Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Facultatea de Istorie și Filosofie


Managementul securității în societatea contemporană

Contribuția OSCE în gestionarea crizelor


politico-militare

Bucilă Anamaria
Cuprins

Introducere ...............................................................................................................................................3
Considerații generale ...............................................................................................................................3
Mecanisme și structuri ale OSCE ............................................................................................................5
Misiunile OSCE in teren ..........................................................................................................................7
OSCE şi Republica Moldova ...................................................................................................................7
Concluzii ................................................................................................................................................10
Bibliografie ............................................................................................................................................10
Introducere

Menţinerea şi asigurarea păcii este un subiect de interes general şi foarte fragmentat


în prezent. Pacea internaţională poate fi considerată un proces de pace ce se poate realiza într-
un oarecare sistem în care statele joacă rolul de reprezentanţi ai popoarelor şi naţiunilor.
Pacea poate fi considerată un drept; putem spune că obligaţia statelor de a menţine pacea este
egală cu dreptul la pace al popoarelor şi indivizilor.

Din nevoia şi dorinţa statelor europene de a-şi asigura şi a-şi menţine pacea s-a născut
idea unei organizaţii pentru securitate. Mai întâi sub numele de Conferinţă pentru Securitate şi
Cooperare în Europa, iar mai târziu precum Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în
Europa, aceasta s-a implicat creându-şi misiuni în cadrul conflictelor şi crizelor internaţionale.
Din acest motiv am ales să studiez această organizaţie, rolul său şi modul de acţionare în
diferite conflicte ce au luat amploare pe teritoriul continentului european dar şi în prevenirea
crizelor internaţionale.

Considerații generale

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E) este o organizaţie


internaţională la nivel regional, european şi a fost înfiinţată în anul 1994, având la bază
Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, care a avut ca scop asigurarea
contactelor şi cooperarea dintre ţările europene în deplină egalitate1.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost înfiinţată din necesitatea


de a realiza o punte de legătură între Est şi Vest. La baza O.S.C.E a stat Actul Final al
Conferinţei de la Helsinki din 19752.

Principalele obiective formulate de către statele participante la Conferinţa asupra


Securităţii şi Cooperării în Europa3 au fost:

1
Irina Moroianu ZLĂTESCU, Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996, p. 109.
2
Adrian BOGDAN, Sisteme regionale de protecţie a drepturilor omului, Editura Universitaria, Craiova, 2010,
p.34.
3
Thomas BUERGENTHAL, Alexandre KISS, La protection internationale des droits de l homme, Editions
N.P. Engel Kehl, Strasbourg, Arlington, p. 87 .
 Respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, printre care se
enumeră libertatea de gândire, conştiinţă, religie fără a se face deosebire în
ceea ce priveşte limba, religia, rasa.
 Promovarea şi încurajarea drepturilor şi libertăţilor civile, politice, economice,
sociale şi culturale
 Respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor privind egalitatea
în faţa legii
Statele participante au adus o contribuţie importantă, în ceea ce priveşte
respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, respectare esenţială pentru justiţie,
pace şi bunăstarea generală a dezvoltării relaţiilor între state.

Principiile care guvernează relaţiile reciproce dintre statele participante conforme


cu Carta Naţiunilor Unite, sunt:

 egalitatea şi respectarea drepturilor omului, inerente suveranităţii


 nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa
 neintervenţia în afacerile interne ale unui stat
 reglementarea pe cale paşnică a diferendelor
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa are ca activităţi:

a) restaurarea stabilităţii şi păcii în zonele de tensiune


b) consolidarea valorilor comune şi asistarea statelor membre în edificarea
unor societăţi democratice, civile, bazate pe statul de drept4
c) prevenirea conflictelor locale
În urma deciziilor Summit-ului O.S.C.E de la Istanbul, din noiembrie 1999,
începând cu 1 ianuarie 2001 România a asigurat preşedinţia în exerciţiu a O.S.C.E având
anumite avantaje politice precum:
- promovarea unor interese naţionale specifice
- implicarea directă în negocierile ce privesc soarta Europei
- dialog şi contact permanent cu Secretarul General al O.N.U, cu NATO şi UE.

În calitate de preşedinte al O.S.C.E România a avut ca scop propunerea


următoarelor obiective:

 dezvoltarea cooperării şi interacţiunii cu alte instituţii şi organizaţii euro-


atlantice
 respectarea normelor şi valorilor O.S.C.E
 consolidarea rolului O.S.C.E prin stimularea continuă a interesului şi implicării
marilor factori în viaţa organizaţiei care oferă un cadru adecvat de cooperare în
promovarea intereselor comune
 sporirea contribuţiei O.S.C.E la crearea unei Europe libere, democratice,
nedivizate prin evidenţierea şi folosirea avantajelor şi posibilităţilor oferite de
organizaţie
 continuarea dezbaterilor în cadrul Forumului de Cooperare în domeniul
Securităţii

4 Dumitru MAZILIU, Drept internaţional public, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 35.
 identificarea modalităţilor pentru o corelare mai bună a voinţei politice a
statelor participante prin urmărirea riguroasă a respectării angajamentelor
conţinute în documentele adoptate, stimularea elaborării unor programe
naţionale de participare în operaţiunile O.S.C.E

Procesul de luare a deciziei

În cadrul organismelor OSCE, decizia este luată prin consens (care se definește prin
absența unei obiecții din partea unui stat participant față de adoptarea deciziei respective).
Acest mod de luare a deciziei reflectă egalitatea între statele membre. Deciziile OSCE sunt
politice, nefiind obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele participante. OSCE se
bazează în special pe voința și angajarea politică a statelor și nu pe un tratat internațional.
Luarea deciziei are loc la 3 niveluri:
a) Summit-urile reprezintă cel mai înalt nivel de luare a deciziei și de orientare politică a
organizației;
b) în perioada dintre Summit-uri, puterea de decizie aparține Consiliului Ministerial, care ia
deciziile necesare astfel încât activitatea organizației să corespundă scopurilor sale
politice;
c) Consiliul Permanent reprezintă cadrul de consultări și de luare a deciziei, referitor la
activitățile și acțiunile curente ale organizației.

Această structură pe trei paliere de luare a deciziei este completată de reuniuni


specializate (Forumul Economic, Reuniunile de evaluare etc). Procesul de luare a deciziei
este coordonat de Președintele în exercițiu (PiE) care este responsabil pentru întocmirea
agendei și organizarea activității organismelor de decizie.

Mecanisme și structuri ale OSCE

Conferinţele şefilor de stat sau de guvern, care au ca obiectiv stabilirea priorităţilor la


cel mai înalt nivel politic.
Consiliul Ministerial care este principalul organ de decizie şi orientare politică al
O.S.C.E la nivel de ministru al afacerilor externe şi se reuneşte odată pe an5.
Consiliul Superior care este însărcinat cu orientarea, coordonarea şi gestionarea
tuturor activităţilor O.S.C.E, examinând şi stabilind politica şi orientările financiare şi
bugetare.
Consiliul Permanent care răspunde de activitatea politică, decizională şi operaţională
curentă a O.S.C.E

5Cristina OTOVESCU-FRĂSIE, Protecţia internaţională a drepturilor omului, Editura Didactică şi


Pedagogică, Bucureşti, 2008, p. 84.
Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii care are ca obiective, reducerea
riscurilor privind conflictul armat, negocieri privind controlul armamentelor şi măsuri de
dezarmare.
Preşedintele în exerciţiu este reprezentat de ministrul de externe al ţării.
Secretarul general, numit pe o perioadă de 3 ani de către Consiliul Ministerial şi are
ca scop gestionarea structurilor şi operaţiunilor O.S.C.E, în subordinea sa se află Secretariatul
O.S.C.E.
Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale care are ca obiectiv ameliorarea
tensiunilor etnice aflate în faza incipientă, căutând soluţiile paşnice pentru soluţionarea
problemelor.
Reprezentantul O.S.C.E pentru libertatea presei.
Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului care are ca scop
promovarea drepturilor omului, a valorilor democraţiei.
Misiuni ale O.S.C.E. Acestea au rolul de a preveni conflictele şi de a gestiona crizele
în zonele afectate.
Curtea de Conciliere şi Arbitraj, care îşi are sediul la Geneva şi se ocupă cu
reglementarea diferendelor, supuse de statele semnatare ale Convenţiei.
Actul Final de la Helsinki a fost continuat de Reuniunile de la Belgrad, Madrid, Viena,
Paris, Copenhaga. Statele participante la Reuniunea de la Viena au considerat că promovarea
drepturilor economice, sociale şi culturale, civile şi politice au o importanţă mare pentru
viitorul demnităţii umane. Printre scopurile propuse de statele care au participat la Reuniunea
de la Viena s-au enumerat:
-asigurarea existenţei unor căi de recurs şi a unor informaţii pentru cei ce pretind încălcarea
drepturilor lor
-egalitatea în drepturi dintre bărbaţi şi femei. Statele membre vor lua măsurile necesare în
ceea ce priveşte promovarea participării egale şi efective a femeilor şi bărbaţilor la viaţa
politică, economică, socială şi culturală
-asigurarea libertăţii persoanei de a profesa şi practica religia sau convingerea sa, prevenirea
şi eliminarea discriminării împotriva persoanelor sau comunităţilor privind religia.
Statele membre urmăresc protejarea şi crearea de condiţii pentru promovarea
identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale de pe teritoriul lor

O importanţă deosebită a avut-o Reuniunea de la Viena, deoarece în documentul final


al reuniunii în partea intitulată Dimensiunea Umană a Conferinţei pentru Securitate şi
Cooperare în Europa au fost puse bazele unui mecanism care avea ca scop purtarea de
discuţii şi schimbul de informaţii între statele participante în situaţia în care se considera că
într-un stat se încalcă drepturile omului în mod repetat.

Prin abordarea multi-dimensională, O.S.C.E oferă statelor din spaţiul „de la Vancouver
la Vladivostok” cel mai potrivit forum de dialog şi negociere pe problematica securităţii în
spaţiul euro-atlantic şi euro-asiatic, precum şi o platformă pentru parteneriatele multilaterale
implicate în acţiuni practice în teren. Organizaţia are o abordare cuprinzătoare a conceptului
de securitate şi, din această perspectivă, acţionează pe trei dimensiuni majore: politico-
militară, economică şi de mediu, umană.

Pe agenda curentă a Organizaţiei se regăsesc teme nesoluţionate din perioada


Războiului Rece - precum soluţionarea conflictelor îngheţate din spaţiul ex-sovietic sau
stabilizarea Balcanilor de Vest, deopotrivă cu cele ale secolului XXI – de la schimbările
climatice la combaterea terorismului. Pentru menţinerea securităţii regionale, O.S.C.E se
bazează pe dialogul politic privind valorile comune şi, în acest sens, cooperează cu guvernele,
societatea civilă şi sectorul privat.

Misiunile OSCE in teren

Misiunile OSCE in teren sunt unul dintre principalele instrumente OSCE pentru
prevenire a conflictelor, gestionare a crizelor, solutionare a conflictelor si reconstructia post-
conflict in regiunea OSCE. Mandatul, marimea si activitatile misiunilor variaza, reflectand
flexibilitatea acestui instrument. Misiunile sunt stabilite printr-o decizie Consiliului
Permanent, avand acordul statelor primitoare. Misiunea este creata in general pentru o
perioada de 6 luni, putand fi prelungita. Principalele scopuri ale misiunilor OSCE sunt:
facilitarea proceselor politice ce vizeaza prevenirea sau solutionarea conflictelor si informarea
comunitatii OSCE asupra evolutiilor din tarile respective.

În prezent, OSCE are defășurate în teren: misiuni: Bonia-Herțegovina, Croația, Kosovo,


Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia; “prezente”: Albania; birouri: Armenia,
Azerbaidjan, Belarus; centre: Kazahstan, Kargastan, Tadjikistan, Turkmenistan.

OSCE şi Republica Moldova

OSCE s-a implicat în procesul de reglementare a situaţiei din Transnistria începând cu


1993. Datorită slăbiciunilor organizaţiei, OSCE a fost acceptată de toate părţile implicate în
mod direct sau indirect, din motivul eficientiei reduse.Toată lumea vroia să o folosească ca
paravan pentru atingerea propriilor obiective. În plus Rusia cunoaşte foarte bine eşecurile
spectaculoase ale OSCE în aproape toate misiunile desfăşurate pe spaţiul ex-sovietic sau
Cecenia.6

Directorul Centrului pentru Politici de Securitate din Geneva, fost director (1997-2002)
al Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului din Varşovia afirma:

“În mai multe state din Europa centrală şi de est “valoarea adăugată” a OSCE s-a redus
foarte mult în contextul extinderii [NATO şi UE]. În Balcani, OSCE nu mai este instituţia
principală care se ocupa de gestionarea crizelor. Acest rol revine din ce în ce mai mult
NATO…iar UE se dotează de propriile capacităţi operaţionale … pentru a-şi spori
capacităţile de acţiune pe teren. Aceasta nu înseamnă că OSCE devine irelevantă. Zona
eurasiatică – Asia Centrală şi Caucazul – devin mai importante din perspectiva problemelor
de securitate, şi OSCE are un rol esenţial în această regiune. În plus OSCE are un rol de
necontestat în chestiunile electorale în zona statelor membre OSCE, nu doar prin
monitorizarea alegerilor, dar şi prin elaborarea cadrului legal electoral şi îmbunatăţirii
administraţiei alegerilor.”7

6
Nicolae Filipescu, ―Irelevanta penibila a OSCE
7
Community Services & Protective Services Department Report 26, 2003
După cum s-a dovedit în mai multe rânduri deja, cauza principală este mereu aceeaşi,
adică „regulă consensului. Adică, fără acceptul Rusiei, membru cu „drept de veto al OSCE ,nu se
putea lua nici o decizie. Simplul fapt că Moscova sau Tiraspolul se putea prevala de existenţa
OSCE pentru a-şi justifica deciziile sau de a bloca orice alt mecanism de negociere indica rolul
pe care OSCE l-a jucat în această parte a continentului. Iniţial stabilit pe 3 ani, termenul Misiunii
OSCE a fost prelungit în decembrie 2002, la summitul OSCE de la Porto, la cererea expresă a
Rusiei.

Anul 2002 este crucial în această istorie. Intrarea în acceleraţie a procesului de


„soluţionare a crizei transnitriene s-a petrecut, practic, la inceputuli lui 2002, când William Hill
sosea la Chişinău, pentru a prelua încă o dată , funcţia de şef al Misiunii OSCE în Republica
Moldova după Shwartz. Tot în 2002 va sosi la Chişinău noul ambasador al Rusiei, Iurii
Zubakov. Zubakov era unul dintre cei care au iniţiat în 1997 aşa numitul „Plan Primakov”.
Anvergura noului ambasador spulbera şi ultimele îndoieli legate de relaţia între Moscova şi
mult-discutatul proiet de federalizare a republicii. Iurii Zubakov a fost unul dintre cei mai
apropiaţi colaboratori al faimosului Evghenii Primakov, fostul şef al FSB-ului, ministru de
externe şi prim ministru al Rusiei. Întâmpinată cu tăcere de oficialităţile de la Chişinău , numirea
noului ambasador fusese anunţată deja de presa din Moldova: la 25 mai 2002, pulibatia
Kommersant Plius dădea că certa numirea lui Zubakov. O numire atât de importanta într-o ţară
precum Republica Moldova nu avea decât o singură explicaţie: soluţionarea chestiunii
transnistriene în varianta rusă, adică în acord cu Memorandumul din 1997. Critica prestaţiei
OSCE în Republica Moldova a fost făcută de politicieni sau analişti de la Chişinău sau
Washington. Cel mai pregnant critic este analistul de la Jamestown Foundation, Vladimir Socor.

William Hill afirma că Republica Moldova ar treubi să fie transformată într-o federaţie
deoarece populaţia republicii este multinaţionala, dovedintu-şi încă o dată „relaţiile cordiale‖ cu
statul rus. Aceste declaraţii vin în contradicţie directă cu chiar cu proiectul federalizării, însuşit şi
promovat în câteva etape de către OSCE.
Concluzii

O.S.C.E a cunoscut transformări substanţiale deoarece este evident că nici o instituţie


regională nu-şi poate asuma gestionarea întregului complex de probleme cu care se confruntă
continentul. În etapa actuală, O.S.C.E se află în faza de definire a identităţii de securitate
europeană. Avantajele O.S.C.E în această privinţă rezidă în abordarea atotcuprinzătoare a
securităţii, în cele trei dimensiuni specific participarea, pe bază de egalitate, a tuturor ţărilor
principii, norme, valori şi standarde comune, instrumente, mecanisme şi experienţă unică în
domeniul diplomaţiei preventive.

Datorită capacităţii şi experienţei sale unice în domeniul diplomaţiei preventive,


prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor, consolidării respectării drepturilor omului, a
democraţiei şi statului de drept şi promovării tuturor aspectelor societăţii civile, O.S.C.E va
continua să joace un rol important în promovarea unui spaţiu comun de securitate şi să contribuie
la consolidarea încrederii în domeniul militar şi promovarea securităţii prin cooperare.

Bibliografie

Bogdan Adrian, Sisteme regionale de protecţie drepturilor omului, Editura Universitaria, 2010

Cristina Otovescu-Frăsie, Protecţia internaţională a drepturilor omului, Editura Didactică şi


Pedagogică, Bucureşti, 2008

Irina Moroianu-Zlătescu, Protecţia juridică a drepturilor Omului, I.R.D.O, Bucureşti, 1996

Dumitru Maziliu, Drept internaţional public, Editura Lumina Lex, Bucureşti

Surse electronice: www.mae.ro


http://ro.wikipedia.org/

S-ar putea să vă placă și