Cum functioneaza de fapt Legea Atractiei?

De curând citeam un articol în care autorul considera că Legea Atracției invită oamenii
să stea confortabil pe canapea și să gândească pozitiv, incantând afirmații si așteptând
sa se întâmple ceva. Concluzia era ca unii oamenii se agață de Legea Atractiei pentru
mai multa pasivitate iar atunci când nu se întâmpla nimic consideră că nu au gândit
destul de pozitiv.
Cu o anumita parte pot fi de acord : „pentru unii oameni”.
Dupa filmul Rhondei Byrne – „Secretul” , mulți au presupus ca viața lor era pe cale să
se schimbe radical o dată ce au pus mâna pe așa un secret bine păzit si care putea
deschide porțile catre toate posibilitățile.
Ȋntr-adevar cartea și filmul au avut un efect enorm asupra constiinței umane iar rolul lor
este de necontestat , fără discuție. Doar că, după o perioada, oamenii s-au
descurajat pentru că nu funcționa destul de repede pe cât se dorea iar realizarile nu
erau la nivelul așteptărilor.
M-am găndit să merg mai adanc in discutia despre acest subiect și, pentru că are mai
multe fațete, voi împarți articolul în două:
– Prima parte va clarifica ce este mai exact aceasta Lege a Atractiei si care ar fi
piesele lipsa din puzzle
– Partea a doua va trata subiectul mai incitant al secretului din spatele filmului
„Secretul”, mai ales că oamenii au început să simta că trebuie să mai fie ceva acolo,
ceva mai profund si mai misterios dar încă nerevelat tuturor.
Ca să putem intelege acestă lege e necesar să pornim de la ideea ca suntem cu toții
ființe vibraționale, avem un câmp electromagnetic în jurul nostru , generat de către
inimă si creier. Directorul Institutului de Matematică a inimii, Rollin McCraty scria:
„Inima generează cel mai mare câmp electromagnetic al corpului. Câmpul ei
electromagnetic așa cum este măsurat pe electrocardiogramă ( ECG) este de
aproape 60 de ori mai mare în amplitudine decât undele cerebrale înregistrate pe
encefalogramă ( EEG).”

De ce este important acest lucru?

Fiecare dintre noi avem o anumită frecvență de vibrație , în principal determinată de
calitatea gândurilor și a emoțiilor noastre, care la rândul lor sunt energie pură.
Semnalele electromagnetice generate de către inimă au capacitatea de a ne afecta pe
noi înșine, pe alții dar și mediul din jur. E de înțeles că daca întreținem emoții și gânduri
de o vibrație mai înaltă vom atrage către noi energie de o frecvență similară, în felul
acesta determinăndu-ne propria realitate.
Legea Atractiei nu e o lege nouă pentru omenire, doar că începem să ne
reamintim de ea, să o înțelegem cu adevarat si să o folosim deliberat la crearea
realității noastre. Legea Atractie simplu stipulează că ceea ce este de vibrație
asemanătoare se atrage. Este pur și simplu, fizică. Ceea ce aduce în plus în
conștiința noastră este ideea de responsabilitate pentru propria viață, propria
realitate și toată creația noastră.
Ce a înțeles lumea din „Secretul” a fost că trebuie să-și supravegheze gândurile, să
gândească pozitiv si sa se focuseze doar pe acele lucruri pe care doreste sa le
manifeste in viată, evenual prin repetarea de mantre sau afirmații. Ȋn sine, acesta este
un pas uriaș în înțelegerea modului in care funcționează lucrurile in realitatea noastră
temporo-spațială dar se pare ca nu este suficient, daca ne gândim la toate mărturiile
celor care spun că nu funcționează deloc. Ceva lipsește.
Ce altceva ar putea fi implicat în acest proces de creație care sa determine dacă
obținem sau nu rezultatul scontat?
Cand vorbim de Legea Atractiei e nevoie sa știm că sunt trei componente implicate, de
fapt …trei legi :

1. Legea Atracției

Ȋn fiecare secundă din viața noastră noi lansăm în Univers semnale despre vibratia si
preferințele noastre in mod constient dar, de asemenea, de cele mai multe ori ,
inconștient. Ne este imposibil să nu o facem deoarece in fiecare moment dat noi ne
gândim ori la viitor ori la ce am facut in trecut ori analizăm situația pezentă, o judecăm,
o apreciem sau din contra, nu suntem de acord cu ea, ne place sau ne displace, ne
simtim fericiți sau triști, vibrăm in exterior fericire autentică sau fricile noastre. Numai în
momente adânci de meditatie sau în timpul somnului reușim să oprim acest torent de
gânduri și emoții.
Si acum gândiți-vă la ce spuneam mai devreme referitor la câmpul pe care îl creăm în
jurul nostru si cum atragem către noi ganduri, emoții , evenimete, circumstanțe și relații
care reflectă vibrația noastră practicată preponderent.
Nu prea avem multe de comentat la legea asta, e la fel de precisă si implacailă
precum gravitația, nu se lasă convinsă să ne aducă altceva decât ceea ce am
proiectat noi înafară, e ca un bumerang: ce emiți înafara ta, inevitabil se întoarce
la tine.
Maeștri din toate timpurile au știut cum să stăpânească legea aceasta, să o folosească
în favoarea lor astfel încât să nu fie simpli pioni in acest joc al vieții ci creatori conștienți.
Si asta are legatură cu cel de al doilea aspect legat de acestă simplă și totuși foarte
complexă lege:

2. Legea Creatiei Deliberate

Ȋn principal acesta lege spune că ne putem antrena conștient să lansăm in Univers doar
semnale conștiente, pe care le preferăm noi, că avem un cuvânt de spus în ceea ce
atragem, alegând să controlăm ceea ce emitem in exterior.
V-ați pus vreodata întrebarea: „ce pot eu controla in viața asta?”. Meditați asupra ei o
secundă. Vă puteți controla copilul, consoarta, prietenii, finanțele, cariera, mediul ?
Nicio șansă ! Lumea e plină de exemple care dovedesc că indiferent cât de atent ,
calculat si meticulos ești, sunt momente in viață când totul scapa de sub control, spre
marea noastră surpriză, desigur. Nu putem niciodată control nimic din exterior. De ce ?
Pentru că nu există „exterior”. Tot ceea ce percepem noi este o reflectare a ceea
ce este în interiorul nostru, lumea este oglinda noastra gigantică. Ca să înțelegem
nivelul nostru de vibrație si să ne dăm seama cum stăm, e de ajuns să aruncăm o
privire asupra relațiilor pe care le avem, asupra carierei, a casei noastre , etc.
Singurul lucru pe care îl putem controla sunt gândurile și emoțiile noastre, astfel ne
controlăm vibrația și corespunzător, ceea ce atragem către noi. Buddha spunea :

„Suntem ceea ce gândim. Tot ceea ce suntem răsare din gândurile noastre.
Cu gândurile noastre creăm lumea”

Primul pas este să devenim conștienți de ceea ce găndim în fiecare moment, să ne

facem un obicei în a ne opri de câte ori ne amintim și să ne întrebăm: „La ce mă
gândesc acum?” Surprinde-ți-vă în procesul de gândire. Practicând, totul devine din ce
in ce mai ușor.
Acest proces presupune să mergeți în interiorul vostru, sa va revizuiți povestea,
credințele și așteptările- toate acestea înseamnă în fond să vă revizuiti conștiința de
sine. Cine credeți că sunteți? Cine vi s-a spus că sunteți? De către cine? De către
părinți? Profesori? Prieteni? De către preot? Cine sunt cei care v-au „ajutat” să definiți
cine sunteți cu adevărat? Ca să-ți poți crea deliberat realitatea e nevoie în primul rând
să intri în contact cu cine ești tu de fapt, cu Sinele tău mai Ȋnalt si e nevoie să intuiești
de ce ai ales să vii aici. Care este misiunea, menirea ta pe Pământ?

3. Legea Acceptării sau a Permiterii

Legea asta ne dă cel mai mult de furcă. Ne este greu să permitem lucrurilor să se
întâmple, să ne relaxăm. De ce? Pentru că ni s-a spus că e bine să trudim din greu, sa
ne luptam, sa dăm din coate. Părinții și societatea ne-au învățat că e nevoie să luptăm
ca să obținem ce e al nostru de drept, să luptăm ca să urcam pe scara socială, pâna
devenim învingatori și plini de succese, să concurăm cu ceilalți, să fim cei mai buni, să
nu ne dăm bătuți păna când nu obținm ce vrem căci nu există răsplată fara muncă sau
succes fără transpirație. La sfârsitul vieții nu contează ca nu ai obtinut tot ce-ți doreai,
contează ca nu ai abandonat lupta, conteaza sacrificiul de sine și oricum, răsplata te
așteaptă în rai.
Dacă toate astea sunt niște… credințe limitative, foarte dificil de recunoscut sau de
acceptat că ar fi limitative? Adânc îngropate in mintea subconștientă, sabotându-ne
dorința de a ne elibera, scoțând la iveală capetele urâte de câte ori, în sfârșit, credem
că am ajuns să avem o viață mai liniștită și mai plină de satsfacții. Generație după
generație am fost învațați să vâslim în amonte, încât am uitat că putem face lucrurile
diferit.
A venit timpul să ne amintim ca suntem creatori puternici și că putem să ne
folosim de Legile Universale in viața noastră de zi cu zi, să ne luăm de partea
noastră cel mai puternic aliat: Sinele nostru Ȋnalt , să ne amintim de creativitatea
si autenticitatea noastră pentru a putea trăi o viață împlinită, cu sens.
Legea permiterii este cea mai importantă din triadă. Abraham – Hicks ne învață că sunt
trei pași fundamentali în crearea realitații:
a) Cerem
b) Universul răspunde pe loc
c) Permitem să se manifeste, dăm voie.
a) Noi cerem constant, așa cum am spus mai sus, prin tot ceea ce gândim sau
simțim.
b) Universul imediat devine ceea ce am cerut , la nivel vibrational. E un fel de
realitate virtuala, deja existentă care ne așteaptă. Ca să înțelegem mai bine cum e
posibilă treaba asta, e nevoie sa discutam foarte pe scurt despre o terorie din ce in ce
mai des vehiculată si demonstrată științific și anume faptul că ceea ce noi numim „timp”
e o construcție a minții, parte a înțelegerii noastre colective. Nu există trecut sau viitor,
doar clipa prezentă. Așadar când ne imaginăm ceva sau dorim ca ceva să se
împlinească, noi cream instantaneu o alta probabilitate, o altă linie temporala. Da,
suntem atât de puternici!
c) Munca noastră constă in a ne alinia vibrațional cu dorința noastră si,
concomitent, cu linia temporală respectivă. Ce facem noi în schimb este să rezistăm
acestei manifestări prin îndoială, judecată sau lupta noastră si dorința de a realiza ce ne
dorim în singurul mod în care credem noi ca e posibil. La ce ne impotrivim, la ce
rezistăm va continua să persiste. Făcând asta obținem exact opusul a ceea ce ne
dorim. Daca, de exemplu, iti doresti un nou job dar esti continuu nemultumit , nervos,
suparat pe job-ul tău actual înseamnă că focusul tău este pe ceea ce nu îți dorești , te
lupți cu condițiile existente, energia ta vibrează la un nivel foarte jos si nu poate fi
porivită cu vibrația unui job nou.
Să atragi ceva in realitatea ta sau să manifesti o dorință, nu înseamnă că
„materializezi” ceva din eter, nu „fabrici” nimic ce nu a existat vreodată, ci să
permiți unei realități pe care încă nu o poți vedea să ți se reveleze. Legea atracției
nu e un joc al manifestării, e un joc al alinierii cu Sursa.
Această lege ne aduce în prim plan și ideea de „încredere”. Ȋncrederea e ceva ce
căpătăm în timp, o dată ce ai adunat destulă informație ca să crezi în procesul
manifestării, destul curaj să încerci de câteva ori până obții ceva rezutate.
Ȋncredere înseamnă credința că Universul îți va aduce ce îți dorești, așa că te poți
detașa de dorința ta, lăsând-o în grija Universului timp în care tu ai grijă de ceea ce e în
interiorul tău și ce vibrezi în afară.
După cum se vede, Legea Atractiei e ceva mai mult decât gândire pozitivă si repetarea
de afirmații.
Iar cine crede în continuare că e un process pasiv… poate se mai gândește o data
Ca de obicei , te invit să-mi spui părearea ta despre acest articol. Ti-e de folos? Ti-a
plăcut?
Cum te-as mai putea ajuta in călatoria ta?
Te rog să îmi scrii pe adresa: cristina(at)quantumcoaching.ro sau sa îmi lași comentariul
tău în spațiul de mai jos, destinat dialogului.
Despre autor : Cristina Tomescu este Life Coach certificat în Legea Atractiei și NLP
Master Coach. Este administratorul paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei
este să ajute oamenii obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din
mentalitatea de victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-
și cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.

4 motive pentru care nu funcţionează Legea Atracţiei

Astăzi am avut iarăşi un client supărat tare pe Legea Atracţiei : “Nu
funcţionează, domnule, e doar o grămadă de baliverne pentru prostit lumea”, îmi aruncă

direct, încercând să vadă cum mai scot cămaşa acum .

Zic: “auci”, în gând, căci m-a lovit direct în orgoliul meu de specialist în activitatea de

coaching prin Legea Atracţiei , şi întreb:

-Dar în ce domeniu sau problemă aţi încercat să o aplicaţi?
– Păi m-am săturat de viaţa asta mizeră, vreau şi eu o casă, o maşină nouă, mai mulţi
bani… că mă chinui de 5 ani să îmi lansez propria afacere….
– Si cum aţi făcut până acum, cum aţi folosit Legea Atracţiei ?
– Am făcut tot ce am mai citit şi eu prin cărţi : am vizualizat, am făcut afirmaţii, am
gândit pozitiv… dar… degeaba, nimc nu s-a schimbat.
Probabil mulţi dintre cei cu care am lucrat deja râd acum, pentru că îşi amintesc cum tot
le repetam motivele pentru care acestă abordare nu funcţionează…. Aşadar să le
luaăm pe rând:

1.Îţi lipseşte claritatea obiectivului

Nu putem vreodată manifesta ceva dacă nu ne este clar ce ne dorim! În coaching există
o vorbă: “Spune-mi ce vrei, şi te ajut să ajungi acolo”. Deci care este prima parte?
“Spune-mi ce vrei”. Dacă îţi doreşti doar aşa, în general, să “îţi schimbi viaţa”, fără să ai
o idee clară unde anume îţi doreşti să ajungi…. vei fi dezamăgit, căci nimic nu se va
întâmpla. Vă dădeam un exemplu din “Alice în Tara Minunilor”, în articolul “Cum să
începi să îţi schimbi viaţa”:
Da, este posibil să faci coaching tocmai pentru a afla mai clar ce îţi doreşti! Dar chiar şi
în acest caz de fapt ai nevoie de aceeaşi claritate: ştiu că nu ştiu încă exact ce anume
mi-ar aduce bucurie, ce mi-ar plăcea să fac, care este menirea mea, etc. Aici vă poate
fi de ajutor şi cartea electronica oferită gratuit încă, pe site : “Adevăratul Nord -Cum să
îți descoperi Misiunea în viață”
Ce am observat la majoritatea celor cu care lucrez este că “muşchiul” visatului cu ochii
deschişi este atrofiat. Noi toţi ne naştem cu acestă capacitate de a visa, de a ne
imagina “cum ar fi dacă…”, numai că pe parcursul vieţii ni s-a spus de atâtea ori
“revino-ţi , nu mai visa cai verzi pe pereţi, maturizează-te, lasă utopiile, concentrează-te
pe ce este acum în viaţa ta”…. incât am pierdut legătura cu esenţa noastră lăuntrică,
cu ceea ce ne place cu adevărat să facem , cu ceea ce ne bucură sufletul. Am învăţat
să facem doar ceea ce trebuie, nu ceea ce ne aduce bucurie.
Vestea bună este că “visătorul” din noi nu ne părăseşte niciodată şi nici nu îşi pierde
abilitatea de a visa, chiar dacă noi l-am închis într-un cotlon al fiinţei noastre şi i-am mai
astupat şi gura. Avem doar nevoie de un pic de practică, pentru a-i permite să se
dezmorţească un pic.
Cu siguranţă că deja unii dintre voi se gândesc care e legătura între visatul cu ochii
deschişi şi lipsa de claritate a obiectivului. Visatul este prima etapă. Dacă suntem atenţi
doar la ceea ce există în jurul nostru, observăm o realitate care nu ne este pe plac,
care nu ne mai satisfice şi pe care dorim să o schimbăm. Şi atunci , deoarece atenţia
noastră determină unde ni se îndreaptă energia şi ce anume hrănim cu acesta,
atunci intrăm într-un cerc vicios: vom perpetua aceleaşi alegeri, aceleaşi rezultate de o
vibraţie joasă, pe care initial doream să le schimbăm cu altceva.
Până nu ne desprindem focusul de pe realitatea cotidiană, de la grijile şi
problemele zilnice (fără regrete sau remuşcări), şi nu ne îndreptăm atenţia către
ce ne-am dori de fapt, nu vom reuşi să schimbăm ceva.
Poate ştiţi parabola despre cei doi lupi care se luptau…Copilul îşi întreabă bunicul cine
va câştiga în final. Răspunsul a fost “lupul pe care îl hrăneşti” . Cui dai mai multă putere,
oferindu-i atenţia şi energia ta? Realităţii prezente care nu te mai bucură sau
obiectivului tău pe care eşti în stare să îl vezi deja ca fiind împlinit, măcar la nivel
energetic?

2. Începi cu cea mai veche şi spinoasă problemă existenţială

Noi, oamenii, avem nevoie să ne convingem că ceva funcţionează cu adevărat, înainte

de a investi în acea metodă sau tehnică. Dacă sperăm însă să folosim Legea Atracţiei
imediat după ce i-am citit principiile de bază , în cazul unei situaţii “monstruase” cu care
ne confruntăm de ani de zile şi la care nu am găsit încă o soluţie , atunci cu siguranţă
ne îndreptăm spre o mare decepţie.
O problemă asupra căreia ne întoarcem iarăşi şi iarăşi, ca de exemplu lipsa unui
partener de viaţă, nevoia de un job nou care nu mai apare deşi au trecut ani de când
am hotărât că vrem o schimbare , etc, se aseamănă cu o cărare foarte bătătorită, e
multă tensiune acolo, situaţia deja este învăluită în nori de emoţie negativă, frustrări,
decepţii, dezamăiri, credinţe limitative…. E foarte mult de lucru acolo, înainte de a
începe să folosim Legea Atracţiei . De obicei, nici nu prea ne putem descurca singuri,
fără un mentor, consilier, coach, terapeut, pentru că noi suntem ca într-un tunel, gândim
limitat, din “cutia” noastră, e nevoie de cineva care să ne oglindească acestă gândire ,
să ne deschidă către alte perspective, să ne propună un alt unghi de vedere.
Dacă atunci când te gândeşti la un subiect simţi panică, teamă, frustrare, durere,
atunci acela categoric nu este un subiect cu care să lucrezi cu Legea Atracţiei,
pentru că doar vei cimenta şi mai mult vibraţia joasă.
E nevoie să începem cu subiecte faţă de care nu simţim un ataşament foarte mare, de
soluţionarea cărora nu depinde viaţa noastră. E ca şi când ai obţinut şi tu centura
galbenă la karate şi îl provoci la un meci pe un coleg cu centura neagră…. E nevoie de
timp şi antrenament ca să te iei la luptă cu “monştrii” greoi din viaţa ta. Inainte de a
ataca o astfel de temă, antrenează-ţi “muşchii” cu subiecte mai lejere, ca să te poţi juca,
să ai loc de menevră, nu să fii cu mâinile legate şi cu spatele la zid deja.
Intotdeauna putem manifesta ceea ce ne este uşor să ne închipuim, să aşteptăm să
primim. Universul răspunde energiei , vibraţiei noastre, nu cuvintelor , nu dorinţelor
noastre exprimate. Aşa că e nevoie să începem să folosim Legea Atracţiei în situaţii mai
uşoare, mai simple, construindu-ne uşor- uşor încrederea în proces şi în lege în sine

3. Nu crezi în Legea Atracţiei

Ca să fie clar de la început: Legile Universale , principiul hermetic al Vibraţiei şi cel

al Cauzei şi Efectului , implicit Legea Atracţiei, derivată din acestea, funcţionează
indiferent dacă noi credem în ele sau nu. De aceea se numesc Legi

Universale . La ce mă refer atunci : dacă nu poţi crede că totul este energie,

vibraţie, că mai există şi altceva pe lângă ceea ce poţi percepe cu simţurile umane
“clasice” , atunci Legea Atracţiei e o pilulă greu de înghiţit.
Inainte de a lucra conştient cu acestă Lege, e nevoie să observăm modul în care am
atras către noi lucrurile bune şi pe cele mai puţin bune din viaţa noastră şi să ne
asumăm responsabilitatea totală pentru ele!!! Greu, dacă am fost obişnuiţi să arătăm
cu degetul către alţii sau să ne plângem de circumstanţe. E dificil şi pentru că am fost
învăţaţi, antrenaţi de cultura noastră special să nu vedem anumite lucruri…. şi mă

opresc aici
Analiza şi observarea propriei vieţi ne pot ajuta să ne întărim acestă credinţă în Legea
Atracţiei, chiar dacă aceasta funcţionează la un nivel non-fizic. Realizăm astfel cum a
contribuit propria noastră vibraţie, starea de aşteptare pozitivă, încrederea, focusul ,
intenţia… la manifestarea anumitor circumstanţe favorabile în viaţa noastră şi încercăm
să replicăm acele stări, în mod conştient. Ne analizăm propria strategie de succes. Cu
cât găsim mai multe dovezi , cu atât vom crede mai tare în această Lege.

In munca de manifestare ( daaaa, e o muncă adevărată, nu e divertisment )

trecem de la “cred dacă întâi văd” la “cred întâi şi de aceea reuşesc să văd”. Dacă
suntem blocaţi în stări emoţionale nevindecate sau nici măcar conştientizate, nescoase
la suprafaţă, dacă încă avem probleme cu controlul, manipularea celorlaţi, victimizarea,
rezistenţa la schimbare, şi câte şi mai câte, atunci cu siguranţă nu vom reuşi să
manifestăm viaţa dorită.
Sunt nişte paşi de făcut, nişte etape de ars, nişte transformări de experimentat. E
o transmutaţie mentală, o transformare spirituală, o detoxifiere emoţională de
care fiecare avem nevoie ca să ne putem reconecta cu esenţa a ceea ce suntem
noi cu adevărat. Asta înseamnă să lucrezi cu Legea Atracţiei.

4. Încerci să manifeşti când nu eşti în aliniere cu energia ta şi cu

Sinele tău Inalt

Când ne-a făcut Dumnezeu, nu ne-a dat la toţi aceleaşi daruri. Nu suntem deloc la fel.
Nu sunt de acord cu acel slogan la modă în dezvoltarea personală : “ dacă eu am
putut şi tu poţi!! ”, fiindcă nu este adevărat, e doar un mod “gonflabil” de a motiva, nu
prea ecologic, aş îndrăzni să spun.
Zilnic văd lucrul acesta în Cronica Akashă: fiecare suntem construiţi din procente
diferite de energie divină, în cele mai diverse combinaţii, fiecare avem un alt grup
de suflete de origine, fiecare avem un alt nivel de vibraţie a sufletului, toate
aceste variabile ne garantează că suntem un “produs” unic, special şi la fel de
divin ca şi Meşterul care l-a creat.
Dacă încerci să obţii abundenţa, banii , împlinirea şi bucuria sufletească din construcţia
de case, de exemplu, dar darul tău este cuvântul, comunicarea scrisă sau verbală, dacă
menirea ta e să motivezi oamenii, nu să le oferi adăposturi, atunci e posibil să depui
foarte mult efort ca să obţii rezultate în construcţii sau să menţii afacerea la un nivel
care să îţi ofere măcar hrana zilnică ţie şi familiei tale. Universul, ghizii tăi , vor face totul
ca să îţi dea de înţeles că nu eşti pe drumul tău dar dacă tu continui să insişti să
foloseşti Legea Atracţiei pentru a-ţi dezvolta afacerea cu case … asta este, vei fi ca
Sisif tot împingând bolovanul la deal… fiindcă nu va funcţiona, indiferent de eforturile
tale. Dorinţa ta nu este aliniată cu dorinţa sufletului tău, sau cu a Sinelui tău Inalt. Cu

siguranţă ai tu de învăţat ceva şi din asta , nimic nu e întâmplător

E nevoie să ne relaxăm, să ne dăm timp să “mirosim trandafirii”, pentru că atunci avem
tihna necesară pentru a ne auzii îngerii, pentru a primi înţelegeri înalte, epifanii,
download-uri întregi de la Sursă. Niciodată nu suntem lăsaţi fără ghidare, fiecare avem

3, 4, 5, 6 sau chiar mai mulţi ghizi ( unii sunt negativi si ne cam încurcă …. dar
despre asta într-un alt articol), numai că noi, în goana nebună după împlinire , încercăm
una după alta metode şi tehnici care să ne salveze …. De cine oare? Cred că de noi

înşine Viaţa e făcută să curgă, noi suntem singurii ce îi stăm împotrivă.

Legea Atracţiei este cu atât mai puternică cu cât ne folosim sistemul nostru intern de
ghidare. Universul nu este un loc ostil, neprietenos, potrivnic. Nu trebuie să ne batem cu
nimeni, nu trebuie să demonstrăm nimic, dar acestă înţelegere vine în momentul în care
pricepem că nu suntem limitaţi de ceea ce cunoaştem. Avem cu toţii o cunoaştere
intuitivă, adâncă, pură, care aşteaptă să fie folosită, să i se permită să ne fie de ajutor în
navigarea prin apele uneori repezi ale vieţii.

Legea Vibraţiei – Cum comunicăm cu Universul

Multă lume vorbeşte despre Legea Atracţiei , una dintre Legile Universale care ne
guvernează existenţa. Nu toată lumea, însă, înţelege “mecanica”, modul în care acestă
lege operează şi care este legătura dintre acesta şi o altă Lege Universală: Legea
Vibraţiei.
Mai ales după vizionarea filmului “Secretul” al Rhondei Byrne (film căruia îi recunosc
deschis meritul de a fi contribuit decisiv la deschiderea perspectivei umane asupra
creării realităţii), s-a crezut că este suficient să gândim pozitiv şi să ne concentrăm pe
ceea ce ne dorim, pentru a reuşi să ne cream o viaţă de vis, aşa cum ne-am imaginat
dintotdeauna că ar putea fi.
După entuziasmul initial ( şi vânzări record ale cărţii şi filmului) , când ‘tehnica’ nu a
funcţionat, s-a trecut în cealaltă extremă: “este o prostie, viaţa este dură, noi suntem
condamnaţi să suferim, nu putem noi schimba cursul vietii doar gândind frumos şi
vizualizându-ne bogaţi, supli şi iubiţi la nebunie….”;
Si în felul acesta, Legea Atracţiei , “marele secret dezvăluit lumii după multe secole de
taină”, a ajuns a fi ridiculizată sau considerată o poveste frumoasă de adormit minţile
celor raţionali şi vigilenţi. De ce? Pentru că nu s-a pornit în înţelegerea acestei Legi de
la ceea ce ne sfătuia Nikola Tesla :

“ Dacă vă doriţi să înţelegeţi Universul, gândiţi în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie”

Puntea de legătură între ştiinţă şi spiritualitate este făcută de către Legea Vibraţiei.

1.Universul nostru nu este static

Fizica cuantică a demonstrat că absolut totul vibrează. Orice atom divizat în părţi din ce
în ce mai mici, dincolo de nivelul de quark, este doar energie pură aflată într-o stare
vibratorie. Unul dintre fizicienii care au pus bazele fizicii cuantice, Werner Heisenberg
declara:
“atomul nu este un lucru (un obiect)! “

Atomul este 99.9% spaţiu gol! Ceea ce am

învăţat noi la şcoală, folosind desene frumoase şi organizate ale structurii atomului, s-a
dovedit a fi fals .
De la Democrit încoace, modelul atomului a fost discutat , revizuit, modificat de
Dalton, J. Jonah Jameson Thomson, Ernest Rutherford, Niels Bohr, Schrodinger şi
Heisenberg, ajungându-se la teoria că noi nu putem cu adevărat şti traiectoria
electronilor unui atom. Tot ceea ce se poate determina sunt nişte probabilităţi , anumite
regiuni în care este posibil să existe aceşti electroni.
 Diagrama prezintă distribuţii probabile pentru diferitele nivele de energie într-un atom de
hidrogen.

Datorită acestor mişcări, atomii sunt permanent într-o stare vibratorie. Asta înseamnă
că moleculele, fiind formate din atomi vibrează şi ele, apoi celulele trupului formate din
molecule şi corpul nostru, alcătuit din celule au, în consecinţă, o anumită frecvenţă de
vibraţie.
Si nu este vorba doar de trupul uman, acelaşi lucru se petrece în lumea minerală, cu
pietrele şi pământul, sau în lumea plantelor şi a animalelor, chiar şi în lumile nevăzute
nouă: gândurile, emoţiile, toate au o anumită frecvenţă de vibraţie. Totul vibrează .

2. Interacţiunea vibraţională

Pentru a putea percepe ceea ce este în jurul nostru, e nevoie să avem o vibraţie
compatibilă cu cea a lucrurilor care ne înconjoară. Ochii noşti văd doar spectrul luminii
vizibile, dar acesta este numai o mica parte din întregul spectru electro-magnetic:
 Credit imagine : http://scientia.ro

Nici urechea noastră nu aude toate sunetele care ne înconjoară, ci doar undele sonore
ce au între 20 şi 20 000 de vibraţii pe secundă.
Aşadar percepţiile noastre sunt limitate şi depind de compatibilitatea dintre propria
noastră vibraţie şi cea a lucrurilor sau energiilor exterioare. Cu cât vibrăm mai înalt, cu
atât avem acces la o gamă mai complexă de interacţiui cu mediul extern.
Lumea noastră fizică este o interpretare a oceanului de vibraţii în care ne aflăm,
realizată de către simţurile noastre. Atenţie însă, interpretarea se realizează în funcţie
de semnalul nostru vibrational personal. Acesta dictează cât acces avem la lumea
vibraţională exterioară.
Realitatea fiecăruia dintre noi diferă pentru că depinde de ceea ce fiecare suntem
capabili să percepem, să interpretăm vibrational! Acesta este unul dintr cele mai mari
secrete din spiritualitate! Mulţi nu înţeleg cum poate fi adevărată acestă afirmaţie, atâta
 timp cât se pare că toţi vedem aceleaşi peisaje, aceleaşi caracteristici ale plantelor,
animalelor, etc…
La nivel de umanitate, avem anumite convenţii pe care am fost de acord să le
respectăm cu toţii pentru a nu trăi în haos total. Trupurile noastre sunt construite în jurul
unei matriţe genetice şi moleculare standard, ADN-ul nostru este aproape identic, din
acest motiv suntem “programaţi” să percepem lumea în mod similar ( dar nu identic!)

3. Comunicarea vibraţională

Fiecare avem o anumită semnătură vibraţională. Putem percepe lucruri, emoţii,

experienţe… care se încadrează în gama noastră de frecvenţe. Tot ce este mai înalt ca
vibraţie, rămâne inaccesibil nouă.
Si asta nu se referă doar la lucrurile fizice, la materie, ci şi la lumea ideilor , pentru că
spuneam că totul vibrează. Există gânduri, emoţii, cuvinte, care au o frecvenţă înaltă, la
fel cum există altele de o frecvenţă foarte joasă. Din acest motiv este nerecomandat să
ne încrâncenăm să convingem pe altcineva de un lucru ce pentru noi este evident,
pentru că acolo există o diferenţă de nivel vibrational. Nu spunem noi: “ eşti pe altă

lungime de undă”? Dacă continuăm să dezbatem punctul celuilalt de vedere

vom aluneca uşor- uşor în jos, către banda lui de frecvenţă, iar asta ne va extenua, ne

va strica buna dispoziţie, “ne ieşim din Zen”

De câte ori ne dorim să “lămurim o situaţie”, nu vom face decât să ne scufundăm în ea
şi să ne coborâm vibraţia. Orice supărare, necaz, dezamăgire, iritare, îngrijorare, etc,
căreia îi acordăm mai multă atenţie decât se cuvine (şi unde se îndreaptă atenţia
noastră, pleacă şi energia noastră, da?) are potenţialul de a ne coborî vibraţia atât de
mult , încât să ne schimbe punctul nostru personal de atracţie, să ne modifice
semnătura vibraţională şi să atragă către noi persoane, evenimente, circumstanţe care
să ne producă şi mai multă supărare, îngrijorare, etc ….
Epigenetica, ştiinţa care se ocupă de modul în care ADN-ul nostru este modificat de
către mediul extern şi intern ( gânduri, emoţii, credinţe, intenţii…) a demonstrat
că fericirea noastră depinde de propriile percepţii.
Dacă noi reuşim să înţelegem rostul unei experiente neplăcute din viaţa noastră, să o
acceptăm, integrăm şi dizolvăm, atunci aceasta nu va mai avea nicio putere asupra
 noastră. Mai mult decât atât, trăind în acest ocean vibrational şi cunoscând faptul că
propriile noastre gânduri şi emoţii sunt vibraţionale în esenţă, atunci începem să
înţelegem cum de este posibil să influenţăm realitatea înconjurătoare prin vibraţia a tot
ceea ce emitem (gând, emoţie, cuvinte rostite).
Universul răspunde întotdeauna la vibraţia pe care noi o transmitem, nu la cuvintele
goale, la rugăciuni spuse mecanic.

4. Schimbarea semnăturii vibraţionale

Dacă nu înţelegem faptul că Universul este vibrational, şi că proiectăm mereu în

exterior o realitate ce corespunde propriei noastre vibraţii lăuntrice, avem tendinţa de a
arăta cu degetul în exterior, catre alţii, considerându-i vinovaţi de nefericirea noastră. Si
tare ne-am dori să îi schimbăm, să îi convingem să facă ce le spunem noi, pentru că
“aşa e mai bine”.
Avem mereu control asupra semnalului vibrational pe care îl trimitem în Univers. Dar nu
avem nicodată control asupra semnalului emis de către altcineva, căci liberul arbitru al
fiecăruia nu poate fi încălcat de absolut nimeni.
Cu toate acestea, e bine de ştiut că în momentul în care noi ne schimbăm semnalul
transmis Universului, se modifică şi reacţia celorlaţi faţă de noi!! Emitem o altă vibraţie
şi atunci vom atrage către noi , conform Legii Atracţiei, situaţii şi persoane care să
rezoneze cu noua noastră frecvenţă, mai înaltă.
Cu toţii suntem conectaţi, în acest ocean invizbil şi subtil de vibraţii, orice acţiune a
noastră propagă o undă către ceilalţi. Cu cât lucrăm mai mult cu propriile noastre emoţii,
cu atât ne modificăm mai mult vibraţia personală şi contribuim la rdicarea vibraţiei
întregii planete.
Există o scală a emoţiilor oferită de Araham – Hicks şi care ne poate dezvălui nivelul
vibrational la care ne aflăm, în funcţie de emoţiile pe care le înţreţinem frecvent în noi .
Cu cât suntem mai conştienţi de emoţiile noastre, cu atât realizăm mai clar la ce nivel
de vibraţie ne aflăm. Cu toţii avem o abilitate înnăscută de a ne putea schimba modul în
care simţim! Poate nu am ştiut, poate am crezut că e firesc doar să reacţionăm, să ne
lăsăm pradă emoţiilor, însă acestă abilitate, ca oricare alta, poate fi învăţată, cultivată
şi practicată, până ajunge o a doua natură. Iar când ajungi să hotărăşti singur cum vrei
să te simţi, indiferent de circumstanţe, atunci poţi spune că eşti un om liber.
Cum să determini Universul să îţi îndeplinească
dorinţele

Odată ce te-ai decis să începi să îţi schimbi viaţa, ai hotărât ce ţi-ai dori să
experimentezi, e timpul să îţi formulezi dorinţele astfel încât să permiţi Universului să le
împlinescă.
Pentru a înţelege ce vreau să spun, te rog, dă-ţi voie să testezi modul în care tu însuţi
colaborezi cu Universul. Ia o foaie de hârtie şi un creion lângă tine.
Inchide ochii, respiră adânc şi gândeşte-te care ar fi cele mai importante trei dorinţe,
ţeluri sau obiective pentru următorii doi-trei ani. Ce ţi-ai dori să creezi în viitorul
apropiat?
Ia-ţi timp şi formuleaza in scris răspunsurile tale. (Ca să beneficiezi cu adevărat de

acest exerciţiu chiar trebuie să scrii răspunsurile înainte să citeşti mai departe
Gata? Minunat. Să vedem acum dacă Universul poate să îţi audă dorinţele, dacă ai
reuşit să îi obţii cooperarea aşa încât să puteţi co-crea rezultatele dorite.

1. Cum începe formularea dorinţei tale?

Dorinţa ta începe cam aşa:

“ Imi doresc să nu mă mai simt obosit/ă şi frustrat/ă la serviciu”.
“ Aş vrea să nu mai fiu singur/ă”
”Vreau să renunţ la fumat”
“Imi doresc să slăbesc” ?
Te rog să observi că toate aceste dorinţe au ceva negativ în ele. Nu îţi doreşti ceva care
te poate ajuta să te dezvolţi, să creşti, să atingi următorul nivel al potenţialului tău. Vrei
doar ca circumstanţele prezente să înceteze. Focusul tău e pe ceea ce NU îţi doreşti,
pe ceea ce NU îţi place.

Pentru a “convinge” Universul să îţi ofere ce îţi doreşti, e nevoie să îi spui ce vrei,
NU ceea ce NU îţi doreşti sau de ce anume te temi.

Daca vrei sa afli mai multe amănunte despre cum sa ne folosim de Legile Universale
care stau la baza procesului de manifestare, inscrie-te la cursul online GHID PENTRU
O NOUA ERA. Incepem joi, 11 februarie !

Am putea reformula dorinţele iniţiale astfel:

“Sunt încântat de job-ul meu actual, mi se încurajează creativitatea şi iniţiativa”
“Sunt fericită alături de partenerul meu ideal”
“Sunt sănătos, plămânii mei sunt curaţi şi respiră uşor”
“Mă simt sexy în corpul meu sănătos şi suplu”

Formulează dorinţele într-o manieră pozitivă, concentrându-te pe ce îţi doreşti, nu

pe ceea ce nu îţi place sau vrei să eviţi.

2. Simte energia

Al doilea aspect la care e nevoie să fii atent este nivelul energiei, al vibraţiei pe care vrei
să o imprimi dorinţei tale. Mai citeşte o dată exemplele folosite aici. Ce simţi pe
dinăuntru? Te simţi stăpân, plin de putere, în control? Sau din contra, o victimă fără
putere a unui destin implacabil?
Exemplele noastre au o vibraţie foarte joasă, persoana se simte obosită, frustrată,
singură, fără putere în dependenţa ei, nemulţumită de felul în care arată…Nu e de
mirare dacă dorinţele nu i se vor împlini.

Universul nu răspunde cuvintelor noastre ci vibraţiei pe care o transmitem!

Nu contează ambalajul în care împachetezi dorinţa , în hârtie de ziar sau în cel mai
scump celofan strălucitor. Ceea ce contează este vibraţia care emană prin
ambalaj.
In Kybalion, a treia Lege Universală este Legea Vibraţiei : “Intregul Univers este
doar vibraţie”. Stiinţa moderna, în special fizica cuantica, a confirmat faptul ca totul in
Univers, inclusiv trupul nostru , gândurile şi emoţiile sunt energie pură care doar
vibrează pe diferite nivele de frecvenţa.

Principiul de bază este că ceea ce se aseamănă se atrage reciproc iar această axiomă
este fundamentul Legii Atracţiei. Sunt multe vorbe populare care confirma acest
lucru: “ce semeni aia culegi”, “ cu ce măsură măsori, cu aceea ţi se măsoară”, “ ce dai,
aia primeşti”… Concluzia este că indiferent de nivelul de vibraţie la care eşti, Universul
îl va susţine mereu , aducând spre tine şi mai multe din aceeaşi vibraţie şi nimic din
opusul ei.

Nu poţi să te simţi bătut de soartă, înspăimântat sau nervos şi să aştepţi să ai

linişte şi bucurie în viaţa de zi cu zi. Aceste frecvenţe sunt mult prea îndepărtate
una de alta.

E de folos să înţelegem că fiecare gând, fiecare emoţie crează un tipar nou în structura
AND-ului. Gândurile noastre ( care pot fi efectiv văzute de către clarvăzători) au puterea
de a schimba structura celulara. Gândurile determină un process de rezonanţă şi tot ce
aparţine aceleaşi game de frecvenţă va fi automat atras către noi.

Adevărata putere a gândurilor constă in a controla conştient vibraţiile mentale.

Primul pas este întotdeauna să devenim conştienţi de vibraţia noastră, să acordăm

atenţie gândurilor care ne ocupă mintea şi să fim atenţi la ce simţim fizic, în trupul
nostru, pe parcursul zilei. Emoţiile sunt barometrul nostru! Aşadar, de câte ori ne
stabilim un ţel, un obiectiv, sau o simplă dorinţă, este foarte important să fim atenţi la
cum se simte în corp. Ai un sentiment bun? Eşti încrezător? Entuziast? Sau poate simţi
înăuntru o urmă de regret, de neîncredere, invidie, durere sau neîmplinire?
E posibil să înveţi cum să aluneci uşor către capătul pozitiv al scalei , alegându-ţi
conştient gândurile.

Formulează-ţi obiectivele sau dorinţele fiind atent la vibraţia energiei pe care o

emani în jurul tău, pentru că rezultatul va avea cu siguranţă o vibraţie identică!
 3. Atenţia este îndreptată asupra ta sau asupra altora?

Răspunsurile tale seamnă ca şi formulare cu cele de mai jos?

“Doresc ca soţul meu să nu mai bea, astfel încât să putem avea o viaţă fericită
împreună”
“Aş vrea să mă aprecieze copiii mei pentru ce fac pentru ei”.
“Imi doresc ca soţia mea să preia măcar o mică parte din responsabilităţile financiare în
familia noastră”

Aici poţi observa că dorinţele tale nu prea sunt …despre tine. Iţi doreşti să schimbi
comportamentul celorlalţi astfel încât să te satisfacă pe tine, să-ţi ofere confort sau
linişte mentală, să-ţi satisfacă vanitatea sau orgoliul, ori nevoia de siguranţă.

Sunt două aspecte pe care e nevoie să le cunoştem de la început în legătură cu acest

subiect:
 Nu putem implica Universul în încercarea noastră de a schimba comportamentul altcuiva, pentru a ne
îndeplini propriile dorinţe
 Intotdeauna e nevoie să deţii ceva înainte de a-l putea schimba. A ne asuma responsabilitatea pentru
viaţa noastră e una dintre cele mai mari lecţii pe care le învăţăm în această realitate tridimensională.

4. Universul nu ţine partea nimănui

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, circumstanţele, mediul înconjurător, persoanele

cu care interacţionăm, totul e doar o oglindă pentru ceea ce se întâmplă înlăuntrul
nostru.

Nu există accidente şi nu suntem victime.

Universul nu ţine cu nimeni în mod special, nu garantează fericirea numai unui grup
ales, de elită. La un nivel mai înalt noi alegem să co-creăm circumstanţe specifice care
să ne ajute să evoluăm şi să ne expandăm prin învăţarea de noi şi noi lecţii. Dorindu-ne
ca cineva să dispară din viaţa noastră sau să fie schimbat, transformat, într-un mod
miraculos în altcineva, este ca şi când am refuza darul pe care ei au venit să ni-l ofere,
conform unei înţelegeri sau a unui aranjament prealabil.
Dacă aceste persoane nu ar fi exact aşa cum sunt acum, şi nu s-ar comporta faţă de
noi exact aşa cum o fac, am pierde oportunitatea de a ne învăţa lecţiile care pot fi
despre toleranţă, stimă de sine, acceptare, recunostinţă, înţelegere, etc.

Să încerci să schimbi pe cineva după pretenţiile tale e ca şi cum ai încerca să îţi ştergi
imaginea din oglindă pentru că nu îţi place ceea ce vezi. E nevoie să înţelegem că în
momentul în care schimbăm în noi ceva, chiar şi un aspect de o importanţă minoră,
repercursiunile asupra lumii din jurul nostru pot fi uriaşe.

Odată ce ai trecut printr-o experientă cu inima deschisă şi cu intenţia de a învăţa lecţia

pe care o conţine, vei descoperi că persoanele cu care erai în conflict sau pe care nu le
suportai înainte, dispar din viaţa ta , într-o formă sau alta: se mută mai departe, îşi
schimbă locul de muncă şi nu mai sunteţi colegi … sau se schimbă pentru a se potrivi
noului tău nivel de vibraţie. Acesta este singurul mod în care putem cu adevărat să
schimbăm pe cineva, cu adevărat.

Acest lucru poate fi demonstrat dacă ne gândim la tinerii căsătoriţi care accepta
defectele celuilalt fiind convinşi că se vor “da pe brazdă”, că “se vor da după ei” din
dragoste, respect sau simţul datoriei , renunţând la acele lucruri care pe parterner il
deranjează. Numai că după 20 de ani de căsnicie înţeleg că totul a fost o amăgire,
oamenii nu se schimbă uşor iar acel comportament ce nu le era pe plac de la început
este încă prezent – poate doar uşor modificat.
Dacă s-ar uita înlăuntrul lor şi ar observa ce anume declanşează în ei comportamentul
partenerului şi dacă ar accepta şi vindeca acea parte, ar obţine mult mai multe din acea
căsnicie .

“Doamne da-mi linistea să îl accept pe cel ce nu îl pot schimba, curajul să îl schimb pe cel ce pot şi înţelepciunea
să realizez că acela sunt eu.” ( autor necunoscut, variaţie a unui fragment din “Rugăciunea Liniştii : de Reinhold
Neibuhr)

5. Iţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta?

Nu poţi schimba nimic din ceea ce nu este al tău. A deţine ceva, a-ti asuma acel lucru,
înseamnă să fii responsabil pentru el.

“Momentul în care îţi asumi responsabilitatea pentru tot în viaţa ta, este momentul în care poţi să schimbi orice în
viaţa ta” Hal Elrod
A acuza societatea, circumstanţele, politica, părinţii, partenerul, copilăria grea … pentru
nefericirea ta, nu e doar fals şi inutil dar îţi şi anulează puterea personală.

De câte ori consideri că altcineva sau altceva este vinovat pentru starea în care te
afli, alegi rolul de victimă, eşti doar un efect şi nu o cauză.

Pentru cea mai mare parte a omenirii este încă greu de crezut că suntem mai puternici
decât ne-am putea imagina vreodată şi că singurul lucru care ne stă în cale este modul
în care gândim.

Obiceiurile, comportamentele noastre inconştiente, automate, care ne conduc viaţa

precum şi sistemul nostru de credinţe trebuiesc reevaluate, aduse în conştient, puse
sub semnul întrebării, asumate şi schimbate uşor, uşor. Asta necesită în primul rând
dorinţa de a schimba ceva şi voinţa de a te dedica acestui process.

“Puterea din spatele asumării responsabilităţii pentru acţiunile noastre vine din oprirea tiparelor negative de
gândire. Nu mai zăboveşti asupra lucrurilor care au mers rău sau a cui a fost vina. Nu mai pierzi timp punând
oprelişti în calea succesului tău. In schimb, te eliberezi şi te concentrezi pe reuşite” Lorii Myers

Putem reformula dorinţele iniţiale în felul acesta:

“ Trăiesc o viaţă frumoasă alături de soţul meu ( înţelegând ce e nevoie să învăţ din
situaţia curentă)”
“ Mă bucur de copiii mei ( şi înţeleg ce parte din mine este rănită când nu primesc ceea
ce aştept de la ei)”
“Simt că am siguranţă financiară ( şi înţeleg de unde vine nevoia mea de a fi şi soţia
implicată în asta)”

Formulează-ţi dorinţele menţinând focusul pe ce poţi schimba, necomparându-te

cu nimeni altcineva. Nu îţi da puterea altora şi nu lăsa ca fericirea ta să depindă
de orice alt factor decât de tine însuţi.
Legile Universale : Răspunsuri antice la probleme
moderne

Universul ştiut se conduce după anumite legi la fel de reale ca legile fizicii.
Cunoscându-le, învăţăm de fapt cum să jucăm jocul vieţii.
De-a lungul secolelor omenirea şi-a întărit credinţa că misterele Universului pot fi
cunoscute doar de câţiva inţiaţi care ori s-au născut iluminaţi ori au dobândit iluminarea
petrecând o viaţă de om în temple, studiind manuscrise vechi, practicând ritualuri,
abstineţe, meditând şi primimd învăţătură de la mai marii maeştri ai vremilor.
Ceea ce caracterizează epoca în care am intrat şi Noua Energie este că din ce în ce
mai mult ni se permite şi nouă, ‘muritorilor de rând’, să înţelegem regulile vieţii şi ale
Universului, şi să le folosim în viaţa noastră cotidiană pentru a trăi frumos, împutericiţi,
conectaţi cu Sinele nostru Inalt şi Forţa care ţine stelele pe cer.
Un astfel de vehicul care ne poate deschide calea înţelegerii e reprezentat de Kybalion
despre care s-a spus că este ghidul pentru descifrarea Universului şi a Minţii lui
Dumnezeu.
Faptul că atatea secole am trait “mic”, crezându-ne limitaţi, slabi, vicime neputiincioase
ale mediului şi ale celor ce conduc lumea, ne determină să privim cu neîncredere şi
suspiciune orice informaţie ce se declară eliberatoare şi deschizătoare de noi
perspective şi posibilităţi.
Poate este de ajutor să ştiţi că mulţi oameni de ştiinţă din diferite timpuri erau
familiarizaţi cu aceste Legi pe care le studiaseră temeinic şi pe care le foloseau
conştient pentru a-şi crea realitatea. Iată ce spuneau câţiva dintre cei mai inteligenţi
exponenţi ai omenirii:
“Traim intr-un Univers ordonat. Exista legi universale care guverneza procesele Naturii si care se extind dincolo
de infinit” – Albert Einstein

“Lumea exterioară este ceva independent de om, ceva absolut, si căutarea Legilor Universale care se aplică
acestui Absolut, mi s-a părut cea mai sublimă cercetare ştiinţifică din viaţa unui om.” – Max Karl Ernst Ludwig
Planck – păritele fizicii cuantice

“Contrar credinţelor majorităţii… Legile Universale nu sunt doar teorie sau speculaţie. Dacă la un moment dat se
credea că sunt doar de natură teoretică, mistică sau spirituală, accesibile doar celor care au învăţat să se
conecteze la sursa de unde vin toate “Adevărurile Ȋnalte”, au ieşit acum la suprafaţă şi au devenit evidente în
ultimele descoperiri ştiinţifice, fiind posibilă chiar măsurarea lor la nivel fizic” – David Joseph Bohm- fizica
cuantica, neuro-psihologie, filosofie

Inţelegerea ştiinţifică a fenomenelor corespunde cu percepţia realităţii şi înţelepciunea

ezoterică transmisă noua de înţelepţi iluminaţi şi maeştri cu mii de ani n urma.

De ce este important să cunoaştem Legile Universale

Viaţa se ordonează, se “aşează” după filosofia pe care o adopţi, după credintele şi

aşteptările pe care le ai. Invăţăm cât este de importantă perspectiva din care privim
lumea, viaţa, ne dăm seama de propriile proiecţii şi învăţăm să le modificăm odată cu
înălţarea în conştiinţă.

“Când schimbi modul în care te uiţi la lucruri, lucrurile la care te uiţi se schimbă!” Wayne Dyer

Până acum 100 de ani noi ştiam doar de legile newtoniene care s-au bazat pe
observarea materiei vizibile si explicarea fenomenelor folosindu-ne de cele 5 simţuri ale
noastre. Intre timp, mai ales de când au apărut noile ştiinţe ale minţii, fizica cuantică,
epigenetica… Universul este înţeles mai mult ca o minte, ca un camp cuantic , un camp
de potenţialitate, care se conduce după Legi clare.
Bob Proctor spune ca aceste Legi ale Universului sunt un ‘modus operandi’ chiar si
pentru Dumnezeu.
Aceste Legi se aplică în toate domeniile vieţii. Ele nu judecă, nu iau partea nimănui nu
îţi spun ce să faci, nu fac alegeri în numele tău, doar răspund la alegerile tale (intentii,
credinte, ganduri si actiuni ). Sunt un vehicul care te poate ajuta să ajungi unde îţi
doreşti şi sunt folosite ca să mişti energia astfel încât să creezi realitatea dorită.
Există mai multe “sisteme” de Legi Universale , unele cuprind doar patru legi mari ,
altele douasprezece sau douăzeci, si exista si unii care considera că sunt chiar 105
Legi Universale…. Această clasificare depinde mai mult de scopul didactic în care sunt
prezentate şi de gradul în care fiecare dintre Legile fundamentale a fost împărţită în
sub-legi care să detalieze modul în care Legea de baza lucrează.
Pentru mine, sistemul cel mai credibil, bazat pe documente şi atestări istorice este
Kybalionul ce cuprinde şapte Principii Hermetice.

Kybalionul – esenţa învăţăturii hermetice (“Corpus Hermeticum”)

Termenul “hermetic” provine de la numele unui mare iniţiat, Hermes Trismegistus

însemnând “de 3 ori mare”, ”Scribul Zeilor “, “Marele Marilor”, “Maestrul Maeştrilor”
A fost considerat “Tatal Inţelepciunii oculte”, ştia cele trei părţi ale înţelepciunii
universale: astrologia, alchimia şi theurgia ( practica ritualului de invocare ) care stau la
baza tuturor ştiinţelor ulterioare. Grecii il considerau zeu şi l-au numit Hermes, Zeul
Inţelepciunii .

In Egipt era cunoscut ca Thoth care a lăsat lumii ca moştenire o parte din cunoaşterea
sa sub forma “Tăbliţelor de smarald ale lui Thoth, Atlantul”.
Mulţi oameni de ştiinţă şi filosofi au studiat “Tăbliţele”. Roger Bacon, Albertus Magnus,
John Dee, Aleister Crowley sunt doar câţiva dintre aceştia . Chiar şi Isaac Newton a
scris o traducere a tablitelor ce se afla in Biblioteca King’s College, in Universitatea
Cambridge.
In vechiul Egipt preoţii profesau şi practicau “arta regală”, un set de doctrine ce se
bazau pe marea axiomă a Unităţii Totului şi a Primului Principiu, adică Stiinţa lui
Dumnezeu sau Stiinţa Sfântă. Pentru înţelepţii Egiptului antic, natura cuprindea nu doar
lumea vizibilă, la care se opreşte ştiinţa noastră modernă, ci şi lumea invizibilă. Adică
nu doar Lumea Efectelor ci şi Lumea Cauzelor.
Toate suferinţele la care noi, oamenii moderni, nu găsim explicaţie, sunt rezultatul
încălcării nepăsătoare a Legilor Universale.
În introducerea scrisă de Albert L. Caillet, în martie 1917, la lucrarea “Kybalion- studiu
asupra filosofiei ermetice a vechiului Egipt şi a vechii Elade, de trei înţelepţi” ni se
atrăgea atenţia la un aspect care ne pune pe gânduri:

“Legile Kybalionului sunt ideal frumoase, insa daca nu le realizăm prin practică,
vor fi ca o masă bogată in faţa căreia murim de foame”.

E adevărat însă, aşa cum se spune chiar în Kybalion, că e nevoie să fii pregătit, să ai
dorinţă de cunoaştere şi să fii deschis la invitaţia de a ieşi din dogmă şi preconcepţii
inoculate prin frică, pentru a simţi acea atracţie faţă de o astfel de învăţătură:

“Când elevul va fi gata să primescă Adevarul, atunci acesta îi va veni, îi va apărea

acestă carte. Aceasta-i legea” Kybalion

In introducerea Kybalion-ului, cei Trei Iniţiaţi (care au oferit lumii acesată lucrare)
spuneau:

“Daca sunteţi un elev adevărat, veţi fi capabil de a pune in acţiune si de a utiliza

aceste principii; daca nu sunteţi, străduiţi-vă să deveniţi unul, altfel învăţămintele
hermetice nu vor putea fi pentru voi decit vorbe, vorbe si încă vorbe goale”.

Pornind de la aceste fraze imperative, ce subliniază nevoia de a înţelege aceste

principii şi de a le aplica în viaţa noastră de zi cu zi , şi gândindu-mă la importanţa
vremurilor prin care trecem acum, am considerat că ar fi de folos un curs în care
participanţii să aibă ocazia să înţeleagă aceste principii, să le pătrundă sensul ermetic şi
să înveţe să le aplice în viaţa cotidiană. E modul în care eu pot contribui la creşterea
vibraţiei şi expandarea conştiinţei celor ce au venit să susţină pe Mama Gaia în
demersul său unic în Univers, acela de trecere într-o altă dimensiune.
Dacă simţiţi că aveţi un rol, o misiune de împlinit în acest demers, atunci nu treceţi
peste etapa de aprofundare a Legilor Universale, indiferent sub ce formă preferaţi să o
faceţi : studiu individual, workshop-uri, cursuri de dezvoltare personală sau webinarul
pe care vi-l ofer –“ Arta transmutatiei mentale. Aliniază-te cu Legile Universale şi
opreşte suferinţa”.
Cei care fac parte din comunitatea Quantum Coaching si sunt abonaţi la newsletter au
primit ieri un voucher care le oferă o reducere de 15% . Cei care sunt noi abonaţi
primesc acest cod în mailul de confirmare înscriere, de la adresa acesta.
Să vedem acum care sunt Principiile hermetice şi ce anume învăţăm din fiecare.

Kybalionul – cele şapte principii hermetice

“Principiile Adevărului sunt Sapte; cel care le cunoaste şi le înţelege, posedă Cheia
Magică la a cărei atingere toate Porţile Templului se deschid larg” – Kybalion

1. Principiul Mentalismului. Universul e mental; TOTUL este spirit

“Acela care înţelege adevărul naturii mentale a Universului este deja bine înaintat pe
drumul Măiestriei”.
Universul a fost înţeles ca o creaţie a minţii lui Dumnezeu ( sau ca însăşi mintea li
Dumnezeu) , nu ca un mecanism, aşa cum am învăţat noi din fizica
newtoniană. Câmpul cuantic, un spaţiu al posibilităţilor, aşteaptă să fie modelat, să i se
dea indicaţii prin intenţie şi focalizare.
Când stăpânim acestă lege înţelegem rolul intenţiei si a atentiei noastre, întelegem
puterea de creator pe care o avem, devenim observator deliberat al vietii noastre,
devenim observatori si privim dintr-o zona neutră, neataşaţi.

2. Principiul Corespondentei. Ceea ce este Sus este si Jos si ceea

ce este Jos este ca si ceea ce este Sus

Exista un raport constant intre legile si fenomenele din diferite planuri ale vietii. Această
Lege explică lumea fizică : energia, lumina, vibratia, miscarea. Toate au corespondent
in lumea eterică.
Pentru dezvoltarea noastră personală, acest principiu ne foloseşte mult atunci când
credem că ceea ce este înlăutrul nostru se reflectă sau se proiectează în afara noastră.
Realitatea pe care o vedem este doar o percepţie a noastră, individuală, nu toţi vedem
la fel, nu toţi avem aceleaşi experienţe şi trăiri , chiar dacă ne aflăm în acelaşi loc
geografic.
Universulul este holografic, cercetarea fractalilor a demonstat acest lucru.
Chiar şi la nivelul trupului nostru avem multe exemplificări ale acestei legi : punctele de
presopunctură din mâini, de pe tălpi, faţă sau lobul urechilor corespund anumitor organe
interne şi se folosesc cu success în tratamentele holistice.

3. Principiul Vibratiei . Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează

Totul este energie care vibreaza continuu , la o anumită frecvenţă. Cu cât este mai
intensă vibraţia, cu atât este mai înaltă poziţia pe scara evoluţiei. Fiecare gând, cuvânt,
dorinţă, emoţie – are propria sa frecvenţă vibratională, unică. Dacă ne dorim să atragem
către noi oameni, circumstanţe sau experienţe benefice nouă, nu este un lucru prea
înţelept să rămânem la un nivel de vibraţie mic, plini de judecăţi, frici,
“Cel care înţelege Legea VIBRAŢIEI a câştigat sceptrul puterii”, spuneau vechii ocultişti
iar Nicola Tesla ne sfătuia acum mai bine de 100 de ani :

“Dacă vreţi să aflaţi secretele Universului, gândiţi în termeni de “energie, “frecvenţă” şi “vibraţie”.

4. Principiul Polarităţii- Totul este dublu; orice lucru are doi poli

“Totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii

opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile
nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”
Fiecare lucru este în mod paradoxal .. două lucruri : dacă spui că îţi doreşti iubire, de
exemplu, vibraţia ta este undeva pe o scală, între polul “îmi lipseşte total iubirea, sunt
nevrednic să o primesc de la altcineva “ până la polul opus al scalei : totul e iubire, sunt
deja iubit de Univers şi mă iubesc pe mine însumi”.
A învăţa şi a înţelege acestă Lege, ne permite modificarea propriei polarităţi. Gândurile
care nu servesc unui scop înalt pentru noi pot fi in mod constient îndepărtate dacă ne
orientăm atentia către opusul lor.
5. Principiul Ritmului- Totul se scurge înăuntru sau în afară

” …orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se
manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura
oscilaţiei la stânga; ritmul este constant”
Orice energie vibreaza si se misca in propriul ritm. Aceste ritmuri dau nastete la
anotimpuri, tipare si la cicluri, etape de dezvoltare Acestă lege ne ajurtă să intelegem
ca exista un timp pentru toate. Că nu e nevoie să împingem lucrurile pentru a se
întâmpla atunci când vrem noi, totul are un ciclu propriu de dezvoltare, totul e perfect
aşa cum este acum.
Orice mic lucru care ni s-a intamplat in viata ne pregateste pentru ceea ce va urma . La
fel in viata avem o traiectorie ascendenta, apoi una descendenta , sunt perioade, valuri ,
flux, reflux, e important sa stim ca e ceva normal şi că avem puterea de a trece cu bine
prin perioadele de “cădere”. Nu poti anula Legea Ritmului, nici să-i opresti cursul; dar
poti învăţa să eviti efectele asupra ta folosind Legea Neutralitatii.

6. Principiul Cauzei şi Efectului – Orice cauză are efectul

său, orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii

“Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale
cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii ’’
Niciodata nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, hazardul nu există. Deoarece
există planuri diferite de cauză şi efect, planul superior domină totdeauna planul inferior.
Legea Atracţiei este desprinsă din acest principiu hermetic fundamental. Tot din acest
principiu s-a desprins si Legea Karmei.
Stăpânind acest principiu reuşim să ne ridicăm deasupra planului Cauzalităţii . Nu mai
suntem « efect », nu mai reacţionăm doar, la mediu, oameni, circumstanţe, nu ne mai
simţim victime. Devenim noi « cauza », acest lucru neînsemnând că devenim autoritari,
manipulatori, despotici ( cine face asta e stăpânit de fapt de frică şi lipsă de încredere în
sine). Prin a deveni « cauză » se înţelege faptul că îţi determini conştient realitatea, eşti
creatorul vieţii tale, nu mai eşti un pion în jocul celor puternici.

7. Principiul Genului. Este un gen în toate lucrurile

“TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile »
Fiecare lucru are un aspect masculin si feminin , yin -yang , principii ale creatiei . E
nevoie sa învăţăm să le echilibrăm
Si noi, oamenii avem aceste principii ale creaţiei in noi, avem abilitatea de a crea un
gand nou, il infuzam cu energie , facem actiunile necesare si astfel il aducem in
manifestare . Stiind toate acestea devenim mult mai responsabili pentru ca intelegem ca
noi suntem raspunzatori pentru toate creatiile noastre.
Când venim dintr-un spatiu plin de negativitate, disperare, ingrijorare, atunci creăm
incostient , nu deliberat, iar creatiile noastre sunt pe masura gandurilor si emotiilor
intretinute . Folosim aceleasi legi ale creatiei dar le aplicam greşit .

In capitolul trei din Kybalion se spune astfel: “Intre numeroasele ramuri secrete de
cunostinte pe care le aveau hermetistii, era aceea care era cunoscuta sub numele de
transmutatie mentala, un cuvint obisnuit intrebuintat pentru a desemna arta veche de a
transmuta, a preface metalele grosiere in metale nobile. A transmuta este egal cu a
schimba natura, forma sau substanta in alta. Deci transmutatia mentala este arta de a
transforma stari, forme si conditii mentale in alte conditii de natura diferita. Se intelege
ca aceasta este Arta Chimiei Mentale, sau daca preferati, o forma de psihologie mistica
practica”.

Învăţăturile celor 12 Legi Universale

by Cristina | Jun 12, 2016 | 3 comments

Pe lângă Kybalion, cu cele 7 principii hermetice ale sale, se foloseşte destul de des
sistemul de 12 Legi Universale. Astăzi vom vedea cum putem folosi aceste Legi pentru
a trăi o viaţă împlinită.

1. Conştientizează că suntem cu toţii unul – Legea Unităţii Divine

Atâta timp cât ne aflăm în acestă realitate tridimensională, ne considerăm separaţi unul
de celălalt, entităţi individuale , fiecare încercând după puteri să îşi facă un rost pe
lume, să obţină pace, fericire, abundenţă, uneori în detrimentul celorlalţi. Dar este doar
o iluzie creată de mintea noastră pentru a putea experimenta jocul în acest construct
spaţiu-timp, special creat pentru ca noi să putem să învăţăm anumite lecţii şi să ne
cunoaştem pe noi înşine.
Ştiinţa începe uşor –uşor să demonstreze acest lucru afirmat de iniţiaţii lumii şi scrierile
vechi de mii de ani ( de ex. Vedele indiene).
De exemplu, cei peste 100 de cercetători implicaţi în Proiectul Conştiinţa
Umană Globală demonstrază că mase mari de oameni reacţionează ca un tot în cazul
unor evenimente dramatice ( gen 11 Septembrie – prăbuşire turnurilor din New York),
chiar înainte ca acestea să se fi produs.
Apoi, “Efectul Maharishi” a stabilit că fiecare conştiinţă individuală are capacitatea de a
influenţa conştiinţa colectivă la nivel national şi internaţional. Au fost făcute peste 50 de
studii în ultimii 25 de ani care confirmă faptul că meditatia transcedentală practicată de
1% din populaţie, poate neutraliza tendintele negative ( violenţa, criminalitatea,
răutatea…) şi promova armonia, pacea şi cooperarea la nivel global.
Orice schimbare de optică, de paradigmă, de conştiinţă, pe care o operăm în noi, se
propagă şi în câmpul celorlalţi, influenţându-le vibraţia în sens pozitiv.

2. Invaţă să simţi energia – Legea Energiei sau a Vibraţiei

Totul este energie, totul vibrează, dincolo de subdiviziunile cele mai mici ale atomului ,
dincolo de quark, oamenii de ştiinţă nu au putut detecta decât energie care vibrează.
Einstein a reflectat acest lucru în celebra sa ecuaţie E=mc² , energia este egală cu
masa ori viteza luminii la pătrat, de unde deducem că materia este, în fond, energie
care vibrează la diferite niveluri de frecvenţă.
Nu numai materia este energie care vibrează ci şi lucrurile imateriale, cum ar fi cuvintele
noastre, gândurile, emoţiile, visele…
Prin conştientizare şi un pic de practică, ne putem antrena să simţim vibraţia obiectelor
înconjurătoare, a plantelor, animalelor,a oamenilor din jur , putem începe să ne
încredem din ce în ce mai mult în intuiţia noastră şi semnalele pe care le percepem din
mediu, astfel încât minciuna, înşelătoria, escrocheria să devină aspecte uitate ale unei
dimensiuni grosiere în care credeam că suntem nişte victime neputiincioase.
3. Acţionează ! Trăim totuşi într-o dimensiune materială – Legea
Acţiunii

Nu este suficient să gandeşti pozitiv şi să îţi monitorizezi frecvenţa de vibraţie ! A sta în

meditaţie ore întregi pentru a obţine pacea interioară, sperând că în acest fel
problemele tale se vor rezolva, nu este o abordare realistă.
Dacă urmăreşti să obţii un anumit rezultat, doar alinierea la nivel de energie nu te va
ajuta. E nevoie cu adevărat să acţionezi , să urmezi un plan, o strategie, să faci munca
fizică necesară îndeplinirii scopului tău. Este o mare diferenţă între a spune că îţi doreşti
ceva şi a munci efectiv pentru realizarea acelui ţel. Din acestă cauză doar câţiva dintre
tinerii care spun că îşi doresc să devină sportivi de performanţă , de exemplu, vor reuşi
ă îşi vadă visul cu ochii. Si asta pentru că s-au antrenat până când corpul lor,
muşchiilor, au ajuns să fie la fel de puternici pe cât le era visul.

4. Nu te supăra pe lume ca văcarul pe sat – Legea Corespondenţei

Dacă evenimentele pe care le trăieşti nu sunt nici pe departe cele la care visai tu, nu
este cazul să începi să arunci cu noroi în ceilalţi, să dai vina pe pe societate, guvern,

“ghinion de neşansă” sau să te consideri o victimă inocentă ce suferă numai

pentru că lumea e rea.
Până nu conştientizăm că lumea exterioară este o proiecţie a noastră, că atragem către
noi doar lucruri, persoane şi evenimente care au aceeaşi frecvenţă de vibraţie cu a
noastră, nu vom putea ieşi din acest cerc vicios al victimizării şi opresiunii.
Legea corespondenţei afirmă că ceea ce este în interiorul nostru vom găsi întotdeauna
reflectat în comportamentul celorlaţi faţă de noi, în circumstanţele în care ne găsim .
Dacă suntem murdari pe faţă nu are rost să ştergem oglinda, e nevoie să ne spălam noi
întâi pentru ca oglinda să reflecte o faţă curată! Inţelege că lumea e doar o oglindă!

5. Rău faci, rău primeşti – Legea Cauzei şi Efectului

Pentru orice acţiune există o “reacţiune”, o reacţie pe măsură. Nu e niciun secret pentru
nimeni că răul odată făcut, se va răsfrânge la un moment dat asupra noastră, cu o
putere de câteva ori mai mare, chiar. De ce? Pentru că odată ce am trimis în Univers o
emoţie, un gând, un cuvânt negativ, acesta va reverbera în câmpurile noastre şi va
 magnetiza către noi mai multe gânduri, emoţii, cuvinte având aceeaşi frecvenţă
vibraţională . Cu cât atragem mai multe astfel de energii, cu atât câmpul nostru se
deteriorează, devine mai greu, mai întunecat şi va atrage şi mai multă negativitate.
E nevoie să începem cu acceptarea locului şi stării în care ne aflăm acum. Să
înţelegem că doar noi avem puterea de a schimba ceva în realitatea noastră şi să
pornim cu răbdare şi încredere la “curăţarea” câmpului nostru vibrational. Cum facem
practic asta? Întreţinând gânduri care să ne împuternicească, să ne dea speranţă,
vorbind frumos celorlalţi, nelăsându-ne pradă depresiilor şi furiilor necontrolate… şi mai
mult decât orice, asumându-ne responsabilitatea asupra vieţii noastre, în sensul de a
accepta că suntem singurii răspunzători de modul în care arată în acest moment
realitatea noastră.

6. Fii generos şi împarte cu ceilalţi – Legea Compensaţiei

Ajutând pe alţii ne asigurăm răspunsul pozitiv al Universului faţă de bunăstarea noastră

materială, mentală şi spirituală. Suntem mereu recompensaţi pentru gândurile şi faptele
noastre bune .
Aici sunt trei aspecte de discutat:
1. în primul rând, recompensa nu vine neapărat de la persoana pe care am ajutat-o noi !! Universul
lucrează în moduri misterioase şi nu ştim niciodată când, de către cine, sau în ce mod vom fi
recompensaţi.
2. Dacă facem ceva pozitiv pentru alcineva cu ideea expresă că sigur vom primi ceva înapoi sau chiar
ceva mai mult decât am oferit noi, neeee, nu funcţionează aşa, Universul ăsta e deştept tare şi se

prinde rapid de intenţia noastră ( de fapt, explicaţia este că vibraţia cu care ajuţi sau oferi
este total diferită de cea pură, dezinteresată, lipsită de manipulare sau intenţii ascunse , cum ar trebui
să fie orice vibraţie de ajutorare, şi atunci primeşti înapoi lucruri care să fie de aceeaşi frecvenţă cu
intenţia ta)
3. Avem noi românii o expresie atunci când suntem înciudaţi că nu ni se răspunde cu aceeaşi monedă
pentru un “sacrificiu” de-al nostru sau un ajutor acordat cu sudoare, efort, renunţări la propriile priorităţi
: “orice faptă bună nu ramane nepedepsita”… Dar dacă suntem oneşti cu noi, şi facem puţină
introspecţie, vom descoperi că:
 ori ne-am băgat ca musca în lapte, când era de fapt treaba celuilalt să îşi asume ceva şi să înveţe o
lecţie
 ori am acţionat din acel triunghi “victimă- opresor- salvator” şi asta nu e niciodată bine pentru că pornim
un tăvălug de reacţii mai mult sau mai puţin karmice,
 sau că, inconştient poate, am vrut să arătăm bine în faţa cuiva, să subliniem cât suntem noi de drăguţi ,
de buni şi săritori , pt a obţine o porţie hrănitoare de apreciere, laudă, recunoştinţă, etc ( şi asta
acoperă de fapt o puternică lipsă de stimă de sine sau de iubire…)

7. Ce semeni, aceea culegi – Legea Atracţiei

Legea Atracţiei este cea mai cunoscută Lege Universală, mai ales datorită filmului
“Secretul”. Ce ne învaţă ea este că întotdeauna vom atrage către noi NU ceea ce ne
dorim, ci ceea ce …suntem. Propria nostră frecvenţă de vibraţie comandă Universului
ce să trimită în direcţia noastră.
Cu cât lucrăm mai conştient şi mai conştiincios la înălţarea noastră vibraţională, cu atât
vom putea “magnetiza” mai rapid şi mai exact ceea ce visam să materiaizăm.
Tot ceea ce vedem în jurul nostru reprezintă doar o oglindă fidelă a gândurilor şi
emoţiilor întreţinute în structurile noastre. Nimic nu rămâne nerăsplătit sau nepedepsit,
însă dacă până acum credeam că pedeapsa sau recompensa vin de la o Forţă
Superioară, de la un Judecător vigilent şi necruţător , începem să ne dăm din ce în ce
mai mult seama că este întru-totul creaţia noastră.

8. Lasă-te dus de val – Legea transmutaţiei continue a energiei

Această Lege ne atenţionează asupra faptului că energia este mereu în mişcare, nimic
nu stă, schimbarea este singura constantă în acest Univers. Asta înseamnă că dacă nu
ne place situaţia în care ne aflăm, există mereu posibilitatea să o schimbăm , să o
îmbunătăţim, să creăm altceva în loc, iar acest lucru ar trebui să fie încurajator pentru
noi.
Viaţa este un joc cu anumite reguli clare – aceste Legi Universale – pe care dacă le
înţelegem şi integrăm, ne ajută să modelăm conştient realitatea , ca pe o plastelină, dar
amuzându-ne, distrându-ne, jucându-ne cu bucurie în tot timpul acestui process, nu
blamând, înjurând, frustându-ne, lovindu-ne cu capul de ziduri care, culmea obrăzniciei,
nu vor să se dea la o pate din drumul nostru.
Nu ne place ceva? Schimbăm! Cum? Analizând lucid condiţiile actuale, acceptând,
iertând, mulţumind pentru ce avem deja, aflându-ne punctul de atracţie, modificându-ne
vibraţia, lansând intenţii conştiente în Univers, supraveghindu-ne gândurile , vorbele,
emoţiile …
Incercând să ne opunem, să rezistăm la schimbări, să luptăm cu condiţiile actuale, nu
facem nimic altceva decât să punem stăvilare pe cursul fluxului vieţii . E nevoie să
învăţăm să plutim uşor, să permitem Universului să ne conducă către cea mai potrivită
albie pentru noi.

9. Foloseşte provocările vieţii ca să te propulsezi pe o vibraţie mai

înaltă – Legea Relativităţii
In viaţă primim fiecare porţia noastră de încercări şi teste. Uneori sunt grele cu
adevărat. Dar sunt mai grele decât ale altora? De câte ori ne gândim doar la noi, ni se
pare că avem cele mai mari provocări. Dar dacă ne obişnuim să ne uităm la alţii mai
încercaţi decât noi, atunci nu putem spune decât “mulţumesc că e numai atât,
Doamne!”
“Este ceea ce este şi de aici pornesc!” astfel ar putea să sune un motto al vieţii noastre.
Dacă nu acceptăm întâi unde ne aflăm, ci continuăm să ne agităm că nu e normal,
drept, corect, etc , să ni se întâmple nouă aşa ceva, atunci ne întârziem mult evoluţia.
Condiţiile date nu sunt întâmplătoare, noi înşine le-am ales (ori initial, ca şi plan de
evoluţie, ori prin intermediul alegerilor mai puţin fericite pe care le-am făcut până în
acest moment, în viaţă) şi sunt perfcte pentru a ne propulsa pe calea noastră unică de
devenire a celei mai bune versiuni ale noastre, odată ce le depăşim cu calm, graţie,
înţelegere şi iubire.

10. Alege conştient, fără să te frustrezi – Legea Polarităţii

Lumea în care trăim este plină de contrast, adică la tot pasul avem provocări şi
încercări, şi bune şi rele … este o mare varitate de aspecte pozitive şi negative cu care
ne putem confrunta în timpul vieţii pe Pământ. Dar toate acestea sunt minunate, pentru
că ne dau ocazia să alegem ce ne place şi în timpul în care alegem să înţelegem şi cine
suntem noi cu adevărat. Pentru că te descoperi pe tine în funcţie de ceea ce alegi.
Puteţi să vă imaginaţi lumea ca pe un mare bufet, plin cu tot soiul de mâncăruri. Fiecare
îşi pune pe farfurie doar ce îi place. Nu cred că judecaţi sau trataţi de sus pe cineva
care îşi pune pe farfurie delicatese picante, iuţi până la lacrimi, care să le trezească
toate simţurile, şi nici pe cineva care preferă mâncărurile care arată dezgustător sau
miros a brânză împuţită… asta le place lor. Vouă nu vă place, nu alegeţi aşa ceva. Şi
gata.
De câte ori nu vă place ceva, automat şi inconştient aproape, alegeţi opusul acelui
lucru. Apoi acea dorinţă, vă trage în sus, treaba voastră fiindă să vă aliniaţi vibrational
cu frecvenţa dorinţei voastre pentru ca ea să se poată manifesta în realitatea materială.
11. Nu te necăji, o să treacă – Legea Ritmului

Spuneam că e minunat dacă reuşim să ne bucurăm şi să gustăm din plin jocul vieţii, cu
toate aspectele lui. Asta ne ajută să nu ne luăm prea în serios şi să nu ne ataşăm de
nimic, căci totul este trecător.
Avem perioade viaţă în care suntem pe val, totul merge bine, suntem mulţumiţi, simţim
că ne expandăm, că ne dezvoltăm şi că evoluăm. Dar avem şi perioade în care suntem
la pământ, decepţionaţi, dezamăgiţi, înfuriaţi sau răniţi. Asta este Legea Ritmului, totul
în viaţă are suişuri şi coborâşuri, trăim ca şi natura, în cicluri, sezoane, anotimpuri.
Natura nu se supără când vine frigul, ploaia sau zăpada, noi de ce ne-am supăra când
plângem, când ne simţim singuri, neîncălziţi de iubirea cuiva, sau când îmbătrânim?
Atâta timp când nu ne ataşăm de tinereţe, de iubirea cuiva sau de clipele de fericire
trăite cândva, ne dăm voie să ne bucurăm de toate stările, emoţiile, senzaţiile şi
circumstanţele prin care trecem.
Mai ales dacă înţelegem ritmul vieţii, putem deja să începem să ne bucurăm când
suntem jos, căci urmează în curând să ne ridicăm din nou.

12. Ai răbdare şi perseverează – Legea Genului

Această Lege identifică aspectul masculin şi pe cel feminin al vieţii, Yin şi Yang,
considerându-le ca fiind baza întregii creaţii.
Fiecare dintre noi avem un aspect masculin şi unul feminin în noi înşine. Nu echivalaţi
aceste aspect cu sexul feminin şi masculin. Principiul masculin este orientat către în
afară, către a da, către a face, către a se exprima, manifestându-şi dorinţa. Principiul
feminin este orientat către interior, gata să primescă, să reflecteze, să se interiorizeze,
folosind gânduri, idei abstracte şi imaginaţia.
Dacă sunt echilibrate aceste două principii, suntem şi noi echilibraţi : muncim, ne
străduim dar ne şi relaxăm, ne destindem. Perseverăm în acţiunile noastre dar ne şi
retragem să reflectăm cu răbdare la ce am realizat şi ce urmează să facem mai
departe. E un dans, ca cel al valurilor ce scaldă ţărmul nisipos, şi se retrag apoi să se
unească cu oceanul.

Dacă vă uitaţi atent, sunt lucruri simple, de bun simţ, pe care ni le sugerează Legile. E
imposibil să nu ne fi dat singuri seama de modul în care acţionează, măcar în câteva
dintre circumstanţele vieţii noastre.
Cu cât le conştientizăm mai mult şi le integrăm în viaţa noastră de zi cu zi, cu atât vom
reuşi să ne aliniem mai bine cu Sinele nostru Inalt şi să trăim viaţa cu bucurie, creând-o
conştient pe măsură ce înaintăm pe Cale.

Putem noi oare opri suferinţa?

Indiferent de cậte eforturi facem pentru a ne eleva conştiinţa, gậndind pozitiv, iertậnd,
mulţumind, ajutậnd pe alţii, practicậnd meditaţia, mergậnd la cursuri de dezvoltare
personală, se pare că, inevitabil, la anumite intervale, apare din nou în viaţa noastră –
suferinţa.
Cei mai mulţi dintre oameni cred cu tărie că suferinţa este predestinată tuturor fiinţelor
umane, că nu avem cum scăpa de ea, că omul este făcut să sufere, asta îi este soarta.
Cred că vorbele prinţului Nikolai Lvovici Mâşkin, eroul central al romanului “Idiotul” de F.
M.Dostoievski, spun totul despre acestă concepţie larg răspậndită:
“Nu există fericire în confort, ea se câştigă prin suferinţă. Omul nu se naşte pentru a fi
fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e
vorba de nicio nedreptate…”
Cred că toate evenimentele ce se petrec acum în lume sau în viaţa noastră particulară
tind să susţină acestă credinţă şi totuşi, aş vrea să plonjăm mai adậnc în acest subiect
delicat, pentru că lucrurile pot începe să se schimbe în acest colţ de Univers în care ne
aflăm, cu condiţia ca noi să le permitem să o facă.
Poate nu vom scăpa total de provocări, conflict, contrast, dar putem gestiona
suferinţa. Vom avea mereu teste, încercări, este modul în care noi invatam în această
dimensiune, ne-am asumat acest lucru când am ales să venim pe Pământ, dar modul în
care interpretăm suferinţa, gradul în care ea ne afectează viaţa, se va schimba total.
Durerea este inevitabilă dar suferinţa este opţională!!! Apoi, cu cât conştiinţa noastră se
va înălţa mai mult, cu atât testele vor scădea în duritate, dramatism şi amploare.
Imi amintesc de o poveste-parabolă din viaţa lui Gautama Buddha care m-a marcat
prin imaginile pe care mi le-a creat în minte: era despre o femeie disperată care îşi duce
pe braţe fiul mort în faţa Prinţului Siddhartha, implorậndu-l sa-l aducă la viaţă. Prinţul
consimte, cu condiţia ca femeia să îi aducă cậte o sămậnţă de muştar de la toţi cei care
nu suferiseră deloc în viaţa lor. Vă imaginaţi că sarcina a fost peste putiinţă de
îndeplinit, deoarece nu există fiinţă pe Pămậnt care să nu fi avut necazuri, sfậşieri
sufleteşti, suferinţe.
Cu totii suferim. Depinde însă de cật de mult ne identificăm cu acestă suferinţă şi o
facem “a noastră”. Gradul de ataşament faţă de suferinţa noastră este invers
proportional cu nivel de conştiinţă la care ne situăm şi din care alegem să acţionăm în
viaţă.
Pậnă acum, s-a considerat ca suferinţa a fost necesară omenirii. Iată trei modalităţi
majore în care ne-a fost de folos:

1. Suferinţa – un catalizator pentru schimbare

De mii de ani suferinţa acţionează ca prim motivator pentru schimbarea opticii asupra
vieţii. Fără ea nu am fi evoluat, am fi rămas la un nivel superficial, nu am fi “muşcat” din
viaţă cu poftă, simţindu-I toate aromele. Orice suferinţă ne-a motivat apoi să facem
schimbări, să ne dorim altceva, să ne exercităm libertatea de a alege diferit a doua
oară. In principiu, scopul suferinţei în viaţa noastră a fost nobil şi a avut mereu în vedere
evoluţia conştiinţei umane prin cunoaşterea Sinelui. Suferinţa scoate mereu la suprafaţă
ce există adânc în inima noastră.

2. Suferinţa determină distrugerea Ego-ului

Chiar dacă de cele mai multe ori noi, oamenii, suntem nesiguri, avem îndoieli, complexe
de inferioritate… în adậncul nostru, în secret, noi credem că suntem mai buni decật alţii,
mai credincioşi, mai generoşi, mai demni de respect… şi atunci cậnd ni se întậmplă
ceva ce noi catalogăm a fi rău, parcă nu ne vine să credem şi ne întrebăm obsesiv:
“cum să mi se întậmple mie aşa ceva?”, “eu nu merit asta”, “de ce eu?”, “de ce mie?”
Ego-ul este cel care se răzvrăteşte în acest fel şi după o perioadă de zbatere, se
prăbuşeşte şi acceptă că orice se poate întậmpla oricui. In suferinţă suntem egali cu
ceilalţi. Aroganţa, superioritatea, siguranţa de sine dispar atunci cậnd suferim şi ne
recunoaştem vulnerabilitatea, fragilitatea.
Eckhart Tolle spunea: “Paradoxul este că suferinţa este cauzată de identificarea cu
forma şi erodează identificarea cu forma. In marea majoritate e cauzată de ego,
deşi, într-un final, suferinţa distruge ego-ul, nu înainte însă de a fi suferit
conştient!” ( atenţie la nuanţă: “conştient”!)
Suferinţa are menirea de a ne ajuta să ne regăsim pe noi înşine, cei adevăraţi. Iar
Adevărul nostru se află sub pojghiţa Ego-ului pe care nu am fi îndepărtat-o niciodată de
bună-voie dacă totul mergea bine şi eram mereu fericiţi.

3. Suferinţa cimentează legătura cu Sursa

Rareori se întậmplă ca cineva să nu-şi revină după o suferinţă. De obicei, după un timp,
ne ridicăm mai puternici, mai maturi, avậnd o legătură mai strậnsă cu Divinitatea în care
am găsit sprijin în clipele grele. Avem şi o vorbă în popor: “m-a întărit Dumnezeu”.
Rugăciunile, plậnsul cu braţele ridicate spre cer, nu ne aduc doar uşurarea durerii şi
liniştea sufletului ci ne deschid şi către o comuniune mai strậnsă cu Divinitatea căci ne-
am slăbit încleştarea asupra celor lumeşti. După o mare suferinţă suntem mai
credincioşi, mai profunzi în modul în care înţelegem lumea şi viaţa pe pămậnt. Invăţăm
să trecem prin încercări cu răbdare, demnitate şi graţie, aprinzậnd flacăra credinţei din
noi pentru a lumina întunericul suferinţei lăuntrice.

O noua etapă in evolutia planetară

Omenirea a intrat însă într-o nouă etapă de evoluţie şi va transcende suferinţa. Unii
dintre voi ştiu deja, simt că aşa este, alţii vor spune că nu poate fi adevărat căci pậnă şi
Buddha spunea “Viaţa e suferinţă”.
Aceasta este însă una dintre cele mai greşit înţelese învăţături. Nu înseamnă că viaţa e
predestinată durerii şi asta este, nu avem ce face. Pesimismul, negativismul şi
resemnarea ar deveni astfel atributele vieţii pe pămậnt. Budismul cunoaşte trei
caracteristici ale existentei: anicca (efemeritatea), dukkha (insatisfacţia sau suferinţa)
şi anattā (non-sinele) – vezi versetele 277,278 si 279 din ‘Dhammapada’.
Când se vorbeşte despre suferinţă, accentul este pus pe caracterul ei efemer. La fel ca
orice altceva în lumea fizică sau în mintea noastră, nimic nu durează veşnic, totul este
trecător şi la dispoziţia fiinţei umane care încă nu este iluminată sau eliberată
de samsara (ciclul karmic), tocmai pentru a atinge aceste idealuri. Si atunci învăţătura
lui Buddha ne îndeamnă în fond la a ne strădui să ieşim din ciclul karmic, pentru a
atinge niveluri mai înalte de conştientizare în care suferinţa, ca şi instrument de
învăţare, nu mai este necesară. (Si iarăşi apare acelaşi termen ca la Eckhart Tolle :
conştient- conştientizare).
Acum, mulţi vor sări supăraţi că dau exemple din budism şi nu din creştinism. Fără a
avea cea mai mica intenţie de a intra în vreun soi de polemică, sau de a mă dezice de
propria religie, subliniez doar faptul că în creştinism suferinţa este privită ca fiind
necesară pentru a ne spăla păcatele şi a beneficia de slava lui Dumnezeu, astfel că
trebuie să îndurăm suferinţa dacă ne dorim un loc în Rai.
In budism oamenii nu se nasc păcătoşi (şi nici în alte culturi, cele băştinaşe, de
exemplu), sunt doar o parte din acestă existenţă în care suferinţa este o componentă cu
care putem lucra, nu de care trebuie să fugim sau căreia să ne supunem.
O Lege Universală spune că noi devenim ceea ce credem că suntem. Credinţele
noastre sunt cele care ne modelează viaţa şi reprezintă una dintre cheile principale
pentru a ajunge la conştientizarea de care menţionam mai sus.

Perpetua intrebare : “De ce ?”

Intotdeauna vor exista lucruri în lume pentru care nu vom avea o explicaţie plauzibilă.
Cauzele unor suferinţe teribile fac parte din acestă categorie. Mintea noastră nu poate
înţelege atacurile teroriste, mitralierea copiilor în şcoli, torturarea unor nevinovaţi,
incinerarea unor tineri din neglijenţa unui sistem, şi câte şi mai câte. Rămânem doar
îngenunchiaţi de durere în timp ce repetăm “De ce, Doamne?” şi sfârşim prin a
concluziona “neînţelese sunt căile Domnului”.
Totul are o motivaţie şi un rost, însă omenirea , în stadiul în care se află, nu poate
înţelege ceea ce se întâmplă “dincolo de voal”. Nimic nu este însă întâmplător şi nimeni
nu e victimă. Liberul nostru arbitru este mai presus chiar şi decât voinţa divină. E greu
să credem asta atâta timp cât funcţionăm ca parte din triada victimă- opresor- salvator
în care stăm pentru că ne este mai uşor decât să acceptăm că noi suntem atât de
puternici şi importanţi încât să putem să ne asumăm un rol în schimbarea conştiinţei
planetare.
Marianne Williamson, in cartea sa “Intoarcerea la iubire: Reflectii asupra principiilor din
“Curs in Miracole” , spunea astfel:

“Frica noastră cea mai mare nu este că suntem necorespunzatori. Frica noastră cea mai adâncă este că suntem
peste măsură de puternici! Lumina, nu umbra noastră ne înspăimantă cel mai mult! Ne întrebăm: “ dar cine sunt
eu că să fiu fenomenal, superb, talentat, fabulous?” De fapt cine eşti ca să nu fii așa? Eşti copilul lui Dumnezeu.
Dacă te mulţumesti cu ceva călduț, nu servești cu nimic lumea. Nu e nimic inălțător în a te chirci pentru ca alţii să
se simtă în siguranță în preajma ta. Suntem meniţi să strălucim, şi cu cât permitem luminii noastre să
strălucească mai mult, cu atât, fără să ştim, dăm şi altora permisiunea să facă la fel”

Kryon are o parabola în care ne spune că noi nu ştim cum sare broasca: Un dresor a
învăţat o broască să sară de câte ori îi striga comanda “sari!” iar broscuţa executa de
fiecare dată. La un moment dat, broscuţei i s-au tăiat picioarele. Si broscuţa nu a mai
sărit la comandă. Concluzia oamenilor a fost că broasca nu mai sare pentru că,
probabil, nu mai aude, a surzit. Noi nu înţelegem cauza evenimentelor, deşi uneori este
evidentă!!! Este parte din Plan!
De exemplu, atunci când se întâmplă undeva în lume un eveniment cutremurător, prin
intermediul televiziunii, radioului şi mai ales a internetului, întreaga omenire află în doar
câteva ore. Astfel că un eveniment care până acum 30 de ani ar fi fost ceva local, la
scară mică, afectand doar o comunitate restransa, primeşte o mediatizare care ajută la
formarea unui val uriaş de compasiune, dăruire, iubire sau întrajutorare, la nivel global,
ce are puterea să schimbe prin vibraţia sa însăşi conştiinţa umanităţii şi, mai mult decât
atât…. reţeaua cristalină a Pământului! Această reţea ne menţine pur şi simplu în viaţă,
tine Pământul laolaltă, conţine memoria noastră colectivă, informaţia planetară, e parte
din Cronicile Akaşice, iar noi avem puterea să o modificăm! E uluitor! Nu ni s-a spus
despre asta la ora de dirigenţie, nu-i aşa? Cum era să ştim noi asta? Si atunci, oamenii
percep doar ceea ce le este accesibil de la nivelul lor de conştiinţă: tragedia, suferinţa,
fără a fi conştienţi de planul măreţ ce s-a aflat în spatele evenimentelor şi pentru
care cei afectaţi şi-au dat acordul şi s-au oferit voluntari, cu mult înainte încă de a veni
pe Pământ!
Pământul trece acum prin modificări uriaşe, atât la nivel fizic, de structură geologică,
climă, floră, faună, dar mai ales la nivel de vibraţie şi conştiinţă planetară. Si fiecare
dintre noi contribuie prin ridicarea propriului său nivel de vibraţie şi conştientizare. Nu
putem să schimbăm pe alţii, suntem în stare doar să ne schimbăm pe noi înşine. Si asta
doar dacă ne dorim să experimentăm o lume mai frumoasă, mai bună şi fără

suferinţă, aşa cum am visat mereu. Ni se dă voie acum. Suntem ajutaţi chiar .
Dar de unde începem? Cum realizăm ce putere avem? După părerea mea ar fi nevoie
să înţelegem întâi contextul mai larg în care noi, ca fiinţe umane, funcţionăm. Si atunci e
nevoie să ne deschidem către înţelepciunea vechilor texte indiene, egiptene, mayaşe,
nordice, greceşti care ne pot revela multe adevăruri uitate despre Pământ şi despre noi
înşine. Să lăsăm deoparte superioritatea noastră de orăşeni civilizaţi şi tehnologizaţi ,
care credem doar ceea ce vedem, şi să recunoaştem că nu putem înainta spre un alt
nivel de conştiinţă făcând ceea ce tot facem de peste 2000 de ani. Schimbarea implică
să ne întoarcem la simplitatea naturii şi cunoaşterea sacra, căci secretele lumii le afli
când ai o inimă de copil şi o minte deschisă.
Mii de ani am abordat evoluţia noastră bazându-ne pe “vederea orizontală”, cea a ego-
ului dornic să reuşească, să aibă succes şi să cunoască împlinirea la nivel social,
familial, economic… dar asta ne-a lăsat goi pe dinăuntru, uşor de rănit, fără rădăcini
care să ne susţină în timpuri de răstrişte. E timpul să începem să aplicăm “vederea
verticală” şi asta presupune să înţelegem cine suntem noi cu adevărat, cum putem
funcţiona în acord cu Legile Universale şi cum putem schimba suferinţa în stări mai
înalte de conştiinţă.
Fiecare va avea treaba lui de făcut , nişa lui pe care va merge şi astfel va contribui la
înălţarea personală şi implicit a omenirii la un alt nivel de vibraţie. Ce pot eu face este
să vă ofer un webinar gratuit despre cum ne putem alinia cu Legile Universale pentru a
opri acestă suferinţă umană mistuitoare, permiţându-ne astfel luxul de a vedea altfel
Universul, Pământul, umanitatea, pe noi înşine ….

Cele 17 niveluri ale conștiinței

Articolul pe care vi-l aduc in atentie astazi face referire la modul in care David Hawkins ,
in cartea sa: “Putere versus Forta”, clasifica nivelurile de constiinta. Este modul cel mai
utilizat de clasificare in literatura de specialitate.
Hawkins defineste aceasta scala ca fiind logaritmica, asadar sunt din ce in ce mai
putine persoane la nivelele superioare decat la cele inferioare. Trecerea de la un nivel
 la altul are ca rezultat o schimbare enorma in viata ta. Despre asta este vorba in
procesul ascensiunii care face obiectul principal al site-ului Quantum Coaching: nu
plecam nicaieri, nu ne inaltam fizic, doar ca trecand la un nivel din ce in in mai inalt de
constiinta, avem acces la realitati din ce in ce mai ample, mai elevate, mai
atotcuprinzatoare.
Eu personal folosesc si clasificarea facuta de Abraham-Hicks dar si cea a lui Ken Wilber
– despre acestea va voi spune intr-un alt articol pentru ca au o abordare usor diferita.
Pentru ca fac foarte des referire la aceste lucruri in articolele mele dar nu am reusit inca
sa va prezint intr-un mod coerent la ce se refera nivelurile de constiinta, profit de
articolul de pe site-ul lui Anatol Basarab, pe care il atasez mai jos.
Pentru a intelege mai bine si pentru a avea si un reper vizual, am postat si schema
acestor niveluri:

NIVELURILE DISTRUCTIVE

1. Nivelul rusinii. La nivelul asta, esti dominat de nevroza. Esti timid, retras, introvertit. Devii paranoic,
crezand ca toata lumea te judeca si incepi sa ai halucinatii. Cand ti-e rusine, incepi sa compensezi prin
perfectionism, prin rigiditate, si incepi sa devii un extremist moral.
2. Nivelul vinovatiei. La nivelul asta, ori esti manipulat si pedepsit, ori pedepsesti manipuland. Cel mai
mare lucru care te preocupa este pacatul, incepi sa actionezi din vinovatie si s-o
proiectezi asupra altora.
3. Nivelul apatiei. La nivelul asta domina disperarea, lipsa sperantei. Viata pare fara rost, viitorul pare
fara rost. Traiesti intr-o stare generala de neajutorare. Esti dependent de ceilalti iar altii te percep ca pe
o povara de care trebuie sa aiba grija.
4. Nivelul doliului. La nivelul asta, traiesti predominant intr-o continua melancolie, fiind trist pentru ce ai
pierdut. Incepi sa vezi tristete peste tot in jurul tau. Tristete pentru conditiile vietii, incepi sa privesti viata
in sine ca fiind trista. Crezi ca nu poti inlocui ceea ce ai pierdut sau ce a simbolizat pentru tine.
5. Nivelul fricii.Aici, frica iti limiteaza cresterea ca persoana si duce la inhibitii. In acel moment, cauti
lideri puternici care par ca si-au cucerit fricile si crezi ca ei vor fi cei care te vor scoate din culmile
disperarii si te vor elibera din”sclavie”.
6. Nivelul dorintei. Cand esti in “dorinta”, lucrul asta te poate motiva sa participi intr-o gama larga de
activitati “umane”. Insasi economia se afla la nivelul dorintei. Dorinta face sa investim efort, sa atingem
obiective si sa obtinem premii. Insa dorinta este si nivelul dependentei: de alcool, de tutun, de droguri.
Este nivelul acumularii si al lacomiei. De ce nu functioneaza? Pentru ca satisfacerea unei dorinte este
inlocuita de alta dorinta, nesatisfacuta. La nivelul asta, ramai obsedat sa acumulezi din ce in ce mai
multi bani, mai ales fara un scop final pentru ei.
7. Nivelul furiei. Dorinta duce la frustrare, iar frustrarea duce la furie. Aceasta poate duce, mai departe,
la actiune distructiva sau la actiune constructiva. Furia te poate catapulta spre independenta sau
te poate schimba in rau. Poate duce la ura si poate avea un effect coroziv in toate ariile vietii tale.
8. Nivelul mandriei. Nivelul la care ajungi in momentul in care ai autoritate in domeniul tau. Nivelul la
care majoritatea vor sa ajunga.
Mandria pare frumoasa, insa e frumoasa doar in comparatie cu nivelurile anterioare. In societate,
mandria are o reputatie buna si e incurajata frecvent, insa e vulnerabila, deoarece e dependenta de
conditiile exterioare. Daca acele conditii exterioare nu mai sunt implinite, te poate catapulta inapoi in
cele mai de jos niveluri ale constiintei. Partile negative ale mandriei sunt aroganta si negarea
lucrurilor care nu se incadreaza “in tipar”, blocand cresterea ta ca persoana.
NIVELURILE CONSTRUCTIVE

1. Nivelul curajului. De-abia acum incepi sa devii cu adevarat puternic. Incepi sa explorezi si sa
experimentezi lucruri noi, si devii stimulat de lucrurile pe care le faci. In “curaj”, ai energia sa
inveti lucruri noi, iar cresterea si educatia nu mai sunt lucruri asa de mari pentru tine. In “curaj”,ai
capacitatea de a-ti privi frica in ochi si de a creste, in pofida faptului ca ea inca exista acolo.
2. Nivelul neutralitatii. In momentul asta, incetezi sa mai privesti lucrurile in alb sau negru. Incepi sa nu
mai fii rigid in lucrurile pe care le faci, devii flexibil si incetezi sa mai judeci in general.
Cand lucrurile nu iti ies asa cum vrei, nu te mai simti infrant, nu te mai simti speriat, nu te mai simti
frustrat. In”neutralitate”, poti sa spui cu usurinta “daca nu obtin lucrul asta, nu e nici o problema, o
sa-l obtin pe altul”. E nivelul la care nu mai esti intimidat cu usurinta. Nu incerci sa demonstrezi nimic,
nu esti interesat de conflict sau competitie, nu vrei sa controlezi comportamentul altor persoane. Incepi
sa detii cu adevarat stabilitate emotionala.
3. Nivelul dispozitiei. Nivelul la care vei avea parte de cea mai rapida crestere. E nivelul la care ti-ai
depasit problemele din viata ta si esti dispus sa participi la tot ce inseamna VIATA. De-abia acum
devii cu adevarat prietenos, succesul aparand automat. Incepi sa lucrezi pe orice tip de post e nevoie,
si nu te simti inferior atunci cand te ocupi de “munca de jos”. Incepi sa fii empatic la nevoile celorlalti,
sa-i ajuti pe ceilalti si sa contribui la bunastarea societatii.
4. Nivelul acceptarii. In “acceptare”, incetezi sa mai obtii bucurie din lucrurile exterioare tie. Nimic din
ceea ce exista in afara persoanei tale nu are capacitatea sa te faca cu adevarat fericit.
Iubirea nu mai e oferita sau luata inapoi de catre altcineva, ci este generata din interior. Devii activ in
viata, fara sa ai vreo intentie ascunsa. Nu mai esti interesat doar sa determini “ce e bine” si “ce e
rau”, ci esti dedicat sa rezolvi problemele reale pe care le au restul oamenilor. Muncile grele nu te mai
sperie, ba chiar iti creeaza placere. Incetezi sa mai discriminezi si sa fii intolerant.
Obiectivele pe termen lung devin prioritare in fata celor pe termen scurt.
5. Nivelul ratiunii. Este nivelul stiintei, al medicinei. Este nivelul laureatilor premiilor Nobel. Insa ratiunea,
ca lucru intrinsec, nu constituie un ghid spre adevar. Ratiunea este cel mai eficient lucru intr-o lume
tehnologica, insa, in acelasi timp, reprezinta un blocaj major in a obtine niveluri superioare de
constiinta.
6. Nivelul iubirii. In general, dragostea, in societate, reprezinta o combinatie ale urmatoarelor elemente:
atractie fizica, posesivitate, control, dependenta, eroticism si noutate. La baza, toate lucrurile astea
ascund defapt sentimentul de furie si dependenta pentru persoana sau lucrul pe care-l iubesti.
Dragostea adevarata este dragostea neconditionata, neschimbatoare, permanenta. Nu fluctueaza,
deoarece nu este influentata de nici un factor extern. Dragostea adevarata e un mod de a interactiona
cu lumea: iertand, ingrijind si suportand.
Acesta e nivelul adevaratei fericiri.
7. Nivelul bucuriei. Este nivelul vindecarii, nivelul compasiunii si al spiritualitatii. Nivelul la care ai o
atitudine pozitiva in fata oricaror necazuri din viata ta, oricat de grave ar fi ele.
8. Nivelul pacii. Nivelul la care totul este viu si radiaza energie. Nivelul marilor invatatori spirituali ai
istoriei. Este nivelul la care religia formala este inlocuita de spiritualitate pura, facand-o astfel inutila.
9. Nivelul iluminarii. Cel mai inalt nivel al constiintei umane, unde umanitatea se amesteca cu
divinitatea. Extrem de rar. Nivelul lui Krishna, Buddha, Iisus. Chiar si numai a te gandi la persoane de
la nivelul acesta iti poate ridica constiinta. Este identificarea sinelui cu intreg universul, reprezentat prin
transcendenta ego-ului. Totul din mediul tau va avea un efect aspupra nivelului de constiinta.
TV-ul. Filmele. Cartile. Paginile de internet. Oamenii. Locurile. Obiectele. Mancarea.
Daca esti la nivelul ratiunii a te uita la stirile de la TV (care sunt predominant la nivelul
fricii si al dorintei) iti va cobora temporar constiinta. Daca esti la nivelul de vina, stirile
TV de fapt iti vor ridica nivelul. Sa urci chiar si un singur nivel poate fi extrem de dificil;
marea majoritate a oamenilor nu reusesc sa faca asta intr-o viata intreaga. O schimbare
de doar un nivel poate sa schimbe totul in viata ta. De aceasta este putin probabil ca
persoanele sub nivelul curajului sa progresese fara ajutor extern. Curajul este necesar
ca sa lucrezi constient; se reduce la a-ti pune realitatea la bataie intr-un pariu pentru
sansa de a devein mult mai constient, mai pregatit. Dar cand ajungi la acel urmator
nivel, iti dai seama clar ca a fost un pariu bun. De exemplu, cand ajungi la nivelul
curajului, toate fricile tale vechi si falsa mandrie iti vor parea caraghioase acum. Cand
ajungi la nivelul acceptarii (fixarii si atingerii de tinte), te vei uita inapoi la nivelul de
binevointa si te vei vedea ca un soarece intr-o roata – erai un alergator bun, dar nu
alesesei o directie. Cred ca cel mai important lucru pe care noi ca fiinte umane il putem
face este sa ne ridicam nivelul individual al constiintei. Cand facem aceasta, noi
raspandim nivele mai ridicate de constiinta celor din jurul nostru. Imaginati-va ce lume
incredibila ar fii daca am reusi sa aducem pe toata lumea la nivelul ce acceptare.
Confrom lui Hawkins 85% din oamenii de pe pamant traiesc sub nivelul curajului. Cand
experimentezi temporar nivelele superioare poti vedea unde trebuie sa ajungi in etapa
urmatoare. Ai unul din acele momente de claritate in care intelegi ca lucrurile trebuie sa
se schimbe. Dar cand te scufunzi in nivelele inferioare aceea amintire devine ncetosata.
Priveste aceasta ierarhie cu mintea deschisa si vezi daca-ti ofera idei noi care te pot
ajuta sa faci urmatorul salt in viata ta. Nici un nivel nu e mai corect sau mai gresit decat
celelalte. Incearca sa nu-ti lasi ego-ul umflat de idea ca esti la un anumit nivel, decat
desigur daca esti momentan la nivelul mandriei. …

Secretul din spatele Secretului

Aş dori să incep spunându-vă că unii dintre voi ati putea gasi în acest articol informatii
cu care nu prea rezonaţi. Şi îmi asum lucrul acesta. Dar subliniez din nou ideea că
nimic nu este întamplător şi dacă sunteti pe acest site şi cititi acest articol e posibil să vă
fi propus la un nivel inconstient să auziti măcar cate ceva despre acestă informatie chiar
dacă nu o veti îmbratişa întru totul.
Dati-vă voie să aflati un alt punct de vedere legat de acest subiect, apoi continuaţi-vă
linistiţi ziua, la fel ca de obicei. Nu încercaţi să acceptati ceea ce nu va sună bine.
Dacă aceasta informatie e menită să înflorească în mintea voastră, o va face cu
siguranţă , la timpul ei.
Acest articol il continuă pe cel anterior, numit “Cum funcţionează de fapt Legea
Atractiei“ în care am discutat aspecte legate de fizica simplă a acestei legi şi de ce unii
oameni spun că nu funcţionează deloc.
Concluzionam atunci că Legea Atractiei singură nu poate să ne ajute la
îndeplinirea dorintelor, e nevoie să intelegem celelalte doua legi complementare :
Legea Creaţiei Deliberate şi Legea Acceptării/ Permiterii. Acestea din urmă ne
conştientizează asupra faptului că avem puterea de a ne alege şi controla gândurile şi
emotiile şi să le direcţionam intentionat către un rezultat final dorit.

Cunoaştem cu adevărat secretul?

Ceea ce numim în mod tradiţional Legea Atractiei s-a demonetizat foarte mult de când
cu filmul “Secretul” care a fost literalmente vizionat de milioane de persoane şi care a
avut un efect de necontestat asupra înălţării conştiinţei noastre individuale şi colective.
Iniţial, toata lumea a îmbrăţişat ideea că putem să manifestam orice ne dorim, căci era
perceputa că fiind intr-adevar cel mai bine pastrat secret al tuturor timpurilor , ascuns
faţă de mase şi interzis oamenilor simpli, comuni. ( Acestă nuanţă a avut o oarecare
legatură şi cu marketarea lansării fimului pe piata; a fost prezentat publicului în felul
acesta în mod intentionat ).
Omenirea avea din nou speranta şi toata lumea a inceput să devoreze tot felul de carti
şi să asculte tot felul de conferinţe în care se discuta despre acest “ secret nou revelat” :
Legea Atractiei .
Am folosit ghilimelele din mai multe motive:

– De fapt, nu e nou deloc, numai că am cam uitat de el datorita unor conditii

istorice şi sociale care nu fac obiectul acestui articol
– Legea Atractiei e la fel de “normală” şi de des intâlnită că şi gravitatia :
functionează de fiecare dată fără să fie nevoie să crezi în ea
– Marele secret nu e nici pe departe revelat pe deplin şi imi imaginez că mai
devreme sau mai tarziu va aparea un alt film , poate “Secretul 2.0” sau „Dincolo de
Secret” sau “Secretul – Noua Revoluţie » pentru că ceea ce s-a spus în primul film e

doar o jumatate de secret

Ce ar mai putea fi la mijloc?

Pe lângă gandirea pozitiva , trimiterea intentiilor în Univers, rostirea de afirmatii sau

mantre, calibrarea nivelului de vibratie şi munca de a a-ţi creşte aceasta frecvenţă, mai
este un aspect legat de acest subiect, de importanţă capitală şi peste care s-a trecut cu
vederea în mod intentionat în film.
As vrea să va pot spune că e un SECRET URIAŞ dar … nu prea pot să il numesc asa
atâta timp cât toti învaţătorii initiaţi care au paşit vreodata pe planeta ne-au spus în mod
repetat despre el. Şi în Biblie sunt numeroase referinţe la ceea ce eu consider că este
“secretul din spatele filmului “Secretul “:

“Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt,
care locuieşte în noi”.
2 Timotei 1:14

“Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă

Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.”
Romani 8:9

Pierre Teilhard de Chardin a formulat toate acestea ntr-o fraza memorabila :

« Nu suntem fiinţe umane care au o experienta spirituală,

suntem fiinţe spirituale care au o experientă umană »

Şi acum probabil vă întrebaţi : Dar ce legatura are asta cu Legea Atractiei şi cu filmul
“Secretul”??
Totul !!
În film, dacă va amintiti , nu se spune nimic de partea noastra non-fizica. Accentul e pus
pe vointa noastra umană, pe modul în care percepem lucrurile, pe controlul deliberat al
gândurilor, al atenţiei şi intenţiei , pe conştientizarea perspectivei vibrationale asupra
vietii , adică pe munca noastra personala , că indivizi separati de Intreg.
Nu se spune nimic de faptul că am fi scanteieri de divinitate în corpuri fizice, extensii ale
Sursei intr-o lume tridimensionala care au ales deliberat să experimenteze dimensiunea
materiala pentru a putea face cunoscut Necunoscutul şi pentru a participa în felul
acesta la expandarea Universului.
Filmul lasă pe dinafară partea spirituală, ghidarea!
Pentru mine , o dovada că ar fi fost o actiune intentionata e faptul că interviul cu
Abraham-Hicks nu a fost inclus în produsul final, recte filmul “Secretul” desi exista
inregistrari pe YouTube cu fragmente din interviul lor, taiat la montaj.
As vrea să clarific insa faptul că articolul de faţă nu intentionează în niciun fel să
întreţină o credintă falsă că ar fi fost o conspiratie!
Absolut deloc, din contra chiar, imi doresc ca cititorii să devina conştienţi de un aspect
major : De ce ar fi luat Rhonda Byrne o astfel de decizie?
Să fie oare pentru că autorul şi producatorii nu au crezut că omenirea- ca şi conştiinţă
colectivă , era destul de pregatită să îmbratiseze întregul adevăr ?
Dar tu , cititorule , eşti pregătit?
Eşti pregatit să păşeşti înafara dualitătii şi să recunoşti că tu şi Tatăl sunteti Una? că
esti creat în imaginea Lui şi nu esti doar coordonat şi indrumat de Sursă ci că tu esti
parte organica din Ea ? că tu esti Sursa ? Miile de ani de conditionare ar putea să te
facă să te gândesti de doua ori inainte să raspunzi cu toata inima….
Daca Sursa ar fi un tort imens de ciocolata iar tu esti de acord că esti o mica feliuta din
el , de ce este atat de dificil să spui că esti tort de ciocolata şi tu şi nimic mai putin de
atat ?
Crezi că nu se cade să spui asta ? Ar fi ofensator ? Arogant ? Nebunesc ? Draga
cititorule, nu esti nici nebun, nici arogant nici increzut dacă ai curajul să spui tare că esti
parte din Dumnezeu.
Asta ar putea schimba cu totul perspectiva asupra vietii : ai intelege atunci că tu (
impreuna cu ghizii tai şi Sursa) ai fost acela care si-a ales circumstantele prezente :
locul nasterii, data nasterii, parintii, cararea vietii…
In felul acesta, Legea Atractiei şi ea ar fi vazută într-o lumina nouă , mai complexă şi ar
deveni mai usor de explicat de ce uneori pare că nu functionează.

Uită de rezultat, bucură-te de călătorie !

Dacă am şti că deja ne-am propus o tema anume de explorat când am venit aici şi un
anumit rezultat de obtinut ( care intotdeauna are de-a face cu creştearea noastră
spirituală, cu evolutia noastră) am fi mult mai relaxaţi şi mai încrezători când am spune
că “totul e bine asa cum este”.
Intr-adevar, dacă am intelege că rezultatul e deja hotarat! Asta ne-ar ajuta să ne
eliberăm de frici , de zbatere şi luptă , de stress şi ne-ar permite să ne bucurăm de
călătorie. Asa se explică de ce majoritatea celor iluminati spun că nu putem greşi nimic,
că totul e bine .
Suntem atât de terifiaţi şi de încrâncenaţi pentru că noi presupunem că suntem
responsabili pentru rezultatul final şi credem că în fiecare moment am putea să ratăm
atingerea lui. Dar scopul final, rezultatul va fi oricum atins căci este vorba de evolutia
noastra , de expandarea constiintei de urcarea unei trepte către desăvârşire .
Noi folosim Legile Universale şi gândirea pozitivă şi tot ce mai cunoaştem , în această
“ramă” deja stabilita, în cadrul unor delimitări.
Dar asta un are nimic de-a face cu Fatalismul! În DEX, e definit astfel: “FATALÍSM s.
n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte
determinate şi că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a
providenței divine”.
Faptul că ne-am propus să exploram o anumită temă, să invatăm anumite lecţii iar la
final să ajungem la o înţelegere superioară care va determina o creştere în frecvenţa de
vibratie şi o expandare a conştiinţei noastre, nu ne limitează modul în care vrem să
învaţăm aceste lecţii.
De exemplu: dacă vrei să inveti să ai incredere în tine, poti să o faci şi dacă esti
casnica, blocata intr-o casatorie nefericita, şi dacă esti star rock ce incearca să-şi facă
un nume în industrie. Doar lecţia contează, nu decorul, nu masca.
După cum văd eu lucrurile, viata noastră este ca o cărare pe care ne-am ales-o noi
înşine şi care duce din A la B , unde B reprezintă ce vrem noi să realizăm în viaţa asta,
evoluţia spirituală pe care căutăm să o atingem pentru a ne îndeplini scopul şi a ne
ridica nivelul de conştiintă. Punctul B este intotdeauna legat de o tema spirituală sau de
un aspect al constiintei şi niciodata de realizarea materială.
Vă mai puteti imagina un hol lung , cu uşi diverse dreapta- stânga. Atâta timp cât te
indrepti către B, esti liber să alegi cum vei ajunge : vei merge, te vei târî , vei dansa, te
vei mai opri să mirosi trandafirii, vei explora incaperile către care dau uşile, poate unele
dau spre o gradina sau spre un alt drum dar dacă te vei îndepărta prea tare sau pentru
prea mult timp, corpul tău dar si ghizii tai iti vor da de ştire că eşti pe un drum greşit şi te
vor aduce (cu voia sau fără voia ta) la loc, în holul tău.
Ca să dăm un alt exemplu, să zicem că ai venit că să inveti iertarea. ( venim cu mai
mult de o singura tema dar penru exemplificare , vom zice doar una) . În general ne
alegem o familie şi niste circumstante care ….chiar că vor avea nevoie de iertarea
noastra J , dacă intelegeti ce vreau să spun : violenta domestica, oameni care te
trateaza urât şi te pun la pamânt …aşa încât să experimentezi victimizarea, furia, ura,
durerea şi tot aşa.
Putem alege să mergem din A în B cautând o inţelegere mai profundă a evenimentelor,
acceptând ajutorul altor oameni, refugiindu-te în natură sau poate chiar intr-o mănăstire-
că să obtii mai multa claritate, încercând să nu vezi oamenii prin filtrele tale murdărite,
facând fapte bune, lucrând cu tine şi asa mai departe. Asta ar fi echivalentul unui mers
relativ drept şi vertical până în B.
Din contra, dacă te simti doborât de către viată, fără speranţă, o victimă neputiincioasă,
e ca şi cum te-ai târî prin hol. Ai putea chiar atrage întâmplări şi mai tragice , în funcţie
de cum ai gândit şi simţit , ai putea pierde timp pretios prin incaperi laterale, în diferite
relatii care iti pot da falsa impresie că esti iubit doar ca să sfârşeşti într-o situatie şi mai
dificilă pentru că doar ti-ai proiectat fricile asupra altora…si străbaţi holul tot aşa,
izbindu-te când intr-un perete, când în altul , mergand în zig-zag sau târându-te ,
cazând şi apoi ridicându-te din nou …
Un al treilea scenariu ar putea fi că, în drumul tău către vindecarea rănilor şi învăţarea
iertării esti furios pe toata lumea, pe viată şi pe Dumnezeu Însusi. Trânteşti de pereţi
uşile în cautarea unui leac care sa-ti vindece rănile, apucându-te de droguri , alcool sau
alte dependenţe şi chiar dacă ghizii tai încearca din răsputeri să te aduca inapoi pe
cale, esti atât de departe şi atât de innămolit incât nu mai poti vedea vreo lumina care
să te conducă înapoi spre tine însuţi. Iar fără să vezi o şansă de recuperare poţi alege
chiar să-ţi iei şi viaţa.
Numărul de scenarii posible e nelimitat, câti oameni sunt pe pământ , atâtea căi de a
ajunge din A în B. Ceea ce vreau să subliniez eu este că TU ALEGI cum faci călătoria.
Cu totii avem puterea de a ne crea realitatea iar fiind conştienţi de legile universale şi
folosindu-le în mod deliberat, facem să merite călătoria.

Urmează-ţi sistemul propriu de ghidare !

Primesc foarte des intrebarea : şi cum stiu dacă creez în acord cu ceea ce am
intenţionat să fac în viaţa asta? ( adică sunt pe holul meu sau am iesit pe o usa

laterala? )
Şi la întrebarea aceasta întotdeauna răspund : urmeaza-ţi propria ghidare!!
Şi inevitabil vine altă întrebare : Cum adică? Ce-i aia?
Emoţiile noastre sunt sistemul nostru de ghidare, ce simţim în corp, fizic. De exemplu :
să zicem că la un moment dat în viaţă simţi un impuls să te apuci de desen pentru că ai
impresia că asta e chemarea ta şi că asa ţi-ai putea îndeplini destinul. După câteva ore
cu un profesor sau chiar intr-o universitate de profil , vezi că entuziasmul tău scade , nu
prea mai ai chef , amâni …si astea toate sunt semne că nu eşti pe calea cea bună.
Dacă te laşi convins de mintea ta , de familie sau de prieteni că trebuie să mai insisti un
pic, că totul are un preţ şi că fără sacrificii ( şi de obicei sacrifici bucuria, buna-dispozitie
şi fericirea ta, în general) nu poti obţine nimic ( adică faimă, glorie şi bani ), atunci iţi
prelungesti agonia degeaba. Emoţiile tale şi corpul tău iţi vor da tot felul de semne
iarăşi şi iarăşi dar tu , în loc să le asculti şi să te apuci de altceva , continui pe cărarea
asta care nu-ţi dă nicio bucurie, nicio satisfacţie până când eşti la limită , sătul de
toate (poate că şi bolnav de diverse pentru că emotiile nerezolvate întotdeauna
somatizează) aşa că ajungi la bătrâneţe să te lasi de pictură şi să te apuci de arta
culinara, de exemplu, pentru că , de fapt, punctul B la tine era să fii de folos altora

hrănindu-le sufletul dar şi … stomacul

Trebuie doar să re-învăţăm să ne ascultăm corpul ! Dar mai multe despre asta, într-un
articol viitor.

Contractele Sufletului

M-am hotarât să continui tema abordata în ultimele doua articole:” Cum funcționează
Legea Atractiei “ și “Secretul din spatele Secretului” pentru că am primit un email în
care scria asa: “ Nu stiu ce să mai cred despre Legea Atractiei, stiu că e reala dar oricât
 de mult aș încerca să o folosesc conștient în viața mea , încă intampin aceleasi
probleme, mai ales în domeniul relatiilor”.
Ȋn ultimul articol am prezentat deja câteva motive pentru care Legea Atractiei ar putea
să PARᾸ că nu funcționează. Astazi îndraznesc să fac un pas mai departe și să
vorbesc despre Contractele Sufletului .
Este o incercare de a clarifica de ce uneori indiferent cât de tare ai incerca, nu reusesti
să manifesti ceea ce îți doresti, nu poti găsi fericirea mult dorită, împlinirea
sufleteasca ori abundența, te simți blocat, iar în final concluzionezi că trebuie să mai
fie acolo o forță ceva care actioneaza dar de care tu nu știi nimic.
Deci, dacă simți că ceva sta în calea împlinirii vieții mult visate, împiedicându-ți evolutia,
acest articol ar putea fi pentru tine. Ȋn general sunt două aspecte legate de acest subict
, al Contractelor Sufletului :
 Contracte pe care le faci cu tine sau cu alții
 Contracte pe care le faci în cursul vietii actuale sau înainte de a veni în planul fizic.

Contracte stabilite în timpul vieții prezente

Când ești mic , copil intre 2 și 7 ani să zicem, e posibil să ai perioade în care simți că
nu contezi deloc pentru ceilalti , că ești neimportant , că ești neglijat sau chiar amenintat
, așa că pentru a te proteja emotional și fizic și pentru a reusi să supravietuiesti și să
treci prin acea perioada, îți dezvolți un sistem de autoaparare care să-ți confere
siguranță , integritatea fizică dar și un echilibru psihic
Fiind copil , nu prea intelegi tu ce se intampla și nici nu poti confrunta adultii cu
argumente logice, rationale , nu știi cum să interpretezi faptele lor, nu poti analiza
reactiile pe care ți le stârnește comportamentul lor, așa că te bazezi intru-totul pe ceea
ce simți în corpultau și în inimioara ta.
Sa presupunem că ai un fratior mai mic care mai este și foarte bolnav aproape tot
timpul, așa că atentia parintilor este permanent asupra acelui copil, luând de bun faptul
că tu, ca și soră mai mare întelegi situația. Chiar dacă vezi că fratiorul tau sufera
și intelegi că are nevoie de atentie mai multa , totusi vei simți lipsa dragostei din partea
parintilor, rezervorul tau de iubire e gol. îți vine să strigi în gura mare : « și eu am
nevoie de atenția voastra, și eu am nevoie să mă simt iubita » dar e prea putin probabil
că vei face ceva în legatura cu asta, în schimb îți vei înabusi toate aceste sentimente
adânc în suflet, vei pretinde că totul e bine , că ai poate bunici sau prieteni în schimb
și că nu ai nevoie neapărat de iubirea părinților tai.
Inconstient, insa , e posibil să adopti anumite credințe fundamentale care îți spun că tu
nu contezi, că nu este demna de iubire, că nu meriti, așa că de acum incolo o gramadă
de tipare de gândire și modalitati de a aborda viața , în general se vor naste avand că
radacini aceste credinte limitative. Ele vor sta în calea a tot ce vrei să faci în viața : în
calea relatiilor, a banilor, a prosperitatii , în calea a tot ce e important pentru tine.
Si așa îți dezvolti acele contracte ale sufletului : că să eviti durerea sau neglijarea sau
respingerea , vei alege inconstient să nu te expui, să stai în banca ta, să eviti sa-ti faci
prieteni noi ( sau să incepi o afacere sau să îți cauti un job nou) , să stai mai mult în
casa decat să iesi în oras, să pui mereu interesele altora inaintea alor tale.
Un contract al sufletului intentioneaza doar să te faca să te simți mai bine, să îți dea
senzatia că ești în control : că poti evita să fii ranita, că poti alege modul cel mai sigur în
care te poti manifesta …
Problema e că acest comporament nu rezolvă nimic, e doar un paravan, și lucrul cel
mai înșelător e că văzând că acest paravan nu prea funcționează ( pentru că viata,
Universul , Sinele tau Inalt te vor provoca mereu pentru a-ti putea găsi centrul
și alinierea) vei dezvolta alte și alte contracte care, în fond, nu fac altceva decat să te
împingă din ce în ce mai departe de adevarata problemă.
Este imposibil să lucrezi cu Legea Atractiei dacă nu identifici mai intâi și apoi confrunți
aceste credințe limitative fundamentale pentru că altfel ele îți vor sabota munca
și efortul de a atrage în viața ta împrejurari , circumstanțe , relatii mai bune.
Nivelul metafizic al Contractelor Sufletului

La un alt nivel, dintr-un punct de vedere non-fizic, un contract al sufletului are valențe
mult mai complexe. Facem mii de contracte înainte de a veni în planul fizic
Nimic nu este la inîtâmplare sau arbitrar în viața asta, nu exista accidente chiar dacă
uneori lucrurile par a nu avea niciun înțeles sau scop. Dacă se întamplă lucruri « rele »
asta nu inseamna nici că ești pedepsit de Dumnezeu.
Personal, eu consider că primul nivel al contractelor , discutat mai sus, este inclus în
acesta pentru că avem de-a face cu un silogism : dacă suntem de acord că nimic nu e
întâmplător în viață și că am semnat multiple contracte cu alte suflete înainte de a veni
în acest plan al existenței, este evident că am avut un contract și cu părinții noștri și cu
frătiorul mai mic și că am fost de acord dinainte să ne simtim în felul acesta când
suntem mici , astfel stabiind o platforma de pe care să începem să învatam lecțiile pe
care déjà le-am ales. Folosesc primul nivel al contractelor sufletului cu persoanele care
sunt mai mult sau mai putin reticente la ideea de « viață dupa viață » sau « viață inainte
de viață ».
Ȋntelegând că am fost de acord să ne focusam pe ceva specific în acesta viată, că ne-
am ales déjà o tema ( sau mai multe ) și un scop, că am acceptat să lucram cu anumiti
oameni , ajutându-i pe cararea vietii lor și permitandu-le să ne asiste la rândul lor pe
noi , pe drumul nostru, atunci călătoria asta intr-o dimensiune materială devine mult mai
ușoară. începem să dam un sens mult mai profund provocărilor noastre, ne dăm
seama că nu există nici victime, nici torționari, că suntem ființe eterne și că nimeni nu
este rănit pe vecie, jucăm doar niște roluri și este responsabilitatea noastră să facem
ca piesa să merite să fie jucată. Perspectiva umana asupra vieții este foarte diferită de
perspectiva Sufletului .
Cunoascând aceste lucruri, nu mai încercam să reparăm o lume pe care o vedem
disfuncțională, pentru că realizam că de fapt nu este așa, nu ne mai chinuim să ne mai
eliberăm pentru că înțelegem că n-am fost niciodata prizonieri ai circumstantelor, nu
mai continuăm cu protestele și luptele împotriva războiului , a nedreptății , etc,
și începem să ne întreptăm atenția către interior, întelegând intr-un final, cuvintele
marelui poet și filosof Rumi :

« Ieri eram deștept și vroiam să schimb lumea,

azi sunt înțelept, așa că mă schimb pe mine »

După cum spuneam și în articolul anterior, « Secretul din spatele Secretului » , ne

planificăm să venim în dimensiunea asta pentru a învata o calitate spiriuala sau o virtute
divină, cum au fost ele numite : acceptarea, răbdarea, curajul, mulțumirea, încrederea,
toleranța… și așa mai departe. Acesta lecție învatata e tot ceea ce luam cu noi dincolo
de moarte ; ceea ce învatăm devine parte din sufletul nostru pentru totdeauna, se
adaugă expansiunii și evolutiei noastre. Ne permitem să învatam aceste lectii în orice
fel de spațiu sau mediu alegem.
Dacă lectiile pe care intentionăm să le învățăm la nivel de suflet nu sunt învatate de
catre personalitatea întrupată, se vor repeta iarăsi și iarăsi, numai că de fiecare data
vor fi mai intense, mai puternice, mai extreme, mai violente.
E la fel că atunci cand ceri copilului tau să faca ceva , de exemplu să se spele pe dinți.
Prima dată solicitarea e facută intr-un ton drăgăstos, blând, plin de iubire și grijă :
«Ȋngeras, te rog spală-te pe dinți înainte să te bagi în pat ». Dacă nu te ascultă , atunci
ești mai ferm : « Dragule, ai auzit ? Du-te să te speli pe dinti ! », a treia oară e
imperativ iar a patra oară se lasă cu țipete și eventual palme la fund.
E mai usor dacă ești atent și înveti rapid lectia care îți este scoasă în față decat să opui
rezistentă, să fii încăpățânat, pentru că risti să înveți lecția forțat, într-un mod mai dur.
 Cu totii avem multe lectii de învatat. Dacă crezi cumva că nu mai ai nicio lectie de
învățat pentru că ai lucrat cu tine atât de mult și ai evoluat …aș zice să te mai gândești

o data. Dacă nu mai ai lectii…. de ce ai mai zăbovi oare în planul acesta ?

Chiar și cei mai evoluati oameni de pe Pamant tot mai au încercări și lecții de învatat :
Dalai Lama e deseori confruntat cu tot felul de acuzații și scandaluri , Wayne Dyre a
facut leucemie după ce a scris zeci de cărți de spiritualitate și dezvoltare personala,
Neil Donald Walsh a divortat de cateva ori desi a avut « Conversații cu Dumnezeu »…
Lecțiile nu vor înceta niciodata să existe , cum le abordăm în schimb, face toata
diferența.
Mai este un aspect aici : cu cât nivelul tău de conștiință este mai înalt, cu cât ești mai
sus pe scara vibrațională, cu atât mai puțin dure sau violente sunt lecțiile. Asta se
întâmplă pentru că ai capacitatea să recunoști lectia la timp, nu aștepți să ti se arate
iarăsi și iarăsi și reactionezi diferit : rezistența ta la schimbare este foarte scăzută
și abilitatea de a te lăsa purtat de val e foarte dezvoltată.
Ȋnțelegerile pe care le facem cu alte suflete înainte de a veni aici sunt totdeauna
pozitive, de fapt noi ne declaram dispuși să ne reamintim unul altuia cine suntem cu
adevărat, să ne oglindim unul pe altul pentru a ne găsi mai ușor alinierea cu Sursa.
Acesta e cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi unul altuia : ajutorul și susținerea
noastră în pocesul de învațare și înalțare a altei ființe umane.
Nu ne propunem în mod special să experimentăm tragedii împreună doar ca să avem
o experiență de învatare, tragedia este rezultatul reacțiilor noastre față de lecție. Ȋmi
amintesc de o povestioară adevărată relatată de Robert Schwartz despre o fetita care
brusc vine la mama sa și ii spune : « Nu te trezești așa cum am convenit amândoua
înainte de naștere, așa că va trebui să ai un accident foarte grav » care s-a

și întamplat, de altfel. Da, uneori copiii isi amintesc

Puteti să cititi și o parabola foarte frumoasa care îți inmoaie inima, scrisa de de Neil
Donald Walsh : « Micul Suflet și Soarele » care abordeaza acelasi subiect . Este un
text din cartea “Conversatii cu Dumnezeu“.
Pe lângă credințele limitative fundamentale și provocările planificate înainte de a ne
naște, mai sunt câteva tipuri de contracte. Voi aminti aici doar de:
 Contracte ancestrale, care se pot regăsi pe întreaga linie genealogica, cele despre care ati auzit
probabil că jung pana la a 7-a generație
 Contracte colective, mai ales când avem de a face cu un război , holocaust, cataclisme globale, treziri
în masă la nivele de conștiință superioare.
Toate contractele sunt cumva în folosul nostru și ce este important este că poti să alegi
să le rezolvi, să le renegociezi sau să le anulezi dacă nu mai sunt folositoare pentru

evolutia ta. (nu am spus : dacă nu-ti plac, da ? ). Noi evoluam în continuu
și interesul nostru este să păstrăm acele contracte care țin pasul cu evolutia
noastră. Imaginați-vă că sunteți o fetiță de 6 ani și că faceți un legământ cu o alta fetiță
că veți fi prietene pana la adânci batrânețe, că vă veți căsători în aceeași zi, că vetț
locui în case alăturate și așa mai departe…. Când împlinți 20 de ani , acele legăminte
nu mai au nicio relevanță pentru voi acum, așa că faceți alte legăminte , cu prietenii pe
care îi aveti acum. Exact așa se întampla și în spirit .

Subiectul este departe de a fi epuizat, sper doar ca am reușit sa fac putină lumină
asupra unor aspecte care nu țin în mod direct de Legea Atracției dar care
reprezinta premisele de la care ar fi bine să pornim atunci când lucrăm cu Legile
Universale.

Puterea cuvintelor

Cuvintele nu sunt doar combinaţii de sunete ce ies pur şi simplu din gura noastră şi se
pierd în eter… Cuvintele au o putere adevărată pe care nu am fost învăţaţi să o
conştientizăm, să o simţim şi onorăm aşa cum se cuvine. La urma urmei, suntem
singura specie de pe Pământ care foloseşte cuvinte pentru a se exprima! Este un dar
unic, puternic şi magic, din partea Creatorului.
La începuturi, atunci când primii oameni au început să denumească lucrurile din jur, au
pornit de la vibraţia pe care acel lucru o emana dinlăuntrul său către în afară. Oamenii
interpretau vocal, sonor, vibraţia obiectului pe care îşi doreau să-l denumească. Nu
erau nume aleatorii aruncate asupra dimensiunii materiale, ci simboluri mai mult sau
mai puţin sacre.
Pieile roşii erau foarte atenti sa isi boteze copiii cu nume puternice, care să le susţină
calităţile pe care oamenii spiritului, din trib, le puteau simţi deja în câmpul noului
născut. Fiecare cuvânt are o vibraţie personală ce poate fi chiar măsurată.
Experimentele Doctorului Masaru Emoto

Acestea au dovedit că se pot produce modificări substanţiale în structura moleculară a

cristalelor de apă atunci când omul/ observatorul , prin energia sa vibraţională, rosteşte
cuvinte, idei, sau simte anumite emoţii în apropierea unui recipient cu apă pentru
testare. Experimentul a dat rezultate extraordinare şi atunci când doar s-au lipit de
recipiente cuvinte scrise.
Să ne amintim mereu că trupul uman este 70% apă şi că aproape acelaşi procent este
valabil şi când ne gândim la suprafaţa apei ce acoperă Terra!! Nu înseamnă oare că
suntem foarte influenţaţi la nivel de structură celulară de nivelul de conştiinţă a omenirii?
Vestea bună este că putem schimba structura apei, fie ea din organismul nostru sau
apa planetei, printr-o conştientă înălţare a vibraţiei personale, prin folosirea emoţiilor
înalte, a gândurilor pure şi a cuvintelor înţelepte.
O practică foarte folositoare mai ales acum, când apa pe care o bem nu este prea pură
sau curată, este să o binecuvântăm, să spunem asupra ei cuvinte cu o vibraţie înaltă,
să o înnobilăm cu propria noastră frecvenţă de vibraţie.
Iată cum arăta apa din Fujiwara Dam, din experimentul doctorului Masaru Emoto, după
binecuvântare .

Biblia ne aminteşte că puterea vieţii şi a morţii stă în limba noastră

Cu ce începe Evanghelia după Ioan? “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la
Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Faptul că se pune un semn de egalitate între
cuvânt şi Creator, ar trebui să ne trezească şi să ne responsabilizeze, fără a avea

nevoie de alte explicaţii

Biblia abundă în învăţături despre puterea cuvântului:
Proverbe 18:21 “Moartea si viata sunt in puterea limbii; oricine o iubeste, îi va mânca
roadele”.
Efeseni 4: 29 “Niciun cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru
zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud”.
Coloseni 4: 6 “Vorbirea voastra să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi
cum trebuie să răspundeti fiecăruia.
Matei 12: 36-37 ” Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice
cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.
Căci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit.”

Învăţătura toltecă

Don Miguel Ruiz, considerat ultimul învăţat Toltec (popor al înţelepciunii, din sudul
Mexicului) este autorul cărţii “Cele patru legăminte”, pe care v-o recomand cu căldură.
Aceste “legăminte” sunt de fapt nişte instrumente foarte puternice pentru transformare
interioară, ajută cititorul în descoperirea drumului către el însuşi.
In introducere, autorul spune : “ E nevoie să fii foarte puternic ca să adopţi cele Patru
Legăminte – dar dacă începi să-ţi trăieşti viaţa în conformitate cu ele, [ ….] vei vedea
drama iadului dispărând chiar în faţa ochilor tăi [….] şi îţi vei putea crea un vis nou, cel
al unui Rai personal”.
Care este PRIMUL Legământ ? ” Fii impecabil in tot ceea ce spui! “
“Vorbeşte cu integritate. Spune doar ceea ce crezi cu adevărat. Evită să foloseşti
cuvântul ca să vorbeşti împotriva ta însuţi/însăţi sau să vorbeşti despre alţii. Foloseşte
puterea cuvântului în direcţia adevărului şi a iubirii”
Cuvântul creează. Intenţia noastră dă putere cuvintelor folosite.
Unul dintre semnele unei vieţi trăite cu onestitate, autenticitate şi responsabilitate este
vorbirea corectă.

Cum foloseşti cuvântul în relaţie cu ceilalţi

Socrate supunea mereu la un test pe cel care îi aducea o informaţie despre o altă
persoană: este adevărat ce urmează să-mi spui? Este ceva de bine? Îmi este de folos
să ştiu? De obicei nu ajungea să afle prea multe despre ceilalţi pentru că testul celor trei
întrebări inevitabil determina că informaţia nu era verificată sau reală, era negativă şi
nefolositoare pe deasupra.
Bârfa,vorba fără consideraţie faţă de ceilalţi ne fixează atenţia pe un strat energetic de o
vibraţie foarte joasă, din acestă cauză pierdem multă energie şi putere, fiindcă unde se
îndreaptă atenţia noastră, acolo se duce şi energia noastră. Socrate ştia acest lucru, iar
refuzul său de a sta să asculte vorbele defăimătoare la adresa cuiva, ce nu era nici
măcar prezent, reprezenta o măsură de autoprotecţie şi păstrare a propriei vibraţii la un
nivel înalt.
Marii învăţaţi spuneau mereu: înainte de a vorbi, ia-ţi câteva momente să te gândeşti la
ce vei spune, la cum anume vei formula si la impactul pe care vorbele tale il va avea
asupra interlocutorului , însă la nervi si suparare, de obicei uităm de acest sfat şi
descărcăm tot gunoiul nostru mental asupra celuilalt.
Cuvintele pot fi inspiratie, incurajare, imputernicire . sau din contra, pot distruge vieţi,
caractere, chiar şi popoare, dacă ne gândim la discursurile manipulatoare ale liderului
Germaniei naziste, ce a reuşit să activeze frica oamenilor folosindu-se de puterea
extraordinară a cuvântului.

Cuvintele folosite pentru înşelare, manipulare, influenţare sunt în dezacord cu energia

verticală a sufletului şi mai devreme sau mai târziu, vor avea o influenţă negativa
asupra vorbitorului.

Limbajul Miltonian folosit în politică sau cel de tip Cialdini, folosit în vânzări şi afaceri,
studiat cu grijă şi practicat în workshopuri corporatiste, nu fac decât să ne îndepărteze
de la esenţa noastră, ne fură autenticitatea şi ne împing în lupta dezumanizantă pentru
putere şi cotă de piaţă, ne întăresc credinţa că Universul este ostil şi că totul se câştigă
dând din coate şi zdrobind concurenţa.
Nu putem visa la o transformare a societăţii atâta timp cât perpetuăm separarea,
inclusiv prin folosirea puterii cuvântului.

Cum foloseşti cuvântul ca să te împuterniceşti?

E nevoie de auto-disciplina pentru a vorbi cu respect, gentileţe şi umilinţă.

Perfecţionarea limbajului e o piatră de temelie pentru un om matur.

Lao Tzu spunea: “ A-i cunoaşte pe ceilalţi e inteligenţă, a te cunoaşte pe tine însuţi e adevărata înţelepciune. Să-
I stăpâneşti pe alţii îţi conferă putere, dar stăpânirea de sine este puterea adevărată.”

Impactul cuvintelor poate să ne schimbe viaţa în bine sau în rău! Ideile pe care le
preluăm de la ceilalţi, mai ales în perioada copilăriei, pot fi paraziti care au cea mai
mare putere de a rezista în timp şi de a reveni când ne aşteptăm mai puţin. Nu de
puţine ori am lucrat cu persoane care îşi aminteau perfect cuvinte sau fraze întregi
aruncate cu dispreţ către ei de catre cei care erau de presupus că îi iubesc cel mai mult,
părinţii.
Dacă am fost răniţi de cuvintele cuiva, avem uneori nevoie de ani întregi ca să putem
înţelege, ierta, uita…
Stiind că propria minte ne este influenţată de cuvinte, atunci e nevoie să alegem
conştient un limbaj al posibilităţilor, al deschiderii şi optimismului, în locul limbajului de
victimă. Despre modul în care alegerea cuvintelor ne transformă mintea vom vorbi pe
larg în cursul online din luna noiembrie: “Schimbă-ţi mintea ca să îţi schimbi viaţa”.

Tot ce ne spunem nouă înşine este preluat de subconştient automat, ca fiind ceva
adevărat, ce nu necesită chestionare. Mai ales tot ce adăugăm după “Eu sunt…”
reprezintă o comandă pentru subconştient. Şi de câte ori nu ne spunem că suntem
grase, urâte, nepricepute, nedemne, nevaloroase …? De fiecare data subconştientul
scoate carnetul de notiţe şi scrie: “ Aha, deci e grasă, bun, deci să ajutăm puţin şi să

mai adăugăm câteva kilograme”

Don Miguel Ruiz afirma: “A fi impecabil in ceea ce spui inseamna a nu folosi

cuvintele impotriva ta. A fi impecabil cu cuvantul tau inseamna a-ti folosi corect
energia; inseamna a-ti folosi energia in directia adevarului si a iubirii fata de tine insuti.
Daca faci un legamant cu tine insuti, acela de a fi impecabil in ceea ce spui, aceasta
simpla intentie este suficienta pentru ca adevarul sa se manifeste prin tine si sa curete
toata otrava emotionala”

O minte care hoinăreşte este o minte nefericită

Un studiu făcut de doi cercetători de la Universitatea Harvard, Matthew A. Killingsworth
şi Daniel T. Gilbert şi publicat in numarul 12 din noiembrie 2010 al revistei Science, a
demonstrat ca oamenii îşi petrec 46.9% din perioada în care sunt activi, gândindu-se la
altceva decât la ceea ce fac pe moment, iar această hoinăreală a minții îi face total
nefericiți.
Psihologii americani au dezvoltat o aplicație pentru iPhone care a contactat 2250 de
voluntari ( între 18-88 ani, cu ocupații si din clase sociale diverse) la intervale de timp
aleatorii, pentru a-i întreba cât de fericiți erau, ce făceau în acel moment, dacă se
gândeau la ceea ce făceau sau la altceva şi dacă acel “altceva” era un eveniment/un
lucru plăcut, neutru sau neplăcut.
Subiecții au ales din 22 de activități generale (muncesc, mănânc, mă plimb, sunt la
cumpărături, mă uit la TV … ). La final s-a constatat că în 46.9% din timp , mintea le era
în altă parte şi mai ales la lucruri negative.
Killingsworth a concluzionat la finalul studiului :

” Hoinăreala minții este un factor ce poate prezice cât de fericit va fi un om. De fapt, cât de des părăsim
prezentul şi unde tinde mintea să plece sunt factori predictivi ai fericirii noastre, mai buni chiar decât înseşi
activitățile în care suntem implicați”.

Dacă ar fi să găsim circumstanțe atenuante, am putea menționa faptul că societatea de

astăzi este de aşa natură încât este necesar să învățăm să facem mai multe treburi
deodată (multitasking) : conducem în timp ce vorbim la telefon , ascultăm radioul şi
întrebăm şi copilul de pe bancheta din spate, cum a fost la şcoală, de exemplu.
Mai este şi faptul că ritmul în care ne desfăşurăm viața a crescut atât de mult , timpul s-
a scurtat , încât în permanență suntem puşi în situația de a jongla cu mai multe mingi
deodată. Gândiți-vă doar la cât de provocatoare este perioada dimineții, de la trezire
până când ieşiti pe uşă , atunci când aveți copii de dus la şcoală/ grădiniță….
In timp ce îi torni celui mic laptele în castronel te gândeşti dacă ai pus ieri benzină în
maşină, pe unde să o iei ca să eviți ambuteiajele, cu ce să te îmbraci , dacă ai tot ce îți
trebuie pentru prezentarea de azi… aşa că degeaba îți povesteşte copilul cu mândrie
că ieri a câştigat la concursul pe clasă, căci tu eşti departe de momentul prezent în care

te poți conecta cu el. Sau măcar cu tine însăți

“Abilitatea de a ne gândi la ceea ce nu se întâmplă acum, este o realizare cognitivă
care vine cu un preț emotional” spune studiul amintit mai sus.
Pierdem conexiunile cu ceilalți la nivel emotional. Si atunci ne dezumanizăm, devenim
roboți, maşinării programate pentru efectuarea de sarcini prestabilite.
Suntem dependenți de gândire. Nu putem să ne oprim din a tot ne gândim la trecut ( cu
melancolie sau regret) sau la viitor ( cu îngrijorare sau speranță).

“Plictiseala, enervarea, tristețea sau frica nu sunt “ale tale”, nu sunt personale. Sunt doar condiții ale minții
umane. Ele vin şi pleacă. Nimic din ceea ce vine şi pleacă nu eşti TU” Eckhart Tolle

Starea de prezență nu înseamnă neapărat să nu ai niciun gând – ceea ce oricum este o

tehnică pentru avansați , pentru majoritatea dntre noi este îndeajuns să

devenim conştienți de ceea ce gândim sau facem în clipa prezentă.
Preveşte în jur folosind doar percepția simțurilor , fără a avea nevoia imperioasă de a
eticheta, numi, judeca : să percepi fără să existe nicio interferență a gândurilor, asta ar
fi obiectivul. Poti citi mai multe in articolul despre Grounding – echilibrare prin
împământare.
Pemite gandului să apară după care te întorci la prezență, nu urmări gândul , el vrea să
obțină atenția ta, vrea să te poarte pe aripile lui. Asta face mintea.
Eckart Tolle spune că atunci când apare un gând care ne îndeamnă să îl urmărim
devenim ca un cățel care a prins un miros şi începe să îl urmărească până departe,
uitând complet de stăpân sau de mediul înconjurător, îndepărtându-se până nu îl mai
putem vedea, total absorbit de acel miros.
Aşa şi noi , ne “trezim” după 20 min că nu am făcut nimic, nu ştim ce s-a întâmplat în
jurul nostru sau cu noi , parcă am fost scoşi din timp, “înghițiți” total de mirajul ideilor
care au dansat în mintea noastră.
Acest lucru se întâmpla foarte frecvent atunci când suntem în mijlocul unei activități de
rutină, pe care mintea subconştientă, obişnuită cu repetarea frecventă a acelei acțiuni, a
preluat-o deja şi o trece pe “pilot automat” – de exemplu spălarea vaselor sau şofatul
care nu ne mai solicită o atenție mare la orice mişcare. Si aşa ne trezim cu chiuveta
goală sau la destinația călătorie nostre, însă nu ne amintim nimic despre modul în care
am ajuns acolo.
Partea cu adevărat dezavantajoasă pentru noi este că ne lăsăm purtați de un gând
către un alt gând, şi apoi un altul şi tot aşa … Suntem ca într-o călătorie nesfârşită cu
trenul, continuând ca într-un coşmar să tot schimbăm legăturile în gări până când
ajungem într-o stație în care nici nu ne imaginam înainte că am putea coborî.
Aşa se face că sesizând un miros de trandafiri, să zicem, intrăm brusc într-un carusel
de gânduri şi imagini : un trandafir catifelat, trandafirii de la bunica din grădină, copiii cu
care ne jucam la bunica în grădină, acel băiețel frumos care ne plăcea încă de când
eram copil, întâlnirea întâmplătoare cu el după 20 ani la noul nostru loc de muncă, idila
înfiripată atunci, episodul în care te-a părăsit pentru prietena cea mai bună, ura față de
prietenă şi disprețul față de el, plânsul disperat dar eliberator, sentimentul adânc de
trădare , senzația că nu meriți să fii iubită, frica să nu rămâi singură , disperarea față de
un viitor posibil înfiorător….. şi când te trezeşti din visare deja energia ta e sub nivelul
mării, vibrația personală la fel, eşti buimacă, ți-ai provocat singură o stare deplorabilă,
ziua e ruinată şi îți petreci restul orelor ori încercând să te remontezi sau ( dacă nu eşti
deloc conştientă de ce ai făcut) … să-ți aminteşti şi alte episoade în care nu ai fost
iubită sau ai simțit că nu valorezi nimic … şi astea toate de la un simplu trandafir
parfumat, menit de Creator să ne facă viața frumoasă !! Asta e mintea
nesupravegheată.
O minte lăsată să hoinărească în trecut şi mai ales în experiențe vechi dureroase sau
triste este o rețetă sigură pentru a atrage în viața ta şi alte experiențe asemănătoare. Te
focalizezi mereu în energia accea de vibrație joasă şi îți cobori frecvența personală din
ce în ce mai mult, astfel că Legea Atracției îți va aduce pe cale tot aceleaşi dureri sau
tristeți.
Ca să nu mai vorbim că mintea ta poate să te facă prizonierul trecutului tău de care nu
mai poți scăpa. Iți îngustează atât de mult percepția încât nu mai eşti deschis către alte
experiențe, către alți oameni , trăieşti cu frica de a nu se repete vechile tipare, trăieşti
mic, fără bucurie, sufletul se ofileşte uşor- uşor.

“Iți poți strange atât de tare trecutul la piept încât brațele tale nu mai pot fi disponibile să îmbrățişeze
prezentul”- Jan Glidewel

A învăța să rămânem în prezent este o aptitudine de bază ce trebuie cultivată pentru a

simți cu adevărat fericirea. Gradul de pace interioară şi linişte pe care le experimentăm
reprezintă o unitate de măsură cinstită pentru cât de prezenți suntem în viața noastră. (
saptamana viitoare, cei abonati la newsletter – abonarea se face de aici si este
gratuita – vor primi un exercitiu practic pentru aducerea mintii in prezent)
A rămâne în prezent nu presupune însă faptul că nu ne pasă ce se va întâmpla în viitor
sau să nu ne permitem să ne amintim de lucrurile trăite în trecut, la urma urmei trecutul
este parte din noi, din cine suntem acum.
Atunci când faci planuri, conştient fiind!!!, atunci eşti în prezent. Atunci când depeni
amintiri plăcute, eşti în prezent. Atunci când depeni amintiri neplăcute … eşti tot în
prezent , aduci dezamăgirea, suferința, durerea… în prezent. Il “contaminezi” cu idei,
gânduri, vibrații negative.
Conştientizarea este modul în care oprim mintea hoinară. Si presupune două aspecte:

1. Conştientizează ce, când, cum gândeşti

Obişnuieşte-te să observi ce gândeşti. E nevoie să ne obişnuim să ascultăm vocea

aceea din capul nostru, care nu mai tace. Când observi cu detaşare ce spune, se
întâmplă ceva minunat: devii conştient nu numai de gândul observat ci şi de
observatorul lui.
Realizezi că … sunteți două aspect separate: gândul şi Sinele tău care este martor la
ceea ce este gândit. Si începe trezirea. Adică înțelegi că dacă poți observa gândurile
“dinafară”, înseamnă că nu eşti tu cel care gândeşte . Nu te mai identifici cu mintea ta,
eşti stăpânul minții tale!
Mintea îşi recapătă statutul initial de instrument, nu te mai domină, nu mai crezi în
etichetele ei, în judecățile aruncate peste ceilalti, în separarea ta de ceilalți, ai ieşit din
iluzie, eşti liber să îți reiei stăpânirea asupra vieții tale.
E un sentiment eliberator, s-a destrămat vraja, sluga ce a furat hainele stăpânului ,
dându-se drept el, a fost demascată şi trece la locul ei , în chiliile supuşilor.

2. Fii conştient de ceea ce se întâmplă în corpul tău: senzații,

emoții, stări.

De obicei ni se pare că este o pierdere de timp când încercăm să practicăm acestă artă
a conştientizării. Ne mănâncă din timpul în care …am putea gândi.
Mintea nu vrea să îți permită să pătrunzi în interiorul tău pentru că atunci când o faci
înveți să te simți pe tine, conştientizezi emoții, vibrații, înveți să ai încredere în intuiții şi
în ce îți spune trupul, astfel că mintea îşi pierde din putere.
Când vorbesc despre “ce îți spune trupul”, ai în vedere că mă refer la acea inteligență
interioară, înnăscută, pe care o accesăm prin kinesiologie ( ştiința testării musculare) de
exemplu, simțirea aceea pofundă care este mai rapidă decât mintea şi în acord cu
adevărul tău.
Când îți dai voie să fii prezent cu adevărat în trupul tău, eşti mai alert, mai viu, mai
conştient. In zilele noastre, majoritatea oamenilor si-au amorțit propriile simțuri. Am fost
atat de mult sfatuiți să nu ținem cont de intuițiile noastre pentru că nu au un fundament
ştiințific şi nu sunt de încredere, şi din contra, să ne bazăm doar pe ce spun specialiştii (
doctori, farmacişti, nutriționişti, fizicieni, chimişti, politologi, sociologi, …) încât ne-am
îndepărtat de noi înşine, ne-am dat puterea personală altora.
Aşa că luăm toate pastilele prescrise, facem toate vaccinurile din grilă, cumpărăm toate
produsele recomandate şi care ne-ar putea aduce sănătatea, plăcerea, împlinirea,
realizarea eu-lui.
Când suntem în contact cu trupul nostru ne simțim mai vii, mai prezenți, mai stăpâni pe
noi şi atunci nu mai avem nevoie de tot felul de “stimulente”sau de substanțe şi nici de
drame sau relații încâlcite care să ne dea iluzia că suntem vii şi vibrăm. Telenovelele
cred că au apărut ca să dea celor anesteziați pe dinăuntru, senzația că încă pot simți
ceva, pot vibra. E tot un fel de drog.

Oamenii s-au îndepărtat foarte mult de ei înşişi. Perioada în care ne aflăm, însă,
reprezintă începutul “trezirii” noastre. Conştientizarea a ceea ce suntem cu adevărat ,
reamintirea faptului că avem un potential nelimitat, că suntem creatorii propriilor noastre
vieți, ne aduce şi mai mult în contact cu noi înşine, atât cu trupul nostru, cât şi cu Sinele
Inalt.

“Dacă structura minții umane rămâne neschimbată, vom sfârşi mereu prin a re-crea aceeaşi lume, acelaşi rău,
aceeaşi disfuncționalitate” Eckhart Tolle

De ce este important să trăim în inimă?

Din ce în ce mai multi învățători spirituali vorbesc despre cât este de important să
trăiesti în inimă. Dar ce înseamnă asta cu adevărat și de ce este atât de important, mai
ales în timpurile noastre?
La începutul calatoriei mele, credeam că a trăi în inima însemna să fii bun, să ai
compasiune pentru ceilalti, să faci fapte bune, să respecti cele 10 porunci , să fii un bun
crestin, respectându-i pe ceilalti și punându-te în slujba lor.
Desigur că eram și influențată de Biblie care face atât de multe referiri la inimă. De
exemplu :
1Samuel16:7:
“ Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii,
dar Domnul se uită la inimă.”
Matei 5:8:
“Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”….

Dar cum te ajută să afli cine esti tu cu adevărat, cum te ajuta să devii mai conștient de
sinele tău faptul că esti bun, cum te ajuta să îți innalți conștiinta? (care pentru mine era
ceva ce ținea de minte , de creier).
La acel moment, creierul credeam că este responsabil de stările noastre înalte de
conștiinta, de trezirea noastră spirituală, de realizarea sinelui.
Ușor, ușor, pe masură ce căutam mai multe informatii, am început să inteleg că inima
este mult mai mult decât un organ care pompeaza sange și că a trai în inima inseamna
mult mai mult decât a face fapte bune.

Care este rolul inimii noastre?

Există o disciplină relativ nouă, numită neurocardiologie, care a demonstrat că inima

noastră este mult mai mult decât am învățat noi la școală. Este un sistem complex, un
centru sofisticat de primire și procesare a informatiilor, are propriul “creier” functional,
numit inteligență neurală, adica un sistem nervos specific care stabilește o comunicare
strânsă cu creierul și cu corpul nostru, prin intermediul unor câmpuri electromagnetice
care pot fi măsurate.
Componenta electrică a câmpului inimii este de 60 de ori mai puternica în amplitudine
decât cea generată de creierul nostru, așa cum a fost evidentiat de EKG (
electrocardiograma). Acest câmp patrunde prin toate celulele corpului.
Componenta magnetica este de 5000 de ori mai puternica decât câmpul magnetic al
creierului și se intinde cativa metri în jurul corpului.
Inima este cel dintâi organ care se formeaza la fetus, nu creierul. Inima joacă un rol
important și în reglarea substantelor chimice din corpul nostru.

S-a descoperit că ritmul creierului se sincronizeaza cu impulsurile inimii. Câmpul

electromagnetic produs de inima trimite semnale catre creier și nu invers. Acest mod
de a comunica a fost denumit “coerență”.
Câmpul inimii poartă multa informatie care actioneaza ca și semnal sincronizator pentru
întregul nostru trup. Institutul de Matematica a Inimii ( Institute of HeartMath ) a revelat
faptul că strarile noaste emotionale sunt communicate de catre inima tuturor organelor
și structurilor corpului. Emoțiile pozitive determină un ritm al inimii lin, calm, ordonat, în
timp ce emoțiile negative determină un tipar dezordonat, nergulat al ritmului inimii.
Creierul elibereaza tot felul de chimicale care schimba chimia organismului.
Cu cât mai multa iubire, bucurie sau fericire simtim, cu atât mai constant sunt trimise
semnale catre creier care ne influenteaza sanatatea și starea de bine a corpului. Daca
sustinem emotii pozitive pentru o perioada mai lungă de timp, corpul nostru va dezvolta
un mod specific de functionare (numit coerenta psiho-fiziologică) care va determina o
anumita armonie și eficiență în modul în care toate aparatele și sistemele trupului nostru
interactioneaza unul cu altul și lucrează impreună.
Un rezultat direct al acestei armonii este reducerea nivelului de stress, cresterea
echilibrului emotional, mai multa claritate mentala, reducerea dialogului mental intern și
performanta cognitiva. Toate aceste rezultate sunt componente de baza care determina
o conștiinta superioara și o mai mare conștientizare.
Mai mult decât atat, experimentele au demonstrat că undele creierului unei mame se
sincronizeaza cu impulsurile electromagnetice trimse de inimioara copilului pe care il
poarta în pantec.
De asemenea, o persoana care se afla intr-o stare de coerență psiho-fiziologică, devine
conștienta de informatia codata în câmpurile altor personae din jurul lor, pentru că devin
foarte sensibile , că niste “antene” de prima clasa, acordate pe frecventa tansmisa de
câmpurile electromagnetice ale celorlalti.
Prin “ceilalti” ma refer atât la oameni cât și la animale, că să nu mai spun că la un nivel
mai mare inimile noastre intra în rezonanta cu ritmul și câmpul electromagnetic al
Pamantului. Suntem cu totii inetrconectati.
Ȋntr-un fel, trăim într-un ocean de unde și vibratii ale inimilor, ne impletim propriile vibratii
cu frecventele provenite de la ceilalti și cu totii comunicam la un nivel energetic. Emoțiile
noastre influențeaza ceilalti oameni, animalele, și însuși Pamantul, cu tot ce este pe el
și asta atrage dupa sine o mare responsabilitate. Să devenim conștienti de acest fapt și
să ne propunem ca intentie să ne rafinăm abilitatea de a gândi, simti, vorbi și acționa
intr-un mod pozitiv, ne ajuta mult la ridicarea conștiintei noaste.
Un alt motiv important de a trăi în inimă este faptul că inima nu “gândește” polarizat.
Creația mintii este influențată de ego. Dacă reușim prin forța voinței noastre si a intenției
focalizate să materializăm ce ne dorim e foarte posibil să experimentăm si reversal
medaliei. Dacă, în schimb, creăm din inimă, acest risc dispare. Mai multe despre acest
aspect puteti afla in cartea lui Drunvalo Melchizedek : “Spatiul Sacru al Inimii”

Cum adică să trăiești în inimă?

A trăi în inima este o abilitate pe care o avem cu totii, doar că trebuie să devenim
conștienti de asta și să intentionam să urmam acest mod de a trai.
Ȋn primul rând presupune să iesim din minte.
“Cum??? Nu imi doresc să fiu o persoana sensibila, credula, usor de manipulat, fara să
am o parere personala asupra oricarui subiect! Vreau să fiu cu capul pe umeri”
Tocmai ati gandit asta? Vă inteleg ingrijorarea pentru că am trecut și eu prin asta . Ȋncă
mai am aspecte la care lucrez. Este un process continuu pentru că e dificil să te
detasezi, să slabesti controlul, să ai încredere în instinct sau intuitie, să îți “simti” drumul
prin viata atata timp cât am fost învățati exact opusul : să ne”gandim” drumul prin viata.
Mintea are un rol foarte important de jucat și este necesara în multe lucruri, nu
inseamna că nu mai avem nevoie de ea, doar că e de preferat un echilibru între minte și
înțelepciunea noastră lăuntrică care își are originea în esenta noastră profunda. Nu
pierdem nimic făcând asta, din contra, avem multe de câstigat.
Ȋn acesta lume nouă în care trăim, cantitatea de informatie este uriașă, sunt atât de
multi factori care ne influenteaza și avem o gama larga de optiuni și posibilitati de
alegere. Mintea noastra, prin însăsi natura ei , este limitată, logică și ratională. Nu a fost
 distinata să ne ofere raspunsuri la intrebari care încep cu cuvantul “cum?” Mintea e
analitica și poate doar oferi concluzii bazate pe învățaturi sau experiente din trecut.
A trai în inima inseamna a opera la un nivel intuitiv , a nu asculta de regulile rationale
ale mintii , insemna să iesim din cutia pe care ne-am construit-o singuri și a ne deschide
catre posibilitati mai mari.
Mai inseamna să traim în echilibru cu emotiile și gandurile noastre, să ne ascultam
propriul adevăr și să il simtim în corpul nostru și să permitem inimii să ne conduca în
luarea unei decizii sau atunci cand actionam.

Cum începem să traim în inima?

1. Pune întâi marea intrebare

Primul pas este intotdeauna să fim deschisi către o alta perspectiva, să fim dispusi să
acceptam că ar putea fi și un alt mod de a opera în aceasta lume și să punem sub
semnul întrebarii propria noastră cunostere și credințele pe care le avem.
Odata ce ne-am intrebat “Cine sunt eu?”, mai devreme sau mai tarziu vom veni cu
raspunsul că nu suntem trupul nostru și nici mintea noastră care în mod constant
gândeste, analizează, organizează, evaluează, planifică… dar că suntem altceva, ceva
mai mare decât personalitatea noastra, suntem una Sinele nostru interior care
opereaza la un alt nivel, diferit de cel al ego-ului nostru pamântean.
Egoul are nevoie să fie în control, să demonstreze, să traiasca la nivelul asteptarilor
celorlalti. Ar fi bine să ne amintim cine suntem: extensii ale Sursei, Spirit pur, iubiti în
mod neconditionat și avand din nastere, prin drept divin, propria noastră valoare care nu
e nevoie să fie demonstrată.
Ne aflam aici că să ne oferim darurile, să ne raspândim Lumina dar și să descoperim
Lumina din ceilalti și din tot ce ne înconjoara. Putem face acest lucru dacă dăm onoarea
de a ne deschide drumul, inimii noastre.

2. Practicati cele patru principii de baza , amintite și mai devreme :

 Folositi intuitia, nu analizati prea mult cand decideti un lucru

 Simtiti mai mult, ganditi mai putin
 Aveti incredere în desfasurarea naturala a vietii, slabiti controlul
 Practicați aprecierea și mulțumirea pentru ce este, în loc de a cere mereu ca noi dorințe să fie împlinite
3. Iubirea de sine este ingredientul principal

Pentru a ne putea experimenta unitatea, e nevoie să ne simtim confortabil cu idea că

inlauntrul nostru avem atât lumina cât și intuneric, să ne acceptam umbrele, intelegand
că rolul lor este să ne atraga atentia asupra aspectelor pe care inca nu le-am vindecat.
Nu ne aflam aici intamplator, am ales să fim aici pentru că stiam că va fi o super
aventura! Numai acesti ani de conditionare ne-au facut să uitam asta. Suntem perfecti
exact asa cum suntem. Odata ce ne împăcăm cu idea aceasta și ne găsim pacea inimii,
totul devine mai usor. Putem începe cu cei 4 pasi catre iubirea de sine

4. Intelege care este scopul tău aici

Cu totii avem daruri de oferit. Cu totii avem un scop , talente sau abilitati menite să faca
aceasta lume și locuitorii e mai fericiti și mai conștienti de cine sunt cu adevărat. Odata
ce ne-am descoperit misiunea pe acest Pamant, asupra noastră se asterne o pace, un
calm, ne gasim bucuria și alinierea în tot ceea ce facem , nu acceptam compromisuri și
începem să fim cu adevărat în slujba celorlalti. Începem să traim din inimă.

5. Trăieste în clipa prezentă

Trăind în Acum nu înseamnă că incercam să scăpăm de cee ace simtim în prezent, nu

inseamna că ne abandonam , e mai mult o adancire în Sine, permițându-ne să simtim
emotia pura, nealterata de povestea pe care mintea ne-o spune despre acea emotie.
Ne permitem să ascultam, în liniste , ceea ce inima ne spune.
Ȋn momentul prezent , noi nu în cercam să “facem” lucrurile diferit , să schimbam
prezentul , doar ne permitem pur și simplu să fim. Intr-un fel noi “desfacem” ceea ce
mintea noastrăa facut.
Să trăim viata intr-un mod simplu, să fim prezenti în experienta noastra, să ne abtinem
de la a anticipa ce se va intampla în viitor sau cum va arata finalul, doar să fim, să
simtim soarele pe față sau ploaia pe piele…. atât doar. Asta dă voie mintii să se
relaxeze , să nu mai alerge în cautare de raspunsuri. Şi dupa cum am vazut mai
devreme, în felul acesta ritmul și vibratia inimii se modifica , la fel și frecventa câmpului
nostrum electromagnetic , apoi relatia noastrăcu ceilalti , cu natura, cu viata.
6. Cultiva compasiunea

Compasiunea ne învăța că nu exista separare intre noi și ceilalti. Este un principiu

spiritual de baza și o metoda sigură de a ne readuce în inima.Când ne focusam asupra
altora, egoul nostru este uitat, ramâne în urma, nu mai are nicio putere asupra noastra.
Este un proverb Zen , faimos care zice asa:
Discipolul il intreaba pe maestru :” Maestre, sunt descurajat, ce să fac?
Iar maestrul rasunde : “Incurajeaza pe altii”
Ȋntelegem suferinta celorlati cu inima, nu cu mintea. Suferinta lor devine suferinta
noastra, durerea lor devine durerea noastra.Ascultand cu atentie , dorindu-ne să
intelegem cu adevărat pe celalalt, noi transcendem judecâta, suntem intr-o stare de
reptivitate și daruire. Inimile nu au ziduri atunci cand comunica.
Compasiunea și înțelegerea, la fel că și acceptarea sunt exemple de gandire orizontala,
nu ne considema nici mai buni, nici mai rai decât altii , nu suntem nici macar egali,
suntem Unul.

A trăi în inima este ceva natural , innăscut pentru noi și numai datorita modului în care
am fost crescuti, datorită constrangerilor sociale, a dragostei noastre conditionate
oferită celorlalti , a devenit cel mai mare obstacol în obținerea alinierii cu Sinele nostru
Ȋnalt și cu Sursa. Poate că acum e timpul să ne întoarcem către înterior.

4 pasi fundamentali catre iubirea de sine

Unul dintre cele mai importate motive pentru care suferim în viata este lipsa iubirii de
sine. Învaţatori din toata lumea şi din toate timpurile nu au incetat niciodata să ne repete
acest lucru şi totusi este atat de greu de facut pentru cei mai mulţi dintre noi.
De ce oare ?
Educaţia şi societatea

În primul rand, cred că nu am fost învăţaţi să ne iubim pe noi înşine. Simplul gând că te-
ai putea iubi pe tine pare să fie total deplasat, egoist, nepasator faţă de altii sau de-a
dreptul meschin.
Cand eram copii mici singura noastra grijă pe lume era să ne simtim bine, să ne jucam,
să ne bucuram de viata. Pe masura ce crestem, ne schimbam din ce ce mai mult
atitudinea cci incepem să învaţam să facem pe plac altora, să punem dorintele celorlati
pe primul loc pentru că asta ne-ar putea aduce ceva beneficii , ne-ar putea cumpara
linistea, siguranta şi confortul.
De exemplu ne-am dori să umblam în picioarele goale prin bălţile calde de pe asfalt,
după o ploaie de vara dar ne lasam convinsi că acesta nu este un comportament
potrivit pentru un copil bine crescut şi atunci , desi inima noastra plange , acceptam să
pastram în picioare sandalutele, pentru că astfel nu ne facem parintii să se simta prost
sau să se supere şi , în plus, am putea primi şi o îngheţată ca răsplată pentru buna
purtare.
Usor , usor incepem să învaţam să ne simtim în regula chiar daca nu ne satisfacem
propriile dorinte, pe masura ce devenim maturi, responsabili, cu mai multe obligatii în
familie la job sau în societate.
Învaţam că e bine să facem compromisuri , că săcrificiul de sine e foarte apreciat şi că
neglijarea propriilor dorinte pentru a le indeplini pe ale altora este o dovada că suntem
plini de compasiune şi avem un spirit superior, intelept. Desigur că în viaţă exista
momente sau perioade în care e nevoie să faci toate astea şi e singurul lucru de bun
simţ pe care l-ai putea face de altfel , însă eu pledez aici pentru echilibru.
Sunt tare mulţi oameni în zilele astea care spun : “Eu nu mai contez, nu mai sunt
important, familia, copiii sunt tot ce conteaza acum pentru mine”. Dragostea şi
dedicarea nu sunt exclusiviste, daca iubeşti ceva nu inseamna că nu poti iubi şi altceva
în acelasi timp. În situatia de faţă, cu cât te dedici mai mult propriei realizari de sine şi
echilibrului interior, cu atat mai disponibil devii pentru ceilalti din jurul tau. Cu cât te
goleşti tu mai mult de energie, de bucurie , stimă de sine şi autorealizare, cu atat mai
nesanatoase, co-dependente şi impovaratoare sunt relatiile tale cu ceilalti.

In Biblie ( Marcu 12 :31) scrie că a doua porunca ca şi importanţă este « Să-l iubeşti pe
semenul tău ca pe tine însuţi. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.» ( prima
era să il iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău).
 Oamenii au sarit însă peste partea care face precizarea : « ca pe tine însuţi ».

Ce este iubirea ?

Un alt aspect legat de acest subiect este modul clasic, împământenit, în care definim
iubirea.
In DEX definitia suna asa : « substantiv : IUBÍRE, iubiri, s. f.
1. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit 1. Sau
sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit 1. ♦ Sentiment de
afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva.
In alte dictionare apar definitii că acestea :
1. O afectiune profunda sau pasionala pentru o alta persoana
2. Un sentiment de caldura şi atasament emotional
3. Afectiune profunda că pentru un parinte, copil, prieten
4. Pasiune sexuala sau dorinta
Constient sau inconstient noi am internalizat aceste definitii, asa că ne asteptam ca
atunci când iubim să simtim o afectiune profunda,un atasament puternic, pasiune sau
dorinta. Simtiti energía vulcanica, în plina fierbere în aceste cuvinte şi asteptarile
exagerate la care ar trebui să ne raportam intensitatea cu care iubim? Nici nu e de
mirare că ne este greu să ne imaginam nutrind astfel de sentimente puternice faţă de
….noi înşine.
Ce-ar fi daca am realiza că iubirea inseamna pur şi simplu să iti permiti să vezi , să
recunosti , să onorezi şi să cinsteşti scanteia divina din toti ceilalti , esenta Sursei din
tot ce este viu ? Ce simti acum în inlauntrul tau ? Te poţi vedea facând asta ? Te-ai
putea iubi mai usor pe tine însuţi acum ?
Tocmai mi-a trecut prin minte cât de mult am rezonat cu formula de salut din filmul lui
James Cameron – « Avatar » , va amintiti ? « I see you » = « te văd ». Câtă profunzime
şi adevăr intr-un salut atât de scurt !
După cum inteleg eu lucrurile, să te iubeşti pe tine inseamna să te porti cu tine, să simti
pentru tine şi să vorbeşti cu tine însuţi exact ca şi cum ai vorbi unui copil de 6 ani. Copiii
sunt inocenti, jucausi, puri, plini de bucurie, aliniati cu Sursa însă , uneori … sunt
rautaciosi, rebeli, le place sa-şi încerce puterile pe altii, nu asculta , raspund obraznic,
ranesc pe ceilalti prin vorbe şi comportament, se porta urat şi tot asa.
Chiar daca te răneşte sau te exaspereaza comportamentul lor , nu ai putea veodata sa-i
dispretuieşti, să le refuzi iubirea bine meritată sau bucuriile copilariei, nu i-ai judeca prea
aspru, nu i-ai considera mai puţin jos decat alti copii de varsta lor, nu i-ai considera
nedemni de iubirea ta şi nu i-ai pedepsi pe veci ! Cu siguranta eşti de acord că ideile
astea sunt toatal deplasate.
Chiar daca suntem cu totii fiinte de lumina care au o experienta în fizicalitate, intr-o
lume 3D, noi aici învaţam, evoluam, crestem în constiinta cu fiecare pas pe care il
facem, cu siguranta vom face greseli pe drumul nostru către devenirea a ceea ce

suntem deja !
Iubirea inseamna acceptare, iubirea include totul, nu separă; este plina de respect, de
liniste şi pace, trece de nivelurile superficiale pentru a ajunge la Suflet.
Nu poti să schimbi nimic în bine în viata ta daca nu te poti iubi pe tine însuţi intai şi
intai.
Aici sunt cateva sugeştii referitoare la cum poţi începe să inveti să te iubeşti.

1. Dă-ţi voie să te iubeşti

Daca de la bun inceput arunci imediat la gunoi ideea că a te iubi pe tine însuţi
reprezinta calea prin care poti indeparta blocajele, poti ajunge la esenta vietii tale şi iti
poti crea realitatea… ei bine , poate ar trebui să incepi chiar de aici. Ajuta-ti mintea să
se obisnuiasca cu ceea ce nu e parte din gandirea ta cotidiana, decide să fii mai
deschis catre clarificari şi detalii care ar putea convinge mintea rationala că poate e
ceva adevar în ce am spus mai sus. Doar fii deschis să primeşti informatii
suplimentare.
E posibil să fi mostenit o anumita credinta care spune că noi venim în lumea asta doar
să iubim şi să ajutam pe altii. Aceasta e o misune importanta, intr-adevar , demna de
toata lauda, asa cum iti subliniaza şi egoul , dar daca vii dintr-un spatiu al datoriei, al
necesitatii , al karmei sau al soartei implacabile, nu vei reusi să serveşti viata în niciun
fel.
Aşa eşti prins în triunghiul dramatic : persecutor- victima -salvator şi daca te uiti putin în
sufletul tau poti să intrevezi motivul ascuns pentru care joci rolul asta. în general,
fiecare dintre actori isi satisface propriile nevoi emotionale ascunse, egoiste ( şi de cele
mai multe ori inconstiente)
Intr-adevar , venim cu niste contracte ale sufletului déjà semnate şi e nevoie să le
respectam dar ele sunt menite să ne ajute să crestem şi să evoluam, să ne cunostem
mai bine şi nu să ne faca să ne simtim mici , neimportanti sau la mana deştinului.
De exemplu ne putem afla în situatia în care să trebuiasca să ingrijim o persoana
apropiata, draga sufletului nostru care să nu poata deloc să se descurce singura ( din
motive de sanatate fizica său mentala ). să te iubeşti pe tine în acesta situatie ar
insemna să nu deformezi intelesul unei astfel de experiente, considerand că eşti
pedepsit de Dumnezeu pentru pacatele tale sau că nu meriti o soarta mai buna în viata.
în loc de asta, accepta ceea ce este, intelege că e posibil să existe motive pe care nu le
intelegi acum şi da-ti permisiunea să explorezi situatia în favoarea ta : ce ai putea
învaţa despre tine din incercarea prin care treci acum ? Ce a-i putea să schimbi
inlauntrul tau astfel incat calvarul prin care treci să aiba sens pentru evolutia ta? Poate
că lectia este chiar despre a învaţa să te iubeşti pe tine . Numai sa-ti dai permisiunea să
o faci.

2. Iertarea de sine este un factor major

Uneori, în momentul în care oamenii aud despre iubirea de sine, în mintea lor incepe să
se deruleze un intreg film: “ cum oare să ma iubesc pe mine cand am fost în stare să
să fac asta lui X, sa-i zic asta lui Y, să ma comport asa în situatia Z???” … şi tot
asa. Te judeci aspru, te dispretuieşti , stima de sine e cât se poate de jos, uneori chiar
te urăşti. Toate aceste sentimente se pot manifesta în exterior intr-o gama foarte variata
de comportamente, de la simplul refuz de a accepta un compliment sau a nu fi în stare
să accepti un dar de la cineva sau ajutorul cuiva, până la acte radicale , cum ar fi
automutilarea sau sinuciderea.
E nevoie să pornim de la premisa că de cate ori luam o decizie sau actionam intr-un
anumit fel, o facem de la nivelul de constiinta la care ne aflăm în acel moment dat.
Iertarea inseamna să intelegem că tot ce ai facut în trecut a fost de la nivelul de
constiinta pe care il aveai la acel moment. De atunci ai evoluat şi ai crescut continuu în
constiinţă. Nu mai eşti aceeasi persoana acum. Simplul fapt că acum te simti ruşinat
sau mânios pe tine demonstreaza că eşti altfel.
Cum ai reactiona daca un copil de 6 ani ar face o greseala uriasa, cu o groaza de
repercursiuni? Ai fi furios la culme pe el o perioada, cu siguranta, dar apoi ai intelege că
atat a stiut el să faca, s-a intamplat , a învaţat multe din întâmplare, l-a ajutat să se
dezvolte şi să se maturizeze… iar după o perioadă, iubirea pentru copil triumfă şi îl ierti
, apoi uiţi incidentul.
Dintr-o perspectiva superioara, aici , pe Pământ, noi învaţam exact că şi copiii de 6 ani.
Iar ghizii nostri, Sinele nostru superior ori insusi Dumnezeu nu ne-au urat, nici nu ne-au
dispretuit vreodata! Suntem trataţi mereu mai bine decat ne tratam noi copiii.

3. Realizează cine eşti cu adevărat

Ca fiintă umană, noi percepem totul de pe un plan orizontal, să-i zicem: eşti în lume şi
vezi lucrurile din perspectiva asta, că fiind parte din ea. O data ce te-ai inaltat
deasupra situatiei şi o vezi din perspectiva Sinelui tău superior , a Spiritului, totul
capătă un sens diferit.
În timp ce tu poti crede despre tine că eşti un pacatos fără valoare, că nimic nu-ti iese
bine, că nu meriţi o viaţă mai bună, că eşti o fiinţa fără importanta, ai putea să fii
surprins să auzi că Universul te consideră un spirit curajos şi tenace care s-a oferit
voluntar pentru aceasta misiune pe Pamant, în vremuri de mari schimbări, pentru a o
ajuta pe Gaia să treaca într-o nouă dimensiune, să ajuti Sursa să se cunoasca mai
bine pe Sine, să ajuti Universul să se expandeze. Eşti chiar atat de important , draga
prietene co-creator!
Bineînteles că nu e usor să lucrezi în dimensiunea asta cu energii atât de dense dar
exact asta te-a entuziasmat mai mult când ai ales Pământul ca şi loc de joaca.
In momentul în care devii conştient că eşti o întrupare a Spiritului, devine mult mai uşor
să te iubeşti pe tine.

4. Fă alegeri de calitate

De obicei faci alegeri care te împuternicesc sau din contra, te fac sa-ţi pierzi puterea ?
Te onorează alegerile pe care le faci ? Fiecare alegere are o incarcatura vibratională
specifică. Când faci alegeri :
– bazate pe ce spun alţii despre tine
– bazate pe ce iti spune mintea ta în loc să iţi asculti inima mai bine
– luând în considerare interesul tuturor părţilor implicate, numai al tău nu ,
ancorezi energii de vibratie joasa în trupul tău şi în câmpurile energetice care te
inconjoara. Semnele iti sunt date de modul în care te simţi în corpul tău. Emoţiile sunt
sistemul nostru de ghidare.
Daca faci prea multe alegeri la rând care nu servesc binele tău cel mai inalt, categoric
vei simţi asta în corpul tau mai devreme sau mai târziu.
A te iubi pe tine înseamna să faci alegeri care iti dau o senzatie buna în corp, de liniste ,
uşurinţă, entuziasm, placere, putere, energie…. Cu siguranta mintea şi egoul tău n-o
sa-ţi dea drumul prea usor din lesa şi o sa-ţi motiveze în fel şi chip de ce ar trebui să
faci o alta alegere, mai raţionala poate, dar usor , usor , poti învaţa să negociezi cu ele.
Când te iubeşti pe tine înveti să mai spui şi “nu” din când în când, petreci câte un pic de
timp numai cu tine, iti ingrijeşti trupul, te răsfeţi câte un pic, alegi gânduri luând în
considerare cât de bine te fac să te simţi , dai curs dorintelor tale de suflet , îţi urmezi
bucuria şi pasiunea.

Dă numai din farfuriuţă!

Nu poţi nicicând oferi iubire altora daca nu înveti întâi să te iubeşti pe tine. E o vorba
înteleapta care zice aşa : “dă numai din farfuriuţă” !
Imaginează-te ca fiind o ceşcuţa de ceai fina şi delicata, pe o farfurioară de porţelan.
Daca ceşcuţa ta nu e plina, nu prea ai cum să dai altora pe cât a- i vrea. Oricât de puţin
ai oferi altora , la un moment dat te vei epuiza pe tine şi vei ramane gol şi uscat pe
dinăuntru. E nevoie sa-ţi umpli ochi cescuta, să dea pe dinafără şi abia atunci , tot ce se
revarsa în farfurioară poti da cu drag altora.
Şi în Biblie ( Psalmul 22:5) exista un vers celebru în textul Masoretic, unde traducerea e
mai simpla : “paharul meu se revarsă”, însemnand că “am mai mult decat destul pentru
nevoile mele “.
Draga prietene co-creator, umple-ţi ceşcuţa cu iubire de sine până cand dă pe-afără. Şi
apoi serveşte doar din farfurioară pe toţi de lângă tine.
Trezeşte-ţi puterea de auto-vindecare

Mâine seară, în cel de al patrulea modul al cursului online “Schimbă-ţi mintea ca să îţi
schimbi viaţa” vom discuta despre puterea personală de auto-vindecare. Articolul de
astăzi descrie un caz foarte interesant şi reprezentativ pentru puterea de care dispunem
cu toţii dar pe care doar unii au reuşit să o recunoască şi sa o folosească conştient.
În revista Psychology Today şi Yoga Journal a fost publicată povestea unui tânăr de 21
de ani , Mitchell May, care, în 1972, în urma unui accident de maşină îşi fracturase
piciorul în 40 de părţi iar bucăţi mari din ţesutul muscular şi din piele lipseau cu
totul. Piciorul se infectase, îi punea în pericol viaţa, aşa că o echipă de chirurgi de la
University of California, Los Angeles (UCLA) a deliberat că piciorul său nu mai putea fi
salvat şi că trebuia amputat. Doar că tânărul Mitchell May nu a fost de acord. Nu se
putea imagina toată viaţa schiopătând într-un picior.
Mama sa a luat legătura, prin secţia de Parapsihologie de la aceeaşi Universitate (da,
da, exista un astfel de department într-o Universitate cu prestigiu international, în

1972 ) cu un vindecător, Jack Gray.

Acesta fusese crescut în tradiţia mistică evreiască a Kabbalei şi folosea vindecarea cu
bioenergie, hipnoza, rugăciunea, intonarea de cântece sacre pentru a realiza
numeroase vindecări care erau studiate de departamentul de Parapsihologie a
Universităţii.
 Jack Gray a acceptat să lucreze cu Mitchell şi timp de aproape un
an l-a învăţat cum să îşi folosească puterea gândului pentru a dirija prin trupul său forţa
vitală pentru a controla reacţia trupului. In prima zi i-a pus mâna pe frunte şi i-a spus : “
Eşti creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi ai înlăuntrul tău tot ce este
necesar pentru a te vindeca”. După trei zile durerea a încetat brusc deşi nervii
picioarelor erau încă serios afectaţi.
Mitchell a învăţat cum să îşi regenereze muşchii, nervii şi oasele , astfel şi-a rescris
povestea vieţii. Ȋşi amintea mai apoi din învăţătura lui Gray : “Dacă ne limităm la “micul
Eu” şi la starea normală de conştiinţă, simţim durere, frică, neîncredere şi limitare. Pe
de altă parte, dacă ne gândim la “Marele nostru Sine” şi la dimensiunea dincolo de timp
şi spaţiu , ne putem conecta cu puterea creatoare şi energia vindecătoare”
După vindecare (9 luni în terapie Intensivă, 2 ani în scaun cu rotile şi doi ani în care a
folosit cârje), Jack l-a luat pe tânărul Mitchell să studieze alături de el. Mitchell a devenit
şi el medic dar a învăţat să combine cunoştinţele din medicina orientală cu cele din
medicina vestică, a studiat plante, alge verzi, ierburi, ciuperci şi fructe şi a pus bazele
The Synergy Company .
El spunea că exită un spaţiu al vindecării într-o dimensiune care transcende spaţiul şi
timpul. “Lucram ore întregi în stări de conştiinţă modificată. Jack mă expunea unui camp
de energie care mă putea arde total dacă nu mă schimbam. A trebuit să mă înveţe să
îmi gestionez fricile, jocurile ego-ului, ca să pot intra în acea energie”
Putem să intrăm în acest spaţiu prin respiraţie, mişcare, gânduri sau emoţii. Important
este să ne direcţionăm atenţia dincolo de rutina zilnică, şi să ne eliberăm de ideile şi
obişnuinţele vechi. Dincolo de vindecarea trupului , se obţine şi o eliberare a spiritului. O
perspectivă proaspătă, nouă, asupra adevăratei naturi a vieţii este întotdeauna
necesară pentru a putea aborda acest subiect al autovindecării.
Un şaman cunoscut din Africa de Sud, numită Dominique, spunea unei paciente în
scaun cu rotile: ”Odată ce eşti în stare să îţi schimbi perspectiva şi să vezi orice deviere
de la calea ta ca pe o binecuvântare, şi nu ca pe un blestem, atunci vei putea merge din
nou”. Aşadar , aceeaşi învăţătură.
Mitchell spunea mereu că putem învăţa aceste lucruri dar că este nevoie să ne relaxăm
şi să practicăm zilnic, este la fel ca atunci când înveţi să cânţi la un instrument.
Răbdare! Contemplarea în tăcere este asemănătoare cu irigarea picătură cu
picătură. Vom reuşi doar când ne vom contempla natura adevărată, puţin câte puţin, în
fiecare zi, în mod regulat. Taichi, yoga, qigong, respiraţia conştientă, pot ajuta mult în
acestă contemplare.
Imaginile pe care le păstrăm în minte au un impact semnificativ asupra nivelului nostru
de energie.
Respiraţia e nevoie să o direcţionăm către regiunea pelvină şi să simţim ultimele
vertebre ale coloanei vertebrale, ca o mini-codiţă (este şi ea o sursă de energie)
mişcându-se uşor înainte şi înapoi. Respiraţia abdominală masează automat coloana şi
atunci, respirând astfel de 10-20 de ori pe zi, ne îmbunătăţim foarte mult sănătatea
trupului şi a minţii.
Relatia cu propriul trup
Când venim pe Pământ ne simţim încorsetaţi în acest trup, limitaţi, şi avem o tendinţă
naturală de a scăpa “din cuşcă”. Simţind sau gândind astfel (inconştient chiar), nu prea
avem grijă de trup şi atunci adesea ne îmbolnăvim. A accepta viaţa pe deplin înseamnă
să trăieşti experienţa de a fi într-un trup. Si atunci poate zilnic ar trebui să facem câte o
activitate care să îi aducă trupului o bucurie: sport, masaj, dans, yoga, sex, duş sau băi
calde, respiraţie conştientă….
Trupul este şi el o manifestare a Spiritului , este conştiinţă condensată în materie, nu
trebuie să îl neglijăm. O prietenă de-a Dr. May căzuse pe scări şi avea picioarele pline
de vânătăi şi umflături. El a învăţat-o să simtă pe deplin durerea picioarelor şi să le
trimită iubire, astfel încât a doua zi nu mai avea aproape nimic!
Vindecarea Emoţiilor
Dacă viaţa este o scenă, atunci fiecare dintre noi jucăm un rol diferit. Dacă suntem prea
“prinşi” de rol , uităm că de fapt că noi suntem actorii şi că scenariul a fost scris în
copilărie sau în alte vieţi . Dar când realizăm acest lucru, ne trezim şi putem face
modificări după cum ne dorim. Jack Gray l-a învăţat pe Mitchell să îşi recunoască
propria poveste de viaţă pe care o juca şi să aducă schimbări conştiente, după care atât
sănătatea cât şi experienţa sa au suferit modificări sesizabile în bine.
În timpul procesului de vindecare e nevoie să ne confruntăm cu toate emoţiile noastre
negative şi să eliberăm acele energii prinse, închise, în trupul nostru. Altfel nu ne putem
recupera uşor. Dacă nu facem acest lucru, reacţiile noastre emoţionale rămân oarbe,
suntem absorbiţi de energiile reprimate din noi. Odată eliberate, nivelul nostru de
energie creşte rapid şi ne putem trata pe noi înşine şi pe ceilalţi cu iubire şi compasiune.
Avem curajul să ne privim în ochi aceste emoţii şi asta ne va ajuta să vindecăm rănile
din câmpul nostru emotional.
Dr. May ne reaminteşte că adevărata iertare şi izbăvire poate avea loc doar când simţim
şi experimentăm pe deplin emoţiile asociate cu diversele experienţe de viaţă. Trebuie
să acceptăm viaţa şi să o privim în ochi, direct, acceptând fără discriminare ceea ce
vine către noi, căci doar aşa putem evolua şi deveni liberi.

Puterea credinţelor

Credinţele noastre ne modelează realitatea pe care urmează să o experimentăm. Atât

fizica cuantică cât şi neuroştiinţele au demonstrat că nu suntem participanţi pasivi în
desfăşurarea vieţii, ci din contra, orice schimbare în modul în care gândim, în atitudinea
şi în acţiunile noastre, are capacitatea să modifice ţesătura complicată a acestui
construct spaţiu-timp în care am ales să ne experimentăm pe noi înşine.
Factorul “conştiinţă” devine din ce în ce mai important în noua paradigmă. Deşi avem
senzaţia că trăim cu toţii aceeaşi realitate (şi asta e parte din “joc”, din convenţia pe
care am agreat-o cu toţii când am ales să venim aici), ea este diferită, individuală,
creată de fiecare dintre noi în parte. Există un complex de factori care contribuie la tipul
creaţiei noastre, aş menţiona
aici intenţia, focalizarea, conştienizarea, energia şi vibraţia personală, despre care am
mai vorbit în alte articole, dar poate cel mai important factor este reprezentat de
credinţele noastre. Ele au puterea de a ne propulsa direct către visurile noastre sau de
a ne coborî în abisurile cele mai întunecate ale fiinţării.
Tot ceea ce manifestăm în realitatea noastră se bazează pe sistemului personal
de credinţe, pe ceea ce noi credem că este posibil sau nu.

Ce este o credinţă? Un gând practicat o perioadă mai îndelungată, o idee preluată, cu

caracter de adevăr, de la persoane cu autoritate: părinţi, profesori, doctori, preoţi,
parteneri de viaţă, etc., sau o concluzie la care am ajuns noi înşine, în urma unei
experienţe personale.
Se pune o singură întrebare (definitorie pentru calitatea vieţii pe care o vom
experimenta): sunt aceste credinţe adevărate?
Dacă nu sunt adevărate (şi majoritatea nu sunt), atunci, ne sunt ele oare benefice sau
distructive, limitându-ne alegerile la care avem acces?
Problema este că orice gând repetat, practicat inconştient sau cu încredere, acceptare,
fervoare sau dogmatism, produce o frecvenţă de vibraţie foarte puternică în noi ,
atrăgând după sine manifestarea unor efecte în lumea fizică, reală, exterioară nouă. Noi
percepem aceste efecte ca fiind o dovadă că Universul este ostil, că lumea e rea şi aşa
mai departe, fiindcă, iată, aceste lucruri le putem observa clar “în afara” noastră. Doar
că nu există “în afară”, lumea e doar o oglindă, o reflectare a ceea ce există în interiorul
nostru. Si atunci, cea mai logică abordare pentru a schimba experienţele exterioare ar fi
să ne concentrăm pe ceea ce există înlăuntrul nostru şi care doar “se proiectează” în
afară. Cum vă spuneam şi în alte articole, nu ştergeţi oglinda dacă vedeţi că sunteţi
murdari pe faţă!
Toată suferinţa lumii vine din faptul că încercăm să manipulăm realitatea exterioară,
reflexia, în loc să ne orientăm spre înăuntru. Suntem mereu întreptaţi cu privirea spre
exterior şi atunci nu dăm atenţie modului în care creăm! Fiindcă noi creăm non-stop,
secundă cu secundă, realitatea pe care o trăim! Nu există moment de răgaz, altfel nu
am avea o experienţă aici! Fiecare gând, emoţie, atitudine, intenţie, cuvânt, acţiune –
totul creează! Doar că noi creăm automat, din obişnuinţă, inconştient, aşa cum am
făcut-o atâţia ani până acum. Nu este nevoie să învăţăm să manifestăm! O facem non-
stop. Doar să învăţăm să manifestăm conştient, şi doar lucrurile pecare ni le dorim.
Trezirea înseamnă să înţelegi că tu eşti Creatorul experienţei tale şi că poţi învăţa să
creezi deliberat, cu intenţie, cu scop precis, orientat către un anumit obiectiv urmărit.

1. Primul pas, aşadar, este să îţi schimbi ideile preconcepute pe

care le ai despre actul creaţiei şi despre realitatea înconjurătoare.
Cei care au credinţa că tot ce am scris până acum este o bazaconie , vor
continua să trăiască exact ca şi până acum, în plus vor aduce şi dovezi cu care să se
auto-convingă şi să convingă şi pe alţii, că aşa ceva nu poate exista. Amintiţi-vă doar ce
spunea Iisus: “Facă-se după credinţa voastră!”. Exact acesta este modul în care
funcţionează Universul! După credinţa noastră!

Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Creatorului (deci asta înseamnă că suntem
tot Creatori, nu?), şi ne creăm, la rândul nostru, realitatea după chipul şi asemănarea
noastră! Depinde aşadar de cine CREDEM noi că suntem, dacă manifestăm o realitate
perfectă, precum Creatorul, sau imperfectă şi bolnavă precum masca schimonosită de
veacuri şi încercări a egoului uman. Potenţialitatea absolută există însă în noi! E parte
din moştenirea noastră! Doar că atât ne iubeşte de mult Creatorul, încât ne lasă liberul
arbitru, să alegem singuri ce ne dorim să manifestăm, cum vrem să ne jucăm cu
darurile primite.

Poate că acest prim pas este şi cel mai greu şi durează cel mai mult, pentru că e nevoie
de timp să ne obişnuim mintea să accepte adevăruri nespuse în milenii de întuneric.
Iluminarea începe cu decizia initială de a “aprinde lumina”!

2.Pasul al doilea ar fi să îţi identifici credinţele limitative ce îţi

sabotează creaţia

În momentul în care îţi propui să realizezi ceva, ai un obiectiv sau o dorinţa, în tine co-
există două vibraţii distincte: cea a dorinţei şi cea a credinţelor tale despre realizarea
dorinţei. Nu contează circumstanţele exterioare, contează cât de aliniat eşti tu cu
vibraţia dorinţei tale. Aici este munca pe care e nevoie să o facem ca să obţinem ce ne
dorim.
Ce ne stă împotrivă? Credinţele noastre limitative, acele “definiţii” inconştiente, cu care
ne etichetăm experienţele şi pe noi înşine. De exemplu: vrei să prezinţi cercetările tale
la un congres sau întâlnire de specialitate. Dar nu poţi pentru că ţi-e frică să vorbeşti în
public (zici tu). Dacă ai curaj să pătrunzi mai adânc în sufletul tău, vei constata că sub
acestă frică exterioară există mult mai multe lucruri ascunse în umbra: teama că te poţi
face de râs în faţa colegilor, de exemplu. Si acest lucru ce ascunde? Faptul că nu ai
încredere în tine, sau că te consideri inferior altora, sau că nu eşti mulţumit de tine şi
realizările tale… Mai departe, ce ar spune toate acestea despre tine? Că nu eşti
suficient de bun, de deştept, de priceput, etc. Abia asta este credinţa limitativă
“rădăcină”, care te sabotează.

3.Pasul trei – întreabă-te direct: este adevărat ce cred?

Si aici începe analiza obiectivă a datelor: cum ai tras concluzia că nu eşti suficient de
bun? Ţi-a spus cineva în faţă? Ţi s-a dat de înţeles? Ţi s-a spus des în copilărie? Unde
anume ? în familie, la şcoală? Ai experimentat tu o situaţie în care te-ai simţit aşa? E
ceva ce se întâmplă mereu sau s-a întâmlat o dată şi de atunci te-ai blocat în acest
gând? Ai avut situaţii în care ai fost suficient de bun? Poţi enumera câteva? Te-ai simţit
vreodată mândru de munca ta? Te-a lăudat vreodată cineva pentru o anume realizare?
Ţi-a mulţumit cineva pentru un rezultat? De obicei reuşeşti să contribui cu munca ta la
rezultatul final al unei echipe, de exemplu?

Dacă mai şi scrii răspunsurile, vei realiza foarte clar că acesta credinţă nu prea stă în
picioare, se clatină, poate fi infirmată de toate celelalte exemple. Si atunci vine
întrebarea următoare: este în beneficiul meu să păstrez o astfel de credinţă?

Când arunci lumină asupra unei credinţe limitative, când o pui sub lupă şi o “diseci” cu
sânge rece, realizezi că nu mai are putere asupra ta. Şi atunci de ce ai continua să te
laşi oprit de o astfel de credinţă ilogică şi fără sens (care, pe deasupra, poate nici nu
este a ta!)? Simplul act al identificării şi expunerii credinţei limitative, o desprinde de
tine,o face să cadă, ca o frunză uscată de pe o creangă de copac.

4.Pasul patru – lucrează sârguincios şi răbdător la vindecarea

rănilor produse de credinţa limitativă descoperită

Aici am să încep cu o atenţionare: avem o scuză (de exemplu: mi-e frică să vorbesc în
public, de aceea nu prezint lucrarea) atâta timp cât încă nu am descoperit credinţa
limitativă rădăcină, care este 99% dintre cazuri inconştientă! Când deja ştii care e
credinţa limitativă profundă, că nu este adevărată, că ai preluat-o de la alţii sau te-ai
lăsat înşelat de ea, când deja ai adus-o în lumină ca să o vindeci, acum nu mai ai scuze
! Faptul ca tot nu vorbeşti în public e o ALEGERE!! Nu mai e o obişnuinţă de
comportament, “indusă” de acea credinţă limitativă adânc ascunsă în subconştientul
tău. Acum o cunoşti! Ai puterea să alegi să procedezi altfel.
Ca să poţi alege, e nevoie să îţi aminteşti situaţiile în care te-ai simţit “insuficient de
bun”, să-i ierţi pe cei care ţi-au alimentat o astfel de credinţă, să mulţumeşti pentru
darurile pe care experienţele anterioare neplăcute ţi le-au adus, cu siguranţă ai avut
ceva de învăţat de acolo, să te bucuri de experienţele în care nu ai fost dominat de
acea credinţă, să îţi recunoşti resursele interioare la care poţi apela de câte ori ai
nevoie, tocmai pentru că ai învăţat atât de multe din experienţele mai puţin placute…

5.Pasul cinci – alege conştient ce vrei să crezi în loc

Lucrând atâţia ani cu clienţi, individual, în sesiuni de coaching, sau în grupuri, am

realizat că există o mare neînţelegere, o aşteptare nerealistă când vine vorba de
adoptarea unor noi credinţe: de obicei oamenii se aşteaptă să se simtă deodată
împuterniciţi şi exact la polul opus faţă de unde erau crezând în acea limitare ( de ex.
Că nu sunt suficient de buni). Ca şi când ar aştepta o zână care să-i lovească uşor cu
bagheta magică pe creştet şi să le şoptească diafan : “ te învălui acum într-o pulbere
magică, aurie, de încredere deplină, vei avea curaj, putere, forţă, vei fi mereu cel mai
bun în tot ce faci”. Si când deschid ochii să se simtă ca Tarzan! Păi nu e aşa!
Noi alegem conştient! Practicăm zilnic! Nu ne aşteptăm să facă alţii munca noastră, e
ca şi când nu ne-am asuma responsabilitatea pentru creaţia personală, delegăm munca
de jos şi noi ne alegem cu laurii.
Exact aceeaşi situaţie se întâmplă în urma curăţărilor pe care le fac în Cronica Akashă,
şi în care efectiv, se şterg anumite programe, imprinturi, credinţe, energii, cu adevărat
ascunse de vieţi şi vieţi în sistemul nostru energetic … După ritualul de 21 de zile pe
care fiecare client îl are de efectuat după curăţare, mi se mai întâmplă să mi se spună: “
dar tot nu mi-am găsit un job nou, tot nu am primit partenerul dorit”, etc.
Toate aceste curăţări înseamnă că vi se dă o coală nouă de hârtie pentru a vă scrie
povestea de succes! Nu mai sunteţi condiţionat de programe inconştiente să acţionaţi
într-un anumit fel, sunteţi liber să creaţi ce vă doriţi, calea e deschisă! Dar nu face
altcineva munca în locul nostru! Nimeni nu poate alege pentru noi! Este treaba noastră
să ne stabilim ţeluri, obiective, să le visăm întru fiinţare, să le însufleţim cu energia,
intenţiile şi emoţiile noastre, şi mai ales să ne aliniem cu vibraţia lor, până ajung să se
manifeste în realitatea fizică.
6.Pasul şase : practică, practică, practică!

Descoperirea credinţelor limitative nu e ceva care se încheie brusc, apoi gata, începem
un nou capitol din viaţa noastră! E o călătorie, se revelează pe rând aceste credinţe, e
posibil ca una să fie cumva “subvenţionată” de o altă credinţă limitativă, mai largă, ce se
manifestă în mai multe arii din viaţa noastră. De multe ori descoperim că aveam nişte
beneficii ascunse, atunci când credeam anumite lucruri … şi e nevoie să ne decidem
dacă schimbarea acelor credinţe este chiar ceea ce ne dorim sau nu …
Mai cădem ( = mai repetăm vechile obişnuinţe mentale sau de comportament), dar
înţelegem acum ce anume a atras acest răspuns, ce a determinat reacţia noastră.
Facem corecţii din mers. Avem şi succese , pe acestea trebuie să le onorăm cum se
cuvine , să le conştientizăm şi să le sărbătorim.
Învăţăm că circumstanţele din viaţa noastră nu au un înţeles dat, fix, ci că noi oferim un
anume înţeles lucrurilor , iar acest sens este în funcţie de noile noastre credinţe care nu
ne mai limitează, ci ne împuternicesc…

Învăţăm să ne redefinim realitatea iar acest lucru face ca ceea ce manifestăm în plan
fizic să fie mai aproape de ce ne dorim de fapt. Învăţăm că e total în puterea noastră să
decidem ce vom experimenta…. Această claritate nouă ne scoate în faţă multe
sincronicităţi favorabile ….

Legea Atracţiei e chiar atât de simplă!

Credinţele limitative au putere asupra noastră atâta timp cât ne este frică să le
abordăm, să scotocim după ele în adâncurile umbrite ale fiinţei noastre. De aceea
consider că o trăsătură de bază a omului modern, trezit, şi care caută Adevărul şi
Lumina, este curajul!
Cum sa ne schimbam efectiv viata, simplu si practic.
Interviu cu Dr.Joe Dispenza.
Doctorul Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonişti ai filmului „What
the bleep do we know?”, unde expune inspiratul punct de vedere despre „Cum să-ţi
construieşti ziua într-un mod pozitiv”. Dar cunoaşterea sa despre creier trece mult
dincolo de acele scurte secvenţe din film.
Doctorul Joe Dispenza ne explică în acest interviu cum lucrează substanţele chimice în
creierul nostru, menţinându-ne în vechile obiceiuri şi modele comportamentale, şi ce
poate fi făcut pentru a depăşi aceste tipare.

Joe Dispenza – Evolueaza-ti creierul! Legatura dintre minte si corp

Î: Ştiţi despre ce vorbiţi, deoarece aţi avut o experienţă în viaţa dumneavoastră care v-a
forţat să faceţi eforturi pentru a vă recupera propria sănătate. Puteţi să ne vorbiţi despre
asta?
R: Aveam 26 de ani şi locuiam în sudul Californiei. Participam la un concurs de triatlon
şi când mă îndreptam cu bicicleta către o intersecţie, un organizator mi-a făcut semn să
virez. Eu am făcut-o fără să mă asigur şi în acel moment a trecut o maşină care „mi-a
mâncat” bicicleta şi a încercat să „mă mănânce” şi pe mine.
În urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate în coloană, multiple fracturi,
fragmente osoase în măduva spinării şi câteva alte vertebre într-o stare foarte proastă.
Medicii mi-au pus un diagnostic destul de grav, nu credeau că voi mai merge vreodată
şi mi-au recomandat o intervenţie chirurgicală complexă, în care să-mi introducă o tijă
pe toata lungimea coloanei, pentru a o susţine. Mi-au spus că trebuie să port ghips cel
puţin jumătate de an. După ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenţi, am luat decizia
să nu mă operez, ceea ce i-a făcut să creadă că mi-am pierdut minţile. Nu puteam să-
mi imaginez cum voi trăi restul vieţii cu un handicapat.
Am trecut de la modul meu de viaţă modern: dinamic, cu viaţă socială, cu o carieră,
conducând maşini sport, etc., la cu totul altceva, fiind imobilizat la pat, stând cu faţa în
jos.
Principiul în care credeam atunci şi în care cred şi acum este că puterea care a creat
corpul îl şi vindecă. Momentul în care am luat decizia a fost critic, deoarece a
trebuit să cred cu adevărat că pot aplica acest principiu, astfel încât să trec de la
filozofie la aplicarea practica, încât să văd dacă pot crea unele efecte în corpul meu. Nu
mai aveam nimic altceva de făcut.
Am luat două decizii. Prima: nu voi lăsa să treacă niciun gând fără să-l verific. A doua:
dacă cred în această putere, poate că pot să creez o relaţie cu ea, să interacţionez cu
ea, să-i dau un model, nişte instrucţiuni.
Zilnic, timp de 2 ore dimineaţa şi 2 ore seara re-cream în mintea mea fiecare vertebră în
parte. Acesta era planul pe care doream să-l vadă subconştientul. Când mintea mea se
ducea câtre un gând, o frică, o temere, un simţământ, sau la întâmplare, începeam totul
de la început. O vigilenţă absolută. După câteva săptămâni procesul a devenit mai uşor.
Când am reuşit să creez acea imagine în întregime, fără niciun alt gând care să mă
distragă, era ca şi cum am atins ţinta, ceva era la locul lui. Şi am fost atent la asta!
După o perioadă, am început să observ nişte schimbări şi procesul a devenit din ce în
ce mai uşor, durând din ce în ce mai puţin timp. Ce nu ştiam în acel moment era că îmi
cream noi legături în creier. Când am început să observ schimbările măsurabile în
corpul meu – referitoare la durere, senzaţii fizice – ştiam că realizasem ceva.
În zece săptămâni şi jumătate m-am întors la birou, la munca mea, aveam pacienţi,
mergeam, nu aveam niciun ghips şi nu făcusem nicio operaţie.
În acea perioadă, în nopţile în care nu puteam să dorm, am făcut o înţelegere cu mine:
dacă voi fi în stare să merg din nou, atunci voi studia toată viaţa mea conexiunea dintre
minte şi corp şi conceptul de minte mai presus de materie.
Î: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutaţi oamenii să înţeleagă cum funcţionează
creierul, cum interacţionează cu mintea superioară, cum interacţionează cu trupul. Îmi
place ce aţi scris: „dacă îţi schimbi cu adevărat mintea, poţi vedea dovezi fizice că
creierul se schimbă”. Putem să intrăm în detalii? Ce înseamnă asta? Cum se aplică
asta?
R: Conceptul de neuro-plasticitate ne spune că ori de câte ori învăţăm ceva nou,
facem noi conexiuni prin sinapse. Învăţarea creează aceste conexiuni, reamintirea
menţine şi susţine aceste circuite. E nevoie de câteva repetiţii pentru a face ca
grupuri de neuroni să înceapă să creeze relaţii pe termen lung. Conceptul de evoluţie a
creierului se referă la a învăţa lucruri noi şi a avea experienţe noi (astfel îmbunătăţim
partea sa de hard – la fel ca la un calculator).
Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este
atunci când creierul este în acţiune, când lucrează. Mintea este ceea ce face creierul.
Avem milioane de neuroni adunaţi împreuna şi un neuron mediu are aproximativ 40.000
de conexiuni. Deci producem nivele infinite de minte, schimbând secvenţele, modelele
şi combinaţiile în care aceşti neuroni emit, se leagă. Când schimbăm mintea,
determinăm creierul să lucreze diferit.
Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit împreună se leagă
împreună. Dacă zilnic emitem aceleaşi gânduri, facem aceleaşi acţiuni şi adoptăm
aceleaşi sentimente, atunci creierul nu se schimbă niciodată. Rămânem blocaţi în
obiceiuri, în modele fixe, în credinţe, percepţii, atitudini şi gânduri fixe.
Prin insistenţă şi repetiţie creierul începe să se lege într-un număr finit de circuite şi de
modele. Acea structură finită neuro – chimică care se dezvoltată astfel, noi o numim
„cutia creierului”. Începem să gândim în interiorul cutiei, prin propria noastră gândire,
prin comportamentele noastre, prin propriile stări mentale şi sentimente.
Cum să gândim „în afara cutiei”? Trebuie să începem să învăţăm informaţii, să facem
alte circuite. Acele noi conexiuni devin materialul de bază care va începe să-i permită
creierului să exploreze posibilităţi, să prognozeze evenimente, să examineze „dar
dacă…”, „cum ar fi să…”.
Dacă facem asta şi aşteptăm timp suficient pentru a începe să găsim un răspuns, atunci
se activează lobul frontal (care este conducătorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne
permite să începem să luăm cunoştinţele pe care le-am învăţat din cărţi, filozofie,
împreună cu experienţele avute şi să le îmbinăm în noi paradigme, noi idei şi să facem
în mod concret o nouă minte.
Dacă suntem capabili să schimbăm mintea noastră şi dacă reproducem acelaşi model
în aceeaşi secvenţă, în aceeaşi combinaţie, atunci grupuri de neuroni se vor aduna în
modele noi şi astfel schimbăm creierul. Deci, când schimbăm mintea se schimbă
creierul. Acum, de îndată ce creierul se schimbă – anatomia şi circuitele sunt diferite –
este mai uşor să schimbăm mintea. Aşa îmbunătăţim hardul (la fel ca la un calculator),
când schimbăm mintea schimbăm creierul şi asta devine un ciclu în sine.
Î: Să vorbim despre activităţile care ajută la extinderea plasticităţii creierului şi în
procesul despre care aţi vorbit. De exemplu, învăţarea unei limbi străine – să zicem
italiana. Ce se întâmplă atunci? Explicaţi-ne un pic, ca să înţelegem.
R: Avem trei creiere într-unul, trei creiere care ne permit să trecem de la a gândi la
a face, la a fi. Creierul care gândeşte este neuro – cortexul (partea mare, cutată). Este
aşa pentru ca în această forma sinuoasă poate intra mai multă materie cenuşie.
Această parte este creierul nou, creierul care gândeşte când învăţăm informaţii noi,
fapte, semantică. Nu e suficient să învăţăm informaţie. Putem învăţa toate cuvintele
italieneşti din dicţionar, putem citi un manual, putem asculta nişte înregistrări audio,
totuşi toate aceste informaţii sunt încă stocate în creierul care gândeşte.
Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie să aplicăm ceea ce am învăţat. Trebuie să
personalizăm, să demonstrăm, să ne modificăm cu adevărat comportamentul. Când
facem asta vom avea o nouă experienţă. Când trăim acea experienţă nouă, când
suntem în mijlocul ei şi folosim toate cele 5 simţuri, iar informaţiile de la simţuri se duc
către creier prin cele 5 căi diferite, atunci neuroniI se grupează şi forţează creierul să
elibereze substanţe chimice.
Acele substanţe chimice se numesc sentimente. În momentul în care avem un
sentiment nou, înseamnă că avem o experienţă nouă. Sentimentele şi emoţiile sunt
produsul final al experienţelor.
Î: Deci, putem învăţa cuvintele, dar până când nu ne ducem la o cafenea
italienească să gustăm un cappuccino incredibil şi să încercăm să vorbim italieneşte, să
interacţionăm cu chelnerul, procesul nu e complet.
R: Ţineţi minte: cunoaşterea este pentru minte, experienţa este pentru corp.
Trebuie să învăţăm corpul ceea ce mintea a înţeles intelectual. Când suntem în
stare să facem asta, al doilea creier (numit creierul limbic, creierul ce eliberează
substanţe chimice) se activează. Acum lucrează două creiere împreună. Comandând
mâncare italienească, având o conversaţie cu chelnerul în italiană, interacţionând,
experienţa face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) să reflecte ceea ce am făcut
în afara noastră. Astfel, corpul primeşte un nou semnal chimic.
Nu este suficient să ne ducem o singură dată la restaurant şi să spunem că ştim italiana
fluent. Trebuie să fim capabili să repetăm experienţa. Când începem să o repetam
foarte conştienţi şi plini de dorinţă, atunci, peste un timp, activăm al treilea creier.
Acesta este creierul „a fi”, trecem de la „a face” la „a fi”. Acest al treilea creier este
cerebelul, subconştientul. El ne permite să ţinem minte abilităţi, reacţii emoţionale,
comportamente, condiţionări, amintiri asociate. Dacă practicăm asta de suficiente ori
procesul devine subconştient, condiţionând neuro – chimic corpul să le memoreze,
împreună cu creierul conştient.
Un exemplu: atunci când eram mici şi cineva ne întreba cum se scrie un cuvânt şi nu
puteam să ne amintim, mâna îl scria în aer; atunci când nu ne amintim un număr de
telefon, corpul îl ştie şi îl formează.
Asta înseamnă că trupul a devenit minte. Aşa se formează un obicei, atunci când
trupul devine minte. Dacă repetăm experienţa de multe ori, ea este stocată în sistemul
subconştient, numit sistemul „a fi”.
Pe la 35 ani, când suntem în acest sistem, aproape 90% din cine suntem este legat de
comportamente, programe automate. Un exemplu în care corpul şi mintea lucrează în
opoziţie: o persoană vrea să fie fericită, dar a suferit şi a memorat acea stare
emoţională (poate timp de 20 de ani).
Referitor la exemplul cu limba străină: dacă continuăm să practicăm, va sosi un moment
în care nu ne mai gândim ce spunem, creierul emite într-un model sincron şi suntem
într-un flux conştient. Când ajungem la acea stare de a fi, atunci limba străină este
fixată, integrată în sistemul nostru nervos şi nu mai presupune niciun efort.
Î: Să presupunem că am devenit dependenţi de ceva şi am ajuns la disperare. Cum
începem să abordăm problema, care este modul cel mai eficient de a ieşi din acest
mecanism?
R: Cât timp avem? Asta este o întrebare de milioane! De fiecare dată când sunt la un
interviu sau la televizor şi mai sunt doar câteva minute, realizatorul mă întreabă „Cum
să ne schimbăm?” Eu îi răspund să vină la cursurile mele.
De fiecare dată când avem un gând se emite o substanţă chimică. Gândurile bune emit
anumite substanţe chimice care ne fac să ne simţim bine. Gânduri negative emit
substanţe care ne fac să ne simţim negativi.
Deci,acest lucru eteric numit gând produce un set de reacţii chimice în creier care
activează circuite care încep să ne facă să ne simţim exact în modul în care
gândim.
Avem un gând despre nesiguranţă, în câteva secunde ne simţim nesiguri. În momentul
în care începem să ne simţim aşa cum gândim, deoarece creierul este într-o continuă
comunicare cu trupul, începem să gândim în modul în care ne simţim. Şi atunci creierul
emite mai multe substanţe chimice ca să simţim aşa cum gândim, şi aşa se intră într-un
ciclu.
Acest ciclu, această repetiţie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi condiţionăm chimic
corpul să memoreze acea stare. Acest ciclu în care gândul devine sentiment şi
sentimentul gând, produce o stare de a fi în care sentimentele devin mijloace de a
gândi, sau, altfel spus, nu putem gândi mai bine decât ne simţim.
Dacă nu putem gândi mai bine decât ne simţim, nu ne vom schimba niciodată.
O persoană care suferă şi a memorat această stare emoţională timp de 20 de ani, se
află în acel sistem subconştient despre care am vorbit. Se poate spune conştient „vreau
să fiu fericit” – mintea, intelectul, spune asta – dar corpul a memorat nevoie şi suferinţă.
Deci mintea şi corpul lucrează în opoziţie. Când o persoană se decide să facă un efort
conştient să se schimbe, îşi dă seama peste puţin timp că face aceleaşi lucruri,
gândeşte aceleaşi gânduri şi a devenit inconştientă.
Singurul mod în care putem face aceste schimbări este să intrăm în sistemul de
operare. Trebuie să începem să gândim independent de mediul înconjurător, să
începem să schimbăm undele cerebrale, să ne permitem nouă să intrăm în acea
lume subconştientă.
Î: Cum arată, cum funcţionează ea?
R: Vă voi răspunde dezvoltând o altă idee. Acelaşi sistem al creierului, care ne permite
să trecem de la a gândi la a face/la a fi, este acelaşi sistem care ne permite să învăţăm
să experimentăm şi să dobândim înţelepciune; minte, corp, suflet. Ajungem la o
anumită vârstă când acele programe automate se derulează fără să fim conştienţi de
ele. Astfel, avem un anumit comportament faţă de fiecare persoană pe care o întâlnim,
avem o anumită strategie cum să acţionăm în condiţii diferite.
Ce se întâmplă pe termen lung este că în momentul în care aceste programe se
desfăşoară (la fel ca şi programele din calculator, atunci când încep să acţioneze
haotic), încercarea de a folosi mintea conştientă pentru a le schimba este ca şi cum am
ţipa la calculator să se oprească, să nu mai ruleze programele. Calculatorul va merge
mai departe. Noi trebuie să învăţăm să intrăm în sistemul de operare şi să îl schimbăm.
Scopul meditaţiei, al călătoriei interioare este de a trece de mintea egoistă, care se
bazează pe analiza amănunţită şi critică, ce gândeşte fiind focusată pe supravieţuire.
În tibetană, cuvântul meditaţie înseamnă „a deveni familiar cu, a face cunoscut”. Unul
dintre privilegiile de a fi fiinţe umane este că putem să ne observăm propriile gânduri, să
reflectăm asupra propriilor noastre acţiuni şi putem privi conştient cum ne comportăm şi
cum simţim.
Astfel, dacă începem să devenim familiari cu propriile gânduri inconştiente şi le facem
conştiente, dacă începem să cunoaştem propriile acţiuni şi comportamente inconştiente
şi le facem conştiente, dacă începem să observăm cum simţim, cum acţionăm şi
gândim (acest concept numindu-se metacunoaştere), atunci putem să ne modificăm
comportamentul în mod conştient şi să facem un plan cum vom gândi şi vom acţiona în
aceleaşi circumstanţe.
Î: E similar cu ceea ce aţi făcut când eraţi imobilizat la pat, când observaţi fiecare gând
sau simţământ care apărea.
R: Dacă servea scopului meu sau nu. Intrăm în sistemul de operare atunci când ne
aşezăm în meditaţie, când nu mai permitem ca mediul înconjurător să activeze aceleaşi
circuite în creierul nostru (cunoaştem aceiaşi oameni, facem aceleaşi lucruri, mergem în
aceleaşi locuri, avem aceleaşi experienţe), când eliminăm mediul înconjurător şi
începem să gândim independent de el, când începem să devenim conştienţi de aceste
programe inconştiente.
Atunci undele cerebrale se schimbă, frecvenţa lor se micşorează, creierul nu mai este
focusat pe supravieţuire, egoul nu mai este atât de activ. De fapt, permitem minţii şi
trupului nostru să înceapă să ne dea informaţii.
Dacă putem face asta şi devenim conştienţi de atitudinea de neîncredere, de îndoială
faţă de noi înşine, atunci putem “preda” această atitudine puterii din noi.
Dacă poţi crea 10 milioane de celule într-o secundă [creierul], înseamnă că ştii mult mai
multe decât mine sau tine. Dacă reuşeşti să coordonezi 100.000 de reacţii chimice pe
secundă, într-o singură celulă, înseamnă că ai o voinţă impresionant de mare sau dacă
poţi să menţii o persoană în viaţă şi să iubeşti viaţa mai mult decât o face acea
persoană. Dacă egoul şi personalitatea vor să moară, atunci ceva mult mai mare decât
suntem noi ne iubeşte necondiţionat şi răspunde doar dacă i-o cerem.
Această minte superioară, această putere ne dăruieşte viaţa şi ne susţine indiferent de
cum suntem. Câmpul cuantic este câmpul care menţine inteligenţa ce menţine
Pământul în mişcarea de rotaţie în jurul Soarelui şi este aceeaşi inteligenţă care face ca
inima noastră să bată.
Când începem să trecem către starea de a fi, deoarece am început să învăţăm, să
experimentăm, să memorăm noi emoţii şi să le dez-învăţăm pe cele vechi, atunci unul
dintre lucrurile care se întâmplă (deoarece am făcut gândul mai real decât orice
altceva), după ce “predăm” acea stare emoţională care ne limita, este că putem să ne
reinventăm pe noi înşine.
Există suficiente experimente ştiinţifice care să dovedească că putem schimba
creierul doar gândind în mod diferit.
Câţi oameni îşi acordă timpul necesar să facă asta? Puţini, şi ştiţi de ce? Pentru
că în trecut, ori de câte ori am avut un sentiment neplăcut, modul în care am
scăpat de el a fost să ne ocupăm de altceva: să ne uităm la televizor, să vorbim la
telefon, etc. Acel lucru exterior nouă, produce în corpul nostru o schimbare chimică de
moment şi ne face să ne simţim mai bine. Astfel, noi suntem în mod inconştient (prin
asocieri subconştiente) atenţi la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei
persoane, acelui program ce ne schimbă în interior şi ne face să ne simţim bine, este un
eveniment de sine stătător şi asta este ceea ce creează identificări şi asocieri puternice.
O persoană, căreia nu-i place cum se simte, să privească acest simţământ şi să-şi
spună: îl pot preda unei minţi mai mari, mă pot reinventa pe mine însumi, pot ajunge la
cel mai evoluat eu. Lasă-mă să încep să gândesc în moduri diferite! Ce carte să citesc,
ce informaţie să primesc pentru a mă inspira să încep să creez o renaştere în mine
însumi?
Dar cei mai mulţi oameni devin dependenţi de exterior sau de droguri, în această
ordine.
Î: Nu neapărat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Dacă persoana doreşte, poate
creierul să facă aceste schimbări, în prezenţa altor substanţe chimice, medicamente?
R: Anumiţi oameni au nevoie de medicamente, deoarece există un dezechilibru chimic
în creierul lor. Dar amintiţi-vă: o schimbare în conştiinţă produce o schimbare în
reacţiile chimice, şi reacţiile chimice sunt emoţii şi emoţiile sunt energie şi corpul
începe să se regleze pe un nou set de reacţii chimice.
Î: Ce se întâmplă când cineva ia antidepresive de mult timp şi vrea să nu o mai facă?
R: Nu aş sfătui pe cineva să înceapă brusc fără să studieze puţin. În cultura noastră,
definiţia conceptului de liber arbitru este atât de bizară! Noi nu avem cu adevărat liber
arbitru. Avem opţiuni care se bazează pe ce cunoaştem şi asta nu este liber arbitru.
Liberul arbitru înseamnă să faci o alegere bazându-te pe lucruri necunoscute. Problema
cu necunoscutul este că dacă trăim focusaţi pe a supravieţui, conduşi de adrenalină şi
cortizol, aceste substanţe chimice sunt exact cele care ne permit să ne fie frică de
necunoscut. Dacă am fi un animal sălbatic încercând să supravieţuiască şi vedem,
auzim, simţim ceva neobişnuit pentru noi – de exemplu o maşină – vom fugi. Deci,
când noi trăim conduşi de aceste substanţe chimice de vigilenţă (adrenalină şi
cortizol) niciodată nu vom considera necunoscutul ca o aventură. Atunci, liberul
arbitru devine alegerea între două mărci de medicamente pentru dureri de cap.
Asta este singura soluţie din acest univers?
Dacă medităm, aducând continuu atenţia înapoi la momentul prezent,
concentrându-ne pe respiraţie şi fiind atenţi, schimbând neuro – sistemul
“loveste si fugi” cu cel de relaxare, vom re-regla neuro-sistemul nostru, vom
produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor regla schimbări chimice în
corpul nostru.
Să luăm persoana care ia medicamente, de exemplu Prozac. Există studii care
dovedesc că dacă face gimnastică aerobică timp de 6 săptămâni este mai bine decât
dacă ia acest medicament. Persoana care vrea să renunţe la Prozac trebuie să se
decidă. Trebuie să-şi spună: poate că sunt depresiv, dar încă trebuie să fiu capabil să
gândesc mai înalt decât mă simt. În momentele mele cele mai întunecate trebuie să
cred că acestea vor trece.
Pe un tomograf excitabilitatea şi depresia arată la fel: prima este a privi spre viitor, spre
ce va veni, depresia este a privi spre trecut şi a nu vedea viitorul. Din punct de vedere
funcţional sunt la fel. Cei mai mulţi oameni care sunt neliniştiţi sunt depresivi şi invers.
Înseamnă, de fapt, a trăi în trecut sau în viitor, dar nu în momentul prezent.
Acea persoană care vrea să renunţe la Prozac trebuie să înveţe foarte multe despre
sine, despre stările limitate ale minţii, despre depresie, să cunoască nuanţele ei pentru
a face alegeri diferite. Ajungând la a aplica ceea ce a învăţat îşi spune : Cum ar fi să fiu
o persoană fericită? Pe cine cunosc în viaţa mea care este fericit? Ce calităţi are? Pe
cine admir în viaţa mea şi cu care vreau să semăn? Ce ar trebui să schimb în mine? Ce
gânduri continui să gândesc încât produc aceleaşi substanţe chimice care mă fac să mă
simt în acelaşi mod şi să ajung atât de jos?
Această descoperire de sine va începe să schimbe creierul. La început va fi dificil,
deoarece mintea neantrenată este ca un cal nărăvaş, dar dacă insistăm către acel ideal
despre noi înşine, nu numai că vom schimba creierul doar gândind, ci şi atunci când ne
spunem: azi nu mă ridic din pat până când nu mă simt o altă persoană.
În momentul în care începem să simţim bucurie, ridicare, inspiraţie, condiţionăm corpul
faţă de o minte nouă. Pur şi simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Să
memorăm acel simţământ pentru că el este ceea ce suntem cu adevărat. Putem
memora acel simţământ la fel de bine cum am memorat suferinţa.
E nevoie de insistenţă pentru a ajunge aici, nu putem să o facem o singură dată (se
poate întâmpla şi asta, dar persoana trebuie să fie foarte decisă că asta se va
întâmpla). De cele mai multe ori când luăm o decizie o facem de genul: mă voi schimba
începând de luni, etc.
Când suntem într-o criză şi ne decidem, spunem: asta este, m-am hotărât! Pentru prima
oară, corpul primeşte semnalul: de data asta e serios! Mintea şi corpul încep să lucreze
împreună. Nu trebuie să aşteptăm o criză, putem începe să facem asta pentru că ne
simţim grozav, suntem într-o stare de gratitudine, iubim viaţa noastră şi vrem mai multe
experienţe bune.
Când acea persoană deprimată începe să aplice cunoaşterea dobândită, să facă
meditaţii, să facă exerciţii de aerobic, începe să descopere unele părţi din sine însăşi
(aflate în memoria sa) şi să-şi spună: acea experienţă mi s-a întâmplat acum 20 de ani
şi nu am ştiut că de fiecare dată când mă gândesc la ea produc aceleaşi substanţele
chimice ca şi cum experienţa se produce în acest moment, 20 de ani am condiţionat
corpul să fie într-o stare de depresie. Nu ştiu cum să mă schimb!
Această persoană trebuie să se întoarcă la evenimentul care a cauzat acea emoţie?
NU! Tot ce trebuie să facă este să dez-memoreze acea emoţie. Când face asta, se
uită la acel eveniment şi îşi spune: acel eveniment a fost exact ce am avut nevoie
în acel moment, pentru a mă face cine sunt acum, ca personalitate. Scuzându-ne
pe noi înşine că nu ne schimbăm din cauza unui eveniment trecut, re-întărim
identitatea actuală. În concluzie, trebuie să trecem de la a gândi, la a face/la a fi.
Am văzut că se poate! Oamenii se simt eliberaţi. Atunci creierul îşi îmbunătăţeşte
circuitele şi chimia internă, pentru a ne menţine pe noul drum.
Î: Îmi place cum folosiţi modelul calculatorului, pentru că oamenii pot înţelege prin
prisma aceasta. Să trecem la nivelul tehnologiei, pentru că mă îngrijorează foarte mult,
pe multe planuri. Să vorbim despre interfaţa dintre dezvoltarea creierului şi jocurile pe
calculator, acestea fiind aproape toate foarte violente. Ce impact au asupra creierului
uman şi a fiinţei umane?
R: Aceasta este o zonă periculoasă!
Atunci când copiii se joacă pe calculator şi împuşcă pe cineva, aruncă ceva în
aer, dărâmă ziduri, etc., în momentul în care ei depăşesc acel obstacol ridicat de
joc, creierul lor produce dopamină. Dopamina este substanţa chimică a plăcerii,
stimulează centrul recompensei din creier. Astfel, copilul petrece ceva timp cu
acest incredibil stimulator al senzaţiilor. Dacă continuă să facă asta, centrul
plăcerii se recalibrează la un prag mai înalt, având nevoie de un pic mai multă
dopamină ca să-l facă să funcţioneze.Receptorii din centrul plăcerii sunt foarte
receptivi la aceste substanţe chimice şi dacă îi stimulăm prea puternic, ei se
desensibilizează şi avem nevoie de mai multe substanţe chimice pentru a-i activa. (La
fel se întâmpla şi în cazul în care unul dintre soţi ţipă la celălalt. De fiecare dată el
trebuie să ţipe un pic mai tare pentru a capta atenţia celuilalt.)
Dacă copilul petrece două ore jucând jocuri pe calculator, creierul este supus
prea mult timp unei astfel de stimulări. Asta împinge la un nivel foarte ridicat
pragul de sensibilitate al centrului plăcerii. Apoi, copilul se duce la şcoală.
Deoarece creierul a produs atât de multă dopamină şi uneori adrenalină, atunci
când copilul se află într-un mediu obişnuit cu stimuli obişnuiţi (de exemplu să se
joace cu câinele, să se plimbe prin parc cu bunicii), aceşti stimuli nu vor activa
centrul plăcerii.
Î: La mulţi copii se poate observa o privire pierdută!
R: Unii nu mai au o plăcere din nimic, creierul lor are o chimie internă care nu mai
este normală. Când a învăţa ar trebui să fie o recompensă în sine, aceşti copii nu sunt
stimulaţi, aşa că ei adorm sau descoperă că o bună modalitate de activare este să intre
în necazuri. Când fac prostii, nivelul adrenalinei creşte şi au un moment în care
sunt foarte alerţi. Copiii nu sunt conştienţi că fac asta, ei fac ceva ca să simtă
aceeaşi stare excitată, de alertă.
Gândiţi-vă ce se întâmplă peste 10 ani cu aceşti copii când se confruntă cu
situaţii dificile – şi-a pierdut cel mai bun prieten, a divorţat, etc – corpul fiind într-o
stare chimică diferită! Ce fac ei ca să se simtă mai bine? În loc să privească înăuntrul
lor şi să integreze durerea şi suferinţa, ei se vor întoarce câtre exterior, către ceva
dinafară care să-i aducă în starea excitată: poate droguri.
Î: Spuneţi-ne ceva despre ciclurile de violenţă ca rezultat al stării de excitaţie şi
desensibilizare.
R: Asta se numeşte a programa şi programarea creierului se face prin repetiţie. Este
un proces inconştient.
Iei un grup de oameni şi le spui: iată 5 cuvinte, vă rugăm să formaţi o propoziţie
cu ele. Dacă aceste cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, după ce au scris
propoziţia pleacă de acolo în starea descrisă de cuvinte. Ei nu îşi dau seama că
sunt aşa, se petrece sub nivelul minţii conştiente.
Deci, creierul începe să fie programat într-un anumit mod datorită stimulării
excesive şi acea stare devine normală. Când se petrece asta, se pierde contactul
cu realitatea.
Î: Genul acesta de oameni nu sunt utili în armată, datorită nivelului lor mare de
condiţionare?
R: Da. Dacă tu sau eu vedem pe cineva că este împuşcat, vom avea o reacţie foarte
severa, inclusiv la nivel chimic. Pe termen lung, dacă te condiţionezi pe tine suficient de
mult, vine un moment în care, dacă apeşi pe trăgaci, nu mai ai aceste reacţii puternice.
Cei mai buni trăgători de elită sunt aşa.
Î: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, să poată fi programaţi în această
direcţie?
R: Nu există lucruri clare care să dovedească asta, dar putem specula zicând că dacă
se împinge mai sus pragul centrului plăcerii, atunci există posibilitatea ca aceştia să
devină dependenţi de lucrurile exterioare lor. Astfel se schimbă valorile lor, morala lor şi
în final devin foarte controlabili.
Î: Să vorbim de mintea care se dezvoltă, creierul dezvoltându-se pe deplin abia la
25 de ani. Ce se întâmplă cu o persoană care şi-a petrecut foarte mult timp cu
jocurile pe calculator, inclusiv în perioada dezvoltării sale sociale? Problema
multor tineri este lipsa capacităţii de a putea relaţiona din punct de vedere social.
R: Se întâmplă asta deja. S-au făcut nişte experienţe pe copii care se joacă mult
pe calculator. Li s-a spus: îţi dăm un dolar dacă te opreşti din joc ori de câte ori sună
clopoţelul. Copiii au fost încântaţi să participe la experiment pentru a câştiga uşor nişte
bani. Rezultatul a fost că niciunul nu s-a oprit. Spuneau: „Stai aşa, încă puţin, încă o
secundă!” Nu puteau să se oprească. Dependenţa este ceva din care nu te poţi opri.
Noi avem capacitatea de a citi semnele sociale într-un mod non-verbal. Dacă începem
să devenim bidimensionali cred că ne pierdem bucuria vieţii. Dacă toată această
plăcere este dată de nişte puncte care se mişcă pe un ecran şi pe care creierul le
interpretează ca ceva plăcut, ca o recompensă, atunci când va veni momentul să
trăim în lumea reală vom deveni aproape inapţi.
Î: Asta seamănă cu un tip de autism social!
R: Da, aşa este.
Î: Referitor, acum, la adulţi. În domeniul pornografiei există o stimulare extrem de
înaltă. Ce se întâmplă în relaţiile în care s-a introdus pornografia de unul dintre
parteneri, sau de amândoi?
R: Pe măsură ce îmbătrânim şi trăim având puternice dependenţe emoţionale (budiştii
le numesc ataşamente emoţionale), cu cât suntem mai dependenţi de emoţii, cu atât
mai mare este discrepanţa între cum ne prezentăm celorlalţi şi cine suntem cu
adevărat, cum simţim cu adevărat. Între aceste două nivele sunt simţămintele cu care
trăim fiecare zi. Cu cât suntem mai dependenţi, cu atât mai mare este această
discrepanţă. Avem nevoie de mediul, oamenii, locurile, lucrurile, experienţele care să ne
reamintească cine suntem. Fugind de acest gol avem acest simţământ şi nu ştim cum
să-l facem să dispară.
În criza vârstei de mijloc ne cumpărăm o maşină nouă, ne facem o nouă relaţie, ne
ducem la un club nou, în vacanţă, avem nevoie de lucruri şi oameni noi, toate acestea
folosind mediul exterior, pentru ca să încercăm să ne amintim cine suntem şi să facem
să dispară acel simţământ că suntem neimportanţi, nefericiţi. În această criză ne dăm
seama că nimeni şi nimic nu ne va face fericit şi putem să prezicem destul de bine cum
ne vom simţi.
Următorul nivel sunt dependenţele: pornografie, cumpărături, jocuri video, jocuri
de noroc, droguri, alcool.Ceva va face ca acel simţământ de gol şi durere să
dispară şi să dispară repede.Dar, se aplică aceeaşi lege. Data viitoare e nevoie de
un pic mai mult pentru a-l face să dispară. Acest tip de dependenţă în care se
pierd oamenii, este cel mai bun lucru pe care ştiu să-l facă pentru ca să dispară
acel simţământ. Adevărata schimbare începe când ne uităm la acea emoţie, când
începem să o definim şi să o dezvăţăm.
Persoana care devine dependentă de pornografie şi e puternic stimulată, cu timpul,
poate deveni dependentă de alcool. Efectul este că va încerca să găsească noi moduri
diferite pentru a crea un nou simţământ, într-un mod diferit dintr-o experienţă similară,
consumată. Aşa că ajunge la o limită, dar continuă să o împingă la extrem pentru a
avea acel stimul, pentru că nu ştie cum să facă să dispară golul.
Rezultatul final este că trăim într-o societate foarte nerealistă, unde devenim
căutători ai plăcerii. Avem tendinţa să cercetăm mediul înconjurător şi să ne
îndreptăm către lucrurile care ne fac să ne simţim bine şi ne aduc confort şi să ne
depărtăm de lucrurile care ne fac să ne simţim rău şi ne aduc disconfort. Este o
stimulare de bază, durere –plăcere. Această condiţionare se petrece şi în lumea
animală, pentru supravieţuire.
Dar dacă am înţeles că schimbarea este un proces inconfortabil, ce vom face
atunci? În momentul în care nu se simt bine, cei mai mulţi oameni se reîntorc la
ce le este familiar şi încearcă să creeze un simţământ nou care să-i facă să se
simtă mai bine, astfel încât să se simtă mai mult ca fiind ei înşişi. Aceste
persoane nu se vor schimba niciodată.În momentul în care se rup de acea
continuitate chimică între gând şi simţământ, nevoie şi suferinţă, corpul intră în
haos. Deci, în loc să se schimbe, aceste persoane aleargă către ceva care să facă
să dispară simţământul de gol şi durere.
Se poate trece de la jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar
motivul adevărat care-i face pe oameni să facă asta este că există un simţământ
terifiant şi nu ştiu cum să-l facă să dispară.
Î: În condiţiile crizei economice, toate acele opţiuni exterioare de a trăi de plăcere s-ar
putea să dispară, pur şi simplu pentru că nu mai avem mijloacele financiare să ni le
procurăm. Ce vă aşteptaţi să vedeţi la nivelul maselor?
R: În mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni acţionând într-un mod
ilogic, pentru că nu mai pot avea excitarea obişnuită din stimulii exteriori (jocuri pe
calculator, maşini noi, etc). Ştiţi, confort, consum, convenabil, capitalism, toate C-
urile! Când aceste lucruri ne sunt luate, ne rămân valorile. Oamenii care au fost
dependenţi se vor afla în situaţia de a se trezi foarte repede sau a pierde
controlul.
Î: Care este reţeta dumneavoastră ca să iasă din această situaţie, să se întoarcă la
umanitate ? Să se întoarcă la a se cunoaşte pe sine?
R: Când trăim crezând că ceva din afara noastră ne face fericiţi şi încercăm să
acumulăm lucruri, nu facem decât să întărim ego-ul. Dacă trăim folosind doar
substanţele chimice pentru supravieţuire (ceea ce fac cei mai mulţi oameni, toată
ziua), acele substanţe chimice produc agresiune, mânie, frică, durere, nelinişte,
suferinţă şi alte variaţiuni pe aceeaşi temă. Aceste substanţe chimice ne determină
să ne concentrăm toată atenţia noastră pe corpul nostru, să devenim foarte conştienţi
de mediul înconjurător şi foarte preocupaţi de timp.
Nu suntem prea mult diferiţi de un animal care este vânat de un prădător. Pentru a ieşi
din acea situaţie, animalul trebuie să protejeze sinele – identificat cu trupul – trebuie să
o facă foarte repede şi trebuie să privească foarte atent mediul înconjurător, ca să ştie
în ce direcţie să fugă. O emisie puternică de adrenalină îl ajută să facă asta.
Noi trăim toată ziua în mod inconştient sub influenţa acestor substanţe chimice,
deoarece ne putem aştepta să se petreacă ceva, putem anticipa că se va petrece ceva.
Când aceste previziuni se îndeplinesc, ne felicităm singuri spunând: „Vezi ce deştept
am fost?!” Dar ce se întâmplă când anticipăm un eveniment şi acesta nu se petrece?
Atunci apare depresia, neliniştea, insomnia. Noi putem activa răspunsul la stres doar
prin gând şi când nu putem să-l oprim, ajungem la dezechilibru, boală. Cu timpul, acele
substanţe chimice dereglează genele şi corpul şi astfel se creează bolile.
Cealaltă stare a minţii în care trăim se numeşte creaţie. Când te afli cu adevărat în
această stare, uiţi de tine însuţi. Nu mai există sine, nu mai există trup, nu mai
există timp. Eşti atât de implicat în ceea ce faci încât gândul devine experienţa
unui alt sine.
Acele persoane care trăiesc în modul de supravieţuire sunt centrate doar pe ele,
vorbesc despre problemele lor, se gândesc la ele.Aşa se comportă oamenii care
gândesc aceleaşi lucruri, fac aceleaşi lucruri şi se aşteaptă ca ceva să se
schimbe în viaţa lor, pentru că aceste substanţe chimice ne întorc către acţiuni
primitive şi activează circuitele necesare pentru asta. Războiul, competiţia,
politica, toate sunt doar versiuni diferite ale acestor substanţe chimice.
Starea adevărată de creaţie implică un nou set de substanţe chimice care se
relaţionează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc
în afara noastră, ci înăuntrul nostru.
În starea mea prezentă de ignoranţă, atât cât am evoluat ca fiinţă umană, pot spune că
atunci când am experimentat acele momente, sau când am devenit bucuros fără niciun
motiv, bucuria era în mine, nu aveam nevoie de nimeni şi de nimic şi mă bucuram de
mintea mea, aveam tendinţa să nu fiu egoist.
Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoţionale ale minţii care ne menţin în
starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră, atunci pătrunde
lumina prin noi şi avem tendinţa să adoptăm acele caracteristici ale puterii din fiinţa
noastră, ale minţii superioare: să fim bucuroşi, generoşi, altruişti, iubitori, inspiraţi,
răbdători.
Cred că adevărata noastră misiune în viaţă este să exprimăm acea putere din noi,
prin noi, să eliminăm barierele, blocajele. Când facem asta, există o tendinţă mai
mare în natura noastră non-egoistă să manifestăm unele dintre acele calităţi de
care are nevoie lumea noastră pentru a se schimba.
Cum să începi să îți schimbi viața

Sunt sigură ca cel puțin o data pe zi te izbești de o situație care nu îți este comfortabilă,
dai nas nas cu oameni cu care nu îți face plăcere să interacționezi, așa ca te-ai putea
întreba: “De ce oare mi se întâmplă mie toate? Ce e în neregulă cu lumea asta? Ce e în
neregulă cu mine? Mi-ar placea atat de mult să îmi schimb viața dar nimic nu pare sa
meargă. Ce ar trebui să fac?”
Mulți vrem să ne schimbăm viața dar nu avem nicio idee de unde să începem. Te-ai
săturat de vechile obișnuințe, de vechile tipare, ți-ar plăcea să ieși din cutiuța ta ce a
devenit neîncăpătoare dar nu stii cum.
Prima întrebare la care ar trebui să iți răspunzi este atât de evidenta si logică dar atât
de des trecută cu vederea sau omisă pur si simplu:

Ce îți dorești, de fapt?

Iubesc acest citat din “Alice în Tara Minunilor”, de Lewis Carroll, pentru că reflectă cu
 atâta acuratețe acea lipsă de direcție, de destinație finală care este cauza cea mai
frecventă a eșecului.
Totul pornește de la intenția ta.

Voința ta, dorința de a realiza ceva, acel sentiment al direcției cunoscute, este
căpitanul navei tale.

Imaginează-ți două nave care părăsesc țărmul în același timp. Una dintre ele are un
căpitan, hărți și busolă, pe când cealaltă este lăsată în voia sorții, să plutescă în derivă.
Poți spune ca a doua navă și-a îndeplinit menirea? Intr-adevăr, există ceva șanse să
ajungă undeva, la un oarecare țărm… dar unde? Si după cât timp? Ar putea la fel de
bine nici să nu plece vreodată din port dacă nu bate niciun vânt să o împingă înainte.
In viață nu poți să te aștepți la success sau satisfacție daca nu mergi în direcția dorită
de inima ta. E nevoie să stii de la început: în ce vrei să te transformi? Care este
rezultatul pe care îți dorești să-l obții? Care e destinția finală?
Când vrei să mergi într-o excursie la sfârșit de săptămână, de exemplu, care e prima
întrebare pe care ți-o pui ? “Unde mi-ar plăcea să merg?”, nu? De ce nu procedăm la fel
cănd vine vorba de viața noastră?
Probabil, pentru că există două aspecte care fac întotdeauna acestă alegere
foarte serioasă si stresantă:
 Și dacă nu aleg ceva bun pentru mine? Cum știu dacă chiar îmi place ceea ce am ales?
 Si daca irosesc o grămadă de timp degeaba? Dacă doar alerg după cai verzi pe pereți?
Aceste două situații reprezintă principalele motive pentru care ezităm si amânăm să
luăm decizii sau îmbrățișăm acea scuză : “nu știu încă ce vreau”, pentru a evita să
preluăm controlul asupra destinului nostru.
Frica noastră cea mai mare este că dacă alegem ceva , atunci devenim
responsabili pentru acea alegere si pentru rezultatul obținut. Astfel nu mai putem da
vina pe soartă, noroc, pe circumstanțe, pe oamenii “răi”…trebuie să admitem în fața
celorlați că a fost alegerea noastră. Si asta poate fi înspăimântător, într-adevăr, dacă
trăim ca să ne apărăm faima, imaginea, numele.
Când ești în aliniere cu propriul tău adevăr, când ai încredere în ghidarea ta interioară,
nu te mai preocupă ce spune lumea. Chiar dacă a fost o “alegere nefericită” la urma
urmei.
Eu zic mereu că nu exista eșec, ci numai succese sau lecții. Si înveți foarte multe din
amândouă. Si mai cred că nimic nu este întâmplător: e posibil să fi avut nevoie de acea
lecție.
 “Nu judeca niciodată ziua după cât ai cules, ci după cât ai semănat”
Robert Louis Stevenson

In ceea ce privește timpul pe care poate l-ai irosit fără prea mult folos, Marthe Troly-
Curtin in cartea sa, “Phrynette Married”, spune ceva ce nu ar trebui să uităm niciodată:

“Timpul pe care te-ai bucurat sa-l pierzi , nu este timp pierdut!”

Bucuria este scopul pentru care suntem aici, pe terenul de joacă numit Pământ. Joaca-
te experimentând diferite lucruri. Fii îngăduitor cu tine însuți. Destinația nu este at de
importantă pe cât este călătoria în sine. Odată ce înțelegi asta, încetezi să mai fii
frustrat sau nemulțumit că nu ești acolo unde ți-ai fi dorit să fii.

Viața e un uriaș bufet. Treaba ta e să decizi ce îți vei pune pe

farfurie

Unii nu sunt de accord cu această idee, crezând că sunt predestinați pentru anumite
lucruri specifice în viață, cumva implacabile si ne neschimbat, hotărâte încă de dinainte
de a ne naște.
Asta pune pe umerii lor o povară teribilă pentru că îngustează foarte mult drumul pe
care se presupune că ar trebui să meargă. Devine de înțeles atunci de ce sunt paralizați
de teamă când sunt în poziția de a alege ce își doresc.
Există, într-adevăr, un “bagaj” cu care noi intrăm în această viață ( astfel se explică
abilităție copiilor supradotați, de exemplu), venim cu niște intenții inițiale dar ele nu sunt
bătute în cuie. Au un caracter general, mai mult sub forma unor
potențialități emoționale. Ce vreau să spun este că ne stabilim să experimentăm
succesul sau liniștea interioară, integritatea sau iubirea de părinte… dar nu stabilim
exact cum anume, in ce circumstanțe, când exact să avem experiența, nu știm toate
detaliile.
Oricare emoție poate fi experimentată intr-o mulțime de experiențe diferite. De-a lungul
călatoriei noastre putem fi inspirați de anumite condiții/ circumstanțe si atunci devenim
creativi, uităm de vechile modalități de a experimenta fericirea , de exemplu, si ne
focusăm asupra altor surse de bucurie si fericire; ne jucăm cu noile noastre descoperiri.
Pe măsură ce experimentăm viața, suntem expuși la o varietate de experiențe, așa că
ne putem alege ce preferăm. Ne decidem pe drum, ne răzgândim, renunțăm la ceva ca
să ne apucăm de altceva, depinde de ce ne face să ne simțim bine.
Cum putem afla ce ne dorim cu adevarat?
Daca nu stii încă ce îți dorești cu adevărat, poti să afli parcurgând acest proces de
autodescoperire:

1. Gândește-te si scrie acele lucruri pe care știi în mod sigur că NU

le dorești.

Care sunt acele lucruri sau situații pe care deja le-ai experimentat si pe care nu ai vrea
să le mai trăiești? E mai ușor să identificăm ce nu ne place.
Pe o foaie de hârtie îndoită verical, scrie în partea stângă ce nu-ți place. Dar uită-te
adânc în tine. Amintește-ți diferite evenimente din trecut și gândește-te: ce ai fi dorit în
schimb? Si scrie în partea dreaptă a foii. De ex. Nu-mi place să lucrez in distributie, nu
vreau să conduc masina 8 ore pe zi în interes de serviciu, nu-mi place să lucrez singur,
pe teren. Aleg să lucrez intr-un domeniu mai creativ, vreau o activitate de birou, mi-ar
plăcea să fac parte dintr-o echipă de proiect.
După ce te-ai hotărât cum ti-ar plăcea să “ambalezi” dorințele si darurile tale, acum
mergi mai adânc si răspunde la întrebarea numarul 2.

2. Răspunde în scris la întrebarea: cum ai vrea să te simti când vei

face/ avea/ fi ce ai scris la no.1?

Nu ne dorim niciodată un lucru de dragul lucrului în sine ci pentru sentimentul pe care

ni-l dă atunci când îl avem/ facem. Ce emoție este predominantă pentru tine? Vrei să te
simți util / fericit/ liber/ vesel/ entuziasmat/ responsabil/ curajos…?
Scrie toate emoțiile pe care vrei să le experimentezi. Ce conditii/ circumstanțe te-ar
ajuta să te simți aa cum îți dorești? In felul acesta testezi și dacă ce ai răspunsul la
întrebarea unu este chiar cee ace îțî dorești.
De exemplu, dacă vrei să simți că ești important si contezi pentru comunitatea ta, ai
putea alege să lucrezi în organizații care ajută oamenii nevoiași, pe cei suferinzi sau
care ajută animalele….dar, la fel de bine ai putea să fii profesor pentru copiii analfabeți
din țarile subdezvoltate… Pentru aceeași emoție esențială există diferite forme de
expresie… Depinde ce alegi tu. Ce îți aduce mai multă bucurie?
3. Cum se potrivește asta în imaginea de ansamblu?

De cele mai multe ori, cea ce ne dorim are legătură directă cu un scop mai mare:
misiunea noastră in viață.
Poți schimba abordarea și să începi invers: adică nu de la ceea ce îți dorești să
experimentezi sau să schimbi, ci de la scopul tău mai înalt. Care simți tu că îți este
misiunea pe Pământ?
In cartea electronică “Adevăratul Nord. Cum să îți descoperi misiunea în viață” , am
inclus o parte practică, cu 27 de întrebări esențiale la care dacă răspunzi cu onestitate,
îți va fi limpede de ce ai ales să vii aici.

4. Imaginează-ți cum ar fi viața ideală pentru tine

Ce ai fi/ avea/ face în lumea ta perfectă, ideală? Nu te lăsa influențat de argumentele

“realiste” care îți vor veni imediat în minte. Dezlănțuie-ți imaginația! Fii liber!
Doar fii atent la cum te simți în timpul acesta. Ceea ce îți imaginezi rezonează cu tine?
Asta trebuie să fie preocuparea de bază în acestă etapă. Te simți entuziasmat?
Emoționat? Ti-au dat lacrimile? Parcă plutești? Bucură-te de fructele imaginației tale
fără să dai atenție minții care vrea să te aducă cu picioarele pe pământ.
Când ai ajuns la imaginea finală, întreabă-te: sub această lume cu beteală si artificii,
după ce tânjește de fapt sufletul tău? De exemplu: dacă in visul tău îndrăzneț te-ai
imaginat star rock, divă de cinema, super erou, arhitect celebru, neurochirurg, etc , ce
trăsături de caracter crezi tu că au aceste personaje? Libertate? Spirit de aventură?
Ințelepciune? Faima? Putere? Valoare?..
Acum uită-te la lista ta cu lucrurile pe care le-ai prefera tu ( partea dreapta de pe foaia
de la puctul 1). Poți trage o concluzie? Se aliniază valorile? Care e dorința inimii tale?
Ce ai putea face acum ca sa te îndrepți în directia dorinței tale?

Inainte de a începe să-ți faci un plan, ține minte aceste doua

lucruri:

a) Este o zicala care spune așa:

“ Dumnezeu ne dă întotdeauna vise cu o mărime mai mare, ca să putem crește în

ele”
Nu-ți fie teamă de visele tale, accepta provocarea, fii gata să te expandezi. Nu e nimic
provocator sau amuzant și nu evoluezi deloc dacă rămâi confortabil în pielea “Micului
eu”. Fii îndrăzneț, aspiră către “Marele Eu” !
b) Mulțumește pentru ce ai deja!
Dacă începi călătoria asta dintr-o poziție de nemulțumire , insatisfacție si sentimente de
inferioritate, n-ai să ajungi prea departe.

Cine eși acum este rezultatul alegerilor pe care le-ai făcut pâna azi.
Ceea ce ești pe cale să devii, e rezultatul alegerilor pe care le faci ACUM!

Inerţia mentală- marele sabotor al procesului de

schimbare

Nevoia de o schimbare este resimţită în această perioadă de majoritatea oamenilor.

Insatisfacţia , dezamăgirea, lipsa de bucurie sau împlinire, sunt principalele motive
pentru care ne dorim altceva, fie că este vorba de o stare de sănătate mai bună, de un
job nou, de o relaţie romantică , de prieteni autentici … şi lista poate continua.

De ce este însă atât de dificil să obţinem ce ne dorim?

De cele mai multe ori nu ştim exact ce ne dorim, după ce anume tânjeşte sufletul
nostru. Un prim pas absolut necesar este să definim ce vrem . Si nu neaparat în
detaliu. Uneori chiar nu ştim exact ce job ne-am dori, de exemplu. Poate nu ştim
 denumirea lui exacta sau pozitia în organigramă, firma în care am putea lucra,
localitatea, etc. Aici important e să ştii cum ai vrea să te simţi când vei avea acest job.
Un alt aspect important este să ştim şi cum anume ne formulăm dorinţa de
schimbare. Ne putem foarte uşor îndepărta chiar de obiectul dorinţelor noastre dacă nu
suntem atenţi la modul în care funcţionează Legea Atracţiei sau Legea Vibraţiei .
Dar dacă am respectat toate aceste lucruri, dacă am fost consecvenţi, disciplinaţi şi am
pus pasiune în dorinţa de schimbare, de ce totuşi , de foarte multe ori, nu reuşim să
vedem rezultatele sau să obţinem schimbarea dorită?

“Nimic nu este mai tragic – sau mai obişnuit – decât inertia mentală” – Napoleon Hill

INERTIA sau , altfel spus, dependenţa de propriile gânduri şi emoţii.

Mintea noastră este cea care ne poate fi un aliat de nădejde în procesul de schimbare
sau un duşman de temut.
Ne este un aliat de nădejde dacă:
 am crescut într-o familie în care am fost mereu încurajaţi să avem încredere în noi, în talentele noastre,
 ştim cum să selectăm doar gândurile pozitive iar pe cele negative să le analizăm doar şi apoi să le
eliberăm,
 conştientizăm blocajele şi ne asumăm responsabilitatea de a le vindeca,
 nu ne este teamă de necunoscut şi anticipăm cu entuziasm schimbările ,
 ne iubim pe noi înşine şi vedem lumina divină din noi şi din tot ce ne înconjoară,
 credem în noi şi în puterea pe care o avem de a ne crea realitatea dorită,
 înţelegem că nimic nu este întâmplător şi în fiecare circumstanţă este o lecţie din care învăţăm despre
noi înşine,
 avem încredere în îndrumarea divină şi suntem optimişti incurabili,
 suntem aliniaţi cu Sinele nostru Înalt şi cu centrul nostru personal de energie.
Dacă afirmaţiile de mai sus nu sunt întru totul adevărate pentru noi, atunci înseamnă că
mintea nu ne este cel mai bun aliat şi noi mai avem câte ceva de lucrat cu noi înşine
pentru a ne putea bucura de viaţa şi de creaţiile noastre.
O minte optimistă, antrenată să gândească pozitiv , orientată către găsirea de soluţii ,
este cea mai mare bogăţie pe care o putem deţine. Vestea bună este că niciodată nu e
prea târziu pentru a începe să ne antrenăm mintea spre a deveni cel mai puternic aliat
de care avem nevoie pentru a ne schimba viaţa.

“Viaţa ţâşneşte ca un gheizer pentru cel ce forează prin stânca inerţiei” – Alexis Carrel
Nu putem vreodată să schimbăm ceva dacă continuăm să facem lucrurile ca
până acum.

Albert Einstein definea însăşi nebunia în acest mod. Este principiul de bază de la care
cred că trebuie să pornim.
Viaţa noastră este dominată de gânduri, emoţii şi acţiuni pe care le repetăm în mod
inconştient, zi de zi. Din cele aproximativ 60 000 de gânduri pe care le avem într-o zi,
90% se pare că sunt gânduri pe care le-am avut şi ieri şi alaltăieri … Toate acestea
formează nişte trasee neuronale foarte bine “bătătorite”.
Când ne hotărâm să ne schimbăm viaţa, e nevoie să “destrămăm” aceste împletituri
neuronale şi să construim alte trasee, noi, conforme cu noile noastre dorinţe de
manifestare.

Exerciţiu: Există un domeniu din viaţa voastră în care aţi avea nevoie să faceţi nişte
schimbări ?
Oferiţi-vă câteva momente în care să scrieţi pe o foaie de hârtie ce gândiţi despre acel
subiect : poate e vorba despre sănatatea voastră, despre serviciu, despre relaţia
voastră cu prietenul sau partenerul de viaţă. Apoi după ce scrieţi măcar cinci gânduri,
amintiţi-vă câteva circumstanţe diferite, din ultimele zile, în care aţi gândit
aceleaşi gânduri. Este adevărat că v-au apărut automat în minte, “declanşate” de
anumiţi stimuli?
Care sunt cele mai frecvente gânduri vizavi de acest subiect?
Acum scrieţi cinci gânduri pe care v-ar plăcea să le aveţi despre acest subiect.
Aţi încercat până acum să le schimbaţi pe primele cu cele din urmă? A funcţionat?

De foarte puţine ori avem reuşite notabile în a schimba pur şi simplu un gând, o credinţă
limitativă, cu o alta, care să ne împuternicească. Afirmaţiile pozitive standard sunt cele
mai des folosite în această tentativă de restructurare mentală. Dar acestea nu
funcţionează dacă nu am “curăţat” bine locul întâi, dacă nu am “dezţelenit burienile”
gândurilor negative. Nu poţi pune glazură şi frişcă pe un tort acrit şi să speri că vei
avea o experienţă plăcută când îl vei consuma!
Gândurile noastre ne determină realitatea. Dacă nu ne acordăm un timp suficient
,atunci când nu suntem în perioade de criză (!) , pentru a le observa, analiza, determina
gradul de utilitate şi pentru a le schimba, pe cele ce lucrează în detrimentaul nostru, cu
gânduri care să ne împuternicească, atunci vom continua să ne creăm realitatea
inconştient, din reflex sau obişnuiţă, şi nu în acord cu darul divin de creaţie din noi
înşine.
Sau sunteţi cumva convinşi că înţâi este nevoie să se schimbe circumstanţele, ca
să gândiţi diferit? Vă întrebaţi, poate: “cum să spun că mă aşteaptă o relaţie
minunată sau că sunt mulţumită de job-ul meu, dacă lucrurile stau exact pe dos?”
Acest lucru se întâmplă pentru că am preluat credinţele generaţiilor anterioare sau
cunoştinţele predate în şcoală şi care spun că acesta este modul în care se întâmplă
lucrurile pe Pământ; că orice cauză are un efect şi până nu se schimbă circumstanţele/
cauzele, nu avem cum să ne modificăm starea de spirit , gândurile, emoţiile sau
acţiunile.
Generaţia noastră beneficiază însă de nişte descoperiri uluitoare în domeniul
neuroştiinţelor, al epigeneticii şi fizicii cuantice care contrazic ceea ce am fost noi
învăţaţi.
Există un anumit factor care nu a fost luat în considerare până acum şi anume
conştiinţa umană.
Putem influenţa mediul înconjurător, sănătatea celulelor sau starea noastră de spirit, nu
suntem nişte victime ale circumstanţelor decât dacă alegem noi acest lucru.
“E firesc să sufăr dacă sunt rănită emotional”, da, e profund umană şi de înţeles
această frază. Numai că ea reprezintă o reacţie la un eveniment. Este un efect. Nu mai
ai ce face, deja e prea târziu. Suporţi doar consecinţele, pentru că asta ai “construit”
până acum. Ce poţi face este să ai grijă ce anume construieşti de acum încolo.

Abraham Hicks foloseşte mereu o glumă ( să-i spunem metaforă ) pentru a

reflecta acest adevăr: dacă ai sărit din avion fără paraşută, nu mai are nimeni cum să te
ajute, doar “puţintică răbdare” de acum, ajungi imediat la sol.
Pregătirile pentru o aterizare lină şi o experienţă frumoasă se fac în avans, nu în
timp ce eşti în cădere liberă!
Eşti în “cădere liberă” când deja gradul de frustrare, nemulţumire, enervare, disperare
sau depresie a ajuns la un nivel destul de înalt, astfel încât nu mai e cale de întoarcere.
In acestă perioadă nu prea poate cineva să te bine-dispună sau să te sfătuiască, tot
ceea ce citeşti despre dezvoltare personală este o prostie, nimic nu funcţionează, totul
e în zadar…
In acestă etapă intervenţia de schimbare nu are şanse prea mari de reuşită. De ce?
Pentru că e nevoie de o schimbare majoră de paradigmă ca să poţi evita “ciocnirea cu
pământul”! Nu sunt mulţi cei dispuşi să înţeleagă şi să accepte că se poate şi altfel, şi
care să muncească activ la acestă schimbare mentală, emoţională şi comportamentală.
Obişnuinţele de gândire ne fac să ne simţim mai confortabil cu ideea că suntem victime,
că am avut ghinion, că altcineva este vinovat, că “situaţia noastră este mai specială
decât a celorlaţi”, decât să ne asumăm responsabilitatea şi să ieşim din zona de confort
pentru a opera modificările necesare.
La ce se refără această pregătire mentală? La înţelegearea conceptelor inovatoare ale
noilor ştiinţe , la analiza credinţelor limitative, a alegerilor şi obişnuinţelor noastre
(indiferent dacă este vorba de modul în care gândim, simţim sau acţionăm), şi
bineînţeles la schimbarea din timp, pas cu pas, a modului în care ne raportăm la viaţă şi
la noi înşine.
Ca să putem să ne schimbăm viaţa e nevoie să ne schimbăm în primul rând
modul în care gândim! ( Despre acest subiect voi vorbi mai pe larg pe data de 18
octombrie, în Bucureşti, la “Milionare în idei” , si apoi, într-un curs online în 5 module, în
luna noiembrie. Mai multe amănunte vor veni pe Facebook sau pe mail).
A ne schimba modul în care gândim înseamnă să ieşim din cutie! Fiecare avem un
număr, impresionant, e drept, de conexiuni, combinaţii, tipare neuronale care ne
determină modul în care vedem lumea din jur, ne percepem pe noi înşine şi ne
comportăm. Ei bine, dacă zilnic gândim aceleaşi lucruri si acţionăm în acelaşi fel, nu
vom face decât să perpetuăm aceleaşi alegeri şi aceleaşi experienţe.

“Idealurile supravieţuiesc datorită schimbării şi mor datorită inerţiei în faţa schimbării” Tony Blair

Creierul nostru ne poate fi un aliat fantastic sau un sabotor de primă clasă- nu din rea
voinţă, ci fiindcă aşa a fost programat. E doar un instrument (chiar dacă e cel mai
sofisticat instrument la care omenirea are acces)! NOI determinăm modul în care îi vom
permite să ne asiste în devenirea noastră. Şi dacă nu ne identificăm cu creierul nostru,
cine este acest “NOI”?
În fiecare personalitate, în fiecare trup, există un suflet venit în aceste tărâmuri să se
experimenteze pe sine, e o fărâmă de divinitate “în căutarea sensului pierdut”. E cel
care observă mintea, care îşi propune o strategie pentru a beneficia la maximum de
acestă experienţă în materialitate. Şi este nevoie să îi restabilim autoritatea asupra
minţii şi a trupului.
Creierul e doar o arhivă de date ce aparţin trecutului, are o conexiune neuronală
stabilă pentru fiecare gând şi emoţie repetată de noi de-a lungul vieţii. Pentru că nu este
dispus să consume prea multă energie ( oricum funcţionarea sa consumă mai mult de
 25% din cantitatea de energie a trupului!) va considera că este mult mai comod şi mai
sigur să folosească tiparele vechi de gândire şi comportament , decât să încerce lucruri
noi, care ar necesita mai multă energie, o ieşire din zona de confort şi un rezultat incert.
Dacă nu suntem dispuşi să provocăm aceste tipare de gândire şi comportament, să le
punem sub lupă, să alegem să păstrăm doar ceea ce este benefic pentru noi , vom
continua să trăim pe modulul “reciclare”, le vom reutiliza iar şi iar pe cele vechi şi nu
vom obţine decât rezultate din ce în ce mai nesatisfăcătoare , pentru că şi calitatea
acestor tipare are tendinţa de a se diminua în timp.

Şi cum am putea să ne reîmprospătăm setul de tipare mentale?

1. Învăţând lucruri noi , deschizându-ne către informaţii care să ne provoace vechile credinţe şi (atentie!)
repetând acele informaţii, aplicându-le în viaţa de zi cu zi !!
2. Analizând veridicitatea şi utilitatea credinţelor de care ne ţinem strâns pentru că le-am preluat de la
persoane cu autoritate din viaţa noastră sau pentru că le-am cimentat în urma unor experienţe
personale mai mult sau mai puţin fericite
3. Ascultând cu atenţie pe ceilalţi, în loc de a tot vorbi despre ce cunoaştem noi
4. Deschizându-ne către noi experienţe, în fiecare zi , ieşind din zona de “familiar”, “ obişnuit”, “sigur”
5. Călătorind în locuri în care nu am mai fost
6. Modelând ( imitând) modul de a gândi şi a se comporta al unor persoane pe care le considerăm
exemple de urmat, modele , idoli
7. Îndrăznind să visăm la un alt mod de a trăi, vizualizând alte posibilităţi, folosindu-ne imaginaţia
8. Conectându-ne la Sinele Înalt şi “download-ând “ informaţie direct de la Sursă, prin meditaţie mai ales.

De obicei suntem provocaţi să ne schimbăm . Când sufletul nostru simte că nu mai

există posibilitatea de expandare şi evoluţie în starea curentă de fapt, atunci provoacă
anumite “furtuni” (gen boală, divorţ, pierderea cuiva drag, a locului de muncă, a casei ,
etc), cât să ne scuture de vechi şi să ne golească , pentru a putea primi “noul”. Un
pahar deja plin cu apă statută nu mai acceptă nicio picătură de apă proaspătă. Şi
atunci, ne ajută Sufletul nostru să vărsăm paharul, chiar dacă asta presupune un pic
(sau o groază) de suferinţă.
Perioada în care trăim ne permite să învăţăm să ne schimbăm “proactiv”, din proprie
initiativă, prin conştientizare şi acceptarea responsbilităţii, evitând astfel suferinţa.
Rămâne doar să alegem noi dacă vom profita sau nu.

“Inerţia mentală înseamnă moarte” – Timothy Thomas Fortune

Nu există o cale către fericire. Fericirea este calea!

Aud de multe ori : “Am obosit! Nu se mai termină odata? Lucrez cu mine de atâţia
ani, mă învârt în cerc, parcă nu mai ajung odată la final, să simt şi eu că-s fericit şi în
menirea mea!”
Întotdeauna pare că mai avem ceva de rezolvat, de curăţat, de înţeles, de integrat, mai
apare o situaţie prin care e nevoie să trecem, mai avem o etapă de parcurs, o datorie
de plătit, un curs de urmat, un examen de dat, şi tot credem că, după asta, gata,
scăpăm, “ieşim la liman” şi viaţa noastră adevărată va putea într-un sfârşit începe, vom
plonja cu bucurie nemărginită în misiunea noastră personală, vom face bine planetei şi
omenirii , urmându-ne chemarea. Dar de fiecare dată, mai apare ceva…
Am fost învăţaţi să credem că vom fi fericiţi când…. sau după ce… sau dacă…. Am pus
mereu condiţii fericirii şi nu ne-am dat seama că de fapt o amânăm, o întârziem, o
împingem chiar, fără să ştim, mai departe de noi. Şi nu mai ajungem vreodată să o
trăim pe deplin.
“Nu există o cale către fericire. Fericirea este calea!” e un citat atribuit când lui Buddha,
când lui Thich Nhat Hanh , lui Wayne Dyer sau lui A. J. Muste… dar nu contează cine a
spus-o , contează că reprezintă un mare adevăr după care ar fi minunat să ne ghidăm
zilnic.

Foloseşte Legea Atracţiei

Când ne tot gândim la rezultat, la final, la momentul când vom ajunge “la capăt”, de fapt
energia noastră este disipată, împrăştiată, nu suntem în prezent, nu trăim clipa ci risipim
timpul, moment cu moment, exprimându-ne indirect nemulţumirea faţă de ce avem
acum, vizavi de ce ne-am dori cu adevărat.
Acest lucru imprimă în câmpul nostru o vibraţie de o frecvenţă joasă, de insatisfacţie,
insuficienţă, neajuns. Această vibraţie nu poate magnetiza către noi decât ceva potrivit
ca nivel de rezonanţă: circumstanţe, lucruri, persoane care să ne nemulţumească, să
ne dezamăgească, să nu ne fie pe plac.
E cu totul altceva dacă trăim ca şi cum deja am fi ajuns “la capăt”! Putem face asta? La
nivel vibrational, da! Întreabă-te: “cum m-aş simţi şi ce aş face diferit dacă aş fi deja
fericit?” şi aici poţi completa cu ceea ce reprezintă pentru tine “capătul”: pentru că am
trecut examenul, pentru că mi-am găsit partenerul potrivit, serviciul visat, calea sau
menirea personală, sensul vieţii, etc…
Este minunat să ne dăm timp să vizualizăm că deja am ajuns “la capăt”, şi să simţim
exact ce am simţi atunci când obiectivul nostru va fi fost atins.
De exemplu: vezi-te cum deja eşti la biroul tău nou, la servicul visat, imaginează-ţi
colegii, spaţiul de lucru, sarcinile de îndeplinit, succesele obţinute, simte ce crezi că ai
simţi în astfel de circumstanţe. Poartă-te ca şi când ai fi un om de succes, priveşte
oamenii în ochi, strange mâna ferm, vorbeşte clar, cu curaj, fii împământat, în echilibru.
Există o expresie:“ fake it, fake it, till you make it!” adică prefă-te până chiar îţi iese,
ceea ce îţi doreşti se împlineşte, fiind atras către tine de Legea Atracţiei ce va răspunde
vibraţiei tale.
La fel, imaginează-ţi că deja eşti într-o relaţie minunată, cum te-ai simţi? Poţi aduce
acea vibraţie de iubire şi satisfacţie în viaţa ta de acum? Poţi trăi cu încrederea totală că
eşti deja iubit, apreciat, ceea ce îţi dă puterea să calci altfel pe drum, să zâmbeşti
oamenilor, să radiezi bucurie şi împlinire? acesta va atrage exact ceea ce îţi doreşti.
Dragi Lucrători în Lumină, vă puteţi imagina şi puteţi simţi în interiorul vostru că deja
sunteţi iluminaţi ( plini de Lumină), ştiind că măiestria la care aspiraţi există deja în voi,
doar trebuie scoasă la suprafaţă, că toate codurile există în ADN-ul vostru şi aşteaptă
doar momentul să fie activate? Ce-ar fi dacă v-aţi da voie deja să simţiţi câmpurile, să
intuiţi ce urmează, să aveţi încredere că mâinile voastre chiar pot vindeca, să auziţi ce
vă comunică cristalele vindecătoare, să ştiţi că deţineţi cunoaşterea necesară şi vibraţia
potrivită pentru a accesa stări mai înalte de conştiinţă…?
Credinţele noastre limitative sunt singurele bariere care stau în calea devenirii noastre.
Cursurile, cărţile, seminariile, iniţierile, etc, sunt doar bileţele de voie pentru mintea
noastră care în acest fel îşi dă voie să acceseze zone care mereu au fost deschise spre
explorare şi utilizare, doar că noi am crezut că nu o putem face decât dacă avem un
atestat, o acreditare, o diploma… De fapt, cărţile, seminariile, etc, doar ne fac să ieşim
din “cutiuţa” cu limitări, ne expandează mintea şi lărgesc câmpul de posibilităţi cuantice.
Nu înseamnă că nu sunt importante în evoluţia noastră, nu înseamnă că nu avem
nevoie să ne pregătim, să exersăm într-un anumit domeniu … dar ştiţi ce? Poţi face
zeci de cursuri si iniţieri şi specializări şi totuşi să nu practici, să nu-ţi dai voie să crezi

că eşti în stare (am fost acolo, ştiu ce zic, been there, done that ) şi iarăşi
ajungem la acele două subiecte fierbinţi: credinţele limitative şi încrederea în sine.

Mania destinaţiei

Nu “trebuie” să ajungem nicăieri! Noi am făcut din destinaţie ceva mai important decât
călătoria. Când ne-am făcut planul pentru exisenţa asta, acolo, “sus”:-), consiliaţi de
ghizii noştri personali, noi am stabilit deja, în linii mari, traseul pe care îl vom parcurge.
Dacă nu ne zbatem prea mult şi nu ne rătăcim iremediabil în matrix, atunci ajungem
sigur unde ne-am propus. Viaţa ne duce, ne ghidează uşor spre ceea ce ne-am dorit să
experimentăm.
Nu uitaţi că nu suntem singuri aici, avem echipa noastră de ghizi, învăţători şi îngeri
care au planurile în mână şi ştiu să ne atragă atenţia, mai uşor sau mai

violent , dacă ne îndepărtăm de cărare. Cum te poţi rătăci? Neascultându-ţi

sufletul, intuiţia, Sinele Înalt, având atenţia doar pe lumea exterioară, pe întreţinerea
imaginii pe care vrei să o oferi altora despre tine, pe ce spun ceilalţi despre noi , pe
nevoile altora pe care le consideri prioritare faţă de nevoile tale, încercând să-ţi satisfaci
Ego-ul, nu Sinele…
In Cronica Akasha putem vedea cât de mult ascultăm de ceea ce ne transmite Sinele
Înalt. Din experienţa de până acum, vă pot spune că 80% dintre oameni sunt conectaţi
doar între 1 şi 10% din timp! Noi primim mereu sugestii, direcţii, intuiţii, epifanii dar nu le
auzim sau nu le ascultăm sau nu avem încredere în ele… suntem antrenaţi să ne
folosim mintea pentru a lua decizii. Iar mintea hotărăşte întotdeauna bazându-se pe
istoric, pe ceea ce a experimentat până acum, pe experienţă, face comparaţii cu ceea
ce ştie deja că este posibil sau ce a avut succes în trecut. Dar acest mod de operare
(făcut să ne apere de eşec, de dezamăgiri, de critici) exclude din start “magia”, miile de
alte potenţialităţi disponibile şi pe care Sinele Înalt şi ghizii noşti le văd şi ni le
sugerează. Perspectiva lor e mai înaltă, ca şi când ar privi în jos de pe vârful unui
munte, având posibilitatea să vadă clar unde e râul, pe când noi, cei care ne aflăm la
poalele muntelui, înconjuraţi de pădure, putem rătăci mult şi bine până găsim şerpuirea
apei. E păcat să nu ne folosim de ajutoarele noastre, mai ales că ele au o singură
dorinţă: să ne ajute să ieşim teferi şi veseli din hăţişuri.
Şi încă ceva: noi nu ne propunem un final tragic, dezastruos, nefericit, dramatic. Acolo
ajungem pentru că ne-am încâlcit în karma şi în compromisuri, în minciuni şi în emoţii
de vibraţie joasă, şi pentru că ne îndepărtăm de adevărul nostru. Aşa că e nevoie să ne
relaxăm, să nu trăim în frica de eşec, să ne predăm unei posibilităţi mai înalte.
A te preda vieţii asta înseamnă, a-ţi simţi drumul, a te lăsa condus, a fi atent la
semne, a-ţi asculta intuiţia, a îmbrăţişa tot ceea ce vine spre noi, chiar dacă nu e
catalogat de mintea noastră ca fiind ceva pozitiv, fiindcă totul are un rost, nu e
întâmplător că trăim un anume episod, avem ceva de învăţat de acolo. A te preda nu
înseamnă a capitula, a-ţi pierde interesul pentru viaţă, a deveni pasiv sau
indiferent- aveţi mai multe detalii în articolul de aici.

Doar experienţa contează!

Cu atât ne întoarcem în bocceluţa noastră înapoi la Creator, cu experienţa! Nu ne

întoarcem la Tatăl lăudându-ne: “ am ajuns profesor universitar, CEO, am câştigat o
grămadă de bani, am avut un Porsche, etc … Spunem: “am simţit ce înseamnă să
iubeşti, să speri, să suferi, să greşeşti, să judeci, să reuşeşti, să ai succes, să te doară,
să ierţi, să o iei de la capăt, să fii jignit, să ai putere asupra altora, să te distrezi” ….
Faptul că ne dorim sincer să realizăm ceva, să ajungem către o destinaţie pe care o
percepem în afara noastră, este doar un semn că ceva dinlăuntrul nostru se trezeşte la
viaţă şi încearcă să ţâşnească afară, să se manifeste în realitatea noastră. Niciodată nu
ne vom dori ceva ce nu face parte deja din noi! E imposibil!
Pe unii nu-i interesează deloc să câştige Olimpiada, să alerge la maraton, să cerceteze
flora sau fauna, să fie îmbrăcaţi la modă, să facă o facultate, să aibă copii, să ajungă
şefi, etc, dar poate iubesc să picteze, să lucreze manual obiecte din lemn, să se retragă
într-un ashram din India, să viziteze siturile sacre ale lumii….Suntem deja fiecare croiţi
dintr-o anume energie, cu anumite interese, nu putem visa la ceva ce nu ne reprezintă
deloc.
Suntem “însarcinaţi” cu dorinţele acestea ale noastre. Ele ţipă, dau din picioare în noi,
vor să vadă lumina zilei, să se materializeze. Si când o femeie însărcinată simte
mişcările fătului în pântecul ei , nu spune “Doamne, ce mi-aş dori să fiu însărcinată şi să
am un copil”… asta ar fi ciudat şi de neînţeles… Copilul deja există, aşteaptă doar să
crească suficient de mult, să prindă putere şi să îi vină timpul să apară pe lume.
Aşa se întâmplă şi cu aceste obiective sau ţeluri ale noastre. E nevoie să fim
încredinţaţi că, dacă le simţim în noi, ele deja există ca potenţialitate, aşteaptă să fie
materializate la timpul lor, aşteaptă ca noi să ne ridicăm şi să ne aliniem vibraţia cu cea
a lucrului sau experienţei dorite.
Înţelegeţi de ce se spune că nu ne putem rata misiunea? Misiunea e parte din noi. Nu ai
cum să nu fii tu. Ai încredere că eşti aici pentru un motiv, că există un plan mai mare
decât poţi vedea tu.

Fiind tu însuţi/ însăţi

Aceasta este cea mai mare contribuţie a noastră la expandarea Universului! Am venit
să “fiinţăm”, să ne bucurăm de experienţa de a fi în trup fizic, să ne împărtăşim darul
nostru unic cu ceilalţi. Universul are nevoie de fiecare dintre noi, aşa cum este el, nu “la
fel de buni, celebri, deştepţi, frumoşi ca x, y, z…” A te conforma, a te ascunde în
mulţime, a-ţi stabili un ideal din “a fi ca X” este o trădare a Sinelui tău.
Am fost învăţaţi să ne comparăm unii cu alţii, să apreciem asemănările, să respectăm
normele şi modelul prestabilit, dar asta ne fură din unicitate şi ne îndepărtează de noi
înşine. De asta ne este atât de greu să ne găsim calea, ne imaginăm că “ar trebui să”
facem lucrurile într-un anumit fel, că ar trebui să ajungem la un anumit nivel, la un
moment dat…
Toate acestea sunt o formă de rezistenţă. Când ne opunem la ceea ce suntem noi de
fapt, când respingem adevărul personal, crezând că adevărul altcuiva e superior, când
ne impunem să sărim peste ştachete stabilite pentru alţi concurenţi , când ne judecăm,
ne criticăm, când încercăm din greu …. obosim. De asta ajungem să spunem că ne-am
săturat să tot lucrăm cu noi înşine, fiindcă forţăm, împingem, accelerăm, pretindem prea
mult de la noi, nu ne acceptăm aşa cum suntem, cu compasiune şi iubire.
La ceea ce rezistăm – persistă, când ne luptăm cu ceva, îl alimentăm de fapt. Cu cât
stăm mai mult în energia aceea de “nu sunt încă suficient de…”, “nu am încă…”, “nu
sunt încă…” , cu atât perioada de blocaj se prelungeşte mai mult. E nevoie să învăţăm
să fim fluizi, să curgem uşor, să nu forţăm stăvilare sau maluri ce încă nu sunt menite
să se dea la o parte din calea noastră.
Există un timp în care lucrezi mult cu tine dar mai apoi e necesar să ieşi din auto-
judecată. Ai conştientizat, ai adus la suprafaţă, ai curăţat , ai vindecat ….. poţi doar să
iubeşti ce a rămas? Poţi îmbrăţişa tot ceea ce mai apare? Tot ce este iubit, e vindecat.
Îmbrăţişează-ţi viaţa aşa cum este ea, binecuvânteaz-o, acceptă-te pe tine aşa cum eşti
şi fii încredinţat că totul e perfect pentru tine, exact aşa cum este acum.

Esti dezamagit de ceilalti ?

In sesiunile individuale de coaching întâlnesc foarte des acestă temă: dezamăgirea față
de comportamentul celor din jur, fie că este vorba de şefi, colegi de muncă, parteneri de
afaceri, prieteni, rude mai îndepărtate sau mai apropiate, parteneri de viață sau proprii
noștri copii.
In acest context apar întrebări (retorice, de obicei) de genul : “ cum de MI-a putut face
asta?”, “ de ce s-a purtat aşa cu MINE?”, “ după tot ce am făcut pentru el/ ea, aşa Mă
răsplăteşte?”… Formulările dezvăluie imediat cât de “in plex” primim reacția celuilalt,
cât de personal este interpretat gestul lui, precum şi toată povestea țesută în jurul
evenimentului.
Stările prin care se manifestă de obicei dezamăgirea sunt de frustrare, enervare, furie,
judecată, durere, dezamăgire, sentimentul adânc de trădare şi neapreciere a efortului
nostru. Uneori se ajunge şi mai profund, afectându-ne încrederea în noi , stima de sine
sau punând sub semnul întrebării propria noastră valoare.
In general ne place să credem că suntem stăpâni pe situație, că putem controla ceea ce
se întâmplă în jurul nostru şi cu noi, că ne putem planifica şi conduce viața după placul
inimii noastre. Numai că atunci când vine vorba de relații, nu mai suntem doar noi
singuri implicați, mai există şi cealaltă persoană care , la fel, crede că este stăpână pe
situație, că poate controla ce se întâmplă, etc, exact cum gândim şi noi.
Ce se întâmplă este că se produce o ciocnire între dorințele, planurile şi acțiunile
noastre proprii şi dorințele, planurile şi acțiunile celuilalt. Suntem unici , fiecare avem
emoțiie noastre, credințele, valorile, rănile, fricile noastre care ne determină să ne
formulăm o perspectivă unică asupra vieții.
Egoul fricos , mândru sau competitiv intră în acțiune şi încearcă să devină păpuşar, să
manipuleze pe celălalt, să determine anumite reacții sau emoții la celălalt, astfel încât
să evite durerea, judecata, pedeapsa, sau să primească ceea ce îşi doreşte: iubire,
siguranță, acceptare, mângâiere…
Când nu reuşeşte, este dezamăgit total.
Ce este, în fond, dezamăgirea? Este un adânc sentiment de tristețe sau neplăcere
determinat de faptul că dorințele, visele, speranțele, aşteptările noastre nu s-au împlinit,
lucrurile nu au mers aşa cum am vrut noi.
Ei bine, din această definiție ne dăm imediat seama de motivul adevărat care stă în
spatele durerii, a suferinței noastre: noi proiectăm asupra celorlați propriile noastre
vizuni, dorințe şi planuri şi ne aşteptăm ca ei să ne facă pe plac şi să se comporte
conform modelului pe care îl avem noi în mintea noastră.
Si atunci când ne surprindem iubitul/ iubita (cu care credeam că ne vom căsători), la
film cu altcineva, când soțul nu se implică în gospodărie aşa cum ne aşteptăm noi, când
copilul nostru nu este printre premianții clasei sau nu ia în serios lecțiile de pian plătite
cu ceva efort din partea noastră, atunci când şeful ne sare de la mărirea de salariu
sau îl promovează în postul rămas vacant pe un nou venit şi nu pe noi care ştim tot ce
se întâmplă în firmă…. atunci ne simțim neapreciați, trădați, înşelați, durerea e maximă
şi ne prăbuşim cu zgomot în abisul dezamăgirii.
Am spus “cu zgomot” pentru că, în majoritatea cazurilor, dezamăgirea este exprimată
prin reproşuri, țipete, acuze, amenințări, gesturi necugetate şi chiar injurii. Există şi
multe cazuri în care dezamăgirea e atât de profundă încât ne retragem în cochilia
noastră fără cuvinte, ne lingem rănile în tăcere, eventual plănuind scenarii de răzbunare
ca în filme sau, din contra, simțindu-ne atât de mici şi neimportanți, atât de lipsiți de
valoare şi merit, încât ajungem la cealaltă extremă: ne permitem să gândim că mai bine
am dispărea cu totul de pe fața pământului.
V-ați întrebat vreodată cine simte de fapt toate aceste lucruri? Cine se lasă antrenat în
sarabanda acesta de emoții ? Cine este de fapt dezamăgit? Ego-ul.
Dezamăgirea ca şi sentiment este o “făcătură”, o iluzie creată de către mintea noastră
pentru că Ego-ului îi place să îşi plângă de milă, să se simtă prost, să se considere o
victimă. La urma urmei, chiar şi asta e o formă de manipulare pentru că indirect strigă
Universului: “uite cât de mult sufăr, aşa că te invit să mă strângi în brațe, să ma
consolezi şi să îmi dai şi-un premiu : ori îl faci tu pe cel care m-a dezamăgit să îşi
schimbe părerea, comportamentul, sentimentele față de mine, ori îmi dai altceva mai
bun (alt iubit, alt soț, alt job, alt şef, realizări pe alte planuri din partea copilului
(eventual.. nu ar strica şi să-şi ceară scuze cu lacrimi în ochi pentru cât de neascultător
şi copil problemă fost pentru mine, cel/cea care mi-am sacrificat tinerețea pentru el

!” )
Dezamăgirea e un deserviciu pe care ni-l aducem pentru că nu are nimic de-a face cu
evoluția noastră socială sau spirituală şi ne consumă şi foarte multă energie ca să
alimentăm iluzia. In newsletter-ul de săptămâna viitoare (abonarea este gratuită şi se
face de aici) vă voi detalia paşii de urmat pentru a trece elegant prin acesta experiență.
Acum vă propun să stabilim etapa preliminară:

Ce ar trebui să avem în vedere înainte de a ne lăsa pradă dezamăgirii?

1. Nimic nu ți se întâmplă fără un motiv

Dacă ai experimentat aceste circumstanțe şi sentimente, înseamnă că ai avut nevoie de

o astfel de lecție. Cu siguranță nu este prima data când simți dezamăgire dar poate
până acum nu ai reuşit să mergi mai departe, să te detaşezi de întâmplare în sine, cu
toate detaliie ei dureroase. Ai rămas acolo, în băltuța autocompătimirii sau din contra, în
frustrare şi furie dar nu ai reuşit să schimbi focusul şi să te întrebi: “Ce pot învăța de aici
?” Aceasta e întrebarea care te propulsează înainte pe calea evoluției tale.
Dacă accepți ideea că tu ai ales să vii pe Pământ şi să joci jocul vieții, atunci bucură-te
de călătorie, şi când e bine şi frumos şi când e furtună. E nevoie să fim încântați mereu
de procesul prin care trecem către devenirea noastră şi pentru asta e necesară o minte
setată pe ideea de învățare continuă, o minte deschisă către obținerea şi desăvârşirea
măiestriei noastre în a trăi conştient, intens şi cu sens. Acest lucru previne
dezamăgirea.
“Frumuseţea e că prin dezamăgire poţi obţine claritate, şi odată cu claritatea vine convingerea şi adevărata
originalitate” – Conan O’Brien

2. Rămâi cât mai mult în prezent

Recunosc că este un exercițiu destul de provocator care ia ceva timp, mai ales că nu
am fost învățați să trăim în acest mod, însă conştientizarea faptului că noi trăim în
mintea noastră în 95% din timp este un început destul de promițător. Mintea hoinăreşte
peste tot, nu este atentă la momentul prezent, alege doar ceea ce vrea ea să audă,
etichetează pe baza unei jumătăți de fraze doar, omițând restul, fuge când în trecut ,
când în viitor….se pierde în cele peste 60 000 de gânduri câte avem pe zi…
Si atunci, a trăi în prezent, a fi atent la ceea ce spune celălalt, a asculta activ , a pune
întrebări lămuritoare (cu scopul de a înțelege şi nu de a contrazice!), a încerca să fim
empatici, să vedem motivul unui comportament sau intenția din spatele lui , ne ajută să
evităm sentimentele de dezamăgire.

3. Orice întâmplare este neutră, noi îi dăm sens

Absolut tot ce ni se întâmplă în viață are un caracter neutru. Noi etichetăm experiența în
bună-rea, în funcție de ego-ul nostru care, la rândul lui, este influențat de credințele şi
valorile noastre, de experiențele precedente şi de acel aspect al nostru numit “umbră”.
Ceea ce pentru un om poate reprezenta o trădare, pentru altul poate părea o
oportunitate de a cunoaşte caracterul oamenilor sau de a se îndrepta către un drum
nou. Rămâi deschis către un sens mai înalt, nu ştii încă ce rol are acestă experiență în
viața ta sau înspre ce te duce. Permite-i doar să fie.

4. Invață să iesi din poveste

Oarecum legat de punctul anterior, e bine să conştientizăm diferența între experiența

dureroasă propriu-zisă şi toată povestea pe care mintea noastră o țese în jurul acelei
experiențe. De multe ori durerea ar fi de mai scurta durată sau mai blândă dacă noi nu
am adăuga deasupra şi propriile noastre interpretări şi răsuciri de situație. Dacă peste
faptul că iubitul te-a mințit sau ți-a ascuns ceva, tu vii cu propria poveste … despre cum
la fel s-a intamplat şi mamei tale, sau aşa ți-a făcut şi iubitul anterior sau că tu eşti fără
noroc, ai cununiile legate, eşti prea credulă sau nu îndeajuns de frumoasă/ sexy/
deşteaptă, etc , atunci va fi mult mai greu să ieşi din dezamăgire, să înveți ceva din ea
si să îți continui viața.

“Când se întâmplă ceva care te dezamăgeşte, nu înrăutăți situația spunându-ți tot felul de poveşti în mintea ta
despre acea situație. Renunță şi doar simte dezamăgirea, nu o agrava cu poveştile tale“ – Pema Chodron

5. Totul este trecător, nimic nu durează o veşnicie

Chiar dacă treci prin momente dureroase, nu te lăsa copleşit/ă de situație! Ok, eşti la
pământ, suferi, dar nu va dura o veşnicie! Rumi spunea că “orice rană sufletească
este locul prin care intră Lumina în noi”. Acceptă faptul că poate aveai nevoie de o
astfel de “scuturătură” dar că încă nu poți desluşi cu claritate motivul, deocamdată.
Dacă reuşeşti să vezi situația un pic de deasupra, cât să capeți mai multă claritate sau
perspectivă , îți vei aminti că ai trecut şi prin alte situații dureroase dar că azi abia îți mai
poți aminti de ele, sau că de fapt ce ai interpretat tu atunci ca fiind un lucru rău s-a
dovedit a fi o mare cotitură spre ceva mai bun în viața ta. Poate e acelaşi lucru şi în
cazul de față.
Viața e formată din valuri care vin şi pleacă, la fel ca şi fluxul şi refluxul , nimic nu e
static iar când Dumnezeu închide o uşă, o fereastră se poate deschide.
Nu uita totuşi să desprinzi ceva învățătură din experiența ta, pentru că astfel te asiguri
că nu se va mai repeta în viitor.

“Bucuria este uneori o binecuvântare, dar de multe ori e o cucerire. Clipa noastră magică ne ajută să ne
schimbăm şi ne trimite în căutarea visurilor noastre. Da, vom suferi, ne va fi greu, şi vom trece prin multe
dezamăgiri, dar toate sunt trecătoare, nu lasă urme permanente. Si într-o zi, vom privi în urmă, cu mândrie şi
încredere la călătoria pe care am făcut-o”― Paulo Coelho

6. Nu eşti o victimă

Legea atracției, exact ca şi gravitația, este imparțială! Nimeni nu “îți face” nimic! Tu
atragi totul în viața ta, prin modul în care gândeşti , prin credințele pe care le ai , prin
vibrația pe care o transmiți în Univers. Se spune că atunci când arăți cu degetul către
un altul, restul degetelor tale sunt îndreptate către tine însuți… şi atunci, poate e
momentul să te întrebi : Cât îți asumi din acestă “vină”? Cât de responsabil/ă eşti pentru
propria realitate manifestă? Iti asumi rolul de Creator deliberat sau doar reacționezi la
circumstanțe? Unde anume ai greşit şi tu? In ce fel te-ai dezamăgit tu pe tine insăți/
însuți în viață, încât acestă vibrație specifică este atât de activă în câmpul tău şi atrage
situații similare?

7. Nu uita de contractele semnate

Relațiile sunt modul cel mai eficient în care învățăm în această dimensiune. Aşa că
atunci când ne pregătim să plonjăm în acestă călătorie, “aranjamentele de drum” sunt

bine puse la punct înainte de plecare.

In funcție de ce anume ne dorim să experimentăm şi să învățăm, ne alegem partenerii
de joc, ne distribuim rolurile şi stabilim scenariul.
Nu uita niciodată că cei mai mari duşmani sunt şi cei mai buni prieteni. Si dacă ei nu au
făcut altceva decât să urmeze scenariul pe care l-ați scris împreună, atunci pe cine te
superi? De ce eşti dezamăgit?

Viața nu are sens dacă nu o trăim cu bucurie, cu încredere şi multă curiozitate. Dacă îți
permiți să fii oprit din drumul tău de un eveniment care te-a făcut să te simți înşelat, şi
devii posac, retras, urâcios sau meschin, atunci e ca şi când ai refuza să mai pleci în
Hawaii deşi ai câştigat excursia vieții tale, pentru simplul motiv că la aeroport ți s-a rupt
tocul de la un pantof !!! Baga-l în buzunar, îl repari mai târziu, mergi un pic şontâc până
la avion, sau … descalță-te şi pluteşte în continuare către visul tău!!! Merită!

“Principiile de bază pentru o viață plenară includ capacitatea de a face față problemelor cu curaj, dezamăgirilor
cu bună dispoziție şi încercărilor cu umilință” – Thomas S Monson

Cum mai trăiești când o parte din tine moare?

In urma articolelor publicate anterior, am primit câteva mail-uri cu situații de viaţă cu

adevărat cutremurătoare. Puteam simţi disperarea, durerea, panica sau nedumerirea
celor care îmi scriau că si-au pierdut fratele, copilul, soțul, părintii sau mai mulţi, unul
după altul.
Aşa că m-am hotărât astăzi să scriu câte ceva despre ce am descoperit eu în cei 16 ani
ai mei de “cautari”, despre cum vad eu şi Sinele meu Inalt aceste lucruri acum şi să vă
împărtășesc câteva informații care vă pot ajuta să găsiţi răspunsuri la întrebările
dureroase.
E posibil să nu rezonati cu anumite aspecte. E perfect. Nu încercaţi să vă însușiți nişte
concepte care sunt în dezacord cu sistemul vostru de credinţe sau valori dar nici nu vă
refuzaţi oportunitatea de a citi ceva care e posibil să vă ajute să vă schimbati propria
paradigmă.

Abordarea umană a experienței

Când pierzi pe cineva drag prima reactie e cea de amorţire. Nu înţelegem ce se

întâmplă, simţim că ne prabuşim în noi. E o reacţie de apărare a organismului.
Apoi, încet, încet ne “dezmorţim”, ca un cub de gheață care şi-a păstrat forma până
atunci, începem să ne topim, să ne scurgem, să ne trezim. Si începe durerea,
nedumerirea, vin întrebările: “de ce?”, “de ce mie?”, “de ce el/ea?”, “de ce acum?” …

1. Dați-vă permisiunea să vă exprimaţi sentimentele

Nu încercați în acestă fază să vă stăpâniti lacrimile, să vă înfundați geamătul de durere,

să păreţi tari pentru ceilalți. Dati-vă voie să simțiți toată durerea, eliberați-vă, daţi-i voie
să iasă din trupul şi din sufletul vostru. Până nu faceti asta, nu veţi putea să vindecați
acesta rană.
A începe să îți simți durerea este primul pas către auto-eliberare.
Nu vom putea trece niciodată “peste” această suferință. E nevoie să trecem “prin” ea.

2. Acceptați ceea ce nu puteţi schimba

Când opunem rezistență la ceea ce deja s-a întâmplat şi asupra căruia noi nu avem
niciun control căci e dincolo de ce poate face un om, atunci ne supunem singuri la un
stress fantastic, ne angajam într-o luptă din care nu poate iesi nimic bun pentru că nu
putem câștiga vreodată. Rezultatul e doar suferință, durere, boală şi chiar propria
trecere dincolo.
O abordare pe care o folosesc cu oamenii cu care lucrez este să-i întreb: “daca ai fi ştiut
de la început că persoana acesta va muri acum, ai mai fi ales să treci prin experienţele
pe care le-aţi împărtăşit împreună?” şi de fiecare dată răspunsul este prompt şi din
inimă: “Da, sigur. Cum să nu?”

3. Alegeți să prețuiți amintirile şi experienţa de dinaintea morţii

De câte ori vă vine în minte cât de nedrept e ca acea persoana să plece acum,
schimbaţi-vă focusul pe ce v-a adus bun interacţiunea cu acea persoană, ce aţi învăţat
pe parcursul timpului petrecut împreună. Cum v-a schimbat ca om faptul că acea
persoana a existat în viaţa voastră, chiar şi pentru un timp scurt? Ce ati învăţat de la
ea?
Amintiţi-vă vremurile bune, puneţi lumina pe toate amintirile plăcute, mulţumiţi-i pentru
tot ce a facut pentru voi ( chiar daca un comportament l-ati judecat atunci că fiind
negativ , cu siguranță v-a învățat ceva despre voi şi despre viață).

4. Nu dați vina pe alţii

Când nu acceptaţi experienţa, când aveți sentimente îngropate în voi pe care nu le-ati
lăsat să iasa, vă veţi îndrepta furia către exterior: e vina medicilor care l-au neglijat, e
vina socrilor care nu l-au iubit, e vina sefului de la birou care l-a încărcat cu prea multe
sarcini, e vina economiei că nu si-a permis un tratament mai bun, e vina guvernului
căruia nu-i pasa de cetățeni , etc, etc.
Nimeni nu moare vreodata înainte să-i vină timpul! ( în popor se spune atât i-a fost
scris/ atât i-a fost ața/sfoara).
Fiecare moarte e o forma de sinucidere! Chiar daca nu putem să întelegem asta la nivel
conştient, noi suntem de acord cu moartea noastră încă dinainte de a veni aici, pe
Pământ. (vezi şi articolul Contractele Sufletului) . Nu suntem victime chiar daca în termeni
umani spunem “a fost victima unui accident/ unui atac de cord sau jaf armat”.

5. Ințelegeți că nimeni nu a vrut să vă fure fericirea

De multe ori durerea, frustrarea ia forma de gelozie sau egoism. Jelim peste măsură
cand ne gândim mai mult la noi, cei rămași, decat la cel plecat.
Simți că ți s-a facut o nedreptate? Simti că ai fost pedepsit pentru “păcatele” tale? Te
consideri o victimă careia nu i s-a permis să se bucure de viață, căreia i-a fost furată
bucuria? Esti gelos pe cei care încă au ceea ce tu ai pierdut?
Poate te liniștește să auzi că e o fază normală în drumul spre vindecare. Ok, da-ti voie
să te uiti urât în jur, scoate toată furia din tine, blamează, aruncă cu noroi!
Există o scală a emotiilor și poți să vezi mai jos că furia, mânia sunt din punct de vedere
vibrational mai sus decât deprimarea, suferința şi disperarea; deci esti pe drumul bun,
spre vindecare. Secretul e să nu zăbovești prea mult în etapele de sub nivelul verde.
6. Parcă s-a rupt ceva în mine când a plecat
Dacă aţi simţit aşa ceva, v-ar putea ajuta să stiţi că nu e doar o impresie, că “ruptura”
este reală. Ȋntre oamenii care interacționează în mod constant sau între care există
sentimente puternice, se formează anumite legături energetice. Aurele se unesc și se
creează un flux energetic continuu între cei doi.
Ȋn momentul în care unul dintre ei părăsește acest plan, energia acestuia se retrage și
ea, astfel că ne simțim rupți, divizați, ceva se smulge din noi. Puneți-vă mâna
dominantă pe inimă și intenționați să vă refaceți propria aură, umpleți golul creat cu
Lumină.

7. Grupurile de suport

Atunci când suferi, mai ales când e vorba de o plecare neașteptată, bruscă, violentă,
șocul e atât de mare încât energia ta se prăbușește. Ȋn acele zile, luni… ai senzația că
poți găsi alinare doar la cineva care, ca și tine, a trecut prin asta, înțelege durerea ta și,
dacă se poate, are același nivel energetic ca tine.
Astfel apare nevoia de a te interesa și a te înscrie într-un grup de suport (fie că este
virtual, pe internet sau membrii se întâlnesc fizic, în persoană).
Oricât de mult credeți că vă ajută comunicarea cu semeni care au trecut sau trec prin
aceeași experiență, dacă intenția grupului nu este de a vă ridica nivelul de vibrație prin
orientarea atenției către restaurarea stării de pace, liniște, încredere în voi înșivă și în
viitor ci doar fiecare povestește cât de trist, greu, tragic, șocant, etc. a fost episodul și
cât de singur, disperat, neajutorat sau deprimat se simte acum (moment în care toți
ceilalți îl/o asigură de tot sprijinul și compasiunea lor), sugestia mea ar fi să ieșiți
repede din acel grup.
Comemorările repetate, actiunile care au ca scop confecționarea în comun de fundițe,
jerbe, coroane, etc, alegerea zilei “copilului pierdut” sau “îngerului printre noi”, si asa
mai departe, cu tot respectul pentru durerea dv, spun că vă fac mai mult rău decât bine.
Vă mențin în acea vibrație joasă, vă adâncesc mai mult în durere, căci o preluați si pe a
celorlalți, astfel ajungeți să “cimentați” această stare care va atrage și alte situații
dureroase.
Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această experiență. Important
este să gasiti o comunitate în care să vă puteti vindeca, un grup potrivit căci vindecarea
este mult mai profundă și chiar și mai rapidă atunci când ești și martorul vindecării altor
persoane.
Paul Ferrini spune ca durerea este “marele egalizator”. Când își privesc durerea în față,
oamenii se simt egali și învață să spună adevarul despre experiențele lor. Durerea ne
permite să fim cinstiți și autentici.

8. Transformă-ți durerea în forță interioară

Timpul nu vindecă totul, aşa cum se spune. De fapt, el nu vindecă deloc, doar acoperă.
Acţiunea vindecă. După o perioadă de doliu, firească de altfel, e timpul să renaștem.
Creștinul din mine continuă să creadă că ăsta e sensul celor 40 de zile: ni se dă timp să
ne obişnuim cu ideea, să scoatem toată durerea afară, să ne curăţăm pentru a putea
apoi renaşte din propria cenusă, ca pasărea Phoenix. E nevoie să ne stabilim o nouă
stare de normalitate, care să ţină cont de condiţiile actuale.
Si mai e un aspect: aşa cum bebeluşii au pe lânga ei mereu îngeraşi veniti să le
uşureze tranzitia dintr-un tărâm în altul, la fel şi noi, avem o perioada lânga noi spiritul
celui decedat care ne ajuta să ne vindecăm rana, să ne reancorăm în realitate şi să
avem puterea de a ne continua propria călătorie.
Actiunea, miscarea, fluidizează energia, eliberează mintea, reorientează
focusul. Concentrați-vă pe o acțiune care vă place: grădinăriți, faceți curat, împletiți,
terminați o lucrare începută mai demult, petreceți mai mult timp în aer liber, reîncepeți
serviciul… Scopul nu este în niciun caz de a uita de cel drag trecut dincolo, ci de a
reînvia din amorțeala data de o astfel de experiență, în felul acesta amintirea lui nu vă
va mai paraliza de durere.

Abordarea experienţei din perspectiva Sinelui mai Inalt

1. Totul e o chestiune de percepție

De obicei spunem că durerea, frica, disperarea când cineva drag trece dincolo de văl,
este inevitabilă, că e ceva omenesc, toata lumea se aşteaptă la asta.
Insă, îndrăznesc să spun, că afirmăm asta datorita perceptiei pe care o avem noi că s-a
intamplat ceva ”rău”, față de care avem acest răspuns emotional atât de puternic şi
asupra căruia nu avem niciun control.
De multe ori la înmormântari oamenii se concentreaza mai mult pe ceea ce a însemnat
defunctul în viaţa lor, îşi amintesc momente plăcute petrecute impreună, şi la fel ca pe
vremea dacilor, la înmormântare se râde şi se spun bancuri. Pentru că rudele, prietenii
înteleg moartea aşa cum este ea, o trecere, o transformare. Si exista alte înmormântări
unde jalea, suferinţa, deprimarea sunt atât de adânci încât numai cand te apropii de
rude simţi că te prabuşeşti.
Strămoşii nostri stiau mai multe despre moarte decât stim noi acum. Herodot spunea că
geto-dacii nu se temeau de moarte. Aveau credinta că viaţa nu se sfarseste nicicând,
imbraca doar diferite forme; erau convinsi că sunt nemuritori şi că după moarte vor
ajunge la zeul suprem Zamolxes/ Zalmoxis. Asadar, moartea nu era privită ca o
tragedie. Dimpotriva, geto-dacii o priveau cu multa bucurie şi optimism. Jelirea,
sfâsierea lăuntrică, senzatia că te descompui de durere nu era ceva înteles sau
cunoscut macar de către strămoşii noştri. Acestea sunt credinţe, sentimente şi
comportamente care atestă separarea noastră de adevărul spiritual, indoctrinarea cu
idei perfecte pentru manipularea prin frică a maselor.
2. Pământul este o şcoală aflată pe un anumit plan vibraţional

Experienţa pe care o trăim acum, reprezintă doar conştiinţa care se exprimă pe un

anumit nivel de frecvenţă vibraţională. Lumea noastră fizică e doar expresia acestei
frecvenţe.
Simultan exista mai multe planuri. Toate planurile sunt imaginate de Spirit pentru a avea
unde se “juca”; o sala de clasă pentru învăţare.
Exista un numar infinit de planuri astrale mai înalte sau mai joase ca vibratie dar chiar şi
cea mai joasă este mai înalta decat lumea fizicalităţii, a materialităţii. Acestea sunt
simţite adesea de animale.
Planurile se întrepătrund. Chiar dacă nu-i vedem, cei dragi nouă, trecuți dincolo de văl,
ne pot fi aproape dacă îi chemăm sau le solicităm un sfat, o părere. Daca îi auzim sau
le simțim prezența depinde numai de credința noastră că e ceva real şi de cât de
sensibil este “receptorul” nostru.
Pentru că energia pe Pământ este din ce în ce mai puternică acum , vălul se subțiază,
mulți oameni au început să comunice cu cei de dincolo. Sunt multi mediumi care ofera
servicii de acest tip. La TV, pe TLC am urmarit de curând un serial “ Medium în Long
Island” în care dovezile sunt atât de covârsitoare încât nu pot fi contestate.
Obişnuiţi-vă cu acest tip de informaţii, relaxaţi-vă rezistența, căci în domeniul acesta
întâi trebuie să crezi, ca să vezi.

3. Corpul fizic doar furnizează un veşmânt pentru suflet

Singurul motiv pentru care cineva are nevoie de un corp este ca să evolueze. E ca un
costum de scafandru de care avem nevoie să intrăm în apele adânci sau ca un costum
de cosmonaut daca vrem să explorăm spatiul. Am vrut să venim pe Pământ, să învățăm
în acestă densitate, foarte bine, ne trebuie un costum potrivit acestui nivel de vibratie:
corpul uman.
Cand obţii claritate şi un nvel mai inalt de evoluție spirituală, nu te mai identifici cu trupul
, cu mintea, cu ego-ul sau cu dorințele. Devii un observator. Ești doar martorul
experiențelor tale. Aceasta stare superioara, iti da posibilitatea să alegi conștient să
evoluezi , să urci pe o treapta şi mai înaltă.
In acesta stare se întâmpla ceva extraordinar: karma nu isi mai are rostul. De
aceea din ce în ce mai multi dintre cei care au pornit conștient pe drumul desăvârșirii ,
nu mai au karma. şi vorbesc de timpurile noastre, de cei care au pășit deja pe acest
drum, nu de o perioada ipotetica, posibila, în viitorul îndepărtat
De fiecare data când ne naștem, sufletul operează la un nivel mai înalt de expresie
decât în viată anterioară şi își ia un trup care să satisfacă cerințele respective de
învățare.
Când lecția s-a terminat şi am acumulat tot ce am avut nevoie, ne “dezbrăcam” de trup,
îl lăsăm în urmă şi noi ne vedem mai departe de călătorie.

4. Religia nu considera moartea un miracol

In Hinduism, partea cea mai profunda din noi e numita Atman. Cel mai bun echivalent
ar fi în Creștinism -“suflet”.
Sufletul nostru şi Atman sunt ambele văzute că scânteieri de divinitate, acea parte
invizibila din noi care face din Dumnezeu o prezență fizica
In Creștinism însă, este mult mai nefiresc să spui “Eu sunt Dumnezeu”, unii considera
afirmația chiar blasfemie dar, de exemplu , în Vedanta , sufletul nu este separat de
Dumnezeu. Atman nu poate “veni” de la Dumnezeu şi nu se poate “întoarce” la
Dumnezeu pentru că de fapt, nu a fost vreodată separat.
Rumi spunea ca “Moartea este căsătoria noastră cu eternitatea” dar faptul că noi ne
temem de moarte, am fost învățati că e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla,
atunci e normal să ne sperie şi e firesc să ne fie milă de cei care pleacă. Când ne este
frica de moarte, nu trăim atât de liberi pe cât ne-am propus atunci când ne-am proiectat
conștiința aici.
“Greșeala noastră nu este că ne temem de moarte, ci că nu o respectam ca pe un
miracol”
Deepak Chopra

5. Cei născuți a doua oara

Acest termen este folosit pentru a denumi persoanele care au trecut printr-o moarte
clinica şi care revin la viată cu o gândire netradiționalistă, contestă fiecare aspect al
societății la toate nivelurile şi sunt “treziți” către o nouă înțelegere a ideilor de sacru şi
spiritual.
Faptul că în lume exista din ce în ce mai multe relatări de la cei care care au
experimentat asa ceva, faptul că s-au scris mii de cărți despre acest subiect nu este
întâmplator. Mutațiile care au loc în propriul lor creier uman şi în spirit, împreună cu
mutațiile pe care le declanșează la cei care investighează fenomenul ( cercetători,
medici, psihologi, psihiatri, etc.) şi la masele mari de oameni care doar aud/ citesc
despre aceste fenomene, declanșează în specia umana un salt în evoluție.
Uneori, pentru a se ajunge la acest obiectiv final, se întâmplă fenomene în urma cărora

parcă şi vezi Spiritul făcându-ti complice şi jucăuș din ochi De exemplu, unui
neurochirurg celebru, Dr Eben Alexander (Harvard Medical
School, http://www.ebenalexander.com/ ), combatant puternic al acestei teorii, i s-a
“întâmplat” să treacă el însuși printr-o experiență în preajma morții ( NDE= Near Death
Experience) pe care până atunci o catalogase cu fervoare drept halucinație. După
acest episod, a devenit “oaia neagra” printre colegii săi neurologi şi neurochirurgi pentru
că si-a schimbat viziunea asupra vieții, a scris o carte, “Harta Raiului”, şi tine conferințe
în toată lumea despre “cum să înlocuiești viziunea actuala asupra lumii cu una noua,
fără a aluneca în haos”.

6. Suferința sanatoasă

Daca cei rămași în urma continua să sufere ani la rând, tot întrebându-se de ce s-a
întâmplat asa, etc, sufletul nu-si vă găsi liniștea, nu își vă putea vedea de evoluția sa.
In continuare vă redau un fragment din cartea “Matei vorbește-mi despre rai”, volumul I ,
autor Suzanne Ward, Editura For You, ediția 2002, pagina 9-10. E cel mai ușor mod de a
explica la ce mă refer când vorbesc despre suferința sănătoasă.
Suzana este chiar autoarea, Susan Ward, care are o discuție cu fiul ei, Mathew, plecat
dincolo de voal la o vârsta foarte fragedă şi care ajunge să fie învățătorul ei spiritual.
“Matei : Durerea tuturor a fost mult mai mare decat s-ar fi așteptat oricare dintre noi,
atunci când am făcut acea înțelegere.
Suzana: Cum e posibil că o înțelegere făcută înainte de naștere să fie atât de
inimaginabil de cruda, încât să nu ia în considerație acest lucru?”
Matei : “O înțelegere făcuta înainte de naștere nu este niciodată o pedeapsa, sau un
contract impersonal. Înțelegerea noastră a fost făcuta de către noi toți, la nivelul
sufletului. Noi am trăit multe vieți împreună şi am câștigat forța emoțională în timpul
acelor experiențe. Ne alegem unul pe celalalt că să facem parte din aceeași familie,
deoarece fiecăruia dintre noi ni se dau condițiile şi situațiile de care avem nevoie pentru
a progresa în evoluția noastră spirituală. Viața pe Pământ e legata numai de evoluția
spirituală.
Pe vremea când discutam la nivelul sufletelor, cu toții am avut sentimentul că plecarea
mea timpurie vă fi abordata intr-un mod sănătos şi că vă contribui la misiunile fiecăruia
dintre noi din cadrul acestei vieți. Dar nu asa s-a întâmplat. Suferința şi jalea nu au fost
sănătoase.
Suzana: Ce înseamnă suferința “sănătoasă”?
Matei: Înseamnă sa-I permiți forței tale spirituale să te ajute sa-l eliberezi pe cel iubit ,
că sa-si poata incepe noua viata. Atunci cand continui să suferi groaznic din cauza a
ceea ce voi numiți moartea sau pierderea acelei persoane , sufletul ei este legat de voi.
[…]
Bineînțeles că vă lipsește apropierea fizica! Atunci când exista iubire, nu exista nici o
posibilitate de a evita acesta tristețe naturala, provocata de despărțire. Dar dacă o
acceptați, vi se vă da puterea spirituală prin iubire împărtășita, in locul efectelor
mutilante ale suferinței împărtășite”

7. Plecările “accelerate” din vremurile noastre

Foarte multa lume a sesizat faptul că de ceva vreme plecările dincolo de voal s-au
înmulțit, spitalele sunt pline, capelele sunt pline…
Acest “exod” nu este o iluzie….e un simptom al trecerii în 5D. Vor fi din ce în ce mai
multe plecări şi poate e bine să știți asta dinainte.

Fiecare am venit aici cu o “agenda” . In ultimii 50 de ani extrem de multe spirite

au dorit să vina pe Pământ pentru că aici se petrece ceva unic în Univers. Este pentru
prima data când o planeta trece într-o altă dimensiune cu toți oamenii de pe ea…vii şi
conștienți. In general, mori într-o dimensiune şi te reîncarnezi în alta.
Datorită acestui experiment, multe spirite au vrut să vină să participe, să experimenteze
o dimensiune în prag de transformare, o alta dimensiune făcându-si usor aparitia. A fost

coadă mare la corpuri

Numai că fiecare isi ia cât vrea şi cât are nevoie. Unii vor să se implice efectiv, să
munceasca la transformarea vibratională asa că vor rămâne, alții au vrut doar să vadă
cum e, altii au avut o energie specifica pentru perioada “pre-mari schimbari” şi acum nu
mai corespund, au incercat să fie în concordanta cu timpurile dar nu au reusit şi atunci
pleaca. Unele spirite au vrut să prindă ultima zbatere a energiei 3D dar nu sunt nici
pregătiți , nici nu si-au propus să treacă în 5D. Unii au venit doar ca să ajute pe alții din
familia lor de suflete să curețe un anumit aspect ca să poată aceștia trece mai departe,
deci au rol de suport mai mult.
Oricum, nu e nimic crud, nedrept, anapoda…. este perfect asa cum este. Mintea
noastra doar are nevoie să interpreteze, să stie, să împartă în bine şi rău.
Doar aveți încredere că nu e nimic accidental şi totul e orchestrat fantastic de bine.

Mai jos aveți câteva recomandări de cărți care vă pot ajuta să treceți peste perioada de
doliu mai ușor, având o înțelegere superioară.
Toate cărțile le găsiți la Editura For You.

“Viata după moarte , Puterea Dovezilor “– Deepak Chopra Ph. D ,

“Vindecarea unei inimi îndoliate” – Doreen Virtue şi James Van Praagh
“Prin timp spre vindecare”, “Multe vieti, multi maestri”, “Acelasi suflet, multe trupuri”- Dr
Brian L Weiss
“Copiii cei noi si experientele din preajma mortii” – P M H Atwater
“Viata după viata” – dr Raymond Moody

Frica de moarte

Frica de moarte se manifestă ca o emoţie puternică de îngrijorare, anxietate, groază,

teroare atunci când ne gândim la propria trecere în nefiinţă. Nu există om care să nu se
fi gândit măcar o data la acest subiect fără să simtă o uşoară teamă. A evita moartea e
un program adânc inoculat în sistemul nostru.
Din experienta sesiunilor de coaching am tras o concluzie: foarte rar oamenii se tem
chiarde moarte în sine, de obicei sunt alte temeri dedesubt: frica de necunoscut, de
singurătate/ izolare, de durere, de boală, sau de neputiinţă/degenerare fizică sau
mentală.
Aşadar prima întrebare cu care am putea începe este: “De ce?”, “Din ce cauză te temi
de moarte?” Am putea desprinde mai multe situaţii:

1.Asocieri cu evenimente din copilărie

Am întâlnit cazuri în care frica de moarte era generată de o experienţă neintegrată sau
neînţeleasă corect, trăită în copilărie. Până la 7-8 ani copilul nu înţelege raţional,
mental, o experienţă , ci doar emotional. De cele mai multe ori emoţiile trăite în acestă
perioadă sunt păstrate în câmpul nostru fără vreo explicaţie logică şi ies la suprafaţă în
momentul în care apare un factor declanşator.
Dacă în familia sa copilul a fost martorul unei perioade de suferinţă , agitaţie, durere,
agonie, legate de moartea cuiva drag, este posibil să fi absorbit în câmpul său emoţiile
celorlalţi şi neavând capacitatea să înţelegă exact ce se întâmplă, le-a asociat cu ideea
de moarte în sine. De obiei, persoanele care experimentează o astfel de frică de moarte
nu îşi pot explica de ce simt atât de puternic la nivel emotional atâta timp cât, logic,
înţeleg că este un proces normal, natural, universal.
Acestă discrepanţă între minte şi starea emoţională este foarte bulversantă şi întăreşte
cumva senzaţia că nu eşti în control, că nu te poţi stăpâni, şi poate duce la complicaţii şi
mai mari pentru că începi să “brodezi” povestea cu interpretări , imagini, fantezii,
coşmaruri care nu fac decât să sporească acestă frică de moarte.

2.Imaginaţia accentuează anxietatea

S-a constatat că tot ceea ce ne putem noi imagina despre moarte este mult mai serios
şi înfricoşător decât ceea ce cu adevărat experimentează cineva pe patul de moarte.
Există un studiu publicat in “Sage Journals” anul acesta în luna iunie, care
concluzionează că cei care erau condamnaţi la moarte şi cei care aveau o boală
terminală au descris sfârşitul în termeni mult mai pozitivi şi mai “împăcaţi” decât cei care
au fost rugaţi să îşi închipuie cum ar fi să trăiască ultimele zile din viaţă.
Mintea noastră este expert în a genera scenarii mult mai tragice, violente şi pline de
suferinţă atunci când îşi imaginează “cum ar fi dacă…”, decât se întâmplă în realitate.
A cheltui energie imaginându-ne astfel de scenarii nu este de niciun folos. Aceste tipare
de gândire sunt total neproductive. De fapt, produc doar o cantitate enormă de emoţii
negative.
Nu ştim cum va fi. E posibil să trăim o viaţă foarte lungă şi, când ne-am plictisit, să
hotărâm singuri, cu împăcare, calm şi bucurie, ca bătrânii înţelepţii din triburile indiene:
“astăzi e o zi minunată pentru a muri”

3.Anticiparea nefericirii sau a durerii

“Toată lumea are o frică de moarte, indiferent din ce cultură, religie sau ţară face parte”,
spune Kelvin Chin, autorul cărţii “Overcoming the Fear of Death” (Cum depăşim frica de
moarte), cel care a pus şi bazele unei fundaţii cu acelaşi nume. Chin continuă: “Frica
este doar o emoţie cauzată de anticiparea nefericirii. Dar stai. Dacă moartea nu este de
fapt ceva nefericit? Dacă ea doar este, pur şi simplu”.
“Moartea este în general un proces plin de pace,” explică Donna Authers, asistent
social, speaker motivational şi autoarea cărţii “A Sacred Walk: Dispelling the Fear of
Death and Caring for the Dying” (Călătoria sacră: cum dizolvi frica de moarte şi cum îi
îngrijeşti pe muribunzi). “Foarte, foarte puţini oameni mor ţipând. Restul se duc să
doarmă puţin”
În general, oamenii au ajuns să asocieze moartea cu ideea de suferinţă, boală,
decrepitudine. Dar acest lucru s-a întâmplat tocmai pentru că trupul nostru a somatizat
toate fricile, toate emoţiile noastre negative care, este din ce în ce mai clar demonstrat,
că produc boli grave în trupul fizic. Dar nu înseamnă că este nevoie să continuăm acest
tipar! Cu cât ne trezim mai mult, cu cât lucrăm mai conştient cu noi înşine, cu atât vom
ajunge să dizolvăm aceste emoţii negative şi să ne prelungim viaţa, beneficiind de un
corp sănătos până la moarte.
In cazul în care ne gândim la moartea prin accident, aici ar fi de menţionat multe lucruri
legate de karma, contracte, etc. Nu poate fi vorba în nicun caz de întâmplare! Avem
fiecare o echipă de cel puţin 6-8 ghizi, învăţători şi îngeri cărora nu le-ar fi greu deloc să
împiedice un astfel de eveniment dacă el nu ar fi în conformitate cu propriul nostru “plan

de evacuare” din acestă existenţă.

Pentru o liniştire a minţii: în majoritatea cazurilor de accidente mortale, sufletul
părăseşte trupul înainte cu câteva fracţiuni de secundă de impact, aşa că nu suntem
conştienţi de durere.

4.Frica de necunoscut sau de iad

Jean Paul Sartre spunea că oamenilor le e teamă de moarte pentru că o percep ca pe
ceva ce “vine din necunoscut şi ne transformă şi pe noi în ceva necunoscut”
Eu spun mereu ca de când cu era internetului ignoranta nu mai e la modă: sunt mii de
cărti acum pe piaţă şi milioane de videoclipuri pe YouTube in care oamenii povestesc
despre experienţa lor de moarte clinică sau de ieşirea din corp, despre călătorii astrale,
regresii în vieţi anterioare, în viaţa dintre vieţi, întâlniri cu fiinţe de lumină sau vecini
galactici , transmisii prin channeling, copii cu super daruri extrasenzoriale sau care îşi
amintesc clar încarnările anterioare … şi câte şi mai câte.
A eticheta aceste milioane de experienţe, mărturii, transmisii, cărţi…ca fiind false, mi se
pare o lipsă de deschidere şi o oarecare aroganţă intelectuală. Dar fiecare are liber
arbitru şi un anumit plan pentru viaţa asta, aşa că nu este indicat să lupţi cu nimeni
pentru a-l convinge de noua paradigmă.
Aşadar, a înţelege că există şi altceva după moarte nu mai este la fel de greu precum
era pentru bunicii noştri care repetau mereu: “nu ştiu dacă mai este ceva după moarte ,

că nu s-a întors nimeni să povestească” … Ooooh, ba daaaa…

Dacă începi să te deschizi la astfel de informaţii, frica de iad devine un nonsens…
începi să înţelegi nevoia timpurilor pentru un astfel de instrument de control şi
manipulare prin frică, şi începi să fii conştient că e o stare de conştiinţă creată de
mintea umană. Nu e nevoie să mori ca să trăieşti experienţa iadului. Poţi şi aici să te
zvârcoleşti în smoala încinsă a negativităţii tale. E o alegere.
Unii speră că dacă vor crede în Iisus şi vor merge la biserică în fiecare duminică îşi vor
asigura un loc în Rai , iar astfel frica de moarte devine suportabilă.
Iată ce spune Iisus prin Paul Ferrini:” Poate gândeşti că ţi se garantează un loc special
în viaţa de dincolo, doar pentru că tu crezi în mine. Acest lucru nu este adevărat dacă
credinţa ta în mine nu te-a inspirat să dăruieşti sau să primeşti iubire. Dacă, în viaţa ta,
nu te-ai deschis către iubire, credinţa ta în mine, sau în oricine altcineva, înseamnă
foarte puţin. […] Iubirea e unicul miracol, nu tu sau eu”

5.Sentimentul de vinovăţie

De cele mai multe ori oamenii se tem de moarte pentru că le-ar da un sentiment adânc
de vinovăţie: şi-ar lasa copiii fără ajutor, nu vor fi acolo pentru ei, ar lăsa în urma lor
datorii, ipoteci ce ar trebui să fie achitate de către altcineva…
Acest tip de gândire îţi poate aduce în faţă anumite aspecte de care ai putea să te
îngrijeşti încă de pe acum: de exemplu, îţi poţi oferi o linişte mentală considerabilă dacă
apelezi la sistemul privat de asigurări, pentru casă, pentru pensie, pentru viaţa ta,
pentru studiile copiilor … Dacă pe tine te ajută aceste asigurări să îţi trăieşti viaţa
curajos, fără frică, atunci merită!
Ai putea să petreci şi mai mult timp cu familia şi cei pe care îi iubeşti, ai putea să ajuţi
mai mult comunitatea în care trăieşti, tocmai pentru ca aceştia să îşi amintească de tine
cu plăcere şi bucurie pentru că întotdeauna ai făcut tot ceea ce ţi-a stat în putinţă pentru
a fi de folos şi a face o diferenţă în viaţa altcuiva. Observă cum focusul tău se va muta
automat de pe moarte pe viaţă şi trăirea autentică.
Alege ca în timpul vieţii să îţi trăieşti visurile şi nu fricile!

Cum am putea disipa sau măcar diminua frica de moarte

1.Învaţă să accepţi că moartea este un fenomen natural

Priveşte în jurul tău şi spune dacă vezi ceva care să nu moară în timp, fie că e vorba de
o plantă, o piatră, un animal, un obiect care se strică, sparge, destramă… , chiar şi
stelele, galaxiile şi universurile au un început şi un sfârşit. În afară de mintea umană,
cine se mai teme de moarte? Dă drumul la ceea ce nu poţi controla!
“Singurul lucru care nu moare este iubirea. Când iubirea este dăruită sau primită,
moartea e învinsă”. Paul Ferrini

2.Modifică paradigma
Frica de moarte îşi pierde sensul dacă o compari cu frica de a nu trăi cu adevărat viaţa
pe care o ai. A rata oportunităţi, experienţe, bucurii, a nu te expanda prin cunoaştere, a
stagna la un nivel mic, a nu evolua către etapa următoare din istoria umanităţii, este
mult mai dramatic decât a te îngrijora că într-o bună zi vei pleca de aici. Şi ţine minte
vorbele autoarei Hellen Keller: “ Viaţa e scurtă şi imprevizibilă, aşa că mănâncă întâi

desertul!”

3.Realizează că viaţa e un dar

Când ai hotărât să vii în acestă dimensiune ştiai că urmează să uiţi cine eşti, asta
înseamnă separarea de Sursă, căderea din Eden, izgonirea din Rai…dar ai acceptat
acestă regulă pentru a te putea experimenta pe tine, pentru a te cunoaşte şi a înţelege
cine eşti şi cum poţi contribui la bucuria şi evoluţia celorlalţi. Ai stat la rand pentru acest
trup si ti s-a dat tie, nu altcuiva, pentru ca aveai potentialul de a contribui deplin la
tranformarea vibratiei planetare. Ştiai că nu va dura o veşnicie acest trup şi ai fost mai
mult decât dispus să o faci oricum, pentru că Pământul este o experienţă unică de
învăţare în acest Univers.

4.Studiază, deschide-te către spiritualitate

Cu cât înţelegi mai bine anumite concepte din spiritualitate şi din fizica cuantică, cu atât
te vei convinge mai profund că suntem doar energie condensată, că nimic nu moare cu
adevărat, că suntem conştiinţă pură ce a dorit să aibă o experienţă în fizicalitate, că
trăim într-o hologramă atent construită pentru ca noi să putem juca aici jocul vieţii –
pentru o perioadă!!! Când Universul şi conştiinţa lui Dumnezeu sunt atât de vaste, de
ce am vrea, la urma urmei, să trăim doar aici, pe acestă planetă când avem atâtea de
experimentat? Viaţa în trup, în acestă dimensiune a treia, e doar o etapă în existenţa
noastră.

5.Ţine un jurnal al recunoştinţei

Rolul oricărui jurnal de acest fel este să îţi menţină focusul pe lucrurile bune din viaţa ta,
să te facă să conştientizezi cât de binecuvântat eşti şi iubit de Dumnezeu. Cu cât vei
aprecia mai mult viaţa şi îţi vei număra mai des binecuvântările, cu atât te vei umple de
recunoştinţă pentru tot ce ai experimentat şi vei fi pregătit când va veni vremea să
părăseşti acest pământ.

6.Caută suport
Vorbeşte despre frica ta de moarte cu prietenii , rudele, vezi perspectiva lor, poate astfel
realizezi că te îngrijorezi prea mult pentru acest subiect şi că nu e o preocupare prea
frecvent întâlnită la cei pe care îi cunoşti. Dacă anxietatea ta este cu adevărat profundă
şi durează o perioadă mai lungă de timp, ia în considerare vizita la un psiholog/
psihoterapeut care să poată să îţi acorde un ajutor specializat. Nu lăsa să îţi scape din
mâini acestă situaţie. Mai bine verifici din timp decât să fie prea târziu.

7.Meditaţia -mai bună decât medicamentele

Dacă îţi dai seama ( sau ţi se confirmă de către un specialist) că frica ta nu are totuşi

nimic patologic şi este ”în parametri” , învaţă să îţi obţii singur răspunsurile,
prin meditaţie. Poţi începe şi cu rugăciunea dar nu uita diferenţa dintre ele: “în
rugăciune tu îi vorbeşti lui Dumnezeu, în meditaţie aştepţi să ţi se răspundă”.
Valurile de energie care inundă acum Pământul ne facilitează foate mult legătura
directă cu Sinele Înalt, ghizii personali, sfinţii noştri sau cu entităţile de lumină şi dacă
ceri ajutor în înţelegerea şi acceptarea acestei situaţii care te sperie sau nelinişteşte,
este foarte posibil să fii surprins de revelaţiile ce ţi se pot atăta.

În concluzie, aş spune că frica de moarte există în noi din două mari motive,
fundamentale :

-Pentru că am considerat moartea ca fiind antonimul pentru viaţă, dar nu este corect.
Moartea este antonimul pentru naştere, nu pentru viaţă. Cum spunem noi de obicei ? “A
trecut în ne-fiinţă”. Nu mai eşti “fiinţă”, eşti spirit pur, conştiinţă divină, deztrupată.
Moartea este o continuare către o altă formă de fiinţare, nu este un sfârşit.
– Pentru că ne-am lăsat, de dragul jocului, conduşi de nişte convenţii colective, de nişte
construcţii mentale, cum spune Deepak Chopra : trup, minte, Univers, viaţă, moarte…
nimic nu există înafara noastră, ci sunt în noi, sunt proiecţii ale noastre.

Mai avem de lucru ca să ajungem să înţelegem corect aceste concepte, să ieşim total
din iluzie, aşa că deocamdată să ne concentrăm pe iubire şi bucuria de a trăi pentru că
sunt mai palpabile şi le cunoaştem prea bine.
Doar nu uitaţi: toată lumea moare, dar nu toată lumea trăieşte cu adevărat!

P.S. Daca ati pierdut pe cineva drag, poate gasiti ajutor si in articolul : “Cum mai traiesti
cand o parte din tine moare?”