Sipos Emilia, Ivanciu Laura, Dispozitive Electronice. Probleme Rezolvate

Emilia ŞIPOŞ Laura IVANCIU
D I S P O ZI T I V E
ELECTRONICE
Probleme rezolvate
U.T. PRESS
Cluj-Napoca, 2016
ISBN 978-606-737-191-8
Editura U.T.PRESS
Str. Observatorului nr. 34
C.P. 42, O.P. 2, 400775 Cluj-Napoca
Tel.: 0264-401.999
e-mail: utpress@biblio.utcluj.ro
biblioteca.utcluj.ro/editura
Director: Ing. Călin D. Câmpean
Recenzia: Prof.dr.ing. Gabriel Oltean

Prof.dr.ing. Ovidiu Pop
Copyright © 2016 Editura U.T.PRESS

Reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor din această carte este posibilă numai cu
acordul prealabil scris al editurii U.T.PRESS.
ISBN 978-606-737-191-8
Cuprins
Pag.
Prefață 2
1. Diporți DR în comutare 3
2. Multiporţi DR în comutare 24
3. Diporţi DC; Aplicaţii. Circuite DRC 35
4. Comparatoare de tensiune cu AO fără reacţie. Circuite logice cu AO 54
5. Comparatoare de tensiune cu AO și reacție pozitivă 72
6. Amplificatoare cu AO 88
7. Circuite logice cu tranzistoare 105
8. Regiuni de funcţionare ale tranzistoarelor. Polarizare în curent continuu 111
1
Prefață
Această colecție de probleme rezolvate se adresează studenților de anul I ai Facultăților de

Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, respectiv Automatică și Calculatoare, dar
poate fi un instrument util și altor categorii de studenți, care urmează cursuri de Dispozitive și
Circuite Electronice.
Lucrarea are ca scop susținerea procesului de învățare activă, prin studierea și rezolvarea
individuală de probleme.
Materialul este structurat în 8 capitole, acoperind prin probleme rezolvate principalele
tematici din domeniul Dispozitivelor Electronice. Prin calcule și comentarii suplimentare, se
demonstrează funcționarea, performanțele și limitările unor circuite de bază cu dispozitive
electronice (diode, amplificatoare operaționale, tranzistoare).
Primele trei capitole sunt dedicate circuitelor cu diode: diporți DR, multiporți DR, diporți
DC și diporți DRC.
Capitolele 4-6 tratează circuitele cu AO: comparatoare simple, comparatoare cu histerezis și
amplificatoare. Pentru fiecare dintre aplicații, sunt prezentate atât circuitele de bază, cât și diverse
variante orientate spre aplicații practice.
Utilizarea tranzistoarelor în circuite logice este subiectul Capitolului 7. În final, Capitolul 8
cuprinde exemple de probleme rezolvate pentru ilustrarea regiunilor de funcționare ale
tranzistoarelor, respectiv polarizarea în curent continuu.
Autorii sunt convinși că materialul realizat va fi intens folosit în pregătirea studenților
pentru examen, dar și că le va deschide apetitul pentru a investiga mai în detaliu universul
extraordinar al circuitelor electronice.
Cluj-Napoca
noiembrie 2016
2
1. Diporţi DR în comutare
P.1.
Pentru circuitul din Fig. 1.1. se consideră D-ideală.
iI D
R vO
vI
10kΩ
Fig. 1.1.
a) Care este domeniul de valori al vI pentru care D este blocată? Cum arată schema echivalentă a diportului
în acest caz? Care sunt expresiile pentru iI şi vO în acest caz?
b) Care este domeniul de valori al vI pentru care D conduce? Cum arată schema echivalentă a diportului în
acest caz? Care sunt expresiile pentru iI şi vO în acest caz?
c) Deduceţi şi reprezentaţi grafic caracteristica statică de transfer în tensiune, CSTV vO ( vI ) a circuitului
pentru vI ∈ [− 10V;10V ] .
d) Dacă vI (t ) = 5 sin ωt [V ] , cum arată cronogramele vO (t ) şi iI (t ) ? Ce aplicaţie realizează circuitul? Care
este valoarea componentei continue a tensiunii vO (t ) ?
R.1.
a) Schema echivalentă pentru D − (b ) este:
iI D
K A
vD iD
vO
vI R
10k
Fig. 1.2.
Pentru D − (b ) :
iD = 0; vD < 0
Conform TKV, se poate scrie:

vI + vD − vO = 0; vO = vI + vD (1)
Conform Legii lui Ohm:

vO = i I ⋅ R
3
Dar
iI = −iD = 0 ⇒ vO = 0 (2)
Din (1) şi (2) rezultă:
vI = −vD ⇒ vI > 0
În concluzie, pentru v I > 0 dioda este în blocare şi avem i I = 0 şi vO = 0V .
b) Schema echivalentă pentru D − (c ) este:
iI D
K A
vD iD
vO
vI R
10k
Fig. 1.3.
Pentru D − (b ) :
i D > 0; v D = 0
Conform TKV, se poate scrie:

vO = v I (3)
Conform Legii lui Ohm:
v O = −i D ⋅ R ⇒ v O < 0 (4)

vI < 0
În concluzie, pentru v I < 0 dioda este în conducţie şi avem
vI
iI = şi vO = vI
R
c) Pentru CSTV reprezentăm grafic relaţia:

 v ; vI < 0
vO =  I
0; v I > 0
vO[V]
-10 vI[V]
panta = 1 D - (b) 10
D- (c)
-10
Fig. 1.4.
4
d) Curentul are aceeaşi formă de variaţie în timp ca şi tensiunea de ieşire.
 0; v I > 0

iI =  v I
 R ; v I < 0
Valoarea minimă pentru i I (t) este
− 5V
i Imin = = −0.5mA
10kΩ
Circuitul realizează aplicaţia de redresor monoalternanţă pentru alternanţa negativă.
vI[V]
5V
t
-5V
vO[V]
-5V
iI[mA]
-0.5
Fig. 1.5.
Componenta continuă a tensiunii de ieşire se determină cu relaţia:
2π 2π T
T T
1 1 5 T 5 5
VO = ∫
T 0
vO (t )dt = ∫
TT2
5 sin
T
tdt = −
T 2π
cos t
T T2
|= =−
2π
(cos 2π − cos π ) = − = −1.6V
π
P.2.
Se dă circuitul din Fig. 1.6. unde pentru D se utilizează modelul cu cădere de tensiune constantă de 0.7V în
conducţie.
iI D
R vO
vI
1kΩ
Fig. 1.6.
5
a) Care este domeniul de valori al vI pentru care D este blocată? Cum arată schema echivalentă a diportului
în acest caz? Care sunt expresiile pentru iI şi vO în acest caz?
b) Care este domeniul de valori al vI pentru care D conduce? Cum arată schema echivalentă a diportului în
acest caz? Care sunt expresiile pentru iI şi vO în acest caz?
c) Deduceţi şi reprezentaţi grafic caracteristica statică de transfer în tensiune, CSTV vO ( vI ) a circuitului
pentru v I ∈ [− 10V;10V ] .
d) Care este domeniul maxim de variaţie al v I dacă curentul direct maxim prin D este I F = 200mA , iar
căderea de tensiune inversă maximă pe D este V Dinv max = 30V ?
R.2.
a) Schema echivalentă pentru D − (b ) este:
0.7V D
iI K A
vD<0.7V R vO
vI
1k
Fig. 1.7.
Pentru D − (b) prin circuit nu circulă curent.
v D < 0,7 V ; i I = 0A; vO = i I ⋅ R = 0 V

v I + v D = vO ; v I = −v D ; v I > −0.7 V
Pentru vI > −0,7 V dioda este blocată şi avem iI = 0 şi vO = 0V .
b) Schema echivalentă pentru D − (c ) este:

0.7V D
iI K A
iD>0 R vO
vI
1k
Fig. 1.8.
iD > 0 ; vO = v I + 0.7 V
vO − v I − 0.7V
iD = − =
R R
− v I − 0.7 V > 0 ⇒ v I < −0.7 V
v I + 0.7 V
Pentru v I < −0.7 V dioda este în conducţie şi avem i I = −i D = şi vO = v I + 0.7 V
R
6
c) Pentru CSTV reprezentăm grafic relaţia:
0; v I > −0.7 V

vO = 
 v I + 0.7 V; v I < −0.7 V
vO[V]
-10 -0,7 D - (b) 10
vI[V]
panta = 1
D - (c)
-9.3
Fig. 1.9.
O altă modalitate de deducere a CSTV este utilizarea CSTV obţinute la problema P.1. Circuitul din problema
P.2. este similar cu cel din problema P.1., doar că în ochiul de intrare apare în plus sursa de 0.7V. CSTV
căutată rezultă din cea cunoscută la problema P.1., translatată pe axa v I la stânga cu 0.7V (sursa echivalentă
din modelul diodei).
d) I F apare dacă D − (c) şi trebuie să avem tot timpul i D < I F .
− v I − 0.7 V
iD = < I F ⇒ v I > −0.7 V − RI F
R
v I > −0,7 − 1 ⋅ 200 ⇔ v I > −200.7 V
Căderea inversă de tensiune pe diodă apare când D − (b) , v D = −VDinv
v I + v D = v O ⇒ v D = −v I
Pentru a evita străpungerea diodei, trebuie ca tot timpul căderea de tensiune pe diodă să fie mai mare decât
tensiunea inversă maximă:
v D > −VDinv max ;−v I > −VDinv max ; v I < VDinv max ; v I < 30V
Rezultă astfel intervalul:

v I ∈ (−200.7; 30)V
Dacă tensiunea de intrare este alternativ simetrică, amplitudinea ei trebuie să fie mai mică de 30V.
7
P.3.
Fie diporţii DR din Fig.1.10.
iD1 D1
R2 5k
vD1
vI1 R1 vO1 vI2 vD2 vO2
5k
iD2
a) b)
Fig. 1.10.
a) Arătaţi că pentru D 1 , D 2 ideale şi v I 1 = v I 2 ∈ [− 20; 20][V ] , cele două circuite au aceleaşi CSTV vO (v I ) .
b) Mai este adevărată afirmaţia de la punctul anterior dacă utilizăm pentru diode modelul cu cădere de
tensiune constantă de 0.7V în conducţie? Justificaţi răspunsul.
R.3.
a) Pentru primul circuit:
Dacă v I 1 < 0; D1 − (b ); vO1 = 0
Dacă v I 1 > 0; D1 − (c ); vO1 = v I 1
Pentru al doilea circuit:
Dacă vI 2 < 0; D2 − (c ); vO 2 = 0
Dacă v I 2 > 0; D2 − (b ); vO 2 = v I 2
În cazul ambelor circuite, pentru acelaşi domeniu al v I rezultă aceleași expresii pentru tensiunile de ieșire.
De remarcat faptul că stările în care se află diodele sunt însă diferite pentru acelaşi domeniu al v I . Pentru
ambele circuite rezultă aceeaşi CSTV:
vO1, vO2 [V]

20
D1-(c)
D2-(b)
vI1, vI2 [V]

D1-(b)
-20 D2-(c) 20
Fig. 1.11.
b) Utilizând pentru diode modelul cu cădere de tensiune constantă, circuitele echivalente devin :
A K D1
vI2 R2 0.7V
0.7V
v11 vO1 vO2
R1 D2
A
Fig. 1.12 a) Fig. 1.12 b)

8
Faţă de CSTV din Fig.1.11, primul diport va avea CSTV translatată pe axa v I la dreapta cu 0.7V, iar cel de-
al doilea diport va avea CSTV translatată la stânga cu 0,7V pe axa v I şi în jos cu 0.7V pe axa vO datorită
prezenţei sursei de 0.7V atât în ochiul de intrare cât şi în cel de ieșire. Dacă pentru diode se utilizează
modelul cu cădere de tensiune constantă, cele două circuite nu mai au aceeași CSTV.
vO1,vO2 [V]
vO2
vO1
vI1,vI2 [V]
-20 -0.7
0.7 20
-0.7
Fig. 1.13.
P.4.
Fie diporţii DR din Fig. 1.10.
a) La ieşirea fiecărui circuit se conectează o rezistenţă de sarcină RL = 10kΩ . Cum se modifică CSTV
vO (v I ) pentru fiecare circuit, pentru vI 1 = vI 2 ∈ [− 20; 20][V ] în ipoteza diodelor ideale?
b) Comparaţi cele două circuite din puncte de vedere al : (1) dependenţei vO de R L ; (2) puterii consumate
de la sursa v I . Care din cele două circuite este mai avantajos în utilizare? De ce?
R.4.
a) Cei doi diporti devin cei din Fig. 1.14.
Pentru D 1 şi D 2 considerăm modelul diodă ideală.
Pentru primul diport, R L apare în paralel cu R 1 rezultând o rezistență R11 = R1 || R L .
iD1 D1
R2 5k
vD1
vI1 RL vO1 vI2 RL
vD2 vO2
R1 10k 10k
5k iD2
a) Fig. 1.14. b)
5 ⋅ 10
R11 = ≈ 3.3kΩ
5 + 10
CSTV rămâne aceeaşi.

Pentru al doilea diport, când D2 − (c), vO 2 = 0 . Când D2 − (b) , pentru v I 2 > 0V avem:
9
RL
vO 2 = vI 2
R L + R2
10
vO 2 = v I 2 = 0.67 ⋅ v I 2
10 + 5
Cele două CSTV devin cele din figură:
vO1, vO2 [V]
vO1
vO2
panta = 1
panta ≠ 1 vI1, vI2 [V]
0
-20 20
Fig. 1.15.
b)
(1) Dependenţa vO de R L :
Pentru primul diport, vO nu depinde de R L .
Pentru al doilea diport, vO depinde de R L pentru al doilea diport; când D2 − (b) , vO 2 ≠ v I 2 , pe sarcină nu
se transmite întreaga v I 2 , o parte “se pierde” pe R L .
(2) Puterea consumată

Pentru primul diport se consumă putere când D1 − (c) , adică are loc transfer de tensiune la ieşire, puterea
2
v
instantanee fiind p = I 1 . Când D1 − (b) puterea consumată este zero.
RI
Pentru al doilea diport se consumă putere în ambele stări ale diodei. Când D2 − (b) , puterea instantanee este
2 2
vI 2 v
p= , iar pentru D2 − (c), p = I 2 (toată puterea se pierde pe R2 ).
R1 + R2 R2
În concluzie, atât din punct de vedere al tensiunii de ieşire cât şi din punct de vedere al puterii consumate,
primul diport este mai avantajos (întreaga tensiune de intrare se transmite la ieşire, iar puterea consumată
este mai mică).
Observaţii: Pentru al doilea diport, dacă pentru D2 se consideră modelul cu cădere de tensiune constantă,
valoarea tensiunii de intrare pentru care D2 intră în conducţie nu mai este v I 2 = −0.7V , ci devine :
RL
v I 2 = −0.7V
R2 + R L
R + RL
v I 2 = −0.7V 2
RL
5 + 10
v I 2 = −0.7 ≈ −1V
10
10
P.5.
Se dă circuitul din Fig. 1.16.
D
iD vD
v1 Vpol= 5V
R vO
Fig. 1.16.
a) Deduceţi CSTV vO (v I ) a circuitului pentru v I ∈ [−20V ;20V ] folosind pentru diodă:

(1) modelul diodă ideală;
(2) modelul cădere de tensiune constantă, 0.7V;
b) Pentru v I (t ) = 10 sin ωt [V ] , cum arată vO (t ) şi v D (t ) considerând dioda ideală?

c) Pentru v I (t ) de la punctul b) care este valoarea tensiunii inverse maxime pe diodă? Ştiind că valoarea
maximă admisibilă a curentului direct prin D este I F = 100 mA, alegeţi o valoare pentru R pentru a evita
distrugerea diodei.
R.5.
a) (1) D – ideală
D − (b); v D < 0; i D = 0; vO = 0
v I = v D + VPol ; v I − V pol = v D < 0; v I − 5V < 0; v I < 5V
D − (c); v D = 0; i D > 0
v I = vO + V pol ; vO = v I − V pol
v I − V pol
i D > 0; > 0; v I > V pol ; v I > 5V
R
 0V , pentru v I < 5V
vO = 
v I − 5V , pentru v I > 5V
vO[V]
15
-20
5 20 vI[V]
Fig. 1.17.
11
(2) V D ,on = 0.7 V
iD 0.7V
A K
v1 vD Vpol= 5V
R vO
Fig. 1.18.
CSTV se translatează pe axa v I la dreapta cu 0.7V.
vO[V]
14.3
-20
5.7 20 vI[V]
Fig. 1.19.
 0V , pentru v I < 5.7V

vO = 
v I − 5.7V , pentru v I > 5.7V
b)
D − (c ) ⇒ v D = 0
D − (b) ⇒ v D = v I − V pol = v I − 5V
12
vI[V]
10
5
t
-10
vO[V]
5
t
3
vD[V]
-5
-15
Fig. 1.20.
Din graficul anterior v D (t ) rezultă:
v Dinv ,max = 15V

v I − V pol
D − (c) ⇒ i D > 0, i D max =
R
v Im ax − V pol
i D max = < IF
R
v Im ax − V pol
R>
IF
10 − 5
R> , R > 50Ω
100m
P.6.
Se dă circuitul din Fig. 1.21, cu D – ideală.
R VPOL1
10k 2V D
vO
3V VPOL2
Fig. 1.21.
13
a) Deduceţi şi reprezentaţi grafic CSTV vO (v I ) pentru v I ∈ [− 15V ;15V ] . Care sunt rolurile VPOL1 , VPOL 2 ?
b) Cum arată cronograma vO (t ) pentru v I (t ) = 10 sin ωt [V ] ?
R.6.
a) Dacă nu ar fi existat V POL1 şi V POL 2 , expresia vO (v I ) ar fi
0V , pentru v I > 0, D − (c)

vO = 
 v I , pentru v I < 0, D − (b)
CSTV ar fi arătat astfel:

vO[V]
vI
-15 vI[V]
panta = 1 15
-15
Fig. 1.22.
Dacă ar fi existat doar V POL 2 CSTV ar fi arătat ca în Fig. 1.23. V POL 2 fiind comună atât ochiului de intrare,
cât şi celui de ieşire, noua CSTV este ar fi translatată atât pe axa v I (la dreapta), cât şi pe axa v O (în sus), cu
V POL2 = 3V.
V , pentru v I > VPOL 2

vO =  POL 2
 v I , pentru v I < VPOL 2
vO[V]
3
-15 vI[V]
panta = 1 15
3
-15
Fig. 1.23.
VPOL1 introduce încă o translaţie pe axa v I la stânga cu VPOL1 = 2V şi rezultă CSTV finală din Fig. 1.24.:
 V , pentru v I > VPOL 2 − VPOL1
vO =  POL 2
v I + VPOL1 , pentru v I < VPOL 2 − VPOL1
14
vO[V]
3
-15 vI[V]
1 15
-13
Fig. 1.24.
Rolurile V POL1 şi V POL 2 sunt de a translata CSTV pe axele v I şi vO .
b) cronograma vO (t ) pentru tensiunea de intrare dată este prezentată în Fig. 1.25.
vI[V]
10
1 t
-10
vO[V]
3 t
-8
Fig. 1.25.
P.7.
Pentru circuitul din Fig. 1.21., cum se modifică CSTV vO (v I ) şi cronograma vO (t ) pentru
v I (t ) = 10 sin ωt [V ] dacă folosim pentru diodă modelul cădere de tensiune constantă, cu VD ,on = 0.7V ?
R.7.
D - modelul cădere de tensiune constantă 0.7V.
CSTV din Fig. 1.24. se translatează după prima bisectoare cu 0.7V spre valori pozitive.
15
 3.7V , pentru v I > 1.7V
vO = 
v I − 2V , pentru v I < 1.7V
vO[V]
3.7
-15 vI[V]
1.7 15
-13
Fig. 1.26.
vI[V]
10
1.7 t
-10
vO[V]
3.7 t
-8
Fig. 1.27.
P.8.
D
R vO
vI
5k
Fig. 1.28.
16
a) Care este expresia vO (v I ) în ipotezele: (1) D - ideală; (2) D - modelul cădere de tensiune constantă 0.7V?
b) Cum arată vO (t ) pentru v I (t ) din figură în fiecare din cele 2 ipoteze de la punctul a)? Ce aplicaţie
realizează circuitul?
c) Cum trebuie să arate circuitul care selectează impulsurile de polaritate opusă față de circuitul din Fig.1.28?
Fig. 1.29.
R.8.
a) (vezi problema 1)
(1) D-ideală
 0, pentruv I > 0V , D − (b)
vO = 
v I , pentruv I < 0V , D − (c)
(2) D-modelul cădere de tensiune constantă 0,7V

 0, pentru v I > −0.7V , D − (b)
vO = 
v I + 0.7V , pentru v I < −0.7V , D − (c)
b)
Fig. 1.30.
17
Aplicaţia circuitului este de selector de impulsuri negative.
(2) D-modelul cădere de tensiune constantă 0.7V
Fig. 1.31.
c) Circuitul care selectează impulsurile de polaritate opusă față de circuitul din Fig.1.28 este prezentat în
Fig.1.32.
D
R vO
vI
5k
Fig. 1.32.
P.9.
Se dă circuitul din Fig. 1.33 considerând pentru diode modelul cădere de tensiune constantă 0.7V.
R
10k
vI D1 D2 vO
Fig. 1.33.
a) Deduceţi CSTV vO (v I ) a circuitului pentru v I ∈ [− 20V ;20V ]

b) Cum arată cronograma vO (t ) pentru v I (t ) = 10 sin ωt [V ] ? Dar pentru v I (t ) = 0.5 sin ωt [V ] ?
c) Calculaţi tensiunea inversă maximă pentru fiecare diodă şi curentul direct maxim prin fiecare diodă pentru
v I (t ) = 10 sin ωt [V ] .
18
R.9.
a)
D1 − (c), pentruv I > 0.7V
D1 − (b), pentruv I < 0.7V
D2 − (c), pentruv I < −0.7V
D2 − (b), pentruv I > −0.7V
10k
0.7V
D1
vI vD1
vD2
0.7V D2 vO
Fig. 1.34.
Există astfel trei situaţii posibile (cazul cu ambele diode în conducţie nu este posibil):
(1)v I < −0.7V ⇒ D1 − (b), D2 − (c), i D 2 > 0, vO = −v D 2 = −0.7V
(2) − 0.7V < v I < 0.7V ⇒ D1 − (b), D2 − (b), vO = v I
(3)v I > 0.7V ⇒ D1 − (c), D2 − (b), i D1 > 0, vO = 0.7V
Fig. 1.35.
b) Cronogramele vO (t ) pentru v I (t ) = 10 sin ωt [V ] și pentru v I (t ) = 0.5 sin ωt [V ] sunt prezentate în Fig.

1.36, respectiv 1.37.
19
Fig. 1.36.
Fig. 1.37.
c) Tensiunea inversă maximă se obţine când diodele sunt în blocare:

 D − (c) ⇒ vO = −0.7V
D1 − (b),  2 (1)
 D2 − (b) ⇒ vO = v I
Dar v D1 + 0.7V = vO ⇒ v D1 = vO − 0.7V
Înlocuind în (1) se obţine:

 D2 − (c) ⇒ v D1 = −1.4V
D1 − (b), 
 D2 − (b) ⇒ v D1 = v I − 0.7V
Tensiunea inversă maximă pe D 1 se obţine pentru V I ,min = −10V ⇒ v D1,inv max = 10.7V
 D − (c) ⇒ vO = 0.7V
D2 − (b),  1 (2)
 D1 − (b) ⇒ vO = v I
Dar vO = −v D 2 − 0.7V =⇒ v D 2 = −vO − 0.7V
20
 D1 − (c) ⇒ v D 2 = −1.4V
D2 − (b), 
 D1 − (b) ⇒ v D 2 = −v I − 0.7V
Tensiunea inversă maximă pe D 2 se obţine pentru V I ,max = 10V ⇒ v D 2,inv ,max = 10.7V
Curentul direct maxim se obţine când diodele sunt alternativ în conducţie:

v I − 0.7V v − 0.7V 10 − 0.7
D1 − (c), D2 − (b), i D1 = ⇒ i D1 max = Im ax = = 0.93mA
R R 10k
− 0.7 − v I − 0.7 − (−10)
D2 − (c), D1 − (b), i D 2 = ⇒ i D 2 max = = 0.93mA
R 10k
P.10.
Se dă circuitul din Fig. 1.38, cu D-ideală.
vDinv
D
230Vef vD vO
50Hz RL
23:1
Fig. 1.38.
a) Cum arată cronogramele v I (t ) şi vO (t ) ? Ce aplicaţie realizează circuitul?

b) Calculaţi valoarea componentei continue (valoarea medie) a lui vO (t ) .
c) Cum arată iO (t ) pentru R L =1k Ω ; RL =10 k Ω ?
R.10.
a)
v I (t ) = sin (2π 50t ) = 10 2 sin (100πt )

230 2
23
Cronogramele v I (t ) şi vO (t ) sunt prezentate în Fig.1.39.
21
[V]
10 2
− 10 2
[V]
10 2
Fig. 1.39.
Aplicaţia circuitului: redresor monoalternanţă pentru tensiuni pozitive (pentru alternanţa pozitivă).
b)
T
 1 2πt 2
T T
VO = ∫ vO (t )dt = ∫ 10 2 sin 100π tdt = ∫ 10 2 sin  2π dt = − ⋅
1 1 1 1 T
⋅ 10 2 cos =
TT T 0 T 0  T T 2π T 0
−
5 2
(cos π − cos 0) = 10 2
π π
c)
vO
iO =
RL
[mA]
RL=1k
10 2
[mA]
RL=10k
2
Fig. 1.40.
P.11.
Fie circuitul din Fig. 1. 38.
a) Calculaţi puterea medie disipată pe R L , pentru R L =1k Ω ; RL =10 k Ω .
b) Calculaţi puterea medie disipată pe D, pentru R L =1k Ω ; RL =10 k Ω .
c) Ce tensiune inversă maximă şi ce curent direct maxim trebuie să suporte D dacă R L >100 Ω ?
22
R.11.
a) Puterea medie disipată pe R L :
T 2 T
1 1 vO (t ) 1
PR = ∫ = ∫ = ∫ vO (t )dt =
2
p R (t ) dt dt
T T 0 RL TR L 0
4π
1 − cos t
2π
T 2 T 2
1 200
∫ 100 ⋅ 2 sin ∫
= 2
tdt = T dt =
TR L 0
T TR L 0
2
4π 4π T 2
T 2 T 2
100 100 T T
TR L ∫0 ∫
= ( dt − cos tdt ) = ( − sin t| ) =
0
T TR L 2 4π T 0
50 1 1 4π T 25
= [ − (sin ⋅ − sin 0)] =
RL 2 2π T 2 RL
Pentru R L = 1kΩ ⇒ PR = 25mW ;
Pentru R L = 10kΩ ⇒ PR = 2.5mW ;
b) Puterea medie disipată pe diodă este:

T t
p D (t )dt = ∫ v D (t ) ⋅ i D (t )dt
1 1
PD = ∫
T 0 T0
0, pt.v D < 0
i D (t ) = 
> 0, pt.v D = 0
=>ÎNTOTDEAUNA PD = 0
c) Curentul maxim se obţine când D-(c)

vI v I ,max 10 2
D − (c); v I > 0; i D = ; I D max = = ⇒ I D max = 0.14 A
RL RL min 100
Tensiunea inversă maximă se obţine când D-(b)
D − (b); v I < 0; vO = 0; v D = v I ; v Dinv = −v I

V Dinv max = −VIm in ⇒ VDinv max = 10 2V
23
2. Multiporţi DR în comutare
vD1
D1
D
2
iO
vI2 vD2
R vR
vI1
10kΩ vO
VPOL=2V
Fig. 2.1.
P.1.
Se consideră diodele D1 , D2 ideale.
a) Care este expresia vO (v I 1 , v I 2 ,VPOL ) ? Ce aplicaţie realizează circuitul?
b) În ce stare sunt D1 şi D2 şi ce valoare are tensiunea vO dacă: v I 1 = −2V şi v I 2 = 5V ? Cum arată modelul
circuitului în acest caz şi ce valori au: i D1 , i D 2 , v D1 , v D 2 , iO , v R ?
c) Cum arată vO (t ) pentru v I1 (t ) = 7 sin ωt [V ]; v I 2 (t ) = −5 sin ωt [V ] ? Ce valori au tensiunile inverse maxime
pe D1 şi D2 ?
R.1.
a) vO (v I 1 , v I 2 , V pol )= max (v I 1 , v I 2 , V pol )
Aplicaţia circuitului: circuit de maxim spaţial.
b) v I 1 = −2V , v I 2 = 5V , V pol = 2V ⇒ vO (v I 1 , v I 2 ,V pol )= max (v I 1 , v I 2 ,V pol ) ⇒

vO = max(-2V,5V, 2V)=5V ⇒ vO =5V
Pentru determinarea modelului circuitului trebuie aflate stările diodelor, prin calcularea valorilor v D ,
respectiv i D pentru fiecare din cele două diode.
v D1 = v I 1 − vO = −2V − 5V = −7V ⇒ v D1 < 0 ⇒ D1 (b ) ⇒ i D1 = 0

v D 2 = v I 2 − vO = 5V − 5V = 0V ⇒ i D 2 = iO
vO − V pol 5V − 2V
iO * R + V pol = vO ⇒ iO = = > 0 ⇒ i D 2 = iO > 0 ⇒ D2 (c )
R 10 4
24
vD1
D1
D2
vD2
R vR
vI1 vI2
10kΩ vO
VPOL=2V
Fig. 2.2.
i D1 = 0
vO − V pol 5V − 2V
i D 2 = iO = = = 0.3mA
R 10 4
v D1 = −7V
v D 2 = 0V
VR = iO ⋅ R = 0.3 ⋅ 10 −3 ⋅ 10 4 = 3V ⇒ VR = 3V
c)
Fig. 2.3.
O metodă de determinare a tensiunilor inverse maxime pentru cele două diode este folosirea TKV, iar
valorile tensiunilor v I1 , v I2 respectiv v O se citesc din cronograme.
25
Astfel , tensiunea inversă pe D 1 este:
vinv = −v D
Pentru D1 − (b ) ⇒ v D1 = v I 1 − vO
Valorile tensiunilor v I1 şi v O se citesc de pe cronogramele din Fig. 2.3, pentru a doua semiperioadă a semnalului
(pe acest interval de timp D 1 este blocată).
v D1 min = v I 1 min − v O max = −7 V − 5V = −12V , vinv1 = −v D1 min = 12V
Tensiunea inversă pe D 2 este:

D2 − (b ) ⇒ v D 2 = v I 2 − vO ⇒ v D 2 min = v I 2 min − vO max = −7V − 7V = −14V , vinv 2 = 14V
P.2.
VAl =10V
R
D1 2kΩ
D2
D3
vI1
vI2 vO
vI3
Fig. 2.4.
D1 , D2 , D3 -ideale
Se consideră convenţia logică 0V → ”0”
10V → ”1”
( )
a) Care este expresia vO v I 1 , v I 2 , v I 3,V Al ? Ce funcţie realizează circuitul?
b) Dacă v I 1 , v I 2 , v I 3 ∈ {0v,10v} , cum arată tabelul de funcţionare electrică al circuitului şi în ce stare (blocare
(b) sau conducție (c)) este fiecare diodă pentru toate combinaţiile posibile de valori ale v I 1 , v I 2 , v I 3 ?
c) Completaţi tabelul de adevăr al circuitului. Ce funcţie logică realizează circuitul? Ce valoare are curentul
direct maxim prin oricare din cele trei diode, şi pentru ce combinaţie de valori ale v I 1 , v I 2 , v I 3 se obţine curent
maxim prin fiecare diodă?
d) În ipoteza modelului cădere de tensiune constantă pentru diodă, ce valoare a tensiunii de ieşire va corespunde
nivelului “0”, şi ce valoare nivelului “1”? Dar dacă la ieşirea circuitului se conectează R L = 48kΩ ?
R.2.
a) vO (v I 1 , v I 2 , v I 3,V Al ) = min (v I 1 , v I 2 , v I 3 , V Al )
26
Acest circuit este un circuit de minim.
b) Tabelul de funcționare electrică al circuitului pentru v I 1 , v I 2 , v I 3 ∈ {0V ,10V } este prezentat în Tabelul 2.1.
Tabel 2.1
vI1 vI 2 vI 3 vO D1 D2 D3
0V 0V 0V 0V (c) (c) (c)
10V 0V 0V 0V (b) (c) (c)
10V 10V 0V 0V (b) (b) (c)
0V 10V 10V 0V (c) (b) (c)
0V 10V 10V 0V (c) (b) (b)
0V 0V 10V 0V (c) (c) (b)
10V 0V 10V 0V (b) (c) (b)
10V 10V 10V 10V (b) (b) (b)
c) Pentru convenția logică considerate tabelul de adevăr al circuitului este:
Tabel 2.2
A B C Y
0 0 0 0
1 0 0 0
1 1 0 0
0 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 0
1 0 1 0
1 1 1 1
Funcţia logică realizată de circuit este “ŞI logic” iar curentul maxim este:
V Al 10V
i D max = = = 5mA
R 2kΩ
Curentul maxim prin D1 se obţine pentru:
v I 1 =0V; v I 2 =10V; v I 3 =10V
Curentul maxim prin D2 se obţine pentru:
v I 1 =10V; v I 2 =0V; v I 3 =10V
Curentul maxim prin D3 se obţine pentru: D2 (b )

v I 1 =10V; v I 2 =10V; v I 3 =0V
d) În ipoteza modelului cădere de tensiune constantă pentru diodă, valoarea tensiunii de ieşire ce corespunde
nivelului “0” este 0.7V (dioda corespunzătoare va fi în conducție și vO = v D = 0.7V ), iar cea care corespunde
nivelului “1” rămâne 10V ( vO = V Al = 10V ).
Pentru R L = 48kΩ valoarea tensiunii de ieşire ce corespunde nivelului “0” este tot de 0,7V iar cea care
corespunde nivelului “1” este:
− (b ) ⇒ vO =
RL 48
dacă D1 − (b ) , D2 (b ) , D3 ⋅ V Al = ⋅ 10 = 9.6V
RL + R 50
27
P.3.
VAl =5V
R1
D1 10kΩ
A
D3
B Y1 Y
vy1
D2 C
vA
vB D4 vy
vC R2
100kΩ
Fig. 2.5.
Pentru D1 , D2 , D3 D4 -ideale
,
Se consideră convenţia logică :
-orice tensiune mai mică decât 1,5V → ”0”
-orice tensiune mai mare decât 3,5V → ”1”
v A , vC , v B ∈ {0V ;5V }
a) Ce funcţie logică Y1 ( A, B ) realizează triportul DR format din D1 , D2 , R1 ?
b) Cum arată tabelele de funcţionare electrică şi de adevăr ale subcircuitului format din D1 , D2 , R1 ?
c) Ce funcţie logică Y (Y1 , C ) realizează triportul DR format din D3 , D4 , R2 ?
d) Cum arată tabelele de funcţionare electrică şi de adevăr ale subcircuitului format din D3 , D4 , R2 ?
R.3.
a) Funcția logică realizată de subcircuitul format din D1 , D2 și R1 este “ŞI logic” (vezi P.2 și R.2).
b) Tabelul de funcţionare electrică pentru subcircuitul format din D1 , D2 , R1 este:
Tabel 2.3
vA vB v y1 D1 D2
0V 0V 0V (c) (c)
5V 0V 0V (b) (c)
0V 5V 0V (c) (b)
5V 5V 5V (b) (b)
Tabelul de adevăr este:
Tabel 2.4
A B Y1
0 0 0
1 0 0
28
0 1 0
1 1 1
c) Funcția logică realizată de subcircuitul format din D3 , D4 , R2 este “SAU logic” (vezi P.1 și R.1).
d) Tabelul de funcţionare electrică pentru subcircuitului format din D3 , D4 , R2 este Tabelul 2.5 iar tabelul
de adevăr este Tabelul 2.6:
Tabel 2.5 Tabel 2.6

v y1 vC vy D3 D4 Y1 C Y
0 0 0
0V 0V 0V (b) (b)
0 1 1
0V 5V 5V (b) (c)
1 0 1
5V 0V 5V (c) (b)
1 1 1
5V 5V 5V (c) (c)
P.4.
{
Fie circuitul din Fig.2.5, cu D1 , D2 , D3 D4 -ideale şi v A , vC , v B ∈ 0V ;5V
,
}
a) Cum arată tabelul de funcţionare electrică şi ce stări au cele 4 diode ((b)sau(c)) în fiecare caz?
b) Cum arată tabelul de adevăr al circuitului şi ce funcţie logică realizează circuitul Y ( A, B, C ) ?
R.4.
a) Tabelul de funcţionare electrică al circuitului complet este Tabelul 2.7.
Tabel 2.7
vA vB vC vy D1 D2 D3 D4
0V 0V 0V 0V (c) (c) (b) (b)

0V 5V 0V 0V (c) (b) (b) (b)
5V 0V 0V 0V (b) (c) (b) (b)
5V 5V 0V 5V (b) (b) (c) (b)
0V 0V 5V 5V (c) (c) (b) (c)
0V 5V 5V 5V (c) (b) (b) (c)
5V 0V 5V 5V (b) (c) (b) (c)
5V 5V 5V 5V (b) (b) (c) (c)
b) Tabelul de adevăr realizat cu ajutorul tabelului de funcționare electrică și respectând convenția

logică este Tabelul 2.8:
Tabel 2.8
A B C Y
0 0 0 0
0 1 0 0
1 0 0 0
1 1 0 1
0 0 1 1
0 1 1 1
1 0 1 1
1 1 1 1
29
Din tabelul de adevăr se observă că:
Y ( A, B, C ) =(B·A)+C sau Y ( A, B, C ) = max((C, min(A, B)).

P.5.
23:1 D1
vS1
230Vef RL 10kΩ vO
50Hz~
vS2 D2
Fig. 2.6.
Se consideră diodele D1 , D2 -ideale, n=23

a) Redesenaţi circuitul sub forma unui triport de extrem spaţial. Care este punctul de masă al circuitului?
b) Care este expresia tensiunilor v S1 (t ) , v S 2 (t ) ?
c) Reprezentaţi grafic semnalele: v S1 (t ) , vS 2 (t ) , vS (t ), vO (t ) .Care este expresia vO (vS ) ?
d) Ce aplicaţie realizează circuitul?
R.5.
a)
vD1
D1
D2
vD2
RL vR vO
vS1 vS2
10kΩ
Fig. 2.7.
b) Tensiunea de la rețea fiind tensiune efectivă, tensiunea instantanee în secundarul transformatorului este:
v retea 230 2
v S (t ) = = sin (100πt ) = 10 2 sin (100πt )
n 23
v (t )
v S 1 (t ) = S = 5 2 sin (100πt )
2
v (t )
v S 2 (t ) = − S = −5 2 sin (100πt ) = −v S 1 (t )
2
 v S (t ) v S (t ) 
c) vO (v S ) = vO (v S 1 , v S 2 ,0V ) ⇒ vO (v S ) = max(v S 1 , v S 2 ,0V ) = max ,− ,0 v 
 2 2 
30
Fig. 2.8.
d) Aplicaţia circuitului este redresor bialternanţă.
P.6.
Fie circuitul din Fig. 2.6. D1 , D2 -ideale, n=23.
a) Calculati curentul direct maxim prin D1 şi D2 .
b) Calculaţi tensiunile inverse maxime pe D1 şi D2 .
c) Care este valoarea de curent continuu a lui vO (t ) ?
d) Calculaţi puterea medie în sarcina RL .
e) Cum se modifică vO (t ) dacă se consideră pentru D1 şi D2 modelul cădere de tensiune constantă, cu
VD1,on = VD 2,on = 0,7V ?
R.6.
a) Pentru a avea curent maxim prin diodă, dioda trebuie sa fie în conducție. Astfel:
v v
i D1∃ ⇔ D1 (c ) ⇒ v D1 = 0 ⇒ D2 (b ) ⇒ i D1 = iO = o ⇒ I D1 max = o max = 4 = 0.5 2mA
5 2
RL RL 10
vo v
i D 2 ∃ ⇔ D2 (c ) ⇒ v D 2 = 0 ⇒ D1 (b ) ⇒ i D 2 = iO =
5 2
⇒ I D 2 max = o max = 4 = 0.5 2mA
RL RL 10
31
b) Tensiunea inversă pe diodă este: vinv = −v D . Tensiunea inversă maximă pe diodă se obține, așadar, când
dioda este în blocare. Astfel:
v D1 ∃ ⇔ D1 (b )⇒ D2 (c )⇒ v D1 = v S 1 − v o ⇒ v D1 min = v S 1 min − vo max = −5 2 − 5 2 = −10 2

(
⇒ v inv1 max = −v D1 min = − − 10 2 = 10 2)
v D 2 ∃ ⇔ D2 (b )⇒ D1 (c )⇒ v D 2 = v S 2 − v o ⇒ v D 2 min = v S 2 min − vo max = −5 2 − 5 2 = −10 2
(
⇒ vinv2 max = −v D 2 min = − − 10 2 = 10 2)
c) Valoarea de curent continuu a lui vO (t ) este:
T T T
vo (t )dt = ∫ 5 2 sin (2π 50t )dt = − * * 5 2 * cos(100πt )02
1 1 1 1
VO = ∫
T 0 T 0 T 100π
1 1 T 1
T= = = 20ms ⇒ = = 10ms
f 50 Hz 2 100 Hz
T
cos(100πt )02 = − (cos π − cos 0) = 10 2
5 2 5 2
⇒ VO = −
100π * 10 − 2 π π
VO = 4.45V
d) Puterea medie în sarcina RL este:

T T
2 50 sin (100πt ) 1 − cos 2(100πt )

T T 2 2 2 2
1 v
p RL (t )dt = ∫ O dt = ∫
1 100
PRL = ∫
T 0 T 0 RL T 0 RL
dt = −2 4 ∫
2 * 10 * 10 0 2
dt =
T T
12 12
= ∫ 1dt − ∫ cos(200πt )dt = * 10 − 2 − (sin 2π − sin 0 ) = 2.5mW
1 1
40 40 4 4
e) Pentru V D1on = V D 2 on = 0.7V ⇒ vo = max(v S 1 − 0.7V ; v S 2 − 0.7V ;0 )
P.7.
32
23:1 D1
vS1
230Vef RL1 5k vO1
50Hz~
vS2 D2
D3 vO
RL2 vO2
5k
D4
Fig. 2.9.
Se consideră diodele D1 , D2 , D3 , D4 - ideale, n = 23.

a) Care este expresia tensiunilor v S1 (t ) , v S 2 (t ) , vO1 (v S 1 , v S 2 ) , vO 2 (v S 1 , v S 2 ) , vO (t ) ?
b) Ce tip de triport este circuitul format din D1 , D2 și R L1 ?
c) Ce tip de triport este circuitul format din D3 , D4 și RL 2 ?
d) Ce aplicaţie realizează circuitul?
R.7.
a)
v retea 230 2
v S (t ) = = sin (100πt ) = 10 2 sin (100πt )
n 23
v (t )
v S 1 (t ) = S = 5 2 sin (100πt )
2
v (t )
v S 2 (t ) = − S = −5 2 sin (100πt ) = −v S 1 (t )
2
vO1 (v S 1 , v S 2 ) = max( v S1 (t ) , v S 2 (t ) , 0)
vO 2 (v S1 , v S 2 ) = min( v S1 (t ) , v S 2 (t ) ,0)
vO = vO1 − vO 2 = max( v S1 (t ) , v S 2 (t ) , 0) - min( v S1 (t ) , v S 2 (t ) , 0)
b) ( D1 , D2 , R L1 ) - triport de maxim spatial.

c) ( D3 , D4 R L 2 ) - triport de minim spaţial.
d) Aplicaţia circuitului este redresor bialternanţă, cu amplitudinea tensiunii de ieșire VO == 10 2 = 14.4V .
P.8.
Fie circuitul din Fig. 2.9. Se consideră D1 , D2 , D3 , D4 - ideale, n = 23.
a) Calculaţi componenta de curent continuu a tensiunii vO (t ) .
33
b) Ce valoare are curentul direct maxim prin fiecare dintre diodele D1 , D2 , D3 , D4 ?
c) Ce valori au tensiunile inverse maxime pe D1 , D2 , D3 , D4 ?
R.8.
a) Valoarea de curent continuu a lui vO (t ) :
T T T
VO = ∫ vo (t )dt = ∫ 10 2 sin (2π 50t )dt = − ⋅ ⋅ 10 2 ⋅ cos(100πt )02
1 1 1 1
T 0 T 0 T 100π
1 1 T 1
T= = = 20ms ⇒ = = 10ms
f 50 Hz 2 100 Hz
T
cos(100πt )02 = − (cos π − cos 0) = − 10 2 (−1 − 1) = 20 2 = 8.9[V ]
10 2 10 2
⇒ VO = −
100π ⋅ 10 −2
π π π
b) Curentul maxim prin diodă se obține când dioda este în conducție. Astfel:
vo1 v
i D1∃ ⇔ D1 (c ) ⇒ v D1 = 0 ⇒ D2 (b ) ⇒ i D1 = iO1 =
5 2
⇒ I D1 max = o1 max = = 2mA
RL RL 5 ⋅ 10 3
vo 1 v
i D 2 ∃ ⇔ D2 (c ) ⇒ v D 2 = 0 ⇒ D1 (b ) ⇒ i D 2 = iO1 =
5 2
⇒ I D 2 max = o1 max = = 2mA
RL RL 5 ⋅ 10 3
vo 2 v
i D 3 ∃ ⇔ D3 (c ) ⇒ v D 3 = 0 ⇒ D4 (b ) ⇒ i D 3 = iO 2 =
5 2
⇒ I D 3 max = o 2 max = = 2mA
RL RL 5 ⋅ 10 3
vo 2 v
i D 4 ∃ ⇔ D4 (c ) ⇒ v D 4 = 0 ⇒ D3 (b ) ⇒ i D 4 = iO 2 =
5 2
⇒ I D 4 max = o 2 max = = 2mA
RL RL 5 ⋅ 10 3
c) Tensiunea inversă maximă pe diodă se obține când dioda este în blocare. Astfel:
v D1∃ ⇔ D1 (b )⇒ D2 (c )⇒ v D1 = v S1 − v o1 ⇒ v D1 min = v S1 min − v o1 max = −5 2 − 5 2 = −10 2

(
⇒ vinv1max= −v D1 min = − − 10 2 = 10 2 )
v D2 ∃ ⇔ D2 (b )⇒ D1 (c )⇒ v D2 = v S 2 − v o1 ⇒ v D 2 min = v S 2 min − v o1 max = −5 2 − 5 2 = −10 2
(
⇒ v inv2max = −v D2 min = − − 10 2 = 10 2)
v D 3 ∃ ⇔ D3 (b ) ⇒ D4 (c ) ⇒ v D 3 = v S 1 − vo 2 ⇒ v D 3 min = v S 1 min − vo 2 max = −5 2 − 5 2 = −10 2
( )
⇒ vinv 3 max = −v D 3 min = − − 10 2 = 10 2
v D 4 ∃ ⇔ D4 (b ) ⇒ D3 (c ) ⇒ v D 4 = v S 2 − vo 2 ⇒ v D 4 min = v S 2 min − vo 2 max = −5 2 − 5 2 = −10 2
( )
⇒ vinv 4 max = −v D 4 min = − − 10 2 = 10 2
34
3. Diporţi DC; Aplicaţii. Circuite DRC
P.1.
Pentru circuitul din Fig.3.1 se consideră D – ideală și vC (0) = 0 .
iD vD C
vI vC v0
Fig. 3.1.
a) Ce valori au vC şi v D în regim permanent dacă V1 = 10V ; V1 = −10V ? În ce stare este D pentru fiecare din
cele 2 valori V1 de mai sus în:
(1) regim tranzitoriu;
(2) regim permanent?
b) Dacă pentru D se utilizează modelul cădere de tensiune constantă iar vC (0) = 2V , ce valoare are vC în
regim permanent pentru: V1 = 1V ; V1 = 2V ; V1 = 5V ?
c) Cum arată cronogramele vC (t ) ; v D (t ) , v I (t ) pentru vC (0) = 0V , D-ideală; v I (t ) = 5 sin ωt[V ] ? Cum se
modifică aceste cronograme considerând pentru D –modelul cădere de tensiune constantă? Pentru fiecare caz
marcaţi pe graficul vC (t ) intervalele corespunzătoare conducţiei şi blocării lui D.
d) Fie v I (t ) din figura de mai jos. Pentru D-ideala şi vC (0) = 0V cum arată vC (t ) şi ce aplicaţie realizează
circuitul? Repetaţi rezolvarea pentru vC (0) = 3V . Marcaţi pe graficul vC (t ) intervalele corespunzătoare
conducţiei şi blocării lui D.
vI
5V
4V
2V
1V t
-1V
-4V
-5V
Fig. 3.2.
R.1.
a) În momentul aplicării V1 = 10V , D intră în conducţie şi avem v D = 0V . În caz ideal, C se încarcă instantaneu
de la V I la 10V, cu un curent infinit rezultând vC = 10V . În caz real, curentul este limitat atât de rezistenţa
internă a sursei, cât şi de rezistenţa echivalentă a D, astfel încât există un regim tranzitoriu necesar ajungerii la
v 0 = 10V în regim permanent.
Aşadar in regim tranzitoriu:
v D = 0V , i D > 0 , D − (c)
35
în regim permanent:
v D = 0V , i D = 0 , D − (b)
Pentru V1 = −10V
v D (0) = v I − vC (0) = −10V − 0V = −10V
D − (b) , nu se întâmplă nimic în circuit, rezultând
v D = −10V , v 0 = 0V , D − (b) tot timpul
b) Pentru cazul: V1 = 1V :
v I = v D + vC , v D = v I − vC ⇒ v D (0) = v I (0) − vC (0) ⇒ v D = −1V D − (b)

vC = vC (0) = 2V
Pentru cazul V1 = 2V :
v1 = v D + vC , v D = v I − vC , v D (0) = v I − vC (0) , v D = 0V ⇒ D − (b)

vC = vC (0) = 2V
Pentru cazul V1 = 5V => D − (c) pentru că are tensiunea mai mare în anod decât în catod ⇒ v D = 0.7V ;
vC = 5V − 0.7V = 4.3V
c) În cazul D ideală aceasta va conduce în situaţia în care v D = v I − vC tinde să fie mai mare decât 0. Atunci
i D > 0 şi vC va creşte. Dacă v D < 0 , D − (b) , i D = 0 , vC nu se poate modifica.
În orice moment de timp vC ≥ v I , iar v D ≤ 0 .
În cazul modelului cu cădere de tensiune constantă de 0.7V în conducţie, D − (c) dacă v D = v I − vC tinde să
fie mai mare decât 0.7V şi vC creşte. Dacă v D < 0.7V , D − (b) , vC - constant.
În orice moment de timp vC ≥ v I − 0.7V iar v D ≤ 0.7V .
36
Cronogramele vC (t ) ; v D (t ) , v I (t ) pentru vC (0) = 0V , D-ideală și pentru modelul cădere de tensiune
constantă pentru D considerând v I (t ) = 5 sin ωt[V ] sunt prezentate în Fig. 3.3.
vI
5V
0.7V
t
-5V
VC
5V
4.3V
D(b) t
VD
0.7V
t
-5V
-9.3V
-10V
Fig. 3.3.
d) Cronograma vC (t ) pentru D-ideala şi vC (0) = 0V este reprezentată în Fig. 3.4. Circuitul realizează
aplicaţia de detector de vârfuri sau circuit de maxim temporal.
vI
5V
4V
2V
1V t
-1V
-4V
-5V
vC
5V
4V
2V
1V t
D(c) D(b) D(b) D(c) D(b) D(c)
Fig. 3.4.
37
Cronograma vC (t ) pentru D-ideala şi vC (0) = 3V este reprezentată în Fig. 3.5.
vI
5V
4V
3V
2V
1V t
-1V
-4V
-5V
v0
5V
4V
3V
t
D(b) D(c) D(b) D(c) D(b)
Fig. 3.5.
P.2.
Pentru circuitul din Fig.3.6 se consideră D – ideală și vC (0) = 0 .
vC
vI vD v0
Fig. 3.6.
a) Dacă v I (t ) = 10 sin ωt[V ] , cum arată cronogramele v 0 (t ) , v D (t ) , v I (t ) ? Marcaţi pe cronograma v 0 (t )

intervalele corespunzătoare conducţiei şi blocării lui D.
b) Ce aplicaţie realizează circuitul?
c) Care este expresia v 0 (t ) în regim permanent?
d) Cum se modifică expresia lui v 0 (t ) dacă vC (0) = 12V ? Consideraţi v I (t ) = 10 sin ωt[V ] ca la punctul a).
R.2.
a)
v D (t ) = −(vi (t ) + vC (t ))
Dacă v D (t ) tinde să fie mai mare ca 0, D-(c), i D (t ) > 0 , vC (t ) creşte.

Dacă v D (t ) <0, i D (t ) = 0 iar vC (t ) nu se modifică.
v 0 (t ) = −v D (t )
v 0 (t ) = v I (t ) + vC (t )
38
În momentul iniţial v D (0) = 0V , D-(b). În continuare v I (t ) creşte, ceea ce conduce la scăderea v D (t ) , deci
D-(b) până când v I (t ) ajunge la alternanţa negativă. În momentul în care v I (t ) scade sub zero, v D (t ) tinde să
fie mai mare ca zero şi D intră în conducţie.
Cronogramele v 0 (t ) , v D (t ) , v I (t ) pentru v I (t ) = 10 sin ωt[V ] sunt reprezentate în Fig. 3.7.
vI
10V
t
-0.7V
-10V
vC
10V
t
D(b) D(c) D(b)
v0= -vD
20V
10V
D(b) D(b) D(b) t

D(c)
Fig. 3.7.
b) Aplicaţia circuitului: circuit de translaţie spre valori pozitive.
c) În regim permanent
v 0 (t ) = vC (t ) + v I (t )  
  ⇒ v 0 (t ) = V I + V I sin ωt[V ] ⇒ v 0 (t ) = 10 + 10 sin ωt[V ]
v C (t ) = V I 
d) Dacă vC (0) = 12V :

v D (t ) = −(10 sin ωt + 12V )
Valoarea maximă a v D este
v D max = −(−10V + 12V ) = −2V < 0
D-(b), nu se întâmplă nimic în circuit.
v 0 (t ) = vC (t ) + v I (t ) 
 , v 0 (t ) = 12V + V I sin ωt[V ] ⇒ v 0 (t ) = 12V + 10 sin ωt[V ]
v C (t ) = 12V
39
P.3.
Fie circuitul din Fig. 3.6.
a) Dacă v I (t ) = 10 sin ωt[V ] , vC (0) = 0V iar D – modelul cădere de tensiune constantă, cum arată
cronogramele v 0 (t ) şi vC (t ) ?
b) Care este expresia v 0 (t ) în regim permanent?
c) Fie v I (t ) un semnal triunghiular ca în figura de mai jos. Cum arată v 0 (t ) şi vC (t ) considerând vC (0) = 0V
şi D - ideală. Ce aplicaţie realizează circuitul?
vI
3V
2V
1V
t
-1V
-3V
Fig. 3.8.
R.3.
a) D-(c) când v I este mai mic de -0.7V. Cronogramele v 0 (t ) şi vC (t ) sunt prezentate în Fig. 3.9.
vI
10V
t
-0.7V
-10V
VC
9.3V
t
D(b) D(c) D(b)
v0=-vD
19.3V
10V
-0.7V D(b) D(c) D(b) D(b)
Fig. 3.9.
b) În regim permanent v C (t)=9.3V și D-(b). Așadar,

v0 = vC + v I = 9.3 + 10 sin ωt[V ]
40
c) Cronogramele v 0 (t ) şi vC (t ) considerând vC (0) = 0V şi D - ideală sunt prezentate în Fig. 3.10.
vI
3V
2V
1V t
-1V
-3V
vC
3V
2V
1V t
-1V
-3V
v0
6V
5V
4V
3V
2V
1V t
Fig. 3.10.
Aplicaţia realizează de circuit este circuit de translaţie spre valori pozitive.
P.4.
Pentru circuitul din Fig.3.11 se consideră D 1 , D 2 – ideale și vC1 (0) = vC 2 (0) = 0 .
VC1 vD2
C1 D2
vI D1 vD1 VC2 C2 v0
Fig.3.11
a) Cum arată cronogramele v I (t ) , vC1 (t ) şi v 01 (t ) ? Care sunt expresiile vC1 (t ) şi v 01 (t ) în regim permanent?
Ce funcţie realizează diportul D1C1 ?
b) Cum arată cronogramele v I 2 (t ) , v D 2 (t ) şi v 0 (t ) ? Care sunt expresiile v 0 (t ) şi v D 2 (t ) în regim permanent?
Ce funcţie realizează diportul D2 C 2 ?
c) Ce aplicaţie realizează întreg circuitul? Cum se modifică expresiile vC1 (t ) , v 01 (t ) , v D 2 (t ) , v 0 (t ) în regim
permanent dacă pentru D 1 , D 2 se consideră modelul cădere de tensiune constantă?
41
R.4.
a) În ipoteza în care se consideră că grupul D1C1 nu încarcă ieşirea V D2 a grupului D 1 C 1 avem circuitul:
VC1
C1
vI D1 vD1
Fig. 3.12.
În regim permanent
vC1 (t ) = VI
v 01 (t ) = V I + V I sin ωt
vI
VI
vC1
VI
D(b) D(c) D(b)

vD1
2VI
VI
t
D1(b) D1(c) D1(b) D1(b)
Fig. 3.13
D 1 C 1 este diport de translaţie spre valori pozitive.
42
b) Cel de-al doilea diport D 2 C 2 considerând că se aplică v 01 (t ) în regim permanent este prezentat în Fig. 3.14.
VD2
D2
vI2=vD1 C2 V0
Fig. 3.14
În regim permanent:

v0 (t ) = 2V I
 
v D 2 (t ) = −V I + V I sin ωt
D 2 C 2 realizează aplicaţia de translaţie spre valori negative.

vI2
2VI
VI
vC2=vO
D2(c) D2(b) D2(b)
2VI
vD2
t
-2VI
Fig. 3.15.
c) Aplicaţia circuitului: dublorul de tensiune , v O (t)=v C2 (t).

Pentru modelul cădere de tensiune constantă cronogramele sunt prezentate în Fig. 3.16:

vC1 (t ) = V I − 0.7V
 
v 01 (t ) = V I + V I sin ωt − 0.7V

v0 (t ) = 2VI − 1.4V
 
v D 2 (t ) = −V I + VI sin ωt + 0.7V
43
vI
vC1
v01
vC2=v0
D1 (b) (b) (c) (b) (b) (b)
D2 (c) (b) (b) (b) (c) (b)
Fig. 3.16.
44
P.5.
Pentru circuitul din Fig.3.17 se consideră diodele ideale și vC1 (0) = vC 2 (0) = vC 3 (0) = 0 .
vC2
C2
vO2
vi D1 vD1 vD2 D3 vD3
vO1
C1 D2 C3
vC1 vC3
v0
Fig. 3.17.
a) Cum arată cronogramele şi expresiile v I (t ) , vC1 (t ) şi v 01 (t ) în regim permanent? Ce funcţie realizează

diportul D 1 C 1 ?
b) Cum arată cronogramele şi care sunt expresiile vC 2 (t ) şi v 02 (t ) în regim permanent? Ce funcţie realizează
diportul D 2 C 2 ?
c) Cum arată cronogramele şi care sunt expresiile vC 3 (t ) şi v D 3 (t ) în regim permanent? Ce aplicaţie realizează
diportul D 3 C 3 ?
d) Care este valoarea tensiunii v 0 (t ) în regim permanent? Ce aplicaţie realizează întreg circuitul? Recalculaţi
v 0 (t ) în cazul în care pentru D 1 , D 2 , D 3 se foloseşte modelul cu cădere de tensiune constantă.
R.5.
a) Pentru a determina tensiunile în regim permanent putem considera separat cele trei subcircuite:
v I = v 01 + vC1

vC1 (t ) = V I
 
v 01 (t ) = v I (t ) − vC1 (t ) = −V I + V I sin ωt
vI
VI
t
-VI
vC1
VI
t
D(b)
v01
t
-VI
-2VI
Fig. 3.18
Aplicaţia subcircuitului D 1 C 1 : diport de maxim temporal.

45
b) Pentru diportul D 2 C 2 expresiile vC 2 (t ) şi v 02 (t ) considerând v O1 (t) ca intrare sunt:
v 02 (t ) = vC 2 (t ) − v D1 (t )

vC 2 (t ) = 2V I
    
v D 2 (t ) = −V I + V I sin ωt + 2V I = V I + V I sin ωt
Cronogramele vC 2 (t ) şi v 02 (t ) în regim permanent sunt prezentate în Fig. 3.19
v01
t
-VI
-2VI
vC2
2VI
v02
VI
t
Fig. 3.19
Aplicaţia subcircuitului D 2 C 2 : translaţia spre valori pozitive.
c) Expresiile vC 3 (t ) şi v D 3 (t ) în regim permanent:
vO 2 (t ) = v D 3 (t ) + vC 3 (t )

vC 3 (t ) = 2V I
    
v D 3 (t ) = v D 2 (t ) − vC 3 (t ) = V I + V I sin ωt − 2V I = −V I + V I sin ωt
Considerând ieşirea v D 3 circuitul realizează aplicaţia de translaţie spre valori negative.

Considerând ieşirea pe C 3 , vC 3 , aplicaţia subcircuitului este dublor de tensiune.
46
Cronogramele vC 3 (t ) şi v D 3 (t ) în regim permanent sunt prezentate în Fig. 3.20.
v02
2VI
VI
vC3
2VI
VI
vD3
t
-2VI
Fig. 3.20
d) Tensiunea de ieșire a întregului circuit este suma tensiunilor de pe condensatoarele C 1 și C 3 . Astfel,

  
v 0 (t ) = vC1 (t ) + vC 3 (t ) = V I + 2V I = 3V I
Aplicaţia circuitului: triplor de tensiune (amplitudinea tensiunii de ieşire in regim permanent este de trei ori
mai mare decât valoarea amplitudinii tensiunii de intrare).
Dacă pentru D 1 , D 2 , D 3 se foloseşte modelul cădere de tensiune constantă:


vC1 (t ) = V I − 0.7V
 
v D 2 (t ) = v I (t ) + vC1 (t ) = −V I + V I sin ωt + 0.7V
    
vC 2 (t ) = −(−V I + (V I sin ωt ) min + 0.7V ) − 0.7V = −(−V I − V I + 0.7V ) − 0.7V = 2V I − 1.4V
 
v D 2 (t ) = vC 2 (t ) + v D1 (t ) = V I + VI sin ωt − 0.7V
v (t ) = (v (t )) − 0.7V = 2Vˆ − 0.7V − 0.7V = 2Vˆ − 1.4V
C3 D2 max I I
v 0 (t ) = vC1 (t ) + vC 3 (t )
v (t ) = 3Vˆ − 2.1V
0 I
P.6.
Propuneţi o soluţie pentru a obţine un multiplicator de 5 ori al amplitudinii lui v I (t ) .
47
R.6.
O soluţie posibilă pentru a obţine un multiplicator de 5 ori al amplitudinii lui v I (t ) este concatenarea unui
triplor de tensiune (3 condensatoare și 3 diode) și a unui dublor de tensiune (două condensatoare și două
diode). Circuitul final este cel din Fig. 3.21.
C2 C4
2VI 2VI
V1 DI D2 D3 D4 D5
C1 C3 C5
VI 2VI 2VI
vO=5VI
Fig. 3.21
P.7.
Pentru circuitul din Fig.3.22 se consideră D – ideală, raportul de transformare n=23 și vC (0) = 0 .
230V v0
vS C RL
50Hz
200
23:1
Fig. 3.22
a) Care este expresia v S (t ) ?

b) Reprezentaţi grafic cronogramele v S (t ) şi v0 (t ) (calitativ), în absenţa C şi în prezenţa C. Ce aplicaţie
realizează circuitul în fiecare caz?
R.7.
230 2
a) v S (t ) = sin( 2π 50t ) = 10 2 sin(100πt )
23
b) În absenţa condensatorului C circuitul este un redresor monoalternanţă iar cronograma v0 (t ) (calitativ)

este prezentată în Fig. 3.23.
48
vS
v0
Fig. 3.23
În prezența condensatorului C circuitul este un redresor monoalternanţă cu filtru capacitiv. Când dioda D este
în conducție (Ti) C se încarcă, iar când D este în blocare (Td) C se descarcă prin R L cu constanta de timp
RL C . Cronograma v0 (t ) (calitativ) este prezentată în Fig. 3.24. Diferența dintre valoarea maximă și valoarea
minimă a tensiunii de ieșire se numește ondulația (sau riplul) tensiunii de ieșire și este notată cu ∆v O .
v0 Ti
Td
v0
Fig. 3.24
P.7.
Fie circuitul din Fig. 3.22., cu D – ideală; n=23.
a) Pentru C = 1000 µF ce variaţie (ondulație) are tensiunea de ieşire ∆v 0 ?
b) Alegeţi o valoare pentru C pentru a asigura un ∆v0 < 0.5V pentru orice RL ≥ 1KΩ .
R.7.
a) Expresia onduției tensiunii de ieșire se determină din expresia:
C∆vC = iC ∆t
unde: C = 1000 µF
∆vC = ∆vO
Considerând următoarele aproximări:
v0 max
iC = = cst , deoarece ∆vC << v0 max ,
RL
1 1
∆t = Td ≅ T = = = 20ms , deoarece Td >> Ti ;
f 50
Se obține:
49
vO max
∆vO = ⋅T
RL C
14.14 ⋅ 20 ⋅ 10 −3
∆vO = = 1.41V
0.2 ⋅ 10 3 ⋅ 1000 ⋅ 10 −9
b) Avem ∆vC = 0.5V

C∆vC = iC ∆t
Cu aproximările de la punctul b) se obține:

v0 max
C∆vC = T
RL
T v0 max
C=
RL ∆vC
În calcul considerăm situaţia cea mai defavorabilă, adică RL min :

T v0 max
C≥ ⋅
RL min ∆vC
20 14.14
C≥ ⋅ = 566 µF
1 0.5
Alegem C = 680 µF / 16V .
P.8.
Se dă schema redresorului bialternanţă cu priză mediană din Fig.3.25, cu D1 , D2 - ideale și n=23.
D1
vS1
230V v0
vS
50Hz
vS2 RL 10kΩ
23:1
D2
Fig. 3.25
a) Care sunt expresiile v S (t ) ; v S1 (t ) ; v S 2 (t ) ?

b) Care este expresia v0 (v S1 , v S 2 ) ? Folosiţi teoria triporţilor DR.
c) Cum arată cronogramele v S (t ) ; v S1 (t ) ; v S 2 (t ) ; v0 (t ) ?
d) Dacă în paralel cu RL se conectează un condensator C, ce valoare trebuie să aibă C pentru a asigura o variaţie
∆v0 < 0.1V pentru RL din circuitul de mai sus?
50
R.8.
a)
v retea 230 2
v S (t ) = = sin(100πt ) = 10 2 sin(100πt )
n 23
v S (t )
v S1 (t ) = = 5 2 sin(100πt )
2
v (t )
v S 2 (t ) = − S = −5 2 sin(100πt )
2
b) Circuitul din Fig. 3.25 redesenat ca un triport DR este prezentatîn Fig.3.26.

D1
D2
vS1
vS1 RL
10kΩ
Fig. 3.26.
Expresia v0 (v S1 , v S 2 ) este:
v0 (t ) = max(v S1 (t ), v S 2 (t ),0) .
c) Cronogramele v S (t ) ; v S1 (t ) ; v S 2 (t ) ; v0 (t ) sunt prezentate în Fig. 3.27.
vS
vS1
vS2
v0
t
Fig. 3.27
51
d) Dacă în paralel cu RL se conectează un condensator C, circuitul devine cel din Fig.3.28.
D1
RL 10k
230V
50Hz
C
D2
Fig. 3.28.
T
Rezolvarea este similară cu cea de la problema 7.c), cu observaţia că timpul de descărcare devine Td ≅
2
(datorită redresării bialternanţă).
T 2 v0 max
C> ⋅
RL ∆v0
10 ⋅ 10 −3 5 2
C> ⋅ = 72 µF
10 ⋅ 10 3 0.1
Alegem C = 100 µF / 10V .
P.9.
Se dă redresorul în punte cu filtru capacitiv din Fig. 3.29, considerând că v S este obţinută din secundarul
unui transformator de putere frecvența semnalului de intrare (f=50Hz) .
D4 D1
vD4 vD1
vS
vD2
vD3 iL
D3 D2 C RL v0
Fig. 3.29.
a) Cum arată v S (t ) ; v0 (t ) şi v D1 (t ) în regim permanent?

b) Ce valoare trebuie să aibă C dacă la ieşire se acceptă o variaţie maximă de ∆v 0 = 1.5V , curentul maxim de
sarcină este I L max = 0.6 A ?
c) Ce valoare trebuie să aibă amplitudinea v S pentru a obţine V0 min = 12V ?
52
R.9.
a) Pe alternanţa pozitivă a v S conduc diodele D1 şi D3 , iar pe alternanţa negativă D2 şi D4 .

Se remarcă absenţa unui punct comun pentru v S şi v0 . Pe alternanţa pozitivă, v D1 = 0.7V și v D 3 = 0.7V .
v0 max = v S − v D1 − v D 3 = VˆS sin ωt − 1.4V
Pe alternanţa negativă a v S conduc D2 şi D4 , sensul curentului prin R L fiind identic cu cel din situația de
mai sus (alternanţa pozitivă a v S ):
v0 max = −(v S + v D 2 + v D 4 ) = −(VˆS sin ωt + 1.4V )
Cronogramele v S (t ) , v0 (t ) şi v D1 (t ) în regim permanent sunt prezentate în Fig.3.30. Tensiunea v D1 (t ) este

0.7V când D1 este în conducție (alternanţa pozitivă a v S ).
vS
-
v0
vD1
0.7V t
- VS
Fig. 3.30.
b)
C∆vC = iC ∆t
T
iC = I L max ; ∆t ≅ = 10ms
2
T
IC
C≥ 2 = 0.6 ⋅ 10 = 4000 µF
∆v0 1.5
Se poate alege C = 4700 µF / 16 sau două condensatoare în paralel, fiecare cu capacitatea 2200 µF .
c)
VˆS = V0 min + ∆v0 + 1.4V = 12 + 1.5 + 1.4 = 14.9V
53
4. Comparatoare de tensiune cu AO fără reacţie.
Circuite logice cu AO
P.1.
Se dă circuitul din Fig.4.1.
+VAl=10V
P
5kΩ k AO
vI -VAl= -10V vO
Fig. 4.1.
a) Care este expresia vo (v I , k ) ? Cum arată CSTV vo (v I ) dacă k = 0.5? Cum se modifică CSTV în cazul în
care k ∈ [0;1] ?
b) Cum arată vo (t ) dacă v I (t ) = 5sinωt, iar k este : (1) 0; (2) 0.5; (3) 1? Ce aplicaţie realizează circuitul în
fiecare caz?
c) Cum arată vO (t ) dacă v I (t ) are cronograma din figura de mai jos, iar k = 0.2?
vI [V]
4
3
2.5
1
t[s]
-3
Fig. 4.2.
54
R.1.
a)
v+ =
kP
(+ V Al ) = kP V Al = kV Al
kP + (1 − k ) P P
v − = vI
v D = v + − v − = kV Al − v I (1)
+ V Al , dacă v D > 0
vO =  (2)
− V Al , dacă v D < 0

+ 10V , dacă vI < kVAl
vO =  (3)
− 10V , dacă vI > kVAl
+ 10V , dacă v I < 5V

k = 0.5 atunci vO =  şi V P = 5V ( V P = v I pentru v D = 0 )
− 10V , dacă v I > 5V
CSTV vo (v I ) pentru k = 0.5 este prezentată în Fig. 4.3.
vO [V]
10
vI [V]
-10 5
-10
Fig. 4.3.
Când k ∈ [0;1] , tensiunea de prag V P ∈ [0V ;10V ] iar CSTV se va modifica în concordanţă.
b)
+ 10V , dacă v I < 0V
k = 0 atunci vO1 =  şi V P = 0 (4)
− 10V , dacă v I > 0V
+ 10V , dacă v I < 5V
k = 0.5 atunci vO 2 =  şi V P = 5V (5)
− 10V , dacă v I > 5V
+ 10V , dacă v I < 10V
k = 1 atunci vO 3 =  şi V P = 10V (6)
− 10V , dacă v I > 10V
55
vI [V]
5
t[s]
-5
vO1 [V]
10
t[s]
-10
vO2 [V]
10
t[s]
vO3 [V]
10
t[s]
Fig. 4.4.
Aplicaţiile realizate sunt comparatoare de tensiune inversoare cu tensiuni de prag diferite.
c)
+ 10V , dacă v I < 2V
k = 0.2 atunci vO =  (7)
− 10V , dacă v I > 2V
vI [V]
4
3
2.5
VP=2
1
t[s]
vO [V]
10
t[s]
-10
Fig. 4.5.
56
P.2.
Vrem să obţinem folosind un AO un comparator de tensiune cu următoarea CSTV vO (v I ) :
vO [V]
vI [V]
-8 6 8
-9
Fig. 4.6.
a) Cum arată schema electrică a unui circuit care are această CSTV? Folosiţi 2 surse de tensiune, una variabilă
(v I (t )) iar cealaltă constantă ( Vref ), ca intrări ale AO. Ce valoare trebuie să aibă Vref , + V Al şi − V Al ?
b) Cum se poate obţine Vref de la tensiunile de alimentare ale AO?
c) Cum va arăta vO (t ) dacă v I (t ) are cronograma din figura de mai jos?
vI [V]
8
4
2
t[s]
-2
-4
-6
Fig. 4.7.
R.2.
a) Din CSTV se scrie expresia vO :
+ 9V , dacă v I > 6V
vO =  , (4.8)
− 9V , dacă v I < 6V
Rezultă din expresia vO că: + V Al = 9V; − V Al = -9V; Vref = V P = 6V. Totodată se observă că circuitul
−
care generează CSTV dată este un comparator de tensiune de tip neinversor cu v + = v I şi v = Vref .
57
Schema circuitului este dată în Fig. 4.8.
+VAl=9V
AO
-VAl=-9V
vo
VRef=6V vI
Fig. 4.8.
b) O variantă prin care se poate obține V P = 6V este prezentată în Fig. 4.9.
+VAl=9V
P k AO
vI -VAl= -9V vO
Fig. 4.9.
Vref se obţine cu ajutorul unui potenţiometru conectat între + V Al şi masă:

kP kP
v − = Vref = V Al = V Al = kV Al
kP + (1 − k ) P P
v − = 9k
6
Vref = 6V atunci 9k = 6 şi k = = 0.66 .
9
O altă variantă pentru circuitul final este dată în Fig. 4.10, unde Vref se obţine printr-un divizor de tensiune
de la + V Al la masă.
R1 R2 +VAl=9V
2kΩ 1kΩ
AO
vo
vI -VAl= -9V
Fig. 4.10.
58
R1
v − = Vref = V Al
R1 + R2
R1 R1 2
Vref = 6V atunci V Al = 6V , =
R1 + R2 R1 + R2 3
O soluţie posibilă este : R1 = 2 KΩ

R2 = 1KΩ .
c) Cronogramele vO (t ) și v I (t ) sunt prezentate în Fig.4.11.
vI [V]
8
6
4
2
t[s]
-2
-4
-6
vO [V]
t[s]
-9
Fig. 4.11.
59
P.3.
+VAl=12V
R1 R2
1kΩ 3kΩ
AO1
vO1
vI -VAl=-12V
vO
+VAl=12V
AO2
vO2
VRef=6V -VAl=-12V
Fig. 4.12.
a) Care este expresia vO1 (v I ) şi expresia vO 2 (v I ) dacă v I ∈ [−10V ;+10V ] ?

b) Desenaţi CSTV-urile v O1 (v I ) şi v O 2 (v I ) dacă v I ∈ [−10V ;+10V ] ?
c) Desenaţi CSTV v O (v I ) dacă v I ∈ [−10V ;+10V ] ? Ce aplicaţie realizează circuitul?
d) Cum arată vO (t ) dacă v I (t ) este o tensiune triunghiulară simetrică cu amplitudinea de 9V? Dar dacă
amplitudinea v I (t ) este de 5V?
R.3.
a) Expresia vO1 (v I ) se deduce din ecuaţiile scrise pentru AO1:
+
v1 = v I
− R1
v1 = V Al
R1 + R2
1
= 12 = 3V
_
v1
4
+ −
v D1 = v1 − v1 = v I − 3V (1)
+ V Al , dacă v D1 > 0
vO1 =  (2)
− V Al , dacă v D1 < 0
+ 12V , dacă v I > 3V

vO1 = 
− 12V , dacă v I < 3V
Pentru AO1 tensiunea de prag V P1 =3V.
60
Expresia vO 2 (v I ) se deduce din ecuaţiile scrise pentru AO2:
+
v2 = v I
−
v 2 = Vref = 6V
+ −
v D 2 = v 2 − v 2 = v I − 6V (3)
+ V Al , dacă v D 2 > 0
vO 2 =  (4)
− V Al , dacă v D 2 < 0
+ 12V , dacă v I > 6V
vO 2 = 
− 12V , dacă v I < 6V
Pentru AO2 tensiunea de prag V P2 =6V.
b) CSTV-urile v O1 (v I ) şi v O 2 (v I ) sunt prezentate în Fig. 4.13, respectiv Fig. 4.14.
vO1 [V]
12
vI [V]
-10 0 3 10
-12
Fig. 4.13.
vO2 [V]
12
vI [V]
-10 0 6 10
-12
Fig. 4.14.
c) Aplicând TKV pe ochiul format din vO1 , vO 2 şi vO se obţine:

vO = vO1 − vO 2
Expresia vO este:
0V , dacă v I < 3V

vO = 24V , dacă v I ∈ [3V ;6V ]
0V , dacă v > 6V
 I
61
CSTV v O (v I ) este prezentată în Fig. 4.15.
vO [V]
24
vI [V]
-10 3 6 10
Fig. 4.15.
Aplicaţia realizată de circuit este comparator de tensiune fereastră (eng. window comparator circuit).
d) Dacă v I (t ) este o tensiune triunghiulară cu amplitudinea de 9V, vO (t ) va arăta:
vI [V]
9
6
3 t[s]
-9
vO [V]
24
t[s]
Fig. 4.16.
62
Pentru amplitudinea 5V a tensiunii v I , vO (t ) va arăta:
vI [V]
5
3
t[s]
-5
vO [V]
24
t[s]
Fig. 4.17.
P.4.
Cum se modifică CSTV vO (v I ) a circuitului din problema anterioară dacă se inversează intrările ”+” şi ”– ”
ale celor două AO (AO1 respectiv AO2)? Ce aplicaţie realizează noul circuit? Cum va arăta vO (t ) pentru v I (t )
tensiune triunghiulară simetrică cu amplitudinea de 9V?
R.4.
Inversarea intrărilor ”+” şi ”– ” ale celor două AO conduce la circuitul din Fig. 4.18.
+VAl=12V
R1 R2
1kΩ 3kΩ
AO1
vO1
vI -VAl=-12V
vO
+VAl=12V
AO2
vO2
VRef=6V -VAl=-12V
Fig. 4.18.
Expresia vO1 (v I ) va fi:
63
+ R1
v1 = V Al
R1 + R2
+ 1
v1 = 12 = 3V
4
−
v1 = v I
+ −
v D1 = v1 − v1 = 3V − v I (1)
+ V Al , dacă v D1 > 0
vO1 =  (2)
− V Al , dacă v D1 < 0
+ 12V , dacă v I < 3V

vO1 = 
− 12V , dacă v I > 3V
Expresia vO 2 (v I ) va fi :
−
v 2 = v1
+
v 2 = Vref = 6V
+ −
v D 2 = v 2 − v 2 = 6V − v I (3)
+ V Al , dacă v D 2 > 0
vO 2 =  (4)
− V Al , dacă v D 2 < 0
+ 12V , dacă v I < 6V
vO 2 = 
− 12V , dacă v I > 6V
Expresia vO (v I ) se va modifica astfel:

vO = vO1 − vO 2
0V , dacă v I < 3V

vO = − 24V , dacă v I ∈ [3V ;6V ]
0V , dacă v > 6V
 I
CSTV vO (v I ) este cea din Fig. 4.19 iar aplicaţia realizată este comparator de tensiune fereastră.
vO [V]
vI [V]
3 6
-24
Fig. 4.19.
Cronograma vO (t ) pentru v I (t ) dată este prezentată în Fig. 4.20.
64
vI [V]
9
6
3
t[s]
-9
vO[V]
t[s]
-24
Fig. 4.20.
P.5.
+VAl=10V
AO1
vO1
vI1 -VAl=-10V
vO
+VAl=10V
AO2
vO2
-VAl=-10V
vI2
Fig. 4.21.
a) Care este expresia vO1 (v I 1 ) pentru v I 1 ∈ [−10V ;10V ] ? Dar expresia vO 2 (v I 2 ) pentru v I 2 ∈ [−10V ;10V ] ?
b) Care este expresia vO (v I 1 , v I 2 ) pentru acest caz?
c) Cum arată vO (t ) dacă :
(1) v I 1 şi v I 2 sunt tensiuni sinusoidale cu amplitudinea de 10V dar defazate cu 180  ;
(2) v I 1 (t ) = v I 2 (t ) = 10 sin ωt[V ] ?
65
R.5.
a) Expresia vO1 (t ) va fi :
+
v1 = v I 1
−
v1 = 0V
+ −
v D1 = v1 − v1 = v I 1
+ 10V , dacă v I 1 > 0V
vO1 = 
− 10V , dacă v I 1 < 0V
Expresia vO 2 (t ) va fi :
+
v 2 = 0V
−
v2 = v I 2
+ −
v D 2 = v 2 − v 2 = −v I 2
+ 10V , dacă v I 2 < 0V

vO 2 = 
− 10V , dacă v I 2 > 0V
b)
vO = vO1 − vO 2
Există 4 cazuri : i) Dacă v I 1 < 0V şi v I 2 < 0V obţinem: vO = −10V − (+10V ) = −20V ;
ii) Dacă v I 1 < 0V şi v I 2 > 0V obţinem: vO = −10V − (−10V ) = 0V ;
iii) Dacă v I 1 > 0V şi v I 2 < 0V obţinem: vO = +10V − (+10V ) = 0V ;
iv) Dacă v I 1 > 0V şi v I 2 > 0V obţinem: vO = +10V − (−10V ) = 20V .
Iar expresia vO (v I 1 , v I 2 ) va fi:
− 20V , dacă v I 1 < 0V şi v I 2 < 0V

0V , dacă v I 1 < 0V şi v I 2 > 0V
vO = 
0V , dacă v I 1 > 0V şi v I 2 < 0V
− 20V , dacă v I 1 > 0V şi v I 2 > 0V
c)
Cazul (1): v I 1 şi v I 2 tensiuni sinusoidale cu amplitudinea de 10V dar defazate: având alternanţe diferite rezultă
că ieşirea va fi tot timpul zero – Fig.4.22.
vI1 [V]
vI2 [V]
10
t[s]
-10
v0 [V]
t[s]
Fig. 4.22.
Cazul (2): v I 1 (t ) = v I 2 (t ) = 10 sin ωt[V ] - Fig. 4.23.

66
vI1 [V]
vI2 [V]
10
t[s]
-10
v0 [V]
20
t[s]
-20
Fig. 4.23.
P.6.
+VAl=12V
vO
vI1 vI2 -VAl=-12V
Fig. 4.24.
a) Cum arată vO (t ) pentru v I 1 (t ) şi v I 2 (t ) date în Fig. 4.25?

b) Comentaţi legătura dintre lăţimea impulsurilor vO (t ) şi forma semnalului v I 1 (t ) . Ce aplicaţie realizează
circuitul?
vI1 [V]
vI2 [V]
vI1
9
vI2
t[s]
-9
Fig. 4.25.
67
R.6.
a)
−
v = vI 2
+
v = v I1
v D = v + − v − = v I1 − v I 2
Rezultă:
+ 12V , dacă v I 1 > v I 2
vO = 
− 12V , dacă v I 1 < v I 2
Cronograma vO (t ) pentru v I 1 (t ) şi v I 2 (t ) date este reprezentată în Fig. 4.26.
vI1 [V]
vI2 [V]
9
t[s]
-9
v0 [V]
12
t[s]
-12
Fig. 4.26.
b) Lăţimea impulsurilor v O (t ) de nivel înalt (12V) creşte odată cu creşterea semnalului v I 1 (t ) şi scade odată
cu descreşterea semnalului v I 1 (t ) .
Aplicaţia circuitului : modularea în durată a impulsurilor.
P.7.
68
+VAl=12V
R
470Ω
R1 v1 - LED1
10kΩ AO1 vO1
R2 R
10kΩ 470Ω
+VAl=12V
v2 - LED2
AO2 vO2
R
R3 470Ω
10kΩ +VAl=12V
R4 v3 - LED3
+VAl=12V
30kΩ AO3 vO3
R
470Ω
vI
LED4
Fig. 4.27.
a) Găsiţi expresiile vO1 (v I ), vO 2 (v I ) şi vO 3 (v I ) pentru v I ∈ [0V ;+12V ] .

b) Pentru ce valori ale tensiunii v I se modifică starea (conducție/blocare sau aprins/stins) fiecăruia din cele 4
LED-uri? Pentru ce aplicaţie putem folosi circuitul? Reprezentaţi, tabelar, combinaţiile de stări
conducție/blocare ale celor 4 LED-uri pentru v I ∈ [0V ;12V ] menţionând valorile v I pentru care apare fiecare
stare.
R.7.
a)
− R1
v1 = V Al
R1 + R2 + R3 + R4
− 10
v1 = 12 = 2V
60
− R1 + R2
v2 = V Al
R1 + R2 + R3 + R4
− 20
v2 = 12 = 4V
60
− R1 + R2 + R3
v3 = V Al
R1 + R2 + R3 + R4
− 30
v3 = 12 = 6V
60
69
+ + +
v1 = v 2 = v3 = v I
+ −
v D1 = v1 − v1 = v I − 2V ,
Rezultă:
+ 12V , dacă v I > 2V
vO1 = 
0V , dacă v I < 2V
+ −
v D2 = v2 − v2 = v I − 4V ,
Rezultă:
+ 12V , dacă v I > 4V
vO 2 = 
+ −
v D 3 = v3 − v3 = v I − 6V ,
Rezultă:
+ 12V , dacă v I > 6V
vO 3 = 
b) Starea de conducție/blocare a fiecăruia din cele 4 LED-uri se modifică când tensiunea de intrare creşte sau
scade peste nivelurile de +2V (modificare stare LED1, LED2), +4V (modificare stare LED2, LED3), respectiv
+6V (moficare stare LED3, LED4) – Tabel 4.1.
Tabel 4.1
v I [V] vO1 [V] vO 2 [V] vO 3 [V] LED1 LED2 LED3 LED4
[0;2] 0 0 0 conducție blocare blocare blocare
(2;4] 12 0 0 blocare conducție blocare blocare
(4;6] 12 12 0 blocare blocare conducție blocare
(6;12] 12 12 12 blocare blocare blocare conducție
Aplicaţie: Indicator optic de nivel.
P.8.
+VAl=15V
R4 R2
1kΩ 64kΩ R6
3kΩ
R1 N
vy
100kΩ
R2
vB 100kΩ R3
vA
1kΩ
Fig. 4.28.
a) Care este expresia v y (v A , v B ) a circuitului?
70
b) Construiţi tabelul de funcţionare electrică al circuitului dacă v A , v B ∈{0V ;15V } .
c) Considerând convenţia logică 0V- ”0”; 15V- ”1”, cum arată tabelul de adevăr al circuitului şi ce funcţie
logică realizează circuitul?
d) Cum se poate modifica funcţia logică a circuitului şi ce altă funcţie logică se poate obţine modificând
valoarea lui R3 ?
R.8.
+ R4 1 3
a) v = V Al ; v+ = 15 = V
R5 + R 4 65 13
Aplicând teorema lui Millman în punctul N se obţine:

v A vB
+
− R1 R2
v = ,
1 1 1
+ +
R1 R2 R3
1 1 1
v− = vA + vB = (v A + v B ) ,
102 102 102
vD = v + − v −
Expresia lui v y va fi:
15V , dacă v D > 0
vy = 
0V , dacă v D < 0
Înlocuind tensiunea v D se obține:
15V , dacă.v A + v B < 23.5
vy = 
0V , dacă.v A + v B > 23.5
b) Tabelul de funcţionare electrică este:
Tabel 4.2
v A [V ] v B [V ] v y [V ]
0 0 15
15 0 15
0 15 15
15 15 0
c) Tabelul de adevăr al circuitului este Tabelul 4.3. Circuitul realizează funcţia logică ”ŞI NU”.
Tabel 4.3
A B Y
0 0 1
1 0 1
0 1 1
1 1 0
d) Prin modificarea lui R3 se modifică v − , modificîndu-se şi valoarea tensiunii de prag şi astfel se poate obţine
funcţia logică “ SAU NU” , dacă noua valoare a tensiunii de prag va fi cuprinsă în intervalul (0V;15V).
71
5. Comparatoare de tensiune cu AO și reacție pozitivă
P.1.
Se dă circuitul din figura de mai jos, cu R 1 =2kΩ și R 2 =4kΩ.
R2
+VAL= +12V
R1 v+
+
vD
_
vO
v-
vI
-VAL= - 12V
Fig. 5.1.
a) Ce tip de reacție prezintă circuitul? Desenați calitativ CSTV vO (v I ) și specificați aplicația realizată de
circuit.
b) Care sunt expresiile și valorile parametrilor V OH , V OL , V PH , V PL . Redesenați CSTV vO (v I ) conform valorilor
numerice obținute.
c) Desenați cronogramele v I (t ) și vO (t ) pentru :
i) v I (t ) = 3 sin ωt [V],
ii) v I (t ) = 6 sin ωt [V].
R.1.
a) Deoarece tensiunea de ieșire influențează tensiunea de la intrarea neinversoare v + (t ) a AO prin rezistența
R2 , circuitul prezintă reacție pozitivă (RP) și funcționează ca un comparator.
Datorită faptului că v I (t ) se aplică la intrarea inversoare a AO, circuitul este unul inversor.
Așadar, aplicația realizată de circuit este comparator inversor cu RP (cu histerezis).
CSTV vO (v I ) calitativă este desenată în Fig. 5.2. Pentru un comparator inversor dacă v I (t ) → −∞ atunci
vO (t ) = VOH iar dacă v I (t ) → +∞ atunci vO (t ) = VOL .
vI
VOH
VPL 0 VPH vO
VOL
Fig. 5.2.
72
b) Tensiunile de ieșire sunt :
VOH = +V Al = +12V
VOL = −V Al = −12V
Datorită reacției pozitive, comparatorul are două tensiuni de prag, tensiuni ce se determină cu formula:
Vp = v I pentru v D = 0 (1)
vD = v + − v − (2)
Pentru circuitul din Fig.5.1 :
v − = vI (3)
R1
v+ = ⋅ vo (4)
R1 + R2
Înlocuind valorile celor două rezistențe se obține :
2 v
v+ = ⋅ vo = O (5)
6 3
Expresia tensiunii de prag se obține înlocuind expresiile (3) și (5) în (1). Astfel,
vO
− VP = 0 (6)
3
v
VP = O (7)
3
Deoarece tensiunea de ieșire poate lua două valori, și tensiunea de prag va avea două valori, V PH , V PL.
VOH
VPH = = 4V
3 (8)
V
VPH = OL = −4V
3
Valorile parametrilor V OH , V OL , V PH , V PL sunt: V OH = 12V, V OL = -12V, V PH = 4V, V PL = -4V.
Pentru comparator inversor:

v I < VPL , vO = VOH
v I > VPH , vO = VOL
CSTV vO (v I ) completată cu valorile obținute este prezentată în Fig. 5.3.
vI
12V
-4V 0 +4V vO
-12V
Fig. 5.3.
73
c)
i) Pentru v I (t ) = 3 sin ωt [V] tensiunea de ieșire nu va comuta niciodată, deoarece amplitudinea tensiunii
vI este mai mică decât VPH și mai mare decât VPL. Așadar, tensiunea de ieșire este ori VOH, ori VOL. În Fig. 5.4.
este exemplificată situația vO (t ) = VOH .
3
t
-3
vO[V]
12
Fig. 5.4.
ii) Când amplitudinea tensiunii de intrare este mai mare decât V PH și mai mica decât V PL (depășește
intervalul de valori [V PH , V PL ]), tensiunea de ieșire va comuta între valorile V OH și V OL. Astfel, când v I (t )
crește, pragul de comutare este V PH (4V) iar când v I (t ) scade, pragul de comutare este V PL (- 4V). Cronograma
vO (t ) este dată în Fig. 5.5.
vI[V]
6
4
t
-4
-6
vO[V]
12
-12
Fig. 5.5.
74
P.2.
Se consideră AO – ideal.
+VAL= +12V
R2 =6KΩ
R3 = 5KΩ
R1 = 3KΩ v+
+
vI vD
_ vO
-
v
R4 = 1KΩ
-VAL= - 12V
Fig.5.6.
a) Desenați calitativ CSTV vO (v I ) și specificați aplicația realizată de circuit.

b) Care sunt expresiile și valorile parametrilor V OH , V OL , V PH , V PL . Redesenați CSTV vO (v I ) conform valorilor
numerice obținute.
c) Desenați cronogramele v I (t ) și vO (t ) pentru v I (t ) = 3 + 8 sin ωt [V].
d) Modificați circuitul a.î. pentru aceleaşi tensiuni de alimentare, CSTV vO (v I ) să fie centrată pe 0V. Ce valori
au în acest caz V PH , V PL ?
R.2.
a) Deoarece v I (t ) se aplică la intrarea neinversoare a AO iar circuitul prezintă reacție pozitivă, aplicația
circuitului este comparator neinversor cu RP (cu histerezis).
Pentru comparator neinversor cu RP :

v I < VPL , vO = VOL
v I > VPH , vO = VOH
vI VOH
VPL 0 VPH vO
VOL
Fig. 5.7.
75
b)
VOH = +V Al = +12V
VOL = −V Al = −12V
Datorită reacției pozitive, comparatorul are două tensiuni de prag, tensiuni ce se determină cu formula:
vD = v + − v − (2)
Pentru circuitul dat :
R1 R2
v+ = vO + vI
R1 + R2 R1 + R2
3 6 v + 2v I
v + = vO + v I = O
9 9 3
R
v− = 4
⋅ (+V Al )
R3 + R4
1
v− = ⋅ (+12) = 3[V ]
4
Înlocuind în (1) se obține :

vO + 2VP
=3
3
9 − vO
VP =
2
Deoarece tensiunea de ieșire poate lua două valori și tensiunea de prag va avea două valori, V PH , V PL.
9 − VOL 9 + 12
VPH = = = 10.5[V ]
2 2
9 − VOH 9 − 12
VPL = = = −1[V ]
2 2

vI 12V
10.5 V
- 1V 0 vO
-12V
Fig. 5.8.
76
c) Când v I (t ) crește, pragul de comutare este V PH (10.5V) iar când v I (t ) scade, pragul de comutare este V PL
(-1V). Cronograma vO (t ) este dată în Fig. 5.9.
vI[V]
11
10.5
3
t
-1
-5
vO[V]
12
-12
Fig. 5.9.
d) Pentru ca CSTV să fie centrată pe OV, v − = 0V . Înlocuind în (1), noile tensiuni de prag vor fi :
vO + 2VP
= 0[V ]
3
− vO
VP =
2
− VOL + 12
VPH = = = 6[V ]
2 2
− VOH − 12
VPL = = = −6[V ]
2 2
Așadar, noile tensiuni de prag sunt V PH = 6V, V PL = -6V.
77
P.3.
Se consideră AO – ideal.
+VAL= +15V R2 =30kΩ
R1 = 10kΩ v+
+
vI vD
_ vO
v-
-VAL= - 9V
R3 = 10kΩ
P = 5kΩ
Fig. 5.10.
a) Care este aplicația circuitului? Desenați calitativ CSTV vO (v I ) .

b) Care sunt expresiile și valorile parametrilor V OH , V OL , V PH , V PL pentru k = 0.5? Redesenați CSTV vO (v I )
conform valorilor numerice obținute.
c) Pentru k = 0.5 și v I (t ) = 10 sin ωt [V], desenați cronogramele v I (t ) și vO (t ) .
d) Redesenați CSTV vO (v I ) dacă R 2 se înlocuiește cu o întrerupere. Care este noua aplicație a circuitului?
R.3.
a) AO are RP iar v I (t ) se aplică la intrarea neinversoare a AO. Aplicația circuitului este comparator neinversor
cu RP (cu histerezis).
vI VOH
VPL 0 VPH vO
VOL
Fig. 5.11.
78
b)
VOH = +V Al = +15V
VOL = −V Al = −9V
Pentru determinarea tensiunilor de prag :
vD = v + − v −
R1 R2
v+ = vO + vI
R1 + R2 R1 + R2
10 30 v + 3v I
v+ = vO + v I = O
40 40 4
Datorită potențiometrului P, expresia generală a tensiunii de la intrarea inversoare a AO este:
kP
v− = ⋅ (−V Al )
P + R3
Pentru k=0.5, rezultă :
0.5 ⋅ P 2.5 1
v− = ⋅ (−9) = ⋅ (−9) = ⋅ (−9) = −1.5[V ]
P + R3 15 6

vO + 3VP
= −1.5[V ]
4
v
VP = −2 − O
3
VOL 9
VPH = −2 − = −2 + = 1[V ]
3 3
V 15
VPL = −2 − OH = −2 − = −7[V ]
3 3

vI
15V
1V
- 7V 0 vO
-9V
Fig. 5.12.
79
c) Când v I (t ) crește, pragul de comutare este V PH (1V) iar când v I (t ) scade, pragul de comutare este V PL
(-7V). Cronograma vO (t ) este dată în Fig. 5.13.
vI[V]
10
1
t
-7
-10
vO[V]
15
-9
Fig. 5.13.
d) Dacă R2 se înlocuiește cu o întrerupere ( R2 → ∞ ), AO nu va mai prezenta reacție. Aplicația noului circuit

(AO fără reacție iar v I (t ) se aplică la intrarea neinversoare a AO ) este comparator neinversor simplu, circuitul
având astfel doar o singură tensiune de prag.
vD = v + − v −
v D = 0; v + = v −
v + = v I ; v − = −1.5V
VP = −1.5V
CSTV vO (v I ) pentru noul circuit este prezentată în Fig. 5.14.
vI
15V
0 vO
- 1.5V
-9V
Fig. 5.14.
80
P.4. Se consideră AO – ideal iar pentru fiecare LED tensiunea de prag v Don = 3[V ] .
+VAL= +15V
R2 = 2KΩ
D1
R1 = 1KΩ
v+ R3
+ 3.3KΩ
vD
_
vO
v- D2
vI
-VAL= - 15V R4
1.5KΩ
Fig. 5.15.
a) Desenați calitativ CSTV vO (v I ) . Care este aplicația realizată de circuit?

b) Care sunt expresiile și valorile parametrilor V OH , V OL , V PH , V PL ? Redesenați CSTV vO (v I ) conform
valorilor numerice obținute.
c) Dacă v I (t ) = −7 sin ωt [V], desenați cronogramele v I (t ) și vO (t ) . Pe graficul vO (t ) precizați stările
celor două LED-uri - conducție (c) sau blocare (b).
d) Modificați circuitul a.î. pentru aceleași tensiuni de alimentare să se obțină V PH = 7V și V PL = -3V.
R.4.
a) AO are RP iar v I (t ) se aplică la intrarea inversoare a AO. Aplicația circuitului este comparator inversor cu
RP (cu histerezis), cu CSTV reprezentată calitativ în Fig. 5.16.
vI
VOH
VPL 0 VPH vO
VOL
Fig. 5.16.
81
b)
VOH = +V Al = +15V
VOL = −V Al = −15V
vD = v + − v −
R1
v+ = vO
R1 + R2
1 v
v + = vO = O
3 3
−
v = vI
vO
= VP
3
VOH
VPH = = 5[V ]
3
V
VPL = OL = −5[V ]
3

vI
15V
-5V 0 5V vO
-15V
Fig. 5.17.
c) Când v I (t ) crește, pragul de comutare este V PH (5V) iar când v I (t ) scade, pragul de comutare este V PL (-
5V). Cronograma vO (t ) este dată în Fig. 5.18.
82
vI[V]
7
5
t
-5
-7
vO[V]
15
D1 b D1 b D1 b
D2 c D2 c D2 c t
D1 c D1 c
D2 b D2 b
-15
Fig. 5.18.
LED-urile D 1 și D 2 sunt în stare de conducție când diferența de tensiune dintre anodul și catodul LED-ului
respectiv este mai mare decât tensiunea lui de prag ( v Don = 3[V ] ) și în blocare dacă diferența de tensiune
dintre anodul și catodul LED-ului respectiv este mai mică decât tensiunea lui de prag. Stările de
conducție/blocare pentru cele două LED-uri în funcție de valoarea tensiunii de ieșire sunt prezentate în
Tabelul 5.1.
Tabel 5.1.
VO Stare D 1 Stare D 2
15V blocare conducție
-15V conducție blocare
d) Pentru o obține noile valori ale tensiunilor de prag V PH = 7V, V PL = -3V, CSTV trebuie translatată la dreapta
pe axa OX cu +2V.
Astfel, noua expresie pentru tensiunea de prag în funcție de vO este :
vO
VP = + 2[V ]
3
vO
Pentru v − = v I rezultă v + = + 2[V ]
3
Este necesară astfel introducerea unei surse de tensiune constrantă (notată V Ref ) conectată între R 1 și masă,
pentru obținerea tensiunii suplimentare de 2V.
Folosind teorema superpoziției, tensiunea de la intrarea neinversoare a AO este:

R1 R2
v+ = vO + VRe f
R1 + R2 R1 + R2
R1 v
Dar cum știm deja că: v+ = vO = O
R1 + R2 3
83
rezultă :
R2
VRe f = 2[V ]
R1 + R2
R1 + R2 3
VRe f = 2 ⋅ = 2 ⋅ = 3[V ]
R2 2
Circuitul modificat pentru obținerea noilor valori ale tensiunilor de prag este dat în Fig. 5.19.
+VAL= +15V
R2 = 2kΩ
D1
R1 = 1kΩ
v+ R3
+ 3.3kΩ
VRef vD
_
vO
v - D2
vI
-VAL= - 15V R4
1.5kΩ
Fig. 5.19.
P.5. Pentru circuitul din Fig.5.20 se consideră AO ideal iar pentru dioda Zener (DZ) V Z =const.=5.1V.
+VAL= +12V
R2 =20kΩ
R = 1kΩ
R1 = 10kΩ v+
+
vD
_ vO
DZ VZ v-
vI
-VAL= - 12V
Fig. 5.20.
a) Cum arată calitativ CSTV vO (v I ) a circuitului ? Care este aplicația realizată de circuit?
b) Calculați următorii parametrii ai CSTV: V OH , V OL , V PH , V PL ? Redesenați CSTV conform valorilor numerice
obținute.
c) Cum arată vO (t ) pentru v I (t ) = 8 sin ωt [V]?
d) Cum se modifică CSTV vO (v I ) dacă apare o întrerupere a traseului dintre intrarea neinversoare a AO și
capătul din stânga al R 2 ? Justificați răspunsul.
84
R.5.
a) AO are RP iar v I (t ) se aplică la intrarea inversoare a AO. Aplicația circuitului este comparator inversor cu
RP (cu histerezis), cu CSTV reprezentată calitativ în Fig. 5.21.
vI
VOH
VPL 0 VPH vO
VOL
Fig. 5.21.
b)
VOH = +V Al = +12V
VOL = −V Al = −12V
vD = v + − v −
R1 R2
v+ = ⋅ vO + ⋅ VZ
R1 + R2 R1 + R2
1 2 v + 10.2
v + = vO + ⋅ 5.1 = O
3 3 3
−
v = vI
vO + 10.2
= VP
3
VOH + 10.2 22
VPH = = = 7.4[V ]
3 3
V + 10.2 − 1.8
VPL = OL = = −0.6[V ]
3 3
Valorile parametrilor V OH , V OL , V PH , V PL sunt: V OH = 12V, V OL = -12V, V PH = 7.4V, V PL = -0.6V.

85
vI
12V
7.4V
-0.6V 0 vO
-12V
Fig. 5.22.
c) Când v I (t ) crește, pragul de comutare este V PH (7.4V) iar când v I (t ) scade, pragul de comutare este V PL
(- 0.6V). Cronograma vO (t ) este dată în Fig. 5.23.
vI[V]
8
7.4
t
-0.6
-8
vO[V]
12
-12
Fig. 5.23.
d) La o întrerupere a traseului dintre intrarea neinversoare a AO și capătul din stânga al R 2 , AO nu mai prezintă
reacție pozitivă. În acest caz aplicația circuitului este comparator inversor simplu (având doar o singură
tensiune de prag).
În noile condiții, v + = VZ iar tensiunea de prag este :
Vp = v I pentru v D = 0
vD = v + − v −
v + = VZ
v − = vI
v D = 0;VZ = VP ;VP = 5.1[V ]
86
CSTV modificată este prezentată în Fig. 5.24.
vI
12V
5.1V
0 vO
-12V
Fig. 5.24.
87
6. Amplificatoare cu AO
P.1.
R1 R2
1kΩ 2kΩ
+VAl=15V
iI AO
-VAl= -15V vO
vI
Fig. 6.1.
a) Pentru v I ∈ [−15V ;15V ] care este expresia vO (v I ) ? Reprezentaţi grafic CSTV vO (v I ) . Pentru ce domeniu
de valori al v I avem funcţionarea AO în regiunea activă? Pentru acest domeniu de valori al v I determinaţi
Av , ri , ro ale amplificatorului de tensiune.
b) Desenaţi modelul de amplificator de tensiune al circuitului.
c) Cum arată cronograma vO (t ) pentru v I (t ) = 3 sin ωt [V]? Ce aplicaţie realizează circuitul? Redesenaţi vO (t )
dacă v I (t ) este semnal triunghiular simetric cu amplitudinea de 6V.
R.1.
a)
v + = vI
R1 1
v− = vO = vO
R1 + R2 3
vD = v + − v −
AO are RN rezultând v D = 0 , echivalent cu:
1
v + = v − , v I = vO , vO = 3v I
3
Dar vO max = +V Al obţinându-se astfel v I max = 5V

vO min = −V Al obţinându-se astfel v I min = −5V
Domeniul de valori al v I pentru care AO funcţionează în regiunea activă este: v I ∈ [−5V ;+5V ] .
CSTV vO (v I ) este reprezentată în Fig. 6.2.
Pentru amplificatorul de tensiune:

vO 3v
Av = rezultă Av = I = 3
vI vI
vI v v
ri = rezultă ri = +I = I = ∞
iI i 0
ro = 0
88
vO [V]
15
v I [V]
-15 -5
5 15
-15
Fig. 6.2.
b) Modelul amplificatorului de tensiune este:
ro
Fig. 6.3.
vi ri vO
A v vi
Înlocuind Av , ri şi ro cu valorile acestora obţinute mai sus vom avea:
Fig. 6.4.
vi vO
3 vi
c) Cronograma vO (t ) pentru v I (t ) = 3 sin ωt [V] este prezentată în Fig. 6.5. Aplicaţia realizată de circuit este
amplificator neinversor de tensiune.
vI[V]
3
t[s]
-3
vO[V]
9
t[s]
-9
Fig. 6.5.
89
Pentru v I (t ) semnal triunghiular simetric cu amplitudinea de 6V, tensiunea de ieșire este cea din Fig. 6.6.
vI[V]
6
5
t[s]
-5
-6
vO[V]
15
t[s]
-15
Fig. 6.6.
P.2.
iI R1 R2
2.5kΩ 30kΩ
vI +VAl
vO
-VAl
Fig. 6.7.
a) Demonstraţi că circuitul are RN.

b) Găsiţi expresiile şi valorile : amplificării in tensiune Av ; rezistenţei de intrare ri ; rezistenţei de ieşire ro .
c) Cum arată modelul echivalent al circuitului ca amplificator de tensiune?
d) Pentru v I (t ) din figura de mai jos, desenaţi vO (t ) considerând că ± V Al sunt suficient de mari pentru a nu
limita vO (t ) . Care este valoarea V Al min care satisface această condiţie?
vI[V]
0.8
0.5 t[s]
-0.8
Fig. 6.8.
90
R.2.
a) Circuitul are RN dacă o parte din tensiunea de la ieşire apare (este adusă) la intrarea inversoare a circuitului
(dacă v − depinde de vO ), astfel încât coeficientul lui vO (din expresia lui vO ) să fie mai mare ca 0.
R1 R2
v− = vO + vI
R1 + R2 R1 + R2
R1 2.5 KΩ
= > 0 rezultă că circuitul are RN.
R1 + R2 32.5 KΩ
O altă modalitate de demonstrare a existenţei reacţiei şi a tipului acesteia este analiza calitativă. Astfel circuitul
are RN dacă se demonstrează că unei tendinţe de variaţie a unui semnal, circuitul îi răspunde cu o variaţie de
semns opus, pentru acelaşi semnal.
În cazul nostru considerand de exemplu o variatie descrescătoare a tensiunii v D , după trecerea semnalelor prin
circuit (calea directă prin AO şi calea de reacţie prin divizorul rezistiv) rezultă o variatie crescatoare a tensiunii
v D . Circuitul analizat are RN.
vI ↑, v − ↑, vD ↓, vO ↓, v − ↓, vD ↑
b)
vO
Av =
vI
v+ = 0
R1 R2
v− = vO + vI
R1 + R2 R1 + R2
vD = v + − v −
Deoarece circuitul are RN tensiunea v D = 0 . Astfel,
v+ = v−
R1 R2
vO + vI = 0
R1 + R2 R1 + R2
2,5 30
vO + vI = 0
32,5 32,5
vO 30 32,5 v
= = −12 rezultă Av = O = −12
v I 32,5 2,5 vI
vI
ri =
iI
Deoarece v + = 0 şi v − = 0 circuitul echivalent pentru determinarea lui ri este:
iI R1
vI Fig. 6.9.
vI
Aplicând TKV: vI = iI ri , adică = R1 , obţinându-se astfel ri = R1 .
iI
ro = 0 ( nu există rezistenţă de ieşire ) .
91
c) modelul echivalent al circuitului ca amplificator de tensiune este prezentat în Fig. 6.10.
vi R1 vO
-12 vi
Fig. 6.10.
d) Cronogramele v I (t ) și vO (t ) , considerând că ± V Al sunt suficient de mari pentru a nu limita vO (t ) , sunt

prezentate în Fig. 6.11.
v
Av = O = −12 , rezultă că
vI
vO max = (-12)(-0.8) = 9.6
vO min = (−12)(0,.) = −9.6
vI[V]
0.8
0.5 t[s]
-0.8
vO[V]
9.6
t[s]
-6
-9.6
Fig. 6.11.
Valoarea V Al min pentru care tensiunea de ieşire nu se limitează este chiar :
V Al min = VO min = 9.6V .
92
P.3.
Se dă circuitul din Fig.6.12 cu AO – ideal.
R3 0.2kΩ
R1 R2 N R4
20kΩ 20kΩ 10kΩ
vI +VAl =12V
-VAl =-12V
vO
Fig. 6.12.
a) Arătaţi că circuitul are RN.

b) Calculaţi: amplificarea in tensiune Av , rezistenţa de intrare ri , rezistenţa de ieşire ro .
c) Pentru v I ∈ [−1V ;1V ] cum arată CSTV vO (v I ) ? Care este domeniul [v I min ; v I max ] pentru care circuitul
lucrează ca amplificator de tensiune?
d) Pentru v I (t ) din figura de mai jos (Fig. 6.13), desenaţi vO (t ) .
vI[V]
0.3
0.15
t[s]
-0.15
-0.3
Fig 6.13.
R.3.
a) Aplicând teorema lui Millman se obține pentru v N :
v − vO v− vO
+ +
R2 R4 20 ⋅ 10 10 ⋅ 10 3
3 v − + 2vO
vN = = =
1 1 1 1 1 1 103
+ + + +
R2 R3 R4 20 ⋅ 10 10 ⋅ 10
3 3
0.2 ⋅ 10 3
v N v1 vN vI
+ +
R
v− = 2
R1
= 20 ⋅ 10
3
20 ⋅ 10 3 = v N + v I
1 1 1 1 2
+ +
R1 R2 20 ⋅ 10 3
20 ⋅ 10 3
93
v − + 2vO
+ vI
− 103 v − + 2vO + 103v I
v = =
2 206
206v − = v − + 2vO + 103v I
205v − = 2vO + 103v I
2v + 103v I 2 103
v− = O = vO + vI
205 205 205
2
Coeficientul lui vO este egal cu >0. În concluzie circuitul are RN.
205
b)
vO
Av =
vI
2 103
v− = vO + vI
205 205
v+ = 0
vD = v + − v −
2 103
Circuitul are RN astfel încât v D = 0 , v + = v − , vO + vI = 0
205 205
vO 103
Av = =− = −51.5
vI 2
vI v
ri = dar I = R1 , astfel încât ri = R1
iI iI
rO = 0
V V 
c) Valorile v I pentru care circuitul lucrează ca amplificator de tensiune sunt : v I ∈  Al ;− Al  rezultă că
 Av Av 
v I ∈ [−0.23V ;0.23V ]
CSTV este:
vO[V]
12
vI[V]
0.23
-1 -0.23 1
-12
Fig. 6.14.
94
d) Pentru v I (t ) dat, vO (t ) este cel din Fig. 6.15.
vI[V]
0.3
0.15
t[s]
-0.15
-0.3
vO[V]
12
7.725
t[s]
-7.725
-12
Fig. 6.15.
P.4.
Se dă circuitul din Fig.6.16, considerând AO ideal.
+VAl =12V
R1 100kΩ
Ci
0.22uF
vI R2 100kΩ
vO
R4
50kΩ
R3 2kΩ
C1
20uF
Fig. 6.16.
95
a) Care este expresia tensiunii v + ? Examinaţi prezenţa RN în acest circuit în curent continuu; prezenţa RN în
acest circuit în curent alternativ.
b) Care este expresia şi valoarea amplificării în tensiune a circuitului în curent alternativ? Dar în curent
continuu?
c) Care este expresia vO (t ) pentru v I (t ) = 0.2 sin ωt[V] ? Cum arată cronograma vO (t ) ?
d) Cum arată vO (t ) pentru v I (t ) = 0.5 sin ωt[V] ?
R.4.
a) Expresia v + este:
R2
v+ = V Al + v I
R1 + R2
În curent alternativ sursa de curent continuu + V Al se pasivizează, atunci v + devine v + = v I .
În curent continuu condensatorul C i este întrerupere.
+ R2
Rezultă că v = V Al , v + = 6V .
R1 + R2
În curent continuu doarece condensatorul C 1 este întrerupere, v − = vO , astfel că în c.c circuitul are R.N. totală.
R3 2 1 1
În curent alternativ v − = vO = vO = vO , > 0 astfel că în c.a circuitul are R.N.
R 4 + R3 52 26 26
b)
În curent alternativ
v + = vi
1
v− = vo
26
vD = v + − v −
Circuitul are R.N astfel încât
vD = 0 , v + = v −
1
vO = vi , vo = 26vi
26
rezultă
vo
Av = = 26
vi
În curent continuu circuitul are R.N. totală, astfel încât AVc .c . = 1
c) v I (t ) = 0.2 sin ωt[V ]

v + (t ) = 6 + 0.2 sin ωt[V]
vo = 26vi
Rezultă:
vO (t ) = 6 + 5.2 sin ωt[V]
96
Astfel, vO (t ) este:
vI[V]
0.2
t[s]
-0.2
vO[V]
11.2
0.8 t[s]
Fig. 6.17.
d) Limitarea tensiunii de ieşire apare pentru valorile v I > 0.23V şi v I < −0.23V .
 R2 
 V Al − V Al 
 0.23 = R1 + R2 
 Av 
 
 
Cronograma vO (t ) pentru v I (t ) = 0.5 sin ωt[V] este prezentată în Fig. 6.18.
vI[V]
0.5
0.23 t[s]
-0.23
-0.5
vO[V]
12
6
t[s]
Fig. 6.18.
97
P.5.
Se dă circuitul din Fig. 6.19, cu AO ideal.
+VAl =12V
R1
10kΩ
R2
vI1
30kΩ
-VAl =-12V vO
R
vI2 R 10kΩ
10kΩ
Fig. 6.19.
a) Considerând că AO lucrează doar în regiunea activă care este expresia vO (v I 1 , v I 2 ) ? Care este aplicaţia
circuitului?
b) Ce relaţie trebuie să existe între R1 şi R2 pentru ca vO = v I 1 + v I 2 ?
c) Cum arată vO (t ) pentru vI 1 (t ) = 2 sin ωt[V ] şi vI 2 (t ) = 4 sin ωt[V ] pentru R1 şi R2 din Fig. 6.19?
R.5.
a)
R v
v− = vO = O
2R 2
R2 R1 30 10 3 1
v+ = v I1 + vI 2 = v I1 + v I 2 = v I1 + v I 2
R1 + R2 R1 + R2 40 40 4 4
vD = v + − v −
3 1
Circuitul are R.N. astfel încât v D = 0 , rezultă că v + = v − , vO = v I1 + v I 2 .
2 2
Aplicaţia circuitului: sumator ponderat (a tensiunii de intrare v I 1 şi v I 2 ) .
b) Pentru determinarea noii relaţii dintre R1 şi R2 se egalează coeficienţii tensiunilor de intrare ( v I 1 , v I 2 )

cu 1.
vO R2 R1
= v I1 + vI 2
2 R1 + R2 R1 + R2
2 R2 2 R1
vO = v I1 + vI 2
R1 + R2 R1 + R2
Astfel avem următoarele 2 ecuaţii:

 2 R2
R + R =1
 1 2

 2 R1
=1
 R1 + R2
98
Egalând cele 2 ecuaţii se obţine:
2 R2 2 R1
=
R1 + R2 R1 + R2
relaţia finală între R1 şi R2 fiind R1 = R2 .
c) vI 1 (t ) = 2 sin ωt[V ]
vI 2 (t ) = 4 sin ωt[V]
3 1
vO = vI 1 + vI 2 = 3 sin ωt + 2 sin ωt = 5 sin ωt[V]
2 2
Cronogramele v I 1 (t ) , v I 2 (t ) şi vO (t ) pentru R1 şi R2 din Fig. 6.19 sunt prezentate în Fig. 6.20.
vI1[V]
2
t[s]
-2
vI2[V]
4
t[s]
-4
vO[V]
5
t[s]
-5
Fig. 6.20.
99
P.6.
+VAl =12V
iI1 R2
vI1 R4
-VAl =-12V vO
R3
R1
iI2
vI2
Fig. 6.21.
a) Care este expresia vO (v I 1 , v I 2 ) pentru: R1 = R2 = 5kΩ şi R3 = R4 = 10kΩ ?

b) Dacă vI 2 (t ) = 3 sin ωt[V ] şi v I 1 (t ) = V I 1 este o tensiune continuă, care este domeniul maxim de valori V I 1
pentru care vO nu este limitat la ± V Al ?
c) Ce relaţie trebuie să existe între R1 , R2 , R3 , R4 pentru a avea expresia vO (v I 1 , v I 2 ) = v I 1 − v I 2 ?
d) Ce valoare are ri1 vazută de v I 1 cu vI 2 = 0V ? Dar ri 2 vazută de v I 2 cu vI 1 = 0V ? Ce valoare are ro în
condiţiile de la punctul a)?
R.6.
a)
R1 R3
v− = vO + vI 2
R1 + R3 R1 + R3
5 10 1 2
v − = vO + v I 2 = vO + v I 2
15 15 3 3
R
v+ = 4
v I1
R2 + R4
10 2
v + = v I1 = v I1
15 3
vD = v − v −
+
Circuitul are R.N. astfel încât v D = 0 , v + = v − .

Se obţine:
2 1 2
v I 1 = vO + v I 2
3 3 3
vO = 2v I 1 − 2v I 2 = 2(v I 1 − v I 2 )
100
b)
vI 2 (t ) = 3 sin ωt[V] şi v I 1 (t ) = tens.cont = V I 1
vO = 2v I 1 − 2v I 2 = 2(v I 1 − v I 2 )
vO ∈ [−12V;12V]
− 12 ≤ 2V I 1 − 6 sin ωt ≤ 12
− 6 + 3 sin ωt ≤ V I 1 ≤ 6 + 3 sin ωt
rezultă că VI 1 ∈ [−3V;3V ]
c)
v O (v I 1 , v I 2 ) = v I 1 − v I 2
v + = v − rezultă că
R1 R3 R4
vO + vI 2 = v I1
R1 + R3 R1 + R3 R2 + R4
R1 R4 R3
vO = v I1 − vI 2
R1 + R3 R2 + R4 R1 + R3
R ( R + R3 ) R
vO = 4 1 v I1 − 3 v I 2
R1 ( R2 + R4 ) R1
Sistemul de ecuaţii va fi obţinut prin egalarea coeficienţilor termenilor v I 1 şi v I 2 :

 R3
 R =1
 1

 R4 ( R1 + R3 ) = 1

 R1 ( R2 + R4 )
 R3 = R1

 2 R4
R + R =1
 2 4
 R3 = R1
Rezultă: 
 R2 = R4
Relaţiile care există între rezistenţe pentru obţinerea expresiei dorite a tensiunii de ieşire sunt:
R1 = R3 şi R2 = R4
d) Circuitul echivalent pentru determinarea ri1 este:

iI1 R2
vI1 R4
Fig.6.22.
vI 1 v I1
ri1 = , dar iI1 =
iI 1 R2 + R4
Înlocuind se obţine:
101
vI 1 v ( R + R4 )
ri1 = = I1 2
vI 1 vI 1
R2 + R4
adică ri1 = R2 + R4 , ri1 = 15kΩ .
vI 2
ri 2 = = R1
iI 1
ri 2 = 5kΩ
ro = 0
P.7.
iL RL
+VAl =12V
iI R1
2kΩ
vI
R2 -VAl =-12V
vO,AO
2kΩ
Fig. 6.23.
a) Demonstraţi că circuitul are R.N.

b) Care este expresia i L (v I ) ? Ce aplicaţie realizează circuitul? Ce valoare are ri a circuitului?
c) Ce valoare trebuie sa aibă v I pentru a obţine cu acest circuit o sursă de curent de valoarea 5mA?
R.7.
a)
R1 RL
v− = vO , AO + vI
R1 + R L R1 + R L
R1
Deoarece R1 > 0 şi R L > 0 , coefcientul lui vO , AO este: > 0 . Rezultă că circuitul are reacţie negativă.
R1 + R L
v
b) Curentul de intrare i I este i I = I ; deoarece curentul absorbit de intrarea inversoare a AO este i − = 0 ,
R1
v
iL = iI = I .
R1
Aplicaţia circuitului: sursă de curent cu sarcina flotantă.
ri = R1 = 2kΩ
c)
102
vI
i L (v I ) = i I = , v I = R1i L
R1
Pentru a obţine iL = 5mA v I = 2 ⋅ 10 3 ⋅ 5 ⋅ 10 −3 , vI = 10V .
P.8.
R2=nR1
R1 +VAl =12V
i3
R3
i4 -VAl =-12V
vI vO,AO
R4=nR3
iL RL
Fig. 6.24.
a) Care este semnul reacţiei dominante a circuitului?

b) Care este expresia i L (v I ) ? Ce aplicaţie realizează circuitul?
c) Dimensionaţi circuitul pentru a obţine iL = 10mA .
R.8.
a)
R1 R1 1
v− = vO , AO = vO , AO = vO , AO
R1 + R2 (n + 1) R1 n +1
1
Se notează = k − astfel încât v − = k − vO , AO
n +1
Pentru a determina influenţa vO , AO asupra intrărilor ( inversoare şi neinversoare a AO ) se pasivizează v I .

Pentru v I pasivizată:
R3 || R L R3 || R L
v+ = vO , AO = vO , AO
R3 || R L + R4 R3 || R L + nR3
R3 || R L
Se notează = k + astfel încât v + = k + vO , AO
R3 || R L + nR3
Pentru a determina reacţia dominantă, trebuie determinat care din cei 2 coeficienţi ai vO (k + şi k − ) are valoare
mai mare.
1
k− =
n +1
R3 || R L
k+ =
R3 || R L + nR3
1
dar R3 || R L < R3 astfel încât k + <
1+ n
103
Deoarece k − > k + circuitul are R.N.
b) Deoarece circuitul are RN se va folosi ipoteza simplificatoare a RN, considerând în continuare că vD = 0 .

1
v+ = v− = vO , AO
n +1
+
v I − v + vO , AO − v
i L = i3 + i 4 = +
R3 nR3
v I v + vO , AO v+
iL = − + −
R3 R3 nR3 nR3
1
Înlocuind v + = vO , AO se obţine:
n +1
1 1
n vO , AO − vO , AO + vO , AO
v
iL = I − n +1 n +1
R3 nR3
 n 1 
vO , AO  −1+ 
vI  n +1 n + 1
iL = −
R3 nR3
v vO , AO ⋅ 0
iL = I −
R3 nR3
v
iL = I .
R3
c) i L = 10mA
Dimensionarea circuitului se poate face prin mai multe căi. Se poate începe prin alegerea rezistenţei R3 , de
exemplu R3 = 0.5kΩ .
Tensiunea de intrare v I va fi: v I = i L R3 , adică v I = 10 ⋅ 10 −3 ⋅ 0.5 ⋅ 10 3 , vI = 5V .
Pentru un n ales de voi, de exermplu n = 4 , se obţine R4 = nR3 , R4 = 0.5kΩ , R4 = 2kΩ . Deoarece pentru
celelalte rezistenţe, şi anume R1 , R2 , R L nu avem alte relaţii de dimensionare, ele se pot alege arbitrar, dar cu
respectarea condiţiei: R2 = nR1 ( n fiind ales anterior ).
Astfel circuitul poate avea: R1 = 1kΩ ; R2 = 4kΩ şi R L = 5kΩ .
104
7. Circuite logice cu tranzistoare
P.1.
Se dă circuitul din Fig.7.1. cu v A , v B ∈{0V; 10V} şi tensiunea de prag a tranzistoarelor VPn=3V. Se consideră
convenţia logică 0V - “0” logic; 10V- “1”logic.
VDD=10V
iD R
100k Y
A iD1
T1
vy
vGS1
iD2
B
vA
T2
vB vGS2
Fig. 7.1.
a) Completaţi tabelul de funcţionare electrică considerând toate combinaţiile de valori pentru tensiunile vA şi
vB. Notaţi stările (b), (cex) ale tranzistoarelor.
b) Completaţi tabelul de adevăr pentru circuitul din figură. Ce funcţie logică realizează circuitul?
c) Care este curentul maxim prin tranzistoare şi pentru ce combinaţie a valorilor logice la intrare se obţine?
d) Cum arată schema inversorului logic în tehnologie CMOS? Verificaţi funcţionarea acestuia.
R.1.
a) Tranzistoarele CMOS cu canal n indus sunt în blocare pentru vGS < Vp şi în conducţie extremă pentru
vGS > Vp. Astfel, T1 şi T2 vor fi în blocare pentru vA, vB < 3V şi în conducţie extremă pentru vA, vB > 3V.
Tabelul de funcţionare electrică este:
Tabel 7.1
Nr. crt. vA [V] vB [V] T1 T2 vY [V]
1 0 0 b b 10
2 0 10 b cex 10
3 10 0 cex b 10
4 10 10 cex cex 0
Pentru prima linie din tabel, vA, vB < 3V, deci T1 şi T2 sunt în blocare, iar curenţii de drenă sunt:
iD1 = iD2 = iD = 0.
Conform TKV:
vY = VDD – iD·R (1)
va rezulta vY = VDD = 10V.
Şi pentru poziţiile 2 şi 3 din Tabelul 7.1 iD = 0, deoarece iD1= 0 sau iD2 = 0, vY fiind VDD.
Pentru ultimul caz, vA, vB > 3V, deci ambele tranzistoare vor fi în conducţie (se comportă ca şi comutatoare
închise între terminalele Drenă şi Sursă, respectiv rezistenţa echivalentă drenă – sursă rDS = 0), ceea ce face
ca între punctul Y şi masă să fie legătură directă (scurtcircuit). Astfel, vY = 0V.
105
b) Pentru completarea tabelului de adevăr, se consideră 0V - “0”logic; 10V- “1”logic. În tabelul de adevăr se
vor regăsi doar variabile logice (şi nu tensiuni!). Astfel:
Tabel 7.2
A B Y
0 0 1
0 1 1
1 0 1
1 1 0
Funcţia logică realizată de circuit este Y = A ⋅ B (ŞI - NU).
c) Curentul maxim prin tranzistoare se obţine înlocuind vY = 0V în ecuaţia (1). Se obţine:
VDD
0 = VDD – iD·R; VDD = iD·R; iD =
R
Înlocuind:
10V
iD = = 0.1mA
100 K
d) Inversorul logic presupune existenţa unei singure intrări. Tabelul de adevăr pentru inversor este:
Tabel 7.3
A Y
0 1
1 0
iar tabelul de funcţionare electrică:
Tabel 7.4
vA [V] vY [V]
0 10
10 0
Din tabelele 7.3, respectiv 7.4 se observă că pentru vA < VP, T1 – (b), vY = 10V, iar pentru vA > Vp T1 – (c),
vY = 10V. Acest lucru înseamnă că tranzistorul utilizat, T1, este un tranzistor cu canal n indus , circuitul fiind
cel din Fig. 7.2.
VDD=10V
iD R
100k Y
A
T1
vA vy
Fig. 7.2.
Pentru evitarea consumului de putere la ieşire când T1 este blocat, rezistenţa R se înlocuieşte cu un tranzistor
MOS complementar Tp, care va fi în conducţie când T1 este blocat, şi respectiv în blocare când T1 este în
conducţie. Acest tranzistor va fi cu canal p indus şi va fi comandat de aceeaşi tensiune de intrare vA. Schema
finală a inversorului logic în tehnologie CMOS este prezentată în Fig.7.3.
106
VDD=10V
TP
A
Y
vy
vA T1
vGS2
Fig. 7.3.
Verificarea funcţionării inversorului se face cu ajutorul tabelelor electric – Tabelul 7.5 și a celui de adevăr –
Tabelul 7.6.
Tabel 7.5 Tabel 7.6

vA [V] T1 Tp vY [V] A Y
0 b c VDD 0 1
10 c b 0 1 0
P.2.
Se dă circuitul din Fig.7.4, unde pentru tranzistoarele Tni, VPn=3V iar pentru tranzistoarele Tpi, VPp= -3V.
Toate tranzistoarele lucrează ca întrerupătoare ideale, cu vA, vB∈{0V; 10V}. Se consideră convenţia logică:
0V-“0”; 10V-“1”.
VDD=10V
Tp1 Tp2 Tp3
Y’ Y
vY
A Tn3
Tn1
vY’
vA B
Tn2
vB
Fig. 7.4.
a) Completaţi tabelul de funcţionare electrică a circuitului, precizând atât valoarea tensiunii de ieşire vY’ cât
şi a tensiunii de ieşire vY. Pentru fiecare linie din tabel, precizaţi starea fiecarui tranzistor din schemă ((b) sau
(cex)).
b) Cum arată tabelul de adevăr al circuitului cu ieşirea Y’ ? Ce funcţie logică realizează circuitul cu ieşirea
Y’?
c) Cum arată tabelul de adevăr al circuitului cu ieşirea Y ? Ce funcţie logică realizează circuitul cu ieşirea Y ?
107
R.2.
Tranzistoarele Tni sunt în conducţie extremă pentru vGSi > Vpn şi în blocare pentru vGSi < VPn (deoarece sunt
tranzistoare cu canal n indus). Tranzistoarele Tpi sunt în conducţie extremă pentru vGSi < VPp şi în blocare
pentru vGSi > VPp (deoarece sunt tranzistoare cu canal p indus). Astfel, tabelul de funcţionare electrică a
circuitului este:
Tabel 7.7
vA [V] vB [V] Tp1 Tp2 Tn1 Tn2 v'Y [V] Tp3 Tn3 vY [V]
0 0 cex cex b b 10 b cex 0
0 10 cex b b cex 10 b cex 0
10 0 b cex cex b 10 b cex 0
10 10 b b cex cex 0 cex b 10
Pentru vA = 0V, Tp1 este în conducţie extremă, deoarece vGS, Tp1 = vG, Tp1 - vS, Tp1, adică vGS, Tp1 = vA – VDD =>
vGS, Tp1 = -10V. Astfel vGS, Tp1 < VPp (-10V < -3V).
De asemenea, pentru vA = 0V, Tn1 este în blocare, deoarece vGS, Tn1 = vG, Tn1 - vS, Tn1, adică vGS, Tn1 = vA – 0V =>
vGS, Tn1 = 0V. Astfel vGS, Tn1 < VPn (0V < 3V).
b) Tabelul de adevăr al circuitului cu ieşirea Y’ se obţine prin înlocuirea valorilor de tensiune din tabelul de
funcţionare electrică cu valorile de adevăr corespunzătoare - Tabel 7.8.
Tabel 7.8
A B Y'
0 0 1
0 1 1
1 0 1
1 1 0
Funcţia logică realizată de circuitul cu ieşirea Y' este Y' = A ⋅ B (ŞI - NU).
c) Tabelul de adevăr pentru circuitul cu ieşirea Y este:
Tabel 7.9
A B Y
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Funcţia logică realizată este Y = A·B.
108
P.3.
Se dă circuitul din Fig.7.5, unde pentru T1, T2, T3, T4, VPn=3V, iar pentru T5, VPp= -3V. Tranzistoarele T1, T2,
T3, T4, T5 lucrează ca întrerupătoare ideale iar vA, vB, vC ∈{0V; 10V}. Se consideră convenţia logică: 0V-“0”;
10V-“1”.
VDD=10V
RD T5
50kΩ
Y1 Y
vY
A C T4
T1 T3
vY1
vA B
vC
T2
vB
Fig. 7.5.
a) Completaţi tabelul de funcţionare electrică a circuitului, precizând atât valoarea tensiunii de ieşire vY1 cât
şi a tensiunii de ieşire vY. Pentru fiecare linie din tabel, precizaţi starea fiecărui tranzistor din schemă ((b) sau
(cex.)).
b) Cum arată tabelul de adevăr al circuitului cu ieşirea Y1 ? Ce funcţie logică realizează circuitul cu ieşirea
Y1 ?
c) Cum arată tabelul de adevăr al circuitului cu ieşirea Y ? Ce funcţie logică realizează circuitul cu ieşirea Y ?
R.3.
a) Tranzistoarele T1, T2, T3, T4 sunt tranzistoare cu canal n indus şi vor fi în conducţie extremă pentru
vGSi > VPn şi în blocare pentru vGSi < VPn. Tranzistorul T5 este tranzistor cu canal p indus şi va fi în conducţie
extremă pentru vGS < VPp şi în blocare pentru vGS > VPp.
Tabelul de funcţionare electrică a circuitului este:
Tabel 7.10
vA [V] vB [V] vc T1 T2 T3 vY1[V] T5 T4 vY [V]
[V]
0 0 0 b b b 10 b cex 0
0 0 10 b b cex 0 cex b 10
0 10 0 b cex b 10 b cex 0
0 10 10 b cex cex 0 cex b 10
10 0 0 cex b b 10 b cex 0
10 0 10 cex b cex 0 cex b 10
10 10 0 cex cex b 0 cexb b 10
10 10 10 cex cex cex 0 cex b 10
109
b) Tabelul de adevăr pentru circuitul cu ieşirea Y1 este:
Tabel 7.11
A B C Y1
0 0 0 1
0 0 1 0
0 1 0 1
0 1 1 0
1 0 0 1
1 0 1 0
1 1 0 0
1 1 1 0
Funcţia logică este Y1 = A ⋅ B + C .
c) Tabelul de adevăr pentru circuitul cu ieşirea Y este:
Tabel 7.12
A B C Y
0 0 0 0
0 0 1 1
0 1 0 0
0 1 1 1
1 0 0 0
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 1
Funcţia logică este Y = A ⋅ B + C
Se observă că aceeaşi funcţie logică se obţine şi dacă se analizează legătura dintre ieşirea circuitului vY1 şi
ieşirea circuitului vY. Tranzistoarele T5 şi T4 sunt conectate astfel încât funcţia logică realizată de acestea este
NU, ceea ce înseamnă că ieşirea Y va fi întotdeauna inversul funcţiei logice obţinute la ieşirea Y1.
110
8. Regiuni de funcţionare ale tranzistoarelor.
Polarizare în curent continuu
P.1.
Se consideră circuitul din figură, pentru care β = 100 şi v BE,o n = 0.7V:
RC
7.5K
C IC VAl=15V
B
T
vBE,on E
RE
vI
5K
Fig. 8.1.
a) În ce regiune de funcţionare este tranzistorul pentru V I = 0.3V ? Explicaţi.

b) În ce regiune de funcţionare este tranzistorul pentru V I = 3.2V ? Explicaţi.
c) În ce regiune de funcţionare este tranzistorul pentru V I = 8.7 V ? Explicaţi.
d) Care este domeniul valorilor v I pentru care tranzistorul funcţionează în regiunea activă?
R.1.
a) Pentru V I = 0.3V T se află în regiunea de blocare, deoarece fiind un tranzistor bipolar (TB) de tip npn,
acesta este în blocare pentru v I < v BE, on (0.7V).
b) Deoarece v I > v BE, on , se verifică dacă T lucrează în regiunea activă (a F ) sau în regiunea de saturaţie (cex).
Schema completă, cu reprezentarea tuturor curenţilor şi tensiunilor ce apar în circuit, este:
iC
RC =7.5kΩ
iB VAl=15V
T
VCE
vBE,on iE
vI RE =5kΩ
Fig. 8.2.
iCex
În regiunea activă, i C = β· i B sau i B < sau i C < i Cex .
β
111
iCex
În regiunea de saturaţie, i C < β· i B sau i B > sau i C > i Cex şi V CE, sat = 0.2V. Deoarece I B este foarte mic, se
β
consideră I C ≈ I E .
Curentul I C se calculează folosind TKV pe ochiul de circuit format din v I , joncţiunea BE a tranzistorului T şi
rezistenţa R E (se alege un sens de parcurgere a ochiului şi se scrie TKV):
-v I + v BE, on + I C ·R E = 0
v I − v BE ,on
IC =
RE
3.2 − 0.7
IC = = 0.5mA
5 ⋅ 10 3
Curentul I Cex se determină din ochiul de circuit format din V Al , R C , joncţiunea CE a tranzistorului T şi
considerând V CE, ex = 0.2V:
-V Al + I Cex ·R C + V CE, ex + I Cex ·R E = 0

V Al − VCE ,ex
I Cex =
RC + RE
15 − 0.2
I Cex = = 1.184mA
12.5 ⋅ 10 3
Comparând I C cu I Cex se observă că I C < I Cex (0.5mA < 1.184mA), ceea ce înseamnă că T funcţionează în
regiunea activă.
c) Recalculăm I C pentru cazul în care V I = 8.7 V şi recomparăm cu I Cex :

8.7 − 0.7
IC = = 1.6mA
5 ⋅ 10 3
Se observă că I C > I Cex (1.6mA > 1.184mA), ceea ce înseamnă că T funcţionează în regiunea de saturaţie.
d) Ecuaţia de la care se porneşte pentru determinarea domeniului de valori v I pentru care T funcţionează în
regiunea activă este:
I C < I Cex
Așadar:
v I − v BE ,on V Al − VCE ,ex

<
RE RC + RE
V I < I Cex ·R E + v BE, on
V I < 5 ⋅ 10 3 · 1.184· 10 −3 + 0.7
V I < 6.62V
Nu trebuie uitat faptul că v I trebuie să fie v I > v BE, on pentru ca T să nu fie în regiunea de blocare.
Astfel, domeniul valorilor v I pentru care T funcţionează în regiunea activă este:
V I ∈ [0.7V; 6.62V].
112
P.2.
Se consideră circuitul din Fig.8.3, pentru care β = 100 şi v EB,o n = 0.7V
iE
RE =3.3kΩ
iB VAl=15V
T E
VEC
B
C iC VE
VI = 5.3V RC
Fig. 8.3.
a) Care este valoarea curentului de colector I C ?

b) În ce domeniu poate lua valori R C astfel încât T să funcţioneze în regiunea activă? Dar în regiunea de
saturaţie?
c) Care este potenţialul în emitor V E şi ce valoare are tensiunea emitor-colector VEC pentru R C = 0.7KΩ?
R.2.
a) Tranzistorul din figură este de tip pnp şi are v EB, on = 0.7V.
Considerăm I B = 0 şi rezultă I C = I E .
Se calculează I E din ochiul de circuit format din V Al , R E , joncţiunea BE a tranzistorului T şi v I :
-V Al + I E ·R E + v EB, on + V I = 0
V Al − v EB ,on − VI
IE =
RE
15 − 0.7 − 5.3
IE = = 2.72mA
3.3 ⋅ 10 3
I C = I E = 2.72 mA
b) Pentru ca T să funcţioneze în regiunea activă, I C < I Cex . Curentul I Cex se determină din ochiul de circuit
format din V Al , R E , joncţiunea EC a tranzistorului T şi R C şi considerând V EC = V EC ex = 0.2V:
-V Al + I E ·R E + V EC + I C ·R C = 0
Dar I C = I E şi rezultă
V Al − VEC ,ex
I Cex =
RC + RE
Înlocuind cu relaţia obţinută pentru I C la punctul a), I C < I Cex devine:
V Al − VEB ,on − VI V Al − VEC ,ex

<
RE RC + RE
14.8
2.72· 10 −3 <
RC + RE
2.72· 10 −3 ( RC + RE ) < 14.8
113
14.8 − 2.72 ⋅ 3.3
RC <
2.72 ⋅ 10 −3
5.82
RC <
2.72 ⋅ 10 −3
R C < 2.14kΩ
R C ∈ [0; 2.14kΩ]
c) Potenţialul în emitor V E se poate determina din ochiul de circuit format din V Al , R E şi V E :
-V Al + I E ·R E + V E = 0
V E = V Al - I E ·R E
V E = 6V
Tensiunea emitor-colector V EC se determină din ochiul de circuit format din V E , joncţiunea EC a

tranzistorului şi R C :
-V E + V EC + I c ·R c = 0
Înlocuim valoarea potenţialului în emitor determinată anterior şi astfel se poate calcula tensiunea V EC :
V EC = V E - I c ·R c
V EC = 6 – 2.72·10-3·0.7·103
V EC =4.1V
P.3.
Se consideră circuitul din Fig. 8.4, pentru care β = 100 şi v BE,o n = 0.7V
iC
RB1 RC =3K
20K
T VCC=15V
VCE
vBE,on
RB2
10K RE =2K
Fig. 8.4.
a) Calculaţi punctul static de funcţionare al tranzistorului Q(I C ,VCE ) .

b) Reprezentaţi pe figură potenţialele în cele trei terminale ale tranzistorului şi determinaţi valorile acestora.
c) Dacă RC se înlocuieşte cu o altă rezistenţă RC1 = 8kΩ care este noul punct static de funcţionare al T,
Q1 (I C1 ,VCE1 ) ?
114
R.3.
a) Schema circuitului, completată cu sensurile pozitiv alese pentru tensiuni şi curenţi, este:
iC
RB1 RC =3kΩ
20kΩ
iB T VCC=15V
VCE
vBE,on iE
VRB2 RB2
10kΩ RE =2kΩ
Fig. 8.5.
Deoarece I B este foarte mic şi I C = I E + I B , rezultă I C = I E . Tot din acest motiv, tensiunea continuă din baza
tranzistorului poate fi calculată folosind divizorul de tensiune. Astfel:
RB 2
V RB2 = ⋅ VCC
RB1 + RB 2
10k
V RB2 = ⋅ 15V = 5V
30k
În ochiul de circuit format din R B2 , joncţiunea BE a tranzistorului T şi R E se aplică TKV (se alege un sens
arbitrar de parcurgere a circuitului, de exemplu în sensul acelor de ceasornic). În acest ochi, singura tensiune
necunoscută este V RE (V RB2 = 5V şi v BE,on =0.7V).
-V RB2 + v BE, on + V RE = 0
V RE = V RB2 - v BE, on
V RE = 5 – 0.7 = 4.3V
Curentul I C se calculează folosind legea lui Ohm pentru tensiunea V RE :
V RE = I E ∙ R E
Dar I C = I E şi astfel
VRE
IC =
RE
4.3V
IC = = 2.15mA
2kΩ
Pentru determinarea tensiunii V CE se aplică TKV în ochiul de circuit format din V CC , R C , V CE şi R E ,

alegându-se un sens de parcurgere.
-V CC + I C ∙R C + V CE + I C ∙R E = 0
V CE = V CC - I C ∙(R C + R E )
V CE = 15 – 2.15∙10-3∙5∙103
V CE = 4.25V
Punctul static de funcţionare al tranzistorului este Q(2.15mA; 4.25V).
115
b) Potenţialale în cele trei terminale ale tranzistorului sunt reprezentate în Fig.8.6.
RB1 RC
T VCC=15V
VCE
vBE,on VC
VB RB2 VE
RE
Fig. 8.6.
Potenţialul în bază, V B , este deja calculat la punctul a), deoarece V B = V RB2 = 5V.
Potenţialul în emitor V E este:

VE = IC ∙ RE
V E = 2.15∙10-3∙2∙103 = 4.3V
Potenţialul în emitor V C se poate calcula în două moduri:
i) V C = V CC - I c ∙R c
V C = 15 - 2.15∙10-3∙3∙103 = 8.55V
ii) V C = V CE + V E
V C = 4.25 + 4.3 = 8.55V
c) Dacă se înlocuieşte rezistenţa R C cu R C1 = 8kΩ, se va modifica doar V CE , deoarece ochiul de circuit din
care se determină valoarea I C nu se modifică.
I C = I C1 = 2.15mA
Noua valoare a tensiunii V CE1 este:

V CE1 = V CC - I C1 ∙(R C1 + R E )
V CE1 = 15 – 2.15∙10-3∙10∙103
V CE1 = -6V
Noul punct static de funcţionare al tranzistorului este Q1(2.15mA; -6V), ceea ce înseamnă că T nu mai
lucrează în regiunea activă.
116
P.4.
Pentru tranzistorul T din Fig. 8.7 se cunosc v BE,on =0.7V şi β=100.
iC
RB1 RC =2kΩ
10kΩ
T VCC=12V
VCE
vBE,on
RB2
5kΩ RE =1.7kΩ
Fig. 8.7.
a) Determinaţi punctul static de funcţionare Q(I C , V CE ).

b) În ce regiune de funcţionare se află tranzistorul? Justificaţi.
c) Redimensionaţi R C astfel încât punctul static Q(I C , V CE ) să aibă valoarea Q(2mA, 6V).
R.4.
Schema circuitului, completată cu tensiunile şi curenţii ce apar este prezentată în Fig. 8.8:
iC
RB1 RC =2kΩ
10kΩ
iB T VCC=12V
VCE
vBE,on iE
VRB2 RB2
5kΩ RE =1.7kΩ
Fig. 8.8.
a) Considerăm I B = 0 şi rezultă I C = I E .
Curentul din PSF va fi:
VRB 2 − v BE ,on
I C =I E = (1)
RE
iar V RB2 se determină din divizorul de tensiune R B1 , R B2 , V CC :
RB 2
V RB2 = ⋅ VCC
RB1 + RB 2
5 ⋅ 10 3
V RB2 = ⋅ 12V = 4V
15 ⋅ 10 3
4 − 0.7
IC = = 2mA
1.7 ⋅ 10 3
117
Al doilea parametru al PSF, V CE , este:
V CE = V CC - I C ·(R C + R E ) (2)
V CE = 15 – 2∙10-3∙3.7∙103
V CE = 4.6V
PSF obţinut este Q (2mA; 4.6V).
b) Deoarece V RB2 > v BE, on , T se află în regiunea activă sau în regiunea de saturaţie.
Se calculează I Cex şi se compară cu I C obţinut mai sus pentru a determina regiunea în care funcţionează T.
VCC − VCE ,ex

I Cex =
RC + RE
11.8
I Cex =
3.7 ⋅ 10 3
I Cex =3.2mA
Pentru circuitul dat, I C < I Cex (2mA < 3.2mA). Tranzistorul funcţionează în regiunea activă directă.
c) Pentru redimensionarea rezistenţei R C , se foloseşte relaţia (2) cu ajutorul căreia s-a determinat tensiunea
V CE . Noua valoare a R C va fi dată de ecuaţia:
VCC − VCE − I C ⋅ RE
RC =
IC
12 − 6 − 2 ⋅ 1.7
RC =
2 ⋅ 10 −3
R C =1.3kΩ
P.5. Pentru circuitul din Fig. 8.9 se dă caracteristica de comandă i D (v GS ) a tranzitorului.

Să se determine starea de conducţie a tranzistorului în următoarele cazuri:
a) v I = 1.8V;
b) v I = 6V;
c) În ce domeniu poate lua valori v I pentru ca tranzistorul să fie în conducţie extremă?
iD [mA]
16 RD
14 1.5kΩ
12 iD
10 D
8 G VDD=18V
T VDS
6
4 vGS
2 vI S
0 2 4 6 8
vGS [V]
Fig. 8.9.
118
R.5.
Din caracteristica de comandă i D (v GS ) a T se observă că V P = 2V (V P este valoarea v GS la care T începe să
conducă şi I D ≠ 0).
Tranzistorul T este un tranzistor MOS cu canal n indus, ceea ce înseamnă că este în blocare pentru v GS < V P
şi în conducţie pentru v GS > V P .
a) v I = 1.8V
Se calculează tensiunea v GS şi se compară cu V P .
v GS = V G – V S
Dar V G = v I şi V S = 0, de unde rezultă v GS =1.8V. Deoarece v GS < V P tranzistorul este în blocare.
b) v I = 6V
Folosind acelaşi raţionament de la punctul a), v GS = v I = 6V. Deoarece v GS > V P tranzistorul este în
conducţie, în regiunea activă directă (a F ) sau în regiunea de saturaţie (cex).
Pentru determinarea regiunii de funcţionare, se determină v DS şi se compară cu v DS, sat .

Pentru regiunea activă directă, v DS > v DS, sat .
v DS, sat = v GS - V P
v DS, sat = 6 – 2 = 4V
Tensiunea v DS se determină din ochiul de circuit format din V DD , R D şi joncţiunea DS a T. Astfel:
-V DD = I D ∙R D + v DS
v DS =V DD - I D ∙R D (1)
Curentul prin drena tranzistorului, pentru cazul în care T este în regiunea (a F ), se determină cu relaţia:
i D = β·(v GS - V P )2
Pentru circuitul de faţă utilizăm caracteristica de comandă a T pentru a afla valoarea curentului i D . Se citeşte
valoarea i D pentru v GS = 6V. Astfel, i D = 8mA. Înlocuind în ecuaţia (1) se obţine:
v DS =18 – 8∙10-3 ∙1.5∙103

v DS = 6V
Deoarece pentru v I = 6V s-a obţinut v DS > v DS, sat (6V > 4V), T funcţionează în regiunea activă directă.
c) Valoarea minimă a tensiunii v GS , notată în continuare v GS, min , pentru care T este în conducţie extremă (cex)
este cea corespunzătoare plasării tranzistorului pe curba v DS, sat .
v DS, sat = v GS, min - V P
Totodată, avem:
v DS, sat =V DD - I D ∙R D
Din egalitatea celor două relaţii se obţine:
V DD - I D ∙R D = v GS, min - V P
iar
i D = β(v GS - V P )2
119
Astfel:
V DD -R D ∙β·(v GS, min - V P )2 = v GS, min - V P
Dar v GS, min = v I, min . Se notează v I, min - V P = V X şi se rezolvă ecuaţia de gradul 2 cu necunoscuta V X .
Valoarea β se determină utilizând caracteristica de comandă a T - pentru v GS = 6V , i D = 8mA. Astfel,
iD 8 ⋅ 10 −3
β= = =0.5mA/V2
(vGS − VP ) 2
( 6 − 2) 2
Ecuația de gradul 2 cu necunoscuta V X devine:

18 – 1.5∙103∙ 0.5∙10-3∙V X 2= V X
- 0.75·V X 2 - V X +18=0
Se obţin două soluţii:
V X1 =4.26V; V X2 = -5.6V;
Pentru ca T să funcţioneze în regiunile de conducţie (activă directă sau conducţie extremă), trebuie ca
v I > V P , adică v I - V P > 0, ceea ce înseamnă că din cele două valori posibile obţinute pentru V X , se va alege
V X =V X1 =4.26V. Astfel, v I, min pentru care T funcţionează în regiunea de conducţie este v I, min = 6.26V.
P.6.
Pentru T din Fig. 8.10 se cunosc V P = 2.5V şi β = 2mA/V 2 .
RD
4.7kΩ
T
vDS VDD
18V
vI vGS
iD
Fig. 8.10.
a) În ce regiune de funcţionare se află T pentru v I = 2V ? Justificaţi răspunsul.

b) În ce regiune de funcţionare se află T pentru v I = 3.5V ? Care este punctul static de funcţionare?
c) În ce regiune de funcţionare se află T pentru v I = 4.5V ? Justificaţi răspunsul.
d) Redimensionaţi rezistenţa R D astfel încât punctul static de funcţionare al T să devină Q (2mA; 10V),
pentru v I = 3.5V.
R.6.
Tranzistorul T este un tranzistor MOS cu canal n indus, ceea ce înseamnă că este în blocare pentru v GS < V P
şi în conducţie pentru v GS > V P .. Pentru circuitul din Fig. 8.10, v GS = v I
a) Pentru v I = 2V , v GS < V P (2V < 2.5V), tranzistorul T este blocat.
120
b) Pentru v I = 3.5V , v GS = 3.5V. Deoarece v GS > V P tranzistorul este în conducţie, în regiunea activă
directă (a F ) sau în regiunea de saturaţie (cex).

v DS, sat = 3.5 – 2.5 = 1V
-V DD + I D ·R D + v DS = 0
v DS =V DD - I D ·R D
Curentul prin drena tranzistorului, pentru cazul în care T este în regiunea (a F ) se determină cu relaţia:
i D = β·(v GS - V P )2
i D =2·10-3 ·(3.5 – 2.5)2
i D =2mA
v DS =18 – 2·10-3 ·4.7·103
v DS = 8.6V
Deoarece pentru v I = 3.5V s-a obţinut v DS > v DS, sat (8.6V > 1V), T funcţionează în regiunea activă directă.
Punctul static de funcţionare este Q (2mA; 8.6V).
c) v I = v GS = 4.5V. Deoarece v GS > V P tranzistorul este în conducţie, în regiunea activă directă (a F ) sau în
regiunea de saturaţie (cex).

Pentru regiunea activă directă, v DS > v DS, sat
v DS, sat = 4.5 – 2.5 = 2V
--V DD + I D ·R D + v DS = 0
v DS =V DD - I D ·R D
Presupunem că T este în regiunea (a F ). Curentul prin drena tranzistorului se determină cu relaţia:
i D = β·(v GS - V P )2
i D =2·10-3 ·(4.5 – 2.5)2
i D =8mA
v DS =18 – 8·10-3 ·4.7·103
v DS = -19.6V
Deoarece tensiunea v DS nu poate fi negativă, presupunerea că T este în regiunea (a F ) este falsă, ceea ce
înseamnă că T funcţionează în regiunea de conducţie extremă (cex).
121
d) Pentru v I = 3.5V se rescriu ecuaţiile pentru determinarea I D, V DS , lăsând ca necunoscută rezistenţa R D :
v DS =V DD - I D ·R D (1)
i D = β·(v GS - V P )2 (2)
Din cele două ecuaţii se foloseşte doar prima, deoarece doar aici apare rezistenţa R D şi este singura
necunoscută. Astfel:
VDD − v DS
RD =
iD
18 − 10
RD =
2 ⋅ 10 −3
Noua valoare a R D este R D = 4kΩ.
Verificare:
v DS = 18 – 2·10-3·4·103
v DS = 10V
P.7.
Pentru T din Fig. 8.11 se cunosc V P = 3V; β = 0.2 mA/V2.
VDD=20V
RG1 RD
3MΩ iD
20kΩ
T vDS
VD
VG vGS
RG2 VS
1MΩ RS
5kΩ
Fig. 8.11.
a) Care este punctul static de funcţionare Q(I D , V DS ) ?

b) Care sunt potenţialele în fiecare din cele trei terminale ale tranzistorului V G, V S , V D ?
R.7.
a) Pentru determinarea tensiunii v DS , se scrie TKV în ochiul de circuit format din V DD , R D şi joncţiunea DS a
T. Astfel:
v DS =V DD - I D ·(R D + R S ) (1)
Curentul prin drena tranzistorului este:

i D = β·(v GS - V P )2 (2)
În ecuaţia (2) nu se cunoaşte valoarea tensiunii v GS . Se aplică TKV în ochiul format din R G2 , joncţiunea DS a
T şi R S şi se obţine:
v GS = V G – V S = V RG2 – V RS
122
Tensiunea V RG2 se determină din divizorul de tensiune R G1 , R G2 , V DD :
RG 2
V RG2 = ⋅ VDD
RG1 + RG 2
1 ⋅ 10 6
V RG2 = ⋅ 20 = 5V
4 ⋅ 10 6
Tensiunea V RS se calculează folosind legea lui Ohm:
V RS = i D ·R S
Înlocuind în ecuaţia (2) se obţine:

i D = β·(V RG2 -V RS -V P )2
i D =0.2·10-3 ·(5 –i D · R S – 3)2
Se obține o ecuație de gradul 2 în care necunoscuta este i D :
i D =0.2·10-3 ·(2 –5·i D )2

5·i D 2 – 5·i D + 0.8 = 0
Se obţin două soluţii:
i D1 = 0.8mA; i D2 = 0.2mA;
Deoarece ambele valori sunt pozitive, se va lucra în continuare cu ambele. Înlocuind în ecuaţia (1) se obţin
două valori pentru v DS :
(i) v DS1 =V DD - i D1 ·(R D + R S )
v DS1 =20 – 0.8·10-3 ·25·103
v DS1 = 0V
Pentru a considera potrivita aceasta valoare pentru v DS , se compară v DS cu v DS, sat .

v DS, sat1 = v GS1 - V P
v DS, sat1 = 5 – 0.8· 5– 3 = -2 V
Valoarea i D1 nu este potrivită, deoarece v DS, sat1 < 0V.
(ii) v DS2 = V DD - i D2 ·(R D + R S )
v DS2 =20 – 0.2·10-3·25·103
v DS2 = 15V
Pentru a considera potrivita aceasta valoare se compară din nou v DS cu v DS, sat .
v DS, sat2 = v GS2 - V P
v DS, sat2 = 5 – 0.2· 5– 3 = 1 V
Pentru valoarea curentului i D = i D2, v DS > v DS, sat2 . Așadar, valorile corecte pentru punctul static de funcţionare
sunt:
Q (0.2mA;15V).
123
b) Potenţialele în cele 3 terminale ale tranzistorului sunt V G, V S , V D .
V G este deja calculat:
V G = V RG2 => V G = 5V.
Tensiunea V S se obţine utilizând legea lui Ohm:
V S = i D ·R D
V S = 0.2·10-3 ·5·103
V S = 1V
Tensiunea V D se poate calcula în două moduri, obţinându-se acelaşi rezultat:
V D =V DD - i D ·R D
V D =20 – 0.2∙10-3 ∙20∙103
V D = 16V
sau
V D =V DS + i D ∙R S =V DS + V S
V D =15 + 0.2∙10-3 ∙5∙103
V D = 16V
P.8. Pentru circuitul din Fig. 8.12 se cunosc:

V Al =±12V, RG = 250kΩ, R D = 5.6kΩ, I = 1.6mA β = 0.1mA / V 2 , V P = 0.5V.
a) Care sunt potenţialele în cele trei terminale ale tranzistorului V G, V S , V D ?

b) Care este punctul static de funcţionare Q (I D ,VDS ) ? Dovediţi că tranzistorul lucrează în regiunea activă.
c) Ce valoare are căderea de tensiune pe sursa de curent I ? Ce putere disipă sursa de curent ?
VAl
RD
iD
iG T
vDS VD
VG vGS VS
RG
VSI
I
-VAl
Fig. 8.12.
124
R.8.
a) Potenţialele în cele 3 terminale ale tranzistorului sunt V G, V S , V D şi se determină folosind legea lui Ohm şi
TKV în circuit.
V G = i G ∙R G = 0V deoarece i G = 0A.
V D =V Al - i D ∙R D (1)
Deoarece i G = 0A, rezultă i D = i S =I. Înlocuind în (1) se obţine:
V D =12 – 1.6∙10-3 ∙5.6∙103
V D = 3V
Tensiunea V S se determină din ochiul de circuit format din R G , joncţiunea GS a tranzistorului şi respectiv
terminalul S al tranzistorului. Astfel:
-V G + v GS + V S = 0 => V S = V G - v GS (2)
Tensiunea v GS se determină cu relaţia:
iD
i D = ∙β(v GS - V P ) 2=>(v GS - V P ) 2=
β
iD
(v GS - V P ) 2=
β
1.6 ⋅ 10 −3
(v GS - V P ) 2=
0.1 ⋅ 10 −3
v GS - V P = ±4V
Singura valoare posibilă pentru v GS este dată de v GS - V P = 4V, ceea ce înseamnă v GS = 4.5V.
Pentru v GS - V P = -4V s-ar obţine pentru v GS o valoare mai mică decât V P , adică tranzistorul ar funcţiona în
regiunea de blocare.
Înlocuind în ecuaţia (2) se obţine:
V S =0 – 4.5V = -4.5V
b) Pentru calculul PSF valoarea curentului de drenă I D este determinată deja:
I D = I = 1.6mA
Cunoscând valoarea V S , ecuaţia pentru determinarea V DS este:
-V Al + I D ∙R D + V DS + V S = 0
V DS = V Al - I D ∙R D - V S
V DS = 12 – 1.6∙10-3 ∙5.6∙103- (-4.5)
V DS = 7.5V
Punctul static de funcţionare este Q (1.6mA; 7.5V).
125
Pentru a dovedi că tranzistorul lucrează în regiunea activă, se determină v DS şi se compară cu v DS,sat . Dacă
v DS > v DS, sat , T funcţionează în (a F ).
Valoarea v DS este calculată mai sus: V DS = 7.5V
v GS = V G – V S
Înlocuind se obţine:
v DS, sat =0 – (-4.5) – 0.5
v DS, sat =4V
Deoarece v DS > v DS, sat (7.5V > 4V), T funcţionează în regiunea activă directă.
c) Aplicând TKV pe ochiul de circuit format din terminalul S al tranzistorului, sursa de curent I şi tensiunea
de alimentare (-V Al ) se obţine:
-V S + V SI + (-V Al ) = 0
unde cu V SI se notează căderea de tensiune pe sursa de curent I.
Înlocuid se obţine:
V SI = -4.5 + 12 = 7.5V
Puterea disipată de sursa de curent I, P SI , va fi dată de produsul dintre curentul generat de sursa de curent, I,
şi căderea de tensiune pe sursa de curent, V SI .
P SI = I ∙ V SI
Înlocuind valorile deja cunoscute se obţine:
P SI =1.6∙10-3 ∙7.5
P SI =12mW
126

Sipos Emilia, Ivanciu Laura, Dispozitive Electronice. Probleme Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sipos Emilia, Ivanciu Laura, Dispozitive Electronice. Probleme Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Emilia ŞIPOŞ Laura IVANCIU

Director: Ing. Călin D. Câmpean

Recenzia: Prof.dr.ing. Gabriel Oltean

Copyright © 2016 Editura U.T.PRESS

3. Diporţi DC; Aplicaţii. Circuite DRC 35

4. Comparatoare de tensiune cu AO fără reacţie. Circuite logice cu AO 54

5. Comparatoare de tensiune cu AO și reacție pozitivă 72

7. Circuite logice cu tranzistoare 105

8. Regiuni de funcţionare ale tranzistoarelor. Polarizare în curent continuu 111

Această colecție de probleme rezolvate se adresează studenților de anul I ai Facultăților de

Conform TKV, se poate scrie:

Conform Legii lui Ohm:

În concluzie, pentru v I > 0 dioda este în blocare şi avem i I = 0 şi vO = 0V .

b) Schema echivalentă pentru D − (c ) este:

Conform TKV, se poate scrie:

Conform Legii lui Ohm:

Din (3) şi (4) rezultă:

În concluzie, pentru v I < 0 dioda este în conducţie şi avem

c) Pentru CSTV reprezentăm grafic relaţia:

Valoarea minimă pentru i I (t) este

Circuitul realizează aplicaţia de redresor monoalternanţă pentru alternanţa negativă.

Componenta continuă a tensiunii de ieşire se determină cu relaţia:

Pentru D − (b) prin circuit nu circulă curent.

v D < 0,7 V ; i I = 0A; vO = i I ⋅ R = 0 V

Pentru vI > −0,7 V dioda este blocată şi avem iI = 0 şi vO = 0V .

b) Schema echivalentă pentru D − (c ) este:

0; v I > −0.7 V

-10 -0,7 D - (b) 10

d) I F apare dacă D − (c) şi trebuie să avem tot timpul i D < I F .

Căderea inversă de tensiune pe diodă apare când D − (b) , v D = −VDinv

Rezultă astfel intervalul:

vO1, vO2 [V]

vI1, vI2 [V]

Fig. 1.12 a) Fig. 1.12 b)

CSTV rămâne aceeaşi.

Cele două CSTV devin cele din figură:

vO1, vO2 [V]

panta ≠ 1 vI1, vI2 [V]

(2) Puterea consumată

a) Deduceţi CSTV vO (v I ) a circuitului pentru v I ∈ [−20V ;20V ] folosind pentru diodă:

b) Pentru v I (t ) = 10 sin ωt [V ] , cum arată vO (t ) şi v D (t ) considerând dioda ideală?

CSTV se translatează pe axa v I la dreapta cu 0.7V.

 0V , pentru v I < 5.7V

Din graficul anterior v D (t ) rezultă:

v Dinv ,max = 15V

0V , pentru v I > 0, D − (c)

CSTV ar fi arătat astfel:

V , pentru v I > VPOL 2

Rolurile V POL1 şi V POL 2 sunt de a translata CSTV pe axele v I şi vO .

b) cronograma vO (t ) pentru tensiunea de intrare dată este prezentată în Fig. 1.25.

(2) D-modelul cădere de tensiune constantă 0,7V

(2) D-modelul cădere de tensiune constantă 0.7V

a) Deduceţi CSTV vO (v I ) a circuitului pentru v I ∈ [− 20V ;20V ]

b) Cronogramele vO (t ) pentru v I (t ) = 10 sin ωt [V ] și pentru v I (t ) = 0.5 sin ωt [V ] sunt prezentate în Fig.

c) Tensiunea inversă maximă se obţine când diodele sunt în blocare:

Înlocuind în (1) se obţine:

Curentul direct maxim se obţine când diodele sunt alternativ în conducţie:

a) Cum arată cronogramele v I (t ) şi vO (t ) ? Ce aplicaţie realizează circuitul?

v I (t ) = sin (2π 50t ) = 10 2 sin (100πt )

Cronogramele v I (t ) şi vO (t ) sunt prezentate în Fig.1.39.

b) Puterea medie disipată pe diodă este:

c) Curentul maxim se obţine când D-(c)

D − (b); v I < 0; vO = 0; v D = v I ; v Dinv = −v I

b) v I 1 = −2V , v I 2 = 5V , V pol = 2V ⇒ vO (v I 1 , v I 2 ,V pol )= max (v I 1 , v I 2 ,V pol ) ⇒