Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Turcii au optat pentru Emeric Thököly. Acesta a pătruns în Transilvania în vara anului
1690, venind din Țara Românească, în fruntea unor trupe otomane și ale lui
Constantin Brâncoveanu, reușind să învingă la Zărnești o armată austriacă și una
transilvăneană, condusă de Mihail Teleki. La scurt timp după această victorie,
Thököly a fost desemnat principe de o dietă convocată în mare grabă la Cristian, lângă
Sibiu.
Rezistența populației a îmbrăcat diferite forme, cea mai radicală fiind constituirea
unor numeroase grupuri de haiduci, printre care și cel condus de faimosul Pintea, care
au acționat mai bine de un deceniu și jumătate, în special în zonele de munte,
Maramureș, Secuime, Făgăraș. În aceste condiții, a izbucnit o puternică revoltă
antihabsburgică sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711).
În 1703, aflat în exil în Polonia, Rákóczi (foto dreapta) a primit o delegație de mici
nobili și țărani, care i-a cerut să preia conducerea răscoalei populare. Conștient că
marea nobilime nu se grăbește să se alăture unei răscoale împotriva Habsburgilor,
Rákóczi a încercat să lărgească baza socială a mișcării. Prin proclamația de la Brezan
(6 mai 1703), el le-a promis scutirea de obligațiile feudale tuturor țăranilor iobagi
care se vor alătura răscoalei.
Izbucnită în mai 1703, înainte de sosirea lui Rákóczi, răscoala a cuprins treptat
aproape toată Transilvania și părți importante din Ungaria. Până în toamna anului
1705, răsculații au ocupat întreaga provincie, cu excepția câtorva cetăți, succesul
mișcării antihabsburgice forțând și marea nobilime să i se alăture. Dieta de la Târgu
Mureș (aprilie 1707) l-a ales pe Rákóczi principe al Transilvaniei, iar dieta din orașul
maghiar Onod (mai 1707) a decis înlăturarea Casei de Habsburg de pe tronul
Ungariei. În ciuda acestor succese, mișcarea a eșuat, una dintre cauze find
reprezentată de contradicțiile dintre aspirațiile maselor și interesele nobilimii.
Imperiul Habsburgic și-a extins stăpânirea în sud-estul Europei după un nou război cu
Poarta (1716-1718). Prin Pacea de la Passarowitz, Austria a ocupat Banatul, Oltenia,
nordul Bosniei și al Serbiei, inclusiv Belgradul. Chiar dacă a pierdut Serbia și Oltenia
în urma războiului cu Imperiul Otoman din anii 1735-1739, Viena și-a consolidat
stăpânirea în Banat și Transilvania. Domnia împărătesei Maria Tereza (1740-1780) a
inițiat o serie de reforme iluministe în Imperiul Habsburgic, continuate și de
succesorul acesteia, Iosif al II-lea (1780-1790), care au influențat și Transilvania.
Primul act care marca Unirea Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal cu Biserica Romei a
fost semnat în 1697 de mitropolitul Teofil și de un număr de 12 protopopi. Sinodul
Mitropoliei Ortodoxe condiționa Unirea de păstrarea neschimbată a ritului și a
calendarului sărbătorilor, acceptând numai cele patru puncte care deosebeau dogma
catolică de cea ortodoxă, conform Conciliului de la Florența (1439). În schimb, uniții
căpătau același statut ca al catolicilor, copiii și tinerii greco-catolici puteau să fie
primiți la școlile catolice, unde puteau fi instruiți pentru a accede la slujbe în
administrația publică. Aceste privilegii s-au dovedit ademenitoare pentru preoții
români, Unirea fiind acceptată de noul mitropolit al Ardealului, Atanasie Anghel, în
1698.
În anul 1761, Dieta Transilvaniei s-a opus acestei politici de înregimentare militară, în
consecință nu a mai fost convocată, începând din anul următor. După 1762, din Banat
până în Bucovina au fost înființate patru regimente românești și patru secuiești, care
au asigurat paza frontierei. Politica de înregimentare a fost însoțită și de consolidare
fortificațiilor existente la momentul ocupației habsburgice și de construirea unora noi,
la Alba Iulia, Cluj, Timișoara etc.
Un rol semnificativ în obținerea noului statut al provinciei l-a avut baronul Samuel
von Brukenthal, viitorul Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei. Acest rang
al provinciei a fost păstrat până în anul 1868, când a fost încorporată părții maghiare a
Imperiului Austro-Ungar, ultimul Mare Principe al Transilvaniei fiind împăratul Franz
Joseph al Austriei.