Obiectivele lecției:

 Să comunice despre patrie, grai, limbă română;

 Să construiască o scriere reflexivă, un elogiu adus limbii
române;
 Să argumenteze importanța limbii pentru un neam;
 Să discute despre personalitatea lui Alexei Mateevici și
aportul lui adus limbii române;
 1888 – La 16 martie (stil vechi) se naște la Căinari, fostul județ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului
Mihail Mateevici, originar de prin părțile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga
din Căușeni.

 1893 – Părinții se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învață la școala primară și se familiarizează cu
frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului.

 1897 – Este înscris de părinți la școala teologică din Chișinău, pe care o termină (conform adeverinței de absolvire)
în 1902, “cu privilegii”( cu laude).

 1902-1910 – Își urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoștință și se împrietenește cu viitorul sculptor
Alexandru Plamadeală (1880- 1940), care studia și el la seminar în aceeași perioadă.

1907 – În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile “Țăranii”, “Eu cânt”, “Țara”. Tot aici
publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și “Din cântecele poporane
ale Basarabiei” (nr.11)
 1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În aceiași ani, dupa mărturisirea
unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”. Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul
istoric și cultural al poporului său.

 1910- 1911 Publică în “Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910 și nr.42 din 1911) studiul
lingvistic “Momente ale influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, precum si
articolele “Motive religioase în credințele și obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare
moldovenești” (nr.38, 39, 40, 41).

 1914 – Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia teologică și se întoarce la Chișinău. La 22
septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învățase.

 1915 – Ține o cuvântare în fața absolvenților seminarului din Chișinău. La 23 iunie vizitează străvechea biserică din
Căușeni, pe care o găsește “uimitor de bine păstrată”.

 1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”,
“Unora” s.a. La 17 iulie plăsmuiește poezia Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române,
care devine Imnul Republicii Moldova, (din 1994)
 Câtă limbă română
a rămas în Basarabia,
ar putea s-o înveţe
uşor şi rusul. G.Vieru