VACANȚELE ÎN PERIOADA COMUNISTĂ

În perioada comunismului,oricine îşi permitea să meargă în concediu la mare.

Fără tehnologie avansată, fără prea mult lux,dar pline de distracţie. Cam aşa arătau vacanţele
românilor în Epoca de Aur. ”Înainte de 1990,oamenii apreciau mai mult ca acum vacanţele şi
concediile,cu toate că se aflau în plin regim comunist. Vacanţa era vacanţă şi toată lumea lăsa
grijile acasă”,explică istoricul Marin Pop.
Potrivit acestuia,principala destinaţie de vacanţă era litoralul românesc care,până în
anul 1980,era unul care merita toţi banii,investindu-se foarte mult acolo. ”Biletele pentru
concediile la mare se achiziţionau din timp,prin sindicat,şi se vindeau exclusiv sejururi. Nu se
punea problema turismului de weekend sau a celui spontan. Hotelurile erau pline atât în
sezon,cât şi în extrasezon. Preţurile erau mici în comparaţie cu cele de astăzi. Camerele erau
împărţite în 3 categorii. La categoria lux,o cameră dublă de hotel costa 57 lei,la un salariu
mediu comparabil cu cel de astăzi,respectiv 1.800 lei. La categoria a III-a,tarifele erau şi mai
accesibile:23 lei o cameră dublă cu baia în comun,iar camera cu baie proprie era 28 lei.
Alocaţia de alimente,inclusă în bilete,era de 18 lei pe zi”,explică istoricul.
Distracţia era garantată de faptul că toate vedetele vremii se mutau pe plajă odată cu vara.
Erau spectacole de revistă,de cabaret și formaţii care cântau „live” seară de seară. Se făceau
proiecţii de film în aer liber.
Staţiunile Mamaia, Eforie Nord şi Eforie Sud erau considerate de categoria I, în timp ce
Costineştiul, oaza distracţiei de pe litoral pentru tineret,era trecută la categoria a II-a.”Pe
lângă români, în Mamaia, Neptun,Olimp şi la Eforie era plin de străini
(suedezi,germani,polonezi,etc.), care beneficiau de un tratament special, dar erau
supravegheaţi de Securitate,care avea informatori infiltraţi în toate domeniile,inclusiv în cel
hotelier (chelneri,recepţioneri)”, precizează Marin Pop.
Singurul inconvenient al concediului la mare era drumul până acolo, care se făcea,în
mare majoritate a cazurilor,cu trenul. Motivul-erau extrem de puţini cei care aveau o
maşină,iar chiar dacă aveau,combustibilul era raţionalizat, aşa că un drum cu maşina la mare
era,practic,ceva aproape imposibil.

Perioada de glorie a excursiilor tematice şi a expediţiilor

Tot atunci a fost şi perioada de glorie a excursiilor şi a expediţiilor. ”Pentru elevi erau
organizate excursii în locuri cu mare încărcătură istorică (Alba Iulia, Cetăţile dacice,
monumentele de la Guruslău, Mirăslău), dar şi locuri pitoreşti. De asemenea,sub îndrumarea
profesorilor erau organizate tabere,printre cele mai renumite fiind taberele de la Năvodari,
Costineşti, Homorod băi, Agafton (lângă Botoşani) și Tusa (Sălaj). Tot pentru elevi erau
organizate diferite expediţii şi drumeţii prin munţii României.