Sunteți pe pagina 1din 8

Intraprenoriatul

1.1. Condiţiile, definirea şi factorii intraprenoriatului

Formă specifică majoră a intreprenoriatului, conturată după războiul al II-lea mondial


în câteva companii pronunţat inovatoare, intraprenoriatul este relativ puţin cunoscut şi folosit,
afirmaţie care are în vedere multiplele sale valenţe economice, manageriale, tehnice şi sociale.
Apariţia intraprenoriatului s-a produs ca urmare a unor schimbări majore, îm principal
de natură economică şi organizaţională la nivel macro şi, în special, microeconomice. Sintetic,
condiţiile cristalizării intraprenoriatului au fost:
 creşterea rapidă a numărului întreprinderilor de dimensiuni mijlocii şi mari, mai
ales în ţările dezvoltate, concomitent cu complexitatea şi diversitatea activităţilor lor
incorporate;
 gradul relativ redus de utilizare şi valorificare a resurselor multor firme mari şi
mijlocii, îndeosebi de natură tehnică şi umană;
 schimbarea parţială a conţinutului organizaţiilor şi managementului acestora,
reflectată în conturarea unor semnificative dimensiuni referitoare la dezvoltarea
spritului intreprenorial, viziunea strategică asupra evoluţiei organizaţiei,
flexibilitatea abordărilor operaţionale, accentul pe inovare rapidă şi eficace,
motivarea complexă a salariaţilor şi grupurilor de salariaţi şi primatul
competitivităţii firmelor într-o optică plurivalentă;
 conştientizarea de către o proporţie crescută a populaţiei asupra marilor avantaje pe
care le antrenează activităţile intreprenoriale pentru indivizi şi organizaţii.
Asupra intraprenoriatului există un număr apreciabil de lucrări* - deşi nu foarte multe
comparativ cu alte domenii ale teoriei şi practicii economice - în care se abordează în viziuni
sensibil diferite numeroasele sale aspecte specifice. Pornind de la unele dintre aceste lucrări şi
pe baza analizelor proprii, considerăm că intraprenoriatul constă în dezvoltarea anumitor
activităţi intreprenoriale autonome în cadrul unei firme existente, de regulă de
dimensiuni mari sau mijlocii, de către unii dintre salariaţii săi, folosind o parte din
resursele tehnico-materiale ale acesteia, care fie nu sunt utilizate, fie se folosesc şi se
valorifică insuficient. Mai concret, intraprenoriatul rezidă în înfiinţarea unor nuclee
intreprenoriale autonome în cadrul firmelor existente. Cel mai adesea, nucleele intraprenoriale
realizează activităţi cu un pronunţat caracter inovaţional, valorificând nişe sau oportunităţi ale
pieţii neaccesate deloc sau fără succes de firma respectivă.
Există mai mulţi factori (vezi figura nr. 1) care condiţionează succesul economic şi
social al intraprenoriatului.
1. Existenţa unei compatibilităţi, a unei armonizări între obiectivele zonei
intraprenoriale şi misiunea firmei este esenţială1 . Atunci când se manifestă o
incompatibilitate de fond, iniţiativa intraprenorială, indiferent cât de generoase sunt

*
B. Johannisson, K. Nowcki, K. Seneseth, Organizing beyond Organization - Entrepreneurship and
Intrapreneurship in Dialog, Comunicare, Nijmagen, 1992; W. Agor, Intrapreneurship and Productivity, în
Burucrat, vol. 18, nr. 2, 1989; D. Kurotko, R. Montagno, The Intrapreneurialship Spirit, în Training
Development Journal, vol. 43, nr. 10, 1989; G. Pinchot, Intrapreneuring, Harper & Row, Boston, 1985.
1
Linda Schwartz, Managing Intrapreneurship, în Management Decision, vol. 29, 1991.
2 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

condiţiile oferite de zona intraprenorială potenţială şi cât de competitivă este


abordarea intraprenorială, se asfisiază în fază incipientă.
2. Manifestarea unui suport substanţial şi quasipermanent al conducerii
organizaţiei pentru realizarea iniţiativei intraprenoriale. Simpla acceptare a ideii
intraprenoriale de către managementul superior al organizaţie nu este suficientă.
Îndeosebi în faza de construire a organizaţiei intraprenoriale în cadrul firmei,
implicarea eşalonului managementului superior este esenţială din punct de vedere
uman, managerial şi economic. Nu ne referim la o substituire a sa managerilor
implicaţi în iniţiativa intraprenorială, ci la satisfacerea cererilor argumentate ale
acestora şi mai ales la crearea unui climat uman şi organizaţional favorabil în
întreprindere pentru intraprenori.
3. Sistemul organizatoric al firmei, prin caracteristicile sale structurale şi
funcţionale să fie favorizant iniţiativei intraprenoriale. Astfel, este deosebit de
important ca în cadrul firmei, zonele intraprenoriale să fie bine individualizate,
posedând un anumit grad de autonomie operaţională. De asemenea, utilizarea unui
sistem organizatoric descentralizat şi/sau bazat pe utilizarea pe scară largă a metodei
delegării este favorizantă fenomenului intraprenorial. Existenţa unor documente
organizatorice complete şi riguroase - regulamente sau manuale de organizare,
organigrame generale şi parţiale, descrieri de funcţii şi de posturi - atât pentru
organizaţie în ansamblul său, cât şi pentru principalele sale componente, reprezintă
un alt element organizaţional cu consecinţe pozitive pentru acţiunile intraprenoriale.

1 Compatibilitatea între misiunea firmei şi


obiectivele potenţialei zone intraprenoriale.

2 Suport substanţial şi quasipermanent


al managementului organizaţiei pentru
F realizarea iniţiativei intraprenoriale.
A
C Sistem organizatoric al firmei alcătuit din
T 3 subdiviziuni bine conturate şi autonome
operaţional, reflectate în documente
O organizatorice consistente
R
I Existenţa în cadrul firmei de apreciabile
4 resurse tehnico-materiale şi umane, folosite
incomplet şi/sau ineficient

Existenţa de persoane dornice să se


5 implice în activităţi intraprenoriale, care
posedă pregătirea şi calităţile necesare
3 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

Figura nr. 1. Factorii care condiţionează succesul activităţilor intraprenoriale

4. Firma să dispună de resurse, mai ales tehnico-materiale şi umane apreciabile şi


parţial să nu fie valorificate adecvat. Insuficienta utilizare şi „fructificare“
economică a resurselor tehnico-materiale este de regulă, situaţia generatoare de idei
intraprenoriale. Mai mult decât atât, resursele trebuie să fie suficiente atât pentru
derularea proiectului intraprenorial, cât şi pentru continuarea în condiţii normale a
activităţilor organizaţiei în ansamblul său. Atunci când resursele nu sunt suficiente
pentru activităţile curente ale firmei, şansele de concretizare ale iniţiativei
intraprenoriale sunt foarte mici, practic nule, chiar dacă aceasta se prefigurează ca
deosebit de performantă economic.
5. Posedarea de către persoanele sau echipa care lansează iniţiativa
intraprenorială de pronunţate calităţi intreprenoriale este obligatorie. Dacă
precedenţii patru factori sunt favorizanţi la un înalt nivel acţiunii intraprenoriale, dar
lipseşte elementul uman dotat şi motivat intreprenorial, în organizaţie niciodată nu
se vor derula cu succes activităţii intraprenoriale. Desfăşurarea de activităţi de
selecţie, pregătire şi motivare intraprenorială în cadrul organizaţiei, este de natură să
contribuie substanţial la asigurarea premisei umane pentru iniţierea de acţiuni
intraprenoriale şi concretizarea lor în performanţe economice adecvate.

1.2. Intraprenorul

Fireşte, intraprenoriatul este operaţionalizat de către intraprenori. În viziunea lui


Gabrielle şi Reuven Brenner1 intraprenorul este o persoană din cadrul firmei inovativă şi/sau
ce îşi asumă riscuri prin care reuşeşte să introducă fie, structura compensatorie, fie un mediu
de muncă (sau amândouă) care încurajează inovaţiile şi asumarea de riscuri de către
subordonaţi. După opinia noastră, această definiţie este incompletă, din cadrul său lipsind
tocmai acele punctări care delimitează o iniţiativă obişnuită - inovaţională sau comercială -
recompensată, de o acţiune intraprenorială propriu-zisă.
Pornind de la definiţia pe care am dat-o intraprenoriatului, considerăm că
intraprenorul poate fi definit ca fiind acel salariat din cadrul unei firme care iniţiază şi
operaţionalizează un demers intraprenorial bine conturat, cu participarea unui grup de
angajaţi dispunând de o autonomie intreprenorială şi managerială apreciabilă şi fiind
recompensat în funcţie de performanţele obţinute.
Un intraprenor se deosebeşte de un întreprinzător clasic prin mai multe elemente:
 asumarea unui grad de risc mai redus datorită manifestării demersului intraprenorial
în cadrul unei firme de dimensiuni apreciabile care oferă resurse, prestigiu şi
protecţie, de care un întreprinzător obişnuit nu beneficiază;
 constrângerile temporale sunt mai reduse datorită accesului la resurse tehnico-
materiale, umane, informaţionale şi financiare ale firmei în cadrul căreia se manifestă

1
Gabrielle Brenner, R. Brenner, Intrapreneurship - What is it and how to Compresate it?, Research Report
8811-01A, noiembrie, 1988, p. 2.
4 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

intraprenorul. De regulă, accesul la resurse, servicii etc. se face mai rapid în aceste
condiţii, decât pentru un întreprinzător care porneşte de la „zero“.
 intraprenorul este mai „disciplinat“, mai riguros în decizii şi acţiuni datorită
antecedentelor sale şi a manifestării în cadrul unei firme cu reguli scrise şi nescrise
ştiute de toţi şi cu o cultură organizaţională bine conturată;
 pe lângă aceste elemente precizate de specialiştii canadieni1, noi mai adăugăm încă
unul pe care-l considerăm foarte important - obţinerea de către intraprenor a unor
venituri sensibil mai reduse decât ale întreprinzătorului2 , în condiţiile realizării unor
proiecte asemănătoare. Este firească o asemenea situaţie, întrucât intraprenorul
utilizează resursele firmei şi ca atare, aceasta participă masiv la distribuirea
veniturilor nete. Prezenta deosebire explică în bună măsură de ce majoritatea
persoanelor cu spirit intreprenorial de excepţie din firmele mari şi mijlocii şi-l
manifestă nu în cadrul acestora, ci prin demersuri intreprenoriale independente.

1.3. Demersul intraprenorial

Factorii enunţaţi anterior s-au luat în considerare prin elaborarea şi implementarea unor
programe speciale de pregătire a acţiunilor intraprenoriale. Un astfel de program a fost
conceput de grupul suedez de consultanţi Handley Walker, care l-a aplicat cu succes în
propria ţară şi în Marea Britanie. Acest program este structurat în mai multe faze.
Faza a I-a începe cu sensibilizarea managementului superior asupra necesităţii şi
avantajelor oferite firmei de apelarea la acţiunile intraprenoriale. În urma schimbului de
informaţii şi discuţiilor privitoare la situaţia specifică firmei se stabileşte declanşarea
programului intraprenorial şi principalele sale coordonate. Obţinerea acordului de formă şi de
fond al managementului superior al firmei de către consultant este condiţionantă pentru
succesul acţiunii. Acordul se referă nu numai la conducerea executivă, ci şi la consiliul de
administraţie sau organismul managerial echivalent, fireşte dacă există. În cazul prevederii
unor ample proiecte intraprenoriale, ce schimbă în fapt strategia firmei şi îi afectează
substanţial activităţile, este obligatorie consultarea şi decizia adunării generale a acţionarilor
sau a organismului managerial echivalent.
- Faza a II-a are drept conţinut informarea întregului personal al firmei asupra
deciziei intraprenoriale de principiu şi declanşării unui program de pregătire intraprenorială,
prezentând obiectivele, conţinutul şi avantajele sale pentru organizaţie în ansamblul ei şi
pentru salariaţi. Ulterior, salariaţii interesaţi în a participa la acţiunea intraprenorială iau parte
la seminarii de pregătire în care se prezintă principalele sale elemente constitutive şi modul de
operaţionalizare. Un accent deosebit se acordă punctării calităţilor şi cunoştinţelor necesare
intraprenorilor, perspectivelor, riscurilor şi avantajelor proprii activităţilor intraprenoriale.
Prin acţiunile de informare şi pregătire se are în vedere inducerea receptivităţii faţă de
viitoarea acţiune intraprenorială în cultura organizaţională a firmei şi scoaterea din starea
latentă a talentelor intreprenoriale din organizaţie.

1
Gabriell Brenner, R. Brenner, op cit., p. 7-11.
2
Dar, fireşte, sensibil superioare veniturilor realizate anterior în calitate de salariat obişnuit al firmei.
5 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

- Faza a III-a de constituire a echipei intraprenoriale din rândul celor sensibilizaţi,


informaţi şi pregătiţi în etapa precedentă. Specific acestei faze este constituirea echipei de
bază de voluntariat, de autoselecţie, în funcţie de configuraţia relaţiilor umane existente, mai
ales a celor de natură informală. Se vor implica concret în conducerea şi derularea activităţilor
intraprenoriale numai persoanele ce-şi manifestă această dorinţă, care cred suficient de
puternic în oportunitatea şi viabilitatea economică a iniţierii unui proiect intraprenorial. Prin
aceasta se asigură din start o motivare puternică a personalului participant la acţiunea
intraprenorială. Fireşte, pe lângă motivare este esenţial ca să existe persoane care posedă şi
calităţi intraprenoriale suficient de pregnante pentru a aborda şi finaliza cu succes complexele,
inovativele şi adesea riscantele procese intraprenoriale. Esenţială este posedarea spiritului
intreprenorial, concomitent cu capacitatea de a comunica şi întreţine relaţii umane bune cu un
număr mare de persoane. În finalul acestei faze se va desemna intraprenorul ce va asigura
dirijarea managerială de ansamblu a proiectului.
- Faza a IV-a are drept conţinut definirea scopurilor urmărite prin proiectul
intraprenorial, concomitent cu conturarea zonei sau zonelor din firma unde acesta se va
derula. În paralel se va definitiva şi echipa care va conduce efectiv acţiunea intraprenorială. În
funcţie de aceste elemente se trece la îmbogăţirea cunoştinţelor personalului implicat printr-un
training adecvat. O atenţie deosebită se acordă pregătirii manageriale, de marketing şi
financiare a grupului care va dirija proiectul intraprenorial. Aspectele privitoare la cercetarea
pieţii şi segmentarea sa, stabilirea strategiei, organizarea şi promovarea vânzărilor, gestiunea
costurilor, comunicarea interpersonală, motivarea şi participarea personalului, vor deţine
ponderea principală în trainingul intraprenorilor.
- Faza a V-a - şi ultima în viziunea consultanţilor menţionaţi - constă în stabilirea
detaliată a conţinutului proiectului intraprenorial şi a programului de implementare. În această
fază se elaborează de fapt planul de afaceri al acţiunii intraprenoriale, se definitivează
sistemul managerial sub aspect decizional, informaţional, metodologico-managerial şi
structural-organizatoric şi se programează acţiunile, resursele, termenele şi responsabilii
aferenţi lor. Este de fapt faza de elaborarea în detaliu a proiectului intraprenorial. Pentru
succesul său este esenţial să se prevadă modalităţile de armonizare managerială şi financiară a
centrului intraprenorial cu organizaţia în ansamblul său.
Deşi specialiştii grupului Handley Walker se opresc la această fază 1, fireşte că vor
urma cel puţin încă alte două - derularea efectivă a proiectului intraprenorial şi
evaluarea rezultatelor vis-a-vis de obiectivele şi aşteptările grupului intraprenorial şi ale
firmei, urmate, în mod firesc, de corectarea erorilor şi efectuarea de îmbunătăţiri şi dezvoltări.
În figura nr. 2 se prezintă schematizat întregul proces intraprenorial aşa cum
considerăm noi că se recomandă să fie realizat.
Fireşte, în unele situaţii se pot salva numai unele componente ale firmelor, dar şi
efectele parţiale sunt mai mult decât binevenite.

1
Probabil deoarece ei consideră că acţiunea de consultanţă se încheie în acest stadiu, iar aplicarea proiectului
intraprenorial se subînţelege. După opinia noastră, consultanţa trebuie continuată cel puţin în primele luni de
declanşare a acţiunii intraprenoriale pentru a preveni producerea de erori majore generate de lipsa de experienţă
intreprenorială, ce pot compromite complet proiectul şi genera şi alte efecte negative asupra organizaţiei în
ansambul său.
6 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

În domeniul strict economic, intraprenoriatul este un amplificator de productivitate.


Motivarea superioară a personalului, focalizarea sa asupra unor produse şi servicii care se cer
pe piaţă, inovativitatea superioară specifică acţiunilor intraprenoriale constituie tot atâtea
surse suplimentare de sporire aproductivităţii muncii, concomitent cu obţinerea de plusuri
calitative semnificative.
Pe un plan mai larg, intraprenoriatul poate constitui o modalitate majoră de soluţionare
de probleme sociale latente sau acute, atât la nivel micro, cât şi macroeconomic. Participarea
voluntară a unei părţi a personalului firmelor la acţiuni cu finalitate economică superioare
celor prezente, este baza efectelor sociale la care ne-am referit.
7 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

FAZA I FAZA A II-A FAZA A III-A FAZA A IV-A FAZA A V-A FAZA A VI-A FAZA A VII-A
-Sensibilizarea -Informarea -Constituirea -Stabilirea -Proiectarea Implementarea -Evaluarea
managementului salariaţilor firmei echipei obiectivelor şi de detaliu propriu-zisă a deru-lării
firmei asupra asupra iniţiativei intraprenoriale zonelor tehnică, proiectului activităţilor
avantajelor intraprenoriale şi pe bază de intraprenoriale economică şi intraprenorial intraprenoriale
intraprenoriatului caracteristicilor voluntariat şi managerială a
sale autoselecţie activităţilor
intraprenoriale
-Obţinerea acor- -Organizarea de -Desemnarea -Conturarea -Stabilirea -Funcţionarea -Efectiuarea
dului manage- seminarii de intraprenorului configuraţiei programului centrului de corecţii şi
mentului pregătire şef, cel care va manageriale de de intraprenorial perfecţionări
superior pentru intraprenorială dirija proiectul ansamblu a implementare în activitatea
declanşarea pentru cei managerial de proiectului a proiectului centrului
proiectului interesaţi ansamblu managerial intraprenorial intraprenorial
intraprenorial
-Pregătirea -Motivarea
intensivă participanţilor
specifică a la proiect în
echipei funcţie de
intraprenoriale performanţe

Figura nr. 2. Fazele intraprenoriatului


8 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii

1.4. Formele şi avantajele intraprenoriatului

Formele de realizare a intraprenoriatului pot şi trebuie să fie variate, în funcţie de


condiţiile specifice din societăţile comerciale, companiile naţionale şi regiile locale respective.
Între acestea menţionăm: leasingul unora sau mai multor subdiviziuni organizatorice dintr-o
firmă unui grup de salariaţi; separarea şi autonomizarea unor părţi din cadrul întreprinderii şi
conducerea lor de către una sau mai multe persoane care iniţiază proiecte intraprenoriale pe bază
de contract de management; constituirea de incubatoare de afaceri sau parcuri industriale sub
forma unor centre de profit autonome în marile firme etc.
Fireşte, declanşarea de proiecte intraprenoriale este necesar să fie precedată - aşa cum am
punctat anterior - de acţiuni de informare, pregătire şi organizare a personalului din cadrul
firmelor, apelând la consultanţi şi traineri autohtoni şi - într-o primă fază - străini. O abordare
rapidă şi profesionistă a intraprenoriatului în România poate fi, alături de privatizare şi
dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii, una din direcţiile majore de redresare şi relansare a
economiei româneşti, a industriei în primul rând.
Avantajele utilizării intraprenoriatului în cadrul firmelor de dimensiuni apreciabile sunt
multiple.
Creşterea gradului de valorificare a resurselor materiale încorporate este primul dintre
acestea. Intraprenoriatul poate determina o valorificare superioară a activelor încorporate de
societăţile comerciale şi companiile naţionale respective, mai ales cele care nu sunt privatizabile
din lipsă de capital sau datorită importanţei lor deosebite economice şi/sau sociale.
Generarea mai rapidă de performanţe economice şi la costuri mai reduse prin intermediul
intraprenoriatului, comparativ cu activităţile intreprenoriale clasice, constituie un alt avantaj
major. Baza sa o reprezintă câştigul de timp şi economia de resurse, deoarece investiţia este
(integral sau în cea mai mare parte) deja efectuată, există un grup de persoane cu o anumită
pregătire şi competenţă pragmatică, iar o parte din elementele organizaţionale funcţionează.
În plan uman, intraprenoriatul determină o fructificare superioară a resurselor umane din
firmele existente. Experienţa şi know-how-ul, specifice fiecărei firme, acumulate în anii
precedenţi, relaţiile pozitive existente între salariaţii lor, constituie tot atâtea surse potenţiale de a
realiza în perioade scurte produse şi servicii în condiţii tehnico-economice superioare.
Creșterea performanțelor/ salvarea unor firme foarte mari, mari sau mijlocii, care în
prezent se află în dificultate/ stare falimentară este un alt efect pozitiv al organizării proiectelor
intraprenoriale.