Sunteți pe pagina 1din 4

Să nu ne prindă mirarea când

vedem că unora, bogaţi de aceste


pământeşti, le vine vremea
osândei încă de pe aici
DE ADMIN · 9 IANUARIE 2018

Vă prezentăm câteva dintre sfaturile lui Arsenie Boca destinate oamenilor care
iubesc bogăţia.
1. Bogăţia îl strică pe om
„Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul
se strică. Iar o viaţă de patimi strică şi mintea, care odată stricată nu mai deosebeşte
adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai invers … răului bine şi
minciunii adevăr”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, 2007).

2. Săracii, mai apropiaţi de Dumnezeu


„Cel ce e sărac de lucrurile lumii se îmbogăţeşte de Dumnezeu şi cel ce iubeşte
bogăţia, sărac va fi de Dumnezeu”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, 2007).

3. Goana după bogăţie este deşertăciune


„Deşertăciunea este a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele;
deşertăciune este a nădăjdui la slavă şi a te ridica la locuri de frunte; deşertăciune este
a merge după dorinţele trupului – şi-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă grea
îţi vor aduce; deşertăciune este a dori o viaţă lungă – şi a nu te gândi ca să trăieşti cum
se cuvine; deşertăciune este a cugeta numai la viaţa de acum, fără să cugeţi la ceea ce
va veni după ea; deşertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, – şi a nu te
grăbi către bucuria, cea care sfârşit nu are”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma,
2007).

4. Pedepse pentru bogaţii nemilostivi


„Mântuitorul nu ne-a învăţat care formă de stat mântuieşte oamenii, care reformă
monetară sau agrară ne duce la Împărăţia lui Dumnezeu. Ba chiar a spus că lipirea
inimii de bogăţii duce la osândă. Aşa că să nu ne prindă mirarea când vedem că unora,
bogaţi de aceste pământeşti, le vine vremea osândei încă de pe aici, pentru că pe bună
dreptate vine, fiindcă n-au avut grijă de lazării de la poartă”, (Cărarea Împărăţiei,
Editura Charisma, 2007).

5. Bogaţii „nebuni”
„Al doilea „nebun” este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la
dimensiunile stomacului, chiar dacă acest stomac ar înghiţi pământul. Mai mult: un
atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al
vieţii omului pe pământ. Atare concepţie despre om şi destinele sale ultime e cu
adevărat miezul nopţii minţii. Noaptea aceasta va culmina sfârşind prin a se crede
omul acela pe sine, el „dumnezeul veacului acestuia”. Deci într-o atare noapte a
minţii, când va crede bogatul că ţarina sa, lumea, îl va face în sfârşit fericit, îşi va
pierde sufletul cu sunet, căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăţiei sale”, (Cuvinte
vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

6. Bogăţia face omul egoist


„Bogăţia l-a făcut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, încolăcit de plăceri; nu s-a
dezvoltat sufleteşte, nu şi-a format chip nemuritor de a fi. Pe Lazăr, bubele şi sărăcia
l-au desfăcut de înlănţuirea cu viaţa. El rabdă în nădejdea că nu va fi tot aşa, în
nădejdea unei dreptăţi a lui Dumnezeu. Nu s-a înşelat în credinţa sa. Toată suferinţa
dublată şi de meditaţia sa, simplificată desigur dar existenţială foarte sigur, au realizat
din Lazăr un cetăţean duhovnicesc al cerului”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca –
Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

7. Şi bogaţii se pot mântui


„Nici bogăţia în sine, precum nici sărăcia în sine, n-au calitatea de a te osândi sau
ferici pe planul veşniciei. Atitudinea sufletului faţă de ele este cea care determină
veşnicia. Pot fi bogaţi care se mântuiesc şi pot fi săraci care nu se mântuiesc, deci se
osândesc. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta.
Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta.
Unul a lăsat să i se scrie pe piatra mormântului: Ce-am dat, am câştigat; ce n-am dat,
am pierdut!”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma,
2006).

8. Bogăţia înseamnă încercare


„Tot ce putem aduna în viaţa aceasta: bogăţie, slavă, cunoştinţă, putere, sunt egale cu
o bogăţie nedreaptă, neadevărată. Totuşi ni s-au dat acestea nedrepte şi neadevărate,
spre încercarea înclinaţiei omului. Dacă omul se va lipi de acestea e găsit slujitor al
mamonei şi păgubaş de Dumnezeu. Dacă însă le considerăm ca o avere de încercare,
ca pe o seamă de lucruri care nu corespund celuilalt tărâm al flinţei noastre, atunci
Dumnezeu ne va da cele adevărate în locul celor mincinoase, cele proprii destinaţiei
noastre veşnice”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura
Charisma, 2006).

9. Vinovăţia bogăţiei
„Vinovăţia bogăţiei e că ţine inima omului legată aici, şi deformează omul încât nu
mai iubeşte pe oameni, ci se înarmează împotriva lor. Pentru „cinstitul” bogat, ceilalţi
oameni sunt „hoţi”. Bogăţia măreşte inegalitatea dintre oameni, care naşte ura.
Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor
altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de
oameni, Stăpânul averii ne-o menţine; dar dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu, o
pierdem şi ne pierdem. Trebuie să fim cu avuţia ca şi cum n-am avea-o”, (Cuvinte vii
– Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

10. Despre succes


„Despre succese se pot spune aceleaşi lucruri ca şi despre bogăţii: că umflă. Şi
umflaţii nu intră pe uşa cea strâmtă, pe care mulţi au redus-o la urechile acului. Beşica
mândriei creşte din fumurile succeselor. Poate că aci se va fi aflând raţiunea pentru
care „sunt fericiţi” înfrânţii, dar nu prea feriţi de înfrângeri. Trebuie să învăţăm a privi
succesul şi înfrângerea, ca pe doi soţi nedespărţiţi: doi mincinoşi, care ne mint unde ne
prind”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma,
2006).