Povestea celor doi lupi – lupta cu stările de anxietate și depresie

Un batrân indian îi învaţă despre viaţă pe nepoţii săi.

El le spuse:
“Se dă o luptă înăuntrul meu… este o luptă teribilă între doi lupi. Un lup reprezintă
frica, furia, invidia, tristeţea, regretul, lăcomia, aroganţa, ura şi miciuna. Celălalt
reprezintă bucuria, pacea, dragostea, optimismul, umilinţa, bunăvoinţa, prietenia,
generozitatea, credinţa şi adevărul. Aceeaşi luptă are loc înăuntrul vostru, şi de
asemenea înăuntrul fiecărui om”.
Copii au reflectat la asta pentru un minut. Apoi unul dintre copii l-a întrebat pe bunic:
“Care lup va câştiga?”
Batrânul indian i-a răspuns:
“Cel pe care-l vei hrăni.”
Un faimos terapeut, Thomas Hohensee, folosind metafora prietenului şi duşmanului
interior pe care fiecare îi avem, atrage atenţia asupra faptului că, adesea, în loc să ne
lăsăm ghidaţi de prietenul interior, care ne încurajează, ne explică cum şi în ce mod
putem avea o viaţă de succes, noi ne bazăm câteodată pe duşmanul interior care
doreşte să ne critice peste măsură, să ne facă să ne simţim fără valoare sau chiar rataţi
sau să ne îngrijoreze.
Povestea celor doi lupi interiori exprimă foarte bine acest lucru. Tristeţea, stările
depresive sau îngrijorările, anxietatea neadaptativă sunt rezultatul faptului că gândim
într-un anume fel despre noi, adesea nerealist şi cu consecinţe negative. Dacă nu
reuşeşti să-ţi învingi îngijorarea apare anxietatea sau chiar un atac de panică (ceea ce
reprezintă o anxietate de nivel înalt) poţi să încerci să devii prietenul tău si să te
calmezi, să te linişteşti spunându-ţi lucruri pozitive în loc de lucruri negative, dar
gândurile nu sunt totul. În cazul unui atac de panică la nivel emoţional şi fizic se
întâmplă lucruri cât se poate de neplăcute: frică, teroare, tremurat, paloare, roşeaţă,
transpiraţii, etc.
Cel mai practic atunci este să încerci să te relaxezi.
O bună tehnică de relaxare este scanarea propriului corp şi încercarea de a înlătura
zonele tensionate. Pentru a realiza acest lucru foarte bine, relaxarea se poate învăţa
prin exerciţii practice aşa cum înveţi un sport şi este o necesitate mai ales în lumea
noastră agitată de zi cu zi (vezi Relaxarea progresivă a muşchilor pe acest site).
O altă tehnica este respiraţia diafragmatică, unde se respiră în mod special la
diafragmă uşor şi lent. Aceasta tehnică induce de asemenea relaxarea şi poate fi un
instrument împotriva anxietăţii.
O altă tehnică pentru inducerea relaxării este imaginarea unui loc special în care ai
fost, unei scene trăite într-un loc special, relaxant. Această scenă în imaginaţia ta
poate induce de asemenea relaxarea şi diminua anxietatea. Pentru aceasta este însă
necesar să exersaţi abilitatea imaginativă a acestui loc atunci când nu sunteţi anxioşi.
Poate fi, de asemenea, util să încerci să-ţi distragi atenţia exterioară de la ceea ce te
face să-ţi fie frică şi să îţi îndrepţi atenţia către ceva mai plăcut şi mai puţin terifiant.
În cazul în care trăieşti stări depresive adesea acompaniate şi de o stimă de sine
scăzută, atunci este momentul când trebuie să hrăneşti lupul cel bun şi să permiţi
prietenului tău interior să-ţi vorbească şi să-ţi arate că lucrurile pot fi bune, chiar
 foarte bune şi că ai valoarea ta personală, indiferent de ceea ce duşmanul tău interior
încearcă să-ţi sugereze. În plus nu te lăsa condus spre inactivitate şi inacţiune,
continuă să fi activ şi să-ţi îndeplineşti activitaţile zilnice deoarece aceasta te poate
ajuta să-ţi revi foarte repede.

Aceste câteva repere cu privire la stările de anxietate şi depresie nu pot înlocui

intervenţia unui psiholog specializat atunci când situaţia o cere, aşa că nu ezita să
contactezi un psiholog pentru ca viaţa ta să devină împlinită şi de succes şi nu uita…
hrăneşte lupul ce bun.

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse
pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma,
taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie
acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l
scoate pe magar din adancul fantanei.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca
cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de
indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa
citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul
fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de
pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum
magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...
Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...
Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti
pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas
inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste
pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

 Curata-ti inima de ura, frica, egoism;

 Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
 Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
 Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
 Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa
fii solutia, nu problema.

Cine suntem noi si ce facem aici?De unde venim si incotro ne indreptam?Iata marile
intrebari la care viata din cand in cand ne pune sa raspundem...Identitatea asumata este
strans legata de sentimentul de a sti cine suntem, este varful care transcede si totodata
include toate nivelurile noastre experentiale.Cand suntem copii, stim cine suntem si
cum suntem in functie de modul in care ne evalueaza si ne transmit aceste lucruri
parintii. “Mama spune ca sunt cea mai frumoasa fetita din lume” si in consecinta cred si
eu asta. Se poate intampla sa auzim si mesaje care ne transmit lucruri care ne dor:
“Mama spune ca nu fac nimic cum trebuie” si ajung sa ii indeplinesc profetia, ca doar
sunt un copil fidel si vreau sa ii fac pe plac.

Pentru copii cuvintele au o forta de materializare fantastica si tind sa fie foarte

fideli mesajelor ce li se transmit si le indeplinesc ca atare. Pentru ca fantezia si
imaginatia se impletesc atat de bine in tot ceea ce le formeaza realitatea si constiinta,
pentru un copil mos Craciun exista si chiar il poate vedea cum vine prin horn si aduce
daruri copilului din blocul vecin.La fel, daca ii transmiti unui copil mesajul ca este
frumos, bun, istet, inteligent, va incepe sa creeze realitatea care se potriveste cu
mesajele pe care le primeste.

O tanara care a primit mesaje de valorizare de la parinti, care in scoala a fost preferata
tuturor si a avut mereu prieteni si rezultate scolare bune e posibil ca la varsta adulta sa
devina o persoana responsabila, care sa se dedice unei familii si unei slujbe bune. E
posibil sa fie sanatoasa, frumoasa, sa aiba un stil de viata ordonat si sa fie etichetata de
cei din jur ca o persoana implinita.Sa luam aceeasi persoana, cu acelasi material genetic
si aceleasi calitati, nascuta intr-o familie unde mereu i s-au reprosat lucrurile pe care nu
le-a facut indeajuns de bine si unde nu i s-au adus laude pentru comportamentele bune
si dezirabile. Ea va creste cu frustrarea de nu fi destul de buna, cu sentimente de
ranchiuna puternice pentru parinti si un simt al identitatii extrem de labil. In
adolescenta este foarte posibil sa se razvrateasca pentru toti anii in care i s-a spus ca nu
e destul de buna, va cauta mereu din partea anturajului oglinzi in care sa isi desluseasca
identitatea. Un scenariu plauzibil este acela ca va avea destule relatii conflictuale cu cei
din jur, se va angaja cu greu intr-o relatie de cuplu unde mereu va cauta sa fie validata
de partener ( ceea ce va fi foarte obositor pentru acesta) si va avea o slujba in care
posibil sa aiba probleme cu conducerea ( autoritatea).In mod evident, stilul de viata va
fi unul mai stresant decat in scenariul precedent, iar starea de sanatate mai precaraUn al
treilea scenariu este acela in care copilul este devalorizat, iar in adolescenta prin
perioada de rebeliune incepe sa caute puncte noi de sprijin in cautarea si gasirea unei
identitati care sa ii asigure o viata mai buna si mai implinita. Prin experimentare
proprie, va gasi sprijin si validarea unor trasaturi si competente care ii vor da un
sentiment de valoare si un auternic simt al identitatii. Este scenariul in care se inscrie
orice persoana care isi depaseste conditia de copil ranit si traumatizat catre un adult
puternic si autonom, responsabil de propria viata si persoana.Asa cum am punctat in
exemplul de sus, cele mai mari provocari legate de identitate apar in perioadele de criza
si de tranzitie ( schimbarea unui loc de munca, a orasului, divort, adolescenta,
pensionare, criza varstei de mijloc, etc). In aceste momente, atunci cand iluziile si
oglinzile externe dispar, ajungem fata in fata cu propria persoana si cu vulnerabilitatile,
dar si cu punctele noastre tari, cu atu-urile personale.

Se intampla adesea ca oamenii sa ramana captivi in povestea din copilarie, din

adolescenta sau din tinerete si sa puna in scena vietii ca personaje centrale durerea
sau neajunsurile savarsite de parinti, sau de persoane importante ale perioadei in
care au ramas prizonieri. Drama este o optiune, este alegerea individuala de a se
infantiliza si de a ramane astfel vesnicul personaj ranit de dupa cortina.

Cine suntem noi este dincolo de cuvinte...Daca gandirea este functia suprema si ea
ne creeaza realitatea, ne putem intreba daca si cum putem gandi eficient. In sensul cel
mai comun, gandirea presupune descrierea, intelegerea, explicarea, descifrarea si
interpretarea informatiilor din mediu.Toate operatiile gandirii au ca rol sa ajute omul
sa isi structureze viata psihica si sa il ajute in adaptarea la mediu.Gandirea, ca si intreg
sistemul psihic uman, tinde catre ordine si aranjarea informatiilor. Tocmai din acest
motiv, invatam inca din primele luni de viata sa prelucram un anumit tip de informatii
( cele care ne ajuta in adaptare) si sa neglijam altele. Astfel, tot ceea ce ne stimuleaza
simturile si depasesc pragurile perceptuale, ajunge sa fie analizat, sintetizat, clasificat
si astfel noi dobandim o anumita structura a creierului, a gandirii, a
personalitatii. Amprenta personala apare inca din aceste prime luni de viata si prinde
contur din ce in ce mai clar sub influenta parintilor, a persoanelor din jur si a modului
in care traim, a stimularilor externe si interne. Astfel, anumiti stimuli sunt adusi in
campul constiintei mai lesne, pe cand altii, care sunt lipsiti de interes, sunt ignorati.

De exemplu, este mai probabil ca unui copil sa ii placa muzica daca parintii asculta
muzica des, iar copilul traieste si creste in ritmuri muzicale decat cineva care este
privat de acest gen de stimulari.
De asemenea, copilul poate sa ignore destul de usor anumite suparari sau dureri fizice
atata timp cat atentia sa ii este abatuta catre alti stimuli din mediu.
Disputa din psihologie intre rolul predominant al mediului sau al geneticii este una
veche si fiecare orientare are puncte de vedere clare si argumentate.
Parerea mea este ca bagajul genetic creeaza anumite predispozitii pe care mediul le
poate stimula sau diminua.

Functia esentiala a gandirii este intelegerea, prin care noile informatii sunt puse
in legatura cu cele vechi. Intelegem astfel ca e foarte important bagajul de
cunostinte, educatia, specializarea pentru a intelege corect fenomenele lumii si
ale vietii.
Fiecare ajunge astfel sa realizeze anumite conexiuni- circuite neuronale- la nivelul
creierului care functioneaza extrem de rapid si ne definesc modul in care privim si
interpretam lumea.
De la creier sunt date semnale in intregul corp asupra modului in care neurochimia
creeaza acea combinatie unica de neurotransmitatori si hormoni care oglindeasc
calitatea gandurii si a emotiilor.

Astfel, modul in care noi ne simtim zi de zi este o oglindire a modului in care

gandim si a formulei noastre chimice care a ajuns sa fie inscrisa precum un cod
pana la nivelul celulelor.
Unii avem o formula chimica a fericirii, altii a nefericirii, a temerilor, a
angoaselor, a frustrarilor, etc.

Sa luam urmatorul scenariu: ploua afara si avem trei persoane care asteapta autobuzul
pentru a ajunge la serviciu. Trece o masina si pentru ca este o balta chiar in apropierea
statiei de autobuz, le stropeste pe cele trei persoane.
Prima are “codul fericirii” inscris si desi recunoaste evenimentul ca fiind unul
neplacut, asteapta in continuare autobuzul, se gandeste ca se va usca in curand si ca va
spala petele astfel incat in cel mai scurt timp va resimti din nou o stare de confort.
A doua persoana are inscris “ codul nefericirii’ se va gandi ca doar lui i se poate
intampla una ca asta, ca e o dimineata oribila si ca pe langa faptul ca ploua si ca nu
locuieste in cartierul unde isi doreste, nu are jobul pe care il vrea, nici masina
personala, si in consecinta o viata intreaga nefericita, mai este stropita si de acest
tampit ingamfat care nu stie macar sa opreasca sa isi ceara scuze...
A treia persoana cu “codul temerilor” se poate gandi ca la frigul de afara e posibil sa
raceasca pentru ca sta cu hainele umede, ca va ajunge si serviciu si se va anunta o
intalnire importanta la care nu se va putea prezenta pentru ca are hainele atat de
murdare si astfel isi va pierde slujba si posibilitatea de a avea un trai decent.

Desi stimulul a fost acelasi si realitatea obiectuala inscrie ca si fapt stropirea a trei
persoane din statia de autobuz, modul de reactie al fiecareia este o consecinta a
modului in care fiecare dintre ele gandeste si isi construieste realitatea- atat in baza
convingerilor despre lume ce devin autoprofetii care se implinesc, cat si in baza
dependentei noastre de emotii care la nivel celular se traduc prin acest “cod” dupa
care functionam.

Mă întorc în timp, cam acum patru ani. Mă prinsese vâltoarea. Alergam

continuu, voiam să controlez totul. Erau schimbări în viața mea pe care nu le
cerusem sau pe care nu mi le dorisem. Boala cuiva drag din familie se agrava,
un job dispărea din senin și altul apărea, plus tot ce ținea de agitația de zi cu zi.
Eu ziceam că le fac față bine. Până când am început să am dureri cumplite de
stomac. Mă trezeam dimineața, la ora 5, de durere. Am luat doctorii la rând,
consultații, analize, nu aveam nimic grav. Mă îndopam cu pastile, dar durerea
persista. După o vreme, nu am mai putut mânca mai nimic și dormeam câteva
ore pe noapte. După vreo lună de tratamente, doctorul a spus că trebuie să mă
interneze pentru mai multe analize. Am stat două săptămâni în spital, în care,
în principal, am mâncat glucoză din perfuzii, au făcut analize peste analize, dar
stomacul meu părea în regulă. M-am întors acasă. Nu numai că nu mai
mâncam, dar nici nu mai puteam dormi, așa că m-au trimis la psihiatrie, unde
mi-au dat niște pastile care mă adormeau lemn, dar a doua zi aveam amețeli.
Le-am luat câteva zile, apoi am renunțat. A fost, cred, perioada cea mai
neagră pe care am trăit-o.

Deși am ceva educație, numai când auzeam de psiholog mă treceau fiorii

În tot acest timp, lângă mine era un om care voia să fiu bine. Îmi tot spunea:
„Trebuie să mergi să vorbești cu cineva care se pricepe”. Eu: „nu și nu”. Deși
am ceva educație, numai când auzeam de psiholog mă treceau fiorii. Eram
exact în acea capcană: „n-am nimic, numai nebunii se duc la psiholog”. Ce
prostie, zic acum, după experiența avută! Așa că am mai amânat, dar în acest
timp citeam tot ce găseam pe Internet, articole, forumuri despre depresie,
anxietate etc. Ulterior, am descoperit că nu m-a ajutat deloc ceea ce am citit,
ba, din contră, textele de acolo îmi accentuau gândurile că e ceva grav cu mine.
Slăbisem, nu aveam energie pentru nimic, nu mai puteam citi, nu mai puteam
vedea un film, nu mai ieșeam să mă văd cu prietenii, cu greu mă concentram să
fac orice la serviciu. Și continuam să citesc pe Internet (ce pierdere de vreme)
și îmi puneam diagnostice. Mi-era teamă de orice. Acum, cu mintea limpede,
când îmi amintesc, îmi dau seama cât de greu a fost. Faptul că nu mai
dormeam mai deloc era ceea ce agrava totul. Aveam tot felul de gânduri în cap
care nu știu de unde apăreau. Acasă, aveam oameni în jurul meu care mă
iubeau, care aveau grijă de mine, la serviciu erau înțelegători cu starea mea și
cu durerile mele de stomac, însă nimic nu putea să mă pună pe picioare. Îmi
era greu să-i văd îngrijorați pe cei dragi și îmi era și mai greu să le explic unde
s-a dus pofta mea de viață. Iar ceea ce devenise insuportabil, deși nu spuneam
nimănui, erau vorbele de genul: „alții au boli grave, suferă prin spitale, tu ai tot
ce-ți trebuie, revino-ți și gândește pozitiv”. Eu știu că voiau să mă ajute, dar nu
făceau decât să mă facă să mă simt și mai prost. Cum să-i spui cuiva apropiat
că, efectiv, nu mai vezi nimic bun în fața ochilor și nu știi de ce. Te tratează ca
pe un copil care cerșește atenție, or nu era deloc așa.Când mi-am dat seama
că mi-e teamă să ies pe stradă fără să fie cineva cu mine, să urc în autobuz sau
să iau metroul și după ce am realizat că nu mai pot să stau în casă decât dacă
e cineva cu mine, de nevoie am sunat un psiholog. Aveam numărul de la cineva
din familia mea care e în domeniu și care făcuse cursuri cu un psihoterapeut,
Olivia Mocanu. Am căutat numărul ei pe Internet, eram la serviciu, am ieșit pe
hol, am sunat și am spus că vreau să vin la o ședință. Am găsit loc peste două
zile, am primit o adresă și asta a fost. În ziua stabilită am sunat la ușă.

Cum să vorbesc cu cineva străin despre ce mă doare pe mine?

Încerc să-mi amintesc cam ce-mi trecea prin minte atunci. Cum să vorbesc cu
cineva străin despre ce mă doare pe mine? Oare ce-o să spună? Oare ce-o să
creadă despre mine? Dacă ajung mai devreme, ce fac? Dacă întârzii? Dacă o
să-mi spună ceva grav? Dacă o să-mi spună că nu are cum să mă ajute? Cum
să-i spun eu că mi-e frică să merg pe stradă, că e absurd, toți oamenii merg și
nu li se pare că se dărâmă blocurile peste ei și nu au amețeli. Cum să-i zic de
problemele din familia mea? Cum să-i spun, că de fapt, nu-mi lipsește nimic
major, dar că nu mă pot bucura de nimic. Oare o să vorbesc întruna o oră? E
aiurea, e un străin. Mi se părea inutil, pentru că în mintea mea, nu mai
credeam că voi mai fi „om” vreodată. Ce ar putea să-mi spună din ceea ce nu
știu. Totuși, partea bună e că scăpasem de rușine, deja nu mai conta, important
era să încerc și asta.Ușor, ușor, am început să-mi recapăt stăpânirea de
sine
Acum, când m-am transformat în coiot relaxat, zâmbesc când îmi amintesc
acea perioadă, deși ușor nu îmi este să scriu acest text. Îmi pare rău doar că nu
m-am dus de la primele semne că e ceva în neregulă cu mine. Drumul ar fi fost
mai simplu și, poate, mai scurt. Am fost săptămânal la ședințe, la început nu
țineam cont de ce-mi spunea și nu aveam niciun rezultat. Mă duceam și mă
plângeam continuu de aceleași probleme, de parcă numai eu sufeream pe
lumea asta. Mă asculta mereu, cu calm și răbdare. Îmi spunea să fac lucruri
mărunte la început, îmi dădea exemple concrete, dar mândria nu mă lăsa, iar la
următoarea ședință mă duceam ca înainte. Până la un moment dat, când, pe
de o parte de rușine să mă duc iar cu temele nefăcute, pe de altă parte
gândindu-mă la banii pe care-i dădeam, am zis să nu mă mai alint ca un copil
mic și să o ascult. Ușor, ușor, am început să-mi recapăt stăpânirea de sine, să
am încredere în mine, să nu-mi mai fie frică de „bau bau”. În vreo două luni
eram chiar bine. Am continuat să merg vreme de un an jumate, cu pauze în
vacanțe, de Sărbători. Deja îmi plăcea să descopăr lucruri despre mine, unele
nu erau plăcute, dar învățam că fac parte din mine și să le accept. Am învățat
cum să-mi păstrez calmul, cum să aleg din ceea ce mă înconjoară ce-mi face
bine. Aș fi vrut să fie totul deodată, dar e multă muncă până am ajuns aici. Când
o auzeam spunându-mi „să ai răbdare”, îmi venea să scot colții de coiot în
transformare. Pe atunci eram coiotul anxios, care, ușor, ușor, își descoperea
curajul și cheful de a trăi cum îi place, fără să fie încorsetat de gândul: ce vor
zice ceilalți.
Din coiot stresat în coiot relaxat
Aș mai avea multe de povestit din acea perioadă. Adesea mă gândesc că am
avut noroc să întâlnesc un terapeut care s-a potrivit cu ce aveam eu nevoie.
Erau oameni în jurul meu care-mi spuneau: te duci acolo să dai banii degeaba,
ce ți-a zis azi? Păi, aia și aia. Asta puteam să-ți spun și eu. Zâmbeam, pentru că
învățasem să nu mă mai „lupt” cu oameni care o țin pe-a lor. Știam, însă, că nu
e așa, dar nu voiam să conving pe nimeni. Da, destul de des la terapie ai
impresia că ești la o cafea cu un prieten, mai ales când începi să te relaxezi, dar
cred că asta e meritul unui psihoterapeut cu experiență: îți spune cu zâmbetul
pe buze sau uneori parcă în glumă niște adevăruri pe care ai refuzat să le
privești în față. Bine, poți să alegi să nu le vezi nici după ce ți-au fost zise, poți
să alegi să rămâi la fel, pentru că orice schimbare cere efort mare. Dar măcar,
undeva, în capul tău, știi de la ce ți se trage. Evident, am repetat greșeli, încă o
mai fac, dar, la un moment dat știu când să mă opresc dacă vreau.

O să încerc să fac o scurtă listă a lucrurilor pe care le-am învățat în

perioada când am fost la psiholog:

 Am învățat să nu mai spun vreodată cu voce tare sau în gând: „eu în

locul tău aș face așa” sau „eu în locul tău nu aș fi făcut asta”. Pot doar
să-l ascult pe cel de lângă mine, nu am cum să fiu în locul lui.

 Am învățat să am răbdare, iar în ultima perioadă am exersat din plin asta

(cred că e cea mai grea lecție).
 Am descoperit că habar n-am ce gândesc ceilalți și, mai ales, că n-am
de unde să știu ce o să se întâmple.
 Am înțeles că nu pot cere nimănui să se schimbe pentru mine și că e
timpul să-i accept pe ceilalți exact așa cum sunt ei și să nu-i mai judec doar
pentru că alegerile lor nu sunt și ale mele.
 Am învățat să nu MĂ mai mint, ceea ce a adus teama că oamenii vor
dispărea și nu mă vor accepta. Așa a fost. Unii au dispărut, alții au rămas,
alții noi au apărut.
 Mi-am dat timp să mă gândesc: ce îmi place, ce vreau să fac, ce am
făcut până acum și căror norme să mă conformez. Și am aflat că doar celor
ale mele.
 Am înțeles că după ce stai lângă o persoană ani de zile și ești fericit, e
posibil ca fiecare s-o ia în direcții diferite, niciuna dintre cele două
superioară celeilalte. Doar diferite. Asumate. Și atunci am zâmbit, în sfârșit.
 Am descoperit că mă atrag lucrurile simple și oamenii sofisticați prin
simplitatea și autenticitatea lor.
 Am înțeles că nimeni (în afară de mine) nu e răspunzător pentru viața
mea și că până acum a fost mai simplu să învinovățesc decât să-mi asum
deciziile.
 Am mai învățat că nu pot controla viața celor din jur și că fiecare e
responsabil pentru hotărârile lui. Că pot fi alături de un om, dar dacă el nu
vrea să fie ajutat, e doar un consum mare de energie.
 Am descoperit, de fapt, că-mi plac oamenii: când zâmbesc, deși viața lor
nu e cea mai fericită, când sunt triști pentru că li s-a întâmplat ceva grav, dar
putem vorbi despre asta, chiar dacă nu e în puterea noastră să schimbăm
ceva, când gesturile lor transmit mai mult decât orice cuvânt, când se
bucură ca niște copii, când au curajul să-mi spună în față ce îi supără la
mine.
 Am învățat să deschid gura și să spun ceea ce simt, indiferent de
consecințe. Asta mi-a luat muuult!
 Am învățat că oamenii nu rămân pentru totdeauna în viața mea,
indiferent ce aș face, și e bine să am un drum al meu.

Poate mintea să vindece într-adevăr corpul?

Știința gândurilor vindecătoare Pare oarecum imposibil ca puterea gândurilor noastre și a
emoțiilor să exercite transformări la nivel biologic și fizic, însă până în prezent există
numeroase exemple științifice în acest sens, care ne arată că această posibilitate chiar este
reală.
O jurnalistă din domeniul științei, Jo Marchant, a oferit numeroase exemple similare în cartea
sa intitulată "Cure" (Vindecare), a veteranilor din războiul din Irak și a multor altor persoane.
Această jurnalistă a declarat pentru revista Scientific American:
"În prezent există mai multe direcții de cercetare care sugerează că percepția noastră mentală
asupra lumii ne informează și ghidează în mod constant sistemul nostru imunitar într-un mod
care ne face să fim capabili să răspundem unor amenințări viitoare. Acesta a fost un moment
‘cheie’ pentru mine – mai exact, acela în care ideea unui corp și a unei minți interconectate, a
conferit dintr-odată un sens mai științific decât o simplă cunoaștere efemeră a faptului că
suntem separați de propria noastră materie".

Starea minții influențează starea sistemului imunitar

Mintea, atât în sensul bun, cât și în cel rău, exercită o incredibilă putere asupra sănătății
sistemului imunitar. De exemplu, stresul are o puternică influență negativă asupra funcției
sistemului imunitar, tocmai de aceea, atunci când suntem foarte stresați suntem mai predispuși
să răcim.
Când cercetătorii de la Carnegie Mellon University au infectat participanții din cadrul unui
studiu cu virusul unei răceli obișnuite, persoanele care au afirmat că sunt stresate au
înregistrat o posibilitate dublă de a se îmbolnăvi în comparație cu cei care nu erau stresați.
În cazul în care ne îmbolnăvim, factorii de stres emoțional pot determina chiar ca simptomele
de răceală sau gripă să se înrăutățească. Așa cum a semnalat autorul principal al acestui studiu,
Dr. Sheldon Cohen, Profesor de Psihologie din cadrul Carnegie Mellon University:
"Inflamația este reglată în parte de hormonul cortizol, iar atunci când cortizolului nu i se
permite să aibă această funcție, inflamația poate scăpa de sub control...
Abilitatea sistemului imunitar de a regla inflamația, prezice cine va contacta o răceală, însă
cel mai important aspect este acela că oferă o explicație a faptului cum anume poate stresul să
declanșeze anumite boli.
Atunci când suntem stresați, celulele sistemului imunitar sunt capabile să răspundă
hormonului de control și în consecință, să producă nivele de inflamație care determină
apariția bolilor.
Datorită faptului că inflamația joacă un rol în multe boli precum bolile cardiovasculare,
astmul și tulburările autoimunitare, acest model sugerează de asemenea de ce ne afectează
stresul.
La fel, opusul acestui exemplu este real, și anume că gândurile și atitudinile pozitive sunt
capabile să provoace anumite transformări în corp care în schimb, întăresc sistemul imunitar,
stimulând emoțiile pozitive, reducând durerea și împiedicând apariția bolilor cronice,
ameliorând și combătând stresul.
De exemplu, un alt studiu științific a demonstrat că fericirea, optimismul, împlinirea în viață,
precum și alte caracteristici psihologice pozitive sunt asociate cu un risc mai scăzut de a a
avea o boală cardiacă.
S-a demonstrat științific inclusiv faptul că fericirea poate influența genele! O echipă de
cercetători de la UCLA a demonstrată că persoanele care trăiesc o profundă senzație de
fericire și bunăstare au nivele mult mai mici de răspuns genetic inflamatoriu și de asemenea,
un răspuns genetic mai puternic antiviral și la anticorpi.

Efectul placebo arată că materia domină mintea

Un remediu placebo, prin definiție, este o substanță inertă care nu are efect asupra corpului.
Cu toate acestea, efectul placebo, în care un pacient crede că acela este un medicament
adevărat și în consecință după ce îl primește se simte mai bine, chiar dacă el nu știe că a
primit un tratament care nu este deloc "activ", s-a transformat într-un fenomen medical
recunoscut.
Așa cum a semnalat autoarea Jo Marchant, există multe exemple de efect placebo în acțiune:
“Analgezicele cu placebo pot acționa asupra descărcării în corp a unor substanțe chimice
naturale care ameiorează durerea și anume, endorfinele. Pacienții bolnavi răspund la
remediile placebo prin secretarea unei mari cantități de dopamină.
S-a demonstrat că oxigenul artificial, care este necesar de exemplu alpiniștilor la anumite
înălțimi, reduce nivelele neurotransmițătorilor numiți prostaglandine (care dilată vasele de
sânge, printre altele și sunt responsabile de multe dintre simptomele tulburărilor declanșate
de înălțime (amețeli).”
Așa cum a explicat această autoare, "niciunul dintre aceste efecte biologice nu este cauzat de
remediile placebo, ci sunt de fapt declanșate ca răspuns psihologic direct la acele tratamente
false".
Mecanismul exact prin care acționează efectul placebo încă nu a fost examinat, însă nu se
poate nega faptul că efectul este real. Este foarte probabil ca efectul placebo să asume diverse
forme, impactând mecanismele cerebrale implicate în procesul de expectativă, anxietate și
recompensă.
În rezumat, un placebo declanșează în realitate o schimbare la nivel fizic în corp, inclusiv în
creier, sub diferite și numeroase forme. Cercetătorii au declarat pentru revista
Neuropsychopharmacology (Neuropsihofarmacologia), următoarele:
"În primul rând, deoarece efectul placebo este la bază un efect de context psihosocial, aceste
date indică faptul că un stimul social diferit, precum cuvinte și o rutină având acțiune
terapeutică, pot schimba chimia și circuitul cerebral al pacienților.
În al doilea rând, mecanismele care sunt activate de remediile placebo, sunt aceleași care
sunt activate și de medicamentele obișnuite, ceea ce sugerează o interferență
cognitivă/afectivă cu acțiunea medicamentului respectiv.
În al treilea rând, dacă funcționarea prefrontală este deficientă, răspunsul la remediul
placebo se reduce sau este total insuficient, cum se petrece de exemplu, în cazul bolii
Alzheimer".
Cum se vindecă o inimă rănită?
Majoritatea persoanelor au suferit de-a lungul vieții din cauza unei răni în dragoste, sau așa
cum se spune în mod popular, "au inima rănită". Aceasta se poate petrece după ruperea unei
relații romantice, moartea unui membru al familiei sau de fiecare dată când o relație
importantă (de cuplu, de prietenie sau de serviciu) este întreruptă.
Un stres emoțional extrem poate cauza miocardiopatie, ceea ce determină apariția unor
simptome care sunt foarte similare cu cele ale unui atac cardiac tipic, inclusiv durerea în piept,
dificultate respiratorie, tensiune arterială scăzută și inclusiv insuficiență cardiacă congestivă.
În majoritatea cazurilor, un atac cardiac tipic apare din cauza unui blocaj în arterele
coronariene care întrerup fluxul sanguin și cauzează moartea celulelor inimii, cauzând o
deteriorare ireversibilă. Însă persoanele care se confruntă cu sindromul "inimii rănite" au de
obicei artere normale fără blocaje semnificative.
Simptomele de "inimă rănită" apar datorită stresului emoțional, tocmai de aceea, atunci când
stresul începe să dispară, inima este capabilă să se recupereze. În acest caz, mintea poate juca
un rol puternic pentru a ne ajuta să ne recuperăm după un stres emoțional care ne-a impactat.
Site-ul Lifehack prezintă diferite măsuri pe care este necesar să le luăm în acest scop:
- Confruntați-vă cu sentimentele: Este posibil să încercați să fugiți de durere sau să vă
ascundeți de ea (ceea ce se poate traduce printr-un exces de muncă sau abuzul de anumite
substanțe). Totuși, cea mai bună opțiune pentru a vă vindeca inima, este aceea de a vă
confrunta cu sentimentele voastre, să le acceptați și mai ales să vă dați voie să le simțiți. Doar
atunci veți fi capabil să lăsați cu adevărat trecutul în urmă.
- Eliberați-vă de vină: Dacă ați comis greșeli în relațiile trecute, iertați-vă în primul rând pe
voi înșivă. Astfel, vă veți elibera de vină și veți putea merge mai departe cu inima ușoară.
Tehnicile de eliberare emoțională efectuate sub îndrumarea unui specialist pot fi foarte
eficiente pentru a realiza cu succes acest proces de vindecare interioară.
- Păstrați-vă calmul: Înțelegeți și acceptați la modul profund faptul că a trece printr-o
despărțire sau o pierdere emoțională poate să fie ceva foarte dificil. Permiteți-vă să
experimentați în mod plenar toate emoțiile declanșate de această situație și nu vă judecați
dacă aveți nevoie de mai mult timp pentru a procesa toate aceste emoții.
- Urmați-vă pasiunile creative: Dacă vă pasionează scrisul, muzica, pictura, fotografia, dansul
sau orice altă artă, permiteți-vă să vă abandonați în procesul creativ. Aceasta vă va ajuta să vă
exprimați gândurile și emoțiile într-un mod productiv și vindecător.
- Alegeți o mentalitate pozitivă: Negativitatea nu vă va ajuta pe termen lung. În fiecare zi,
luați cu curaj decizia de a privi partea bună a experiențelor pe care vi le oferă viața și fiți mai
deschis la noi începuturi pozitive.
Atunci când inima începe să vi se vindece, puteți să vă focalizați și să adoptați
următoarele obiceiuri pozitive:
Urmăriți să aveți un stil de viață sănătos
Concentrați-vă asupra unor proiecte și obiective pozitive
Înconjurați-vă de persoane care vă oferă sprijin și care sunt pozitive
Iertați-vă și iertați-i pe ceilalți
Mențineți contactul cu latura spirituală prin intermediul naturii, meditației și/sau rugăciunii
Continuați să frecventați locurile care vă plac, chiar dacă vă amintesc de trecut; încercați noi
experiențe în acele locuri
Permiteți-vă să începeți relații noi
Faceți ceva special doar pentru voi, ceva care vă bucură foarte mult
Renunțați la tiparele dăunătoare (de exemplu, recunoașteți dacă aveți tendința să ieșiți cu
același tip de persoană care nu este potrivită)
Învățați din greșeli
Mânia necontrolată poate fi mortală
Mânia este o emoție universal experimentată la toate vârstele, rasele și culturile. Psihologii
consideră că această emoție nu este neapărat rea, deoarece mânia pregătește corpul să facă
față unei amenințări, ceea ce chiar ne poate salva viața în anumite circumstanțe. Totuși, dacă
mânia nu este controlată și exprimată în mod adecvat, aceasta poate avea anumite consecințe
negative asupra sănătății, relațiilor interumane, locului de muncă, etc.
A lăsa mânia să devină explosivă poate fi ceva foarte dăunător, deoarece aceasta determină o
descărcare de stres hormonal și leziuni ale învelișului vaselor de sânge.
Un studiu efectuat în cadrul Universității de Stat din Washington a demonstrat că persoanele
cu vârsta peste 50 de ani care își exprimau mânia prin diverse agresiuni, erau mai predispuse
să aibă depuneri de calciu pe arterele coronariene – ceea ce indică faptul că acestea era supuse
unui risc mai mare de a suferi un atac cardiac - decât persoanele mai temperate.
O analiză sistematică ce a implicat 5 000 de cazuri de atacuri cardiace, 800 tulburări cerebrale
și 300 cazuri de aritmie, a arătat de asemenea că mânia crește riscul de a suferi din cauza unui
atac cardiac, a tulburărilor cerebrale și aritmiilor, iar acest risc crește odată cu episoadele
frecvente de mânie.
Publicația Epoch Times sugerează faptul că:
"Dacă începeți să observați că ați ajuns la o limită, sau că faceți lucruri din impuls pe care le
regretați ulterior, dacă reacționați în loc să răspundeți și dacă persoanele apropiate v-au spus
deja că aveți tendința să fiți coleric, este necesar să faceți ceva pentru rezolvarea acestui
aspect ".
Sfaturi pentru controlul mâniei
Controlul mâniei poate fi realizat în diferite forme, inclusiv terapia de comportament cognitiv
sau o tehnică mai nouă însă cu efecte puternice, numită terapia focalizată pe compasiune.
Aceasta ne ajută să ne calmăm și să conștientizăm acele sentimente negative care alimentează
mânia. Pentru a controla mânia din viața de zi cu zi, puteți pune în aplicare aceste
recomandări oferite de Societatea Australiană de Psihologie:
- Identificați ce anume vă declanșează mânia (anumite persoane, medii, situații etc.);
- Recunoașteți semnalele fizice de alarmă ale mâniei (rigiditatea umerilor, accelerarea
ritmului cardiac, înroșirea feței, etc.);
- Învățați anumite strategii de control ale mâniei care funcționează și care vi se potrivesc
(tehnici de respirație, schimbarea mediului ambiant, strategii și metode de relaxare, eliberare
emoțională, etc.);
- Practicați strategii de control ale mâniei (imaginați-vă că vă aflați într-o situație care vă
supără și folosiți una dintre strategii pentru a vă controla sentimentele).
Dacă există ceva repetitiv care vă declanșează stări de mânie, se recomandă să utilizați tehnici
de psihologie energetică precum Tehnicile de eliberare emoțională (EFT este abrevierea în
engleză).
EFT pot ajuta în sensul reprogramării reacțiilor corpului la factorii de stres inevitabili din
viața cotidiană, prin stimularea diferitelor puncte de pe meridianele energetice din corp.
Aceasta se realizează prin apăsarea anumitor puncte cheie cu vârfurile degetelor, în timp ce
repetați unele afirmații verbale proprii.
Se recomandă ca această tehnică să fie realizată doar sub supravegherea unui terapeut calificat.
De asemenea, a deveni cât mai conștient de momentul prezent – focalizându-vă asupra a ceea
ce faceți și asupra senzațiilor pe care le experimentați în acel moment vă poate ajuta să vă
echilibrați atât perspectiva mentală, cât și cea emoțională.
Atunci când vă focalizați asupra momentului prezent, mintea nu va mai reitera atât de mult
incidentele stresante și care au cauzat mânie, ceea ce vă poate ajuta să renunțați mai ușor
sentimentele de mânie.
În momentele în care simțiți multă mânie, încercați să o exprimați însă într-un mod
constructiv: de exemplu, concentrați-vă energia mâniei în realizarea anumitor exerciții fizice,
a unei plimbări în ritm alert sau faceți curățenie în casă.
Acceptarea de sine susține starea de sănătate și de fericire
Fie că doriți să vă ameliorați starea de sănătate sau doriți să fiți mai bine dispuși, adoptarea
emoțiilor și afirmațiilor pozitive vă poate fi de un real ajutor.
Pe termen lung, a fi fericit înseamnă o decizie pe care trebuie să o luați, tot așa cum vă
hotărâți să faceți sport sau să mâncați sănătos. Fericirea provine din interiorul nostru și nu este
determinată doar de circumstanțe. Tocmai de aceea, dacă doriți să fiți fericiți, trebuie să
lucrați în primul rând cu voi înșivă.
Pentru a vă bucura de beneficiile pe care gândirea pozitivă le are asupra sănătății, precum
reducerea semnificativă a riscului de a suferi de un atac cardiac sau de alte tulburări cardiace,
trebuie să vă găsiți motivația profundă de a o adopta. În mod curios, auto acceptarea sau
acceptarea de sine pare să fie unul dintre factorii cei mai importanți care pot produce
experimentarea unei senzații mai consistente de fericire.
În cadrul unei anchete realizate pe un lot de 5 000 de organizația numită Action for Happiness
(Acțiune pentru Fericire), li s-a cerut persoanelor respective să acorde puncte între 1 și 10,
celor 10 obiceiuri care sunt relaționate în mod științific cu sentimentul de fericire.
Dintre cele 10 obiceiuri relaționate cu împlinirea totală în viață, acceptarea a fost indicatorul
cel mai puternic. Această anchetă a propus următoarele “10 chei pentru a trăi mai fericit":
- Acceptarea: acceptați-vă pe voi înșivă și acceptați-i pe ceilalți așa cum sunt
- Dăruirea: faceți lucruri bune pentru ceilalți
- Relaționarea: conectați-vă cu celelalte persoane
- Exercițiile fizice: aveți grijă de corpul vostru
- Aprecierea: deveniți atent la nevoile și la necesitățile corpului și sufletului
- Încercarea: încercați să învățați lucruri noi
- Focalizarea: propuneți-vă obiective pe care să le obțineți
- Comunicarea: comunicați cu cei apropiați
- Emoțiile: trăiți emoții pozitive
- Implicarea: faceți parte dintr-un proiect mai mare

“Gândul, cea mai puternică forţă din univers”

– În “Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că,
dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat
de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar
există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?
– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm propria realitate, felul în care priveam lumea
s-a schimbat. Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să
colapseze undele de energie şi le transformă în particule, adică în materie. A gândi înseamnă a
transforma nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică forţă din univers. Iar
Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi posibile, care există în stare latentă,
să aducem pe pământ, cu gândurile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu
gândurile noastre.
– Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?
– Exact. Când făceam cercetări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au
inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile şi sentimentele celui în cauză.
S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi
dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un
film frumos, cu imagini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km
distanţă, măsurătorile arătau cum spirala de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim-
bate cu un film de groază, ADN-ul a început, brusc, să se restrângă, contractându-se. Aflând
asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organismul
nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.
Legea binelui
– Care e aceea?
– Înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă
pot răspunde la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e nevoie decât să ne
construim viaţa după legea aceasta.
– Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la
boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pentru 5, 6 ore celulele gardian ale
sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e lipsit de apărare, iar milioanele de
celule moarte, viruşi şi bacterii circulă libere prin organism, se pot localiza undeva şi declanşa
boala.
– Se şi spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi,
invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv
asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli.
Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă
s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul
provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala.
– Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă
cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea
ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul
alcalin, favorabil sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important să
rămânem conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa celulei noastre.
Relaxare şi respiraţie
– Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală. Munca în exces
ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la
fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi
să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem
un ceai fără să ne gândim la nimic altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul,
înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu
scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe
mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare.

CUM SĂ TE PROTEJEZI DE ENERGIA NEGATIVĂ A CELORLALȚI

De când există acest blog, am primit de multe ori întrebarea: „Cum să mă protejez de energia
negativă a oamenilor din jur?”. Cititorii care mi-au scris se plângeau că sunt influențați
negativ de către ceilalți, iar ei se simt neputincioși. Pur și simplu nu știu ce să facă pentru ca
să nu se mai lase prinși în acest joc.
De aceea, în articolul de astăzi explic exact care sunt mecanismele și căile cu ajutorul cărora
te poți înconjura de unde energetice pozitive și poți trăi puternic conectat la iubire și scop, așa
cum ți-ai dorit dintotdeauna.
Invitația mea este să citești cu atenție sugestiile care urmează și să le aplici imediat în viața ta
pe cele cu care simți că rezonezi.
1. Setează niște limite clare
Majoritatea oamenilor care te influențează negativ sunt scufundați ei înșiși într-un bazin de
energie negativă și nu prea reușesc să găsească soluții la așa zisele „probleme” ale lor.
De obicei, ei își doresc atenția continuă a cuiva, iar asta îi face să se simtă mai bine. Tu te-ai
putea simți obligat să le asculți cu atenție îngrijorările pentru că pur și simplu nu vrei să fii
văzut ca nepoliticos sau nepăsător.
Ce trebuie tu să înțelegi este faptul că există o graniță clară între a arăta compasiune și a te
lăsa purtat în drame emoționale care nu îți aparțin, încărcându-te cu energie negativă care nu
îți aparține.
Și nu mă înțelege greșit. Fiecare om este o scânteie de dumnezeire. Cu toții suntem celule ale
aceluiași mare organism. Diferența este dată de nivelul de conștientizare al fiecăruia.
Unii oameni sunt perfect conștienți de ceea ce sunt ei cu adevărat, pe când alții nu.Iar asta nu
este bine sau rău. Fiecare se află la nivelul la care a ales el să fie în acest moment.
Ce poți tu, și te invit să faci este să setezi niște limite clare, și să nu te mai lași purtat în
dramele emoționale ale oamenilor din jurul tău din simplă politețe.
Ce îți sugerez eu este să te distanțezi puțin de oamenii care te încarcă cu energie negativă și să
te apropii de oameni pozitivi, orientați înspre o viață trăită armonios și sănătos.
Dacă să te distanțezi ți se pare greu sau simți că nu poți să o faci, o altă modalitate
extraordinară de a seta limite este să îl întrebi pe interlocutor cum intenționează să rezolve
„problema” de care se plânge. De cele mai multe ori, va deveni mai puțin pasional sau va
schimba subiectul, măcar pentru ceva timp.
2. Obține o igienă a gândurilor și cuvintelor tale
Înainte de a te proteja eficient de energia negativă a celorlalți este foarte important să înțelegi
că cele 2 forme de energie cel mai des întâlnite și pe care le folosești zilnic sunt cuvintele și
gândurile.
Este esențial ca în viața ta de zi cu zi, să folosești cuvinte și gânduri pozitive și armonioase.
Asta pentru că atragi ceea ce ești. Iar dacă tu nu ești o persoană care să manifeste gânduri și
cuvinte pozitive în propria ta viață, atunci îți va fi destul de greu să stai deoparte de cuvintele
și gândurile negative ale celorlalți pe care le vei atrage ca un magnet.
Dacă ar fi să luăm exemplul cuvintelor. Atunci când spui un cuvânt, emiți un sunet.
Sunetul înseamnă vibrație, iar vibrația înseamnă energie. Ține numai și numai de tine
dacă această energie este negativă sau pozitivă. De fiecare dată când spui cuvinte, eliberezi
energie. Sper că ți-a fost ușor să urmărești traseul: cuvânt->sunet->vibrație->energie. Ceea ce
te invit să conștientizezi odată ajuns în acest punct este faptul că de fiecare dată când vorbești
emiți energie.
Tu poți îndrepta atât energia-cuvânt cât și energia-gând împotriva ta atunci când îți spui că tu
nu o să reușești, că ești prost sau că ești gras și arăți urât.
Însă poți îndrepta aceste 2 forme de energie și asupra celorlalți atunci când de exemplu
bârfești pe cineva.
Ceea ce îți propun eu la finalul acestui punct 2 sună în felul următor:Conștientizează că
gândurile și cuvintele sunt forme primare de energie, și în primul rând înconjoară-te tu
însuți de energie armonioasă cultivând gânduri și rostind cuvinte pozitive. Asta pentru
că așa cum spuneam mai sus, atragi ceea ce ești.
Mai apoi, după ce ai făcut asta, folosește următoarea metodă prin care îți poți crea un scut de
protecție:
Trebuie să fii singur în cameră și să stai în poziția șezut cu spatele drept. Nu fă exercițiul
întins în pat. Imaginează-ți că în furca pieptului(spus popular), plexul solar(exprimarea mai
sofisticată) ai o mică bilă luminoasă de mărimea unei boabe de strugure. Treptat, fără grabă,
imaginează-ți cum bila luminoasă crește, se expandează și este tot mai mare. Înaintează în
exercițiu atât cât poți. Pentru început, să creezi o bilă cu o rază de 2-3 de metri este suficient.
Fii recunoscător energiei armonioase care te înconjoară, fiindcă ea va fi „scutul” tău pe durata
întregii zile.
3. Răspunde inteligent – nu doar reacționa
Reacția este de obicei ceva la care nu te-ai gândit prea mult și care apare într-un moment de
explozie emoțională și este de cele mai multe ori mânată de ego-ul tău(ca ființe umane este
mult mai probabil să reacționăm atunci când suntem deconectați de la esența noastră divină)
Poate dura numai o fracțiune de secundă până când te lași purtat într-o reacție pe care o vei
regreta mai târziu. Dacă ți se întâmplă să te simți nervos sau frustrat după ce ai avut de-a face
cu o persoană negativă, acesta este de obicei semnalul că nu ai răspuns inteligent și ai
reacționat pur și simplu lăsându-te purtat de val.
Sugestia mea din cadrul acestui punct 3 sună în felul următor: Atunci când relaționezi cu
cineva care are o atitudine negativă, nu răspunde aruncând insulte înapoi asupra
interlocutorului. Reamintește-ți de esența ta divină. Centrează-te în sinele tău profund și
răspunde calm și din iubire.(indiferent care ar fi răspunsul tău)
Păstrează-ți demnitatea și nu te coborî la nivelul de conștientizare al interlocutorului. Să nu te
cobori la nivelul celuilalt, nu înseamnă să te consideri superior. Poți să nu te cobori la nivelul
celuilalt fiind smerit. Spuneam mai sus că lucrurile pe care a reușit fiecare dintre noi să le
conștientizeze sunt diferite. Asta nu este bine sau rău, ci pur și simplu, această diferență în
conștientizare există și își face simțită prezența în interacțiunile din viața ta. Așa că, răspunde
cu iubire, nu doar reacționa.
4. Amintește-ți că nu poți fi pe placul tuturor
De 3 ani de când scriu pe acest blog, am avut ocazia ca înspre mine să fie îndreptate gânduri
și cuvinte care acoperă un spectru energetic foarte larg.
Am primit mesaje de la oameni care îmi spuneau că erau gata să se sinucidă, dar
„întâmplarea” a făcut să intre pe acest blog și să se răzgândească. Am primit mesaje de la
oameni care mi-au spus că după ce au citit articolele de pe Fii Împlinit au început să aprecieze
viața la adevărata ei valoare și au făcut loc Energiei Iubiriiîn viața lor.
Dar am primit și mesaje de la oameni care îmi spuneau că o să ard în iad. Am aflat de
asemenea că în limba română există niște înjurături pe care nu le știam, iar despre mine s-au
scris articole cum ar trebui să fiu castrat ca să nu mă mai înmulțesc
Îți spun toate acestea pentru ați aduce la cunoștință faptul că eu știu că nu sunt pe placul
tuturor, și în același timp nici nu îmi doresc asta.
Cel mai probabil nici tu nu ești pe placul tuturor. De unde știu asta? Pentru că nimeni
niciodată nu a fost pe placul tuturor. Este imposibil. Nici Iisus Hristos nu a fost pe placul
tuturor. Iar dacă nici măcar el nu a reușit…
Invitația pe care ți-o adresez eu în cadrul acestui punct 4 este să te obișnuiești cu ideea și în
același timp să descoperi și conștientizezi cine ești tu cu adevărat. Asta pentru că tu ești o
scânteie de dumnezeire. Ai un rol foarte bine definit pe acest pământ și nu are niciun rost
să îți pierzi timpul cu eventuala energie negativă aruncată înspre tine de cei care nu te plac.
Cunoaște-te pe tine însuți și trăiește viața din plin!
5. Renunță la dorința de a schimba tendințele negative ale celorlalți
Este o risipă extraordinară de energie, să încerci să îi schimbi pe ceilalți. Oamenii se pot
schimba numai atunci când ei decid că vor asta și acționează ca atare. Singurul lucru pe care
îl poți tu face este să îi inspiri prin acțiunile, atitudinile și faptele tale.
Nu risipi energia ta pe care ai putea-o folosi în atâtea și atâtea moduri constructive și
armonioase, lăsându-te prins în jocuri energetice lansate de manipulatori emoționali.
Dacă o persoană apropiată din viața ta are un anumit comportament pe care tu dorești să și-l
schimbe, singurul lucru pe care l-ai putea încerca ar fi acela de a fi deplin sincer. Poartă o
discuție deschisă cu respectiva persoană și adoptând o atitudine care pleacă din compasiune și
iubire spune-i exact ceea ce gândești.
Nu uita însă că în majoritatea cazurilor nu poți schimba oamenii din viața ta și nici nu ar
trebui să încerci. Fie îi accepți așa cum sunt, fie alegi să trăiești fără ei. Poate suna dur, dar nu
este deloc așa. Pe planetă sunt 8 miliarde de oameni în acest moment. Nu o să poți trăi alături
de fiecare dintre ei fiindcă este imposibil. Este de datoria să alegi oamenii de care vrei să fii
înconjurat. Oamenii care te fac fericit.
Invitația pe care ți-o adresez prin intermediul acestui punct 5 sună în felul următor: Atunci
când încerci să schimbi oamenii, ei vor opune rezistență și vor rămâne la fel ca înainte. De
aceea nu încerca să îi schimbi. Începe de astăzi să îi susții pe acești oameni și să le permiți să
fie autentici la rândul lor. Atunci vei observa că treptat și în mod miraculos ei se vor
schimba – dar asta pentru că ceea ce s-a schimbat de fapt este modul în care tu îi vezi.
6. Conectează-te la natură
Respiră aer curat. Meditează. Experimentează cu practica respirației conștiente.
Respirația conștientă îmbunătățește circulația sângelui, iar asta te va ajuta să nu mai absorbi
energia negativă pe care ceilalți o direcționează înspre tine.
Dacă nu ai nicio idee despre cum să meditezi te poți înscrie în Academia Fericirii, acolo
unde vei învăța exact ce înseamnă această practică și cum o poți integra în viața ta de zi cu zi.
Iar dacă nu ai timp să consulți arhiva acum, pur și simplu devino conștient de faptul că respiri.
Chiar în această clipă. Aceasta este și una dintre cele mai simple forme de meditație.
7. Alocă timp în care să te îngrijești de tine însuți
Citește cu mare atenție ceea ce urmează să îți spun, pentru că este foarte important: Nu te
neglija pe tine însuți doar pentru că majoritatea oamenilor o fac.
Dacă ești forțat să trăiești într-un mediu alături de un om care are influență negativă asupra
ta(ex: un coleg de serviciu, un membru al familiei) atunci alocă-ți pur și simplu timp în care
să te recuperezi.
Influența negativă a celorlalți te poate face să te gândești în permanență la lucruri precum:
1. Fac bine ceea ce fac?
2. Sunt chiar atât de groaznic încât să vorbească cu mine în acest fel?
3. Nu pot să cred că a făcut asta!
4. Mă simt rănit.
Prin intermediul acestor gânduri poți invita în viața ta energie negativă pentru zile, săptămâni
sau chiar luni.
Din păcate, câteodată scopul unei astfel de persoane negative este exact acela de a te enerva și
destabiliza în așa fel încât într-un final să te aducă la nivelul ei de conștientizare. Și mai
interesant este faptul că de cele mai multe ori astfel de persoane fac asta inconștient.
Așadar, ținând cont de faptul că nu le poți impune cum să se comporte, eu te invit să îți
iei timp cu tine însuți în care să te centrezi și să te conectezi la esența ta divină. Să te
conectezi la cel care ești cu adevărat și să duci o viață pozitivă și sănătoasă, așa cum sunt
convins că îți dorești.