Boli ale sistemului nervos

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

- CREIERUL, SINUSURILE FRONTALE, COLOANA
VERTEBRALA, CEAFA, PLEXUL SOLAR

CREIERUL - Este format din:

 Creierul mare – vorbire, perceptii externe, senza

848b19i tii
 Trunchiul cerebral - respiratie, emotii,
activitatea cardiaca, tractul gastro-intestinal,
controlul presiunii sanguine
 Creierul mic – activitatea motorie fina
 Emisfera dreapta comanda partea stanga a
corpului, iar emisfera stanga coordoneaza partea
dreapta a corpului.

Zona reflexogena - Pe degetele mari de la picioare in

proiectie inversa.
 Stari patologice

 comotie cerebrala
 migrene

SINUSURILE FRONTALE - Se afla in spatele

nasului.

Zona reflexogena - Pe pulpele degetelor de la picioare,

in proiectie inversa.

Stari patologice

 guturai
 sinuzita
COLOANA VERTEBRALA

Coloana vertebrala sustine greutatea corpului.Este

formata din:

 7 vertebre cervicale - sunt mobile si sustin

capul
 12 vertebre toracice de care sunt prinse
coastele
 5 vertebre lombare - sustin greutatea si permit
aplecarea
 5 vertebre sacrale - sunt sudate
 4-5 vertebre coccigiene - formeaza coccisul

Zona reflexogena - Se gaseste de-a lungul marginii

interioare a boltii piciorului.
 Stari patologice

 sciatica
 lombago
 hernia de disc
 dureri de spate
CEAFA

Zona reflexogena - Pe partea interioara a radacinii

degetului mare la ambele picioare.

PLEXUL SOLAR - Inerveaza sistemul gastro-

intestinal.

Zona reflexogena - La ambele picioare aproximativ

in centrul talpii.

Stari patologice

 diaree nervoasa
 lesin

Aceste boli nu sunt asa de frecnte, dar sunt foarte

dramatice prin gravitatea si urmarile lor. Suferinta poate
fi localizata la sistemul nervos periferic (nervi) sau poate
cuprinde intreg sistemul nervos.
Pe langa leziunile formatiunilor anatomice ale creierului,
in aceste boli se constata uneori si atingerea functiilor
psihice ale omului. Adeseori, afectiunile sistemului
nervos survin ca urmare a imbolnavirii unor organe
situate la distanta: ficat, rinichi, pancreas, glande
endocrine etc. De aceea diagnosticul de boala nervoasa
sau neurologica nu se poate face decat in spital.
Totusi membrii familiei bolnavului pot observa mai din
timp unele simptome neurologice si psihice care pot fi de
folos medicului in punerea diagnosticului. Important este
daca aceste simptome sunt sau nu in legatura cu o boala
infectioasa febrila, in special la copii.
Inflamatia creierului (encefalului) poarta numele de
encefalita, iar atingerea madui spinarii se numeste
mielita. Cand boala prinde si foitele care captusesc
sistemul nervos central (meningele), atunci este vorba de
meningita. insa de cele mai multe ori inflamatia prinde in
acelasi timp creierul, meningele sau maduva spinarii, de
unde si denumirea combinata de: meningo-encefalita,
encefalo-mielita. Inflamatia nervilor periferici se numeste
nevrita, iar daca sunt prinsi mai multi nervi, polinevrita.
Tratamentul bolilor sistemului nervos se face de catre
medic in spital.

Encefalita

Encefalita reprezinta o inflamatie a creierului. Uneori aceasta

inflamatie poate cuprinde si meningele, situatie in care avem
de a face cu o meningoencefalita.
Este o inflamatie acuta a tesuturilor nervoase din creier.
Datorita faptului ca boala este produsa de numerosi
agenti infectiosi se poate vorbi de \"encefalite. Acestia
pot ataca de la inceput creierul (encefalita primitiva) sau
secundar, ca urmare a unor boli infectioase (encefalita
secundara). Urmatorii agenti infectiosi pot provoca
encefalite in tara noastra:
� virusuri: virusul gripei, virusul encefalitei de capusa,
virusul rujeolei, rubeolei, varicelei, poliomielitei,
oreionului, turbarii, herpesului etc;
� bacterii: streptococul, stafilococul, pneumococul,
meningococul, Hemophilus influenzae, Salmonella, bacilul
coli, bacilul proteus, bacilul piocianic, Listeria, bacilul
tuberculozei, microbii tusei convulsi, tifosului exante-
matic, leptospirozei etc;
� paraziti: parazitul malariei si al unor parazitoze
tropicale.
� fungi: levuri, mucegaiuri.
In afara de cauzele infectioase, encefalitele pot fi produse
si de cauze neinfectioase: stari alergice, intoxicatii cu
dirse substante chimice, mai ales pesticide, de
compresiunea unor tumori, de traumatismele creierului,
de diabet, ciroza hepatica, insolatie, insuficienta renala,
de muscaturi de animale ninoase, dupa vaccinari etc. De
asemenea, unele infectii microbiene ale gurii, nasului,
sinusurilor si pielii, ale urechilor pot sa se transmita si la
creier. Datorita atator cauze ale encefalitei, si simptomele
bolii sunt foarte variate.

Din punct de vedere etiologic, encefalitele pot fi de cauza virala,

bacteriana, fungica sau autoimuna, de departe cele mai multe
fiind de natura virala. Dintre acestea, cea mai intalnita este
encefalita cu virus herpes simplex.

Poarta de intrare a virusului difera de la virus la virus. Exista

virusuri care se transmit de la om la om -HSV, EBV.
Arbovirusurile necesita un anumit vector-tantar, capusa. In alte
situatii, este vorba de reactivarea unui virus prezent in organism,
inactiv- herpes simplex.
Anumite virusuri necesita prezenta unei stari de imunosupresie
pentru a determina o encefalita manifesta clinic - citomegalovirus,
virusul varicelo-zosterian.
Cele de natura bacteriana, cum ar fi infectia cu mycoplasma sau
rickettsii, sunt rare si componenta meningitica este mult mai bine
exprimata.

SIMPTOME DE ENCEFALITA

Manifestarile clinice si evolutia sunt foarte variate. Cele virale

sunt precedate pentru cateva zile de stare de rau cu febra, dureri
musculare, cefalee, greata, voma.

Ulterior, afectarea creierului poate fi difuza sau focala,

manifestandu-se prin: afectarea statusului mental, meningism (in
special daca exista o cointeresare meningeala), deficite focale
(hemipareza, disfunctie autonoma, pareze de nervi cranieni,
ataxie etc.), crize epileptice.

Grupele extreme de varsta sunt cele mai afectate, prezentand

forme mai severe de boala.

Simptomele se pot clasifica in:

a) Simptomele neurologice se manifesta prin contractii

musculare, amorteli ale membrilor, agitatie sau, din
contra, somnolenta care merge pana la coma, dureri
de cap. tulburari de vorbire si de dere, tulburari de
respiratie sau de inghitire, lipsa de sensibilitate la
atingere, tremuraturi, miscari necontrolate,
ameteli, varsaturi etc. In cele mai multe cazuri la
aceste simptome se adauga starile febrile sau
subfebrile
 b) Simptomele psihice constau in tulburari de
comportament, de memorie, de logica ori confuzii
ale oamenilor, lucrurilor, enimentelor pana la
pierderea totala a luciditatii.

DIAGNOSTICUL DE ENCEFALITA

stabilirea diagnosticului se bazeaza pe:

 anamneza si examen clinic

 probe de laborator
 punctie lombara cu analiza LCR
 examen CT cerebral sau RMN cerebral pentru excluderea altei
patologii
Baza diagnosticului de laborator consta in examenul
lichidului cefalorahidian care inconjoara creierul si
maduva spinarii si care se extrage prin punctie (cu
seringa) numai de catre medic. Acest lichid care in mod
normal este clar. limpede si fara celule poate sa fie
purulent (in infectiile cu microbi), hemoragie
(in hemoragiile cerebrale), opac (in encefalitele virale).
Lichidul cefalorahidian se examineaza la microscop
pentru prezenta globulelor rosii si albe, pentru bacterii ori
fungi, pentru celulele tumorale. O parte din lichid se
insamanteaza pe medii de cultura in derea izolarii
microbului cauzal ori se injecteaza la animalele de
laborator pentru depistarea virusurilor.

Aceste operatii se fac chiar daca lichidul respectiv este

clar, limpede. in starile febrile agentul infectios poate fi
gasit cu ajutorul hemoculturii. in encefalitele bacteriene
analizele medicale din sange arata o crestere a numarului
de globule albe si a proportiei de celule neutrofile,
precum si cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor.
in caz de diabet glicemia este crescuta, iar in urina sunt
prezente zaharul, corpii cetonici, albumina.

TRATAMENTUL PENTRU ENCEFALITA

Tratamentul include masuri de sustinere a functiilor vitale si

tratamentul complicatiilor sistemice, tratament antiviral,
antibiotic, administrarea de depletive cerebrale, de
antiepileptice.

Prognosticul este dictat de virulenta agentului patogen si de

starea de sanatate preexistenta bolii. Varstele extreme, starea de
imunodepresie, suferinta neurologica preexistenta se asociaza cu
prognostic mai prost.

Netratata, mortalitatea in encefalita herpetica ajunge la 50-75%,

iar cei care supravietuiesc raman cu sechele neurologice si
diferite dizabilitati. In cea tratata, mortalitatea este de 20% si
gravitatea sechelelor este influentata de durata intervalului de
timp scurs de la debut pana la initierea tratamentului.

Alte forme de encefalita au mortalitate diferita - foarte mare pentru

encefalita japoneza si pentru encefalita ecvestra de est si mai
mica (2-20%) pentru encefalita ecvestra de vest. Encefalita rabica
are mortalitate de 100%.

În cazul unor forme mai ușoare de encefalită, care poate fi

confudate cu gripa, tratamentul poate consta în odihnă la pat,
hidratare, medicamente antiinflamatorii.
Encefalita virală necesită de obcei tratamente antivirale
intravenoase. Medicamentele antivirale cel mai des folosite sunt
Acyclovir, Ganciclovir, Foscarnet.
Unele virusuri, ca cele de insecte-borne, nu răspund la aceste
tratamente. Oricum, deoarece virusul nu este identificat imediat
sau chiar deloc, tratamentul cu acyclovir este cel care începe
imediat.
Efectele secundare ale medicamentelor antivirale pot include
stările de greață, voma, diareea și durerile musculare și articulare.
În cazurile grave de encefalită, ar putea fi nevoie de îngrijiri
suplimentare: respirație asistată, administrarea intravenoasă a
corticosteroizilor pentru a reduce inflamația și presiunea din craniu,
medicamentele antiinflamatoare și/sau anticonvulsive.
De asemenea, după boala inițială,în fucție de gravitate și
complicații, ar putea fi necesară o terapie. Aceasta poate fi o
fizioterapie, pentru redobândirea puterii, flexibilității, echilibrului,
mobilității, terapie ocupațională, pentru adaptarea la activitățile
zilnice, terapie de vorbire sau psihoterapie.

O bună igienă poate preveni encefalita

Cea mai bună cale de prevenirea a encefalitei virale este evitarea

expunerii la virusuri care pot cauza această boală. Astfel, trebuie
practicată o bună igienă, cu spălarea mâinilor cu apă și săpun
înainte de masă și mai ales după ce s-a mers la toaletă. Vaccinarea
este de asemenea o bună metodă de a preveni encefalita.

2. EPILEPSIA- suferita cronica cerebrala manifestata prin crize

epileptice recurente, spontane.
Criza epileptic- episode brusc, steriotip de manifestare motorie,
senzitiva, senzoriala, comportamentala si/sau modificare a starii
de constienta ce se datoreaza activitatii bruste, necontrolate a
unei populatii neutonale.

Crize epileptic repetate= apar la interval scurte de timp (minute,

ore) separate de interval de normalitate clinica (interval liber).

Starea de rau epileptic (statul epileptic)= crize repetate

neintrerupte de revenire la normalitate (fara interval liber).

Crise epileptic morfice (hipnice)= crizele care apar in timpul

somnului.

Sindromul epileptic= manifestare epileptic definite de elemente

clinice (tipul semiologic de criza de epilepsie),
electroencefalografice, status neurologic, etiologie, prognostic si
uneori raspuns therapeutic.

Ce este epilepsia?

Epilepsia poate fi definite ca ,,aparitia unor paroxisme tranzitorii

de descarcari neuronale excesive sau necontrolate, care se poate
datora unui numar de cause diferite care conduc la eonvulsii
epileptic”
Prezentarea reala sau manifestarile difera intre indivizi, in functie
de locul de origine a descarcarilor epileptic in creer si traseul
acestora. O persoana ar trebui sa fie diagnosticata ca avand
“epilepsie” dac exista manifestri recurente si anume ar trebi sa
existe cel putin doua sau mai multe episoade neprovocate similar
la un interval mai mare de 24 de ore in afare.

Prin urmare, primul episode al unei convulsii este numita o

,,convulsie unica” si nu eoilepsie. Epilepsia poate fi, de
asemenea, impartita in epilepsie active si inactive, cu epilepsia
activa fiind definite ca doua sau mai mule crize epileptic in ultimii
cinci ani, care sunt neprovocate de orice cauza identificata
imediat.

O criza de epilepsie este un eveniment in care un individ nu este

constient de imprejurimi, fie complet sau partial. Diversele miscari
motorii, cum ar fi scuturarea membrelor; fenomene senzoriale,
cum ar fi senzatia de soc electric, intr-o anumita zona; senzatii
comportamentale, cum ar fi frica sau confuzie sau tulburarile
vegetative, cum ar fi secretia excesiva de saliva sau incontinenta
vezicii urinare / intestinului ar putea sa apara in asociere cu
aceasta stare (Sensorium) modificata.
Criza de epilepsie apare dintr-o data si inceteaza de la sine, la fel
de brusc. De obicei este foarte scurta, durata fiind de la cateva
secunde pana la minute. Doar in cazuri foarte rare, va fi continua,
rezultand in "Status epilepticus", adica o criza dureaza mai mult
de 30 de minute sau convulsii recurente, fara a recapatarea
constientei individuale intre atacuri.

Cu toate acestea, de multe ori pacientii sau rudele acestora

descriu un singur atac care a durat ore. Aceasta situatie se
datoreaza faptului ca pacientii sunt somnolenti sau confuzi la
scurt timp dupa incetarea convulsiilor, un stare descrisa ca
fenomen post-ictal. Acest fenomen poate dura cateva ore, rareori
mai mult de o zi, dar de multe ori martorii ocular confunda
aceasta ca parte a atacului ca fiind o durata lunga a crizei.

Ce nu este epilepsia?

Nu se incadreaza in definitia epilepsiei:

1. Criza unica - eveniment unic, inca sau niciodata repetat.

Se admite ca manifestarea epileptica unica are caracter benign,

nu necesita tratament, dar, cand asociaza o modificare EEG
persistenta la peste 2 saptamani de la producere, se recomanda
monitorizarea acesteia.
2. Crize acute - sunt crizele epileptice care insotesc o suferinta
organica cerebrala sau sistemica in limita a 2 saptamani de la
debutul acesteia.

Boli sistemice: intoxicatii exogene, insuficiente grave de organ

(respiratorii, hepatice, renale, cardiace). In aceasta categorie se
incadreaza atat crizele epileptic ce apar secundar sincopelor,
crizele ce se asociaza hipoglicemiei, intoxicatiei alcoolice sau
sevrajului, ca si crizele epileptice care insotesc eclampsia.

Boli cerebrale: vasculare (malformatie vasculara rupta,

tromboflebita cerebrala, accidentul ischemic acut in teritoriul
vertebro-bazilar), infectioase (encefalita, meningoencefalita),
traumatice (in primele saptamani de la producerea traumatismului
craniocerebral

= crize imediate).

3. Crize febrile recurente, cunoscute sub denumirea de convulsii

febrile, reprezinta crizele generalizate ce apar exclusiv in context
febril, dar in absenta unei infectii a sistemului nervos central.

Termenul nu se aplica unei crize ce survine in contextfebril, dar la

un pacient cu crize epileptice anterioare in conditii de afebrilitate.

Apare la 3-4% dintre copiii cu varste intre 3 luni si 6 ani; incidenta

crescuta la copiii cu leziuni neurologice la nastere, istoric familial
de crize epileptice sau febrile.

Predispozitie genetica: poligenica sau multifactoriala;

rata de concordanta de 40% la gemenii monozigoti, fata de 7% la
bizigoti; s-a descris si un sindrom epileptic idiopatic ce apare la
varste de peste 6 ani si asociaza crize febrile cu alte crize
generalizate in context afebril.Clinic: crize tonice, clonice sau
tonico-clonice.