Sunteți pe pagina 1din 3

Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale

lucruri 7 februarie 2018, 08:54 Salvează în arhivă download pdf print article deAlexandra ConstandaDevino fan
Lizeta OpreaDevino fan Adelina MărăcineDevino fan +14 (20 voturi) cuvinte cheie:fulgi de nea generatia fulgi de
nea mileniali hipersensibili 70 comentarii 16500 share 86 inShare 219 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare
Prin forţa reţelelor sociale, tinerii nemulţumiţi transmit şocuri care pot afecta societatea FOTO 123RF Tinerii din
ziua de azi sunt hipersensibili şi se simt ofensaţi de cele mai banale lucruri, apoi, prin forţa reţelelor sociale,
transmit în societate şocuri care pot afecta afaceri sau chiar vieţi. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cum îi învăţăm pe
copii să se ferească de agresori fără a le induce se... Născută în anii '80, '90 şi 2000, generaţia milenialilor,
cunoscută şi sub denumirea de generaţia Y, se distinge prin narcisism şi prin dezvoltarea unui puternic cult al
propriei personalităţi, după cum arată o serie de studii. Mai mult, generaţia Y pune mai mare accent pe bunuri
materiale, imagine şi faimă, lăsând la coada intereselor concepte precum comunitatea sau mediul, arată o altă
cercetare publicată în „Journal of Personality and Social Psychology“. În volumul intitulat „I find that offensive!“,
scriitoarea britanică Claire Fox identifică o subdiviziune a generaţiei Y, pe care o numeşte „generaţia fulgilor de
nea“ – tinerii care sunt extrem de sensibili faţă de punctele de vedere care le dau lumea peste cap şi au o putere
şi dorinţă de a da soluţii extrem de mici. „Fulgii de nea“ sunt fragili şi au o capacitate scăzută de a face faţă
momentelor dificile din viaţă Din perspectivă emoţională, aceşti tineri sunt deosebit de fragili, au toleranţă la
frustrare redusă şi o capacitate scăzută de a face faţă momentelor grele din viaţă. Chiar şi nivelul lor de empatie
pare să fie foarte diminuat, pentru că în Universul lor interior este o stare de neputinţa de care nu sunt conştienţi
adesea. „Fulgii de nea“ sunt ofensaţi inclusiv de faptul că li se spune aşa: trei sferturi se plâng că le-ar putea
afecta sănătatea mintală, potrivit unui studiu în care au fost intervievaţi peste 2.000 de britanici cu vârste cuprinse
între 16 şi 24 de ani. Milenialii doresc ca oamenii să nu-i mai numească „fulgi de zăpadă“ deoarece sintagma ar fi
una abuzivă. Ca răspuns la concluzia că sunt vulnerabili, hipersensibili şi uşor ofensaţi de anumite cuvinte şi idei,
adulţii tineri neagă aceste caracterizări: „Nu suntem aşa. Şi dacă veţi continua să spuneţi că suntem, vom fi
aruncaţi într-un soi de disperare mintală.“ Nevoia de victimizare este explicată de psihologul Mirela Horumba
astfel: „Orice persoană cu o stimă de sine redusă, pentru a o putea compensa spre a trăi cu ea, începe să adopte
atitudinea de victimă. Aceasta ajută la menţinerea unei stări de confort psihologic minimal şi explică neputinţa
persoanei în cauză prin intervenţia aparentă a oricărui element extern care face ca tânărul să nu îşi asume ceea
ce trăieşte. Întotdeauna va fi cineva «de vină» şi astfel se perpetuează nevoia de victimizare şi în perioada adultă
şi chiar la bătrâneţe. Aşadar, prima dată apare o stare de «neputinţă învăţată» în copilărie, apoi până la
victimizarea permanentă este doar o chestiune de timp.“ Imprimă şocuri în societate prin forţa reţelelor sociale
Persoanele din generaţia „fulgilor de nea“ transmit stresul resimţit din cauza lucrurilor care îi ofensează şi, prin
forţa reţelelor sociale, imprimă şocuri în societate care pot avea efecte în viaţa comunităţii. O serie de exemple
recente stau mărturie. În noiembrie 2017, profesorul de matematică Joshua Sutcliffe, de la o şcoală din
Oxfordshire, a fost suspendat şi se confruntă cu o audiere disciplinară după ce s-a adresat clasei sale cu „bravo,
fetelor!“, între elevi aflându-se şi un transgender. Celebrele hostese din cadrul campionatului de Formula 1 nu
vor mai fi văzute la grilele de start. Liberty Media a explicat că această tradiţie „nu mai corespunde cu valorile
apărate de noi şi este în contradicţie cu normele sociale actuale. Nu credem că această practică mai este
adecvată şi relevantă pentru F1 şi fanii ei, vechi şi noi, din întreaga lume“. Însă hostesele s-au revoltat în urma
acestei decizii şi au început pe social-media o mişcare de protest. „Corectitudinea politică a devenit o nebunie.
Suntem împiedicate să facem ceea ce ne place“, a scris pe Twitter hostesa britanică Rebecca Cooper. Un alt
caz s-a înregistrat la Galeria de Artă din Manchester, unde, după mai multe presiuni, o pictură din 1896 ce înfăţişa
femei nud a fost coborâtă pentru a evita ca unele persoane să se simtă ofensate. Vizitatorii au acuzat
reprezentanţii galeriei că încearcă o campanie publicitară în urma recentului scandal de hărţuire sexuală de la
Hollywood, în baza campaniei #MeToo. „Fulgii de nea“ au cerut chiar şi boicotarea localului Blighty Cafe din
Londra, fiindcă, susţin ei, face apologia lui Winston Churchill, pe care îl consideră un „criminal de război“ şi un
„rasist“. De asemenea, aceştia au suţinut că mâncărurile servite acolo sunt „ofensatoare pentru cei care continuă
să experimenteze rasismul instituţional“. Luna trecută, platforma Netflix a început să difuzeze serialul „Friends“,
din anii '90, iar potrivit unor persoane seria este de fapt o expunere dezgustătoare de rasism, sexism, homofobie
şi chiar transfobie. „Tendinţa de exagerare şi de a critica orice apare din faptul că tânărul nu se simte bine în
pielea sa. Şi orice persoană care nu este mulţumită de viaţa sa proiectează asupra celorlalţi nemulţumirile proprii.
Aşa că nimic nu va fi destul de bun pentru persoana respectivă, iar critica va fi cvasiprezenta“, a explicat pentru
„Adevărul“ psihologul Mirela Horumba. În ceea ce priveşte impulsul de a acţiona prin proteste sau postări pe
Internet atunci când ceva sau cineva îi deranjează, acesta este pus pe seama faptului că le hrăneşte stima de
sine. „Impulsul de a acţiona prin critici şi proteste provine din însăşi faptul că dacă «atacă» pe cineva care din
perspectiva lor a greşit, pentru foarte puţin timp stima lor de sine pare să fie mai ridicată. Mecanismul psihologic
pus în acţiune este că dacă tu nu eşti bun, prin comparaţie cu tine eu devin mai valoros. Este doar o falsă
impresie, de scurtă durată, însă aparenţa confortului psihologic predomină“, explică specialista. „Mentalitatea de
victimă este dată de inabilitatea de a face faţă solicitărilor vieţii, lipsa de plăcere, voinţa inactivă. Dezacordul pe
care îl sesizează în interacţiunile cu ceilalţi îl interpretează ca devalorizare, percepându-l ca un atac personal“,
adaugă şi psihoterapeutul Keren Rosner. Cum au apărut „fulgii de nea“ Părinţii, şcoala şi societatea contribuie la
formarea unui mediu în care generaţiile devin tot mai fragile, incapabile să facă faţă criticilor, este de părere
scriitoarea şi directoarea unei organizaţii de tip think tank din Marea Britanie, Claire Fox. Din punct de vedere
evolutiv şi istoric, adolescenţa este vârsta la care tinerii îşi asumă riscuri şi caută aventura, îşi clădesc idealuri, se
pregătesc să dea piept cu viaţa. În schimb, tinerii din ziua de azi cresc învăţând să perceapă lumea ca pe un loc
înfricoşător, prin transmiterea insistentă a unor mesaje alarmiste legate de cele mai diverse aspecte ale vieţii de zi
cu zi, susţine Fox. Nevoia obsedantă de protecţie Aceasta enumeră printre motivele care duc la fragilizarea
tinerilor insistenţa cu care se exagerează riscurile presupuse de aproape orice activitate ar întreprinde. Părinţii au
devenit atât de protectori încât le răpesc până şi libertatea de a se juca şi de a alerga în aer liber, de a se căţăra
în copaci, aşa cum era perfect normal cu ani în urmă, şi totul în numele siguranţei şi în dorinţa de a le netezi
drumul în viaţă. Astfel, o întreagă industrie s-a dezvoltat în jurul nevoii obsedante de a proteja copiii din ziua de
azi, fără să realizăm că toată grija aceasta se întoarce împotriva lor. Părinţilor li se spune constant că trebuie să
elimine critica din discuţiile cu copiii, pentru a nu le ştirbi stima de sine, dar aşa le anulează gândirea critică. Îi
creştem şi îi educăm astfel încât ajung să considere extrem de ofensatoare opiniile care nu le sunt pe plac şi
devin mai afectaţi decât ar fi cazul de ceea ce cred alţii despre ei, explică Fox. În volumul intitulat „I find that
offensive!“, scriitoarea vorbeşte despre această generaţie mult prea sensibilă, a tinerilor care până ajung la
facultate sunt atât de temători şi neîncrezători încât nu sunt deloc pregătiţi să se descurce cu provocările de bază
ale vieţii de adult. Psihoterapeutul Keren Rosner a detaliat pentru „Adevărul“ cum hiperprotejarea copiilor în loc să
le fie dezvoltate abilităţile de adaptare îi determină pe viitorii adulţi să dezvolte frici şi angoase în faţa provocărilor,
dar şi să piardă oportunităţi. „Mediul familial nesigur, instabilitatea relaţiei dintre părinţi, divorţurile, lipsa suportului
emoţional îi modelează într-o formă inadaptată. Lipsa modelelor, lipsa respectului uman, accentul pus pe bunuri
materiale şi bani nu pregătesc un tânăr curajos şi activ social, ci unul nemulţumit care aşteaptă favoruri. Sunt
temători, exagerează dificultăţile pentru că nu sunt obişnuiţi cu efortul, nu sunt concentraţi pe găsirea de soluţii şi
pe modalităţi de rezolvare şi rămân blocaţi în revoltă. Rolul pasiv, alegerea neimplicării nu fac decât să formeze
indivizi neadaptaţi, pentru care viaţa nu are niciun farmec, este doar un şir de provocări pentru care nu sunt
pregătiţi. Părinţii care renunţă la a mai critica copiii, renunţă la critica educativă, formează persoane cu autocritică
slabă, indivizi care nu-şi doresc evoluţia, succesul“, a declarat Rosner. „Fulgii de nea“, produsul metodelor
moderne de parenting înţelese greşit Psihologul Mirela Horumba a declarat pentru „Adevărul“ că generaţia
„fulgilor de nea“ este şi produsul metodelor moderne de parenting greşit înţelese şi la fel de eronat implementate,
precum şi al stimei de sine extrem de scăzută a tinerilor perpetuată de părinţi. „La bază avem dorinţa sănătoasă
a părinţilor de a elimina violenţa din educaţie, însă în loc să aşezăm fundamentul corect, acela al fermităţii şi al
autorităţii parentale sănătoase – a nu se confunda cu agresivitatea – am înlocuit cu supraprotecţia. În spatele
comportamentului acestor tineri stă o stimă de sine foarte scăzută alimentată din fragedă copilărie cu sentimentul
neputinţei construit de către părinţi. Pentru a explica consecinţele supraprotectiei este necesar să înţelegem că
întotdeauna transmitem prin comportamentele noastre şi un mesaj psihologic. Acesta este «tu nu eşti în stare,
aşa că fac eu în locul tău», chiar dacă tu ai vârsta biologică şi autonomia necesară“, explică specialista. Şi
psihoterapeutul Keren Rosner subliniază că problema este în sânul familiei şi afirmă că metamorfoza tinerilor în
indivizi hipersensibili, veşnic nemulţumiţi, îşi are originea în viaţa lor de familie şi este influenţată de tipul de relaţie
pe care o au cu părinţii. „Au o fragilitate extremă, în ciuda aparenţelor care emană indiferenţă sau aroganţă. Ei
sunt foarte uşor de lezat, se descurajează imediat, sunt lipsiţi de elan şi bună dispoziţie. Reperele lor sunt foarte
slab conturate, nu au încredere în sine şi simt că nu pot face faţă în relaţii sociale. În ultima perioadă, setul de
valori s-a schimbat sub influenţa social, dar mai ales indusă de familie. Copiii au o mentalitate tipică indusă de
uniformizarea activităţilor şi comportamentelor. Ei au în general aceleaşi jocuri şi preocupări în zona virtuală, le
plac aceleaşi mâncăruri, speră să aibă aceleaşi obiecte vestimenatre. Creativitatea şi originalitatea sunt reduse“,
explică Rosner. Psihologul afirmă şi că reperele acestora sunt distorsionate din cauza instabilităţii emoţionale şi a
poziţionării lor pe primul plan, într-un mod egoist. „Fulgii de nea“ sunt consideraţi „noii fascişti“ din cauza
intoleranţei extreme „Fulgii de nea“ cer ca societatea, în special campusurile universitare, să le ofere zone de
totală siguranţă în care nu pot fi deranjaţi în gândirea lor, obiceiurile lor, comportamentul lor. Cei care le critică
stilul de viaţă ori minţile fragile sunt acuzaţi de intoleranţă şi etichetaţi ca persoane care promovează ura. „Fulgii“
îi critică intens pe aceştia, organizează proteste în universităţi, pe străzi, boicotează şi cer destituirea din funcţii a
profesorilor care nu agreează cu ei. La final, cer ca tuturor celor care au fost „proscrişi“, prin acţiunile lor sau din
alt motiv, să li se interzică accesul la platformele de unde ar putea să-şi expună replica sau alte păreri. Acest
fenomen a fost denumit „no-platforming“ şi a dus la interzicerea în unele campusuri universitare a dezbaterilor pe
teme controversate, precum avortul sau ateismul. Scriitorul britanic Stephen Pollard (53 de ani) avertizează că
„fulgii de nea“ ar putea deveni „noii fascişti“, având în vedere faptul că reacţionează de cele mai multe ori cu
vehemenţă la adresa lucrurilor pe care ei le consideră ofensatoare şi faţă de persoanele cu opinii diferite de ale
lor. De cele mai multe ori, generaţia „fulgilor de zăpadă“ crede că are dreptatea de partea ei şi acţionează astfel
„în numele moralităţii şi al corectitudinii politice“. Dar viziunea lor ar putea deveni o deziluzie periculoasă, tocmai
pentru că libertatea de exprimare şi implicit posibilitatea iscării unor ofense reprezintă piatra de temelie a libertăţii
în sine. „Fulgii de zăpadă“ se transformă astfel într-o veritabilă avalanşă. Cu greu trece o săptămână fără ca
hipersensibilii să nu se simtă ofensaţi de câte ceva, totul în numele moralităţii şi al decenţei. Efectele negative
ale unor astfel de atitudini se resfrâng nu doar asupra societăţii, ci şi asupra indivizilor care le practică. „Viaţa de
adult a unei astfel de persoane nu va fi una foarte confortabilă pentru că nimeni nu îşi doreşte să stea lângă cei
care critică permanent şi au o stare de nemulţumire generată de neasumarea responsabilităţii pentru deciziile
luate“, explică psihologul Mirela Horumba. Pe de altă parte, psihoterapeutul Keren Rosner atrage atenţia asupra
faptului că hipersensibilitatea, dublată de lipsa energiei şi a curiozităţii, conduce foarte uşor la stări depresive,
anxietate, plictiseală cronică. „Este o contradicţie că aceste generaţii paralizate de griji, cu educaţie, condiţii
bune de viaţă, să fie atât de defensivi, centraţi pe sine, trişti. Tinerii se feresc de responsabilităţi, însă îşi arogă
drepturi, au impresia că totul li se cuvine. Perseverenţa şi sacrificial nu sunt trăsături de caracter apreciate. Zona
de confort este foarte limitată, iar dincolo de această zonă chiar nu-şi doresc să exploreze. Toleranţa la frustrare,
la stres este foarte scăzută tocmai pentru că nu se descurcă, iar situaţiile dificile sunt foarte greu de gestionat.
Pretind susţinere, favoruri, ajutor, fără a analiza din ce poziţie cer aceste lucruri. Este consecinţa faptului că au
primit foarte uşor ce şi-au dorit. Nu au avut exerciţiul aşteptării şi al efortului. Din acest motiv ei au pretenţii fără să
ofere ceva“, afirmă Rosner. La finalul analizei sale, Pollard face şi o comparaţie cu lumea orwelliană, arătând că
imperativul ca o singură formă de gândire să fie permisă, iar orice deviază de la ea să fie considerat ofensator şi
să fie interzis, este profund periculos. Pentru că, deşi „fulgii“ pretind că tot ce fac e generat de grija faţă de
aproapele lor şi preocuparea pentru binele lui, rezultatul este o formă de totalitarism intelectual.

Citeste mai mult: adev.ro/p3rpu1