1

CRĂCIUN – 2003

IULIA De fiecare dată când se apropie Crăciunul şi încep să cadă primii fulgi
de nea, în inimile noastre se naşte o lume nouă, o lume de basm si vis.E lumea „florilor dalbe”
şi a „lerului ler”, e lumea care cu nostalgie ne aduce aminte fiecăruia de leagănul copilăriei
noastre cu vatra lui de frumuseţi şi dor, cu datinile şi obiceiurile străbune păstrate ca o sfântă
moştenire, e lumea colindelor şi a cântecelor de stea care umple de o mare şi de o sfântă
bucuriebucurie inimile noastre.
Această mare bucurie sufletească, poporul nostru creştin şi-a exprimat-o
prin colinde, care reprezintă o chemare sfântă la o viaţă nouă cu adevarat creştinească.

„Domneşte pacea!”

OBICEIUL IROZILOR
IROD – EDI: uniformă roşie, centură, sabie, coroană.
BALTAZAR – ANCA: mag, uniformă verde, centură, sabie, coif, aur.
GAŞPAR – RAMONA: mag, uniformă galbenă, centură, sabie, coif, smirnă.
MELHIOR – ALEX S.: mag, uniformă albastra, centura, sabie, coif, tămâie.
ÎNGER – MĂRI: uniforma albă, aripi, o baghetă cu steluţe şi clopoţei.
PREOTUL - ALEX : uniformă neagră.
CIOBANUL – IULIAN: bundă şi clopot.
SOLDAT 1 – NICU: uniformă roşie, sabie scurtă, beretă.
SOLDAT 2 – ANDREI: uniformă roşie, sabie scurtă, beretă.

Îngerul bate la uşă şi spune:

Pentru-aceasta am îndrăznit
Şi cu craii am venit
Ca să ştiţi şi dumneavoastră
Bucuria asta a noastră
Şi să facem pomenire
Pentru a lui Hristos venire.
Personajele intră pe scenă: Irod între cei doi soldaţi are în faţă pe cei trei crai. Între cele doua
linii, ciobanul stă culcat pe burta şi preotul în picioare lângă el. Lângă un soldat stă îngerul.
Soldatul 2 (se îndreaptă spre Irod şi spune):
Prea punternice-mpărate,
S-a-nălţat veste-n cetate
Că pe-aici ar fi venit
Trei crai de la Răsărit
Şi întreabă şi ştiresc
Pe oricine întâlnesc.
La această întrebare
Nu era nimeni în stare
Să dea explicare
La ceea ce cereau. (craii bat din picioare)

Irod către soldatul 1:

Mergi grabnic, slugă,
De vezi cine-n uşă aşa loveşte
Şi mă strigă aşa bărbăteşte.
 2

Soldatul 1 către Baltazar:

Cine eşti, de unde eşti
Şi în uşă aşa loveşti?

Baltazar:
Ne rugăm, cerem iertare,
C-avem o cerere mare.

Soldatul 1 către Baltazar:

Mai cu puţin răgaz
Să dau de ştire-n oraş
Să nu se-ntâmple vreo nenorocire
Cu aşa mare grabire.

Soldatul 1 către Irod:

Din Nazaret îndrumat,
Pare a fi teslar,
Cere audienţă şi înaltă slobozenţă.

Irod către Baltazar:

Ah, vino bun frate, lasă jos din spate
Puţin te odihneşte
Şi te încălzeşte.
Fraţilor, de unde veniţi
Şi unde călătoriţi?
Mă rog, de cine întrebaţi
Şi pe cine căutaţi?

Melhior către Irod:

O, Iroade, prea-înalte,
Vin la a tale palate
Şi la a ta împărăţie
Pentru o mare bucurie.

Irod către Melhior:

Dar ce bucurie ai aşa mare
De faci la mine întrebare?
Spune iute, dup-olaltă,
N-aştepta vorbă rugată.

Baltazar către Irod:

Azi noapte am visat
Am visat un vis tare minunat,
Care pe noi tare ne-a bucurat!
Că un fiu din cer dorit,
Aici S-a sălăşluit. (ciobanul se ridică de jos)
„O, ce veste minunată!”
Irod către Baltazar: Cum vorbeşti aşa către un împărat? Ori poate eşti beat?
Ce faţă dumnezeiască poate aicea să se nască?
Crai să nască din viţa cea cerească?
 3

Ce împărat poate să fie, să ia a mea împărăţie?

Irod către preot: Tu ce ştii să spui din a tale proorociri?

Preotul către Irod: Parcă îmi aduc aminte de nişte prooroceşti cuvinte.
Stai să caut foaia şi locul unde s-a născut proorocul.

Irod către preot: Lasă-mă, nu mă necaji cu ale tale proorociri!

Irod către crai: Dacă sunteţi crai vestiţi, pe nume cum vă numiţi?

Baltazar către Irod: Eu sunt craiul Baltazar.... (arătând către ceilalţi)

Melhior şi cu Gaşpar.
Dacă tu ne ispiteşti, spune, ce fel de Irod eşti?

Irod (scoţând sabia): Eu sunt Irod împărat, care pe cal am încălecat,

Sabia în mână am luat şi în Viflaim am intrat,
Paisprezece mii de coconi mici am tăiat,
Paisprezece mii şi mai în jos
Vreau să-L tai şi pe Hristos.
Cum vă numiţi, crailor?

Baltazar (scoate sabia):

Eu Baltazar mă numesc, cu aur Îl dăruiesc! bis

Gaşpar (scoate sabia):

Numele meu e Gaşpar, smirnă-I aduc Lui în dar! bis

Melhior (scoate sabia):

Eu Melhior mă numesc, cu tămâie-L dăruiesc! bis

Irod către soldaţi: Veniţi oameni buni din orişicare parte,

Pe aceşti trei crai mi-i luaţi şi în lanţuri îi băgaţi.
Scoateţi-i de aici afară cu ruşine şi ocară.

Soldatul 1 către crai: Crailor, ieşiţi afară dintr-al lui Irod oraş,
Nevrând să vă dea sălaş.

Melhior către Baltazar:

Ce să facem crai prea-nalte, că nu ştim în care parte
Câte oraşe am ajuns, steaua noastră s-a ascuns,
Care a urmat pe Hristos din Ierusalim în jos.

Baltazar către Melhior:

Ei, frate, nu te întrista, că steaua iar s-o arăta
Chiar aşa de nu va fi, altminteri vom gândi
Şi vom merge prin popor şi vom întreba de Hristos.

„Steaua sus răsare!”

 4

Îngerul către crai: Eu sunt îngerul lui Dumnezeu, ascultaţi ce vă spun eu,
Să nu daţi prin cetate, ci să daţi prin altă parte,
Ca Irod să nu ştie de dulcele nostru Mesie,
Că Irod şi-a pus gând rău să omoare pe Fiul lui Dumnezeu.

„O, ce nebunie!” (ciobanul se aşeaza jos)

Îngerul către cioban: Scoală, scoală, ciobane, nu dormi,

Că nu-i vreme de dormit, că-i vreme de călătorit.

Ciobanul de jos: Mă mai culc, un somn să dorm.

Îngerul: Scoală, scoală ciobane, nu dormi,

Că nu-i vreme de dormit, că-i vreme de călătorit,
Să mergem la Viflaim, că acolo S-a născut
Cel ce aşteaptă de mult,
Precum scrie în proorocire,
Amin, S-a născut Mesia
Şi şade pe fân uscat înscutit şi înfăşat.

Ciobanul, ridicandu-se:
Acum văd cu adevărat că S-a născut un împărat.

„Mare minune”

MIHAELA Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor:
Din valul ce ne bântuie
Înalţă-ne, ne mântuie,
Privirea adorată
Asupră-ne coboară
O, Maică prea curată,
Şi pururea fecioară,
Marie!
„Bună dimineaţa la Moş Ajun!”
IULIA Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină,
Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele,
Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu lumină,
Cu colinde şi cu căntec şi cu crai ceteţi în stele.

LUCI Tu te furişezi în taină pe la fiecare poartă,

Cu păşirea ta tiptilă nu laşi urme pe zăpadă,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiţilor de soartă
Când laşi binecuvăntarea peste capul lor să cadă.

IULIA Tu cobori şi-n sara asta, tu cobori ca-ntotdeauna,

Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune,
Şi-nveşmânţi c-un văl de pace răzvrătirea-nviforată...
Cum te-aşteaptă-n sat la mine!...Du-te, du-te, Moş Crăciune..
 5

.SANDI De nu ţi-o fi peste mână, treci şi pe la casa noastră,

Biata mamă-ngândurată azi e singură la masă,
Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
Când vezi neatins şi vinul, şi colacul de pe masă.

IULIA Apoi pleacă, Moş Crăciune...pe oriunde-şi duce darul

Bătrâneasca şi cinstita şi curata noastră lege;
Numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci hotarul,
Căci şi inima şi casa ţi-s închise-aici , moşnege!...
„În seara de moş ajun!”

ANDREEA Doarme colo în poiată

pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa, mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nănaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre câinii-n sat.

MIHAI Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,

stă măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât,
înger ‘nalt s-a coborât.
Şi în noapte înadins,
Degetul şi l-a aprins.
Arde îngerul lui Dumnezeu
Ca o lumânare de seu.
„Afară ninge liniştit”

IOANA A venit o vrăbiuţă

şi-a bătut cu ciocu-n geam:
MĂRI - Fată mică, eşti drăguţă
să-mi dai pâine, că eu n-am?

Sunt aşa de mititică

şi afară-i aşa ger
că, de nu mănânc, mi-e frică
până mâine să nu pier.

IOANA -Cum să nu? Ţi-aduc îndată

miez de pâine şi-un covrig,
Ca să poţi zbura iar roată
Şi să nu-ţi mai fie frig.

I-am adus miez bun de pâine,

 6

a mâncat şi-a spus aşa:

MĂRI -Fata mea, mai vin şi mâine?
IOANA -Vino, vrăbiuţa mea!

PAUL Stând de veghe prin milenii

La intrarea-n fortăreaţă,
A împrejmuit Carpaţii
Cu pilaştrii de verdeaţă.

MIHAI Iubitorilor de creste,

Înşelaţi de zări senine,
Le călăuzeşte paşii
Pe cărările alpine.

PAUL În vacanţă cu brăduţii

Prin muzeele de ceaţă,
El admiră diamantul
Prins în florile de gheaţă.

IULIAN Şi priveşte geru-n joacă

Ascunzându-şi uneori
Trupul alb de promoroacă
Printre vălătuci de nori.

PAUL Pentru voi, copii, adună

Dulcea codrului savoare,
Nestemate ale verii,
Formă, cântec, vis, culoare,

MIHAI Le păstrează-ascunse-n scoarţă

Până când părinţii-i spun
Că doresc să-l aibă-n casă
În Ajunul de Crăciun.
„Brăduleţ cu coama verde”

La anul şi la mulţi ani!

de M. Sântimbreanu
LUCI Totul începe din faptul că de data aceasta ţin cu tot dinadinsul să fiu atent, cu
ochii în patru. Nu ştiu cum să explic această stare, dar nu se poate să n-o cunoaşteţi.
SANDI Să vă explic! când te găndeşti să zicem la vacanţă, este ceva foarte limpede, ca
staţia terminus a unei călătorii, de pildă.
LUCI Eu unul, pot, în orice zi a anului şcolar, dacă vreau, chiar la 15 septembrie, să
mă şi imaginez în vacanţă.
SANDI Ce vreau să spun? Că în toate situaţiile legate de ce va fi, de ce se va întâmpla,
imaginaţia mea funcţionează cu precizie. În toate, în afară de una:REVELIONUL. Cuvântul
ăsta mi-e foarte drag şi totodată oarecum străin, dorit dar înfricoşător. Ei da, acolo, undeva, la
ultimul capăt, la ultima treaptă, se află el, revelionul....
LUCI Şi eu? Eu nu pot îndrepta lanterna până acolo, căci până acolo n-am fost
niciodată.
 7

SANDI De ce?
LUCI Pentru că, de fiecare dată, când mai era o singură cotitură, un singur pas, când
toată lumea ridica paharele şi, pregătindu-se să ciocnească, striga: Vine, se apropie, mai e un
picuţ!”, eu adormeam.Toată lumea păşea ca pe un covor miraculos iar eu făceam eforturi
disperate să nu adorm, adică să nu fac şi în această noapte ceea ce fac zi de zi, pentru că e
revelion. Şi nu puteam...nu puteam!...
SANDI Astăzi însă, azi, de 31 decembrie 2003, nu se va întâmpla aşa. Ziua aceasta de
24 de ore va fi în întregime a mea, până la ultimul ei strop. Astăzi mă interesează numai şi
numai acest lucru!
LUCI E drept, am şi treburi, ca toţi ceilalţi.
SANDI În aer e ceva ciudat, toţi aleargă care încotro, zoriţi ca nici o altă dată şi parcă
această alergătură e însăşi sărbătoarea.
LUCI Eu am o listă scrisă: cumpărături, vizite, telefoane, mărunţişuri, mai tai şi mai
completez ceva, alerg, alerg...
SANDI Uite, e seară, s-au aprins luminile, revelionul păşeşte deja undeva în lume, în
Japonia, de pildă.
LUCI Dar noi mai avem câteva turnante, noi alergăm...Costumul, piperul, muştarul,
bileţelel de plăcintă, scobitorile...Sună telefonul!
SANDI Cuptorul duduie, o damigeană s-a crăpat...Scrie bileţele pentru musafiri...Dar
ce, caşti?
LUCI Şi revelionul se apropie. Eu sunt zorit şi casc...casc...
SANDI Vin şi musafirii. Mai e o oră şi...
LUCI Oooooahh!
SANDI Caşti?
LUCI Ooooah!
SANDI Aud revelionul....din ce în ce mai clar...Mai e o treaptă, una singură.Îl aud!
Revelionul e foarte aproape, e dincolo, în sufragerie.
LUCI Şi eu, în dormitor, dorm. Oooooah!
SANDI & LUCI LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

„Pluguşorul”

ANI E ger. Prin aerul curat

Plutesc miresmele de brad,
Şi sună veseli zurgălăii
De-a lungul satului şi-al văii.
Căci mâine anul se-nnoieşte
Şi pluguşorul se porneşte.

ALISA Şi începe-a colinda,

Pe la case a ura.
Vin copiii, vin în lanţ,
Să vă spună tuturor
Veselul lor pluguşor.

RAMONA Aho, aho, fete, băieţi,

Uşa astăzi descuieţi,
Că vine acuşi, acuşi,
Moş Crăciun cu păpuşi,
Cu baloane, cu bomboane,
 8

Maşinuţe, reactoare,
Aripi pentru zbor în soare,
Zbor în lună,
Să ne fie viaţa bună
Şi masa cu bunătăţi plină.
Mânaţi, măi......

NICU Aho, aho, părinţi şi fraţi,

Vă rugăm să ne-ascultaţi,
C-am venit cu pluguşorul
Cel ce ară tot ogorul.
Mânaţi, măi.........

RAMONA& NICU
Azi n-am venit să arăm
Ci-am venit ca să urăm
Fericire, bucurie,
Pentru anul ce-o să vie!!!
Mânaţi, măi..........

„La Mulţi ani!”