sunt masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale (a) 1,4-dimetilciclohexenei şi
(b) 4,5-dimetilciclohexenei prin fragmentare retro-Diels-Alder
Soluţie:
15. Comentaţi structura compusului C9H18 (picuri metastabile la m* 36,5 şi 24,4).
Soluţie: Ionul molecular este la m/e 126; nesaturarea echivalentă indică o structură cu o dublă
legătură sau un ciclu saturat. Picurile proeminente omologe de la m/e 27, 41, 55, 69 şi 83 sunt
similare cu cele din spectrele n-alcanilor, cu excepţia deplasării lor cu 2 u.a.m. în jos. Picurile
metastabile corespund fragmentărilor 83 55 şi 6941. Aceste date sugerează o structură de tip
olefinic. Este probabilă prezenţa unui radical izopropil drept capăt de lanţ (sunt prezente picuri M-
15 şi M-43 iar picul M-29 este mai mic decât picul M-15). Datorită migrării legăturii duble în cursul
înregistrării spectrului, este practic imposibilă stabilirea poziţiei legăturii duble. Spectrul prezentat
corespunde 2,6-dimetilheptenei-2.
Hidrocarburi aromatice
16. Care sunt ionii ce apar în spectrul de masă al n-butilbenzenului prin a) scindare benzilică
şi b) rearanjare McLafferty ?
Soluţie: Fragmentările sunt prezentate în schema următoare:

17. Stabiliţi masele ionilor care apar în spectrul de masă al etilbenzenului prin următoarele
procese: a) ionizare; b) scindare benzilică a ionului molecular; c) eliminare ulterioară de acetilenă;
d) scindare de radical etil din ionul molecular; eliminare ulterioară de acetilenă.
Soluţie:
18. Interpretaţi următoarele spectrele de masă prezentate în formă tabelară şi grafică:
a b
m/e Abundenţă m/e Abundenţă m/e Abundenţă
37 4 38 1,8 77 4,1
37,5 1,2 39 3,9 78 2,7
38 5,4 40 0,19 79 019
38,5 0,35 41 0,01 87 1,4
39 13 42 0,06 88 0,22
39,5 0,19 42,67 0,1 89 0,73
40 0,37 43 0,16 90 0,06
48 0,29 50 6,4 101 2,7
49 2,7 51 12 102 7,1
50 16 52 1,6 103 0,64
51 18 53 0,27 104 0,15
52 19 54 0,04 110 0,06
53 0,80 55 0,14 111 0,09
63 2,90 56 0,12 112 0,02
64 0,17 61 1,4 113 0,18
73 1,5 62 2,7 125 0,85
74 4,3 63 7,4 126 6,1
75 1,7 64 10 127 9,8
76 6 65 65 128 100
77 14 66 66 129 11
78 100 74 4,7 130 0,41
79 6,4 75 4,9
80 0,18 76 3,3
a b
Soluţie: a) Abundenţele ionilor M+1 şi M+2 permit stabilirea formulei moleculare: C6H6.
Intensitatea picului molecular (pic de bază) este caracteristică structurilor aromatice. Fragmentările
ciclurilor aromatice dau fragmente caracteristice la m/e 77, 51, 39 (v. schema 6.4, pagina 90).
Atribuire structurală: benzen.
b) Abundenţele izotopice ale ionului molecular conduc la formula moleculară C10H8.
Intensitatea picului molecular indică o structură aromatică; nesaturarea echivalentă este: 10-
8/2+1=7. Stabilirea completă a structurii nu poate fi realizată decât cu ajutorul spectrelor
complementare (naftalină).
Derivaţi halogenaţi
19. Utilizând numai abundenţele izotopice ale clorului şi carbonului, anticipaţi aspectului
spectrului 1-clorobutanului în zona ionului molecular.
Soluţie: În spectru vor apare două picuri la m/e 92 şi 94, a căror abundenţe relative vor fi în raport
de 3:1 (35Cl : 37Cl = 3:1), acompaniate de două picuri mult mai puţin intense la m/e 93 şi 95
(picurile izotopice ale 13C).
20. Utilizând numai abundenţele izotopice ale bromului şi carbonului, anticipaţi aspectele
spectrelor a) 1-bromobutanului şi b) 1,4-dibromobutanului în zona ionului molecular.
Soluţie: a) Conform figurii 6.6 şi Anexei 3, în spectru vor fi prezenţi doi ioni de abundenţe
aproximativ egale la m/e 136 şi 138 (79Br : 81Br  1 : 1), însoţiţi de două picuri puţin intense
(aproximativ 4,5 %) la m/e 137 şi 139 (picurile izotopice ale 13C).
b) În spectru vor fi prezente 3 picuri la m/e 214, 216 şi 218, ale căror abundenţe relative se
vor afla în raport de 1:2:1; picurile izotopilor carbonului vor apare la m/e 215, 217 şi 219.
Compuşi oxigenaţi
21. Spectrul de masă al 1-(4-metilfenil)etanolului prezintă un pic intens la m/e 121 şi un

altul, mai puţin abundent la m/e 119. Propuneţi structuri plauzibile pentru ionii corespunzători.
Soluţie: Alcoolii de tip benzilic scindează la nivelul carbonului benzilic, cu expulzarea unui radical,
formând un ion care se rearanjează la o structură de tip tropiliu. Ionul molecular al 1-(4-
metilfenil)etanolului apare la m/e 136. Ionul m/e 121 rezultă prin expulzarea de CH3. (ion
metilhidroxitropiliu, C8H9O+). Ionul m/e 119 corespunde scindării unui radical meti şi a doi atomi
de hidrogen din ionul molecular (corespunde ionului aciliu, CH3C6H4CO+).
22. Pe baza spectrului din figură, stabiliţi structura compusului C5H12O (pic metastabil la
43,3).
Soluţie: Diferenţa de 18 u.a.m. dintre masa calculată a ionului molecular (88 u.a.m.) şi cea a
primului ion important din spectru sugerează că substanţa investigată este un alcool. Picul de bază
de la m/e 42 (M-46), având masă pară, apare, probabil, ca urmare a unui aranjament a ionului
molecular în urma căruia scindeză o moleculă de apă şi una de etenă:
Picul m/e 31 rezultă în urma unei scindări la C (care este deci neramificat). Picul m/e 29
este atribuit fragmentului (CHO)+. Picurile m/e 55 şi 41 rezultă în urma fragmentărilor de după
eliminarea apei. Picul metastabil m* 43,2 (552/70) rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către
ionul m/e 70. Compusul investigat este n-pentanolul (de remarcat că spectrele 2- şi 3-
metilbutanolilor sunt, totuşi asemănătoare). Schema de fragmentare este prezentată mai jos:
23. Care este masa ionului rezultat din 4-metil-2-hexanol în urma scindării simultane de apă
şi alchenă ?
Soluţie: Masa ionului format (C4H8+ ) este 56. Scindarea are loc conform schemei:
24. Care sunt diferenţele majore dintre spectrele de masă ale 1-fenil-1-propanolului şi 4-
propilfenol ?
Soluţie: . Ambii izomeri formează ion hidroxitropiliu ce apare la m/e 107; spectrul alcoolului este
caracteristic prin picul M-H2O, în timp ce în spectrul fenolului apar drept caracteristice picurile M-
CO şi M-CHO.
25. Pe baza spectrului din figură, stabiliţi structura compusului C8H18O.
Soluţie: Formula C8H8O corespunde unui compus saturat oxigenat (alcool sau eter). Deoarece în
spectru apare picul m/e 130 (corespunzător ionului molecular) iar semnalul M-18 lipseşte,
compusul pare să fie un eter. Principale fragmentări ale eterilor implică scindarea legăturilor C-C
vecine oxigenului sau a legăturii C-O, situaţie în care sarcina rămâne pe fragmentul alchil. Datorită
simplităţii spectrului în zona superioară, eterul pare să fie simetric. Fragmentările descrise în
schema de mai jos justifică picurile semnificative. Prezenţa picului de la m/e 101, rezultat din
scindarea unui fragment etil, sugerează existenţa radicalilor liniari. Produsul este di-n-butil-eterul.
26. Care este masa fragmentului neutru rezultat la scindarea n-butil-fenil eterului ce implică
transferul hidrogenului de la C ?
Soluţie: Masa este 94. Scindează butena conform schemei:
Compuşi cu azot
27. Determinaţi structura aminei cu formula moleculară C4H11N a cărei spectru este
prezentat mai jos:
Soluţie: Ionul molecular ce apare în spectru la m/e 73 corespunde unei amine saturate; Deoarece
picul de bază apare la m/e 30 rezultă că este vorba de o amină primară nesubstituită la C (scindarea
cea mai favorabilă la toate aminele saturate este cea a legăturii C-C vecine atomului de azot):
Absenţa altor picuri proeminente sugerează absenţa ramificaţiilor radicalului C4H9.

Compusul este n-butilamina.
28. Două amine au masele moleculare de 107, respectiv 108 u.a.m.; ambele prezintă picuri
la M-1 şi M-27. Ce informaţii pot fi obţinute din aceste date ?
Soluţie: Aminele de masă impară conţin 1, 3, 5 etc atomi de azot; cele de masă pară au 2, 4, 6 etc
atomi de azot. Ionii M-27 sunt caracteristici aminelor aromatice (scindare de HCN, cu formare de
ion ciclopentadienic). Ionii M-1 ai aminelor aromatice apar ca urmare a posibilităţii de stabilizare a
ionului molecular la ion amino-tropiliu. Cele două amine ar putea fi o toluidină şi o fenilendiamină.
Compuşi cu sulf
29. Care este structura compusului C8H18S al cărui spectru este prezentat mai jos.
Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 146. Compusul este saturat şi aciclic (mercaptan sau tioeter).
Deoarece nu apare semnal la m/e 112 (M-34), corespunzător pierderii de H2S, compusul este o
dialchil sulfură. Scindările tioeterilor sunt similare cu cele ale eterilor. Cele mai semnificative picuri
apar conform schemei de mai jos:
Picurile m/e 41 (CH2=CH-CH2+) şi m/e 29 (C2H5+) rezultă din fragmetările lanţurilor alchil.
Compusul este di-n-butilsulfura.
Compuşi carbonilici
30. Cum se poate face distincţia între spectrele de masă ale n-butiraldehidei şi
izobutiraldehidei ?
Soluţie: Numai aldehida n-butirică poate suferi o rearanjare McLafferty, producând un ion intens la
m/e 44, deoarece conţine un lanţ de 4 atomi de carbon.
31. Care este structura compusului cu formula moleculară C6H12O (pic metastabil la 72,2 )
al cărui spectru de masă este prezentat în figura de mai jos?
Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 100. Nesaturarea echivalentă este 1 (compus ciclic sau cu o
legătură dublă). Doarece atomul de oxigen poate stabiliza prin rezonanţă sarcina pozitivă, este de
aşteptat ca ionul m/e 43 să reprezinte mai probabil un fragment aciliu (CH3-C=O+), provenit dintr-o
metil-cetonă, decât unul propil. Ionul m/e 58, având masă pară, apare, probabil, în urma unei
rearanjări:
Structura metil-cetonică este susţinută şi de prezenţa picului metastabil de la m* 72,2

2
(85 /100) deoarece acesta rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul molecular.
Compusul investigat este izobutil-metil-cetona (numai cu ajutorul spectrului de masă nu se poate
face totuşi distincţia netă între izobutil-metil-cetona şi n-butilcetona izomeră).
32. Care este structura compusului C8H7OBr (pic metastabil la m* 56,5) ?
Solutie: Prezenţa unui atom de brom în moleculă produce aspectul caracteristic al spectrului în zona
ionului molecular (2 picuri distanţate cu 2 u.a.m., de intensitate practic egală). Deoarece acest
aspect nu mai apare la celelalte picuri, este evident că ceilalţi ioni din spectru nu conţin brom. Ionul
m/e 105 (M-93) rezultă în urma scindării unui fragment CH2Br. Un ion intens la m/e 105 indică, de
obicei un ion benzoil. Picul m/e 77 poate proveni din ionul m/e 105 în urma pierderii unei molecule
de CO (această fragmentare este susţinută şi de picul metastabil m* 56,5 = 772/105). Picul m/e 91
apare, probabil, în urma eliminării de CO imediat înainte sau după eliminarea bromului. Datele sunt
în acord cu structura bromurii de fenacil (C6H5COCH2Br).

33. Interpretaţi picurile de la m/e 162, 120, 105 şi 85 din spectrul butirofenonei.
Soluţie: Picul m/e 162 este picul molecular; celelalte picuri rezultă conform fragmentărilor din
schema următoare:
34. Propuneţi structura unui ion aromatic stabil ce apare în cursul fragmentărilor
acetofenonei. Care vor fi fragmentările acestuia ?
Soluţie: Ionul stabil este ionul de tip aciliu rezultat prin scindare de radical alchil. Fragmentările
sunt:
35. a) Care sunt masele ionilor rezultaţi prin rearanjarea McLafferty a ionilor moleculari ai
butanalului, pentanalului, haexanalului şi heptanalului ? b) Aceeaşi întrebare pentru cazurile 2-
pentanonei, 2-hexanonei, 2-heptanonei şi 2-octanonei ?
Soluţie: a) 44 u.a.m. în toate cazurile, conform schemei generale:
R = -H, -CH3, -C2H5, -C3H7
b) 58 u.a.m. în toate cazurile, conform schemei generale:
R = -H, -CH3, -C2H5, -C3H7
Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali
36. Stabiliţi structura produsului C4H8O2 (pic metastabil la m* 41).

Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 88. Picul de bază de la m/e 60 conţine elemente provenite din
acidul acetic şi este caracteristic pentru acizii neramificaţi la C:
Această rearanjare McLafferty este confirmată şi de picul metastabil de la m* 41. Compusul

investigat este acidul butiric.
37. Stabiliţi structura produsului C8H16O2 (pic metastabil la m* 53,7).
Soluţie: 2. Ionul molecular apare la m/e 144. Picul de la m/e 99 apare în urma pierderii unui radical
etoxi, în timp ce picul m/e 88 rezultă prin rearanjare McLafferty (confirmat şi de picul metastabil
m* 53,7 (882/144):
Ionul m/e 60 poate rezulta în urma unui nou aranjament McLafferty al ionului m/e 88:
Intensitatea picurilor M-15 şi M-29 nu sugerează existenţă ramificaţiilor pe lanţul

hidrocarbonat. Spectrul de masă corespunde hexanoatului de etil.
38. Deduceţi structura compusului C9H18O2 (pic metastabil la m* 34,7).
Soluţie: Ionul molecular m/e 158 prezintă intensitate scăzută; apare un ion M-1 de intensitate slabă.
Picul de bază (m/e 74) apare, probabil, în urma unui proces de rearanjare. Picul următor în ceea ce
privrşte intensitatea apare la m/e 87 (M-71) şi este probabil determinat de de scindarea unui
fragment C5H11 (rezultă că în moleculă există o unitate hidrocarbonată saturată de cel puţin 5 atomi
de carbon). Picul m/e 127 (M-31) este caracteristic pentru pierderea de OCH3. Picul metastabil este
şi el în acord cu o structură de tip esteric (742/158). Compusul este octanoatul de metil.
39. Spectrele a şi b reprezintă izomeri de poziţie de tip hidroxibenzoat de metil. Stabiliţi care
este izomerul orto. Spectrul a are un pic metastabil la m* 94,7 iar spectrul b are picuri metastabile la
m* 96,3 şi 71,5.
b
Soluţie: 4. În ambele cazuri ionii moleculari apar la m/e 152. Picul de bază al spectrului apare la
m/e 120, masa sa pară fiind un indiciu că el rezultă în urma unui proces de rearanjare în care se
elimină o moleculă de metanol (M-32). Singurul izomer care admite acest proces este izomerul orto
(“efect orto”):
În cazul compusului b, picul de bază (M-31) rezultă în urma scindării unui radical metoxi,
cu formarea unui ion de masă impară:
Ambele procese sunt confirmate de picurile metastabile: m* 94,7 (1202/152) şi 96,3

(1212/152).
Ionii m/e 121 şi 120 pierd ulterior CO pentru a forma ionii m/e 92 şi, respectiv, m/e 93.
Fragmentarea 12193 este confirmată şi de picul metastabil m* 71,5 (932/121).
Spectrul a corespunde o-hidroxi-benzoatului de metil. În cazul spectrului b, datele
prezentate nu permit diferenţierea între izomerul meta şi para; spectrul prezentat este cel al para-
hidroxi-benzoatului de metil.
40. Care este structura ionului, provenit din esterul metilic al unui acid gras, al cărui semnal
apare la m/e 74 ?
Soluţie:. Esterii în care predomină lanţul acidului dau o rearanjare McLafferty în care este implicat
acidul:
Probleme diverse
41. Stabiliţi cît mai multe detalii structurale utilizând următoarele spectre de masă prezentate
în formă tabelară şi grafică:
m/e abundenţă relativă m/e abundenţă relativă

1 2 3 1 2 3
39 8,9 3,9 8,5 74 1,2 4,4 0,60
40 0,79 0,25 0,71 75 1,3 2,2 0,56
41 4,4 0,24 3,3 76 1 3,7 0,47
42 0,38 0,99 0,21 77 13 74 8,2
43 1,4 15 0,09 78 5,3 7,7 6,1
46,4m 0,03 - 0,15 79 9,5 0,33 1,3
50 4,5 7,6 2,4 80 0,61 - 0,09
50,5 0,14 - 0,04 89 0,84 0,86 1,6
51 12 22 6 90 0,24 0,26 0,84
51,5 0,65 0,32 0,07 91 5,2 1,3 100
52 3,3 2,6 1,6 92 0,69 0,07 10
52,5 1,3 1,5 0,03 93 0,05 - 0,47
53 1,5 0,34 0,64 101,0m 0,59 - -
56,5m 0,09 - - 103 5,9 0,17 1
57 0,33 - 0,24 104 2,2 0,27 0,59
57,5 0,71 - 0,77 105 100 100 3,3
58 1 - 0,52 106 8,5 7,8 0,33
58,5 0,08 - 0,09 107 0,32 0,49 0,04
59 1,1 - - 115 0,88 - 1
59,4 0,30 - - 116 0,17 - 0,27
62 1 1,8 1 117 0,44 - 0,59
63 2,9 2,4 3,1 118 0,16 - 0,12
64 0,54 0,52 0,79 119 0,83 - 0,17

65 2,4 2,1 9,3 120 25 28 21
66 0,29 0,08 0,61 121 2,4 2,5 2
69,0m 0,02 - 0,13 122 0,10 0,18 0,09
73 0,16 0,91 0,09
1 2
Soluţie: Masa moleculară a celor 3 produşi pare să fie 120. Utilizarea picurilor izotopice ale ionilor
m/e 120 şi 105 indică formula moleculară C9H12 pentru compuşii 1 şi 3 şi C8H8O pentru compusul
2; nesaturarea echivalentă este 4 pentru compuşii 1, 3 şi 5 pentru compusul 2. Caracterul aromatic al
celor 3 compuşi este susţinut de picurile intense de la m/e 77, 91 sau 105. Picul de bază m/e 105 din
spectrele compuşilor 1 şi 2, apărut prin scindarea de grupă metil din ionul molecular, poate să fie un
ion C8H9+ (CH3C6H4CH2+ sau C6H4CH(CH3)+) sau un ion de tip C6H5CO+. Ţinând cont că ionii
C6H5CO+ elimină uşor CO, cu formare de ioni C6H5+ (m/e 77) abundenţi, se poate concluziona că
structura compusului 2 corespunde acetofenonei. Picul m/e 91 (C7H7+, pic de bază) din spectrul
compusului 3 rezultă în urma unei scindări benzilice; asocierea cu lipsa din spectru a unui ion de
masă M-15 abundent conduce la n-propilbenzen. Deşi pentru compusul 1 pot fi atribuite mai multe
formule structurale, picurile de intensitate slabă de la m/e 119, 118, 104 şi 103, ce indică pierderea
de hidrogen, sugerează că este vorba de izopropilbenzen.
42. Atribuiţi principalele picuri din spectrele de masă ale următoarelor substanţe:
a) clorură de metilen b) acetonă

c) etilamină d) 1-butenă
e) etilbenzen f) tetralină
g) n-butiraldehidă h) ciclohexanol
i) 2-dodecanonă j) n-dodecan
k) 1-fenilhexan l) ciclohexan
Soluţii:
m/e structură m/e structură m/e structură

a b c
88 37
Cl2CH2+  58 M+  45 M+ 
86 37
Cl35ClCH2+  43 CH3CO+ 44 M+  - H
84 35
Cl2CH2+  15 CH3+ 30 M+ - CH3
37
51 ClCH2+ 28 CHNH+ 
35
49 ClCH2+ 15 CH3+
d e f
 + +
56 M 106 M 132 M
55 M+  - H 91 ion tropiliu 104 M+ -C2H4 retro-
41 M+  - CH3 77 fenil Diels
39 C3H3+ 65 retro-Diels ion 91 ion tropiliu
91
51 retro-Diels ion 51 C4H3+
77
39 ciclopropenil
g h i
+ + +
72 M 100 M 184 M
57 M+ -CH3 82 +
M - H2O 85 C6H13+ scindare 
44 C2H4O+  71 M+  - CHO 71 C5H11+
McLafferty 67 M+  - H2O - 58 C3H6O+ 
CH3
43 C3H7+ scindare  57 M+  - C2H3O McLafferty
41 C3H5+ 43 C3H7+ scindare 
39 C3H3+ sau
29 C2H5+ C2H3O+  scindare
15 CH3+ 
j k l
+ + +
170 M 162 M 84 M
85 C6H13+ 105 +
M - C4H9 69 scindare cu rearanjare
71 C5H11+ 91 ion tropiliu 56 scindare  după
57 C4H9+ 43 C3H7 +
deschiderea de ciclu
43 C3H7+ 41 C3H5+
29 C2H5+ 27 C2H5+
43. Identificaţi produsul şi interpretaţi principalele picuri:
m/e Abundenţă relativă Spectru

a
14 3,4
15 20
16 0,2
19 2
31 10
32 9,8
33 94
34 100
35 1,1
b
12 3,2
13 4,4
14 4,6
16 1,5
28 32
29 100
30 88
31 1,2
c
15 15,3
27 37
28 32
29 44
39 12
41 27
42 12
43 100
44 3,2
57 2,3
58 12
59 0,5
d
26 38
27 74
28 12
29 4,4
44 14
45 32
55 74
56 2,5
57 0,2
71 4,2
72 100
73 3,5
74 0,5
e
14 5,1
19 8,3
33 36
52 100
53 0,5
71 30
f
19 0,2
31 1,7
35 3,1
37 1,2
50 6,4
69 100
70 1,2
85 18
86 0,2
87 5,8
104 0,7
106 0,2
Soluţie:
a. Picul molecular apare la m/e 34 (pic de bază); picul M+1 reprezintă 1,1 % din intensitatea
picului molecular, ceea ce indică prezenţa unui singur atom de carbon. Deorece picul m/e 15
este, cu mare probabilitate, CH3 iar diferenţa până la 34 fiind 19, compusul este fluorura de
metil. Atribuirea structurală a picurilor este:
m/e 35 34 33 32 31 19 15
structură 13
CH3F+  12
CH3F+  CH2F+ CHF+  CF+ F+ CH3+
b. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa unui singur atom de carbon;
picurile M şi M-1 intense sunt caracteristice pentru aldehidele alifatice (a se remarca şi prezenţa
picului M-18, de asemenea caracteristic). Compusul este formaldehida. Atribuirea structurală a
principalelor picuri este:
m/e 31 30 29 28 16 14
structură H2 13
C16O+  H2 12
C16O+  HCO+ CO+  O+  CH2+ 
c. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa a 4 atomi de carbon; raportul
intensităţilor 44/43 indică prezenţa a 3 atomi de carbon. Dacă picul de la m/e 58 este picul
molecular, picul de la m/e 43 rezultă prin scindarea de grupă metil şi formula brută este C4H10.
Prezenţa picului intens de la m/e 29 exclude izobutanul. Structura investigată este n-butanul,
principalele picuri observate rezultând în urma scindărilor legăturilor .
d. Rapoartele abundenţelor M/M+1 şi M/M+2 conduc la formula moleculară C3H4O2. Picul m/e 55
rezultă în urma scindării de grupă OH. Nesaturarea echivalentă este 2 (3+1-4/2). Picul de la m/e
45 poate reprezenta COOH+ (se poate corela şi cu picul intens de la m/e 27, ce provine prin
scindare de grupă COOH). Structura propusă este cea a acidului acrilic. Atribuirea structurală a
principalelor picuri este următoarea:
m/e 72 71 55 45 44 28 27 26
structură C3H4O2+ M+ -H M+  - COOH COO+  CO+  C2H3+ C2H2+ 
 +
OH
e. Deoarece ionul molecular are masă impară, molecula trebuie să conţină un număr impar de
atomi de azot. În condiţiile prezenţei unui singur atom de azot în moleculă, diferenţa de 57
u.a.m. poate fi determinată de prezenţa a 3 atomi de fluor. Formula propusă, NF3 (trifuorură de
azot) este confirmată de atribuirea structurală a principalelor picuri:
m/e 71 52 36 19 14
structură M+  M+ -F M+ -F2 F+ N+
f. Rapoartele abundenţelor picurilor 106/104 şi 87/85 sunt caracteristice pentru prezenţa unui atom
de clor; diferenţa de 19 u.a.m. dintre aceste două picuri fiind determinată de scindarea unui atom
de fluor. Scindarea atomului de clor din ionul molecular (m/e 104) conduce la ionul m/e 69 a
cărui amprentă izotopică indică prezenţa unui atom de carbon. Restul moleculei are masa de 57
u.a.m. (M - 12 - 35 = 57), ce poate corespunde prezenţei a 3 atomi de fluor. Formula propusă:
CClF3, cloro-trifluorometan. Atribuiri structurale pentru principalele picuri:
m/e 104 85 69 50 35 31 19
structură C ClF3+ 
35
CClF2+  CF3+  CF2+  Cl+ CF+ F+
44. Comparaţi disponibilitatea ionilor moleculari ai 2-metilpirolului şi a 2-acetilpirolului de

a scinda H  şi CH3 .
Soluţie: 2-metilpirolul scindează relativ uşor H  de la grupa metil din poziţia 2, formând un cation
stabilizat prin rezonanţă; 2-acetilpirolul ar trebui să scindeze H  de la atomul de azot, cu formarea
unui ion nitreniu, sau de la grupa metil cu formarea unui ion de tip -ceto-carboniu. Deoarece ambii
ioni sunt instabili, aceste fragmentări sunt puţin probabile. Scindarea grupei metil din 2-metil-pirol
este nefavorabilă deoarece conduce la un cation de tip aril, mult mai puţin stabil decât cationul
format prin scindare de H . În schimb, scindarea grupei metil din radicalul acetil conduce la
formarea unui ion aciliu, stabilizat prin rezonanţă. De remarcat că picul (M-H)+ este pic de bază în
spectrul 2-metilpirolului, în timp ce picul (M-CH3)+ este pic de bază la 2-acetilpirol.
45. Explicaţi de ce spectrele de ionizare chimică a alcanilor (gaz ionizant CH4) prezintă
picuri intense (M-H)+ ?
Soluţie: Cei mai abundenţi ioni în plasma de ionizare sunt CH5+ şi C2H5+. Aceşti ioni extrag cu
uşurinţă ioni hidrură din alcani, conducând la ioni (M-H)+ :
CH+ + RH  CH4 + H2 + R+ C2H5+ + RH  C2H6 + R+
ANEXA NR. 1
Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite
combinaţii de C, H, N şi O
Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2

12 CH3N 29,0266 1,51
C 12,0000 1,08 C2H5 29,0391 2,24 0,01
13 30
CH 13,0078 1,10 NO 29,9980 0,42 0,20
14 N2H2 30,0218 0,79
N 14,0031 0,38 CH2O 30,0106 1,15 0,20
CH2 14,0157 1,11 CH4N 30,0344 1,53 0,01
15 C2H6 30,0470 2,26 0,01
NH 15,0109 0,40 31
CH3 15,0235 1,13 NOH 31,00458 0,44 0,20
16 N2H3 31,0297 0,81
O 15,9949 0,04 0,20 CH3O 31,0184 1,17 0,20
NH2 16,0187 0,41 CH5N 31,0422 1,54
CH4 16,0313 1,15 32
17 O2 31,9898 0,08 0,40
OH 17,0027 0,06 0,20 NOH2 32,0136 0,45 0,20
NH3 17,0266 0,43 N2H4 32,0375 0,83
CH5 17,0391 1,16 CH4O 32,0262 1,18 0,20
18 33
H2O 18,0106 0,07 0,20 NOH3 33,0215 0,47 0,20
NH4 18,0344 0,45 N2H5 33,0453 0,84
19 CH5O 33,0340 1,12
H3O 19,0184 0,09 0,20 34
24 N2H6 34,0531 0,86
C2 24,0000 2,16 0,01 36
25 C3 36,0000 3,24 0,04
C2H 25,0078 2,18 0,01 37
26 C3H 37,0078 3,26 0,04
CN 26,0031 1,46 38
C2H2 26,0157 2,19 0,01 C2N 38,0031 2,54 0,02
27 C3H2 38,0157 3,27 0,04
CHN 27,0109 1,48 39
C2H3 27,0235 2,21 0,01 C2HN 39,0109 2,56 0,02
28 C3H3 39,0235 3,29 0,04
N2 28,0062 0,76 40
CO 27,9949 1,12 0,20 CN2 40,0062 1,84 0,01
CH2N 28,0187 1,49 C2O 39,9949 2,20 0,21
C2H4 28,0313 2,23 0,01 C2H2N 40,0187 2,58 0,02
29 C3H4 40,0313 3,31 0,04
N2H 29,0140 0,78 41
CHO 29,0027 1,14 0,20 CHN2 41,0140 1,86

C2HO 41,0027 2,22 0,21 49
C2H3N 41,0266 2,59 0,02 CH5O2 49,0290 1,24 0,40
C3H5 41,0391 3,32 0,04 C4H 49,0078 4,34 0,07
42 50
CHNO 41,9980 1,50 0,21 C4H2 50,0157 4,34 0,07
CH2N2 42,0218 1,88 0,01 51
C2H2O 42,0106 2,23 0,21 C4H3 51,0235 4,37 0,07
C2H4N 42,0344 2,61 0,02 52
C3H6 42,0470 3,34 0,04 C2N2 52,0062 2,92 0,03
43 C3H2N 52,0187 3,66 0,05
CHNO 43,0058 1,52 0,21 C4H4 52,0313 4,39 0,07
CH3N2 43,0297 1,89 0,01 53
C2H3O 43,0184 2,25 0,21 C2HN2 53,0140 2,9 0,03
C2H5N 43,0422 2,62 0,02 C3HO 53,0027 3,30 0,24
C3H7 43,0548 3,35 0,04 C3H3N 53,0266 3,67 0,05
44 C4H5 53,0391 4,40 0,07
N2O 44,0011 0,80 0,20 54
CO2 43,9898 1,16 0,40 C2NO 53,9980 2,58 0,22
CH2NO 44,0136 1,53 0,21 C2H2N2 54,0218 2,96 0,03
CH4N2 44,0375 1,91 0,01 C3H2O 54,0106 3,31 0,24
C2H4O 44,0262 2,26 0,21 C3H4N 54,0344 3,69 0,05
C2H6N 44,0500 2,64 0,02 C4H6 54,0470 4,42 0,07
C3H8 44,0626 3,37 0,04 55
45 C2HNO 55,0058 2,60 0,22
HN2O 45,0089 0,82 0,20 C2H3N2 55,0297 2,97 0,03
CHO2 44,9976 1,18 0,40 C3H3O 55,0184 3,33 0,24
CH3NO 45,0215 1,55 0,21 C3H5N 55,0422 3,70 0,05
CH5N2 45,0453 1,92 0,01 C4H7 55,0548 4,43 0,08

C2H5O 45,0340 2,28 0,21 56
C2H7N 45,0579 2,66 0,02 CH2N3 56,0249 2,26 0,02
46 C2O2 55,9898 2,24 0,41
NO2 45,9929 0,46 0,40 C2H2NO 56,0136 2,61 0,22
N2H2O 46,0167 0,83 0,20 C2H4N2 56,0375 2,99 0,33
CH2O2 46,0054 1,19 0,40 C3H4O 56,0262 3,35 0,24
CH4NO 46,0293 1,57 0,21 C3H6N 56,0501 3,72 0,05
CH6N2 46,0532 1,94 0,01 C4H8 56,0626 4,45 0,08
C2H6O 46,0419 2,30 0,22 57
C2H8N 46,0657 2,66 0,02 CHN2O 57,0089 1,90 0,21
47 CH3N3 57,0328 2,27 0,02
CH3O2 47,01334 1,21 0,40 C2HO2 56,9976 2,26 0,41
CH5NO 47,0371 1,58 0,21 C2H3NO 57,0215 2,63 0,22
CH7N2 47,0609 1,96 0,01 C2H5N2 57,0453 3,00 0,03
C2H7O 47,0497 2,31 0,22 C3H5O 57,0340 3,36 0,24
48 C3H7N 57,0579 3,74 0,05
CH4O2 48,0211 1,22 0,40 C4H9 57,0705 4,47 0,08
C4 48,0000 4,32 0,07

58 C4HN 63,0109 4,72 0,09
CNO2 57,9929 1,54 0,41 C5H3 63,0235 5,45 0,12
CH2N2O 58,0167 1,92 0,21 64
CH4N3 58,0406 2,29 0,02 CH4O3 64,0160 1,26 0,60
C2H2O2 58,0054 2,27 0,42 C4H2N 64,0187 4,74 0,09
C2H4NO 58,0293 2,65 0,22 C5H4 64,0313 5,47 0,12
C2H6N2 58,0532 3,02 0,03 65
C3H6O 58,0419 3,38 0,24 C3HN2 65,0140 4,02 0,06
C3H8N 58,0657 3,75 0,05 C4HO 65,0027 4,38 0,27
C4H10 58,0783 4,48 0,08 C4H3N 65,0266 4,75 0,09
59 C5H5 65,0391 5,48 0,12
CHNO2 59,0007 1,56 0,41 66
CH3N2O 59,0246 1,93 0,21 C3H2N2 66,0218 4,04 0,06
CH5N3 59,0484 2,31 0,02 C4H2O 66,0106 4,39 0,27
C2H3O2 59,0133 2,29 0,42 C4H4N 66,0344 4,77 0,09
C2H5NO 59,0371 2,66 0,22 C5H6 66,0470 5,50 0,12
C2H7N2 59,0610 3,04 0,03 67
C3H7O 59,0497 3,39 0,24 C2HN3 67,0171 3,32 0,04
C3H9N 59,0736 3,77 0,05 C3HNO 67,0058 3,68 0,25
60 C3H3N2 67,0297 4,05 0,06
CH2NO2 60,0085 1,57 0,41 C4H3O 67,0184 4,41 0,27
CH4N2O 60,0324 1,95 0,21 C4H5N 67,0422 4,78 0,09
CH6N3 60,0563 2,32 0,02 C5H7 67,0548 5,52 0,12
C2H4O2 60,0211 2,30 0,04 68
C2H6NO 60,0449 2,68 0,22 C2H2N3 68,0249 3,34 0,04
C2H8N2 60,0688 3,05 0,03 C3O2 67,9898 3,32 0,44
C3H8O 60,0575 3,41 0,24 C3H2NO 68,0136 3,69 0,25
61 C3H4N2 68,0375 4,07 0,06
CHO3 60,9925 1,21 0,60 C4H4O 68,0262 4,43 0,28
CH3NO2 61,0164 1,59 0,41 C4H6N 68,0501 4,80 0,09
CH5N2O 61,0402 1,96 0,21 C5H8 68,0626 5,53 0,12
CH7N3 61,0641 2,34 0,02 69

C2H5O2 61,0289 2,32 0,42 CHN4 69,0202 2,62 0,03
C2H7NO 61,0528 2,69 0,22 C2HN2O 69,0089 2,98 0,23
C3H9O 61,0653 3,43 0,24 C2H3N3 69,0328 3,35 0,04
C5H 61,0078 5,42 0,12 C3HO2 68,9976 3,34 0,44
62 C3H3NO 69,0215 3,71 0,25
CH2O3 62,0003 1,23 0,60 C3H5N2 69,0453 4,09 0,06
CH4NO2 62,0242 1,60 0,41 C4H5O 69,0340 4,44 0,28
CH6N2O 62,0480 1,98 0,21 C4H7N 69,0579 4,82 0,09
CH8N3 62,0718 2,35 0,02 C5H9 69,0705 5,55 0,12
C2H6O2 62,0368 2,34 0,42 70
C5H2 62,0156 5,44 0,12 CH2N4 70,0280 2,64 0,03
63 C2NO2 69,9929 2,62 0,42
CH3O3 63,0082 1,25 0,60 C2H2N2O 70,0167 3,00 0,23
CH5NO2 63,0320 1,62 0,41 C2H4N3 70,0406 3,37 0,04

C3H2O2 70,0054 3,35 0,44 CH4N3O 74,0355 2,33 0,22
C3H4NO 70,0293 3,73 0,25 CH6N4 74,0594 2,70 0,03
C3H6N2 70,0532 4,10 0,07 C2H2O3 74,0003 2,31 0,62
C4H6O 70,0419 4,46 0,28 C2H4NO2 74,0242 2,69 0,42
C4H8N 70,0657 4,83 0,09 C2H6N2O 74,0480 3,06 0,23
C5H10 70,0783 5,56 0,13 C2H8N3 74,0719 3,43 0,05
71 C3H6O2 74,0368 3,42 0,44
CHN3O 71,0120 2,28 0,22 C3H8NO 74,0606 3,79 0,25
CH3N4 71,0359 2,65 0,03 C3H10N2 74,0845 4,17 0,07
C2HNO2 71,0007 2,64 0,42 C4H10O 74,0732 4,52 0,28
C2H3N2O 71,0246 3,01 0,23 C6H2 74,0157 6,52 0,18
C2H5N3 71,0484 3,99 0,04 75
C3H3O2 71,0133 3,37 0,44 CHNO3 74,9956 1,60 0,61
C3H5NO 71,0371 3,74 0,25 CH3N2O2 75,0195 1,97 0,41
C3H7N2 71,0610 4,12 0,07 CH5N3O 75,0433 2,34 0,22
C4H7O 71,0497 4,47 0,28 CH7N4 75,0672 2,72 0,03
C4H9N 71,0736 4,85 0,09 C2H3O3 75,0082 2,33 0,62
C5H11 71,0861 5,58 0,13 C2H5NO2 75,0320 2,70 0,43
72 C2H7N2O 75,0559 3,08 0,23
CH2N3O 72,0198 2,30 0,22 C2H9N3 75,0798 3,45 0,05
CH4N4 72,0437 2,67 0,03 C3H7O2 75,0446 3,43 0,44
C2H2NO2 72,0085 2,65 0,42 C3H9NO 75,0684 3,81 0,25
C2H4N2O 72,0324 3,03 0,23 C5HN 75,0109 5,80 0,14
C2H6N3 72,0563 3,40 0,44 C6H3 75,0235 6,53 0,18
C3H4O2 72,0211 3,38 0,44 76
C3H6NO 72,0449 3,76 0,25 CH2NO3 76,0034 1,61 0,61
C3H8N2 72,0688 4,13 0,07 CH4N2O2 76,0273 1,99 0,41
C4H8O 72,0575 4,49 0,28 CH6N3O 76,0511 2,36 0,22
C4H10N 72,0814 4,86 0,09 CH8N4 76,0750 2,73 0,03
C5H12 72,0939 5,60 0,13 C2H4O3 76,0160 2,34 0,62
73 C2H6NO2 76,0399 2,72 0,43
CHN2O2 73,0038 1,94 0,41 C2H8N2O 76,0637 3,09 0,24
CH3N3O 73,0277 2,31 0,22 C3H8O2 76,0524 3,45 0,44
CH5N4 73,0515 2,69 0,03 C5H2N 76,0187 5,82 0,14
C2HO3 72,9925 2,30 0,62 C6H4 76,0313 6,55 0,18
C2H3NO2 73,0164 2,67 0,42 77

C2H5N2O 73,0402 3,04 0,23 CHO4 76,9874 1,25 0,80
C2H7N3 73,0641 3,42 0,04 CH3NO3 77,0113 1,63 0,61
C3H5O2 73,0289 3,40 0,44 CH5N2O2 77,0351 2,00 0,41
C3H7NO 73,0528 3,77 0,25 CH7N3O 77,0590 2,38 0,22
C3H9N2 73,0767 4,15 0,07 C2H5O3 77,0238 2,39 0,62
C4H9O 73,0653 4,51 0,28 C2H7NO2 77,0477 2,73 0,43
C4H11N 73,0892 4,88 0,10 C4HN2 77,0140 5,10 0,11
C6H 73,0078 6,50 0,18 C5HO 77,0027 5,45 0,32
74 C5H3N 77,0266 5,83 0,14
CH2N2O2 74,0116 1,95 0,41 C6H5 77,0391 6,56 0,18

78 83
CH2O4 77,9953 1,27 0,80 C2HN3O 83,0120 3,36 0,24
CH4NO3 78,0191 1,64 0,61 C2H3N4 83,0359 3,74 0,06
CH6N2O2 78,0429 2,02 0,41 C3HNO2 83,0007 3,72 0,45
C2H6O3 78,0317 2,38 0,62 C3H3N2O 83,0246 4,09 0,27
C4H2N2 78,0218 5,12 0,11 C3H5N3 83,0484 4,47 0,08
C5H2O 78,0106 5,47 0,32 C4H3O2 83,0133 4,45 0,48
C5H4N 78,0344 5,49 0,14 C4H5NO 83,0371 4,82 0,29
C6H6 78,0470 6,58 0,18 C4H7N2 83,0610 5,20 0,11
79 C5H7O 83,0497 5,55 0,33
CH3O4 79,0031 1,29 0,80 C5H9N 83,0736 5,93 0,15
CH5NO3 79,0269 1,66 0,61 C6H11 83,0861 6,66 0,19
C3HN3 79,0171 4,40 0,08 84
C4HNO 79,0058 4,76 0,29 C2H2N3O 84,0198 3,38 0,24
C4H3N2 79,0297 5,13 0,11 C2H4N4 84,0437 3,75 0,06
C5H3O 79,0184 5,49 0,32 C3H2NO2 84,0085 3,73 0,45
C5H5N 79,0422 5,87 0,14 C3H4N2O 84,0324 4,11 0,27
C6H7 79,0548 6,60 0,18 C3H6N3 84,0563 4,48 0,81
80 C4H4O2 84,0211 4,47 0,48
CH4O4 80,0109 1,30 0,80 C4H6NO 84,0449 4,84 0,29
C3H2N3 80,0249 4,42 0,08 C4H8N2 84,0688 5,21 0,11
C4H2NO 80,0136 4,78 0,29 C5H8O 84,0575 5,57 0,33
C4H4N2 80,0375 5,15 0,11 C5H10N 84,0814 5,95 0,15
C5H4O 80,0262 5,51 0,32 C6H12 84,0939 6,68 0,19
C5H6N 80,0501 5,88 0,14 85
C6H8 80,0626 6,61 0,18 CHN4O 85,0151 2,66 0,23
81 C2HN2O2 85,0038 3,02 0,43
C2HN4 81,0202 3,70 0,05 C2H3N3O 85,0277 3,39 0,24
C3HN2O 81,0089 4,06 0,26 C2H5N4 85,0515 3,77 0,06
C3H3N3 81,0328 4,43 0,08 C3HO3 84,9925 3,38 0,64
C4HO2 80,9976 4,42 0,48 C3H3NO2 85,0164 3,75 0,45
C4H3NO 81,0215 4,79 0,29 C3H5N2O 85,0402 4,12 0,27
C4H5N2 81,0453 5,17 0,11 C3H7N3 85,0641 4,50 0,08
C5H5O 81,0340 5,52 0,32 C4H5O2 85,0289 4,48 0,48
C5H7N 81,0579 5,90 0,14 C4H7NO 85,0528 4,86 0,29
C6H9 81,0705 6,63 0,18 C4H9N2 85,0767 5,23 0,11
82 C5H9O 85,0653 5,59 0,33
C2H2N4 82,0280 3,72 0,05 C5H11N 85,0892 5,96 0,15
C3H2N2O 82,0167 4,08 0,36 C6H13 85,1018 6,69 0,19
C3H4N3 82,0406 4,45 0,08 C7H 85,0078 7,58 0,25

C4H2O2 82,0054 4,43 0,48 86
C4H4NO 82,0293 4,81 0,29 CH2N4O 86,0229 2,68 0,23
C4H6N2 82,0532 4,18 0,11 C2H2N2O2 86,0116 3,03 0,43
C5H6O 82,0419 5,54 0,32 C2H4N3O 86,0355 3,41 0,24
C5H8N 82,0657 5,91 0,14 C2H6N4 86,0594 3,78 0,06
C6H10 82,0783 6,64 0,19 C3H2O3 86,0003 3,39 0,64

C3H4NO2 86,0242 3,77 0,45 89
C3H6N2O 86,0480 4,14 0,27 CHN2O3 88,9987 1,98 0,61
C3H8N3 86,0719 4,51 0,08 CH3N3O2 89,0226 2,35 0,42
C4H6O2 86,0368 4,50 0,48 CH5N4O 89,0464 2,73 0,23
C4H8NO 86,0606 4,87 0,30 C2HO4 88,9874 2,33 0,82
C4H10N2 86,0845 5,25 0,11 C2H3NO3 89,0113 2,71 0,63
C5H10O 86,0732 5,60 0,33 C2H5N2O2 89,0351 3,08 0,44
C5H12N 86,0970 5,98 0,15 C2H7N3O 89,0590 3,46 0,25
C6H14 86,1096 6,71 0,19 C2H9N4 89,0829 3,83 0,06
C7H2 86,0157 7,60 0,25 C3H5O3 89,0238 3,44 0,64
87 C3H7NO2 89,0477 3,81 0,46
CHN3O2 87,0069 2,32 0,42 C3H9N2O 89,0715 4,19 0,27
CH3N4O 87,0308 2,69 0,23 C3H11N3 89,0954 4,56 0,84
C2HNO3 86,9956 2,68 0,62 C4H9O2 89,0603 4,55 0,48
C2H3N2O2 87,0195 3,05 0,43 C4H11NO 89,0841 4,92 0,30
C2H5N3O 87,0433 3,43 0,25 C5HN2 89,0140 6,18 0,16
C2H7N4 87,0672 3,80 0,06 C6HO 89,0027 6,54 0,38
C3H3O3 87,0082 3,41 0,64 C6H3N 89,0266 6,91 0,20
C3H5NO2 87,0320 3,78 0,45 C7H5 89,0391 7,64 0,25
C3H7N2O 87,0559 4,16 0,27 90
C3H9N3 87,0798 4,53 0,08 CH2N2O3 90,0065 1,99 0,61
C4H7O2 87,0446 4,51 0,48 CH4N3O2 90,0304 2,37 0,42
C4H9NO 87,0684 4,89 0,30 CH6N4O 90,0542 2,74 0,23
C4H11N2 87,0923 5,26 0,11 C2H2O4 89,9953 2,35 0,82
C5H11O 87,0810 5,62 0,33 C2H4NO3 90,0191 2,72 0,63
C5H13N 87,1049 5,99 0,15 C2H6N2O2 90,0429 3,10 0,44
C6HN 87,0109 6,88 0,20 C2H8N3O 90,0668 3,47 0,25
C7H3 87,0235 7,61 0,25 C2H10N4 90,0907 3,85 0,06
88 C3H10N2O 90,0794 4,20 0,27
CH2N3O2 88,0147 2,34 0,42 C4H10O2 90,0681 4,56 0,48
CH4N4O 88,0386 2,71 0,23 C5H2N2 90,0218 6,20 0,16
C2H2NO3 88,0034 2,69 0,63 C6H2O 90,0106 6,56 0,38
C2H4N2O2 88,0273 3,07 0,43 C6H4N 90,0344 6,93 0,20
C2H6N3O 88,0511 3,44 0,25 C7H6 90,0470 7,66 0,25
C2H8N4 88,0750 3,82 0,06 91
C3H4O3 88,0160 3,42 0,64 CHNO4 90,9905 1,63 0,81
C3H6NO2 88,0399 3,80 0,45 CH3N2O3 91,0144 2,01 0,61
C3H8N2O 88,0637 4,17 0,27 CH5N3O2 91,0382 2,38 0,42
C3H10N3 88,0876 4,55 0,08 CH7N4O 91,0621 2,76 0,23
C4H8O2 88,0524 4,53 0,48 C2H3O4 91,0031 2,37 0,82
C4H10NO 88,0763 4,90 0,30 C2H5NO3 91,0269 2,74 0,63
C4H12N2 88,1001 5,28 0,11 C2H7N2O2 91,0508 3,11 0,44
C5H12O 88,0888 5,63 0,33 C2H9N3O 91,0746 3,49 0,25
C6H2N 88,0187 6,90 0,20 C3H7O3 91,0395 3,47 0,64

C7H4 88,0313 7,63 0,25 C3H9NO2 91,0634 3,85 0,46
C4HN3 91,0171 5,48 0,12

C5HNO 91,0058 5,84 0,34 C5H6N2 94,0532 6,26 0,17
C5H3N2 91,0297 6,21 0,16 C6H6O 94,0419 6,62 0,38
C6H3O 91,0184 6,57 0,38 C6H8N 94,0657 6,99 0,21
C6H5N 91,0422 6,95 0,21 C7H10 94,0783 7,72 0,26
C7H7 91,0548 7,68 0,25 95
92 CH5NO4 95,0218 1,70 0,81
CH2NO4 91,9983 1,65 0,81 C3HN3O 95,0120 4,44 0,28
CH4N2O3 92,0222 2,03 0,61 C3H3N4 95,0359 4,82 0,10
CH6N3O2 92,0460 2,40 0,42 C4HNO2 95,0007 4,80 0,49
CH8N4O 92,0699 2,77 0,23 C4H3N2O 95,0246 5,17 0,31
C2H4O4 92,0109 2,38 0,82 C4H5N3 95,0484 5,55 0,13
C2H6NO3 92,0348 2,76 0,63 C5H3O2 95,0133 5,53 0,52
C2H8N2O2 92,0586 3,13 0,44 C5H5NO 95,0371 5,90 0,34
C3H8O3 92,0473 3,49 0,64 C5H7N2 95,0610 6,28 0,17
C4H2N3 92,0249 5,50 0,13 C6H7O 95,0497 6,64 0,39
C5H2NO 92,0136 5,86 0,34 C6H9N 95,0736 7,01 0,21
C5H4N2 92,0375 6,23 0,16 C7H11 95,0861 7,74 0,26
C6H4O 92,0262 6,59 0,38 96
C6H6N 92,0501 6,96 0,21 C3H2N3O 96,0198 4,46 0,28
C7H8 92,0626 7,69 0,26 C3H4N4 96,0437 4,83 0,10
N2O4 91,9858 9,19 0,80 C4H2NO2 96,0085 4,81 0,49
93 C4H4N2O 96,0324 5,19 0,31
CH3NO4 93,0062 1,67 0,81 C4H6N3 96,0563 5,56 0,13
CH5N2O3 93,0300 2,04 0,61 C5H4O2 96,0211 5,55 0,53
CH7N3O2 93,0539 2,42 0,42 C5H6NO 96,0449 5,92 0,35
C2H5O4 93,0187 2,40 0,82 C5H8N2 96,0688 6,29 0,17
C2H7NO3 93,0426 2,77 0,63 C6H8O 96,0575 6,65 0,39
C3HN4 93,0202 4,78 0,09 C6H10N 96,0814 7,03 0,21
C4HN2O 93,0089 5,14 0,31 C7H12 96,0939 7,76 0,26
C4H3N3 93,0328 5,52 0,13 97
C5HO2 92,9976 5,50 0,52 C2HN4O 97,0151 3,74 0,26
C5H3NO 93,0215 5,87 0,34 C3HN2O2 97,0038 4,10 0,47
C5H5N2 93,0453 6,25 0,16 C3H3N3O 97,0277 4,47 0,28
C6H5O 93,0340 6,60 0,38 C3H5N4 97,0515 4,85 0,10
C6H7N 93,0579 6,98 0,21 C4HO3 96,9925 4,46 0,68
C7H9 93,0705 7,71 0,26 C4H3NO2 97,0164 4,83 0,49
94 C4H5N2O 97,0402 5,20 0,31
CH4NO4 94,0140 1,68 0,81 C4H7N3 97,0641 5,58 0,13
CH6N2O3 94,0379 2,06 0,62 C5H5O2 97,0289 5,56 0,53
C2H6O4 94,0266 2,41 0,82 C5H7NO 97,0528 5,93 0,35
C3H2N4 94,0280 4,80 0,09 C5H9N2 97,0767 6,31 0,17
C4H2N2O 94,0167 5,16 0,31 C6H9O 97,0653 6,67 0,39
C4H4N3 94,0406 5,53 0,13 C6H11N 97,0892 7,04 0,21
C5H2O2 94,0054 5,51 0,52 C7H13 97,1018 7,77 0,26
C5H4NO 94,0293 5,89 0,34 C8H 97,0078 8,66 0,33

98 C5H8O2 100,0524 5,61 0,53
C2H2N4O 98,0229 3,76 0,26 C5H10NO 100,0763 5,98 0,35
C3H2N2O2 98,0116 4,12 0,47 C5H12N2 100,1001 6,36 0,17
C3H4N3O 98,0355 4,49 0,28 C6H12O 100,0888 6,72 0,39
C3H6N4 98,0594 4,86 0,10 C6H14N 100,1127 7,09 0,22
C4H2O3 98,0003 4,47 0,68 C7H2N 100,0187 7,98 0,28
C4H4NO2 98,0242 4,85 0,49 C7H16 100,1252 7,82 0,26
C4H6N20 98,0480 5,22 0,31 C8H4 100,0313 8,71 0,33
C4H8N3 98,0719 5,60 0,13 101
C5H6O2 98,0368 5,58 0,53 CHN4O2 101,0100 2,70 0,43
C5H8NO 98,0606 5,95 0,35 C2HN2O3 100,9987 3,06 0,64
C5H10N2 98,0845 6,33 0,17 C2H3N3O2 101,0226 3,43 0,45
C6H10O 98,0732 6,68 0,39 C2H5N4O 101,0464 3,81 0,26
C6H12N 98,0970 7,06 0,21 C3HO4 100,9874 3,41 0,84
C7H14 98,1096 7,79 0,26 C3H3NO3 101,0113 3,79 0,65
C8H2 98,0157 8,68 0,33 C3H5N2O2 101,0351 4,16 0,47
99 C3H7N3O 101,0590 4,54 0,28
C2HN3O2 99,0069 3,40 0,44 C3H9N4 101,0829 4,91 0,10
C2H3N4O 99,0308 3,77 0,26 C4H5O3 101,0238 4,52 0,68
C3HNO3 98,9956 6,70 0,68 C4H7NO2 101,0477 4,89 0,50
C3H3N2O2 99,0195 4,13 0,47 C4H9N2O 101,0715 5,27 0,31
C3H5N3O 99,0433 4,51 0,28 C4H11N3 101,0954 5,64 0,13
C3H7N4 99,0672 4,88 0,10 C5H9O2 101,0603 5,63 0,53
C4H3O3 99,0082 4,49 0,68 C5H11NO 101,0841 6,00 0,35
C4H5NO2 99,0320 4,86 0,50 C5H13N2 101,1080 6,37 0,17
C4H7N2O 99,0559 5,24 0,31 C6HN2 101,0140 7,26 0,23
C4H9N3 99,0798 5,61 0,13 C6H13O 101,0967 6,73 0,39
C5H7O2 99,0446 5,59 0,53 C6H15N 101,1205 7,11 0,22
C5H9NO 99,0684 5,97 0,35 C7HO 101,0027 7,62 0,45
C5H11N2 99,0923 6,34 0,17 C7H3N 101,0266 7,99 0,28
C6H11O 99,0810 6,70 0,39 C8H5 101,0391 8,73 0,33
C6H13N 99,1049 7,07 0,21 102
C7HN 99,0109 7,96 0,28 CH2N4O2 102,0178 2,72 0,43
C7H15 99,1174 7,80 0,26 C2H2N2O3 102,0065 3,07 0,64
C8H3 99,0235 8,69 0,33 C2H4N3O2 102,0304 3,45 0,45
100 C2H6N4O 102,0542 3,82 0,26
C2H2N3O2 100,0147 3,42 0,45 C3H2O4 101,9953 3,43 0,84
C2H4N4O 100,0386 3,79 0,26 C3H4NO3 102,0191 3,81 0,66
C3H2NO3 100,0034 3,77 0,65 C3H6N2O2 102,0429 4,18 0,47
100,0273 4,15 0,47 C3H8N3O 102,0668 4,55 0,28
C3H6N3O 100,0511 4,52 0,28 C3H10N4 102,0907 4,93 0,10
C3H8N4 100,0750 4,90 0,10 C4H6O3 102,0317 4,54 0,68
C4H4O3 100,0160 4,50 0,68 C4H8NO2 102,0555 4,91 0,50
C4H6NO2 100,0399 4,88 0,50 C4H10N2O 102,0794 5,28 0,32
C4H8N2O 100,0637 5,25 0,31 C4H12N3 102,1032 5,66 0,13
C4H10N3 100,0876 5,63 0,13 C5H10O2 102,0681 5,64 0,53

C5H12NO 102,0919 6,02 0,35 C5H2N3 104,0249 6,58 0,19
C5H14N2 102,1158 6,39 0,17 C5H12O2 104,0837 5,67 0,53
C6H2N2 102,0218 7,28 0,23 C6H2NO 104,0136 6,94 0,41
C6H14O 102,1045 6,75 0,39 C6H4N2 104,0375 7,31 0,23

C7H2O 102,0106 7,64 0,45 C7H4O 104,0262 7,67 0,45
C7H4N 102,0344 8,01 0,28 C7H6N 104,0501 8,04 0,28
C8H6 102,0470 8,74 0,34 C8H8 104,0626 8,77 0,34
103 105
CHN3O3 103,0018 2,36 0,62 CHN2O4 104,9936 2,02 0,81
CH3N4O2 103,0257 2,73 0,43 CH3N3O3 105,0175 2,39 0,62
C2HNO4 102,9905 2,72 0,83 CH5N4O2 105,0413 2,77 0,43
C2H3N2O3 103,0144 3,09 0,64 C2H3NO4 105,0062 2,75 0,83
C2H5N3O2 103,0382 3,46 0,45 C2H5N2O3 105,0300 3,12 0,64
C2H7N4O 103,0621 3,84 0,26 C2H7N3O2 105,0539 3,50 0,45
C3H3O4 103,0031 3,45 0,84 C2H9N4O 105,0777 3,87 0,26
C3H5NO3 103,0269 3,82 0,66 C3H5O4 105,0187 3,48 0,84
C3H7N2O2 103,0508 4,20 0,47 C3H7NO3 105,0426 3,85 0,66
C3H9N3O 103,0746 4,57 0,29 C3H9N2O2 105,0664 4,23 0,47
C3H11N4 103,0985 4,94 0,10 C3H11N3O 105,0903 4,60 0,29
C4H7O3 103,0395 4,58 0,68 C4HN4 105,0202 5,86 0,15
C4H9NO3 103,0634 4,93 0,50 C4H9O3 105,0552 4,58 0,68
C4H11N2O 103,0872 5,30 0,32 C4H11NO2 105,0790 4,96 0,50
C4H13N3 103,1111 5,68 0,14 C5HN2O 105,0089 6,22 0,36
C5HN3 103,0171 6,56 0,18 C5H3N3 105,0328 6,60 0,19
C5H11O2 103,0759 5,66 0,53 C6HO2 104,9976 6,58 0,58
C5H13NO 103,0998 6,03 0,35 C6H3NO 105,0215 6,95 0,41
C6HNO 103,0058 6,92 0,40 C6H5N2 105,0453 7,33 0,23
C6H3N2 103,0297 7,30 0,23 C7H5O 105,0340 7,68 0,45
C7H3O 103,0184 7,65 0,45 C7H7N 105,0579 8,06 0,28
C7H5N 103,0422 8,03 0,28 C8H9 105,0705 8,79 0,34
C8H7 103,0548 8,76 0,34 106
104 CH2N2O4 106,0014 2,03 0,82
CH2N3O3 104,0096 2,37 0,62 CH4N3O3 106,0253 2,41 0,62
CH4N4O2 104,0335 2,75 0,43 CH6N4O2 106,0491 2,78 0,43
C2H2NO4 103,9983 2,73 0,83 C2H4NO4 106,0140 2,76 0,83
C2H4N2O3 104,0222 3,11 0,64 C2H6N2O3 106,0379 3,14 0,64
C2H6N3O2 104,0460 3,48 0,45 C2H8N3O2 106,0617 3,51 0,45
C2H8N4O 104,0699 3,85 0,26 C2H10N4O 106,0856 3,89 0,26
C3H4O4 104,0109 3,46 0,84 C3H6O4 106,0266 3,49 0,85
C3H6NO3 104,0348 3,84 0,66 C3H8NO3 106,0504 3,87 0,66
C3H8N2O2 104,0586 4,21 0,47 C3H10N2O 106,0743 4,24 0,47
2
C3H10N3O 104,0825 4,59 0,29 C4H2N4 106,0280 5,88 0,15
C3H12N4 104,1063 4,96 0,10 C4H10O3 106,0630 4,60 0,68
C4H8O3 104,0473 4,57 0,68 C5H2N2O 106,0167 6,24 0,36
C4H10NO2 104,0712 4,94 0,50 C5H4N3 106,0406 6,61 0,19
C4H12N2O 104,0950 5,32 0,32 C6H2O2 106,0054 6,59 0,58

C6H4NO 106,0293 6,97 0,41 C2H7NO4 109,0375 2,81 0,83
C6H6N2 106,0532 7,34 0,23 C3HN4O 109,0151 4,82 0,30
C7H6O 106,0419 7,70 0,46 C4HN2O2 109,0038 5,18 0,51
C7H8N 106,0657 8,07 0,28 C4H3N3O 109,0277 5,55 0,33
C8H10 106,0783 8,81 0,34 C4H5N4 109,0515 5,93 0,15
107 C5HO3 108,9925 5,54 0,73
CH3N2O4 107,0093 2,05 0,82 C5H3NO2 109,0164 5,91 0,55

CH5N303 107,0331 2,42 0,62 C5H5N2O 109,0402 6,29 0,37
CH7N4O2 107,0570 2,80 0,43 C5H7N3 109,0641 6,66 0,19
C2H5NO4 107,0218 2,78 0,83 C6H5O2 109,0289 6,64 0,59
C2H7N2O3 107,0457 3,15 0,64 C6H7NO 109,0528 7,02 0,41
C2H9N3O2 107,0695 3,53 0,45 C6H9N2 109,0767 7,39 0,24
C3H7O4 107,0344 3,51 0,85 C7H9O 109,0653 7,75 0,46
C3H9NO3 107,0583 3,89 0,66 C7H11N 109,0892 8,12 0,29
C4HN3O 107,0120 5,52 0,33 C8H13 109,1018 8,85 0,35
C4H3N4 107,0359 5,90 0,15 C9H 109,0078 9,74 0,42
C5HNO2 107,0007 5,88 0,54 110
C5H3N2O 107,0246 6,25 0,37 CH6N2O4 110,0328 2,10 0,82
C5H5N3 107,0484 6,63 0,19 C3H2N4O 110,0229 4,84 0,30
C6H3O2 107,0133 6,61 0,58 C4H2N2O2 110,0116 5,20 0,51
C6H5NO 107,0371 6,98 0,41 C4H4N3O 110,0355 5,57 0,33
C6H7N2 107,0610 7,36 0,23 C4H6N4 110,0594 5,94 0,15
C7H7O 107,0497 7,72 0,46 C5H2O3 110,0003 5,55 0,73
C7H9N 107,0736 8,09 0,29 C5H4NO2 110,0242 5,93 0,55
C8H11 107,0861 8,82 0,34 C5H6N2O 110,0480 6,30 0,37
108 C5H8N3 110,0719 6,68 0,19
CH4N2O4 108,0171 2,06 0,82 C6H6O2 110,0368 6,66 0,59
CH6N3O3 108,0410 2,44 0,62 C6H8NO 110,0606 7,03 0,41
CH8N4O2 108,0648 2,81 0,43 C6H10N2 110,0845 7,41 0,24
C2H6NO4 108,0297 2,80 0,83 C7H10O 110,0732 7,76 0,46
C2H8N2O3 108,0535 3,17 0,64 C7H12N 110,0970 8,14 0,29
C3H8O4 108,0422 3,53 0,85 C8H14 110,1096 8,87 0,35
C4H2N3O 108,0198 5,54 0,33 C9H2 110,0157 9,76 042
C4H4N4 108,0437 5,91 0,15 111
C5H2NO2 108,0085 5,90 0,54 C3HN3O2 111,0069 4,48 0,48
C5H4N2O 108,0324 6,27 0,37 C3H3N4O 111,0308 4,86 0,30
C5H6N3 108,0563 6,64 0,19 C4HNO3 110,9956 4,84 0,69
C6H4O2 108,0211 6,63 0,59 C4H3N2O2 111,0195 5,21 0,51
C6H6NO 108,0449 7,00 0,41 C4H5N3O 111,0433 5,59 0,33
C6H8N2 108,0688 7,38 0,24 C4H7N4 111,0672 5,96 0,15
C7H8O 108,0575 7,73 0,46 C5H3O3 111,0082 5,57 0,73
C7H10N 108,0814 8,11 0,29 C5H5NO2 111,0320 5,94 0,55
C8H12 108,0939 8,84 0,34 C5H7N2O 111,0559 6,32 0,37
109 C5H9N3 111,0798 6,69 0,19
CH5N2O4 109,0249 2,08 0,82 C6H7O2 111,0446 6,67 0,59
CH7N3O3 109,0488 2,45 0,62 C6H9NO 111,0684 7,05 0,41

C6H11N2 111,0923 7,42 0,24 C8H17 113,1331 8,92 0,35
C7H11O 111,0810 7,78 0,46 C9H5 113,0391 9,81 0,43
C7H13N 111,1049 8,15 0,29 114
C8HN 111,0109 9,04 0,36 C2H2N4O2 114,0178 3,80 0,46
C8H15 111,1174 8,89 0,35 C3H2N2O3 114,0065 4,15 0,67
C9H3 111,0235 9,77 0,43 C3H4N3O2 114,0304 4,53 0,48
112 C3H6N4O 114,0542 4,90 0,30
C3H2N3O2 112,0147 4,50 0,48 C4H2O4 113,9953 4,51 0,88
C3H4N4O 112,0386 4,87 0,30 C4H4NO3 114,0191 4,89 0,70
C4H2NO3 112,0034 4,85 0,70 C4H6N2O2 114,0429 5,26 0,51
C4H4N2O2 112,0273 5,23 0,51 C4H8N3O 114,0668 5,63 0,33

C4H6N3O 112,0511 5,60 0,33 C4H10N4 114,0907 6,01 0,15
C4H8N4 112,0750 5,98 0,55 C5H6O3 114,0317 5,60 0,73
C5H4O3 112,0160 5,58 0,73 C5H8NO2 114,0555 5,99 0,55
C5H6NO2 112,0399 5,96 0,55 C5H10N2O 114,0794 6,37 0,37
C5H8N2O 112,0637 6,33 0,37 C5H12N3 114,1032 6,74 0,20
C5H10N3 112,0876 6,71 0,19 C6H10O2 114,0681 6,72 0,59
C6H8O2 112,0524 6,69 0,59 C6H12NO 114,0919 7,10 0,42
C6H10NO 112,0763 7,06 0,41 C6H14N2 114,1158 7,47 0,24
C7H12O 112,0888 7,44 0,24 C7H2N2 114,0218 8,36 0,31
C7H14N 112,1127 8,17 0,29 C7H14O 114,1045 7,83 0,47
C8H2N 112,0187 9,06 0,36 C7H16N 114,1284 8,20 0,29
C8H16 112,1253 8,90 0,35 C8H2O 114,0106 8,72 0,53
C9H4 112,0313 9,79 0,43 C8H4N 114,0344 9,09 0,37
113 C8H18 114,1409 8,93 0,35
C2HN4O2 113,0100 3,78 0,46 C9H6 114,0470 9,82 0,43
C3HN2O3 112,9987 4,14 0,67 115
C3H3N3O2 113,0226 4,51 0,48 C2HN3O3 115,0018 3,44 0,65
C3H5N4O 113,0464 4,89 0,30 C2H3N4O2 115,0257 3,81 0,46
C4HO4 112,9874 4,50 0,88 C3HNO4 114,9905 3,80 0,86
C4H3NO3 113,0113 4,87 0,70 C3H3N2O3 115,0144 4,17 0,67
C4H5N2O2 113,0351 5,24 0,51 C3H5N3O2 115,0382 4,54 0,48
C4H7N3O 113,0590 5,62 0,33 C3H7N4O 115,0621 4,92 0,30
C4H9N4 113,0829 5,99 0,15 C4H3O4 115,0031 4,53 0,88
C5H5O3 113,0238 5,60 0,73 C4H5NO3 115,0269 4,90 0,70
C5H7NO2 113,0477 5,98 0,55 C4H7N2O2 115,0508 5,28 0,52
C5H9N2O 113,0715 6,35 0,37 C4H9N3O 115,0746 5,65 0,33
C5H11N3 113,0954 6,72 0,19 C4H11N4 115,0985 6,02 0,16
C6H9O2 113,0603 6,71 0,59 C5H7O3 115,0395 5,63 0,73
C6H11NO 113,0841 7,08 0,42 C5H9NO2 115,0634 6,01 0,55
C6H13N2 113,1080 7,46 0,24 C5H11N2O 115,0872 6,38 0,37
C7HN2 113,0140 8,34 0,31 C5H13N3 115,1111 6,76 0,20
C7H13O 113,0967 7,81 0,46 C6HN3 115,0171 7,64 0,25
C7H15N 113,1205 8,19 0,29 C6H11O2 115,0759 6,74 0,59
C8HO 113,0027 8,70 0,53 C6H13NO 115,0998 7,11 0,42
C8H3N 113,0266 9,07 0,36 C6H15N2 115,1236 7,49 0,24

C7HNO 115,0058 8,00 0,48 C5HN4 117,0202 6,95 0,21
C7H3N2 115,0297 8,38 0,31 C5H9O3 117,0552 5,66 0,73
C7H15O 115,1123 7,84 0,47 C5H11NO2 117,0790 6,04 0,55
C7H17N 115,1362 8,22 0,30 C5H13N2O 117,1029 6,41 0,38
C8H3O 115,0184 8,73 0,54 C5H15N3 117,1267 6,79 0,20
C8H5N 115,0422 9,11 0,37 C6HN2O 117,0089 7,30 0,43
C9H7 115,0548 9,84 0,43 C6H3N3 117,0328 7,68 0,26
116 C6H13O2 117,0916 6,77 0,60
C2H2N3O3 116,0096 3,46 0,65 C6H15NO 117,1154 7,14 0,42
C2H4N4O2 116,0335 3,83 0,46 C7HO2 116,9976 7,66 0,65
C3H2NO4 115,9983 3,81 0,86 C7H3NO 117,0215 8,03 0,48
C3H4N2O3 116,0222 4,19 0,67 C7H5N2 117,0453 8,41 0,31
C3H6N3O2 116,0460 4,56 0,49 C8H5O 117,0340 8,76 0,54
C3H8N4O 116,0699 4,94 0,30 C8H7N 117,0579 9,14 0,37
C4H4O4 116,0109 4,54 0,88 C9H9 117,0705 9,87 0,43

C4H6NO3 116,0348 4,92 0,70 118
C4H8N2O2 116,0586 5,29 0,52 C2H2N2O4 118,0014 3,11 0,84
C4H10N3O 116,0825 5,67 0,34 C2H4N3O3 118,0253 3,49 0,65
C4H12N4 116,1063 6,04 0,16 C2H6N4O2 118,0491 3,86 0,46
C5H8O3 116,0473 5,65 0,73 C3H4NO4 118,0140 3,84 0,86
C5H10NO2 116,0712 6,02 0,55 C3H6N2O3 118,0379 4,22 0,67
C5H12N2O 116,0950 6,40 0,37 C3H8N3O2 118,0617 4,59 0,49
C5H14N3 116,1189 6,77 0,20 C3H10N4O 118,0856 4,97 0,30
C6H2N3 116,0249 7,66 0,26 C4H6O4 118,0266 4,58 0,88
C6H12O2 116,0837 6,75 0,59 C4H8NO3 118,0504 4,95 0,70
C6H14NO 116,1076 7,13 0,42 C4H10N2O 118,0743 5,32 0,52
2
C6H16N2 116,1315 7,50 0,24 C4H12N3O 118,0981 5,70 0,34
C7H2NO 116,0136 8,02 0,48 C4H14N4 118,1220 6,07 0,16
C7H4N2 116,0375 8,39 0,31 C5H2N4 118,0280 6,96 0,21
C7H16O 116,1202 7,86 0,47 C5H10O3 118,0630 5,68 0,73
C8H4O 116,0262 8,75 0,54 C5H12NO2 118,0868 6,06 0,55
C8H6N 116,0501 9,12 0,37 C5H14N2O 118,1107 6,43 0,38
C9H8 116,0626 9,85 0,43 C6H2N2O 118,0167 7,32 0,43
117 C6H4N3 118,0406 7,69 0,26
C2HN2O4 116,9936 3,10 0,84 C6H14O2 118,0994 6,79 0,60
C2H3N3O3 117,0175 3,47 0,65 C7H2O2 118,0054 7,67 0,65
C2H5N4O2 117,0413 3,85 0,46 C7H4NO 118,0293 8,05 0,48
C3H3NO4 117,0062 3,83 0,86 C7H6N2 118,0532 8,42 0,31
C3H5N2O3 117,0300 4,20 0,67 C8H6O 118,0419 8,78 0,54
C3H7N3O2 117,0539 4,58 0,49 C8H8N 118,0657 9,15 0,37
C3H9N4O 117,0777 4,95 0,30 C9H10 118,0783 9,89 0,44
C4H5O4 117,0187 4,56 0,88 119
C4H7NO3 117,0426 4,93 0,70 C2H3N2O4 119,0093 3,13 0,84
C4H9N2O2 117,0664 5,31 0,52 C2H5N3O3 119,0331 3,50 0,65
C4H11N3O 117,0903 5,68 0,34 C2H7N4O2 119,0570 3,88 0,46
C4H13N4 117,1142 6,06 0,16 C3H5NO4 119,0218 3,86 0,86

C3H7N2O3 119,0457 4,23 0,67 C2H9N4O2 121,0726 3,91 0,46
C3H9N3O2 119,0695 4,61 0,49 C3H7NO4 121,0375 3,89 0,86
C3H11N4O 119,0934 4,98 0,30 C3H9N2O3 121,0614 4,27 0,67
C4H7O4 119,0344 4,59 0,88 C3H11N3O 121,0852 4,64 0,49
2
C4H9NO3 119,0583 4,97 0,70 C4HN4O 121,0151 5,90 0,35
C4H11N2O2 119,0821 5,34 0,52 C4H9O4 121,0501 4,62 0,89
C4H13N3O 119,1060 5,71 0,34 C4H11NO3 121,0739 5,00 0,70
C5HN3O 119,0120 6,60 0,39 C5HN2O2 121,0038 6,26 0,57
C5H3N4 119,0359 6,98 0,21 C5H3N3O 121,0277 6,64 0,39
C5H11O3 119,0708 5,70 0,73 C5H5N4 121,0515 7,01 0,21
C5H13NO2 119,0947 6,07 0,56 C6HO3 120,9925 6,62 0,79
C6HNO2 119,0007 6,96 0,61 C6H3NO2 121,0164 6,99 0,61
C6H3N2O 119,0246 7,33 0,43 C6H5N2O 121,0402 7,37 0,44
C6H5N3 119,0484 7,71 0,26 C6H7N3 121,0641 7,74 0,26
C7H3O2 119,0133 7,69 0,66 C7H5O2 121,0289 7,72 0,66
C7H5NO 119,0371 8,07 0,48 C7H7NO 121,0528 8,10 0,49
C7H7N2 119,0610 8,44 0,31 C7H9N2 121,0767 8,47 0,32

C8H7O 119,0497 8,80 0,54 C8H9O 121,0653 8,83 0,54
C8H9N 119,0736 9,17 0,37 C8H11N 121,0892 9,20 0,38
C9H11 119,0861 9,90 0,44 C9H13 121,1018 9,93 0,44
120 C10H 121,0078 10,82 0,53
C2H4N2O4 120,0171 3,15 0,84 122
C2H6N3O3 120,0410 3,52 0,65 C2H6N2O4 122,0328 3,18 0,84
C2H8N4O2 120,0648 3,89 0,46 C2H8N3O3 122,0566 3,55 0,65
C3H6NO4 120,0297 3,88 0,86 C2H10N4O 122,0805 3,93 0,46
2
C3H8N2O3 120,0535 4,25 0,67 C3H8NO4 122,0453 3,91 0,86
C3H10N3O2 120,0774 4,62 0,49 C3H10N2O 122,0692 4,28 0,67
3
C3H12N4O 120,1012 5,00 0,31 C4H2N4O 122,0229 5,92 0,35
C4H8O4 120,0422 4,61 0,88 C4H10O4 122,0579 4,64 0,89
C4H10NO3 120,0661 4,98 0,70 C5H2N2O2 122,0116 6,28 0,57
C4H12N2O2 120,0899 5,36 0,52 C5H4N3O 122,0355 6,65 0,39
C5H2N3O 120,0198 6,62 0,39 C5H6N4 122,0594 7,03 0,21
C5H4N4 120,0437 6,99 0,21 C6H2O3 122,0003 6,63 0,79
C5H12O3 120,0786 5,71 0,74 C6H4NO2 122,0242 7,01 0,61
C6H2NO2 120,0085 6,98 0,61 C6H6N2O 122,0480 7,38 0,44
C6H4N2O 120,0324 7,35 0,43 C6H8N3 122,0719 7,76 0,26
C6H6N3 120,0563 7,72 0,26 C7H6O2 122,0368 7,74 0,66
C7H4O2 120,0211 7,71 0,66 C7H8NO 122,0606 8,11 0,49
C7H6NO 120,0449 8,08 0,49 C7H10N2 122,0845 8,49 0,32
C7H8N2 120,0688 8,46 0,32 C8H12N 122,0970 9,22 0,38
C8H8O 120,0575 8,81 0,54 C9H14 122,1096 9,95 0,44
C9H10N 120,0814 9,19 0,37 C10H2 122,0157 10,84 0,53
C9H12 120,0939 9,92 0,44 123
121 C2H7N2O4 123,0406 3,19 0,84
C2H5N2O4 121,0249 3,16 0,84 C2H9N3O3 123,0644 3,57 0,65
C2H7N3O3 121,0488 3,54 0,65 C3H9NO4 123,0532 3,92 0,86

C4HN3O2 123,0069 5,56 0,53 C5H7N3O 125,0590 6,70 0,39
C4H3N4O 123,0308 5,94 0,35 C5H9N4 125,0829 7,07 0,22
C5HNO3 122,9956 5,92 0,75 C6H5O3 125,0238 6,68 0,79
C5H3N2O2 123,0195 6,29 0,57 C6H7NO2 125,0477 7,06 0,61
C5H5N3O 123,0433 6,67 0,39 C6H9N2O 125,0715 7,43 0,44
C5H7N4 123,0672 7,04 0,22 C6H11N3 125,0954 7,80 0,27
C6H3O3 123,0082 6,65 0,79 C7H9O2 125,0603 7,79 0,66
C6H5NO2 123,0320 7,02 0,61 C7H11NO 125,0841 8,16 0,49
C6H7N2O 123,0559 7,40 0,44 C7H13N2 125,1080 8,54 0,32
C6H9N3 123,0798 7,77 0,26 C8HN2 125,0140 9,42 0,40
C7H7O2 123,0446 7,75 0,66 C8H13O 125,0967 8,89 0,55
C7H9NO 123,0684 8,13 0,49 C8H15N 125,1205 9,27 0,38
C7H11N2 123,0923 8,50 0,32 C9HO 125,0027 9,78 0,63
C8H11O 123,0810 8,86 0,55 C9H3N 125,0266 10,16 0,46
C8H13N 123,1049 9,23 0,38 C9H17 125,1331 10,00 0,45
C9HN 123,0109 10,12 0,46 C10H5 125,0391 10,89 0,53
C9H15 123,1174 9,97 0,44 126
C10H3 123,0235 10,85 0,53 C3H2N4O2 126,0178 4,88 0,50
124 C4H2N2O3 126,0065 5,24 0,71

C2H8N2O4 124,0484 3,21 0,84 C4H4N3O2 126,0304 5,61 0,53
C4H2N3O2 124,0147 5,58 0,53 C4H6N4O 126,0542 5,98 0,35
C4H4N4O 124,0386 5,95 0,35 C5H2O4 125,9953 5,59 0,93
C5H2NO3 124,0034 5,93 0,75 C5H4NO3 126,0191 5,97 0,75
C5H4N2O2 124,0273 6,31 0,57 C5H6N2O2 126,0429 6,34 0,57
C5H6N3O 124,0511 6,68 0,39 C5H8N3O 126,0668 6,72 0,35
C5H8N4 124,0750 7,06 0,22 C5H10N4 126,0907 7,09 0,22
C6H4O3 124,0160 6,67 0,79 C6H6O3 126,0317 6,70 0,79
C6H6NO2 124,0399 7,04 0,61 C6H8NO2 126,0555 7,07 0,62
C6H8N2O 124,0637 7,41 0,44 C6H10N2O 126,0794 7,45 0,44
C6H10N3 124,0876 7,79 0,27 C6H12N3 126,1032 7,82 0,27
C7H8O2 124,0524 7,77 0,66 C7H10O2 126,0681 7,80 0,66
C7H10NO 124,0763 8,15 0,49 C7H12NO 126,0919 8,18 0,49
C7H12N2 124,1001 8,52 0,32 C7H14N2 126,1158 8,55 0,32
C8H12O 124,0888 8,88 0,55 C8H2N2 126,0218 9,44 0,40
C8H14N 124,1127 9,25 0,38 C8H14O 126,1045 8,91 0,55
C9H2N 124,0187 10,14 0,46 C8H16N 126,1284 9,28 0,38
C9H16 124,1253 9,98 0,45 C9H2O 126,0106 9,80 0,63
C10H4 124,0313 10,87 0,53 C9H4N 126,0344 10,17 0,46
125 C9H18 126,1409 10,01 0,45
C3HN4O2 125,0100 4,86 0,50 C10H6 126,0470 10,90 0,54
C4HN2O3 124,9987 5,22 0,71 127
C4H3N3O2 125,0226 5,59 0,53 C3HN3O3 127,0018 4,52 0,68
C4H5N4O 125,0464 5,97 0,35 C3H3N4O2 127,0257 4,89 0,50
C5HO4 124,9874 5,58 0,93 C4HNO4 127,9905 4,88 0,90
C5H3NO3 125,0113 5,95 0,75 C4H3N2O3 127,0144 5,25 0,71
C5H5N2O2 125,0351 6,32 0,57 C4H5N3O2 127,0382 5,63 0,53

C4H7N4O 127,0621 6,00 0,35 C9H4O 128,0262 9,83 0,63
C5H3O4 127,0031 5,61 0,93 C9H6N 128,0501 10,20 0,45
C5H5NO3 127,0269 5,98 0,75 C9H20 128,1566 10,05 0,47
C5H7N2O2 127,0508 6,36 0,57 C10H8 128,0626 10,94 0,54
C5H9N3O 127,0746 6,73 0,40 129
C5H11N4 127,0985 7,11 0,22 C3HN2O4 128,9936 4,18 0,87
C6H7O3 127,0395 6,71 0,79 C3H3N3O3 129,0175 4,55 0,69
C6H9NO2 127,0634 7,09 0,62 C3H5N4O2 129,0413 4,93 0,50
C6H11N2O 127,0872 7,46 0,44 C4H3NO4 129,0062 4,91 0,90
C6H13N3 127,1111 7,84 0,27 C4H5N2O3 129,0300 5,28 0,72
C7HN3 127,0171 8,73 0,34 C4H7N3O2 129,0539 5,66 0,54
C7H11O2 127,0759 7,82 0,67 C4H9N4O 129,0777 6,03 0,36
C7H13NO 127,0998 8,19 0,49 C5H5O4 129,0187 5,64 0,93
C7H15N2 127,1236 8,57 0,32 C5H7NO3 129,0426 6,01 0,75
C8HNO 127,0058 9,08 0,57 C5H9N2O2 129,0664 6,39 0,57
C8H3N2 127,0297 9,46 0,40 C5H11N3O 129,0903 6,76 0,40
C8H15O 127,1123 8,92 0,55 C5H13N4 129,1142 7,14 0,22
C8H17N 127,1362 9,30 0,38 C6H9O3 129,0552 6,75 0,79
C9H3O 127,0340 9,81 0,63 C6H11NO2 129,0790 7,12 0,62
C9H5N 127,0579 10,19 0,47 C6H13N2O 129,1029 7,49 0,44
C9H19 127,1488 10,03 0,45 C6H15N3 129,1267 7,87 0,27
C10H7 127,0548 10,92 0,54 C7HN2O 129,0089 8,38 0,51
128 C7H3N3 129,0328 8,76 0,34

C3H2N3O3 128,0096 4,54 0,68 C7H13O2 129,0916 7,85 0,67
C3H4N4O2 128,0335 4,91 0,50 C7H15NO 129,1154 8,23 0,50
C4H2NO4 127,9983 4,89 0.90 C7H17N2 129,1393 8,60 0,33
C4H4N2O3 128,0222 5,27 0,72 C8HO2 128,9976 8,74 0,74
C4H6N3O2 128,0460 5,64 0,53 C8H3NO 129,0215 9,11 0,57
C4H8N4O 128,0699 6,02 0,36 C8H5N2 129,0453 9,49 0,40
C5H4O4 128,0109 5,62 0,93 C8H17O 129,1280 8,96 0,55
C5H6NO3 128,0348 6,00 0,75 C8H19N 129,1519 9,33 0,39
C5H8N2O2 128,0586 6,37 0,57 C9H5O 129,0340 9,85 0,63
C5H10N3O 128,0825 6,75 0,40 C9H7N 129,0579 10,22 0,47
C5H12N4 128,1063 7,12 0,22 C10H9 129,0705 10,95 0,54
C6H8O3 128,0473 6,73 0,79 130
C6H10NO2 128,0712 7,10 0,62 C3H2N2O4 130,0014 4,19 0,87
C6H12N2O 128,0950 7,48 0,44 C3H4N3O3 130,0253 4,57 0,69
C6H14N3 128,1189 7,85 0,27 C3H6N4O2 130,0491 4,94 0,50
C7H2N3 128,0249 8,74 0,34 C4H4NO4 130,0140 4,92 0,90
C7H12O2 128,0837 7,83 0,67 C4H6N2O3 130,0379 5,30 0,72
C7H14NO 128,1076 8,21 0,50 C4H8N3O2 130,0617 5,67 0,54
C7H16N2 128,1315 8,58 0,33 C4H10N4O 130,0856 6,05 0,36
C8H2NO 128,0136 9,10 0,57 C5H6O4 130,0266 5,66 0,93
C8H4N2 128,0375 9,47 0,40 C5H8NO3 130,0504 6,03 0,75
C8H16O 128,1202 8,94 0,55 C5H10N2O2 130,0743 6,40 0,58
C8H18N 128,1440 9,31 0,39 C5H12N3O 130,0981 6,68 0,40

C5H14N4 130,1220 7,15 0,22 C9H9N 131,0736 10,25 0,47
C6H2N4 130,0280 8,04 0,29 C10H11 131,0861 10,98 0,54
C6H10O3 130,0603 6,76 0,79 132
C6H12NO2 130,0868 7,14 0,62 C3H4N2O4 132,0171 4,23 0,87
C6H14N2O 130,1107 7,51 0,45 C3H6N3O3 132,0410 4,60 0,69
C6H16N3 130,1346 7,88 0,27 C3H8N4O2 132,0648 4,97 0,50
C7H2N2O 130,0167 8,40 0,51 C4H6NO4 132,0297 4,96 0,90
C7H4N3 130,0406 8,77 0,34 C4H8N2O3 132,0535 5,33 0,72
C7H14O2 130,0994 7,87 0,67 C4H10N3O 132,0774 5,71 0,54
2
C7H16NO 130,1233 8,24 0,50 C4H12N40 132,1012 6,08 0,36
C7H18N2 130,1471 8,62 0,33 C5H8O4 132,0422 5,69 0,93
C8H2O2 130,0054 8,76 0,74 C5H10NO3 132,0661 6,06 0,76
C8H4NO 130,0293 9,13 0,57 C5H12N2O 132,0899 6,44 0,58
2
C8H6N2 130,0532 9,50 0,40 C5H14N3O 132,1138 6,81 0,40
C8H18O 130,1358 8,97 0,56 C5H16N4 132,1377 7,19 0,23
C9H6O 130,0419 9,86 0,63 C6H2N3O 132,0198 7,70 0,46
C9H8N 130,0657 10,24 0,47 C6H4N4 132,0437 8,07 0,29
C10H10 130,0783 10,97 0,54 C6H12O3 132,0786 6,97 0,80
131 C6H14NO2 132,1025 7,17 0,62
C3H3N2O4 131,0093 4,21 0,87 C6H16N2O 132,1264 7,54 0,45
C3H5N3O3 131,0331 4,58 0,69 C7H2NO2 132,0085 8,06 0,68
C3H7N4O2 131,0570 4,96 0,50 C7H4N2O 132,0324 8,43 0,51
C4H5NO4 131,0218 4,94 0,90 C7H6N3 132,0563 8,81 0,34
C4H7N2O3 131,0457 5,32 0,72 C7H16O2 132,1151 7,90 0,67
C4H9N3O2 131, 695 5,69 0,54 C8H4O2 132,0211 8,79 0,74

C4H11N4O 131,0934 6,06 0,36 C8H6NO 132,0449 9,16 0,57
C5H7O4 131,0344 5,67 0,93 C8H8N2 132,0688 9,54 0,41
C5H9NO3 131,0583 6,05 0,75 C9H8O 132,0575 9,89 0,64
C5H11N2O2 131,0821 6,42 0,58 C9H10N 132,0814 10,27 0,47
C5H13N3O 131,1060 6,80 0,40 C10H12 132,0939 11,00 0,55
C5H15N4 131,1298 7,17 0,22 133
C6HN3O 131,0120 7,68 0,46 C3H5N2O4 133,0249 4,24 0,87
C6H3N4 131,0359 8,06 0,29 C3H7N3O3 133,0488 4,62 0,69
C6H11O3 131,0708 6,78 0,80 C3H9N4O2 133,0726 4,99 0,51
C6H13NO2 131,0947 7,15 0,62 C4H7NO4 133,0375 4,97 0,90
C6H15N2O 131,1185 7,53 0,45 C4H9N2O3 133,0614 5,35 0,72
C6H17N3 131,1424 7,90 0,27 C4H11N3O 133,0852 5,72 0,54
2
C7HNO2 131,0007 8,04 0,68 C4H13N4O 133,1091 6,10 0,36
C7H3N2O 131,0246 8,41 0,51 C5HN4O 133,0151 6,98 0,41
C7H5N3 131,0484 8,79 0,34 C5H9O4 133,0501 5,70 0,94
C7H15O2 131,1072 7,88 0,67 C5H11NO3 133,0739 6,08 0,76
C7H17NO 131,1311 8,26 0,50 C5H13N2O 133,0978 6,45 0,58
2
C8H3O2 131,0133 8,77 0,74 C5H15N3O 133,1216 6,83 0,40
C8H5NO 131,0371 9,15 0,57 C6HN2O2 133,0038 7,34 0,63
C8H7N2 131,0610 9,52 0,41 C6H3N3O 133,0277 7,72 0,46
C9H7O 131,0497 9,88 0,64 C6H5N4 133,0515 8,09 0,29

C6H13O3 133,0865 6,81 0,80 C4H13N3O 135,1009 5,75 0,54
2
C6H15NO2 133,1103 7,18 0,62 C5HN3O2 135,0069 6,64 0,59
C7HO3 132,9925 7,70 0,86 C5H3N4O 135,0308 7,02 0,41
C7H3NO2 133,0164 8,07 0,69 C5H11O4 135,0657 5,74 0,94
C7H5N2O 133,0402 8,45 0,51 C5H13NO3 135,0896 6,11 0,76
C7H7N3 133,0641 8,82 0,35 C6HNO3 134,9956 7,00 0,81
C8H5O2 133,0289 8,80 0,74 C6H3N2O2 135,0195 7,37 0,64
C8H7NO 133,0528 9,18 0,57 C6H5N3O 135,0433 7,75 0,46
C8H9N2 133,0767 9,55 0,41 C6H7N4 135,0672 8,12 0,29
C9H9O 133,0653 9,91 0,64 C7H3O3 135,0082 7,73 0,86
C9H11N 133,0892 10,28 0,48 C7H5NO2 135,0320 8,10 0,69
C10H13 133,1018 11,01 0,55 C7H7N2O 135,0559 8,48 0,52
C11H 133,0078 11,90 0,64 C7H9N3 135,0798 8,85 0,35
134 C8H7O2 135,0446 8,84 0,74
C3H6N2O4 134,0328 4,26 0,87 C8H9NO 135,0684 9,21 0,58
C3H8N3O3 134,0566 4,63 0,69 C8H11N2 135,0923 9,58 0,41
C3H10N4O2 134,0805 5,01 0,51 C9H11O 135,0810 9,94 0,64
C4H8NO4 134,0453 4,99 0,90 C9H13N 135,1049 10,32 0,48
C4H10N2O3 134,0692 5,36 0,72 C10HN 135,0109 11,20 0,57
C4H12N3O2 134,0930 5,74 0,54 C10H15 135,1174 11,05 0,55
C4H14N4O 134,1169 6,11 0,36 C11H3 135,0235 11,94 0,65
C5H2N4O 134,0229 7,00 0,41 136
C5H10O4 134,0579 5,72 0,94 C3H8N2O4 136,0484 4,29 0,87
C5H12NO3 134,0817 6,09 0,76 C3H10N3O 136,0723 4,66 0,69
3
C5H14N2O2 134,1056 6,47 0,58 C3H12N4O 136,0961 5,04 0,51

2
C6H2N2O2 134,0116 7,36 0,64 C4H10NO4 136,0610 5,02 0,90
C6H4N3O 134,0355 7,73 0,46 C4H12N2O 136,0848 5,40 0,72
3
C6H6N4 134,0594 8,11 0,29 C5H2N3O2 136,0147 6,66 0,59
C6H14O3 134,0943 6,83 0,80 C5H4N4O 136,0386 7,03 0,42
C7H2O3 134,0003 7,71 0,86 C5H12O4 136,0735 5,75 0,94
C7H4NO2 134,0242 8,09 0,69 C6H2NO3 136,0034 7,01 0,81
C7H6N2O 134,0480 8,46 0,52 C6H4N2O2 136,0273 7,39 0,64
C7H8N3 134,0719 8,84 0,35 C6H6N3O 136,0511 7,76 0,46
C8H6O2 134,0368 8,82 0,74 C6H8N4 136,0750 8,14 0,29
C8H8NO 134,0606 9,19 0,58 C7H4O3 136,0160 7,75 0,86
C8H10N2 134,0845 9,57 0,41 C7H6NO2 136,0399 8,12 0,69
C9H10O 134,0732 9,93 0,64 C7H8N2O 136,0637 8,49 0,52
C9H12N 134,0970 10,30 0,48 C7H10N3 136,0876 8,87 0,35
C10H14 134,1096 11,03 0,55 C8H8O2 136,0524 8,85 0,75
C11H2 134,0157 11,92 0,65 C8H10NO 136,0763 9,23 0,58
135 C8H12N2 136,1001 9,60 0,41
C3H7N2O4 135,0406 4,27 0,87 C9H12O 136,0888 9,96 0,64
C3H9N3O3 135,0644 4,65 0,69 C9H14N 136,1127 10,33 0,48
C3H11N4O2 135,0883 5,02 0,51 C10H2N 136,0187 11,22 0,57
C4H9NO4 135,0532 5,00 0,90 C10H16 136,1253 11,06 0,55
C4H11N2O3 135,0770 5,38 0,72 C11H4 136,0313 11,95 0,65

137 C9H14O 138,1045 9,99 0,65
C3H9N2O4 137,0563 4,31 0,88 C9H16N 138,1284 10,36 0,48
C3H11N3O3 137,0801 4,68 0,69 C10H2O 138,0106 10,88 0,73
C4HN4O2 137,0100 5,94 0,55 C10H4N 138,0344 11,25 0,57
C4H11NO4 137,0688 5,04 0,90 C10H18 138,1409 11,09 0,56
C5HN2O3 136,9987 6,30 0,77 C11H6 138,0470 11,98 0,65
C5H3N3O2 137,0226 6,67 0,59 139
C5H5N4O 137,0464 7,05 0,42 C4HN3O3 139,0018 5,60 0,73
C6HO4 136,9874 6,66 0,99 C4H3N4O2 139,0257 5,97 0,55
C6H3NO3 137,0113 7,03 0,81 C5HNO4 138,9905 5,96 0,95
C6H5N2O2 137,0351 7,41 0,64 C5H3N2O3 139,0144 6,33 0,77
C6H7N3O 137,0590 7,78 0,47 C5H5N3O2 139,0382 6,71 0,59
C6H9N4 137,0829 8,15 0,29 C5H7N4O 139,0621 7,08 0,42
C7H5O3 137,0238 7,76 0,86 C6H3O4 139,0031 6,69 0,99
C7H7NO2 137,0477 8,14 0,69 C6H5NO3 139,0269 7,06 0,82
C7H9N2O 137,0715 8,51 0,52 C6H7N2O2 139,0508 7,44 0,64
C7H11N3 137,0954 8,89 0,35 C6H9N3O 139,0746 7,81 0,47
C8H9O2 137,0603 8,87 0,75 C6H11N4 139,0985 8,19 0,30
C8H11NO 137,0841 9,24 0,58 C7H7O3 139,0395 7,79 0,86
C8H13N2 137,1080 9,62 0,41 C7H9NO2 139,0634 8,17 0,69
C9HN2 137,0140 10,50 0,50 C7H11N2O 139,0872 8,54 0,52
C9H13O 137,0967 9,97 0,65 C7H13N3 139,1111 8,92 0,35
C9H15N 137,1205 10,35 0,48 C8H11O2 139,0759 8,90 0,75
C10HO 137,0027 10,86 0,73 C8H13NO 139,0998 9,27 0,58
C10H3N 137,0266 11,24 0,57 C8H15N2 139,1236 9,65 0,42
C10H17 137,1331 11,08 0,56 C9HNO 139,0058 10,16 0,66
C11H5 137,0391 11,97 0,65 C9H3N2 139,0297 10,54 0,50

138 C9H15O 139,1123 10,01 0,65
C3H10N2O4 138,0641 4,32 0,88 C9H17N 139,1362 10,38 0,49
C4H2N4O2 138,0178 5,96 0,55 C10H3O 139,0184 10,89 0,74
C5H2N2O3 138,0065 6,32 0,77 C10H5N 139,0422 11,27 0,58
C5H4N3O2 138,0304 6,69 0,59 C10H19 139,1488 11,11 0,56
C5H6N4O 138,0542 7,06 0,42 C11H7 139,0548 12,00 0,66
C6H2O4 137,9953 6,67 0,99 140
C6H4NO3 138,0191 7,05 0,81 C4H2N3O3 140,0096 5,62 0,73
C6H6N2O2 138,0429 7,42 0,64 C4H4N4O2 140,0335 5,99 0,55
C6H8N3O 138,0668 7,80 0,47 C5H2NO4 139,9983 5,97 0,95
C6H10N4 138,0907 8,17 0,30 C5H4N2O3 140,0222 6,35 0,77
C7H6O3 138,0317 7,78 0,86 C5H6N3O2 140,0460 6,72 0,60
C7H8NO2 138,0555 8,15 0,69 C5H8N4O 140,0699 7,10 0,42
C7H10N2O 138,0794 8,53 0,52 C6H4O4 140,0109 6,70 0,99
C7H12N3 138,1032 8,90 0,35 C6H6NO3 140,0348 7,08 0,82
C8H10O2 138,0681 8,88 0,75 C6H8N2O2 140,0586 7,45 0,64
C8H12NO 138,0919 9,26 0,58 C6H10N3O 140,0825 7,83 0,47
C8H14N2 138,1158 9,63 0,42 C6H12N4 140,1063 8,20 0,30
C9H2N2 138,0218 10,52 0,50 C7H8O3 140,0473 7,81 0,87

C7H10NO2 140,0712 8,18 0,69 C11H9 141,0705 12,03 0,66
C7H12N2O 140,0950 8,56 0,52 142
C7H14N3 140,1189 8,93 0,36 C4H2N2O4 142,0014 5,27 0,92
C8H2N3 140,0249 9,82 0,43 C4H4N3O3 142,0253 5,65 0,74
C8H12O2 140,0837 8,92 0,75 C4H6N4O2 142,0491 6,02 0,56
C8H14NO 140,1076 9,29 0,58 C5H4NO4 142,0140 6,01 0,95
C8H16N2 140,1315 9,66 0,42 C5H6N2O3 142,0379 6,38 0,77
C9H2NO 140,0136 10,18 0,67 C5H8N3O2 142,0617 6,75 0,60
C9H4N2 140,0375 10,55 0,50 C5H10N4O 142,0856 7,13 0,42
C9H16O 140,1202 10,02 0,65 C6H6O4 142,0266 6,74 0,99
C9H18N 140,1440 10,40 0,49 C6H8NO3 142,0504 7,11 0,82
C10H4O 140,0262 10,91 0,74 C6H10N2O 142,0743 7,49 0,64
2
C10H6N 140,0501 11,28 0,58 C6H12N3O 142,0981 7,86 0,47
C10H20 140,1566 11,13 0,56 C6H14N4 142,1220 8,23 0,30
C11H8 140,0626 12,02 0,66 C7H2N4 142,0280 9,10 0,37
141 C7H10O3 142,0630 7,84 0,87
C4HN2O4 140,9936 5,26 0,92 C7H12NO2 142,0868 8,22 0,70
C4H3N3O3 141,0175 5,63 0,73 C7H14N2O 142,1107 8,59 0,53
C4H5N4O2 141,0413 6,01 0,56 C7H16N3 142,1346 8,97 0,36
C5H3NO4 141,0062 5,99 0,95 C8H2N2O 142,0167 9,48 0,60
C5H5N2O3 141,0300 6,36 0,77 C8H4N3 142,0406 9,85 0,44
C5H7N3O2 141,0539 6,74 0,60 C8H14O2 142,0994 8,95 0,75
C5H9N4O 141,0777 7,11 0,42 C8H16NO 142,1233 9,32 0,59
C6H5O4 141,0187 6,72 0,99 C8H18N2 142,1471 9,70 0,42
C6H7NO3 141,0426 7,09 0,82 C9H2O2 142,0054 9,84 0,83
C6H9N2O2 141,0664 7,47 0,64 C9H4NO 142,0293 10,21 0,67
C6H11N3O 141,0903 7,84 0,47 C9H6N2 142,0532 10,58 0,51
C6H13N4 141,1142 8,22 0,30 C9H18O 142,1358 10,05 0,65
C7HN4 141,0202 9,11 0,37 C9H20N 142,1597 10,43 0,49
C7H9O3 141,0552 7,83 0,87 C10H6O 142,0419 10,94 0,74

C7H11NO2 141,0790 8,20 0,70 C10H8N 142,0657 11,32 0,58
C7H13N2O 141,1029 8,57 0,53 C10H22 142,1722 11,16 0,56
C7H15N3 141,1267 8,95 0,36 C11H10 142,0783 12,05 0,66
C8HN2O 141,0089 9,46 0,60 143
C8H3N3 141,0328 9,84 0,44 C4H3N2O4 143,0093 5,29 0,92
C8H13O2 141,0916 8,93 0,75 C4H5N3O3 143,0331 5,66 0,74
C8H15NO 141,1154 9,31 0,59 C4H7N4O2 143,0570 6,04 0,56
C8H17N2 141,1393 9,68 0,42 C5H5NO4 143,0218 6,02 0,95
C9HO2 140,9976 9,82 0,83 C5H7N2O3 143,0457 6,40 0,78
C9H3NO 141,0215 10,19 0,67 C5H9N3O2 143,0695 6,77 0,60
C9H5N2 141,0453 10,57 0,50 C5H11N4O 143,0934 7,14 0,42
C9H17O 141,1280 10,04 0,65 C6H7O4 143,0344 6,75 0,99
C9H19N 141,1519 10,41 0,49 C6H9NO3 143,0583 7,13 0,82
C10H5O 141,0340 10,93 0,74 C6H11N2O 143,0821 7,50 0,65
2
C10H7N 141,0579 11,30 0,58 C6H13N3O 143,1060 7,88 0,47
C10H21 141,1644 11,14 0,56 C6H15N4 143,1298 8,25 0,30

C7HN3O 143,0120 8,76 0,54 C9H6NO 144,0449 10,24 0,67
C7H3N4 143,0359 9,14 0,37 C9H8N2 144,0688 10,62 0,51
C7H11O3 143,0708 7,86 0,87 C9H20O 144,1515 10,09 0,66
C7H13NO2 143,0947 8,23 0,70 C10H8O 144,0575 10,97 0,74
C7H15N2O 143,1185 8,61 0,53 C10H10N 144,0814 11,35 0,58
C7H17N3 143,1424 8,98 0,36 C11H12 144,0939 12,08 0,67
C8HNO2 143,0007 9,12 0,77 145
C8H3N2O 143,0246 9,50 0,60 C4H5N2O4 145,0249 5,32 0,92
C8H5N3 143,0484 9,87 0,44 C4H7N3O3 145,0488 5,70 0,74
C8H15O2 143,1072 8,96 0,76 C4H9N4O2 145,0726 6,07 0,56
C8H17NO 143,1311 9,34 0,59 C5H7NO4 145,0375 6,05 0,96
C8H19N2 143,1549 9,71 0,42 C5H9N2O3 145,0614 6,43 0,78
C9H3O2 143,0133 9,85 0,83 C5H11N3O 145,0852 6,80 0,60
2
C9H5NO 143,0371 10,23 0,67 C5H13N4O 145,1091 7,18 0,43
C9H7N2 143,0610 10,60 0,51 C6HN4O 145,0151 8,07 0,49
C9H19O 143,1436 10,07 0,65 C6H9O4 145,0501 6,78 1,00
C9H21N 143,1675 10,44 0,49 C6H11NO3 145,0739 7,16 0,82
C10H7O 143,0497 10,96 0,74 C6H13N2O 145,0978 7,53 0,65
2
C10H9N 143,0736 11,33 0,58 C6H15N3O 145,1216 7,91 0,48
C11H11 143,0861 12,06 0,66 C6H17N4 145,1455 8,28 0,31
144 C7HN2O2 145,0038 8,42 0,71
C4H4N2O4 144,0171 5,31 0,92 C7H3N3O 145,0277 8,80 0,54
C4H6N3O3 144,0410 5,68 0,74 C7H5N4 145,0515 9,17 0,38
C4H8N4O2 144,0648 6,05 0,56 C7H13O3 145,0865 7,89 0,87
C5H6NO4 144,0297 6,04 0,95 C7H15NO2 145,1103 8,26 0,70
C5H8N2O3 144,0535 6,41 0,78 C7H17N2O 145,1342 8,64 0,53
C5H10N3O2 144,0774 6,79 0,60 C7H19N3 145,1580 9,01 0,36
C5H12N4O 144,1012 7,16 0,42 C8HO3 144,9925 8,78 0,94
C6H8O4 144,0422 6,77 1,00 C8H3NO2 145,0164 9,15 0,77
C6H10NO3 144,0661 7,14 0,82 C8H5N2O 145,0402 9,53 0,61
C6H12N2O2 144,0899 7,52 0,65 C8H7N3 145,0641 9,90 0,44

C6H14N3O 144,1138 7,89 0,47 C8H17O2 145,1229 9,00 0,76
C6H16N4 144,1377 8,27 0,30 C8H19NO 145,1467 9,37 0,59
C7H2N3O 144,0198 8,78 0,54 C9H5O2 145,0289 9,88 0,84
C7H4N4 144,0437 9,15 0,38 C9H7NO 145,0528 10,26 0,67
C7H12O3 144,0786 7,87 0,87 C9H9N2 145,0767 10,63 0,51
C7H14NO2 144,1025 8,25 0,70 C10H9O 145,0653 10,99 0,75
C7H16N2O 144,1264 8,62 0,53 C10H11N 145,0892 11,36 0,59
C7H18N3 144,1502 9,00 0,36 C11H13 145,1018 12,10 0,67
C8H2NO2 144,0085 9,14 0,77 C12H 145,0078 12,98 0,77
C8H4N2O 144,0324 9,51 0,60 146
C8H6N3 144,0563 9,89 0,44 C4H6N2O4 146,0328 5,34 0,92
C8H16O2 144,1151 8,98 0,76 C4H8N3O3 146,0566 5,71 0,74
C8H18NO 144,1389 9,35 0,59 C4H10N4O 146,0805 6,09 0,56
2
C8H20N2 144,1628 9,73 0,43 C5H8NO4 146,0453 6,07 0,96
C9H4O2 144,0211 9,87 0,84 C5H10N2O 146,0692 6,44 0,78
3

C5H12N3O2 146,0930 6,82 0,60 C8H3O3 147,0082 8,81 0,94
C5H14N4O 146,1169 7,19 0,43 C8H5NO2 147,0320 9,19 0,78
C6H2N4O 146,0229 8,08 0,49 C8H7N2O 147,0559 9,56 0,61
C6H10O4 146,0579 6,80 1,00 C8H9N3 147,0798 9,93 0,44
C6H12NO3 146,0817 7,17 0,82 C9H7O2 147,0446 9,92 0,84
C6H14N2O2 146,1056 7,55 0,65 C9H9NO 147,0684 10,29 0,68
C6H16N3O 146,1295 7,92 0,48 C9H11N2 147,0923 10,66 0,51
C6H18N4 146,1533 8,30 0,31 C10H11O 147,0810 11,02 0,75
C7H2N2O2 146,0116 8,44 0,71 C10H13N 147,1049 11,40 0,59
C7H4N3O 146,0355 8,81 0,55 C11HN 147,0109 12,28 0,69
C7H6N4 146,0594 9,19 0,38 C11H15 147,1174 12,13 0,67
C7H14O3 146,0943 7,91 0,87 C12H3 147,0235 13,02 0,78
C7H16NO2 146,1182 8,28 0,70 148
C7H18N2O 146,1420 8,65 0,53 C4H8N2O4 148,0484 5,37 0,92
C8H2O3 146,0003 8,79 0,94 C4H10N3O 148,0723 5,74 0,74
3
C8H4NO2 146,0242 9,17 0,77 C4H12N4O 148,0961 6,12 0,56
2
C8H6N2O 146,0480 9,54 0,61 C5H10NO4 148,0610 6,10 0,96
C8H8N3 146,0719 9,92 0,44 C5H12N2O 148,0848 6,48 0,78
3
C8H18O2 146,1307 9,01 0,76 C5H14N3O 148,1087 6,85 0,60
2
C9H6O2 146,0368 9,90 0,84 C5H16N4O 148,1325 7,22 0,43
C9H8NO 146,0606 10,27 0,68 C6H2N3O2 148,0147 7,74 0,66
C9H10N2 146,0845 10,65 0,51 C6H4N4O 148,0386 8,11 0,49
C10H10O 146,0732 11,01 0,75 C6H12O4 148,0735 6,83 1,00
C10H12N 146,0970 11,38 0,59 C6H14NO3 148,0974 7,21 0,83
C11H14 146,1096 12,11 0,67 C6H16N2O 148,1213 7,58 0,65
2
C12H2 146,0157 13,00 0,77 C7H2NO3 148,0034 8,10 0,89
147 C7H4N2O2 148,0273 8,47 0,72
C4H7N2O4 147,0406 5,35 0,92 C7H6N3O 148,0511 8,84 0,55

C4H9N3O3 147,0644 5,73 0,74 C7H8N4 148,0750 9,22 0,38
C4H11N4O2 147,0883 6,10 0,56 C7H16O3 148,1100 7,94 0,88
C5H9NO4 147,0532 6,09 0,96 C8H4O3 148,0160 8,83 0,94
C5H11N2O3 147,0770 6,46 0,78 C8H6NO2 148,0399 9,20 0,78
C5H13N3O2 147,1009 6,83 0,60 C8H8N2O 148,0637 9,58 0,61
C5H15N4O 147,1247 7,21 0,43 C8H10N3 148,0876 9,95 0,45
C6HN3O2 147,0069 7,72 0,66 C9H8O2 148,0524 9,93 0,84
C6H3N4O 147,0308 8,10 0,49 C9H10NO 148,0763 10,31 0,68
C6H11O4 147,0657 6,82 1,00 C9H12N2 148,1001 10,68 0,52
C6H13NO3 147,0896 7,19 0,82 C10H12O 148,0888 11,04 0,75
C6H15N2O2 147,1134 7,47 0,65 C10H14N 148,1127 11,41 0,59
C6H17N3O 147,1373 7,94 0,48 C11H2N 148,0187 12,30 0,69
C7HNO3 146,9956 8,08 0,89 C11H16 148,1253 12,14 0,67
C7H3N2O2 147,0195 8,45 0,72 C12H4 148,0313 13,03 0,78
C7H5N3O 147,0433 8,83 0,55 149
C7H7N4 147,0672 9,20 0,38 C4H9N2O4 149,0563 5,39 0,92
C7H15O3 147,1021 7,92 0,87 C4H11N3O 149,0801 5,76 0,74
3
C7H17NO2 147,1260 8,30 0,70 C4H13N4O 149,1040 6,13 0,56
2

C5HN4O2 149,0100 7,02 0,62 C8H10N2O 150,0794 9,61 0,61
C5H11NO4 149,0688 6,12 0,96 C8H12N3 150,1032 9,98 0,45
C5H13N2O3 149,0927 6,49 0,78 C9H10O2 150,0681 9,96 0,84
C5H15N3O2 149,1165 6,87 0,61 C9H12NO 150,0919 10,34 0,68
C6HN2O3 148,9987 7,38 0,84 C9H14N2 150,1158 10,71 0,52
C6H3N3O2 149,0226 7,75 0,66 C10H2N2 150,0218 11,60 0,61
C6H5N4O 149,0464 8,13 0,49 C10H14O 150,1045 11,07 0,75
C6H13O4 149,0814 6,85 1,00 C10H16N 150,1284 11,44 0,60
C6H15NO3 149,1052 7,22 0,83 C11H2O 150,0106 11,96 0,85
C7HO4 148,9874 7,74 1,06 C11H4N 150,0344 12,33 0,70
C7H3NO2 149,0113 8,11 0,89 C11H18 150,1409 12,18 ,068
C7H5N2O2 149,0351 8,49 0,72 C12H6 150,0470 13,06 0,78
C7H7N3O 149,0590 8,86 0,55 151
C7H9N4 149,0829 9,23 0,38 C4H11N2O 151,0719 5,42 0,92
4
C8H5O3 149,0238 8,84 0,95 C4H13N3O 151,0958 5,79 0,74
3
C8H7NO2 149,0477 9,22 0,78 C5HN3O3 151,0018 6,68 0,79
C8H9N2O 149,0715 9,59 0,61 C5H3N4O2 151,0257 7,06 0,62
C8H11N3 149,0954 9,97 0,45 C5H13NO4 151,0845 6,15 0,96
C9H9O2 149,0603 9,95 0,84 C6HNO4 150,9905 7,04 1,01
C9H11NO 149,0841 10,32 0,68 C6H3N2O3 151,0144 7,41 0,84
C9H13N2 149,1080 10,70 0,52 C6H5N3O2 151,0382 7,79 0,67
C10HN2 149,0140 11,59 0,61 C6H7N4O 151,0621 8,16 0,50
C10H13O 149,0967 11,05 0,75 C7H3O4 151,0031 7,77 1,06
C10H15N 149,1205 11,43 0,59 C7H5NO3 151,0269 8,14 0,89
C11HO 149,0027 11,94 0,85 C7H7N2O2 151,0508 8,52 0,72
C11H3N 149,0266 12,32 0,68 C7H9N3O 151,0746 8,89 0,55
C11H17 149,1331 12,16 0,67 C7H11N4 151,0985 9,27 0,39
C12H5 149,0391 13,05 0,78 C8H7O3 151,0395 8,87 0,95

150 C8H9NO2 151,0634 9,25 0,78
C4H10N2O4 150,0641 5,40 0,92 C8H11N2O 151,0872 9,62 0,62
C4H12N3O3 150,0879 5,78 0,74 C8H13N3 151,1111 10,00 0,45
C4H14N4O2 150,1118 6,15 0,56 C9HN3 151,0171 10,89 0,54
C5H2N4O2 150,0178 7,04 0,62 C9H11O2 151,0759 9,98 0,85
C5H12NO4 150,0766 6,13 0,96 C9H13NO 151,0998 10,36 0,68
C5H14N2O3 150,1005 6,51 0,78 C9H15N2 151,1236 10,73 0,52
C6H2N2O3 150,0065 7,40 0,84 C10HNO 151,0058 11,24 0,77
C6H4N3O2 150,0304 7,77 0,67 C10H3N2 151,0297 11,62 0,61
C6H6N4O 150,0542 8,15 0,49 C10H15O 151,1123 11,09 0,76
C6H14O4 150,0892 6,86 1,00 C10H17N 151,1362 11,46 0,60
C7H2O4 149,9953 7,75 1,06 C11H3O 151,0184 11,97 0,85
C7H4NO3 150,0191 8,13 0,89 C11H5N 151,0422 12,35 0,70
C7H6N2O2 150,0429 8,50 0,72 C11H19 151,1488 12,19 0,68
C7H8N3O 150,0668 8,88 0,55 C12H7 151,0548 13,08 0,79
C7H10N4 150,0907 9,25 0,38 152
C8H6O3 150,0317 8,86 0,95 C4H12N2O 152,0797 5,43 0,92
4
C8H8NO2 150,0555 9,23 0,78 C5H2N3O3 152,0096 6,70 0,79

C5H4N4O2 152,0335 7,07 0,62 C9H13O2 153,0916 10,01 0,85
C6H2NO4 151,9983 7,05 1,01 C9H15NO 153,1154 10,39 0,69
C6H4N2O3 152,0222 7,43 0,84 C9H17N2 153,1393 10,76 0,52
C6H6N3O2 152,0460 7,80 0,67 C10HO2 152,9976 10,90 0,94
C6H8N4O 152,0699 8,18 0,50 C10H3NO 153,0215 11,28 0,78
C7H4O4 152,0109 7,79 1,06 C10H5N2 153,0453 11,65 0,62
C7H6NO3 152,0348 8,16 0,89 C10H17O 153,1280 11,12 0,76
C7H8N2O2 152,0586 8,53 0,72 C10H19N 153,1519 11,49 0,60
C7H10N3O 152,0825 8,91 0,55 C11H5O 153,0340 12,01 0,86
C7H12N4 152,1063 9,28 0,39 C11H7N 153,0579 12,38 0,70
C8H8O3 152,0473 8,89 0,95 C11H21 153,1644 12,22 0,68
C8H10NO2 152,0712 9,27 0,78 C12H9 153,0705 13,11 0,79
C8H12N2O 152,0950 9,64 0,62 154
C8H14N3 152,1189 10,01 0,45 C5H2N2O4 154,0014 6,35 0,97
C9H2N3 152,0249 10,90 0,54 C5H4N3O3 154,0253 6,73 0,80
C9H12O2 152,0837 10,00 0,85 C5H6N4O2 154,0491 7,10 0,62
C9H14NO 152,1076 10,37 0,68 C6H4NO4 154,0140 7,09 1,02
C9H16N2 152,1315 10,74 0,52 C6H6N2O3 154,0379 7,46 0,84
C10H2NO 152,0136 11,26 0,78 C6H8N3O2 154,0617 7,83 0,67
C10H4N2 152,0375 11,63 0,62 C6H10N4O 154,0856 8,21 0,50
C10H16O 152,1202 11,10 0,76 C7H6O4 154,0266 7,82 1,07
C10H18N 152,1440 11,48 0,60 C7H8NO3 154,0504 8,19 0,90
C11H4O 152,0262 11,99 0,86 C7H10N2O 154,0743 8,57 0,73
2
C11H6N 152,0501 12,36 0,70 C7H12N3O 154,0981 8,94 0,56
C11H20 152,1566 12,21 0,68 C7H14N4 154,1220 9,31 0,39
C12H8 152,0626 13,10 0,79 C8H2N4 154,0280 10,20 0,47
153 C8H10O3 154,0630 8,92 0,95
C5HN2O4 152,9936 6,34 0,97 C8H12NO2 154,0868 9,30 0,79
C5H3N3O3 153,0175 6,71 0,80 C8H14N2O 154,1107 9,67 0,62
C5H5N4O2 153,0413 7,09 0,62 C8H16N3 154,1346 10,05 0,46

C6H3NO4 153,0062 7,07 1,02 C9H2N2O 154,0167 10,56 0,70
C6H5N2O3 153,0300 7,44 0,84 C9H4N3 154,0406 10,93 0,54
C6H7N3O2 153,0539 7,82 0,67 C9H14O2 154,0994 10,03 0,85
C6H9N4O 153,0777 8,19 0,50 C9H16NO 154,1233 10,40 0,69
C7H5O4 153,0187 7,80 1,07 C9H18N2 154,1471 10,78 0,53
C7H7NO3 153,0426 8,18 0,89 C10H2O2 154,0054 10,92 0,94
C7H9N2O2 153,0664 8,55 0,72 C10H4NO 154,0293 11,29 0,78
C7H11N3O 153,0903 8,92 0,56 C10H6N2 154,0532 11,67 0,62
C7H13N4 153,1142 9,30 0,39 C10H18O 154,1358 11,13 0,76
C8HN4 153,0202 10,19 0,47 C11H6O 154,0419 12,02 0,86
C8H9O3 153,0552 8,91 0,95 C11H8N 154,0657 12,40 0,70
C8H11NO2 153,0790 9,28 0,78 C11H22 154,1722 12,24 0,68
C8H13N2O 153,1029 9,66 0,62 C12H10 154,0783 13,13 0,79
C8H15N3 153,1267 10,03 0,45 155
C9HN2O 153,0089 10,54 0,70 C5H3N2O4 155,0093 6,37 0,97
C9H3N3 153,0328 10,92 0,54 C5H5N3O3 155,0331 6,75 0,80

C5H7N4O2 155,0570 7,12 0,62 C8H12O3 156,0786 8,95 0,96
C6H5NO4 155,0218 7,10 1,02 C8H14NO2 156,1025 9,33 0,79
C6H7N2O3 155,0457 7,48 0,84 C8H16N2O 156,1264 9,70 0,62
C6H9N3O2 155,0695 7,85 0,67 C8H18N3 156,1502 10,08 0,46
C6H11N4O 155,0934 8,23 0,50 C9H2NO2 156,0085 10,22 0,87
C7H7O4 155,0344 7,83 1,07 C9H4N2O 156,0324 10,59 0,71
C7H9NO3 155,0583 8,21 0,90 C9H6N3 156,0563 10,97 0,55
C7H11N2O2 155,0821 8,58 0,73 C9H16O2 156,1151 10,06 0,85
C7H13N3O 155,1060 8,96 0,56 C9H18NO 156,1389 10,43 0,69
C7H15N4 155,1298 9,33 0,39 C9H20N2 156,1628 10,81 0,53
C8HN3O 155,0120 9,84 0,64 C10H4O2 156,0211 10,95 0,94
C8H3N4 155,0359 10,22 0,47 C10H6NO 156,0449 11,32 0,78
C8H11O3 155,0708 8,94 0,95 C10H8N2 156,0688 11,70 0,62
C8H13NO2 155,0947 9,31 0,79 C10H20O 156,1515 11,17 0,77
C8H15N2O 155,1185 9,69 0,62 C10H22N 156,1753 11,54 0,61
C8H17N3 155,1424 10,06 0,46 C11H8O 156,0575 12,05 0,86
C9HNO2 155,0007 10,20 0,87 C11H10N 156,0814 12,43 0,71
C9H3N2O 155,0246 10,58 0,71 C11H24 156,1879 12,27 0,69
C9H5N3 155,0484 10,95 0,54 C12H12 156,0939 13,16 0,80
C9H15O2 155,1072 10,04 0,85 157
C9H17NO 155,1311 10,42 0,69 C5H5N2O4 157,0249 6,40 0,98
C9H19N2 155,1549 10,79 0,53 C5H7N3O3 157,0488 6,78 0,80
C10H3O2 155,0133 10,93 0,94 C5H9N4O2 157,0726 7,15 0,62
C10H5NO 155,0371 11,31 0,78 C6H7NO4 157,0375 7,13 1,02
C10H7N2 155,0610 11,68 0,62 C6H9N2O3 157,0614 7,51 0,85
C10H19O 155,1436 11,15 0,76 C6H11N3O 157,0852 7,88 0,67
2
C10H21N 155,1675 11,52 0,60 C6H13N4O 157,1091 8,26 0,50
C11H7O 155,0497 12,04 0,86 C7HN4O 157,0151 9,15 0,57
C11H9N 155,0736 12,41 0,71 C7H9O4 157,0501 7,87 1,07
C11H23 155,1801 12,26 0,69 C7H11NO3 157,0739 8,24 0,90
C12H11 155,0861 13,14 0,79 C7H13N2O 157,0978 8,61 0,73
2
156 C7H15N3O 157,1216 8,99 0,56

C5H4N2O4 156,0171 6,39 0,98 C7H17N4 157,1455 9,36 0,39
C5H6N3O3 156,0410 6,76 0,80 C8HN2O2 157,0038 9,50 0,80
C5H8N4O2 156,0648 7,14 0,62 C8H3N3O 157,0277 9,88 0,64
C6H6NO4 156,0297 7,12 1,02 C8H5N4 157,0515 10,25 0,48
C6H8N2O3 156,0535 7,49 0,85 C8H13O3 157,0865 8,97 0,96
C6H10N3O2 156,0774 7,87 0,67 C8H15NO2 157,1103 9,35 0,79
C6H12N4O 156,1012 8,24 0,50 C8H17N2O 157,1342 9,72 0,62
C7H8O4 156,0422 7,85 1,07 C8H19N3 157,1580 10,09 0,46
C7H10NO3 156,0661 8,22 0,90 C9HO3 156,9925 9,86 1,03
C7H12N2O2 156,0899 8,60 0,73 C9H3NO2 157,0164 10,23 0,87
C7H14N3O 156,1138 8,97 0,56 C9H5N2O 157,0402 10,61 0,71
C7H16N4 156,1377 9,35 0,39 C9H7N3 157,0641 10,98 0,55
C8H2N3O 156,0198 9,86 0,64 C9H17O2 157,1229 10,08 0,86
C8H4N4 156,0437 10,24 0,47 C9H19NO 157,1467 10,45 0,69

C9H21N2 157,1706 10,82 0,53 159
C10H5O2 157,0289 10,96 0,94 C5H7N2O4 159,0406 6,43 0,98
C10H7NO 157,0528 11,34 0,78 C5H9N3O3 159,0644 6,81 0,80
C10H9N2 157,0767 11,71 0,63 C5H11N4O 159,0883 7,18 0,63
2
C10H21O 157,1593 11,18 0,77 C6H9NO4 159,0532 7,17 1,02
C10H23N 157,1832 11,56 0,61 C6H11N2O 159,0770 7,54 0,85
3
C11H9O 157,0653 12,07 0,86 C6H13N3O 159,1009 7,91 0,68
2
C11H11N 157,0892 12,44 0,71 C6H15N4O 159,1247 8,29 0,51
C12H13 157,1018 13,18 0,80 C7HN3O2 159,0069 8,80 0,75
C13H 157,0078 14,06 0,91 C7H3N4O 159,0308 9,18 0,58
158 C7H11O4 159,0657 7,90 1,07
C5H6N2O4 158,0328 6,42 0,98 C7H13NO3 159,0896 8,27 0,90
C5H8N3O3 158,0566 6,79 0,80 C7H15N2O 159,1134 8,65 0,73
2
C5H10N4O2 158,0805 7,17 0,63 C7H17N3O 159,1373 9,02 0,56
C6H8NO4 158,0453 7,15 1,02 C7H19N4 159,1611 9,39 0,40
C6H10N2O3 158,0692 7,52 0,85 C8HNO3 158,9956 9,16 0,97
C6H12N3O2 158,0930 7,90 0,68 C8H3N2O2 159,0195 9,53 0,81
C6H14N4O 158,1169 8,27 0,50 C8H5N3O 159,0433 9,91 0,64
C7H2N4O 158,0229 9,16 0,58 C8H7N4 159,0672 10,28 0,48
C7H10O4 158,0579 7,88 1,07 C8H15O3 159,1021 9,00 0,96
C7H12NO3 158,0817 8,26 0,90 C8H17NO2 159,1260 9,38 0,79
C7H14N2O2 158,1056 8,63 0,73 C8H19N2O 159,1498 9,75 0,63
C7H16N3O 158,1295 9,00 0,56 C8H21N3 159,1737 10,13 0,46
C7H18N4 158,1533 9,38 0,40 C9H3O3 159,0082 9,89 1,04
C8H2N2O2 158,0116 9,52 0,81 C9H5NO2 159,0320 10,27 0,87
C8H4N3O 158,0355 9,89 0,64 C9H7N2O 159,0559 10,64 0,71
C8H6N4 158,0594 10,27 0,48 C9H9N3 159,0798 11,01 0,55
C8H14O3 158,0943 8,99 0,96 C9H19O2 159,1385 10,11 0,86
C8H16NO2 158,1182 9,36 0,79 C9H21NO 159,1624 10,48 0,70
C8H18N2O 158,1420 9,74 0,63 C10H7O2 159,0446 11,00 0,95
C8H20N3 158,1659 10,11 0,46 C10H9NO 159,0684 11,37 0,79
C9H2O3 158,0003 9,88 1,04 C10H11N2 159,0923 11,75 0,63

C9H4NO2 158,0242 10,25 0,87 C11H11O 159,0810 12,10 0,87
C9H6N2O 158,0480 10,62 0,71 C11H13N 159,1049 12,48 0,71
C9H8N3 158,0719 11,00 0,55 C12HN 159,0109 13,37 0,82
C9H18O2 158,1307 10,09 0,86 C12H15 159,1174 13,21 0,80
C9H20NO 158,1546 10,47 0,69 C13H3 159,0235 14,10 0,92
C9H22N2 158,1784 10,84 0,53 160
C10H6O2 158,0368 10,98 0,95 C5H8N2O4 160,0484 6,45 0,98
C10H8NO 158,0606 11,36 0,79 C5H10N3O 160,0723 6,83 0,80
3
C10H10N2 158,0845 11,73 0,63 C5H12N4O 160,0961 7,20 0,63
2
C10H22O 158,1671 11,20 0,77 C6H10NO4 160,0610 7,18 1,02
C11H10O 158,0732 12,09 0,87 C6H12N2O 160,0848 7,56 0,85
3
C11H12N 158,0970 12,46 0,71 C6H14N3O 160,1087 7,93 0,68
2
C12H14 158,1096 13,19 0,80 C6H16N4O 160,1325 8,31 0,51
C13H2 158,0157 14,08 0,92 C7H2N3O2 160,0147 8,82 0,75

C7H4N4O 160,0386 9,19 0,58 C8H9N4 161,0829 10,32 0,48
C7H12O4 160,0735 7,91 1,07 C8H17O3 161,1178 9,03 0,96
C7H14NO3 160,0974 8,29 0,90 C8H19NO2 161,1416 9,41 0,80
C7H16N2O2 160,1213 8,66 0,73 C9H5O3 161,0238 9,92 1,04
C7H18N3O 160,1451 9,04 0,57 C9H7NO2 161,0477 10,30 0,88
C7H20N4 160,1690 9,41 0,40 C9H9N2O 161,0715 10,67 0,72
C8H2NO3 160,0034 9,18 0,97 C9H11N3 161,0954 11,05 0,56
C8H4N2O2 160,0273 9,55 0,81 C10H9O2 161,0603 11,03 0,95
C8H6N3O 160,0511 9,92 0,64 C10H11NO 161,0841 11,40 0,79
C8H8N4 160,0750 10,30 0,48 C10H13N2 161,1080 11,78 0,63
C8H16O3 160,1100 9,02 0,96 C11HN2 161,0140 12,67 0,74
C8H18NO2 160,1338 9,39 0,79 C11H13O 161,0967 12,13 0,87
C8H20N2O 160,1577 9,77 0,63 C11H15N 161,1205 12,51 0,72
C9H4O3 160,0160 9,91 1,04 C12HO 161,0027 13,02 0,98
C9H6NO2 160,0399 10,28 0,88 C12H3N 161,0266 13,40 0,83
C9H8N2O 160,0637 10,66 0,71 C12H17 161,1331 13,24 0,81
C9H10N3 160,0876 11,03 0,55 C13H5 161,0391 14,13 0,92
C9H20O2 160,1464 10,12 0,86 C5H9N2O4 161,0563 6,47 0,98
C10H8O2 160,0524 11,01 0,95 C5H11N3O 161,0801 6,84 0,80
3
C10H10NO 160,0763 11,39 0,79 C5H13N4O 161,1040 7,22 0,63
2
C10H12N2 160,1001 11,76 0,63 C6HN4O2 161,0100 8,10 0,69
C11H12O 160,0888 12,12 0,87 C6H11NO4 161,0688 7,20 1,03
C11H14N 160,1127 12,49 0,72 C6H13N2O 161,0927 7,57 0,85
3
C12H2N 160,0187 13,38 0,82 C6H15N3O 161,1165 7,95 0,68
2
C12H16 160,1253 13,22 0,80 C6H17N4O 161,1404 8,32 0,51
C13H4 160,0313 14,11 0,92 C7HN2O3 160,9987 8,46 0,92
161 C7H3N3O2 161,0226 8,84 0,75
C5H9N2O4 161,0563 6,47 0,98 C7H5N4O 161,0464 9,21 0,58

C5H11N3O3 161,0801 6,84 0,80 C7H13O4 161,0814 7,93 1,08
C5H13N4O2 161,1040 7,22 0,63 C7H15NO3 161,1052 8,30 0,90
C6HN4O2 161,0100 8,10 0,69 C7H17N2O 161,1291 8,68 0,74
2
C6H11NO4 161,0688 7,20 1,03 C7H19N3O 161,1529 9,05 0,57
C6H13N2O3 161,0927 7,57 0,85 C8HO4 160,9874 8,82 1,14
C6H15N3O2 161,1165 7,95 0,68 C8H3NO3 161,0113 9,19 0,98
C6H17N4O 161,1404 8,32 0,51 C8H5N2O2 161,0351 9,57 0,81
C7HN2O3 160,9987 8,46 0,92 C8H7N3O 161,0590 9,94 0,65
C7H3N3O2 161,0226 8,84 0,75 C8H9N4 161,0829 10,32 0,48
C7H5N4O 161,0464 9,21 0,58 C8H17O3 161,1178 9,03 0,96
C7H13O4 161,0814 7,93 1,08 C8H19NO2 161,1416 9,41 0,80
C7H15NO3 161,1052 8,30 0,90 C9H5O3 161,0238 9,92 1,04
C7H17N2O2 161,1291 8,68 0,74 C9H7NO2 161,0477 10,30 0,88
C7H19N3O 161,1529 9,05 0,57 C9H9N2O 161,0715 10,67 0,72
C8HO4 160,9874 8,82 1,14 C9H11N3 161,0954 11,05 0,56
C8H3NO3 161,0113 9,19 0,98 162
C8H5N2O2 161,0351 9,57 0,81 C5H10N2O 162,0641 6,48 0,98
4
C8H7N3O 161,0590 9,94 0,65 C5H12N3O 162,0879 6,86 0,81
3

C5H14N4O2 162,1118 7,23 0,63 C7H17NO3 163,1209 8,34 0,91
C6H2N4O2 162,0178 8,12 0,69 C8H3O4 163,0031 8,85 1,15
C6H12NO4 162,0766 7,21 1,03 C8H5NO3 163,0269 9,22 0,98
C6H14N2O3 162,1005 7,59 0,85 C8H7N2O2 163,0508 9,60 0,81
C6H16N3O2 162,1244 7,96 0,68 C8H9N3O 163,0746 9,97 0,65
C6H18N4O 162,1482 8,34 0,51 C8H11N4 163,0985 10,35 0,49
C7H2N2O3 162,0065 8,48 0,92 C9H7O3 163,0395 9,96 1,04
C7H4N3O2 162,0304 8,85 0,75 C9H9NO2 163,0634 10,33 0,88
C7H6N4O 162,0542 9,23 0,58 C9H11N2O 163,0872 10,70 0,72
C7H14O4 162,0892 7,95 1,08 C9H13N3 163,1111 11,08 0,56
C7H16NO3 162,1131 8,32 0,91 C10HN3 163,0171 11,97 0,66
C7H18N2O2 162,1369 8,69 0,74 C10H11O2 163,0759 11,06 0,95
C8H2O4 161,9953 8,83 1,15 C10H13NO 163,0998 11,44 0,80
C8H4NO3 162,0191 9,21 0,98 C10H15N2 163,1236 11,81 0,64
C8H6N2O2 162,0429 9,58 0,81 C11HNO 163,0058 12,32 0,89
C8H8N3O 162,0668 9,96 0,65 C11H3N2 163,0297 12,70 0,74
C8H10N4 162,0907 10,33 0,48 C11H15O 163,1123 12,17 0,88
C8H18O3 162,1256 9,05 0,96 C11H17N 163,1362 12,54 0,72
C9H6O3 162,0317 9,94 1,04 C12H3O 163,0184 13,05 0,98
C9H8NO2 162,0555 10,31 0,88 C12H5N 163,0422 13,43 0,83
C9H10N2O 162,0794 10,69 0,72 C12H19 163,1488 13,27 0,81
C9H12N3 162,1032 11,06 0,56 C13H7 163,0548 14,16 0,93
C10H10O2 162,0681 11,04 0,95 164
C10H12NO 162,0919 11,42 0,79 C5H12N2O 164,0797 6,51 0,98
4
C10H14N2 162,1158 11,79 0,64 C5H14N3O 164,1036 6,89 0,81
3
C11H2N2 162,0218 12,68 0,74 C5H16N4O 164,1275 7,26 0,63
2
C11H14O 162,1045 12,15 0,87 C6H2N3O3 164,0096 7,78 0,87
C11H16N 162,1284 12,52 0,72 C6H4N4O2 164,0335 8,15 0,70
C12H2O 162,0106 13,04 0,98 C6H14NO4 164,0923 7,25 1,03
C12H4N 162,0344 13,41 0,83 C6H16N2O 164,1162 7,62 0,86
3
C12H18 162,1409 13,26 0,81 C7H2NO4 163,9983 8,13 1,09
C13H6 162,0470 14,14 0,92 C7H4N2O3 164,0222 8,51 0,92
163 C7H6N3O2 164,0460 8,88 0,75
C5H11N2O4 163,0719 6,50 0,98 C7H8N4O 164,0699 9,26 0,59
C5H13N3O3 163,0958 6,87 0,81 C7H16O4 164,1049 7,98 1,08
C5H15N4O2 163,1196 7,25 0,63 C8H4O4 164,0109 8,87 1,15
C6HN3O3 163,0018 7,76 0,87 C8H6NO3 164,0348 9,24 0,98
C6H3N4O2 163,0257 8,14 0,69 C8H8N2O2 164,0586 9,61 0,81
C6H13NO4 163,0845 7,23 1,03 C8H10N3O 164,0825 9,99 0,65
C6H15N2O3 163,1083 7,60 0,85 C8H12N4 164,1063 10,36 0,49
C6H17N3O2 163,1322 7,98 0,68 C9H8O3 164,0473 9,97 1,05
C7HNO4 162,9905 8,12 1,09 C9H10NO2 164,0712 10,35 0,88
C7H3N2O3 163,0144 8,49 0,92 C9H12N2O 164,0950 10,72 0,72
C7H5N3O2 163,0382 8,87 0,75 C9H14N3 164,1189 11,09 0,56
C7H7N4O 163,0621 9,24 0,58 C10H2N3 164,0249 11,98 0,66
C7H15O4 163,0970 7,96 1,08 C10H12O2 164,0837 11,08 0,96

C10H14NO 164,1076 11,45 0,80 166
C10H16N2 164,1315 11,83 0,64 C5H14N2O4 166,0954 6,55 0,99
C11H2NO 164,0136 12,34 0,90 C6H2N2O4 166,0014 7,44 1,04
C11H4N2 164,0375 12,71 0,74 C6H4N3O3 166,0253 7,81 0,87
C11H16O 164,1202 12,18 0,88 C6H6N4O2 166,0491 8,18 0,70
C11H18N 164,1440 12,56 0,72 C7H4NO4 166,0140 8,17 1,09
C12H4O 164,0262 13,07 0,98 C7H6N2O3 166,0379 8,54 0,92
C12H6N 164,0501 13,45 0,83 C7H8N3O2 166,0617 8,92 0,76
C12H20 164,1566 13,29 0,81 C7H10N4O 166,0856 9,29 0,59
C13H8 164,0626 14,18 0,93 C8H6O4 166,0266 8,90 1,15
165 C8H8NO3 166,0504 9,27 0,98
C5H13N2O4 165,0876 6,53 0,98 C8H10N2O2 166,0743 9,65 0,82
C5H15N3O3 165,1114 6,91 0,81 C8H12N3O 166,0981 10,02 0,65
C6HN2O4 164,9936 7,42 1,04 C8H14N4 166,1220 10,40 0,49
C6H3N3O3 165,0175 7,79 0,87 C9H2N4 166,0280 11,28 0,58
C6H5N4O2 165,0413 8,17 0,70 C9H10O3 166,0630 10,00 1,05
C6H15NO4 165,1001 7,26 1,03 C9H12NO2 166,0868 10,38 0,89
C7H3NO4 165,0062 8,15 1,09 C9H14N2O 166,1107 10,75 0,72
C7H5N2O3 165,0300 8,52 0,92 C9H16N3 166,1346 11,13 0,56
C7H7N3O2 165,0539 8,90 0,75 C10H2N2O 166,0167 11,64 0,82
C7H9N4O 165,0777 9,27 0,59 C10H4N3 166,0406 12,01 0,66
C8H5O4 165,0187 8,88 1,15 C10H14O2 166,0994 11,11 0,96
C8H7NO3 165,0426 9,26 0,98 C10H16NO 166,1233 11,48 0,80
C8H9N2O2 165,0664 9,63 0,82 C10H18N2 166,1471 11,86 0,64
C8H11N3O 165,0903 10,00 0,65 C11H2O2 166,0054 12,00 1,06
C8H13N4 165,1142 10,38 0,49 C11H4NO 166,0293 12,37 0,90
C9HN4 165,0202 11,27 0,58 C11H6N2 166,0532 12,75 0,75
C9H9O3 165,0552 9,99 1,05 C11H18O 166,1358 12,21 0,88
C9H11NO2 165,0790 10,36 0,88 C11H20N 166,1597 12,59 0,73

C9H13N2O 165,1029 10,74 0,72 C12H6O 166,0419 13,10 0,99
C9H15N3 165,1267 11,11 0,56 C12H8N 166,0657 13,48 0,84
C10HN2O 165,0089 11,62 0,82 C12H22 166,1722 13,32 0,82
C10H3N3 165,0328 12,00 0,66 C13H10 166,0783 14,21 0,93
C10H13O2 165,0916 11,09 0,96 167
C10H15NO 165,1154 11,47 0,80 C6H3N2O4 167,0093 7,45 1,04
C10H17N2 165,1393 11,84 0,64 C6H5N3O3 167,0331 7,83 0,87
C11HO2 164,9976 11,98 1,05 C6H7N4O2 167,0570 8,20 0,70
C11H3NO 165,0215 12,36 0,90 C7H5NO4 167,0218 8,18 1,10
C11H5N2 165,0453 12,73 0,74 C7H7N2O3 167,0457 8,56 0,93
C11H17O 165,1280 12,20 0,88 C7H9N3O2 167,0695 8,93 0,76
C11H19N 165,1519 12,57 0,73 C7H11N4O 167,0934 9,31 0,59
C12H5O 165,0340 13,09 0,99 C8H7O4 167,0344 8,91 1,15
C12H7N 165,0579 13,46 0,84 C8H9NO3 167,0583 9,29 0,99
C12H21 165,1644 13,30 0,81 C8H11N2O2 167,0821 9,66 0,82
C13H9 165,0705 14,19 0,93 C8H13N3O 167,1060 10,04 0,66
C8H15N4 167,1298 10,41 0,49

C9HN3O 167,0120 10,93 0,74 C11H4O2 168,0211 12,03 1,06
C9H3N4 167,0359 11,30 0,58 C11H6NO 168,0449 12,40 0,90
C9H11O3 167,0708 10,02 1,05 C11H8N2 168,0688 12,78 0,75
C9H13NO2 167,0947 10,39 0,89 C11H20O 168,1515 12,25 0,89
C9H15N2O 167,1185 10,77 0,73 C11H22N 168,1753 12,62 0,73
C9H17N3 167,1424 11,14 0,57 C12H8O 168,0575 13,13 0,99
C10HNO2 167,0007 11,28 0,98 C12H10N 168,0814 13,51 0,84
C10H3N2O 167,0246 11,66 0,82 C12H24 168,1879 13,35 0,82
C10H5N3 167,0484 12,03 0,66 C13H12 168,0939 14,24 0,94
C10H15O2 167,1072 11,12 0,96 169
C10H17NO 167,1311 11,50 0,80 C6H5N2O4 169,0249 7,48 1,05
C10H19N2 167,1549 11,87 0,65 C6H7N3O3 169,0488 7,86 0,87
C11H3O2 167,0133 12,01 1,06 C6H9N4O2 169,0726 8,23 0,70
C11H5NO 167,0371 12,39 0,90 C7H7NO4 169,0375 8,21 1,10
C11H7N2 167,0610 12,76 0,75 C7H9N2O3 169,0614 8,59 0,93
C11H19O 167,1436 12,23 0,88 C7H11N3O2 169,0852 8,96 0,76
C11H21N 167,1675 12,60 0,73 C7H13N4O 169,1091 9,34 0,59
C12H7O 167,0497 13,12 0,99 C8HN4O 169,0151 10,23 0,67
C12H9N 167,0736 13,49 0,84 C8H9O4 169,0501 8,95 1,16
C12H23 167,1801 13,34 0,82 C8H11NO3 169,0739 9,32 0,99
C13H11 167,0861 14,22 0,94 C8H13N2O2 169,0978 9,69 0,82
168 C8H15N3O 169,1216 10,07 0,66
C6H4N2O4 168,0171 7,47 1,04 C8H17N4 169,1455 10,44 0,50
C6H6N3O3 168,0410 7,84 0,87 C9HN2O2 169,0038 10,58 0,91
C6H8N4O2 168,0648 8,22 0,70 C9H3N3O 169,0277 10,96 0,75
C7H6NO4 168,0297 8,20 1,10 C9H5N4 169,0515 11,33 0,59
C7H8N2O3 168,0535 8,57 0,93 C9H13O3 169,0865 10,05 1,05
C7H10N3O2 168,0774 8,95 0,76 C9H15NO2 169,1103 10,43 0,89
C7H12N4O 168,1012 9,32 0,59 C9H17N2O 169,1342 10,80 0,73
C8H8O4 168,0422 8,93 1,15 C9H19N3 169,1580 11,17 0,57
C8H10NO3 168,0661 9,30 0,99 C10HO3 168,9925 10,94 1,14
C8H12N2O2 168,0899 9,68 0,82 C10H3NO2 169,0164 11,31 0,98
C8H14N3O 168,1138 10,05 0,66 C10H5N2O 169,0402 11,69 0,82

C8H16N4 168,1377 10,43 0,49 C10H7N3 169,0641 12,06 0,67
C9H2N3O 168,0198 10,94 0,74 C10H17O2 169,1229 11,16 0,96
C9H4N4 168,0437 11,32 0,58 C10H19NO 169,1467 11,53 0,81
C9H12O3 168,0786 10,04 1,05 C10H21N2 169,1706 11,91 0,65
C9H14NO2 168,1025 10,41 0,89 C11H5O2 169,0289 12,05 1,06
C9H16N2O 168,1264 10,78 0,73 C11H7NO 169,0528 12,42 0,91
C9H18N3 168,1502 11,16 0,57 C11H9N2 169,0767 12,79 0,75
C10H2NO2 168,0085 11,30 0,98 C11H21O 169,1593 12,26 0,89
C10H4N2O 168,0324 11,67 0,82 C11H23N 169,1832 12,64 0,73
C10H6N3 168,0563 12,05 0,67 C12H9O 169,0653 13,15 1,00
C10H16O2 168,1151 11,14 0,96 C12H11N 169,0892 13,53 0,84
C10H18NO 168,1389 11,52 0,80 C12H25 169,1957 13,37 0,82
C10H20N2 168,1628 11,89 0,65 C13H13 169,1018 14,26 0,94

C14H 169,0078 15,14 1,07 C7H15N4O 171,1247 9,37 0,60
170 C8HN3O2 171,0069 9,88 0,84
C6H6N2O4 170,0328 7,50 1,05 C8H3N4O 171,0308 10,26 0,68
C6H8N3O3 170,0566 7,87 0,87 C8H11O4 171,0657 8,98 1,16
C6H10N4O2 170,0805 8,25 0,70 C8H13NO3 171,0896 9,35 0,99
C7H8NO4 170,0453 8,23 1,10 C8H15N2O2 171,1134 9,73 0,83
C7H10N2O3 170,0692 8,60 0,93 C8H17N3O 171,1373 10,10 0,66
C7H12N3O2 170,0930 8,98 0,76 C8H19N4 171,1611 10,48 0,50
C7H14N4O 170,1169 9,35 0,59 C9HNO3 170,9956 10,24 1,07
C8H2N4O 170,0229 10,24 0,68 C9H3N2O2 171,0195 10,61 0,91
C8H10O4 170,0579 8,96 1,16 C9H5N3O 171,0433 10,99 0,75
C8H12NO3 170,0817 9,34 0,99 C9H7N4 171,0672 11,36 0,59
C8H14N2O2 170,1056 9,71 0,82 C9H15O3 171,1021 10,08 1,06
C8H16N3O 170,1295 10,08 0,66 C9H17NO2 171,1260 10,46 0,89
C8H18N4 170,1533 10,46 0,50 C9H19N2O 171,1498 10,83 0,73
C9H2N2O2 170,0116 10,60 0,91 C9H21N3 171,1737 11,21 0,57
C9H4N3O 170,0355 10,97 0,75 C10H3O3 171,0082 10,97 1,14
C9H6N4 170,0594 11,35 0,59 C10H5NO2 171,0320 11,35 0,99
C9H14O3 170,0943 10,07 1,06 C10H7N2O 171,0559 11,72 0,83
C9H16NO2 170,1182 10,44 0,89 C10H9N3 171,0798 12,09 0,67
C9H18N2O 170,1420 10,82 0,73 C10H19O2 171,1385 11,19 0,97
C9H20N3 170,1659 11,19 0,57 C10H21NO 171,1624 11,56 0,81
C10H2O3 170,0003 10,96 1,14 C10H23N2 171,1863 11,94 0,65
C10H4NO2 170,0242 11,33 0,98 C11H7O2 171,0446 12,08 1,07
C10H6N2O 170,0480 11,70 0,83 C11H9NO 171,0684 12,45 0,91
C10H8N3 170,0719 12,08 0,67 C11H11N2 171,0923 12,83 0,76
C10H18O2 170,1307 11,17 0,97 C11H23O 171,1750 12,29 0,89
C10H20NO 170,1546 11,55 0,81 C11H25N 171,1988 12,67 0,74
C10H22N2 170,1784 11,92 0,65 C12H11O 171,0810 13,18 1,00
C11H6O2 170,0368 12,06 1,06 C12H13N 171,1049 13,56 0,85
C11H8NO 170,0606 12,44 0,91 C13HN 171,0109 14,45 0,97
C11H10N2 170,0845 12,81 0,75 C13H15 171,1174 14,29 0,95
C11H22O 170,1671 12,28 0,89 C14H3 171,0235 15,18 1,07
C11H24N 170,1910 12,65 0,74 172
C12H10O 170,0732 13,17 0,10 C6H8N2O4 172,0484 7,53 1,05
C12H12N 170,0970 13,54 0,85 C6H10N3O3 172,0723 7,91 0,88
C12H26 170,2036 13,38 0,83 C6H12N4O2 172,0961 8,28 0,71

C13H14 170,1096 14,27 0,94 C7H10NO4 172,0610 8,26 1,10
C14H2 170,0157 15,16 1,07 C7H12N2O3 172,0848 8,64 0,93
171 C7H14N3O2 172,1087 9,01 0,76
C6H7N2O4 171,0406 7,52 1,05 C7H16N4O 172,1325 9,39 0,60
C6H9N3O3 171,0644 7,89 0,88 C8H2N3O2 172,0147 9,90 0,84
C6H11N4O2 171,0883 8,26 0,70 C8H4N4O 172,0386 10,27 0,68
C7H9NO4 171,0532 8,25 1,10 C8H12O4 172,0735 8,99 1,16
C7H11N2O3 171,0770 8,62 0,93 C8H14NO3 172,0974 9,37 0,99
C7H13N3O2 171,1009 9,00 0,76 C8H16N2O2 172,1213 9,74 0,83

C8H18N3O 172,1451 10,12 0,66 C9H7N3O 173,0590 11,02 0,75
C8H20N4 172,1690 10,49 0,50 C9H9N4 173,0829 11,40 0,59
C9H2NO3 172,0034 10,26 1,07 C9H17O3 173,1178 10,12 1,06
C9H4N2O2 172,0273 10,63 0,91 C9H19NO2 173,1416 10,49 0,90
C9H6N3O 172,0511 11,01 0,75 C9H21N2O 173,1655 10,86 0,74
C9H8N4 172,0750 11,38 0,59 C9H23N3 173,1894 11,24 0,58
C9H16O3 172,1100 10,10 1,06 C10H5O3 173,0238 11,00 1,15
C9H18NO2 172,1338 10,47 0,90 C10H7NO2 173,0477 11,38 0,99
C9H20N2O 172,1577 10,85 0,73 C10H9N2O 173,0715 11,75 0,83
C9H22N3 172,1815 11,22 0,57 C10H11N3 173,0954 12,13 0,67
C10H4O3 172,0160 10,99 1,15 C10H21O2 173,1542 11,22 0,97
C10H6NO2 172,0399 11,36 0,99 C10H23NO 173,1781 11,60 0,81
C10H8N2O 172,0637 11,74 0,83 C11H9O2 173,0603 12,11 1,07
C10H10N3 172,0876 12,11 0,67 C11H11NO 173,0841 12,48 0,91
C10H20O2 172,1464 11,20 0,97 C11H13N2 173,1080 12,86 0,76
C10H22NO 172,1702 11,58 0,81 C12HN2 173,0140 13,75 0,87
C10H24N2 172,1941 11,95 0,65 C12H13O 173,0967 13,21 1,00
C11H8O2 172,0524 12,09 1,07 C12H15N 173,1205 13,59 0,85
C11H10NO 172,0763 12,47 0,91 C13HO 173,0027 14,10 1,12
C11H12N2 172,1001 12,84 0,76 C13H3N 173,0266 14,48 0,97
C11H24O 172,1828 12,31 0,89 C13H17 173,1331 14,32 0,95
C12H12O 172,0888 13,20 1,00 C14H5 173,0391 15,21 1,07
C12H14N 172,1127 13,57 0,85 174
C13H2N 172,0187 14,46 0,97 C6H10N2O4 174,0641 7,56 1,05
C13H16 172,1253 14,30 0,95 C6H12N3O3 174,0879 7,94 0,88
C14H4 172,0313 15,19 1,07 C6H14N4O2 174,1118 8,31 0,71
173 C7H2N4O2 174,0178 9,20 0,78
C6H9N2O4 173,0563 7,55 1,05 C7H12NO4 174,0766 8,29 1,10
C6H11N3O2 173,0801 7,92 0,88 C7H14N2O3 174,1005 8,67 0,93
C6H13N4O2 173,1040 8,30 0,71 C7H16N3O2 174,1244 9,04 0,77
C7HN4O2 173,0100 9,18 0,78 C7H18N4O 174,1482 9,42 0,60
C7H11NO4 173,0688 8,28 1,10 C8H2N2O3 174,0065 9,56 1,01
C7H13N2O3 173,0927 8,65 0,93 C8H4N3O2 174,0304 9,93 0,85
C7H15N3O2 173,1165 9,03 0,77 C8H6N4O 174,0542 10,31 0,68
C7H17N4O 173,1404 9,40 0,60 C8H14O4 174,0892 9,03 1,16
C8HN2O3 173,9987 9,54 1,01 C8H16NO3 174,1131 9,40 1,00
C8H3N3O2 173,0226 9,92 0,84 C8H18N2O2 174,1369 9,77 0,83
C8H5N4O 173,0464 10,29 0,68 C8H20N3O 174,1608 10,15 0,67
C8H13O4 173,0814 9,01 1,16 C8H22N4 174,1846 10,52 0,50
C8H15NO3 173,1052 9,38 0,99 C9H2O4 173,9953 9,91 1,24
C8H17N2O2 173,1291 9,76 0,83 C9H4NO3 174,0191 10,29 1,08

C8H19N3O 173,1529 10,13 0,66 C9H6N2O2 174,0429 10,66 0,92
C8H21N4 173,1768 10,51 0,50 C9H8N3O 174,0668 11,04 0,75
C9HO4 172,9874 9,90 1,24 C9H10N4 174,0907 11,41 0,60
C9H3NO3 173,0113 10,27 1,08 C9H18O3 174,1256 10,13 1,06
C9H5N2O2 173,0351 10,65 0,91 C9H20NO2 174,1495 10,51 0,90

C9H22N2O 174,1733 10,88 0,74 C11H11O2 175,0759 12,14 1,07
C10H6O3 174,0317 11,02 1,15 C11H13NO 175,0998 12,52 0,92
C10H8NO2 174,0555 11,39 0,99 C11H15N2 175,1236 12,89 0,77
C10H10N2O 174,0794 11,77 0,83 C12HNO 175,0058 13,40 1,03
C10H12N3 174,1032 12,14 0,68 C12H3N2 175,0297 13,78 0,88
C10H22O2 174,1620 11,24 0,97 C12H15O 175,1123 13,25 1,01
C11H10O2 174,0681 12,13 1,07 C12H17N 175,1362 13,62 0,86
C11H12NO 174,0919 12,50 0,92 C13H3O 175,0184 14,14 1,12
C11H14N2 174,1158 12,87 0,76 C13H5N 175,0422 14,51 0,98
C12H2N2 174,0218 13,76 0,88 C13H19 175,1488 14,35 0,95
C12H14O 174,1045 13,23 1,01 C14H7 175,0548 15,24 1,08
C12H16N 174,1284 13,61 0,85 176
C13H2O 174,0106 14,12 1,12 C6H12N2O4 176,0797 7,60 1,05
C13H4N 174,0344 14,49 0,97 C6H14N3O3 176,1036 7,97 0,88
C13H18 174,1409 14,34 0,95 C6H16N4O2 176,1275 8,34 0,71
C14H6 174,0470 15,22 1,08 C7H2N3O3 176,0096 8,86 0,95
175 C7H4N4O2 176,0335 9,23 0,78
C6H11N2O4 175,0719 7,58 1,05 C7H14NO4 176,0923 8,33 1,11
C6H13N3O3 175,0958 7,95 0,88 C7H16N2O3 176,1162 8,70 0,94
C6H15N4O2 175,1196 8,33 0,71 C7H18N3O2 176,1400 9,08 0,77
C7HN3O3 175,0018 8,84 0,95 C7H20N4O 176,1639 9,45 0,60
C7H3N4O2 175,0257 9,22 0,78 C8H2NO4 176,9983 9,22 1,18
C7H13NO4 175,0845 8,31 1,11 C8H4N2O3 176,0222 9,59 1,01
C7H15N2O3 175,1083 8,68 0,94 C8H6N3O2 176,0460 9,96 0,85
C7H17N3O2 175,1322 9,06 0,77 C8H8N4O 176,0699 10,34 0,69
C7H19N4O 175,1560 9,43 0,60 C8H16O4 176,1049 9,06 1,17
C8HNO4 174,9905 9,20 1,18 C8H18NO3 176,1287 9,43 1,00
C8H3N2O3 175,0144 9,57 1,01 C8H20N2O2 176,1526 9,81 0,83
C8H5N3O2 175,0328 9,95 0,85 C9H4O4 176,0109 9,95 1,24
C8H7N4O 175,0621 10,32 0,68 C9H6NO3 176,0384 10,32 1,08
C8H15O4 175,0970 9,42 1,00 C9H8N2O2 176,0586 10,70 0,92
C8H17NO3 175,1209 9,79 0,83 C9H10N3O 176,0825 11,07 0,76
C8H19N202 175,1447 10,16 0,67 C9H12N4 176,1063 11,44 0,60
C8H21N3O 175,1686 9,04 1,16 C9H20O3 176,1413 10,16 1,07
C9H3O4 175,0031 9,93 1,24 C10H8O3 176,0473 11,05 1,15
C9H5NO3 175,0269 10,30 1,08 C10H10NO2 176,0712 11,43 0,99
C9H7N2O2 175,0508 10,68 0,92 C10H12N2O 176,0950 11,80 0,84
C9H9N3O 175,0746 11,05 0,76 C10H14N3 176,1189 12,17 0,68
C9H11N4 175,0985 11,43 0,60 C11H2N3 176,0249 13,06 0,79
C9H19O3 175,1334 10,15 1,06 C11H12O2 176,0837 12,16 1,08
C9H21NO2 175,1573 10,52 0,90 C11H14NO 176,1076 12,53 0,92
C10H7O3 175,0395 11,04 1,15 C11H16N2 176,1315 12,91 0,77
C10H9NO2 175,0634 11,41 0,99 C12H2NO 176,0136 13,42 1,03
C10H11N2O 175,0872 11,78 0,83 C12H4N2 176,0375 13,79 0,88
C10H13N3 175,1111 12,16 0,68 C12H16O 176,1202 13,26 1,01

C11HN3 175,0171 13,05 0,78 C12H18N 176,1440 13,64 0,86

C13H4O 176,0262 14,15 1,13 C6H16N3O 178,1193 8,00 0,88
3
C13H6N 176,0501 14,53 0,98 C6H18N4O 178,1431 8,38 0,71
2
C13H20 176,1566 14,37 0,96 C7H2N2O4 178,0014 8,52 1,12
C14H8 176,0626 15,26 1,08 C7H4N3O3 178,0253 8,89 0,95
177 C7H6N4O2 178,0491 9,26 0,79
C6H13N2O4 177,0876 7,61 1,06 C7H16NO4 178,1080 8,36 1,11
C6H15N3O3 177,1114 7,99 0,88 C7H18N2O 178,1318 8,73 0,94
3
C6H17N4O2 177,1353 8,36 0,71 C8H4NO4 178,0140 9,25 1,18
C7HN2O4 176,9936 8,50 1,12 C8H6N2O3 178,0379 9,62 1,02
C7H3N3O3 177,0175 8,87 0,95 C8H8N3O2 178,0617 10,00 0,85
C7H5N4O2 177,0413 9,25 0,78 C8H10N4O 178,0856 10,37 0,69
C7H15NO4 177,1001 8,34 1,11 C8H18O4 178,1205 9,09 1,17
C7H17N2O3 177,1240 8,72 0,94 C9H6O4 178,0266 9,98 1,25
C7H19N3O2 177,1478 9,09 0,77 C9H8NO3 178,0504 10,35 1,08
C8H3NO4 177,0062 9,23 1,18 C9H10N2O 178,0743 10,73 0,92
2
C8H5N2O3 177,0300 9,61 1,01 C9H12N3O 178,0981 11,10 0,76
C8H7N3O2 177,0539 9,98 0,85 C9H14N4 178,1220 11,48 0,60
C8H9N4O 177,0777 10,35 0,69 C10H2N4 178,0280 12,36 0,70
C8H1704 177,1127 9,07 1,17 C10H10O3 178,0630 11,08 1,16
C8H19NO3 177,1365 9,45 1,00 C10H12NO 178,0868 11,46 1,00
2
C9H5O4 177,0187 9,96 1,25 C10H14N2 178,1107 11,83 0,84
O
C9H7NO3 177,0426 10,34 1,08 C10H16N3 178,1346 12,21 0,68
C9H9N2O2 177,0664 10,71 0,92 C11H2N2O 178,0167 12,72 0,94
C9H11N3O 177,0903 11,09 0,76 C11H4N3 178,0406 13,10 0,79
C9H13N4 177,1142 11,46 0,60 C11H14O2 178,0994 12,19 1,08
C10HN4 177,0202 12,35 0,70 C11H16NO 178,1233 12,56 0,92
C10H9O3 177,0552 11,07 1,16 C11H18N2 178,1471 12,94 0,77
C10H11NO2 177,0790 11,44 1,00 C12H2O2 178,0054 13,08 1,19
C10H13N2O 177,1029 11,82 0,84 C12H4NO 178,0293 13,45 1,03
C10H15N3 177,1267 12,19 0,68 C12H6N2 178,0532 13,83 0,88
C11HN2O 177,0089 12,71 0,94 C12H18O 178,1358 13,29 1,01
C11H3N3 177,0328 13,08 0,79 C12H20N 178,1597 13,67 0,86
C11H13O2 177,0916 12,17 1,08 C13H6O 178,0419 14,18 1,13
C11H15NO 177,1154 12,55 0,92 C13H8N 178,0657 14,56 0,98
C11H17N2 177,1393 12,92 0,77 C13H22 178,1722 14,40 0,96
C12HO2 176,9976 13,06 1,18 C14H10 178,0783 15,29 1,09
C12H3NO 177,0215 13,44 1,03 179
C12H5N2 177,0453 13,81 0,88 C6H15N2O 179,1032 7,64 1,06
4
C12H17O 177,1280 13,28 1,01 C6H17N3O 179,1271 8,02 0,89
3
C12H19N 177,1519 13,65 0,86 C7H3N2O4 179,0093 8,53 1,12
C13H5O 177,0340 14,17 1,13 C7H5N3O3 179,0331 8,91 0,95

C13H7N 177,0579 14,54 0,98 C7H7N4O2 179,0570 9,28 0,79
C13H21 177,1644 14,38 0,96 C7H17NO4 179,1158 8,37 1,11
C14H9 177,0705 15,27 1,08 C8H5NO4 179,0218 9,26 1,18
178 C8H7N2O3 179,0457 9,64 1,02
C6H14N2O4 178,0954 7,63 1,06 C8H9N3O2 179,0695 10,01 0,85

C10H4N4 180,0437 12,40 0,71 C10H18N3 180,1502 12,24 0,69
C10H12O3 180,0786 11,12 1,16 C11H2NO2 180,0085 12,38 1,10
C9H9NO3 179,0583 10,37 1,09 C11H4N2O 180,0324 12,75 0,95
C9H11N2O2 179,0821 10,74 0,92 C11H6N3 180,0563 13,13 0,80
C9H13N3O 179,1060 11,12 0,76 C11H16O2 180,1151 12,22 1,08
C9H15N4 179,1298 11,49 0,60 C11H18NO 180,1389 12,60 0,93
C10HN3O 179,0120 12,01 0,86 C11H20N2 180,1628 12,97 0,78
C10H3N4 179,0359 12,38 0,71 C12H4O2 180,0211 13,11 1,19
C10H11O3 179,0708 11,10 1,16 C12H6NO 180,0449 13,48 1,04
C10H13NO2 179,0947 11,47 1,00 C12H8N2 180,0688 13,86 0,89
C10H15N2O 179,1185 11,85 0,84 C12H20O 180,1515 13,33 1,02
C10H17N3 179,1424 12,22 0,69 C12H22N 180,1753 13,70 0,87
C11HNO2 179,0007 12,36 1,10 C13H8O 180,0575 14,22 1,13
C11H3N2O 179,0246 12,74 0,95 C13H10N 180,0814 14,59 0,99
C11H5N3 179,0484 13,11 0,79 C13H24 180,1879 14,43 0,97
C11H15O2 179,1072 12,21 1,08 C14H12 180,0939 15,32 1,09
C11H17NO 179,1311 12,58 0,93 181
C11H19N2 179,1549 12,95 0,77 C7H5N2O4 181,0249 8,56 1,13
C12H3O2 179,0133 13,09 1,19 C7H7N3O3 181,0488 8,94 0,96
C12H5NO 179,0371 13,47 1,04 C7H9N4O2 181,0726 9,31 0,79
C12H7N2 179,0610 13,84 0,89 C8H7NO4 181,0375 9,30 1,19
C12H19O 179,1436 13,31 1,02 C8H9N2O3 181,0614 9,67 1,02
C12H21N 179,1675 13,69 0,87 C8H11N3O 181,0852 10,04 0,86
2
C13H7O 179,0497 14,20 1,13 C8H13N4O 181,1091 10,42 0,69
C13H9N 179,0736 14,57 0,99 C9HN4O 181,0151 11,31 0,78
C13H23 179,1801 14,42 0,96 C9H9O4 181,0501 10,03 1,25
C14H11 179,0861 15,30 1,09 C9H11NO3 181,0739 10,40 1,09
180 C9H13N2O 181,0978 10,78 0,93
2
C6H16N2O4 180,1111 7,66 1,06 C9H15N3O 181,1216 11,15 0,77
C7H4N2O4 180,0171 8,55 1,12 C9H17N4 181,1455 11,52 0,61
C7H6N3O3 180,0410 8,92 0,96 C10HN2O2 181,0038 11,66 1,02
C7H8N4O2 180,0648 9,30 0,79 C10H3N3O 181,0277 12,04 0,86
C8H6NO4 180,0297 9,28 1,18 C10H5N4 181,0515 12,41 0,71
C8H8N2O3 180,0535 9,65 1,02 C10H13O3 181,0865 11,13 1,16
C8H10N3O2 180,0774 10,03 0,85 C10H15NO 181,1103 11,51 1,00
2
C8H12N4O 180,1012 10,40 0,69 C10H17N2 181,1342 11,88 0,85
O
C9H8O4 180,0422 10,01 1,25 C10H19N3 181,1580 12,25 0,69
C9H10NO3 180,0661 10,38 1,09 C11HO3 180,9925 12,02 1,26
C9H12N2O2 180,0899 10,76 0,93 C11H3NO2 181,0164 12,39 1,10
C9H14N3O 180,1138 11,13 0,77 C11H5N2O 181,0402 12,77 0,95
C9H16N4 180,1377 11,51 0,61 C11H7N3 181,0641 13,14 0,80

C10H2N3O 180,0198 12,02 0,86 C11H17O2 181,1229 12,24 1,09
C10H4N4 180,0437 12,40 0,71 C11H19NO 181,1467 12,61 0,93
C10H12O3 180,0786 11,12 1,16 C11H21N2 181,1706 12,99 0,78
C10H14NO2 180,1025 11,49 1,00 C12H5O2 181,0289 13,13 1,19
C10H16N2O 180,1264 11,86 0,84 C12H7NO 181,0528 13,50 1,04

C12H9N2 181,0767 13,87 0,89 183
C12H21O 181,1593 13,34 1,02 C7H7N2O4 183,0406 8,60 1,13
C12H23N 181,1832 13,72 0,87 C7H9N3O3 183,0644 8,97 0,96
C13H9O 181,0653 14,23 1,14 C7H11N4O 183,0883 9,34 0,79
2
C13H11N 181,0892 14,61 0,99 C8H9NO4 183,0532 9,33 1,19
C13H25 181,1957 14,45 0,97 C8H11N2O 183,0770 9,70 1,02
3
C14H13 181,1018 15,34 1,09 C8H13N3O 183,1009 10,08 0,86
2
C15H 181,0078 16,23 1,23 C8H15N4O 183,1247 10,45 0,70
182 C9HN3O2 183,0069 10,96 0,95
C7H6N2O4 182,0328 8,58 1,13 C9H3N4O 183,0308 11,34 0,79
C7H8N3O3 182,0566 8,95 0,96 C9H11O4 183,0657 10,06 1,26
C7H10N4O2 182,0805 9,33 0,79 C9H13NO3 183,0896 10,43 1,09
C8H8NO4 182,0453 9,31 1,19 C9H15N2O 183,1134 10,81 0,93
2
C8H10N2O3 182,0692 9,69 1,02 C9H17N3O 183,1373 11,18 0,77
C8H12N3O2 182,0930 10,06 0,86 C9H19N4 183,1611 11,56 0,61
C8H14N4O 182,1169 10,43 0,70 C10HNO3 182,9956 11,32 1,18
C9H2N4O 182,0229 11,32 0,79 C10H3N2O 183,0195 11,70 1,03
2
C9H10O4 182,0579 10,04 1,25 C10H5N3O 183,0433 12,07 0,87
C9H12NO3 182,0817 10,42 1,09 C10H7N4 183,0672 12,44 0,71
C9H14N2O2 182,1056 10,79 0,93 C10H15O3 183,1021 11,16 1,17
C9H16N3O 182,1295 11,17 0,77 C10H17NO 183,1260 11,54 1,01
2
C9H18N4 182,1533 14,54 0,61 C10H19N2 183,1498 11,91 0,85
O
C10H2N2O2 182,0116 11,68 1,02 C10H21N3 183,1737 12,29 0,69
C10H4N3O 182,0355 12,05 0,87 C11H3O3 183,0082 12,05 1,26
C10H6N4 182,0594 12,43 0,71 C11H5NO2 183,0320 12,43 1,11
C10H14O3 182,0943 11,15 1,16 C11H7N2O 183,0559 12,80 0,95
C10H10NO2 182,1182 11,52 1,01 C11H9N3 183,0798 13,18 0,80
C10H18N2O 182,1420 11,90 0,85 C11H19O2 183,1385 12,27 1,09
C10H20N3 182,1659 12,27 0,69 C11H21NO 183,1624 12,64 0,93
C11H2O3 182,0003 12,04 1,26 C11H23N2 183,1863 13,02 0,78
C11H4NO2 182,0242 12,41 1,11 C12H7O2 183,0446 13,16 1,20
C11H6N2O 182,0480 12,79 0,95 C12H9NO 183,0684 13,53 1,05
C11H8N3 182,0719 13,16 0,80 C12H11N2 183,0923 13,91 0,90
C11H18O2 182,1307 12,25 1,09 C12H23O 183,1750 13,37 1,02
C11H20NO 182,1546 12,63 0,93 C12H25N 183,1988 13,75 0,87
C11H22N2 182,1784 13,00 0,78 C13H11O 183,0810 14,26 1,14
C12H6O2 182,0368 13,14 1,19 C13H13N 183,1049 14,64 0,99
C12H8NO 182,0606 13,52 1,04 C13H27 183,2114 14,48 0,97

C12H10N2 182,0845 13,89 0,89 C14HN 183,0109 15,53 1,12
C12H22O 182,1671 13,36 1,02 C14H15 183,1174 15,37 1,10
C12H24N 182,1910 13,73 0,87 C15H3 183,0235 16,26 1,23
C13H10O 182,0732 14,25 1,14 184
C13H12N 182,0970 14,62 0,99 C7H8N2O4 184,0484 8,61 1,13
C13H26 182,2036 14,46 0,97 C7H10N3O 184,0723 8,99 0,96
3
C14H14 182,1096 15,35 1,10 C7H12N4O 184,0961 9,36 0,80
2
C15H2 182,0157 16,24 1,21 C8H10NO4 184,0610 9,34 1,19

C8H12N2O3 184,0848 9,72 1,03 C9H3N3O2 185,0225 11,00 0,95
C8H14N3O2 184,1087 10,09 0,86 C9H5N4O 185,0463 11,37 0,79
C8H16N4O 184,1325 10,47 0,70 C9H13O4 185,0814 10,09 1,26
C9H2N3O2 184,0147 10,98 0,95 C9H15NO3 185,1052 10,46 1,10
C9H4N4O 184,0386 11,35 0,79 C9H17N2O 185,1291 10,84 0,93
2
C9H12O4 184,0735 10,07 1,26 C9H19N3O 185,1528 11,21 0,77
C9H14NO3 184,0974 10,45 1,09 C9H21N4 185,1766 11,59 0,62
C9H16N2O2 184,1213 10,82 0,93 C10HO4 184,9875 10,98 1,35
C9H18N3O 184,1451 11,20 0,77 C10H3NO3 185,0113 11,35 1,19
C9H20N4 184,1690 11,57 0,61 C10H5N2O 185,0351 11,73 1,03
2
C10H2NO3 184,0034 11,34 1,18 C10H7N3O 185,0590 12,10 0,87
C10H4N2O2 184,0273 11,71 1,03 C10H9N4 185,0829 12,48 0,72
C10H6N3O 184,0511 12,09 0,87 C10H17O3 185,1176 11,20 1,17
C10H8N4 184,0750 12,46 0,71 C10H19NO 185,1416 11,57 1,01
2
C10H16O3 184,1100 11,18 1,17 C10H21N2 185,1655 11,94 0,85
O
C10H18NO2 184,1338 11,55 1,01 C10H23N3 185,1894 12,32 0,70
C10H20N2O 184,1577 11,93 0,85 C11H5O3 185,0238 12,08 1,27
C10H22N3 184,1815 12,30 0,70 C11H7NO2 185,0477 12,46 1,11
C11H4O3 184,0160 12,07 1,27 C11H9N2O 185,0715 12,83 0,96
C11H6NO2 184,0399 12,44 1,11 C11H11N3 185,0954 13,21 0,81
C11H8N2O 184,0637 12,82 0,96 C11H21O2 185,1542 12,30 1,09
C11H10N3 184,0876 13,19 0,80 C11H23NO 185,1781 12,68 0,94
C11H20O2 184,1464 12,29 1,09 C11H25N2 185,2019 13,05 0,79
C11H22NO 184,1702 12,66 0,94 C12H9O2 185,0603 13,19 1,20
C11H24N2 184,1941 13,03 0,78 C12H11NO 185,0841 13,56 1,05
C12H8O2 184,0524 13,17 1,20 C12H13N2 185,1080 13,94 0,90
C12H10NO 184,0763 13,55 1,05 C12H25O 185,1906 13,41 1,03
C12H12N2 184,1001 13,92 0,90 C12H27N 185,2145 13,78 0,88
C12H24O 184,1828 13,39 1,03 C13HN2 185,0140 14,83 1,02
C12H26N 184,2067 13,77 0,88 C13H13O 185,0967 14,30 1,15
C13H12O 184,0888 14,28 1,14 C13H15N 185,1205 14,67 1,00
C13H14N 184,1127 14,65 1,00 C14HO 185,0027 15,18 1,27
C13H28 184,2192 14,50 0,97 C14H3N 185,0266 15,56 1,13
C14H2N 184,0187 15,54 1,13 C14H17 185,1331 15,40 1,10
C14H16 184,1253 15,38 1,10 C15H5 185,0391 16,29 1,24
C15H4 184,0313 16,27 1,24 186

185 C7H10N2O 186,0641 8,64 1,13
4
C7H9N2O4 185,0563 8,63 1,13 C7H12N3O 186,0879 9,02 0,97
3
C7H11N3O3 185,0801 9,00 0,96 C7H14N4O 186,1118 9,39 0,80
2
C7H13N4O2 185,1040 9,38 0,80 C8H2N4O2 186,0178 10,28 0,88
C8HN4O2 185,0100 10,27 0,88 C8H12NO4 186,0766 9,38 1,19
C8H11NO4 185,0688 9,36 1,19 C8H14N2O 186,1005 9,75 1,03
3
C8H13N2O3 185,0927 9,73 1,03 C8H16N3O 186,1244 10,12 0,86
2
C8H15N3O2 185,1165 10,11 0,86 C8H18N4O 186,1482 10,50 0,70
C8H17N4O 185,1404 10,48 0,70 C9H2N2O3 186,0065 10,64 1,11
C9HN2O3 184,9987 10,62 1,11 C9H4N3O2 186,0304 11,01 0,95

C9H6N4O 186,0542 11,39 0,79 C9H7N4O 187,0621 11,40 0,80
C9H14O4 186,0892 10,11 1,26 C9H15O4 187,0970 10,12 1,26
C9H16NO3 186,1131 10,48 1,10 C9H17NO3 187,1209 10,50 1,10
C9H18N2O2 186,1369 10,86 0,94 C9H19N2O 187,1447 10,87 0,94
2
C9H20N3O 186,1608 11,23 0,78 C9H21N3O 187,1686 11,25 0,78
C9H22N4 186,1846 11,60 0,62 C9H23N4 187,1925 11,62 0,62
C10H2O4 185,9953 10,99 1,35 C10H3O4 187,0031 11,01 1,35
C10H4NO3 186,0191 11,37 1,19 C10H5NO3 187,0269 11,39 1,19
C10H6N2O2 186,0429 11,74 1,03 C10H7N2O 187,0508 11,76 1,03
2
C10H8N3O 186,0667 12,12 0,87 C10H9N3O 187,0746 12,13 0,88
C10H10N4 186,0907 12,49 0,72 C10H11N4 187,0984 12,51 0,72
C10H18O3 186,1256 11,21 1,17 C10H19O3 185,1334 11,23 1,17
C10H20NO2 186,1494 11,59 1,01 C10H21NO 187,1573 11,60 1,01
2
C10H22N2O 186,1732 11,96 0,86 C10H23N2 187,1811 11,98 0,86
O
C10H24N3 186,1970 12,33 0,70 C10H25N3 187,2050 12,35 0,70
C11H6O3 186,0317 12,10 1,27 C11H7O3 187,0395 12,12 1,27
C11H8NO2 186,0555 12,47 1,11 C11H9NO2 187,0633 12,49 1,12
C11H10N2O 186,0794 12,85 0,96 C11H11N2 187,0872 12,87 0,96
O
C11H12N3 186,1032 13,22 0,81 C11H13N3 187,1111 13,24 0,81
C11H22O2 186,1620 12,32 1,10 C11H23O2 187,1698 12,33 1,10
C11H24NO 186,1859 12,69 0,94 C11H25NO 187,1936 12,71 0,94
C11H26N2 186,2098 13,07 0,79 C12HN3 187,0171 14,13 0,93
C12H10O2 186,0681 13,21 1,20 C12H11O2 187,0759 13,22 1,20
C12H12NO 186,0919 13,58 1,05 C12H13NO 187,0998 13,60 1,05
C12H14N2 186,1158 13,95 0,90 C12H15N2 187,1236 13,97 0,90
C12H26O 186,1985 13,42 1,03 C13HNO 187,0058 14,48 1,17
C13H2N2 186,0218 14,84 1,02 C13H3N2 187,0297 14,86 1,03
C13H14O 186,1045 14,31 1,15 C13H15O 187,1123 14,33 1,15
C13H16N 186,1284 14,69 1,00 C13H17N 187,1362 14,70 1,00
C14H2O 186,0106 15,20 1,27 C14H3O 187,0184 15,22 1,28

C14H4N 186,0344 15,57 1,13 C14H5N 187,0422 15,99 1,13
C14H18 186,1409 15,42 1,11 C14H19 187,1488 15,43 1,11
C15H6 186,0470 16,31 1,24 C15H7 187,0548 16,32 1,24
187 188
C7H11N2O4 187,0719 8,66 1,13 C7H12N2O 188,0797 8,68 1,14
4
C7H13N3O3 187,0958 9,03 0,97 C7H14N3O 188,1036 9,05 0,97
3
C7H15N4O2 187,1196 9,41 0,80 C7H16N4O 188,1275 9,42 0,80
2
C8HN3O3 187,0018 9,92 1,04 C8H2N3O3 188,0096 9,94 1,05
C8H3N4O2 187,0257 10,30 0,88 C8H4N4O2 188,0335 10,31 0,88
C8H13NO4 187,0845 9,39 1,20 C8H14NO4 188,0923 9,41 1,20
C8H15N2O3 187,1083 9,77 1,03 C8H16N2O 188,1162 9,78 1,03
3
C8H17N3O2 187,1322 10,14 0,87 C8H18N3O 188,1400 10,16 0,87
2
C8H19N4O 187,1560 10,51 0,70 C8H20N4O 188,1639 10,53 0,71
C9HNO4 186,9905 10,28 1,28 C9H2NO4 187,9983 10,30 1,28
C9H3N2O3 187,0144 10,65 1,11 C9H4N2O3 188,0222 10,67 1,12
C9H5N3O2 187,0382 11,03 0,95 C9H6N3O2 188,0460 11,04 0,96

C9H8N4O 188,0699 11,42 0,80 C9H17O4 189,1127 10,15 1,26
C9H16O4 188,1049 10,14 1,26 C9H19NO3 189,1365 10,53 1,10
C9H18NO3 188,1287 10,51 1,10 C9H21N2O2 189,1604 10,90 0,94
C9H20N2O2 188,1526 10,89 0,94 C9H23N3O 189,1842 11,28 0,78
C9H22N3O 188,1764 11,26 0,78 C10H5O4 189,0187 11,04 1,35
C9H24N4 188,2003 11,64 0,62 C10H7NO3 189,0426 11,42 1,19
C10H4O4 188,0109 11,03 1,35 C10H9N2O2 189,0664 11,79 1,04
C10H6NO3 188,0348 11,40 1,19 C10H11N3O 189,0903 12,17 0,88
C10H8N2O2 188,0586 11,78 1,03 C10H13N4 189,1142 12,54 0,72
C10H10N3O 188,0825 12,15 0,88 C10H21O3 189,1491 11,26 1,18
C10H12N4 188,1063 12,52 0,72 C10H23NO2 189,1730 11,63 1,02
C10H20O3 188,1413 11,24 1,18 C11HN4 189,0202 13,43 0,83
C10H22NO2 188,1651 11,62 1,02 C11H9O3 189,0552 12,15 1,28
C10H24N2O 188,1890 11,99 0,86 C11H11NO2 189,0790 12,52 1,12
C11H8O3 188,0473 12,13 1,27 C11H13N2O 189,1029 12,90 0,97
C11H10NO2 188,0712 12,51 1,12 C11H15N3 189,1267 13,27 0,81
C11H12N2O 188,0950 12,88 0,96 C12HN2O 189,0089 13,79 1,08
C11H14N3 188,1189 13,26 0,81 C12H3N3 189,0328 14,16 0,93
C11H24O2 188,1777 12,35 1,10 C12H13O2 189,0916 13,25 1,21
C12H2N3 188,0249 14,14 0,93 C12H15NO 189,1154 13,63 1,06
C12H12O2 188,0837 13,24 1,21 C12H17N2 189,1393 14,00 0,91
C12H14NO 188,1076 13,61 1,06 C13HO2 188,9976 14,14 1,33
C12H16N2 188,1315 13,99 0,91 C13H3NO 189,0215 14,52 1,18
C13H2NO 188,0316 13,99 0,91 C13H5N2 189,0453 14,89 1,03
C13H4N2 188,0375 14,88 1,03 C13H17O 189,1280 14,36 1,16
C13H16O 188,1202 14,34 1,15 C13H19N 189,1519 14,73 1,01
C13H18N 188,1440 14,72 10,1 C14H5O 189,0340 15,25 1,28
C14H4O 188,0262 15,23 1,28 C14H7N 189,0579 15,62 1,14
C14H6N 188,0501 15,61 1,14 C14H21 189,1644 15,46 1,11

C14H20 188,1566 15,45 1,11 C15H9 189,0705 16,35 1,25
C15H8 188,0626 16,34 1,25 190
189 C7H14N2O4 190,0954 8,71 1,14
C7H13N2O4 189,0876 8,69 1,14 C7H16N3O3 190,1193 9,08 0,97
C7H15N3O3 189,1114 9,07 0,97 C7H18N4O2 190,1431 9,46 0,80
C7H17N4O2 189,1353 9,44 0,80 C8H2N2O4 190,0014 9,60 1,21
C8HN2O4 188,9936 9,58 1,21 C8H4N3O3 190,0253 9,97 1,05
C8H3N3O3 189,0175 9,95 1,05 C8H6N4O2 190,0491 10,35 0,89
C8H5N4O2 189,0413 10,33 0,88 C8H16NO4 190,1080 9,44 1,20
C8H15NO4 189,1001 9,42 1,20 C8H18N2O3 190,1318 9,81 1,03
C8H17N2O3 189,1240 9,80 1,03 C8H20N3O2 190,1557 10,19 0,87
C8H19N3O2 189,1478 10,17 0,87 C8H22N4O 190,1795 10,56 0,71
C8H21N4O 189,1717 10,55 0,71 C9H4NO4 190,0140 10,33 1,28
C9H3NO4 189,0062 10,31 1,28 C9H6N2O3 190,0379 10,70 1,12
C9H5N2O3 189,0300 10,69 1,12 C9H8N3O2 190,0617 11,08 0,96
C9H7N3O2 189,0539 11,06 0,96 C9H10N4O 190,0856 11,45 0,80
C9H9N4O 189,0777 11,43 0,80 C9H18O4 190,1205 10,17 1,27

C9H20NO3 190,1444 10,54 1,10 C10H13N3O 191,1060 12,20 0,88
C9H22N2O2 190,1682 10,92 0,94 C10H15N4 191,1298 12,57 0,73
C10H6O4 190,0266 11,06 1,35 C11HN3O 191,0120 13,09 0,99
C10H8NO3 190,0504 11,43 1,20 C11H3N4 191,0359 13,46 0,84
C10H10N2O2 190,0743 11,81 1,03 C11H11O3 191,0708 12,18 1,28
C10H12N3O 190,0981 12,18 0,88 C11H13NO2 191,0947 12,55 1,12
C10H14N4 190,1220 12,56 0,73 C11H15N2O 191,1185 12,93 0,97
C10H22O3 190,1569 11,28 1,18 C11H17N3 191,1424 13,30 0,82
C11H2N4 190,0280 12,44 0,84 C12HNO2 191,0007 13,44 1,23
C11H10O3 190,0630 12,16 1,28 C12H3N2O 191,0246 13,82 1,08
C11H12NO2 190,0868 12,54 1,12 C12H5N3 191,0484 14,19 0,93
C11H14N2O 190,1107 12,91 0,97 C12H15O2 191,1072 13,29 1,21
C11H16N3 190,1346 13,29 0,82 C12H17NO 191,1311 13,66 1,06
C12H2N2O 190,0167 13,80 1,08 C12H19N2 191,1549 14,03 0,91
C12H4N3 190,0406 14,18 0,93 C13H3O2 191,0133 14,17 1,33
C12H14O2 190,0994 13,27 1,21 C13H5NO 191,0371 14,55 1,18
C12H16NO 190,1233 13,64 1,06 C13H7N2 191,0610 14,92 1,04
C12H18N2 190,1471 14,02 0,91 C13H19O 191,1436 14,39 1,16
C13H2O2 190,0054 14,16 1,33 C13H21N 191,1675 14,77 1,01
C13H4NO 190,0293 14,53 1,18 C14H7O 191,0497 15,28 1,29
C13H6N2 190,0532 14,91 1,03 C14H9N 191,0736 15,65 1,14
C13H18O 190,1358 14,38 1,16 C14H23 191,1801 15,50 1,12
C13H20N 190,1597 14,75 1,01 C15H11 191,0861 16,39 1,25
C14H6O 190,0419 15,26 1,28 192
C14H8N 190,0657 15,64 1,14 C7H16N2O4 192,1111 8,74 1,14
C14H22 190,1722 15,48 1,12 C7H18N3O3 192,1349 9,11 0,97
C15H10 190,0783 16,37 1,25 C7H20N4O2 192,1588 9,49 0,81
191 C8H4N2O4 192,0171 9,63 1,22
C7H15N2O4 191,1032 8,72 1,14 C8H6N3O3 192,0410 10,00 1,05
C7H17N3O3 191,1271 9,10 0,97 C8H8N4O2 192,0648 10,39 0,89
C7H19N4O2 191,1509 9,47 0,81 C8H18NO4 192,1236 9,47 1,20
C8H3N2O4 191,0093 9,61 1,22 C8H20N2O3 192,1475 9,85 1,04
C8H5N3O3 191,0331 9,99 1,05 C9H6NO4 192,0297 10,36 1,29

C8H7N4O2 191,0570 10,36 0,89 C9H8N2O3 192,0535 10,73 1,12
C8H17NO4 191,1158 9,46 1,20 C9H10N3O2 192,0774 11,11 0,96
C8H19N2O3 191,1396 9,83 1,04 C9H12N4O 192,1012 11,48 0,80
C8H21N3O2 191,1635 10,20 0,87 C9H20O4 192,1362 10,20 1,27
C9H5NO4 191,0218 10,34 1,28 C10H8O4 192,0422 11,09 1,36
C9H7N2O3 191,0457 10,72 1,12 C10H10NO3 192,0661 11,47 1,20
C9H9N3O2 191,0695 11,09 0,96 C10H12N2O2 192,0899 11,84 1,04
C9H11N4O 191,0934 11,47 0,80 C10H14N3O 192,1138 12,21 0,89
C9H19O4 191,1284 10,19 1,27 C10H16N4 192,1377 12,59 0,73
C9H21NO3 191,1522 10,56 1,11 C11H2N3O 192,0198 13,10 0,99
C10H7O4 191,0344 11,07 1,36 C11H4N4 192,0437 13,48 0,84
C10H9NO3 191,0583 11,45 1,20 C11H12O3 192,0786 12,20 1,28
C10H11N2O2 191,0821 11,82 1,04 C11H14NO2 192,1025 12,57 1,13

C11H16N2O 192,1264 12,95 0,97 C12H19NO 193,1467 13,69 1,07
C11H18N3 192,1502 13,32 0,82 C12H21N2 193,1706 14,07 0,92
C12H2NO2 192,0085 13,46 1,24 C13H5O2 193,0289 14,21 1,33
C12H4N2O 192,0324 13,83 1,09 C13H7NO 193,0528 14,58 1,19
C12H6N3 192,0563 14,21 0,94 C13H9N2 193,0767 14,96 1,04
C12H16O2 192,1151 13,30 1,22 C13H21O 193,1593 14,42 1,16
C12H18NO 192,1389 13,68 1,06 C13H23N 193,1832 14,80 1,02
C12H20N2 192,1628 14,05 0,92 C14H9O 193,0653 15,31 1,29
C13H4O2 192,0211 14,19 1,33 C14H11N 193,0892 15,69 1,15
C13H6NO 192,0449 14,56 1,18 C14H25 193,1957 15,53 1,12
C13H8N2 192,0688 14,94 1,04 C15H13 193,1018 16,42 1,26
C13H20O 192,1515 14,41 1,16 C16H 193,0078 17,31 1,40
C13H22N 192,1753 14,78 1,02 194
C14H8O 192,0575 15,30 1,29 C7H18N2O4 194,1267 8,77 1,14
C14H10N 192,0814 15,67 1,15 C8H6N2O4 194,0328 9,66 1,22
C14H24 192,1879 15,51 1,12 C8H8N3O3 194,0566 10,03 1,06
C15H12 192,0939 16,40 1,26 C8H10N4O2 194,0805 10,41 0,89
193 C9H8NO4 194,0453 10,39 1,29
C7H17N2O4 193,1189 8,76 1,14 C9H10N2O3 194,0692 10,77 1,13
C7H19N3O3 193,1427 9,13 0,98 C9H12N3O2 194,0930 11,14 0,97
C8H5N2O4 193,0249 9,64 1,22 C9H14N4O 194,1169 11,51 0,81
C8H7N3O3 193,0488 10,02 1,05 C10H2N4O 194,0229 12,40 0,91
C8H9N4O2 193,0726 10,39 0,89 C10H10O4 194,0579 11,12 1,36
C8H19NO4 193,1315 9,49 1,20 C10H12NO3 194,0817 11,50 1,20
C9H7NO4 193,0375 10,38 1,29 C10H14N2O2 194,1056 11,87 1,05
C9H9N2O3 193,0614 10,75 1,13 C10H16N3O 194,1295 12,25 0,89
C9H11N3O2 193,0852 11,12 0,96 C10H18N4 194,1533 12,62 0,74
C9H13N4O 193,1091 11,50 0,81 C11H2N2O2 194,0116 12,76 1,15
C10HN4O 193,0151 12,39 0,91 C11H4N3O 194,0355 13,13 1,00
C10H9O4 193,0501 11,11 1,36 C11H6N4 194,0594 13,51 0,85
C10H11NO3 193,0739 11,48 1,20 C11H14O3 194,0943 12,23 1,28
C10H13N2O2 193,0978 11,86 1,04 C11H16NO2 194,1182 12,60 1,13
C10H15N3O 193,1216 12,23 0,89 C11H18N2O 194,1420 12,98 0,98
C10H17N4 193,1455 12,60 0,73 C11H20N3 194,1659 13,35 0,82
C11HN2O2 193,0038 12,74 1,15 C12H2O3 194,0003 13,12 1,39
C11H3N3O 193,0277 13,12 0,99 C12H4NO2 194,0242 13,49 1,24
C11H5N4 193,0515 13,49 0,84 C12H6N2O 194,0480 13,87 1,09

C11H13O3 193,0865 12,21 1,28 C12H8N3 194,0719 14,24 0,94
C11H15NO2 193,1103 12,59 1,13 C12H18O2 194,1307 13,33 1,22
C11H17N2O 193,1342 12,96 0,97 C12H20NO 194,1546 13,71 1,07
C11H19N3 193,1580 13,34 0,82 C12H22N2 194,1784 14,08 0,92
C12HO3 192,9925 13,10 1,39 C13H6O2 194,0368 14,22 1,34
C12H3NO2 193,0164 13,48 1,24 C13H8NO 194,0606 14,60 1,19
C12H5N2O 193,0402 13,85 1,09 C13H10N2 194,0845 14,97 1,04
C12H7N3 193,0641 14,22 0,94 C13H22O 194,1671 14,44 1,17
C12H17O2 193,1229 13,32 1,22 C13H24N 194,1910 14,81 1,02

C14H10O 194,0732 15,33 1,29 196
C14H12N 194,0970 15,70 1,15 C8H8N2O4 196,0484 9,69 1,22
C14H26 194,2036 15,54 1,13 C8H10N3O3 196,0723 10,07 1,06
C15H14 194,1096 16,43 1,26 C8H12N4O2 196,0961 10,44 0,90
C16H2 194,0157 17,32 1,41 C9H10NO4 196,0610 10,42 1,29
195 C9H12N2O3 196,0848 10,80 1,13
C8H7N2O4 195,0406 9,68 1,22 C9H14N3O2 196,1087 11,17 0,97
C8H9N3O3 195,0644 10,05 1,06 C9H16N4O 196,1325 11,55 0,81
C8H11N4O2 195,0883 10,43 0,89 C10H2N3O2 196,0147 12,06 1,07
C9H9NO4 195,0532 10,41 1,29 C10H4N4O 196,0386 12,44 0,91
C9H11N2O3 195,0770 10,78 1,13 C10H12O4 196,0735 11,15 1,37
C9H13N3O2 195,1009 11,16 0,97 C10H14NO3 196,0974 11,53 1,21
C9H15N4O 195,1247 11,53 0,81 C10H16N2O2 196,1213 11,90 1,05
C10HN3O2 195,0069 12,05 1,07 C10H18N3O 196,1451 12,28 0,89
C10H3N4O 195,0308 12,42 0,91 C10H20N4 196,1690 12,65 0,74
C10H11O4 195,0657 11,14 1,36 C11H2NO3 196,0034 12,42 1,31
C10H13NO3 195,0896 11,51 1,21 C11H4N2O2 196,0273 12,79 1,15
C10H15N2O2 195,1134 11,89 1,05 C11H6N3O 196,0511 13,17 1,00
C10H17N3O 195,1373 12,26 0,89 C11H8N4 196,0750 13,54 0,85
C10H19N4 195,1611 12,64 0,74 C11H16O3 196,1100 12,26 1,29
C11HNO3 194,9956 12,40 1,31 C11H 18NO2 196,1338 12,63 1,13
C11H3N2O2 195,0195 12,78 1,15 C11H20N2O 196,1577 13,01 0,98
C11H5N3O 195,0433 13,15 1,00 C11H22N3 196,1815 13,38 0,83
C11H7N4 195,0672 13,82 0,85 C12H4O3 196,0160 13,15 1,40
C11H15O3 195,1021 12,24 1,29 C12H6NO2 196,0399 13,52 1,24
C11H17NO2 195,1260 12,62 1,13 C12H8N2O 196,0637 13,90 1,09
C11H19N2O 195,1498 12,99 0,98 C12H10N3 196,0876 14,27 0,95
C11H21N3 195,1737 13,37 0,83 C12H20O2 196,1464 13,37 1,22
C12H3O3 195,0082 13,13 1,39 C12H22NO 196,1702 13,74 1,07
C12H5NO2 195,0320 13,51 1,24 C12H24N2 196,1941 14,11 0,92
C12H7N2O 195,0559 13,88 1,09 C13H8O2 196,0524 14,25 1,34
C12H9N3 195,0798 14,26 0,94 C13H10NO 196,0763 14,69 1,19
C12H19O2 195,1385 13,35 1,22 C13H12N2 196,1001 15,00 1,05
C12H21NO 195,1624 13,72 1,07 C13H24O 196,1828 14,47 1,17
C12H23N2 195,1863 14,10 0,92 C13H26N 196,2067 14,85 1,03
C13H7O2 195,0446 14,24 1,34 C14H12O 196,0888 15,36 1,30
C13H9NO 195,0684 14,61 1,19 C14H14N 196,1127 15,73 1,16
C13H11N2 195,0923 14,99 1,05 C14H28 196,2192 15,58 1,13
C13H23O 195,1750 14,46 1,17 C15H2N 196,0187 16,62 1,29
C13H25N 195,1988 14,83 1,02 C15H16 196,1253 16,47 1,27
C14H11O 195,0810 15,34 1,30 C16H4 196,0313 17,35 1,41

C14H13N 195,1049 15,72 1,15 197
C14H27 195,2114 15,56 1,13 C8H9N2O4 197,0563 9,71 1,23
C15HN 195,0109 16,61 1,29 C8H11N3O3 197,0801 10,08 1,06
C15H15 195,1174 16,45 1,27 C8H13N4O2 197,1040 10,46 0,90
C16H3 195,0235 17,34 1,41 C9HN4O2 197,0100 11,35 0,99

C9H11NO4 197,0688 10,44 1,29 C9H12NO4 198,0766 10,46 1,30
C9H13N2O3 197,0927 10,81 1,13 C9H14N2O3 198,1005 10,83 1,13
C9H15N3O2 197,1165 11,19 0,97 C9H16N3O2 198,1244 11,20 0,97
C9H17N4O 197,1404 11,56 0,81 C9H18N4O 198,1482 11,58 0,82
C10HN2O3 196,9987 11,70 1,23 C10H2N2O3 198,0065 11,72 1,23
C10H3N3O2 197,0226 12,08 1,07 C10H4N3O2 198,0304 12,09 1,07
C10H5N4O 197,0464 12,45 0,91 C10H6N4O 198,0542 12,47 0,92
C10H13O4 197,0814 11,17 1,37 C10H14O4 198,0892 11,19 1,37
C10H15NO3 197,1052 11,55 1,21 C10H16NO3 198,1131 11,56 1,21
C10H17N2O2 197,1291 11,92 1,05 C10H18N2O2 198,1369 11,94 1,05
C10H19N3O 197,1529 12,29 0,90 C10H20N3O 198,1608 12,31 0,90
C10H21N4 197,1768 12,67 0,74 C10H22N4 198,1846 12,68 0,74
C11HO4 196,9874 12,06 1,46 C11H2O4 197,9953 12,08 1,47
C11H3NO3 197,0113 12,43 1,31 C11H4NO3 198,0191 12,45 1,31
C11H5N2O2 197,0351 12,81 1,16 C11H6N2O2 198,0429 12,82 1,16
C11H7N3O 197,0590 13,18 1,00 C11H8N3O 198,0668 13,29 1,01
C11H9N4 197,0829 13,56 0,85 C11H10N4 198,0907 13,57 0,85
C11H17O3 197,1178 12,28 1,29 C11H18O3 198,1256 12,29 1,29
C11H19NO2 197,1416 12,65 1,14 C11H20NO2 198,1495 12,67 1,14
C11H21N2O 197,1655 13,03 0,98 C11H22N2O 198,1733 13,04 0,99
C11H23N3 197,1894 13,40 0,83 C11H24N3 198,1972 13,42 0,83
C12H5O3 197,0238 13,16 1,40 C12H6O3 198,0317 13,18 1,40
C12H7NO2 197,0477 13,54 1,25 C12H8NO2 198,0555 13,56 1,25
C12H9N2O 197,0715 13,91 1,10 C12H10N2O 198,0794 13,93 1,10
C12H11N3 197,0954 14,29 0,95 C12H12N3 198,1032 14,30 0,95
C12H21O2 197,1542 13,38 1,23 C12H22O2 198,1620 13,40 1,23
C12H23NO 197,1781 1376 1,08 C12H24NO 198,1859 13,77 1,08
C12H25N2 197,2019 14,13 0,93 C12H26N2 198,2098 14,15 0,93
C13H9O2 197,0603 14,27 1,34 C13H10O2 198,0681 14,29 1,35
C13H11NO 197,0841 14,64 1,20 C13H12NO 198,0919 14,66 1,20
C13H13N2 197,1080 15,02 1,05 C13H14N2 198,1158 15,04 1,05
C13H25O 197,1906 14,49 1,17 C13H26O 198,1985 14,50 1,18
C13H27N 197,2145 14,86 1,03 C13H28N 198,2223 14,88 1,03
C14HN2 197,0104 15,91 1,18 C14H2N2 198,0218 15,92 1,18
C14H13O 197,0967 15,38 1,30 C14H14O 198,1045 15,39 1,30
C14H15N 197,1205 15,75 1,16 C14H16N 198,1284 15,77 1,16
C14H29 197,2270 15,59 1,13 C14H30 198,2349 15,61 1,14
C15HO 197,0027 16,26 1,44 C15H2O 198,0106 16,28 1,44
C15H3N 197,0266 16,64 1,30 C15H4N 198,0344 16,65 1,30
C15H17 197,1331 16,48 1,27 C15H18 198,1409 16,50 1,27
C16H5 197,0391 17,37 1,42 C16H6 198,0470 17,39 1,42
198 199
C8H10N2O4 198,0641 9,72 1,23 C8H11N2O4 199,0719 9,74 1,23
C8H12N3O3 198,0879 10,10 1,06 C8H13N3O3 199,0958 10,11 1,06
C8H14N4O2 198,1118 10,47 0,90 C8H15N4O2 199,1196 10,49 0,90

C9H2N4O 198,0178 11,36 0,99 C9HN3O3 199,0018 11,00 1,15

C9H3N4O2 199,0257 11,38 0,99 C8H14N3O3 200,1036 10,13 1,07
C9H13NO4 199,0845 10,47 1,30 C8H16N4O2 200,1275 10,51 0,90
C9H15N2O3 199,1083 10,85 1,14 C9H2N3O3 200,0096 11,02 1,15
C9H17N3O2 199,1322 11,22 0,98 C9H4N4O2 200,0335 11,39 0,99
C9H19N4O 199,1560 11,59 0,82 C9H14NO4 200,0923 10,49 1,30
C10HNO4 198,9905 11,36 1,39 C9H16N2O3 200,1162 10,86 1,14
C10H3N2O3 199,0144 11,73 1,23 C9H18N3O2 200,1400 11,24 0,98
C10H5N3O2 199,0382 12,11 1,07 C9H20N4O 200,1639 11,61 0,82
C10H7N4O 199,0621 12,48 0,92 C10H2NO4 199,9983 11,38 1,39
C10H15O4 199,0970 11,20 1,37 C10H4N2O3 200,0222 11,75 1,23
C10H17NO3 199,1209 11,58 1,21 C10H6N3O2 200,0460 12,13 1,08
C10H19N2O2 199,1447 11,95 1,01 C10H8N4O 200,0699 12,50 0,92
C10H21N3O 199,1686 12,33 0,90 C10H16O4 200,1049 11,22 1,37
C10H23N4 199,1925 12,70 0,75 C10H18NO3 200,1287 11,59 1,21
C11H3O4 199,0031 12,09 1,47 C10H20N2O2 200,1526 11,97 1,06
C11H5NO3 199,0269 12,47 1,31 C10H22N3O 200,1764 12,34 0,90
C11H7N2O2 199,0508 12,84 1,16 C10H24N4 200,2003 12,72 0,75
C11H9N3O 199,0746 13,21 1,01 C11H4O4 200,0109 12,11 ]1,47
C11H11N4 199,0985 13,59 0,86 C11H6NO3 200,0348 12,48 1,32
C11H19O3 199,1334 12,31 1,29 C11H8N2O2 200,0586 12,86 1,16
C11H21NO2 199,1573 12,68 1,14 C11H10N3O 200,0825 13,23 1,01
C11H23N2O 199,1811 13,06 0,99 C11H12N4 200,1063 13,60 0,86
C11H25N3 199,2050 13,43 0,84 C11H20O3 200,1413 ]12,32 1,30
C12H7O3 199,0395 13,20 1,40 C11H22NO2 200,1651 12,70 1,14
C12H9NO2 199,0634 13,57 1,25 C11H24N2O 200,1890 13,07 0,99
C12H11N2O 199,0872 13,95 1,10 C11H26N3 200,2129 13,45 0,84
C12H13N3 199,1111 14,32 0,95 C12H8O3 200,0473 13,21 1,40
C12H23O2 199,1699 13,41 1,23 C12H10NO2 200,0712 13,59 1,25
C12H25NO 199,1937 13,79 1,08 C12H12N2O 200,0950 13,96 1,10
C12H27N2 199,2176 14,16 0,93 C12H14N3 200,1189 13,34 0,96
C13HN3 199,0171 15,21 1,08 C12H24O2 200,1777 13,43 1,23
C13H11O2 199,0759 14,30 1,35 C12H26NO 200,2015 13,80 1,08
C13H13NO 199,0998 14,68 1,20 C12H28N2 200,2254 14,18 0,93
C13H15N2 199,1236 15,05 1,06 C13H2N3 200,0249 15,22 1,08
C13H27O 199,2063 14,52 1,18 C13H12O2 200,0837 14,32 1,35
C13H29N 199,2301 14,89 1,03 C13H14NO 200,1076 14,69 1,28
C14HNO 199,0058 15,57 1,33 C13H16N2 200,1315 15,07 1,06
C14H3N2 199,0297 15,94 1,19 C13H28O 200,2141 15,54 1,18
C14H15O 199,1123 15,41 1,31 C14H2NO 200,0136 15,58 1,33
C14H17N 199,1362 15,78 1,16 C14H4N2 200,0375 15,96 1,19
C15H3O 199,0184 16,30 1,44 C14H16O 200,1202 15,42 1,31
C15H5N 199,0422 16,67 1,30 C14H18N 200,1440 15,80 1,17
C15H19 199,1488 16,51 1,28 C15H4O 200,0262 16,31 1,44
C16H7 199,0548 17,40 1,42 C15H6N 200,0501 16,69 1,30
200 C15H20 200,1566 16,53 1,28
C8H12N2O4 200,0797 9,76 1,23 C16H8 200,0626 17,42 1,42

201 C15H5O 201,0340 16,33 1,45

C8H13N2O4 201,0876 9,77 1,23 C15H7N 201,0579 16,70 1,31
C8H15N3O3 201,1114 10,15 1,07 C15H21 201,1644 16,55 1,28
C8H17N4O2 201,1353 10,52 0,90 C16H9 201,0705 17,43 1,43
C9HN2O4 200,9936 10,66 1,32 202
C9H3N3O3 201,0175 11,04 1,16 C8H14N2O4 202,0954 9,79 1,23
C9H5N4O2 201,0413 11,41 1,00 C8H16N3O3 202,1193 10,16 1,07
C9H15NO4 201,1001 10,50 1,30 C8H18N4O2 202,1431 10,54 0,91
C9H17N2O3 201,1240 10,88 1,14 C9H2N2O4 202,0014 10,68 1,32
C9H19N3O2 201,1478 11,25 0,98 C9H4N3O3 202,0253 11,05 1,16
C9H21N4O 201,1717 11,63 0,82 C9H6N4O2 202,0491 11,43 1,00
C10H3NO4 201,0062 11,39 1,39 C9H16NO4 202,1080 10,52 1,30
C10H5N2O3 201,0300 11,77 1,23 C9H18N2O3 202,1318 10,89 1,14
C10H7N3O2 201,0539 12,14 1,08 C9H20N3O2 202,1557 11,27 0,98
C10H9N4O 201,0777 12,52 0,92 C9H22N4O 202,1795 11,64 0,82
C10H17O4 201,1127 11,23 1,37 C10H4NO4 202,0140 11,41 1,39
C10H19NO3 201,1365 11,61 1,22 C10H6N2O3 202,0379 11,78 1,24
C10H21N2O2 201,1604 11,98 1,06 C10H8N3O2 202,0617 12,16 1,08
C10H23N3O 201,1842 12,36 0,90 C10H10N4O 202,0856 12,53 0,92
C10H25N4 201,2081 12,73 0,75 C10H18O4 202,1205 11,25 1,38
C11H5O4 201,0187 12,12 1,47 C10H20NO3 202,1444 11,63 1,22
C11H7NO3 201,0426 12,50 1,32 C10H22N2O2 202,1682 12,00 1,06
C11H9N2O2 201,0664 12,87 1,16 C10H24N3O 202,1921 12,37 0,91
C11H11N3O 201,0903 13,25 1,01 C10H26N4 202,2160 12,75 0,75
C11H13N4 201,1142 13,62 0,86 C11H6O4 202,0266 12,14 1,47
C11H21O3 201,1491 12,34 1,30 C11H8NO3 202,0504 12,51 1,32
C11H23NO2 201,1730 12,71 1,14 C11H10N2O2 202,0743 12,89 1,17
C11H25N2O 201,1968 13,09 0,99 C11H12N3O 202,0981 13,26 1,01
C11H27N3 201,2207 13,46 0,84 C11H14N4 202,1220 13,64 0,86
C12HN4 201,0202 14,51 0,98 C11H22O3 202,1569 12,36 1,30
C12H9O3 201,0552 13,23 1,41 C11H24NO2 202,1808 12,73 1,15
C12H11NO2 201,0790 13,60 1,26 C11H26N2O 202,2046 13,11 0,99
C12H13N2O 201,1029 13,98 1,11 C12H2N4 202,0280 14,53 0,98
C12H15N3 201,1267 14,35 0,96 C12H10O3 202,0630 13,25 1,41
C12H25O2 201,1855 13,45 1,23 C12H12NO2 202,0868 13,62 1,26
C12H27NO 201,2094 13,82 1,08 C12H14N2O 202,1107 13,99 1,11
C13HN2O 201,0089 14,87 1,23 C12H16N3 202,1346 14,37 0,96
C13H3N3 201,0328 15,24 1,08 C12H26O2 202,1934 13,46 1,24
C13H13O2 201,0916 14,33 1,35 C13H2N2O 202,0167 14,88 1,23
C13H15NO 201,1154 14,71 1,21 C13H4N3 202,0406 15,26 1,09
C13H17N2 201,1393 15,08 1,06 C13H14O2 202,0994 14,35 1,35
C14HO2 200,9976 15,22 1,48 C13H16NO 202,1233 14,72 1,21
C14H3NO 201,0215 15,60 1,33 C13H18N2 202,1471 15,10 1,06
C14H5N2 201,0453 15,97 1,19 C14H2O2 202,0054 15,24 1,48
C14H17O 201,1280 15,44 1,31 C14H4NO 202,0293 15,61 1,34
C14H19N 201,1519 15,81 1,17 C14H6N2 202,0532 15,99 1,19

C14H18O 202,1358 15,46 1,31 C14H7N2 203,0610 16,00 1,20
C14H20N 202,1597 15,83 1,17 C14H19O 203,1436 15,47 1,32
C15H6O 202,0419 16,34 1,45 C14H21N 203,1675 15,85 1,17
C15H8N 202,0657 16,72 1,31 C15H7O 203,0497 16,36 1,45
C15H22 202,1722 16,56 1,28 C15H9N 203,0736 16,73 1,31

C16H10 202,0783 17,45 1,34 C15H23 203,1801 16,58 1,29
203 C16H11 203,0861 17,47 1,43
C8H15N2O4 203,1032 9,80 1,23 204
C8H17N3O3 203,1271 10,18 1,07 C8H16N2O4 204,1111 9,82 1,24
C8H19N4O2 203,1509 10,55 0,91 C8H18N3O3 204,1349 10,19 1,07
C9H3N2O4 203,0093 10,69 1,32 C8H20N4O2 204,1588 10,57 0,91
C9H5N3O3 203,0331 11,07 1,16 C9H4N2O4 204,0171 10,71 1,32
C9H7N4O2 203,0570 11,44 1,00 C9H6N3O3 204,0410 11,08 1,16
C9H17NO4 203,1158 10,54 1,30 C9H8N4O2 204,0648 11,46 1,00
C9H19N2O3 203,1369 10,91 1,14 C9H18NO4 204,1236 10,55 1,31
C9H21N3O2 203,1635 11,28 0,98 C9H20N2O3 204,1475 10,93 1,14
C9H23N4O 203,1873 11,66 0,82 C9H22N3O2 204,1713 11,30 0,98
C10H5NO4 203,0218 11,42 1,40 C9H24N4O 204,1952 11,67 0,83
C10H7N2O3 203,0457 11,80 1,24 C10H6NO4 204,0297 11,44 1,40
C10H9N3O2 203,0695 12,17 1,08 C10H8N2O3 204,0535 11,81 1,24
C10H11N4O 203,0934 12,55 0,93 C10H10N3O2 204,0774 12,19 1,08
C10H19O4 203,1284 11,27 1,38 C10H12N4O 204,1012 12,56 0,93
C10H21NO3 203,1522 11,64 1,22 C10H20O4 204,1362 11,28 1,38
C10H23N2O2 203,1761 12,02 1,06 C10H22NO3 204,1600 11,66 1,22
C10H25N3O 203,1999 12,39 0,91 C10H24N2O2 204,1839 12,03 1,06
C11H7O4 203,0344 12,16 1,48 C11H8O4 204,0422 12,17 1,48
C11H9NO3 203,0583 12,53 1,32 C11H10NO3 204,0661 12,55 1,32
C11H11N2O2 203,0821 12,90 1,17 C11H12N2O2 204,0899 12,92 1,17
C11H13N3O 203,1060 13,28 1,02 C11H14N3O 204,1138 13,29 1,02
C11H15N4 203,1298 13,65 0,86 C11H16N4 204,1377 13,67 0,87
C11H23O3 203,1648 12,37 1,30 C11H24O3 204,1726 12,39 1,30
C11H25NO2 203,1886 12,75 1,15 C12H2N3O 204,0198 14,18 1,13
C12HN3O 203,0120 14,17 1,13 C12H4N4 204,0437 14,56 0,99
C12H3N4 203,0359 14,54 0,98 C12H12O3 204,0786 13,28 1,41
C12H11O3 203,0708 13,26 1,41 C12H14NO2 204,1025 13,65 1,26
C12H13NO2 203,0947 13,64 1,26 C12H16N2O 204,1264 14,03 1,11
C12H15N2O 203,1185 14,01 1,11 C12H18N3 204,1502 14,40 0,96
C12H17N3 203,1424 14,38 0,96 C13H2NO2 204,0085 14,54 1,38
C13HNO2 203,0007 14,52 1,38 C13H4N2O 204,0324 14,91 1,24
C13H3N2O 203,0246 14,90 1,23 C13H6N3 204,0563 15,29 1,09
C13H5N3 203,0484 15,27 1,09 C13H16O2 204,1151 14,38 1,36
C13H15O2 203,1072 14,37 1,36 C13H18NO 204,1389 14,76 1,21
C13H17NO 203,1311 14,74 1,21 C13H20N2 204,1628 15,13 1,07
C13H19N2 203,1549 15,12 1,06 C14H4O2 204,0211 15,27 1,49
C14H3O2 203,0133 15,26 1,48 C14H6NO 204,0449 15,65 1,34
C14H5NO 203,0371 15,63 1,34 C14H8N2 204,0688 16,02 1,20

C14H20O 204,1515 15,49 1,32 C14H23N 205,1832 15,88 1,18
C14H22N 204,1753 15,86 1,18 C15H9O 205,0653 16,39 1,46
C15H8O 204,0575 16,38 1,45 C15H11N 205,0892 16,77 1,32
C15H10N 204,0814 16,75 1,31 C15H25 205,1957 16,61 1,29
C15H24 204,1879 16,59 1,29 C16H13 205,1018 17,50 1,44
C16H12 204,0939 17,48 1,43 C17H 205,0078 18,39 1,59
205 206
C8H17N2O4 205,1189 9,84 1,24 C8H18N2O4 206,1267 9,85 1,24
C8H19N3O3 205,1427 10,21 1,07 C8H20N3O3 206,1506 10,23 1,08

C8H21N4O2 205,1666 10,59 0,91 C8H22N4O2 206,1744 10,60 0,91
C9H5N2O4 205,0249 10,73 1,32 C9H6N2O4 206,0328 10,74 1,32
C9H7N3O3 205,0488 11,10 1,16 C9H8N3O3 206,0566 11,12 1,16
C9H9N4O2 205,0726 11,47 1,00 C9H10N4O2 206,0805 11,49 1,01
C9H19NO4 205,1315 10,57 1,31 C9H20NO4 206,1393 10,58 1,31
C9H21N2O3 205,1553 10,94 1,15 C9H22N2O3 206,1631 10,96 1,15
C9H23N3O2 205,1791 11,32 0,99 C10H8NO4 206,0453 11,47 1,40
C10H7NO4 205,0375 11,46 1,40 C10H10N2O3 206,0692 11,85 1,24
C10H9N2O3 205,0614 11,83 1,24 C10H12N3O2 206,0930 12,22 1,09
C10H11N3O2 205,0852 12,21 1,09 C10H14N4O 206,1169 12,60 0,93
C10H13N4O 205,1091 12,58 0,93 C10H22O4 206,1518 11,31 1,38
C10H21O4 205,1440 11,30 1,38 C11H2N4O 206,0229 13,48 1,04
C10H23NO3 205,1679 11,67 1,22 C11H10O4 206,0579 12,20 1,48
C11HN4O 205,0151 13,47 1,04 C11H12NO3 206,0817 12,58 1,33
C11H9O4 205,0501 12,19 1,48 C11H14N2O2 206,1056 12,95 1,17
C11H11NO3 205,0739 12,56 1,33 C11H16N3O 206,1295 13,33 1,02
C11H13N2O2 205,0978 12,94 1,17 C11H18N4 206,1533 13,70 0,87
C11H15N3O 205,1216 13,31 1,02 C12H2N2O2 206,0116 13,84 1,29
C11H17N4 205,1455 13,68 0,87 C12H4N3O 206,0355 14,22 1,14
C12HN2O2 205,0038 13,82 1,29 C12H6N4 206,0594 14,59 0,99
C12H3N3O 205,0277 14,20 1,14 C12H14O3 206,0943 13,31 1,42
C12H5N4 205,0515 14,57 0,99 C12H16NO2 206,1182 13,68 1,27
C12H13O3 205,0865 13,29 1,41 C12H18N2O 206,1420 14,06 1,12
C12H15NO2 205,1103 13,67 1,26 C12H20N3 206,1659 14,43 0,97
C12H17N2O 205,1342 14,04 1,11 C13H2O3 206,0003 14,20 1,53
C12H19N3 205,1580 14,42 0,97 C13H4NO2 206,0242 14,57 1,39
C13HO3 204,9925 14,18 1,53 C13H6N2O 206,0480 14,95 1,24
C13H3NO2 205,0164 14,56 1,38 C13H8N3 206,0719 15,32 1,10
C13H5N2O 205,0402 14,93 1,24 C13H18O2 206,1307 14,41 1,36
C13H7N3 205,0641 15,30 1,09 C13H20NO 206,1546 14,79 1,22
C13H17O2 205,1229 14,40 1,36 C13H22N2 206,1784 15,16 1,07
C13H19NO 205,1467 14,77 1,21 C14H6O2 206,0368 15,30 1,49
C13H21N2 205,1706 15,15 1,07 C14H8NO 206,0606 15,68 1,35
C14H5O2 205,0289 15,29 1,49 C14H10N2 206,0845 16,05 1,21
C14H7NO 205,0528 15,66 1,34 C14H22O 206,1671 15,52 1,32
C14H9N2 205,0767 16,04 1,20 C14H24N 206,1910 15,89 1,18
C14H21O 205,1593 15,50 1,32 C15H10O 206,0732 16,41 1,46

C15H12N 206,0970 16,78 1,32 C16H15 207,1174 17,53 1,44
C15H26 206,2036 16,63 1,29 C17H3 207,0235 18,42 1,60
C16H14 206,1096 17,51 1,44 208
C17H2 206,0157 18,40 1,59 C8H20N2O4 208,1424 9,88 1,24
207 C9H8N2O4 208,0484 10,77 1,33
C8H19N2O4 207,1345 9,87 1,24 C9H10N3O3 208,0723 11,15 1,17
C8H21N3O3 207,1584 10,24 1,08 C9H12N4O2 208,0961 11,52 1,01
C9H7N2O4 207,0406 10,76 1,33 C10H10NO4 208,0610 11,50 1,40
C9H9N3O3 207,0644 11,13 1,17 C10H12N2O3 208,0848 11,88 1,25
C9H11N4O2 207,0883 11,51 1,01 C10H14N3O2 208,1087 12,25 1,09
C9H21NO4 207,1471 10,60 1,31 C10H16N4O 208,1325 12,63 0,94
C10H9NO4 207,0532 11,49 1,40 C11H2N3O2 208,0147 13,14 1,20
C10H11N2O3 207,0770 11,86 1,25 C11H4N4O 208,0386 13,52 1,05

C10H13N3O2 207,1009 12,24 1,09 C11H12O4 208,0735 12,24 1,49
C10H15N4O 207,1247 12,61 0,93 C11H14NO3 208,0974 12,61 1,33
C11HN3O2 207,0069 13,13 1,20 C11H16N2O2 208,1213 12,98 1,18
C11H3N4O 207,0308 13,50 1,04 C11H18N3O 208,1451 13,36 1,03
C11H11O4 207,0657 12,22 1,48 C11H20N4 208,1690 13,73 0,88
C11H13NO3 207,0896 12,59 1,33 C12H2NO3 208,0034 13,50 1,44
C11H15N2O2 207,1134 12,97 1,18 C12H4N2O2 208,0273 13,87 1,29
C11H17N3O 207,1373 13,34 1,02 C12H6N3O 208,0511 14,25 1,14
C11H19N4 207,1611 13,72 0,87 C12H8N4 208,0750 14,62 1,00
C12HNO3 206,9956 13,48 1,44 C12H16O3 208,1100 13,34 1,42
C12H3N2O2 207,0195 13,86 1,29 C12H18NO2 208,1338 13,72 1,27
C12H5N3O 207,0433 14,23 1,14 C12H20N2O 208,1577 14,09 1,12
C12H7N4 207,0672 14,61 0,99 C12H22N3 208,1815 14,46 0,97
C12H15O3 207,1021 13,33 1,42 C13H4O3 208,0160 14,23 1,54
C12H17NO2 207,1260 13,70 1,27 C13H6NO2 208,0399 14,60 1,39
C12H19N2O 207,1498 14,07 1,12 C13H8N2O 208,0637 14,98 1,24
C12H21N3 207,1737 14,45 0,97 C13H10N3 208,0876 15,35 1,10
C13H3O3 207,0082 14,21 1,54 C13H20O2 208,1464 14,45 1,37
C13H5NO2 207,0320 14,59 1,39 C13H22NO 208,1702 14,82 1,22
C13H7N2O 207,0559 14,96 1,24 C13H24N2 208,1941 15,20 1,08
C13H9N3 207,0798 15,34 1,10 C14H8O2 208,0524 15,34 1,50
C13H19O2 207,1385 14,43 1,37 C14H10NO 208,0763 15,71 1,35
C13H21NO 207,1624 14,80 1,22 C14H12N2 208,1001 16,08 1,21
C13H23N2 207,1863 15,18 1,07 C14H24O 208,1828 15,55 1,33
C14H7O2 207,0446 15,32 1,49 C14H26N 208,2067 15,93 1,19
C14H9NO 207,0684 15,69 1,35 C15H12O 208,0888 16,44 1,46
C14H11N2 207,0923 16,07 1,21 C15H14N 208,1127 16,81 1,33
C14H23O 207,1750 15,54 1,33 C15H28 208,2192 16,66 1,30
C14H25N 207,1988 15,91 1,18 C16H2N 208,0187 17,70 1,47
C15H11O 207,0810 16,42 1,46 C16H16 208,1253 17,55 1,45
C15H13N 207,1049 16,80 1,32 C17H4 208,0313 18,43 1,60
C15H27 207,2114 16,64 1,30 209
C16HN 207,0109 17,69 1,47 C9H9N2O4 209,0563 10,79 1,33

C9H11N3O3 209,0801 11,16 1,17 C9H12N3O3 210,0879 11,18 1,17
C9H13N4O2 209,1040 11,54 1,01 C9H14N4O2 210,1118 11,55 1,01
C10HN4O2 209,0100 12,43 1,11 C10H2N4O2 210,0178 12,44 1,11
C10H11NO4 209,0688 11,52 1,41 C10H12NO4 210,0766 11,54 1,41
C10H13N2O3 209,0927 11,89 1,25 C10H14N2O3 210,1005 11,91 1,25
C10H15N3O2 209,1165 12,27 1,09 C10H16N3O2 210,1244 12,29 1,09
C10H17N4O 209,1404 12,64 0,94 C10H18N4O 210,1482 12,66 0,94
C11HN2O3 208,9987 12,78 1,35 C11H2N2O3 210,0065 12,80 1,35
C11H3N3O2 209,0226 13,16 1,20 C11H4N3O2 210,0304 13,17 1,20
C11H5N4O 209,0464 13,53 1,05 C11H6N4O 210,0542 13,55 1,05
C11H13O4 209,0814 12,25 1,49 C11H14O4 210,0892 12,27 1,49
C11H15NO3 209,1052 12,63 1,33 C11H16NO3 210,1131 12,64 1,34
C11H17N2O2 209,1291 13,00 1,18 C11H18N2O2 210,1369 13,02 1,18
C11H19N3O 209,1529 13,37 1,03 C11H20N3O 210,1608 13,39 1,03
C11H21N4 209,1768 13,75 0,88 C11H22N4 210,1846 13,76 0,88
C12HO4 208,9874 13,14 1,60 C12H2O4 209,9953 13,16 1,60
C12H3NO3 209,0113 13,51 1,44 C12H4NO3 210,0191 13,53 1,45

C12H5N2O2 209,0351 13,89 1,29 C12H6N2O2 210,0429 13,90 1,30
C12H7N3O 209,0590 14,26 1,15 C12H8N3O 210,0668 14,28 1,15
C12H9N4 209,0829 14,64 1,00 C12H10N4 210,0907 14,65 1,00
C12H17O3 209,1178 13,36 1,42 C12H18O3 2101256, 13,37 1,43
C12H19NO2 209,1416 13,73 1,27 C12H20NO2 210,1495 13,75 1,28
C12H21N2O 209,1655 14,11 1,12 C12H22N2O 210,1733 14,12 1,13
C12H23N3 209,1894 14,48 0,98 C12H24N3 210,1972 14,50 0,98
C13H5O3 209,0238 14,25 1,54 C13H6O3 210,0317 14,26 1,54
C13H7NO2 209,0477 14,62 1,39 C13H8NO2 210,0555 14,64 1,40
C13H9N2O 209,0715 14,99 1,25 C13H10N2O 210,0794 15,01 1,25
C13H11N3 209,0954 15,37 1,10 C13H12N3 210,1032 15,38 1,11
C13H21O2 209,1542 14,46 1,37 C13H22O2 210,1620 14,48 1,37
C13H23NO 209,1781 14,84 1,22 C13H24NO 210,1859 14,85 1,23
C13H25N2 209,2019 15,21 1,08 C13H26N2 210,2098 15,23 1,08
C14H9O2 209,0603 15,35 1,50 C14H10O2 210,0681 15,37 1,50
C14H11NO 209,0841 15,73 1,35 C14H12NO 210,0919 15,74 1,36
C14H13N2 209,1080 16,10 1,21 C14H14N2 210,1158 16,12 1,22
C14H25O 209,1906 15,57 1,33 C14H26O 210,1985 15,58 1,33
C14H27N 209,2145 15,94 1,19 C14H28N 210,2223 15,96 1,19
C15HN2 209,0140 16,99 1,35 C15H2N2 210,0218 17,00 1,36
C15H13O 209,0967 16,46 1,47 C15H14O 210,1045 16,47 1,47
C15H15N 209,1205 16,83 1,33 C15H16N 210,1284 16,85 1,33
C15H29 209,2270 16,67 1,30 C15H30 210,2349 16,69 1,31
C16HO 209,0027 17,35 1,61 C16H2O 210,0106 17,36 1,61
C16H3N 209,0266 17,72 1,48 C16H4N 210,0344 17,74 1,48
C16H17 209,1331 17,56 1,45 C16H18 210,1409 17,58 1,45
C17H5 209,0391 18,45 1,60 C17H6 210,0470 18,47 1,61
210 211
C9H10N2O4 210,0641 10,81 1,33 C9H11N2O4 211,0719 10,82 1,33

C9H13N3O3 211,0958 11,20 1,17 C16H19 211,1488 17,59 1,45
C9H15N4O2 211,1196 11,57 1,01 C17H7 211,0548 18,48 1,61
C10HN3O3 211,0018 12,08 1,27 212
C10H3N4O2 211,0257 12,46 1,12 C9H12N2O4 212,0797 10,84 1,34
C10H13NO4 211,0845 11,55 1,41 C9H14N3O3 212,1036 11,21 1,18
C10H15N2O3 211,1083 11,93 1,25 C9H16N4O2 212,1275 11,59 1,02
C10H17N3O2 211,1322 12,30 1,10 C10H2N3O3 212,0096 12,10 1,27
C10H19N4O 211,1560 12,68 0,94 C10H4N4O2 212,0335 12,47 1,12
C11HNO4 210,9905 12,44 1,51 C10H14NO4 212,0923 11,57 1,41
C11H3N2O3 211,0144 12,82 1,36 C10H16N2O3 212,1162 11,94 1,25
C11H5N3O2 211,0382 13,19 1,20 C10H18N3O2 212,1400 12,32 1,10
C11H7N4O 211,0621 13,56 1,05 C10H20N4O 212,1639 12,69 0,94
C11H15O4 211,0970 12,28 1,49 C11H2NO4 211,9983 12,46 1,51
C11H17NO3 211,1209 12,66 1,34 C11H4N2O3 212,0222 12,83 1,36
C11H19N2O2 211,1447 13,03 1,18 C11H6N3O2 212,0460 13,21 1,21
C11H21N3O 211,1686 13,41 1,03 C11H8N4O 212,0699 13,58 1,06
C11H23N4 211,1925 13,78 0,88 C11H16O4 212,1049 12,30 1,49
C12H3O4 211,0031 13,17 1,60 C11H18NO3 212,1287 12,67 1,34
C12H5NO3 211,0269 13,55 1,45 C11H20N2O2 212,1526 13,05 1,19
C12H7N2O2 211,0508 13,92 1,30 C11H22N3O 212,1764 13,42 1,03
C12H9N3O 211,0746 14,30 1,15 C11H24N4 212,2003 13,80 0,88

C12H11N4 211,0985 14,67 1,60 C12H4O4 212,0109 13,10 1,60
C12H19O3 211,1334 13,39 1,43 C12H6NO3 212,0348 13,56 1,45
C12H21NO2 211,1573 13,76 1,28 C12H8N2O2 212,0586 13,94 1,30
C12H23N2O 211,1811 14,14 1,13 C12H10N3O 212,0825 14,31 1,15
C12H25N3 211,2050 14,51 0,98 C12H12N4 212,1063 14,69 1,01
C13H7O3 211,0395 14,28 1,54 C12H20O3 212,1413 13,41 1,43
C13H9NO2 211,0634 14,65 1,40 C12H22NO2 212,1651 13,78 1,28
C13H11N2O 211,0872 15,03 1,25 C12H24N2O 212,1890 14,15 1,13
C13H13N3 211,1111 15,40 1,11 C12H26N3 212,2129 14,53 0,98
C13H23O2 211,1699 14,49 1,38 C13H8O3 212,0473 14,29 1,55
C13H25NO 211,1937 14,87 1,23 C13H10NO2 212,0712 14,67 1,40
C13H27N2 211,2176 15,24 1,08 C13H12N2O 212,0950 15,04 1,25
C14HN3 211,0171 16,29 1,24 C13H14N3 212,1189 15,42 1,11
C14H11O2 211,0759 15,38 1,50 C13H24O2 212,1777 14,51 1,38
C14H13NO 211,0998 15,76 1,36 C13H26NO 212,2015 14,88 1,23
C14H15N2 211,1236 16,13 1,22 C13H28N2 212,2254 15,26 1,09
C14H27O 211,2063 15,60 1,34 C14H2N3 212,0249 16,31 1,25
C14H29N 211,2301 15,97 1,19 C14H12O2 212,0837 15,40 1,50
C15HNO 211,0058 16,65 1,50 C14H14NO 212,1076 15,77 1,36
C15H3N2 211,0297 17,02 1,36 C14H16N2 212,1315 16,15 1,22
C15H15O 211,1123 16,49 1,47 C14H28O 212,2141 15,62 1,34
C15H17N 211,1362 16,86 1,33 C14H30N 212,2380 15,99 1,20
C15H31 211,2427 16,71 1,31 C15H2NO 212,0136 16,66 1,50
C16H3O 211,0184 17,38 1,62 C15H4N2 212,0375 17,04 1,36
C16H5N 211,0422 17,75 1,48 C15H16O 212,1202 16,50 1,47

C15H18N 212,1440 16,88 1,34 C14H15NO 213,1154 15,79 1,36
C15H32 212,2505 16,72 1,31 C14H17N2 213,1393 16,16 1,22
C16H4O 212,0262 17,39 1,62 C14H29O 213,2219 15,63 1,34
C16H6N 212,0501 17,77 1,48 C14H31N 213,2458 16,01 1,20
C16H20 212,1566 17,61 1,46 C15HO2 212,9976 16,30 1,64
C17H8 212,0626 18,50 1,61 C15H3NO 213,0215 16,68 1,50
213 C15H5N2 213,0453 17,05 1,36
C9H13N2O4 213,0876 10,86 1,34 C15H17O 213,1280 16,52 1,48
C9H15N3O3 213,1114 11,23 1,18 C15H19N 213,1519 16,90 1,34
C9H17N4O2 213,1353 11,60 1,02 C16H5O 213,0340 17,41 1,62
C10HN2O4 212,9936 11,74 1,43 C16H7N 213,0579 17,78 1,49
C10H3N3O3 213,0175 12,12 1,27 C16H21 213,1644 17,63 1,46
C10H5N4O2 213,0413 12,49 1,12 C17H9 213,0705 18,51 1,61
C10H15NO4 213,1001 11,58 1,41 214
C10H17N2O3 213,1240 11,96 1,26 C9H14N2O4 214,0954 10,87 1,34
C10H19N3O2 213,1478 12,33 1,10 C9H16N3O3 214,1193 11,24 1,18
C10H21N4O 213,1717 12,71 0,95 C9H18N4O2 214,1431 11,62 1,02
C11H3NO4 213,0062 12,47 1,51 C10H2N2O4 214,0014 11,76 1,43
C11H5N2O3 213,0300 12,85 1,36 C10H4N3O3 214,0253 12,13 1,28
C11H7N3O2 213,0539 13,22 1,21 C10H6N4O2 214,0491 12,51 1,12
C11H9N4O 213,0777 13,60 1,06 C10H16NO4 214,1080 11,60 1,42
C11H17O4 213,1127 12,32 1,50 C10H18N2O3 214,1318 11,97 1,26
C11H19NO3 213,1365 12,69 1,34 C10H20N3O2 214,1557 12,35 1,10
C11H21N2O2 213,1604 13,06 1,19 C10H22N4O 214,1795 12,72 0,95
C11H23N3O 213,1842 13,44 1,04 C11H4NO4 214,0140 12,49 1,52

C11H25N4 213,2081 13,81 0,89 C11H6N2O3 214,0379 12,86 1,36
C12H5O4 213,0187 13,20 1,60 C11H8N3O2 214,0617 13,24 1,21
C12H7NO3 213,0426 13,58 1,45 C11H10N4O 214,0856 13,61 1,06
C12H9N2O2 213,0664 13,95 1,30 C11H18O4 214,1205 12,33 1,50
C12H11N3O 213,0903 14,33 1,15 C11H20NO3 214,1444 12,71 1,34
C12H13N4 213,1142 14,70 1,01 C11H22N2O2 214,1682 13,08 1,19
C12H21O3 213,1491 13,42 1,43 C11H24N3O 214,1921 13,45 1,04
C12H23NO2 213,1730 13,80 1,28 C11H26N4 214,2160 13,83 0,89
C12H25N2O 213,1968 14,17 1,13 C12H6O4 214,0266 13,22 1,61
C12H27N3 213,2207 14,54 0,99 C12H8NO3 214,0504 13,59 1,45
C13HN4 213,0202 15,59 1,14 C12H10N2O2 214,0743 13,97 1,31
C13H9O3 213,0552 14,31 1,55 C12H12N3O 214,0981 14,34 1,16
C13H11NO2 213,0790 14,68 1,40 C12H14N4 214,1220 14,72 1,01
C13H13N2O 213,1029 15,06 1,26 C12H22O3 214,1569 13,44 1,43
C13H15N3 213,1267 15,43 1,11 C12H24NO2 214,1808 13,81 1,28
C13H25O2 213,1855 14,53 1,38 C12H26N2O 214,2046 14,19 1,14
C13H27NO 213,2094 14,90 1,23 C12H28N3 214,2285 14,56 0,99
C13H29N2 213,2332 15,28 1,09 C13H2N4 214,0280 15,61 1,14
C14HN2O 213,0089 15,95 1,39 C13H10O3 214,0630 14,33 1,55
C14H3N3 213,0328 16,32 1,25 C13H12NO2 214,0859 14,70 1,40
C14H13O2 213,0916 15,42 1,51 C13H14N2O 214,1107 15,07 1,26

C13H16N3 214,1345 15,45 1,12 C12H27N2O 215,2125 14,20 1,14
C13H26O2 214,1934 14,54 1,38 C12H29N3 215,2363 14,58 0,99
C13H28NO 214,2172 14,92 1,24 C13HN3O 215,0120 15,25 1,28
C13H30N2 214,2411 15,29 1,09 C13H3N4 215,0359 15,62 1,14
C14H2N2O 214,0167 15,96 1,39 C13H11O3 215,0708 14,34 1,55
C14H4N3 214,0406 16,34 1,25 C13H13NO2 215,0947 14,72 1,41
C14H14O2 214,0994 15,43 1,51 C13H15N2O 215,1185 15,09 1,26
C14H16NO 214,1233 15,81 1,37 C13H17N3 215,1424 15,46 1,12
C14H18N2 214,1471 16,18 1,23 C13H27O2 215,2012 14,56 1,38
C14H30O 214,2298 15,65 1,34 C13H29NO 215,2250 14,93 1,24
C15H2O2 214,0054 16,32 1,64 C14HNO2 215,0007 15,60 1,54
C15H4NO 214,0293 16,69 1,51 C14H3N2O 215,0246 15,98 1,39
C15H6N2 214,0532 17,07 1,37 C14H5N3 215,0484 16,35 1,25
C15H18O 214,1358 16,54 1,48 C14H15O2 215,1072 15,45 1,51
C15H20N 214,1597 16,91 1,34 C14H17NO 215,1311 15,82 1,37
C16H6O 214,0419 17,43 1,63 C14H19N2 215,1549 16,20 1,23
C16H8N 214,0657 17,80 1,49 C15H3O2 215,0133 16,34 1,65
C16H22 214,1722 17,64 1,46 C15H5NO 215,0371 16,71 1,51
C17H10 214,0783 18,53 1,62 C15H7N2 215,0610 17,08 1,37
215 C15H19O 215,1436 16,55 1,48
C9H15N2O4 215,1032 10,89 1,34 C15H21N 215,1675 16,93 1,34
C9H17N3O3 215,1271 11,26 1,18 C16H7O 215,0497 17,44 1,63
C9H19N4O2 215,1509 11,63 1,02 C16H9N 215,0736 17,82 1,49
C10H3N2O4 215,0093 11,77 1,44 C16H23 215,1801 17,66 1,47
C10H5N3O3 215,0331 12,15 1,28 C17H11 215,0861 18,55 1,62
C10H7N4O2 215,0570 12,52 1,12 216
C10H17NO4 215,1158 11,62 1,42 C9H16N2O4 216,1111 10,90 1,34
C10H19N2O3 215,1396 11,99 1,26 C9H18N3O3 216,1349 11,28 1,18
C10H21N3O2 215,1635 12,37 1,10 C9H20N4O2 216,1588 11,65 1,02

C10H23N4O 215,1873 12,74 0,95 C10H4N2O4 216,0171 11,79 1,44
C11H5NO4 215,0218 12,50 1,52 C10H6N3O3 216,0410 12,16 1,28
C11H7N2O3 215,0457 12,88 1,37 C10H8N4O2 216,0648 12,54 1,13
C11H9N3O2 215,0695 13,25 1,21 C10H18NO4 216,1236 11,63 1,42
C11H11N4O 215,0934 13,63 1,06 C10H20N2O3 216,1475 12,01 1,26
C11H19O4 215,1284 12,35 1,50 C10H22N3O2 216,1713 12,38 1,11
C11H21NO3 215,1522 12,72 1,35 C10H24N4O 216,1952 12,76 0,95
C11H23N2O2 215,1761 13,10 1,19 C11H6NO4 216,0297 12,52 1,52
C11H25N3O 215,1999 13,47 1,04 C11H8N2O3 216,0535 12,90 1,37
C11H27N4 215,2238 13,84 0,89 C11H10N3O2 216,0774 13,27 1,21
C12H7O4 215,0344 13,24 1,61 C11H12N4O 216,1012 13,64 1,06
C12H9NO3 215,0583 13,61 1,46 C11H20O4 216,1362 12,36 1,50
C12H11N2O2 215,0821 13,98 1,31 C11H22NO3 216,1600 12,74 1,35
C12H13N3O 215,1060 14,36 1,16 C11H24N2O2 216,1839 13,11 1,19
C12H15N4 215,1298 14,73 1,01 C11H26N3O 216,2077 13,49 1,04
C12H23O3 215,1648 13,45 1,44 C11H28N4 216,2316 13,86 0,89
C12H25NO2 215,1886 13,83 1,29 C12H8O4 216,0422 13,25 1,61

C12H10NO3 216,0661 13,63 1,46 C12H9O4 217,0501 13,27 1,61
C12H12N2O2 216,0899 14,00 1,34 C12H11NO3 217,0739 13,64 1,46
C12H14N3O 216,1138 14,38 1,16 C12H13N2O2 217,0978 14,02 1,31
C12H16N4 216,1377 14,75 1,01 C12H15N3O 217,1216 14,39 1,16
C12H24O3 216,1726 13,47 1,44 C12H17N4 217,1455 14,77 1,02
C12H26NO2 216,1965 13,84 1,29 C12H25O3 217,1804 13,49 1,44
C12H28N2O 216,2203 14,22 1,14 C12H27NO2 217,2043 13,86 1,29
C13H2N3O 216,0198 15,26 1,29 C13HN2O2 217,0038 14,61 1,43
C13H4N4 216,0437 15,64 1,14 C13H3N3O 217,0277 15,28 1,29
C13H12O3 216,0786 14,36 1,56 C13H5N4 217,0515 15,65 1,15
C13H14NO2 216,1025 14,73 1,41 C13H13O3 217,0865 14,37 1,56
C13H16N2O 216,1264 15,11 1,26 C13H15NO2 217,1103 14,75 1,41
C13H18N3 216,1502 15,48 1,12 C13H17N2O 217,1342 15,12 1,27
C13H28O2 216,2090 14,57 1,39 C13H19N3 217,1580 15,50 1,12
C14H2NO2 216,0085 15,62 1,54 C14HO3 216,9925 15,26 1,68
C14H4N2O 216,0324 15,99 1,40 C14H3NO2 217,0164 15,64 1,54
C14H6N3 216,0563 16,37 1,26 C14H5N2O 217,0402 16,01 1,40
C14H16O2 216,1151 15,46 1,51 C14H7N3 217,0641 16,39 1,26
C14H18NO 216,1389 15,84 1,37 C14H17O2 217,1229 15,48 1,52
C14H20N2 216,1628 16,21 1,23 C14H19NO 217,1467 15,58 1,37
C15H4O2 216,0211 16,35 1,65 C14H21N2 217,1706 16,23 1,23
C15H6NO 216,0449 16,73 1,51 C15H5O2 217,0289 16,37 1,65
C16H8O 216,0575 17,46 1,63 C15H7NO 217,0528 16,74 1,51
C16H10N 216,0814 17,83 1,50 C15H9N2 217,0767 17,12 1,38
C16H24 216,1879 17,67 1,47 C15H21O 217,1593 16,58 1,49
C17H12 216,0000 18,56 1,62 C15H23N 217,1832 16,96 1,35
217 C16H9O 217,0653 17,47 1,63
C9H17N2O4 217,1189 10,92 1,34 C16H11N 217,0892 17,85 1,50
C9H19N3O3 217,1427 11,92 1,18 C16H25 217,1957 17,69 1,47
C9H21N4O2 217,1666 11,67 1,03 C17H13 217,1018 18,58 1,63
C10H5N2O4 217,0249 11,81 1,44 C18H 217,0078 19,47 1,79
C10H7N3O3 217,0488 12,18 1,28 218
C10H9N4O2 217,0726 12,55 1,13 C9H18N2O4 218,1267 10,93 1,35

C10H19NO4 217,1315 11,65 1,42 C9H20N3O3 218,1506 11,31 1,19
C10H21N2O3 217,1553 12,02 1,26 C9H22N4O2 218,1744 11,68 1,03
C10H23N3O2 217,1791 12,40 1,11 C10H6N2O4 218,0328 11,82 1,44
C10H25N4O 217,2030 12,77 0,95 C10H8N3O3 218,0566 12,20 1,28
C11H7NO4 217,0375 12,54 1,52 C10H10N4O2 218,0805 12,57 1,13
C11H9N2O3 217,0614 12,91 1,37 C10H20NO4 218,1393 11,66 1,42
C11H11N3O2 217,0852 13,29 1,22 C10H22N2O3 218,1631 12,04 1,27
C11H13N4O 217,1091 13,66 1,07 C10H24N3O2 218,1870 12,41 1,11
C11H21O4 217,1440 12,38 1,50 C10H26N4O 218,2108 12,79 0,96
C11H23NO3 217,1679 12,75 1,35 C11H8NO4 218,0453 12,55 1,52
C11H25N2O2 217,1917 13,13 1,20 C11H10N2O3 218,0692 12,93 1,37
C11H27N3O 217,2156 13,50 1,05 C11H12N3O2 218,0930 13,30 1,22
C12HN4O 217,0151 14,55 1,19 C11H14N4O 218,1169 13,68 1,07

C11H22O4 218,1518 12,40 1,51 C11H13N3O2 219,1009 13,32 1,22
C11H24NO3 218,1757 12,77 1,35 C11H15N4O 219,1247 13,69 1,07
C11H26N2O2 218,1996 13,14 1,20 C11H23O4 219,1597 12,41 1,51
C12H2N4O 218,0229 14,56 1,19 C11H25NO3 219,1835 12,79 1,35
C12H10O4 218,0579 13,28 1,61 C12HN3O2 219,0069 14,21 1,34
C12H12NO3 218,0817 13,66 1,46 C12H3N4O 219,0308 14,58 1,19
C12H14N2O2 218,1056 14,03 1,31 C12H11O4 219,0657 13,30 1,62
C12H16N3O 218,1295 14,41 1,17 C12H13NO3 219,0896 13,67 1,47
C12H18N4 218,1533 14,78 1,02 C12H15N2O2 219,1134 14,05 1,32
C12H26O3 218,1883 13,50 1,44 C12H17N3O 219,1373 14,42 1,17
C13H2N2O2 218,0116 13,92 1,44 C12H19N4 219,1611 14,80 1,02
C13H4N3O 218,0355 15,30 1,29 C13HNO3 218,9956 14,56 1,59
C13H6N4 218,0594 15,67 1,15 C13H3N2O2 219,0195 14,94 1,44
C13H14O3 218,0943 14,39 1,56 C13H5N3O 219,0433 15,31 1,29
C13H16NO2 218,1182 14,76 1,41 C13H7N4 219,0672 15,69 1,15
C13H18N2O 218,1420 15,14 1,27 C13H15O3 219,1021 14,41 1,56
C13H20N3 218,1659 15,51 1,13 C13H17NO2 219,1260 14,78 1,42
C14H2O3 218,0003 15,28 1,69 C13H19N2O 219,1498 15,15 1,27
C14H4NO2 218,0242 15,65 1,54 C13H21N3 219,1737 15,53 1,13
C14H6N2O 218,0480 16,03 1,40 C14H3O3 219,0082 15,29 1,69
C14H8N3 218,0719 16,40 1,26 C14H5NO2 219,0320 15,67 1,55
C14H18O2 218,1307 15,50 1,52 C14H7N2O 219,0559 16,04 1,40
C14H20NO 218,1546 15,87 1,38 C14H9N3 219,0798 16,42 1,26
C14H22N2 218,1784 16,24 1,24 C14H19O2 219,1385 15,51 1,52
C15H6O2 218,0368 16,38 1,66 C14H21NO 219,1624 15,89 1,38
C15H8NO 218,0606 16,76 1,52 C14H23N2 219,1863 16,26 1,24
C15H10N2 218,0845 17,13 1,38 C15H7O2 219,0446 16,40 1,66
C15H22O 218,1671 16,60 1,49 C15H9NO 219,0684 16,77 1,52
C15H24N 218,1910 16,98 1,35 C15H11N2 219,0923 17,15 1,38
C16H10O 218,0732 17,49 1,64 C15H23O 219,1750 16,62 1,49
C16H12N 218,0970 17,86 1,50 C15H25N 219,1988 16,99 1,36
C16H26 218,2036 17,71 1,47 C16H11O 219,0810 17,51 1,64
C17H14 218,1096 18,59 1,63 C16H13N 219,1049 17,88 1,50
C18H2 218,0157 19,48 1,79 C16H27 219,2114 17,72 1,48
219 C17HN 219,0109 18,77 1,66
C9H19N2O4 219,1345 10,95 1,35 C17H15 219,1174 18,61 1,63
C9H21N3O3 219,1584 11,32 1,19 C18H3 219,0235 19,50 1,80

C9H23N4O2 219,1822 11,70 1,03 220
C10H7N2O4 219,0406 11,84 1,44 C9H20N2O4 220,1424 10,97 1,35
C10H9N3O3 219,0644 12,21 1,29 C9H22N3O3 220,1662 11,34 1,19
C10H11N4O2 219,0883 12,59 1,13 C9H24N4O2 220,1901 11,71 1,03
C10H21NO4 219,1471 11,68 1,42 C10H8N2O4 220,0484 11,85 1,44
C10H23N2O3 219,1710 12,05 1,27 C10H10N3O3 220,0723 12,23 1,29
C10H25N3O2 219,1948 12,43 1,11 C10H12N4O2 220,0961 12,60 1,13
C11H9NO4 219,0532 12,57 1,53 C10H22NO4 220,1549 11,70 1,43
C11H11N2O3 219,0770 12,94 1,37 C10H24N2O3 220,1788 12,07 1,27

C11H10NO4 220,0610 12,58 1,53 C11H11NO4 221,0688 12,60 1,53
C11H12N2O3 220,0848 12,96 1,38 C11H13N2O3 221,0927 12,98 1,38
C11H14N3O2 220,1087 13,33 1,22 C11H15N3O2 221,1165 13,35 1,23
C11H16N4O 220,1325 13,71 1,07 C11H17N4O 221,1404 13,72 1,08
C11H24O4 220,1675 12,43 1,51 C12HN2O3 220,9987 13,86 1,49
C12H2N3O2 220,0147 14,22 1,34 C12H3N3O2 221,0226 14,24 1,34
C12H4N4O 220,0386 14,60 1,19 C12H5N4O 221,0464 14,61 1,20
C12H12O4 220,0735 13,32 1,62 C12H13O4 221,0814 13,33 1,62
C12H14NO3 220,0974 13,69 1,47 C12H15NO3 221,1052 13,71 1,47
C12H16N2O2 220,1213 14,06 1,32 C12H17N2O2 221,1291 14,08 1,32
C12H18N3O 220,1451 14,44 1,17 C12H19N3O 221,1529 14,46 1,17
C12H20N4 220,1690 14,81 1,02 C12H21N4 221,1768 14,83 1,03
C13H2NO3 220,0034 14,58 1,59 C13HO4 220,9874 14,22 1,74
C13H4N2O2 220,0273 14,95 1,44 C13H3NO3 221,0113 14,60 1,59
C13H6N3O 220,0511 15,33 1,30 C13H5N2O2 221,0351 14,97 1,44
C13H8N4 220,0750 15,70 1,15 C13H7N3O 221,0590 15,34 1,30
C13H16O3 220,1100 14,42 1,57 C13H9N4 221,0829 15,72 1,16
C13H18NO2 220,1338 14,80 1,42 C13H17O3 221,1178 14,44 1,57
C13H20N2O 220,1577 15,17 1,27 C13H19NO2 221,1416 14,81 1,42
C13H22N3 220,1815 15,54 1,13 C13H21N2O 221,1655 15,19 1,28
C14H4O3 220,0160 15,31 1,69 C13H23N3 221,1894 15,56 1,13
C14H6NO2 220,0399 15,68 1,55 C14H5O3 221,0238 15,33 1,69
C14H8N2O 220,0637 16,06 1,41 C14H7NO2 221,0477 15,70 1,55
C14H10N3 220,0876 16,43 1,27 C14H9N2O 221,0715 16,07 1,41
C14H20O2 220,1464 15,53 1,52 C14H11N3 221,0954 16,45 1,27
C14H22NO 220,1702 15,90 1,38 C14H21O2 221,1542 15,54 1,53
C14H24N2 220,1941 16,28 1,24 C14H23NO 221,1781 15,92 1,38
C15H8O2 220,0524 16,42 1,66 C14H25N2 221,2019 16,29 1,24
C15H10NO 220,0763 16,79 1,52 C15H9O2 221,0603 16,43 1,66
C15H12N2 220,1001 17,16 1,38 C15H11NO 221,0841 16,81 1,52
C15H24O 220,1828 16,63 1,50 C15H13N2 221,1080 17,18 1,39
C15H26N 220,2067 17,01 1,36 C15H25O 221,1906 16,65 1,50
C16H12O 220,0888 17,52 1,64 C15H27N 221,2145 17,02 1,36
C16H14N 220,1127 17,90 1,51 C16HN2 221,0140 18,07 1,54
C16H28 220,2192 17,74 1,48 C16H13O 221,0967 17,54 1,64
C17H2N 220,0187 18,78 1,66 C16H15N 221,1205 17,91 1,51
C17H16 220,1253 18,63 1,64 C16H29 221,2270 17,75 1,48
C18H4 220,0313 19,52 1,80 C17HO 221,0027 18,43 1,80
221 C17H3N 221,0266 18,80 1,67
C9H21N2O4 221,1502 10,98 1,35 C18H5 221,0391 19,53 1,80
C9H23N3O3 221,1741 11,36 1,19 222

C10H9N2O4 221,0563 11,87 1,45 C9H22N2O4 222,1580 11,00 1,35
C10H11N3O3 221,0801 12,24 1,29 C10H10N2O4 222,0641 11,89 1,45
C10H13N4O2 221,1040 12,62 1,14 C10H12N3O3 222,0879 12,26 1,29
C10H23NO4 221,1628 11,71 1,43 C10H14N4O2 222,1118 12,63 1,14
C11HN4O2 221,0100 13,51 1,25 C11H2N4O2 222,0178 13,52 1,25

C11H12NO4 222,0766 12,62 1,53 C11H3N4O2 223,0257 13,54 1,25
C11H14N2O3 222,1005 12,99 1,38 C11H13NO4 223,0845 12,63 1,53
C11H16N3O2 222,1244 13,37 1,23 C11H15N2O3 223,1083 13,01 1,38
C11H18N4O 222,1482 13,74 1,08 C11H17N3O2 223,1322 13,38 1,23
C12H2N2O3 222,0065 13,88 1,49 C11H19N4O 223,1560 13,76 1,08
C12H4N3O2 222,0304 14,25 1,34 C12HNO4 222,9905 13,52 1,65
C12H6N4O 222,0542 14,63 1,20 C12H3N2O3 223,0144 13,90 1,50
C12H14O4 222,0892 13,35 1,62 C12H5N3O2 223,0382 14,27 1,35
C12H16NO3 222,1131 13,72 1,47 C12H7N4O 223,0621 14,64 1,20
C12H18N2O2 222,1369 14,10 1,32 C12H15O4 223,0970 13,36 1,62
C12H20N3O 222,1608 14,47 1,18 C12H17NO3 223,1209 13,74 1,47
C12H22N4 222,1846 14,85 1,03 C12H19N2O2 223,1447 14,11 1,33
C13H2O4 221,9953 14,24 1,74 C12H21N3O 223,1686 14,49 1,18
C13H4NO3 222,0191 14,61 1,59 C12H23N4 223,1925 14,86 1,03
C13H6N2O2 222,0429 14,99 1,45 C13H3O4 223,0031 14,25 1,74
C13H8N3O 222,0668 15,36 1,30 C13H5NO3 223,0269 14,63 1,59
C13H10N4 222,0907 15,73 1,16 C13H7N2O2 223,0508 15,00 1,45
C13H18O3 222,1256 14,45 1,57 C13H9N3O 223,0746 15,38 1,30
C13H20NO2 222,1495 14,83 1,42 C13H11N4 223,0985 15,75 1,26
C13H22N2O 222,1733 15,20 1,28 C13H19O3 223,1334 14,47 1,57
C13H24N3 222,1972 15,58 1,14 C13H21NO2 223,1573 14,84 1,43
C14H6O3 222,0317 15,34 1,70 C13H23N2O 223,1811 15,22 1,28
C14H8NO2 222,0555 15,72 1,55 C13H25N3 223,2050 15,59 1,14
C14H10N2O 222,0794 16,09 1,41 C14H7O3 223,0395 15,36 1,70
C14H12N3 222,1032 16,47 1,27 C14H9NO2 223,0634 15,73 1,56
C14H22O2 222,1620 15,56 1,53 C14H11N2O 223,0872 16,11 1,41
C14H24NO 222,1859 15,93 1,39 C14H13N3 223,1111 16,48 1,27
C14H26N2 222,2098 16,31 1,25 C14H23O2 223,1699 15,58 1,53
C15H10O2 222,0681 16,45 1,67 C14H25NO 223,1937 15,95 1,39
C15H12NO 222,0919 16,82 1,53 C14H27N2 223,2176 16,32 1,25
C15H14N2 222,1158 17,20 1,39 C15HN3 223,0171 17,37 1,42
C15H26O 222,1985 16,66 1,50 C15H11O2 223,0759 16,46 1,67
C15H28N 222,2223 17,04 1,36 C15H13NO 223,0998 16,84 1,53
C16H2N2 222,0218 18,09 1,54 C15H15N2 223,1236 17,21 1,39
C16H14O 222,1045 17,55 1,65 C15H27O 223,2063 16,68 1,50
C16H16N 222,1284 17,93 1,51 C15H29N 223,2301 17,06 1,37
C16H30 222,2349 17,77 1,49 C16HNO 223,0058 17,73 1,68
C17H2O 222,0106 18,44 1,80 C16H3N2 223,0297 18,10 1,54
C17H4N 222,0344 18,82 1,67 C16H15O 223,1123 17,57 1,65
C17H18 222,1409 18,66 1,64 C16H17N 223,1362 17,94 1,52
C18H6 222,0470 19,55 1,81 C16H31 223,2427 17,79 1,49
223 C17H3O 223,0184 18,46 1,80
C10H11N2O4 223,0719 11,90 1,45 C17H5N 223,0422 18,83 1,67
C10H13N3O3 223,0958 12,28 1,29 C17H19 223,1488 18,67 1,64
C10H15N4O2 223,1196 12,65 1,14 C18H7 223,0548 19,56 1,81

C11HN3O3 223,0018 13,16 1,40

224 C12H22N3O 224,1764 14,50 1,18
C10H12N2O4 224,0797 11,92 1,45 C12H24N4 224,2003 14,88 1,03
C10H14N3O3 224,1036 12,29 1,30 C13H4O4 224,0109 14,27 1,74
C10H16N4O2 224,1275 12,67 1,14 C13H6NO3 224,0348 14,64 1,60
C11H2N3O3 224,0096 13,18 1,40 C13H8N2O2 224,0586 15,02 1,45
C11H4N4O2 224,0335 13,56 1,25 C13H10N3O 224,0825 15,39 1,31
C11H14NO4 224,0923 12,65 1,54 C13H12N4 224,1063 15,77 1,16
C11H16N2O3 224,1162 13,02 1,38 C13H20O3 224,1413 14,49 1,57
C11H18N3O2 224,1400 13,40 1,23 C13H22NO2 224,1651 14,86 1,43
C11H20N4O 224,1639 13,77 1,08 C13H24N2O 224,1890 15,23 1,28
C12H2NO4 223,9983 13,54 1,65 C13H26N3 224,2129 15,61 1,14
C12H4N2O3 224,0222 13,91 1,50 C14H8O3 224,0473 15,37 1,70
C12H6N3O2 224,0460 14,29 1,35 C14H10NO2 224,0712 15,75 1,56
C12H8N4O 224,0699 14,66 1,20 C14H12N2O 224,0950 16,12 1,42
C12H16O4 224,1049 13,38 1,63 C14H14N3 224,1189 16,50 1,28
C12H18NO3 224,1287 13,75 1,48 C14H24O2 224,1777 15,59 1,53
ANEXA NR. 2
Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică
Z Simbol Masa % % rel. Masa izotopică Masa chimică

nominală
47 Ag 107 51,839 100 106,905 092 107,868
109 48,161 94,90 108,904 757
13 Al 27 100 100 26,981 539 26,9815
18 Ar 36 0,337 0,338 35,967 545 39,948
38 0,063 0,0633 37,962 732
40 99,600 100 39,962 384
33 As 75 100 100 74,921 594
79 Au 197 100 100 196,966 543 196,967
5 B 10 19,9 24,84 10,012 937 10,811
11 80,1 100 11,009 305
56 Ba 130 1,101 1,536 129,906 284 137,34
132 0,097 0,135 131,905 045
134 2,42 3,77 133,904 493
135 6,59 9,2 134,905 671
136 7,81 10,9 135,904 559
137 11,32 15,8 136,905 815
138 71,66 100 137,905 235
4 Be 9 100 100 9,012182 9,012182
83 Bi 209 100 100 208,980 374 208,980
35 Br 79 50,69 100 78,918 336 79,904

81 49,31 97,28 80,916 289
6 C 12 98,90 100 12,000 000 12,011
13 1,10 1,112 13,003 355
20 Ca 40 96,941 100 39,962 591 40,078
42 0,647 0,66742 41,958 618
43 0,135 0,139 42,958 766
44 2,086 2,152 43,955 480
46 0,004 0,004 45,953 689
48 0,187 0,193 47,952 533
48 Cd 106 1,25 4,35 105,906 461 112,411
108 0,89 3,10 107,904 176
110 12,49 43,47 109,903 005
111 12,80 44,55 110,904 182
112 24,13 83,99 111,902 758
113 12,22 42,53 112,904 400
114 28,73 100 113,903 357
116 7,49 26,07 115,904 754
17 Cl 35 75,77 100 34,968 852 35,453
37 24,23 31,98 36,965 903
27 Co 59 100 100 58,933 198 58,9332

24 Cr 50 4,345 5,185 49,946 046 51,9961
52 83,79 100 51,940 509
53 9,50 11,34 52,940 651
54 2,365 2,82 53,938 882
55 Cs 133 100 100 132,905 429 132,905
29 Cu 63 69,17 100 62,929 598 63,546
65 30,83 44,57 64,927 765
9 F 19 100 100 18,998 403 18,9984
26 Fe 54 5,9 6,43 53,939 612 55,847
56 91,72 100 55,934 939
57 2,1 2,29 56,935 396
58 0,28 0,305 57,933 277
31 Ga 69 60,108 100 68,925 580 69,723
71 39,892 66,37 70,924 700
32 Ge 70 20,5 56,16 69,924 250 72,61
72 27,4 75,07 71,922 079
73 7,8 21,37 72,923 463
74 36,5 100 73,921 177
76 7,8 21,37 75,921 401
1 H 1 99,985 100 1,007 825 1,00794
D 2 0,0151 0,0151 2,014
2 He 3 0,000137 0,000137 3,016 030 4,0026
4 100 100 4,002 60
72 Hf 174 0,162 0,46 173,940 044 178,49
176 5,206 14,83 175,941 406
177 18,606 53,01 176,943 217
178 27,297 77,77 177,943 696
179 13,629 38,83 178,945 812
180 35,100 100 179,946 545

80 Hg 196 0,15 0,50 195,965 807 200,59
198 10,0 33,56 197,966 743
199 16,9 56,71 198,968 254
200 23,1 77,52 199,968 300
201 13,2 44,30 200,970 277
202 29,8 100 201,970 617
204 6,85 22,99 203,973 467
53 I 127 100 100 126,904 476 126,9045
49 In 113 4,3 4,49 112,904 061 114,82
115 95,7 100 114,903 880
77 Ir 191 37,3 59,49 190,960 584 192,22
193 62,7 100 192,962 917
19 K 39 93,2581 100 38,963 707 39,0983
40 0,0117 0,0125 39,963 999
41 6,7302 7,22 40,961 825
36 Kr 78 0,35 0,614 77,920 401 83,80

80 2,25 3,947 79,916 380
82 11,6 20,35 81,913 482
83 11,5 20,175 82,914 135
84 57,0 100 83,911 507
86 17,3 30,35 85,910 610
57 La 138 0,090 0,09 137,907 11 138,91
139 99,91 100 138,906 347
3 Li 6 7,5 8,0108 6,015 121 6,941
7 92,5 100 7,016 003
12 Mg 24 78,99 100 23,985 042 24,3050
25 10,00 12,66 24,985 837
26 11,01 13,94 25,982 593
25 Mn 55 100 100 54,938 046 54,9380
42 Mo 92 14,84 61,50 91,906 808 95,94
94 9,25 38,33 93,905 085
95 15,92 65,98 94,905 840
96 16,68 69,13 95,904 678
97 9,55 39,58 96,906 020
98 24,13 100 97,905 406
100 9,63 39,91 99,907 477
7 N 14 99,63 100 14,003 074 14,00674
15 0,37 0,37 15,000 108
11 Na 23 100 100 22,989 768 22,9898
41 Nb 93 100 100 92,906 377 92,906
10 Ne 20 90,48 100 19,992 435 20,1797
21 0,27 0,298 20,993 843
22 9,25 10,22 21,991 264
28 Ni 58 68,27 100 57,935 346 58,6934
60 26,10 38,23 59,930 788
61 1,13 1,66 60,931 058
62 3,59 5,26 61,928 346
64 0,91 1,33 63,927 968
8 O 16 99,76 100 15,994 915 15,9994

17 0,04 0,04 16,999 133
18 0,20 0,20 17,999 160
76 Os 184 0,02 0,05 183,952 488 190,2
186 1,58 3,85 185,953 830
187 1,6 3,90 186,955 741
188 13,3 32,44 187,955 860
189 16,1 39,27 188,958 137
190 26,4 64,39 189,958 436
192 41,0 100 191,961 467
15 P 31 100 100 30,973 762 30,9738
82 Pb 204 1,4 2,67 203,973 020 207,2
206 24,1 45,99 205,974 440
207 22,1 42,18 206,975 872

208 52,4 100 207,976 627
46 Pd 102 1,02 3,73 101,905 634 106,42
104 11,14 40,76 103,904 029
105 22,33 81,71 104,905 079
106 27,33 100 105,903 478
108 26,46 96,82 107,903 895
110 11,72 42,88 109,905 167
78 Pt 190 0,01 0,03 189,959 917 195,08
192 0,79 2,34 191,961 019
194 32,9 97,34 193,962 655
195 33,8 100 194,964 766
196 25,3 74,85 195,964 926
198 7,2 21,30 197,967 869
37 Rb 85 72,17 100 84,911 794 85,4678
87 27,83 38,562 86,909 187
75 Re 185 37,40 59,74 184,952 951 186,207
187 62,60 100 186,955 744
45 Rh 103 100 100 102,905 500 102,905
44 Ru 96 5,54 17,53 95,907 599 101,07
98 1,86 5,89 97,905 267
99 12,7 40,19 98,905 939
100 12,6 38,87 99,904 219
101 17,1 54,11 100,905 582
102 31,6 100 101,904 348
104 18,6 58,86 103,905 424
16 S 32 95,03 100 31,972 070 32,066
33 0,75 0,789 32,971 456
34 4,22 4,44 33,967 866
36 0,02 0,021 35,967 080
51 Sb 121 57,4 100 120,903 821 121,752
123 42,6 74,22 122,904 216
21 Sc 45 100 100 44,955 911 44,956
34 Se 74 0,9 1,80 73,922 475 78,96
76 9,1 18,24 75,919 212
77 7,6 15,23 76,919 912
78 23,6 47,29 77,917 309
80 49,9 100 79,916 520

82 8,9 17,84 81,916 698
14 Si 28 92,21 100 27,976 927 28,0855
29 4,67 5,065 28,976 495
30 3,10 3,336 29,973 770
50 Sn 112 0,97 2,98 111,904 826 118,710
114 0,65 1,99 113,902 784
115 0,36 1,10 114,903 348
116 14,53 43,58 115,901 747
117 7,68 23,57 116,902 956
118 24,22 73,32 117,901 609
119 8,58 26,33 118,903 310
120 32,59 100 119,902 200
122 4,63 14,21 121,903 440
124 5,79 17,77 123,905 274
38 Sr 84 0,56 0,68 83,913 431 87,62
86 9,86 11,94 85,909 267
87 7,00 8,5 86,908 884
88 82,58 100 87,905 619
73 Ta 180 0,012 0,012 179,947 462 180,948
181 99,988 100 180,947 992
43 Tc 100
52 Te 120 0,095 0,28 119,904 048 127,60
122 2,59 7,65 121,903 054
123 0,905 2,67 122,904 271
124 4,79 14,14 123,902 823
125 7,12 21,02 124,904 433
126 18,93 55,89 125,903 314
128 31,70 93,59 127,904 463
130 33,87 100 129,906 229
90 Th 232 100 100 232,038 054 232,038
22 Ti 46 8,00 10,84 45,952 629 47,88
47 7,3 9,892 46,951 764
48 73,8 100 47,947 947
49 5,51 7,466 48,947 871
50 5,4 7,317 49,944 792
81 Tl 203 29,524 41,89 202,972 320 204,383
205 70,476 100 204,974 401
92 U 234 0,0055 0,0055 234,040 946 238,03
235 0,720 0,725 235,043 924
238 99,2745 100 238,050 784
23 V 50 0,25 0,251 49,947 161 50,9415
51 99,75 100 50,943 962
74 W 180 0,12 0,39 179,946 701 183,85
182 26,3 85,67 181,948 202
183 14,28 46,51 182,950 220
184 30,7 100 183,950 928
186 28,6 93,16 185,954 357
54 Xe 124 0,10 0,37 123,905 894 131,29
126 0,09 0,33 125,904 281
128 1,91 7,10 127,903 531
129 26,4 98,14 128,904 780

130 4,1 15,24 129,903 509
131 21,2 78,81 130,905 072
132 26,9 100 131,904 144
134 10,4 38,866 133,905 395
136 8,9 33,09 135,907 214
39 Y 89 100 100 88,905 849 88,906
30 Zn 64 48,6 100 63,929 145 65,39
66 27,9 57,41 65,926 034
67 4,1 8,44 66,927 129
68 18,8 38,68 67,924 846
70 0,6 1,23 69,925 325
40 Zr 90 51,45 100 89,904 703 91,224
91 11,22 21,73 90,905 643
92 17,15 33,33 91,905 039
94 17,38 33,78 93,906 314
96 2,80 5,44 95,908 275
200 Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom
ANEXA NR. 3
Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom
Halogen Masă Abundenţă Halogen Masă Abundenţă Halogen Masă Abundenţă

Cl1 35 100 Br4 316 17,40 Cl2Br1 149 61,35
37 31,98 318 68,09 151 100
320 100 153 45,67
Cl2 70 100 322 65,26 155 6,38
72 63,96 324 15,96
74 10,23 Cl2Br2 228 38,35
Br5 395 10,43 230 100
Cl3 105 100 397 51,09 232 89,63
107 95,93 399 100 234 31,89
109 30,67 401 97,94 236 3,90
111 3,27 403 47,89
405 9,38 Cl2Br3 307 20,49
Cl4 140 77,96 309 73,38
142 100 Br6 474 5,32 311 100
144 47,82 476 31,26 313 63,78
146 10,19 478 76,62 315 18,71
148 0,82 480 100 317 2,03
482 73,38
Cl5 175 62,53 484 28,73 Cl2Br4 386 11,92
177 100 486 4,68 388 54,36
179 63,94 390 100
181 20,45 Cl1Br1 114 76,70 392 94,03
183 3,28 116 100 394 47,21
185 0,21 118 24,46 396 11,82
Cl1Br2 193 43,83 398 1,15
Cl6 210 52,12 195 100 385 47,31
212 100 197 69,83 387 14,03
214 79,95 199 13,66 389 2,22
216 34,08 Cl1Br3 272 26,15 391 0,13
218 8,21 274 85,22
220 1,05 276 100 Cl5Br1 254 37,60
222 0,06 278 48,90 256 98,11
280 7,86 258 100
Br1 79 100 Cl1Br4 351 14,26 260 52,18
81 97,88 353 60,41 262 14,89
355 100 264 2,22
Br2 158 51,09 357 79,93 266 0,12
160 100 359 30,39
162 48,93 361 4,25 Cl3Br1 184 51,12
Cl1Br5 430 8,02 186 100
Br3 237 34,05 432 41,85 188 65,22
239 100 434 89,50 190 17,73
241 97,89 436 100 192 1,74
243 31,94 438 61,10
440 19,12
442 2,35
Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom 201
Halogen Masă Abundenţă Halogen Masă Abundenţă

relativă relativă
Cl3Br2 263 31,35 Cl4Br2 298 24,14
265 92,01 300 78,63
267 100 302 100
269 50,01 304 63,54
271 11,70 306 21,54
273 1,03 308 3,73
310 0,26
Cl3Br3 342 16,50
344 64,58 Cl4Br3 377 13,63
346 100 379 57,78
348 77,78 381 100
350 31,90 383 91,19
352 6,58
354 0,54 Cl5Br2 333 19,19
335 68,85
Cl4Br1 219 43,79 337 100
221 100 339 76,56
223 83,86 341 33,64
225 33,42 343 8,56
227 6,93 345 1,17
229 0,48 347 0,06
202 Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali
ANEXA NR. 4
Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali
Masa Formula probabilă Fragment caracteristic pentru:

+
12 C
13 CH+
14 CH2+ , N+, N2++, CO++
15 CH3+
16 O+ , O2++ nitroderivaţi, sulfone, epoxizi, N-oxizi
NH2+, amine primare, carboxamide, sulfonamide
17 HO+, acizi (în special aromatici), nitroderivaţi, alcooli terţiari,
sulfoxizi, N-oxizi, hidroxilamine
NH3+  amine primare
18 H2O+ , NH4+ dovadă nespecifică pentru O; abundent; alcooli,
aldehide, cetone, lactone, eteri ciclici, acizi
19 H3O+, F+ dovadă pentru F; derivaţi fluoruraţi
20 HF+  dovadă pentru F; derivaţi floururaţi
21 C2H2O++
22 CO2++
23 Na+ 
24 C2+ 
25 C2H+ acetilene terminale
26 C2H2+  hidrocarburi aromatice
CN+ nitrili
27 C2H3+ grupe vinil terminale, unii esteri etilici şi N-etil-amide,
fosfaţi de etil
HCN+  azot aromatic, nitrili
28 C2H4+  nespecific; abundent; ciclohexene, esteri etilici,
propil-cetone aromatice, aromatice propil-substituite
CO+  O aromatic, chinone, lactone, lactame, cetone ciclice
nesaturate, aldehide alilice
N2+  diazo-compuşi
HCNH+
29 C2H5+  nespecific; abundent; etil
CHO+ fenoli, furani, aldehide
30 C2H6+  etilalcani, compuşi polimetilaţi
CH2O+  eteri ciclici, lactone, alcooli primari
NO+ dovadă pentru N; nitro- şi nitrozo-derivaţi
CH2NH2+  amine primare
BF+ 
N2H2 + 
31 CH3O+, dovadă pentru O; eteri şi esteri metilici,alcooli primari;
CH3NH2+  N-metil-amine
Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 203
N2H3+ hidrazide
CF+
32 CH3OH+  dovadă pentru O; eteri şi esteri metilici
S+  sulfuri
O2+  peroxizi ciclici
N2H4+ 
33 CH3OH2+, dovadă pentru O; nespecific
SH+ dovadă pentru S; nespecific
CH2F+ fluorometil
34 SH2+  dovadă pentru S; nespecific; mercaptani
35 OH + H2O dovadă pentru 2 x O; nitro-derivaţi
Cl+ cloruri
SH3+
36 HCl+  cloruri
H2O + H2O dovadă pentru 2 x O; nitro-derivaţi
C3+
37 C3H+
38 C3H2+ 
39 C3H3+ compuşi aromatici
40 C3H4+ 
CH2CN+ cianometil
Ar+ 
41 C3H5+ compuşi polialiciclici, alchene
CH3CN+  compuşi 2-metil-N-aromatici, N-metil-aniline
42 C3H6+  nespecific; abundent; esteri propilici, butil-cetone,
comp. arom. butil-substituiţi, metil-ciclohexene
C2H2O+ acetaţi, enol-acetaţi, acetamide; ciclohexanone, cetone
,-nesaturate
C2H4N+
CON+,
43 C3H7+ nespecific; abundent; propil, cicloalcani,
cicloalcanone, cicloalchilamine, cicloalcanoli, comp.
arom. butil-substituiţi
C2H3O+ metil-cetone, acetaţi, eteri metilici aromatici
CONH+ 
44 C3H8+  propil-alcani;
C2H4O+  cicloalcanoli, eteri ciclici
C2H6N+ N,N-dimetilamine, N-etilamine
CO2+  anhidride, lactone, acizi carboxilici
45 C2H5O+, dovadă pentru O; eteri şi esteri etilici, lactone, etil-
sulfonaţi, etil-sulfone
C2H7N+  N,N-dimetilamine, N-etilamine
CHO2+ acizi carboxilici
CHS+ dobadă pentru S; compuşi cu sulf
46 C2H5OH+  (sau H2O + eteri şi esteri etilici, etil-sulfonaţi
C2H4 sau alcooli primari
H2O + CO)+  acizi carboxilici

NO2+ nitro-derivaţi
47 CH3S+ dovadă pentru S, 2xO, P; sulfuri de metil;
CCl+
C2H5OH2+
CH(OH)2+
48 CH3SH+  metil-sulfuri
SO+  sulfoxizi, sulfone, sulfonaţi
CHCl+ 
49 CH2Cl+, clorometil
CH3SH2+ 
50 CF2+  aromatice trifluoro-metilate, aliciclice perfluorurate
C4H2+ 
CH3Cl+ 
51 C4H3+, CHF2+
52 C4H4+ 
53 C4H5+
54 C4H6+  ciclohexene
C2H4CN cianoetil
55 C4H7+, nespecific; abundent; cicloalcani, butil esteri, N-
butilamide
C3H3O+
56 C4H8+  butilesteri, N-butilamide, pentilcetone,ciclohexene
tetraline, pentilaromatice
C3H4O+  metilciclohexenone, -tetralone
57 C4H9+ nespecific;
C3H5O+ etilcetone
C3H2Fl
58 C4H10+  dovadă pentru N şi O; alcani
C3H6O+  metilcetone, izopropilidenglicoli
C3H8N+
59 C3H7O+ dovadă pentru O; propil-eteri şi esteri,
C2H3O2+ metil-esteri
C3H9N+  amine, amide
C2H5NO+ 
60 C2H4O2+ , CH2NO2+, dovadă pentru O; propil-esteri, propil-eteri
C2H6NO+ acetaţi
61 C2H5O2+ dovadă pentru S şi 2 x O; glicoli, etilencetali
C2H5S+ etilsulfuri
62 C2H6O2+  metoximetileteri, etilenglicoli, etilencetali
C2H3Cl+  etilsulfuri
63 C2H4Cl+ cloroetil
COCl+ cloruri acide
C5H3+
64 SO2+  sulfone, sulfonaţi
S2+  disulfuri
C5H4+ 
65 S2H+  disulfuri
C5H5+
66 C5H6+  ciclopentene
67 C4H3O+ furil-cetone
C5H7+
68 C5H8+  ciclohexene, tetraline
C4H4O+  ciclohexenone, -tetralone
C3H6CN+
69 C5H9+ aliciclice, alchene
CF3+ trifluorometil
C4H5O+
C3HO2+
70 C4H6O+  alcani, alchene, cicloalcani cicloalcanone
C6H10+  pirolidine
C4H8N+
71 C5H11+ alcani, grupe alchil superioare
C4H7O+ alcanone, alcanali, tetrahidrofurani
72 C4H8O+  dovadă pentru O; alcanone, alcanali
C4H10N+ dovadă pentru N; amine alifatice
C6+ benzeni perhalogenaţi
73 C4H9O+ dovadă pentru O; alcooli, eteri, esteri
C3H5O2+ acizi, esteri, lactone
C3H9Si+ trimetilsilil derivaţi
74 C4H10O+  eteri
C3H6O2+  esteri metilici ai acizilor carboxilici, acizi -metil-
carboxilici
75 C3H7O2+ dovadă pentru 2 x O; metilacetali, glicoli
C3H7S+ dovadă pentru S; sulfuri, tioli
C2H7SiO+ derivaţi trimetiloxisiloxil
76 C6H4+  aromatice
77 C6H5+ aromatice
C3H6Cl+ cloruri
78 C6H6+  aromatice
C5H4N+ piridine
C3H7Cl+  cloruri
79 C6H7+ aromatice cu substituenţi hidrogenaţi
C5H5N+  piridine, piroli
Br+ bromuri
80 C6H8+  ciclohexene, policicluri alifatice
C5H4O+  ciclopentenone
HBr+  bromuri
C5H6N+ piroli, piridine
81 C6H9+ ciclohexani, ciclohexenil, diene
C5H5O+ furani, pirani
82 C6H10+  ciclohexani
C5H6O+  ciclopentenone, dihidropirani

C5H8N+ tetrahidropiridine
C4H6N2+  pirazoli, imidazoli
83 C6H11+ alchene, cicloalcani, alcani monosubstituiţi
C5H7O+ cicloalcanone
84 C5H10N+ piperidine, N-metilpirolidine
85 C6H13+ alcani
C5H9O+ alcanone, alcanali, tetrahidropirani, derivaţi ai acizilor
graşi
86 C5H10O+  alcanone, alcanali
C5H12N+ dovadă pentru N; amine alifatice
87 C5H11O+ dovadă pentru O; alcooli, eteri, esteri
C4H7O2+ esteri, acizi
88 C4H8O2+  esteri etilici, -metilesteri
89 C4H9O2+ dovadă pentru 2 x O; dioli, glicol-eteri
C4H9S+ sulfuri
90 C7H6+  aromatice disubstituite
91 C7H7+ aromatice
C4H8Cl+ cloruri de alchil
92 C7H8+  alchilbenzeni
C6H6N+ alchilpiridine
93 C6H5O+ fenoli şi derivaţi fenolici
C6H7N+  aniline
CH2Br+ bromuri
94 C6H6O+  esteri fenolici, eteri fenolici
C5H4NO+ piril-cetone, derivaţi de piridonă
95 C5H3O2+ furil-cetone
96 C7H12+  compuşi aliciclici
97 C7H13+ cicloalcani, alchene
C6H9O+ cicloalcanone
C5H5S+ alchiltiofeni
98 C6H12N+ N-alchilpiperidine
99 C7H15+ alcani
C6H11O+ alcanone
C5H7O2+ etilen-cetali
H4PO4+ fosfaţi de alchil
104 C8H8+  tetraline, derivaţi de feniletil
C7H4O+  -ceto-benzenidisubstituiţi
105 C8H9+ aromatice alchilate
C7H5O+ derivaţi benzoilaţi
C6H5N2+ diazoderivaţi aromatici
111 C5H3OS+ aciltiofeni
115 C9H7+ aromatice
C6H11O2+ esteri
C5H7O3+ diesteri
119 C9H11+ aromatice alchilate
C8H7O+ tolil cetone
C2F5+ perfluoroetil derivaţi
C7H5NO+  fenilcarbamaţi
120 C7H4O2+  -benzopirone, derivaţi de acid salicilic
C8H10N+ piridine, aniline
121 C8H9O+ derivaţi de hidroxibenzeni
C7H5O2+ derivaţi de hidroxibenzeni
127 C10H7+ naftaline
C6H7O3+ diesteri nesaturaţi
C6H6NCl+  derivaţi cloruraţi N-aromatici
I+ ioduri
128 C10H8+  naftaline
C6H5OCl+  derivaţi cloruraţi ai hidroxibenzenilor
HI+  ioduri
130 C9H8N+ chinoline, indoli
C9H6O+  naftochinone
131 C10H11+ tetraline
C5H7S2+ tioetilencetali
C3F5+ derivaţi perfluoroalchilaţi
135 C4H8Br+ bromuri de alchi
141 C11H9+ naftaline
142 C10H8N+ chinoline
149 C8H5O3+ ftalaţi
152 C12H8+ difenilderivaţi
165 C13H9+ derivaţi difenilmetanici
Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă
208
ANEXA NR. 5.
Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în
spectrometrul de masă
Masa
fragment Fragment scindat

1 H
2 H
15 CH3 
16 O (ArNO2, amin-oxizi, sulfoxizi);  NH2 (carboxamide, sulfonamide)
17 HO 
18 H2O (alcooli, aldehide, cetone)
19 F
20 HF
26 HCCH,  CN
27 CH2=CH , HCN
28 CH2=CH2, CO (chinone) (HCN + H)
29 CH3CH2  (etil-cetone, ArCH2CH2CH3),  CHO
30 NH2CH2, CH2O (ArOCH3), NO (ArNO2), C2H6

31 OCH3 (esteri metilici),  CH2OH, CH3NH2
32 CH3OH, S
33 HS  (tioli), (  CH3 + H2O)
34 H2S (tioli)
35 Cl 
36 HCl
37 H2Cl (sau HCl + H)
38 C3H2, C2N, F2
39 C3H3, HC2N
40 CH3CCH
41 CH2=CHCH2 
42 CH2CHCH3, CH2=C=O, NCO, NCNH2
43 C3H7  (propil-cetone, ArCH2-C3H7), CH3-CO  (metil-cetone, CH3COG, unde

G = diferite grupări funcţionale), CH2=CH-O , (CH3  şi CH2=CH2), HCNO
44 CH2=CHOH, CO2 (esteri, anhidride), N2O, CONH2, NHCH2CH3
45 CH3CHOH, CH3CH2O , (esteri etilici), CO2H, CH3CH2NH2
46 (H2O şi CH2=CH2), CH3CH2OH,  NO2 (ArNO2)
47 CH3S 
48 CH3SH, SO (sulfoxizi), O3

49 CH2Cl

51 CHF2
52 C4H4, C2N2
Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă
209
53 C4H5
54 CH2=CH-CH=CH2
55 CH2=CH-CH=CH2
56 CH2=CHCH2CH3, CH3CH=CHCH3, 2CO
57 C4H9  (butil-cetone), C2H5CO  (etil-cetone, EtC=OG, G = diverse unităţi
structurale)

58 NCS, (NO + CO), CH3COCH3, C4H10

59 CH3OCO ,
CH3CONH2,
60 C3H7OH, CH2=C(OH)2 (esteri ai acidului acetic)
61 CH3CH2S

,
62 (H2S şi CH2=CH2)

63 CH2CH2Cl
64 C5H4, S2, SO2
68 CH2=C(CH3)-CH=CH2
69 CF3 ,C5H9 
71 C5H11 
73 CH3CH2OCO 
74 C4H9OH
75 C6H3
76 C6H4, CS2
77 C6H5, CS2H
78 C6H6, CS2H2, C5H4N
79 Br , C5H5N
80 HBr

85 CClF2
100 CF2=CF2
119 CF3 - CF2 
122 C6H5COOH
127 I
128 HI
210 Constante fizice fundamentale
ANEXA NR 6
Constante fizice fundamentale
Constanta Simbol Valoare Unitate măsură

viteza luminii în vid c 299792458 ms-1
acceleraţie gravitaţională G 6,67259 10 m kg-1s-2
-11 3
constanta lui Planck h 6,6260755 10-34Js

sarcina elementară e 1,60217733 10-9C
masa electronului me 9,1093897 10-31kg
masa protonului mp 1,6726231 10-27kg
masa neutronului mn 1,6749286 10-27kg
unitate atomică de masă u.a.m. 1,6605402 10-27kg
constanta lui Bolzman k 1,380658 10-23JK-1
1,60217733 10-19J
electron-volt eV 23,08 kcal/mol
96,013 kJ/mol
constanta lui Avogadro NA 6,0221367 1023mol-1
constanta molară a gazelor R 8,314510 Jmol-1K-1
Constante fizice fundamentale 211
Semnificaţia principalelor prescurtări utilizate în text
API Atmospheric Pressure Ionization PD Plasma Desorption

APCI Atmospheric Pressure Chemical Ionization
QUISTOR Quadrupole Ion Store
B intensitatea câmpului magnetic
SIM Selected Ion Monitoring
CAD Collision Activated Decomposition SIMS Secondary Ions Mass Spectrometry
CF-FAB Continous Flow-FAB SRM Selected Reaction Monitoring
CI Chemical Ionization
CID Collision Induced Decomposition TOF Time of Flight
CRF Charge Remote Fragmentation TSP Thermospray
DCI Desorption Chemical Ionization u.a.m. unitate atomică de masă

DLI Direct Liquid Introduction
E intensitatea câmpului electric

EI Electron Impact Ionization
ES, ESI Electrospray, Electrospray ionization
eV electron-volt
FAB Fast Atom Bombardment

FD Field Desorption
FI Field Ionization
FT-MS Fourier Transform Mass Spectrometry
FT-ICR Fourier Transform Ion Cyclotron Resonance
GC Gas Chromatograph
GCMS Gas Chromatography Mass Spectrometry
HPLC High Performance Liquid Chromatography

HRMS High Resolution Mass Spectrometer
ICP Inductively Coupled Plasma

ICR Ion Cyclotron Resonance
IP Ionization Potential
ISP Ionspray
LC Liquid Chromatograph
LCMS Liquid Chromatography Mass Spectrometry
LD Laser Desorption
LIMA Laser Ionization Mass Analysis
LIMS Laser Ionization Mass Spectrometry
LSIMS Liquid Secondary Ions Mass Spectrometry
MALD Matrix Assisted Laser Desorption

MALDI Matrix Assisted Laser Desorption Ionization
MS Mass Spectrometer
MS/MS Tandem Mass Spectrometry
m/e raport masă/sarcină
Pa Pascal
PB Particle Beam
212 Index alfabetic
Index alfabetic
abundenţe izotopice, 42 butilamină, 55, 129 dodecanonă, 137

2-acetilpirol, 141 di-butil-cetonă, 87 drum liber mediu, 8
acetofenonă, 89,132, 136 di-n-butileter, 129 dublă focalizare, 22
acetonă, 137 sec-butil-eter, 77
acid 2-butil-etil-eter, 55 efect orto, 74, 83, 90, 92
butiric, 133 t-butil-etil-eter, 55 electron-volt, 215
9-octadecenoic, 115 p-t-butilfenol, 39 electrospray, 17
18-metilnonadecanoic, 114 di-n-butilsulfură, 130 esteri, 60
14-metilhexadecanoic, 114 butirofenonă, 132 tri-etanolamină, 14
nicotinic, 15 butirolactonă, 93 etilamină, 137
oleic, 116 etilbenzen, 125,137
11-octadecenoic, 115 cameră de ionizare, 6 etil-dimetil-amina, 40
palmitic, 90, 117 capcană de ioni, 25 3-etilhexan, 64
stearic, 114, 116 captură de electroni lenţi, 62 etil-metil-cetonă, 42, 58
acizi graşi, 113 cation 2-etil-4-metilfenol, 76
ADC, 30 benzil, 68 3-etil-3-metil-pentan, 123
aducţi, 12 ciclopentadienil, 79
alcool câmp FAB, 13
benzilic, 74 electric, 22 filtru de masă quadripolar, 25
o-hidroxibenzilic, 74 magnetic, 20 focalizare
m-nitrobenzilic, 14 CF-FAB, 33 de directie, 21, 23
aldehidă 1,3,5-triclorobenzen, 72 în energie, 23
benzoică, 87 4-clorobenzofenona, 73 formulă moleculară, 42
butirică, 86, 130, 137 1-clorobutan, 126 fragmentare retro-Diels-Alder, 56
izobutirică, 130 cloro-trifluorometan, 141 fragmente neutre, 53
propionică, 86 ciclohexan, 66, 138 FT-MS, 27
amide, 93 ciclohexanol, 75, 137
amoniac, 10 ciclohexanonă, 88 gaz cromatograf, 32
analizor ciclohexena, 57 gaze rare, 11
ciclotronic, 26 ciclopentanonă, 88 GC/MS, 32
cu timp de zbor, 24 ciclotron, 26 glicerină, 14
electrostatic, 22 cilindri Faraday, 28 grăsimi, 115
magnetic, 20 constanta lui
quadripolar, 24 Boltzman, 215 heliu, 25
anisol, 79 Avogadro, 215 2-heptenă, 124
APCI, 35 Planck, 215 n-hexadecan, 65
argon, 13 gravitaţională, 215 hexanoat de
Array detectors, 29 cuplaj cromatografic, 32 etil, 134
metil, 91
baleiaj, 37 daughter 1-hexenă, 124
fragmente ionice, 38 ion, 47 3-hexenă, 123
fragmente neutre scindate, 38 scan, 38 di-n-hexil-eter, 61
ioni precursori, 38 derivatizare, 6,90 hidrocarburi perfuorurate, 70
benzamidă, 94 detectarea HRMS, 24
benzen, 126 ionilor selectionaţi, 37
biblioteci de spectre, 41 reacţiilor selectionate, 37 ICR, 27
biomolecule, 98 detectoare impact electronic, 6
biopolimeri, 98 cu microcanale, 29, insulină, 99
1-bromobutan, 127 multiplicatoare de electroni, 28 interfată
1,4-dibromobutan, 127 multiplicatoare de fotoni, 30 moving belt, 33,
bromură de fenacil, 131 dispersie GC/MS, 32
n-butan, 141 energetică, 22 electrospray, 36
butantiol, 55 unghiulară, 22 ionspray, 33, 36
1-butenă, 137 dodecan, 137 Particle Beam, 33
thermospray, 33, 35 nesaturare echivalentă, 53 săruri biliare, 117
introducere neutral loss scan, 38 scan, 37
Index alfabetic 213
directă a probei, 5 nicotinamidă, 63 scindări
indirectă a probei, 5 nitrobenzen, 83 cu rearanjare, 56
Ion Cyclotron Resonance, 27 nitrometan, 83 directe, 54
ioni o(p)-nitrotoluen, 83 induse, 54
aminotropiliu, 82 nomogramă, 50 simple, 54
benzoil, 94 norbornan, 57, 66 selected ion monitoring, 37
cu număr impar de electroni, 51 norbornenă, 57 selected reaction monitoring,, 37
cu număr par de electroni, 51 normalizarea spectrului, 40 sulf, 44
fiică, 47 nucleozide, 107 surse de ioni, 6
hidroxitropiliu, 76
izocinetici, 22 octan, 120, 122 teobromină, 49
metastabili, 47 octanoat de metil, 92, 134 termospray, 15, 35
moleculari, 45 oligonucleotide, 106 tetraclorură de carbon, 72
negativi, 62 oligozaharide, 108 tetrahidrofuran, 78
părinte, 1 oxid de carbon, 11, 120 tetralină, 57, 137
pseudomoleculari, 10 tiofen, 96
quasi-moleculari, 10 parent ion, tioglicerină, 14
selecţionaţi, 37 parent scan, 38 TOF, 24
tropiliu, 68, 72, 87 particle beam, toluidină, 82, 129
ionizare PB, 34 transmisie, 19
chimică, 7 pentanoli, 75,128 trigliceride, 115
la presiune atmosferică, 35 di-n-pentilsulfură, 85 TSP, 35
prin impact electronic, 6 peptide, 98
Ionization Potential, 50 pic xenon, 11, 13
izobutan, 10 de bază, 40
izobutil-metil-cetonă, 58, 131 izotopic, 42
izopropilbenzen, 137 metastabil, 47
izotopi, 42 piridină, 96
pirol, 96
limită de detecţie, 19 plăci fotografice, 28
lyzozim, 18 plasmă de ionizare, 8
potential
MALDI, 15 de apariţie, 50
matrice, 15 potential de ionizare, 50, 60
microcanale, 29 procese de fragmentare, 48
-mircen, 67 n-propilbenzen, 69, 137
metan, 9, 121 n-propilciclohexan, 121
2,2,4,4-tetrametilbutan, 123 4-propilfenol, 128
1,4-dimetilciclohexenă, 124 proteine, 98
4,5-dimetilciclohexenă, 124
1-(4-metilfenil)etanol, 127 quadripol, 24
2,6-dimetilheptenă-2, 125 Quadrupole Mass Filter, 25
4-metil-2-hexanol, 128 Quoadrupole Ion Storage, 25
N-metil-N-izopropil-butilamină, 80
2-metilpentan, 2, 120, 123 reacţii
5-metilpentadecan, 65 de fragmentare,
2-metilpirol, 141 ioni-molecule, 63
N-metilpirolidină, 81 selecţionate, 37
2,2-dimetilpropan, 121 rearanjarea McLafferty, 58
4-metiltiazol, 96 regula azotului, 47
moving belt, 33 regula Stevenson, 54
MS/MS, 38 rezolutie, 19
multiplicator de electroni, 28 înaltă, 20
joasă, 19
naftalină, 126 unitară, 19
neon, 13 rezonanţa ionilor în ciclotron, 27
214 Index alfabetic
BIBLIOGRAFIE
1. Bacaloglu R., Csunderlik C., Cotarcă L. şi Glatt H.H., Structura şi proprietăţile compuşilor
organici, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985
2. Balaban A.T., Banciu M. şi Pogany I., Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983
3. Cornu A. şi colab., Précis de spectrométrie de mass analytique, Presses universitaires de

Grenoble, Grenoble, 1975
4. Cort L.A., An Introduction to Spectroscopic Methods for the Identification of Organic

Compounds, vol II. Editat de Scheinmann F., Pergamon Press, Oxford, 1973
5. Hesse M., Meier H. şi Zeeh B., Spektroskopische Methoden in der Organischen Chemie, Georg
Thieme Verlag, Stuttgart, New York, 1987
6. Hoffmann E., Charette J., şi Stroobant V., Spectrométrie de masse, Masson, Paris, 1994
7. Kemp W., Organic Spectroscopy, Ediţia a 3-a, W.H. Freeman and Company, New York, 1991
8. Lambert J.B., Shurvell H.F., Lightner D. şi Cooks G., Introduction to Organic Spectroscopy.
Macmillan Publishing Company, New York, 1987
9. Mager S., Analiză structurală organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
10. McLafferty F.W., Spectrographie de masse, Ediscience, Paris 1969
11. Neniţescu C.D., Chimie organică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1980
12. Oprean I., Spectrometria de masă a compuşilor organic,. Editura Dacia, Cluj, 1972
13. Pogany I. şi Banciu M., Metode fizice în chimia organică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972
14. Pretsch E., Simon W., Seibl J. şi Clerc T., Tables Data for Structure Determination of Organic
Compounds, Ediţia a 2-a, Springer Verlag, Berlin, 1989
15. Purdelea D şi colab., Nomenclatura Chimiei Organice, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1986
16. Silverstein R.M., Bassler G.C. şi. Morril T.C. Spectrometric Identification of Organic
compounds,. Ediţia a 5-a, John Wiley and Sons, New York, 1991
17. Scutaru D., Metode spectrale utilizate în analiza structurală organică, Universitatea Tehnică
"Gh. Asachi" Iaşi, 1994

SM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere 1

3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB) 34

6.5.2.1. Eteri alifatici 77

7.3. Oligozaharide 108

SEMNIFICAŢIA PRINCIPALELOR PRESCURTĂRI UTILIZATE ÎN 216

INDEX ALFABETIC 217

1.1. Principii fundamentale

În figura 1.3. este prezentat spectrul de masă, în formă normalizată, al 2-metilpentanului.

1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică

1.3. Scurt istoric şi perspective

1886: E. Goldstein descoperă ionii pozitivi;

1930: R. Conrad utilizează spectrometria de masă în chimia organică;

Progresele tehnicilor experimentale şi perfecţionarea instrumentelor au condus la creşteri

An Rezoluţie, m/m Autor

Studiile efectuate de către Strategic Directions International (Los Angeles, California,

2.1. Introducerea probei

Spectrometrul de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă. Modul de introducere a

 puritatea probei. Deoarece spectrometria de masă este o metodă de analiză deosebit de

 volatilitatea probei. Iniţial, una dintre dificultăţile majore întâlnite la înregistrarea

 cantitatea de probă. Deşi, în principiu, aceasta depinde de modul de introducere a probei,

2.2. Surse de ioni şi tehnici de ionizare

 surse de ionizare prin bombardament electronic (impact electronic, electronic impact,

2.2.1. Ionizarea prin impact electronic (Electronic Impact, EI)

de ioni produşi de un curent electronic dat, la o presiune constantă a probei, funcţie de

În medie, în condiţiile standard de presiune din spectrometrul de masă (2x10-5 mm

2.2.2. Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI)

În principiu, ionizarea chimică implică producerea de ioni ai substanţei de analizat în

Deoarece orice coliziune produce devierea ionului de pe traiectorie, urmată de

Tabelul 2.1. Unităţi de presiune (simbolul utilizat este prezentat în paranteze)

1 pascal (Pa) = 1 newton / m2

Realizarea practică a acestei cerinţe se poate face, de exemplu, prin

denumiţi ioni quasi-moleculari sau pseudo-moleculari. Ei permit determinarea valorii masei

b. izobutan. Ionul molecular al izobutanului se fragmentează astfel:

În spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului, obţinută la 20 Pa (figura

c. amoniac. Radicalul-cation format prin impact electronic reacţionează cu o

2.2.2.1. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină

2.2.2.2. Formarea de aducţi

2.2.2.3. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI)

2.2.3. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi

2.2.3.1. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass Spectrometry,

Tehnica se aplică în special solidelor şi este în mod deosebit utilă în studiul

Metoda constă în bombardarea moleculelor probei, dizolvate într-un solvent greu

2.2.4. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA)

2.2.5. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization)

În această tehnică de ionizare substanţa de analizat se amestecă cu o soluţie ce conţine

Principalele avantaje prezentate de către această metodă sunt următoarele:

2.2.6. Ionizarea cu termospray (TSP)

Tehnica termospray-iului presupune pomparea unei soluţii ce conţine o sare şi proba

Spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal

2.2.7. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI)

Electrospray-ul se obţine prin aplicarea, la presiune atmosferică, a unui câmp electric

Spectrele de masă ESI corespund, în general, unei distribuţii statistice de picuri

2.2.8. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API)

Dacă ionizarea probei se poate realiza la presiune atmosferică, eficacitatea producerii

Plasma cuplată inductiv este o sursă ce permite analiza rapidă şi simultană a

2.3.1. Clasificarea spectrometrelor de masă

Spectrometrele de masă utilizate pentru determinarea structurii compuşilor organici

Tabelul 2.2. Principalele caracteristici ale analizoarelor de masă

Metoda Mărimea Ecuaţia Domeniul de Rezoluţia la

2.3.2. Analizorul magnetic

2.3.3. Analizorul electrostatic

Analizorul electrostatic separă ionii formaţi în camera de ionizare cu ajutorul unui

2.3.4. Spectrometre de masă cu dublă focalizare