Sunteți pe pagina 1din 14

IAS 12

Impozitul pe profit

1
CUPRINS:

Capitolul I: Prevederi ale IAS 12”Impozitul pe profit”……………………………3


1.1 Obiectivul lui IAS 12 ”Impozitul pe profit”……………………………….3
1.2 Câmpul de aplicare al IAS 12 ”Impozitul pe profit”……………………..3
1.3 Recunoaşterea obligaţiilor şi activelor privind impozitul curent………...4
1.4 Recunoaşterea obligaţiilor şi activelor privind impozitul amânat……….5
1.5 Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit………………………..5
1.6 Recunoaşterea impozitului curent şi a impozitului amânat…………….8

Capitolul 2: Studiu de caz privind IAS 12”Impozitul pe profit” la Sociatatea IAR


S.A. Braşov…………………………………………………………………………….9
2.1 Prezentarea societăţii IAS S.A. Braşov……………………………………….9
2.2 Metoda impozitului exigibil…………………………………………………..9
Concluzii………………………………………………………………………………12
Bibliografie……………………………………………………………………………13
Anexe………………………………………………………………………………….14

2
Capitolul I: Prevederi ale IAS 12 ”Impozitul pe profit”

1.1 Obiectivul lui IAS 12 ”Impozitul pe profit”


Obiectivul prezentului standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe
profit.
Prezentul standard impun unei entități să contabilizeze consecințele fiscale ale tranzacțiilor și ale
altor evenimente în același mod în care contabilizează tranzacțiile și celelalte evenimente în sine.
Acest standard nu tratează metodele de contabilizare a subvențiilor guvernamentale sau a
creditelor fiscale pentru investiții. Cu toate acestea, prezentul standard tratează contabilizarea
diferențelor temporare care pot apărea din astfel de subvenții sau credite fiscale pentru investiţii.

1.2 Câmpul de aplicare al IAS 12 ”Impozitul pe profit”


Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exerciţiului, stabilit potrivit
regulilor fiscale şi în funcţie de care se calculează volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile).
Într-o abordare generală, pornind de la normele contabile internaţionale relaţia dintre cele două mărimi
poate fi reprezentată astfel:
Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + Diferenţele permanente + Diferenţele temporare
Diferenţele temporare generează impozite amânate. În consecinţă, prezenta impozitelor temporare
generează impozite amânate. În consecinţă, prezenta impozitelor temporare impune folosirea a două
metode de impozitare a profitului:
 metoda impozitului exigibil;
 metoda impozitului amânat sau reportării impozitului.
Metoda impozitului exigibil, cheltuiala contabilă a exerciţiului este egală cu suma impozitelor
exigibile. Incidenta eventuală a diferenţelor temporare este menţionată uneori în notele la conturile
anuale.
Modificările lui IAS 12 reprezintă o nouă abordare în reflectarea efectelor impozitelor pe venit în
situaţiile financiare ale unei întreprinderi. Semnificaţia acestei schimbări poate fi oarecum complicată
pentru că, în situaţii simple, provizionul pentru impozite amânate va apărea complet similar aceluia
determinat sub IAS 12 iniţial. În general, efectele impozitelor asupra evenimentelor recunoscute în
situaţiile financiare pentru un an sunt incluse în determinarea obligaţiei curente de plată a impozitului.
Totuşi, legile fiscale adesea diferă de cerinţele de recunoaştere şi cuantificare prevăzute de normele de
contabilitate fiscală. Ca rezultat, apar diferenţe între valoarea profitului impozabil şi
valoarea profitului contabil şi între baza de impozitare a activelor sau obligaţiilor şi valorilor lor
raportate în situaţiile financiare.
Norma conform căruia IAS 12 se modifică se focalizează asupra bilanțului contabil și se bazează
pe principiul că activul sau obligația privind impozitul amânat ar trebui recunoscută dacă recuperarea
valorii contabile a unui activ sau stingerea unei datorii va avea ca rezultat în viitor plăți mai mari sau
mai mici față de situația în care recuperarea sau stingerea nu aveau consecințe fiscale.
Norma IAS 12 trebuie să fie aplicat contabilizării impozitelor pe profit. Pentru necesităţile
normei, impozitele pe profit includ toate impozitele naţionale şi străine datorate ţinând cont de bază
beneficiilor impozabile. Impozitele pe profit includ, de asemenea, impozite precum cele din distribuire,
care sunt plătibile de către o filială, o întreprindere asociată sau o întreprindere de tip „joint ventures”,
asupra distribuirilor lor de dividende în favoarea întreprinderii care prezintă situaţiile financiare.
Norma IAS 12 defineşte elementele legate de impozitul pe profit astfel:
- Profitul contabil este profitul/pierderea net(a) a unui exerciţiu, înaintea deducerii cheltuielilor
cu impozitul pe profit.
- Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pentru un exerciţiu,
determinat(a) conform regulilor stabilite de autoritatea fiscală şi pe baza cărora trebuie să fie
plătit (recuperat) impozitul pe profit.
- Cheltuiala(venitul) privind impozitul pe profit este egală cu mărimea totală a impozitului
curent şi a impozitului amânat, inclusă în determinarea rezultatului net al exerciţiului.
- Impozitul curent este mărimea impozitului pe profit plătibil/recuperabil în raport cu profitul
impozabil (pierderea fiscală) aferent(a) unui exerciţiu.
3
- Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit
plătibile în cursul exerciţiilor viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile.
- Creanţele privind impozitul amânat sunt valorile impozitului pe profit recuperabil în cursul
exerciţiilor viitoare, în ceea ce priveşte:
a. diferenţele temporare deductibile;
b. reportarea pierderilor fiscale neutilizate;
c. reportarea creditelor fiscale neutilizate.
Diferenţele temporare sunt diferenţe între valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii din
bilanţ şi baza să fiscală. Diferenţele temporare pot să fie:
Diferenţele temporare impozabile sunt diferenţele ce au ca rezultat valori impozabile în
determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) pentru perioade viitoare atunci când valoarea
contabilă a activului sau obligaţiei este recuperată, respectiv stinsă. O obligaţie privind impozitul
amânat apare atunci când valoarea contabilă a unui activ este mai mare decât baza lui fiscala sau când
valoarea contabilă a unei obligaţii este mai mică decât baza ei fiscală.
Diferenţele temporare deductibile sunt diferenţele ce au ca rezultat valori ce sunt deductibile în
determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) pentru perioade viitoare atunci când valoarea
contabilă a activului sau obligaţiei este recuperată, respectiv stinsă1. O creanţă privind impozitul
amânat apare atunci când valoarea contabilă a obligaţiei este mai mare decât baza ei fiscala sau când
valoarea contabilă a unui activ este mai mică decât baza lui fiscală.
Baza fiscala a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în
scopuri fiscale2.
Cheltuiala (venitul) privind impozitul cuprinde cheltuielile (venitul) cu impozitul curent şi
cheltuiala (venitul) cu impozitul amânat. Potrivit IAS 12, consecinţele fiscale ale tranzacţiilor şi altor
evenimente trebuie contabilizate similar operaţiunilor respective. Ca urmare, operaţiunile generatoare
de venituri şi cheltuieli recunoscute în contul de profit şi pierdere vor avea impozitul pe profit
recunoscut în acelaşi cont de profit şi pierdere. Similar, pentru tranzacţiile şi celelalte evenimente
recunoscute direct în capitalul propriu, efectele fiscale vor fi recunoscute, de asemenea, în capitalul
propriu.
Baza fiscala a unui activ reprezintă suma care va fi deductibila, din punct de vedere fiscal, din
orice beneficiu economic impozabil care va fi generat către o întreprindere, atunci când ea va recupera
valoarea contabilă a acestui activ. Dacă aceste avantaje economice nu sunt impozabile, atunci baza
fiscala a activului este egală cu valoarea sa contabila.
Baza fiscala a unei datorii reprezintă valoarea sa contabila minus orice sumă ce va fi deductibila
din punct de vedere fiscal în ceea ce priveşte respectivă datorie în cursul exerciţiilor ulterioare. În cazul
veniturilor care sunt încasate în avans, baza fiscala a datoriei ce rezulta de aici este valoarea sa
contabila, minus orice venituri care nu vor fi impozabile în cursul exerciţiilor ulterioare.

1.3 Recunoaşterea obligaţiilor şi activelor privind impozitul curent


O întreprindere recunoaşte o obligaţie în bilanţul contabil în ceea ce priveşte cheltuielile cu
impozitul curent pentru perioade curente şi perioade anterioare în măsura în care nu sunt plătite.
Valoarea de plătit în ceea ce priveşte cheltuiala cu impozitul curent pe perioadă este bazată pe valorile
impozabile şi deductibile ce se aşteaptă a fi raportate în declaraţia de impozitare pentru anul curent.
Impozitul plătibil efectiv poate fi diferit de valoarea obligaţiei recunoscută privind impozitul curent din
cauza unei aplicări incorecte a unei reguli de impozitare sau a unei dispute cu autoritatea fiscală. Dacă
suma deja plătită în ceea ce priveşte perioadele curente ţi anterioare depăşeşte valoarea datorată pentru
acele perioade, excesul este recunoscut ca şi un activ.

1
Ghid practic de aplicare a reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile
financiareanuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, editura CECCAR, bucuresti, 2015;
2
Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu – „Studii practice privind aplicarea
Standardelor Internaţionale de Raportare în România”, Editura ContaPlus 2007
4
1.4 Recunoaşterea obligaţiilor şi activelor privind impozitul amânat

Procesul de identificare şi clasificare a diferenţelor temporare trebuie făcut anual şi, în general, nu
este complicat. Un mod util de identificare a diferenţelor temporare este de a întocmi un bilanţ contabil
cu valori egale cu bazele de impozitare ale elementelor de bilanţ, arătând:
- toate activele şi obligaţiile recunoscute în bilanţul contabil la valori reprezentând baza lor de
impozitare;
- toate celelalte elemente ce nu sunt recunoscute ca active sau obligaţii în bilanţul contabil dar
care pot avea o bază de impozitare.
IAS 12 ilustrează cum un bilanţ cantabil pentru impozitare poate fi folosit în calcularea
diferenţelor temporare şi a activelor sau obligaţiilor rezultate privind impozitul amânat.
Diferenţele temporare impozabile şi diferenţe temporare deductibile. Principiul general este
acela că o întreprindere trebuie să recunoască o obligaţie privind impozitul amânat pentru diferenţele
temporare impozabile şi o creanţă privind impozitul amânat (ce urmează a fi recuperat) pentru toate
diferenţele temporare deductibile. Când un element este achiziţionat într-o combinare de întreprinderi
tratată ca o achiziţie şi are o valoare justă diferită de baza lui de impozitare iniţială, activul sau
obligaţia privind impozitul amânat rezultanta sunt recunoscute. Acest lucru afectează valoarea fondului
comercial la achiziţie şi nu are efect asupra cheltuielii cu impozitul pe perioada achiziţiei.
Când un activ este achiziţionat sau o obligaţie angajată, iar valoarea lor iniţială diferă de baza lor
iniţială de impozitare, într-o tranzacţie ce afectează fie profitul impozabil, fie profitul contabil, atunci
este recunoscută o obligaţie sau o creanţă privind impozitul amânat. Cheltuiala cu dobânda
preliminată, ce este dedusa în scopuri fiscale pe bază de numerar, are o valoare contabilă ce este
diferită de baza ei de impozitare care este nulă. În această situaţie, diferenţa temporară deductibila
rezultată da naştere la o creanţă privind impozitul amânat. Cheltuielile de dezvoltare pot fi deductibile
în scopuri fiscale pe perioada pe care au fost făcute , dar recunoscute ca şi un activ în bilanţul contabil.
Diferenţa între valoarea contabilă a costurilor de dezvoltare şi baza de impozitare zero da naştere unei
diferenţe temporare impozabile şi unei obligaţii privind impozitul amânat.
Din punct de vedere al impozitului pe profit, cheltuielile cu impozitul pe profit amânat sunt
cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil, iar veniturile rezultate din impozitul pe profit
amânat sunt venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil. Sunt trei excepţii importante de la
principiul general prin care impozitul amânat trebuie previzionat pentru toate diferenţele temporare:
 Fondul comercial pozitiv şi negativ. Un astfel de fond comercial are o bază de impozitare
zero dând naştere la o diferenţă temporară impozabila care ar rezulta într-o obligaţie privind
impozitul amânat.
 Recunoaşterea iniţială a unui activ sau a unei obligaţii. IAS 12 extinde argumentele pentru
nerecunoaşterea iniţială a altor active şi obligaţii ce sunt în mod similar nedeductibile în
întregime sau permise în scopuri fiscale.
Costul unui activ ce nu este deductibil în scopuri fiscale are o bază de impozitare nulă. Diferența
între valoarea contabilă a unui activ la recunoaşterea iniţială şi baza lui de impozitare nulă da naştere la
o diferenţă temporară impozabila care, sub efectul normei, ar conduce altfel la recunoaşterea unei
obligaţii privind impozitul amânat. De aceea nici o obligaţie sau creanţa privind impozitul amânat nu
ar trebui recunoscute în cazul în care valoarea contabilă a unui element la recunoaşterea iniţială diferă
de baza lui iniţială de impozitare.

1.5 Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit.

Profitul impozabil se calculează că diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în
calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Cea mai mare importanţă a actului fiscal fiind reprezentată de cheltuielile recunoscute. Unele
cheltuieli sunt recunoscute pe deplin, iar altele, numai până la o anumită limită prevăzută de lege, sumele
ce depăşesc acestă limită fiind plătite din profitul rămas după impozitare.

5
După cum am menţionat , baza de impozitare este influenţată de un număr de reduceri fiscale, cum
ar fi reducerile pentru investiţii, credite de impozit.Una din cele mai frecvente reduceri este posibilitatea
de includere a pierderii suferite în anii anteriori.
Elementele patrimoniale din bilanţul de la sfârşitul anului, care se actualizează la inflaţie, se
dimensionează în funcţie de şoldul acestora la începutul anului şi de modificările, intrările respectiv
ieşirile,care au loc în cursul anului fiscal.

Profitul impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli


nedeductibile

Veniturile sunt compuse din:


1. Venituri din exploatare (venituri din vânzarea produselor, a lucrărilor executate şi a serviciilor
prestate) din producţia stocată, de imobilizări, subvenţii de exploatare;
2. Venituri financiare, venituri din participaţii, din imobilizări financiare, din creanţe imobilizate,
din titluri de plasament, din diferenţe de curs valutar, sconturi;
Cheltuielile reprezintă sume plătite, aferente veniturilor:
1. Cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri, lucrări, servicii executabile, cheltuieli cu
personalul, cheltuieli cu impozitele şi taxele, cheltuieli cu amortizarea, cu primele de asigurare pentru
activele corporale sau prime de asigurare pentru personal;
2. Cheltuielile financiare sunt cheltuielile privind titluri de plasament cedate, dobânzi plătite,
pierderi din creanţe legate de participaţii;

Veniturile neimpozabile3:
1. Dividendele primite de la o persoană juridică română;
2. Dividende primite de la o persoană juridică străină;
3. Valoarea titlurilor de participare;
4. Veniturile din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat
deducere;
5. Veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere;
6. Veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi pentru care nu s-a acordat
deducere;
7. Veniturile reprezentând anularea rezervei;
8. Veniturile din impozitul pe profit amânat;
9. Veniturile din modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice;
10. Veniturile din majorarea valorii bunurilor prin reevaluare;
11. Veniturile prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri ca fiind neimpozabile aprobate prin acte
normative;
12. Veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare;
13. Veniturile din lichidarea unei persoane juridice române sau străine;
14. Sumele colectate pentru finanţarea gestionării deşeurilor;
15. Veniturile aferente titlurilor de plată;
16. Despăgubirile primite în baza hotărârilor CEDO;
17. Veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin;
18. Sumele primite de către acţionari/asociaţi prin reducerea capitalului;
19. Dividendele distribuite unei persoane juridice române;
20. Dividendele distribuite unor persoane juridice străine.

Cheltuieli deductibile
1. cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau
serviciilor, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor
publicitare;
2. cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate şi pentru alte persoane fizice;

3
Conform codului fiscal, aprobat prin OUG nr. 84/2016, Cap. II, art. 23, art. 24
6
3. cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la
târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;
4. cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi
recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;
5. cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea,
întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu
standardele de calitate;
6. cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;
7. cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de
determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevăzute în
contractele de distribuţie;
8. cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată;
9. cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor înstrăinate;
10. cheltuielile reprezentând dobânzi penalizatoare, penalităţi şi daune-interese, stabilite în cadrul
contractelor încheiate, în derularea activităţii economice, cu persoane rezidente/nerezidente, pe
măsura înregistrării lor;
11. cheltuielile privind serviciile care vizează eficientizarea, optimizarea, restructurarea operaţională
şi/sau financiară a activităţii contribuabilului;
12. cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, înregistrate potrivit
reglementărilor contabile aplicabile;
13. cheltuielile generate de evaluarea ulterioară şi executarea instrumentelor financiare derivate,
înregistrate potrivit reglementărilor contabile.
14. cheltuielile efectuate pentru securitate şi sănătate în muncă, potrivit legii;
15. cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale efectuate potrivit
legislaţiei specifice;
16. cheltuielile înregistrate ca urmare a restituirii subvenţiilor primite, potrivit legii, de la Guvern, agenţii
guvernamentale şi alte instituţii naţionale şi internaţionale.

Cheltuieli deductibile limitate:


1. cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă
cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol, în cadrul cheltuielilor de protocol se
includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectata, pentru cadourile oferite
de contribuabil, cu valoare mai mare de 100 lei;
2. cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile
personalului.
3. cheltuielile cu tichetele de masă şi vouchere de vacanţă acordate de angajatori;
4. scăzămintele, perisabilităţile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare;
5. pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui
produs sau prestarea unui serviciu;
6. cheltuielile privind cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum
tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către ANRDE care include şi
consumul propriu comercial, pentru contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice;
7. cheltuielile cu provizioane/ajustări pentru depreciere şi rezerve, în limita prevăzută la art. 26 din
Codul Fiscal ;
8. cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 27 din Codul Fiscal;
9. amortizarea, în limita prevăzută la art. 28 din Codul Fiscal;
10. cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu, deductibile în limita
corespunzătoare suprafeţelor construite, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;
11. 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul
activităţii economice.
12. cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu
funcţii de conducere şi de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit lit. l) la un
singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.

7
Cheltuieli nedeductibile4:
1. Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat
2. Dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate către autoritățile
române/străine
3. Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată
4. Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru
bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau
servicii
5. Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile
6. Cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte servicii, prestate de o
persoană situată într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să
se realizeze schimbul de informații
7. Cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele și riscurile asociate activității
contribuabilului
8. Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor, pentru partea neacoperită de provizion
9. Cheltuielile de sponsorizare și/sau de mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate
potrivit legii
10. Cheltuielile înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil
declarat inactiv
11. Cheltuielile cu taxele, contribuțiile și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau
asociațiile profesionale care au legătură cu activitatea desfășurată de contribuabili și care depășesc
echivalentul în lei a 4.000 euro anual
12. Cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe
13. Cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în acțiuni
sau în numerar
14. Cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca fiind
legate de fapte de corupție
15. Cheltuielile din evaluarea/reevaluarea titlurilor de participare

1.6 Recunoaşterea impozitului curent şi a impozitului amânat

Contabilizarea efectelor impozitului curent şi a celui amânat ale unei tranzacţii sau ale altor
evenimente este consecventă cu contabilizarea tranzacţiei sau a evenimentului în sine.
Impozitul current şi cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca şi cheltuiala în profitul net
sau pierderea netă aferentă perioadei,cu excepţia cazului în care acel impozit apare din :
 O tranzacţie sau un eveniment care să fie recunoscute direct în capitalul propriu,în aceiaşi
perioadă sau în una diferită
 Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziţie
Impozitul curent şi impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate direct în capitalurile
proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct în
capitalurile proprii,în aceiaşi perioadă sau într-o perioadă diferită.

4
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și
completările ulterioare.
8
Capitolul 2: Studiu de caz privind IAS 12”Impozitul pe profit” la Sociatatea
IAR S.A. Braşov

2.1 Prezentarea societăţii IAS S.A. Braşov

IAR S.A. Braşov este o companie aeronautică de tradiţie în istoria aviaţiei, care şi-a începută
activitatea în anul 1925. Reînfiinţată după 1968, a cooperat în principal cu firme occidentale, precum
Aerospaţiale şi Turbomeca din Franţa, Britten Norman din Marea Britanie. Din 1970, IAR S.A. Braşov
devine unicul fabricant de elicoptere din România, atât militare cât şi civile. Începând cu anul 1978,
rămâne singurul fabricant mondial al versiunii militare a elicopterului Puma, al cărui contract de
licenţă este semnat în 1974.

IAR S.A. Braşov a produs şi livrat mai mult de 360 elicoptere Puma şi Alouette III sub licenţă
Aerospaţiale (astăzi integrată în compania Airbus Helicopters fosta Eurocopter SAS),830 planoare şi
motoplanoare, precum şi 136 avioane uşoare în proprie concepţie. În prezent, IAR S.A. Braşov este o
unitate specializată pentru mentenanţă, reparaţii şi reparaţii capitale pentru elicopterele Puma şi
Alouette III5
.

Societatea IAR S.A. Braşov are emise un număr de 18.878.853 acţiuni nominative în valoare de
2,50 lei fiecare, astfel capitalul social subscris şi vărsat este de 47.197.132,50 RON.

2.2 Metoda impozitului exigibil

Cheltuieli
Conform situaţiilor financiare semestriale, la 30.06.2017 cheltuielile societăţii IAS S.A. Braşov
sunt:
Denumire Total sume
Chelt privind mărfurile, reduceri comerciale primite 6.423.443
Chelt. cu mat. Prime şi mat. consumabile 57.284.871
Chelt. cu energia şi apa 967.325
Alte chelt. materiale 355.611
Chelt privind prestaţii externe 3.752.597
Chelt cu impozite, taxe şi vărsam. asimilate 144.563
Chelt cu salariile(inclusiv tichete de masă) 8.382.698
Chelt cu asigurări şi protecţie socială 1.913.336
Chelt cu personalul 10.296.034
Alte chelt. de exploatare 339.996
Chelt cu provizioane(nete) -1.296.526
Chelt cu amortizarea 2.180.564
Chelt cu întreţinerea nedeductibile 1985
Cheltuieli financiare 2.076.107
Total Cheltuieli 82.524.585
Tabel nr. 1. Centralizarea cheltuielilor

Conform Tabelului nr. 1. societatea a considerat nedeductibile următoarele tipuri de cheltuieli:


- cheltuieli cu combustibilul decontate de societate pentru autoturismul proprietate a asociatului
care nu face parte din activele societăţii; (32.700 ron)
- cheltuieli cu piesele de schimb decontate în mod similar celor menţionate mai sus; (12.750
ron)

5
http://www.iar.ro/ro/despre-noi
9
- cheltuieli de protocol nedeductibile în limita legală de 2% conform Cod fiscal. (360.140 ron)
- alte cheltuieli din prestaţii externe care nu au la baza documente justificative (89.154 ron)
- alte cheltuieli cu protecţia socială ce depăşesc limita a 2% din fondul de salarii, cheltuieli cu
ajutoare acordate salariaţilor (70.333 ron)
- cheltuieli privind amenzi şi penalităţi (217.097 ron)
- alte cheltuieli de exploatare nedeductibile (268.805 ron)
- cheltuieli cu diferenţele de curs valutar aferente deconturilor din deplasări în străinătate ale
asociatului corespunzătoare cheltuielilor externe nedeductibile (222.860 ron)
- cheltuieli cu sponsorizarea (1.120 ron).

Venituri
Conform situaţiilor financiare semestriale, la 30.06.2017 veniturile societăţii IAS S.A. Braşov
sunt:
Denumire Total sume
Ven. din vânzarea mărfurilor 7.026.108
Ven. din producţia vândută 78.442.739
Ven. din producţia stocată 13.552.434
Alte venituri din exploatare 138.478
Ven. financiare 1.371.825

Total Venituri 100.531.584


Tabel nr. 2. Centralizarea veniturilor

Înainte de a stabili rezultatul contabil trebuie închise toate cheltuielile şi veniturile după cum
urmează :
1) Închiderea cheltuielilor din exploatare:

Profit şi pierdere = Cheltuieli din exploatare 80.448.478

2) Închiderea veniturilor din exploatare :

Venituri din exploatare = Profit şi pierdere 99.159.759

3) Închiderea cheltuielilor financiare

Profit şi pierdere = Cheltuieli financiare 2.076.107

4) Închiderea veniturilor financiare

Venituri financiare = Profit şi pierdere 1.371.825

5) Rezultatul contabil = Total venituri– Total cheltuieli


Rezultatul contabil = (99.159.759-80.448.478) + (1.371.825– 2.076.107) = 18.006.999 ron
Profit contabil înaintea impozitării = 18.006.999ron
Luând în considerare toate aspectele prezentate mai sus, detaliem mai jos calculul propriu-zis al
profitului fiscal şi al impozitului pe profit aferent acestuia:

A.Venituri totale 100.531.584


B. Cheltuieli totale 82.524.585
C. Profit brut 18.006.999

10
D. Cheltuieli nedeductibile fiscal - total 1.273.839
E. Venituri neimpozabile (dividende primite) 235.000
F. Rezultat fiscal (A-B+D-E) 19.280.838
G. Impozit pe profit (E*16%) 3.084.934

Societatea a efectuat sponsorizări conform unui contract de sponsorizare în suma de 1.120 ron.
Potrivit legii sponsorizările se scad din impozitul pe profit dacă îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
1. sunt în limita de 5‰ din cifra de afaceri
2. nu depăşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

Cifră de afaceri 85.468.847 ron * 5‰ = 427.344 ron


Impozit pe profit 3.016.614 ron * 20% = 603.323 ron

Prin urmare, cheltuielile cu sponsorizarea de deduc integral din impozitul pe profit, iar acesta
este:
3.084.934 ron – 1.120 ron = 3.083.814 ron

După stabilirea impozitului pe profit, se înregistrează nota contabilă pentru constituirea în


contabiliate a impozitului pe profit:
691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit “ = 441 “Impozitul pe profit “ 3.083.814 ron

11
Concluzii

Aplicarea IAS 12 “Impozit pe profit“ conduce la raportarea mai fidelă a cheltuielilor cu


impozitul pe profit, cheltuiala cu impozitul pe profit este mai bine “corelată” cu profitul corespunzător.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile persoanelor fizice sau
juridice, rezidente şi nerezidente, cu caracter obligatoriu şi cu titlu nerambursabil, la dispoziţia statului
şi care nu presupune o contraprestaţie din partea acestuia. Sumele astfel colectate îi sunt necesare
statului pentru realizarea obiectivelor politicii sociale, economice, financiare, respectiv realizării
funcţiilor sale interne şi externe.

12
Bibliografie:

1. OMFP 1802/2015;
2. OUG 84/2016;
3. Legea 227/2015;
4. Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, Bucureşti, 2015;
5. Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale
individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2015;
6. Adriana Florina Popă, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu – „Studii practice
privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare în România”, Editura ContaPlus
2007;
7. http://www.iar.ro/ro/despre-noi

13
ANEXE

14

S-ar putea să vă placă și