Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Geologie de Sonda

Referat pe tema:

Materia organică cuprinsă în Formaţiunea cu

Cryptomactra (Platforma Moldovenească)

Stundent: Gherciu Cristina Profesor: Conf. dr. Țabără Daniel

 CUPRINS

Introducere ...................................................................................................................................... 3
I Cadrul geologic și geografic ......................................................................................................... 3
II Istoricul cercetărilor .................................................................................................................... 5
III Studiul palinologic al Formațiunii cu Cryptomactra ................................................................. 6
III. 1 Palinozonare .....................................................................Error! Bookmark not defined.
IV Caracterizarea gradului de maturare şi diageneză a materiei organice din Formațiunea cu
Cryptomactra ................................................................................................................................ 11
V Concluzii....................................................................................................................................13
Bibliografie ................................................................................................................................... 14

2
 Introducere
Prima dată acest litofacies („argile cu Cryptomactra”) a fost semnalat de către Văscăuţanu
(1929), la Ungheni, în malul Prutului. Autorul a remarcat asemănarea cu depozitele descrise de
Andrusov (1895) în peninsula Kerci, considerând că sunt de aceeaşi vârstă cu calcarele recifale
de la Chişinău (Sarmaţian mediu). Până la apariţia acestei lucrări, argilele respective erau
denumite „argile bazale” atribuite la Vindobonian (Helveţian + „Tortonian”), cu trecere în
Buglovian (Simionescu, 1903, 1927; David, 1916, 1922).
În ceea ce priveşte denumirea de Argile cu Cryptomactra, prima ei utilizare este întâlnită la
Preda şi Saulea (1948) sub numele de „păturile cu Cryptomactra”. Ulterior, Paghida-Trelea
(1969) utilizează alternativ atât numele de „pături cu Cryptomactra”, cât şi „Argile cu
Cryptomactra”, denumire care s-a impus apoi în literatura geologică privitoare la această unitate.
Ionesi L. et al. (2005) optează păstrarea „Argilelor cu Cryptomactra” ca denumire formală, prin
renunţarea la aspectul litologic (argile) şi păstrarea taxonului specific (Cryptomactra), respectiv
Formaţiunea cu Cryptomactra.

I Cadrul geologic și geografic

Formaţiunea cu Cryptomactra.se extinde spre N, până la o linie ce uneşte localităţile Prisecani

(pe Pârâul Miletin)-Copalău-Sitna-Albeşti-Ilişeni (pe Prut), continuânduse în Republica Moldova
pe la nord de Bălţi şi ajungând pe Nistru la sud de Soroca (Fig. 1) (Ionesi et al., 2005). În sud
aflorează până în zona Podişului Central Moldovenesc, însă pe văile Bârladului, Vasluieţului şi
Prutului se prelungeşte şi mai la sud. În partea vestică, litofaciesul neritico-pelitic se învecinează
cu cel neritico-arenitic (Formaţiunea de Dealul Mare), limita dintre acestea prezentând unele
întrepătrunderi, iar spre est înregistrează o extindere apreciabilă pe teritoriul Republicii Moldova
(Fig. 1).
Reprezentând o unitate litologică distinctă în partea estică a PlatformeiMoldoveneşti
(teritoriul României), Formaţiunea cu Cryptomactra a fost cercetată sub aspect lito- şi
biostratigrafic de numeroşi cercetători precum Văscăuţanu (1929), Preda şi Saulea (1948),
Paghida-Trelea (1969), Jeanrenaud (1971), Ionesi L., Ionesi B. (1994), Brânzilă (1995, 1998,
1999), Brânzilă şi Ţabără (2005), Ionesi L. et al. (2005) ş.a. Pătruţ (1990), în urma corelării
diagrafiilor geofizice din unele
3
foraje, plasează Formaţiunea cu Cryptomactra cu faună basarabiană (Cryptomactra, Mactra
fabreana, Plicatiforma fittoni ş.a) în Volhinian. Autorul consideră că această formaţiune se
extinde spre vest până în Valea Siretului, unde se plasează între două complexe cu Ervilia, unul
inferior de vârstă volhiniană şi altul superior atribuit Basarabianului mediu. Ionesi L., Ionesi B.
(1994) au demonstrat pe seama criteriilor biostratigrafice imposibilitatea existenţei Formaţiunii
cu Cryptomactra în contextul invocat de Pătruţ (1990). Acelaşi punct de vedere este susţinut şi
de Ionesi V. (1999, 2006), care, corelând datele din forajul FH4 Lespezi cu cele din forajul la
care face referire Pătruţ (1990), ajunge la concluzia că depozitele atribuite de Pătruţ la
Formaţiunea cu Cryptomactra corespund în realitate cu Buglovianul superior şi partea inferioară
a Volhinianului inferior.

Fig. 1 Răspândirea Formaţiunii cu Cryptomactra pe dreapta şi stânga Prutului (după IonesiL. et al.,
2005).

4
 II Istoricul cercetărilor

Văscăuţanu (1929), în lucrarea referitoare la fauna argilelor sarmatice de la Ungheni pe Prut,

aduce un punct de vedere complet nou în ceea ce priveşte dispunerea stratigrafică a depozitelor
din Podişul Central Moldovenesc. Punctul fosilifer descris la Ungheni se află la o altitudine de
40 m, deci se poate spune că el reprezintă partea inferioară a argilelor Basarabian superioare ce
aflorează în jurul Iaşului. Fauna citată cuprinde elemente caracteristice Basarabianului (Mactra
fabreana d’Orb., Mactra naviculata Baily, Cryptomactra pesanseris Andr.,Cardium fittoni
d’Orb., Cardium obsoletum Eichw.), autorul demonstrând că depozitele de sub calcarul de
Repedea (inclusiv acesta) aparţin Basarabianului, în regiune neexistând depozite vizibile în
deschideri naturale mai vechi decât Sarmaţianul mediu. În aceeaşi lucrare, Văscăuţanu separă în
cadrul depozitelor basarabiene de pe Platforma Moldovenească trei faciesuri: litoral (cu referire
la cel recifal), sublitoral şi de adâncime (argilele cu Cryptomactra).
Paghida Trelea (1969), deduce şi unele condiţii paleoecologice pe baza asociaţiilor
microfaunistice. Astfel, în prima parte a Basarabianului sunt separate cele două faciesuri
menţionate anterior: în zona unde adâncimea mării era mai mare se depuneau „argilele cu
Cryptomactra” (regim euxinic), iar spre vest (zonă de ţărm) adâncimea era mai mică şi agitaţia
valurilor puternică, depunându-se aici numai nisipuri grosiere şi calcare oolitice. Această
diferenţiere facială este evidentă numai în jumătatea inferioară a Basarabianului, deoarece, în
jumătatea superioară, marea s-a retras spre sud, adâncimea mării a scăzut şi condiţiile de
sedimentare s-au uniformizat.
Jeanrenaud (1971), descrie primul „orizont” care apare în baza depozitelor basarabiene din
Moldova Centrală, că include cel al „argilelor cu Cryptomactra” (Formaţiunea cu Cryptomactra,
după Ionesi L. et al., 2005), fiind constituit în cea mai mare parte din depozite pelitice, argiloase,
cu intercalaţii subordonate de argile nisipoase şi nisipuri argiloase fine. Acestor „strate cu
Cryptomactra” li se stabileşte o grosime de aproximativ 400 m, iar limita superioară a acestora
este stabilită la aproximativ 110-115 m sub calcarul oolitic cu Mactra podolica.
Brânzilă şi Ţabără (2005), identifică o palinofloră basarabian inferioară (Formaţiunea cu
Cryptomactra) în forajele de la Comarna, Şipote, Bivolari şi Hlipiceni. Majoritare în spectrul

5
polinic sunt Angiospermele dicotiledonate (25-55%) şi Coniferele (31,5-53,1%), pe lângă
acestea fiind prezente şi ferigile, fitoplanctonul şi Monocotiledonatele.
Ionesi et al. (2005), realizează o monografie amplă, ce tratează Sarmaţianul mediu şi superior
de pe Platforma Moldovenească (stânga şi dreapta Prutului) Lucrarea reprezintă în cea mai mare
parte o sinteză a datelor existente asupra Basarabianului şi Chersonianului, încercându-se o
aducere la un numitor comun a cunoştinţelor acumulate în timp de către specialiştii de la Catedra
de Geologie-Paleontologie din Iaşi şi din Republica Moldova. Sunt prezentate detaliat aspecte de
ordin lito- şi biostratigrafic, paleontologic, paleogeografic şi paleoecologic, sedimentologic,
biozonare şi potenţial de resurse utile.

III Studiul palinologic al Formaţiunii cu Cryptomactra

Plecând din baza sa (limita cu Volhinianul) şi până la partea superioară a acestei formaţiuni,
au fost analizate, din punct de vedere microfloristic, un număr de 16 probe, prelevate atât din
foraje (Hlipiceni, Bivolari, Şipote, Comarna), cât şi din aflorimente (cariera Vlădiceni).
Conţinutul palinologic din partea inferioară a formaţiunii (primii 25 m) a fost stabilit în urma
analizei carotelor din forajele Hlipiceni (P104; adâncimea 29 m, alt. abs. 33,5 m), Bivolari
(P105; adâncimea 42-45 m, alt. abs. aproximativ 25 m) şi Şipote (P106; adâncimea 91 m, alt.
abs. 7,5 m) (Fig. 2).
Ţinând cont că limita dintre Basarabianul inferior şi Basarabianul superior este trasată la cca
175-180 m distanţă stratigrafică faţă de Volhinian, putem aprecia că întreaga succesiune
litologică, analizată palinologic (P104 - P114), din cele patru foraje, revine Basarabianului
inferior, iar aflorimentul de la Vlădiceni – Basarabianului superior.
Raportul dintre principalele grupe botanice este următorul:
1. Fitoplanctonul lipseşte din probele prelevate din forajele de la Şipote şi Bivolari.
Frecvenţa maximă se înregistrează în P114, unde atinge valoarea de 20% din totalul
palinomorfelor identificate. Se remarcă prezenţa genurilor Tytthodiscus,
Hystrichosphaera, Operculodinium, Thalassiphora, întâlnite în special în P107 şi P113.
Genul Thalassiphora este indicator al unor ape cu salinitate scăzută (Sluijs et al., 2005).

6
2. Ferigile (1,7-13%) sunt relativ diversificate, însă au o frecvenţă redusă. În cadrul acestora
sunt dominanţi sporii atribuiţi la Polypodiaceae: Laevigatosporites haardti div. ssp., L.
gracilis, L. bisulcatoides. S-au mai identificat Osmundaceae (Baculatisporites quintus, B.
primarius), Schizaeaceae (Leiotriletes wolffi wolffi),la care se adaugă Neogenisporis
neogenicus, Extrapunctatosporis minimus, Hydrosporis azollaënsis ş.a. Frecvenţe mai
ridicate la nivelul ferigilor au fost observate în forajul Comarna.

Fig. 2 Diagrama procentuală a grupelor principale de palinomorfe din

forajele Hlipiceni, Bivolari, Şipote şi Comarna (Formaţiunea cu Cryptomactra –
Basarabian inferior; după Brânzilă şi Ţabără, 2005).

3. Coniferele (31,5-53,1%) sunt dominate de reprezentanţi ai familiei Pinaceae. Genul

Pinus este cel mai bine reprezentat prin următoarele specii: Pityosporites microalatus, P.
alatus, P. labdacus, P. minutus, P. macroinsignis, P.scopulipites, P. cedrisacciformis ş.a
(Tabel 2). Tot în cadrul acestei familii remarcăm prezenţa genului Abies (Abiespollenites
latisaccatus, A. cedroides, A. dubius), Cedrus (Cedripites miocaenicus), Tsuga
(Zonalapollenites rueterbergensis,Z. igniculus, Z. spinulosus) şi Picea (Piceapollis
tobolicus, P. planoides). Îndistribuţia stratigrafică a taxonilor ce aparţin acestei familii, se

7
 observă o predominare a polenului de Pinus, Abies şi Tsuga în partea inferioară a
coloanei analizate (P104, P105, P106). Familia Podocarpaceae are doar apariţii
sporadice prin Podocarpidites libellus, P. nageiaformis ş.a.
4. Angiospermele monocotiledonate (cu frecvenţe de aproximativ 15% în P108 şi P110)
sunt reprezentate în special prin polen monocolpat şi dicolpat de palmieri
(Monocolpopollenites tranquillus, M. arcuatus, Arecipites trachycarpoides Dicolpopollis
kockeli), fiind mai bine argumentat numeric în partea inferioară a Basarabianului (P104,
P106). Polenul monoporat este atribuit genurilor Graminidites, Sparganiaceaepollenites
şi Typha. Polenul de Potamogeton, slab reprezentat, este la singura sa apariţie din tot
intervalul stratigrafic analizat (Basarabian-Chersonian).
5. În opoziţie cu Monocotiledonatele, polenul de Dicotiledonate (25-55%) este frecvent şi
diversificat.
Raportul dintre tipurile paleoclimatice indicate de taxonii palinologici prezintă următoarele
valori (Fig. 3):

Fig. 3 Diagrama climatică a Basarabianului inferior din forajele Hlipiceni,

Bivolari, Şipote şi Comarna. Tipurile de climat pentru fiecare specie în parte au
fost preluate după Nagy (1992).

8
- Inventarul microfloristic al Formaţiunii cu Cryptomactra din cele 4 foraje este unul dintre cele
mai reprezentative de la nivelul Basarabianului. Cuprinde 5 taxoni de Fitoplancton, 20 de specii
de Pteridofite, 45 de specii de Gimnosperme şi 49 de Angiosperme.
- Basarabianul inferior este dominat de o vegetaţie de climat temperat (peste 60%), demonstrat
de prezenţa genurilor Abies, unele specii de Pinus, Tsuga, Quercus, Ulmus, Ericaceae, Alnus.
Asociat acestora, erau bine dezvoltate în zonele de altitudine joasă specii termofile de
Engelhardtia şi Palmae, ce apar constant până la partea superioară a coloanei analizate, unde
apar în frecvenţe mai ridicate.
- Debutul unei faze de continentalizare survenită pe fondul unor schimbări paleogeografice ce a
favorizat proliferarea elementelor temperate cu o pronunţată etajare forestieră.
- Punerea în evidenţă a regresiunii Mării Sarmatice pe baza variaţiei cantitative a polenului de
Chenopodiaceae şi Gramineae.
- Climatul din timpul Basarabianului inferior era în general de tip caldtemperat- umed, probabil
cu o răcire mai accentuată în partea inferioară şi mediană a coloanei analizate din cele patru
foraje.
- Materia Organică Figurată prezintă un grad de conservare foarte bun, devenind uneori foarte
abundentă în preparatele palinologice (peste 760 de exemplare în P104 şi 516 în P106).

III.1 Palinozonare

Pe tot parcursul Basarabianului şi Chersonianului de pe Platforma Moldovenească, condiţiile

paleogeografice locale, precum şi cele paleoclimatice au condus la unele variaţii litologice şi al
conţinutului faunistic şi floristic. Din tot acest interval stratigrafic s-au putut distinge două
palinozone (zone palinologice), ce au fost stabilite în funcţie de tipul microflorei identificate
(terestre
sau acvatice) şi frecvenţa acestora în asociaţia palinologică (Fig. 4):
 Palinozona I, predominantă în microfloră terestră, corespunde cu tot intervalul
Sarmaţianului mediu. În Basarabianul inferior şi prima parte a Basarabianului superior s-
a constatat o frecvenţă mai ridicată a genurilor Abies şi Pinus, alături de angiosperme
dicotiledonate precum Engelhardtia, Quercus,Chenopodipollis, Alnus ş.a. Aceşti taxoni
au fost identificaţi până spre sfârşitul Basarabianului, însă cu frecvenţe diferite.

9
 Palinozona II, dominată de o microfloră acvatică, se suprapune pe tot intervalul
Chersonianului. A fost observată o dezvoltare a vegetaţiei acvatice cu Nymphaea,
Sparganium, Azolla, Botryococcus şi Pediastrum. Se remarcă reapariţia genului
Ovoidites, citat din Formaţiunea de Bârnova-Muntele (Palinozona I). Microflora
continentală este slab reprezentată în probele analizate, observându-se un regres
(cantitativ şi calitativ) la nivelul Pinaceelor şi a Angiospermelor dicotiledonate
(Quercus, Chenopodiaceae, Castanea, Myrica etc).

Fig. 4 Palinozone caracteristice pentru Basarabianul şi Chersonianul

de pe Platforma Moldovenească.

10
 IV Caracterizarea gradului de maturare şi diageneză a materiei
organice din Formațiunea cu Cryptomactra

Probele analizate din cadrul acestei formaţiuni provin atât din foraje, cât şi din aflorimente.
Baza Formaţiunii cu Cryptomactra a fost identificată în forajele Hlipiceni, Bivolari şi Şipote, iar
partea mediană a sa în forajul de la Comarna.
Aspectele palinofaciale caracteristice fiecărei probe analizate sunt următoarele:
 P104 (foraj Hlipiceni;): densitatea materiei organice exprimate în funcţie de diagrama lui
Shvetsov este de aproximativ 15%. Majoritatea sunt fitoclaste reprezentate prin
fragmente galben-brune, resturi negre, cuticule (totalizând cca 80-85%), urmate de
materia organică figurată (cca 10-15%) şi materie organică amorfă (aprox. 1%).
Raportul MOA-fitoclaste-palinomorfe (diagrama Tyson, 1995) indică un bazin marginal
disoxic-anoxic. Indicele de Alterare Termică (IAT) este cuprins între 2 şi 2+, iar kerogenul este
în general de tip III (probabil şi II) (continental sau mixt).
 P105 (foraj Bivolari): comparativ cu proba precedentă se observă o scădere a densităţii
materiei organice în câmpurile microscopice (cca 1-2%), fiind singura probă ce conţine o
cantitate mai mare de MOA. Fitoclastele sunt majoritare (aprox. 70% din materia
organică totală prezentă în probă), urmate de palinomorfe (15%), ceea ce indică acelaşi
tip de bazin marginal disoxic-anoxic, în care conservarea MOA este de la moderată la
bună.
 P106 (foraj Şipote): prezintă o densitate de aprox. 10% a materiei organice (diagrama
Shvetsov), în care majoritare sunt tot fitoclastele (60%), însă palinomorfele continentale
prezintă un grad bun de conservare şi totalizează cca 40% din materia organică). IAT-ul
acesteia este cuprins între 2 şi 2+, iar kerogenul este de tip III (Fig. 5).
Condiţiile disoxice-anoxice ale bazinului de sedimentare argumentează gradul bun de conservare
a palinomorfelor.
Probele analizate din forajul de la Comarna (P107-P114) prezintă o densitate a materiei
organice cuprinse între 2 şi 15%. Fitoclastele continentale,reprezentate prin resturi negre,
fragmente galben-brune, cuticule, ţesuturi,predomină în cadrul materiei organice (85-90%),
urmate de palinomorfe (7-13%) şi MOA (1-2%).

11
 Domeniul de sedimentare, dedus pe seama cantităţii şi calităţii materiei organice, este
neritico-litoral la limita cu cel neritic mediu (grupul 2 de palinofacies; Fig. 5) caracterizat de o
abundenţă a fitoclastelor (fragmente negre şi galben-brune, ţesuturi) şi o diversificare scăzută a
dinoflagelatelor. Materia organică figurată (spori, polen) este bine conservată, putând fi
identificate peste 250 exemplare / preparat palinologic (P113). IAT-ul materiei organice este
cuprins între 2 şi 2+, iar kerogenul este de tip ligno-humic (K III).
Uneori fitoclastele identificate în probe (resturile negre şi fragmentele galbenbrune) sunt de
dimensiuni mici (mărunţite), ceea ce indică o distanţă de transport mai mare a materialului
organic.
Partea superioară a Formaţiunii cu Cryptomactra, analizată din cariera Vlădiceni, se înscrie în
aceeaşi parametri descrişi anterior. Se remarcă cantitatea de palinomorfe identificate (putând
ajunge până la 20%), ceea ce indică un mediu disoxic-anoxic al bazinului de sedimentare
(adâncime mai mare), favorabil unei astfel de conservări. IAT-ul este, de asemenea, cuprins între
2 şi 2+, iar kerogenul este de tip III ( Fig. 5).

Fig 5. Diagrama van Krevelen ( după Țabără,2008) și Poziţionarea celor patru grupuri de
palinofaciesuri în funcţie de linia ţărmului (după Jaramillo şi Oboh-Ikuenobe, 1999).

12
 V Concluzii

O particularitate distinctă a Formaţiunii cu Cryptomactra este gradul bun de conservare a

palinomorfelor, la nivelul acesteia fiind identificată cea mai reprezentativă microfloră (atât
cantitativ, cât şi calitativ) din tot intervalul stratigrafic analizat. De asemenea, în cadrul acesteia,
a fost pusă în evidenţă cea mai mare frecvenţă a MOA (P105 din forajul Bivolari; aprox. 15%).
Domeniul de sedimentare intuit pe seama materiei organice identificate la nivelul acestei
formaţiuni este neritic mediu, la limita cu cel neritico-litoral, kerogenul fiind în general de tip III
(continental). Un kerogen de tip II (mixt) fost stabilit numai în partea inferioară a formaţiunii, în
proba prelevată din forajul Bivolari, însă acesta este redus cantitativ.

13
 Bibliografie
Brânzilă M. (1999), Geologia părţii sudice a Câmpiei Moldovei. Ed. Corson, Iaşi.
Ionesi L., Ionesi B., Lungu A., Roşca V., Ionesi V. (2005), Sarmaţianul mediu şi superior de
pe Platforma Moldovenească. Editura Academiei Române.
Țabără D. (2008) Palinologia Sarmațianului mediu și superior din Platforma Moldovenească.
Editura Universiții „Alexandru Ioan Cuza”.

14