Plan de recuperare pentru spondilita anchilozantă

OBIECTIVE GENERALE:
Menţinerea mobilităţii segmentelor neafectate şi îmbunătăţirea acesteia.

OBIECTIVE SPECIFICE:
1. Menţinerea, corectarea posturilor şi aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperării;
2. Dezvoltarea grupelor musculare necesare menţinerii corecţiei obţinute;
3. Creşterea şi refacerea mobilităţii articulare treptat;
4. Menţinerea şi păstrarea tonusului muscular ;
5. Reantrenarea pacientului la efort prin creşterea treptată a forţei şi rezisţentei la nivelul grupelor
musculare .
6. menținerea și creșterea volumelor respiratorii mobilizate: în stadiile incipiente se va pune
pune accent pe gimnastica corectivă respiratorie. O reeducare a respirației toracale are în
vedere conștientizarea mișcărilor cutiei toracice și ale abdomenului în timpul fazelor
respiratorii.

MIJLOACE FOLOSITE:
 gimnastică posturală- adoptarea poziţiilor cu caracter corectiv şi hipercorectiv (antalgic)
 gimnastică respiratorie
 gimnastică pentru tonificarea muşchilor deficitari
 mobilizări active-pasive ;
 exerciţiul fizic ;
 mobilizări cu rezistenţă ;

 Perioada de încălzire: (20 min)

 Băile de 38° C timp de 10 minute sunt foarte potrivite înainte de o şedinţă

de kinetoterapie – pentru a obţine efectele circulatorii şi miorelaxante.

 Procedura este urmată şi de un masaj sedativ pentru reducerea durerii. Masajul se

execută pe regiunile: cervicală, dorsală, lombară . Bolnavul este aşezat în decubit
ventral şi se începe procedura cu neteziri, pe zona dorso-lombară, de la zona
fesieră cu palmele intinse, se merge ascendent pe paravertebrali şi pe interiorul
zonei până la partea superioară a zonei dorsale şi se opreşte în jurul umerilor.
Procedura se continuă cu fricţiuni combinate cu vibraţii, pe toată suprafaţa musculară, se execută
cu mâna întinsă şi articulaţia carpiană relaxată. Pe regiunea fesieră ,fiind o zonă cu musculatura
foarte dezvoltată, se pot executa şi uşoare frământări . După terminarea masajului în zonele
respective, pacientul este ridicat în şezut pentru a i se putea executa masajul în zona cervicală. Se
execută tot un masaj sedativ.

 Perioada propriu-zisă: (30 min)

 Exerciţii de postură:

1. Subiectul se află în decubit dorsal, pe un pat tare cu genunchii extinşi, se pune un sul sub
coloana lombară. Cu mâinile sub ceafă pacientul încearcă să atingă cu coatele patul şi să menţină.
În cazul în care pacientul nu reuşeşte se vor pune săculeţi cu nisip pe coate.
2. Se introduce o pernă sub coloană toracală, pe faţa anterioară a umerilor se plasează 2 săculeţi
de nisip, iar genunchii sunt perfect întinşi.- gimnastică posturală

 Exerciţii de recuperare:

1. Subiectul se află în decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, având un baston în mâini
sprijinit pe coapse execută ducerea bastonului peste cap şi revenire.
2. Subiectul se află în decubit dorsal cu genunchii extinşi cu braţele pe lângă corp,pacientul duce
câte un membru inferior spre piept o dată cu flexia genunchiului, apoi revine cu genunchiul
perfect extins.
3. Subiectul se află în decubit ventral cu membrele superioare întinse pe lângă cap, cu palmele pe
sol prind un baston de capete, pacientul ridică bastonul concomitent cu extensia trunchiului,
capului şi a gâtului, apoi revine.
4. Subiectul se află în patrupedie şi execută ridicarea unui membru superior odată cu membrul
inferior opus.
5. Subiectul se află aşezat pe scaun cu mâinile la ceafă cu coatele trase înapoi executând răsuciri
spre dreapta şi spre stânga de trunchi.
6. Din aşezat pe un scaun cu un baston apucat de capete şi plasat pe umeri, subiectul execută
înclinări laterale de trunchi.
7. Subiectul se află în ortostatism având o minge medicinală în mâini ţinând-o pe umărul drept
urmând să o ridice deasupra capului, apoi o duce pe umărul stang.

 Perioada de revenire: (10min)

1. Mers cu un baston ţinut în faţă sub axile şi cu coatele flectate.

2. Alergare uşoară.

Un program kinetic adecvat va trebui efectuat de pacient toată viața, două sau trei ședințe
cotidiene, cu o durată de 15-30 de minute ședința.

Gimnastica corectoare respiratorie

 Corectarea curburilor patologice ale gâtului şi pozţtiei capului prin mişcări ale coloanei
cervicale de:
 extensie - flexie, lateralitate dreapta - stânga, rotaţie, circumducţie;
Aceste mişcări se execută din şezând, putând produce vertijuri la subiecţii vârstnici;
acţiune: decontracturarea musculaturii flexoare.

 Corectarea poziţiei umerilor şi scapulei:

 în picioare, un baston în mâini, se execută mişcări de ridicare deasupra capului, mişcări
de lateralitate, de rotaţie etc.
 Corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare (pentru spate plat, cu ştergerea
lordozei):
 decubit dorsal cu o mică pernă sub regiunea lombară, genunchii flectaţi, picioarele pe sol;
în 3 timpi se execută flectarea coapselor, extensia genunchilor, revenirea la poziţia
iniţială; se execută în faza expiratorie;
 Corectarea poziţiei bazinului şi a mobilităţii sale:
 poziţia patrupedă, se avansează un genunchi către mâna opusă, care rămâne în sprijin pe
sol; apoi celălalt genunchi; se execută în timpul expiraţiei; acţiune: mobilizează bazinul şi
relaxează musculatura.
Hidrogimnastica (hidrokinetoterapia)

Este deosebit de utilă la pacienţii cu spondilită, putând fi aplicată chiar în puseul acut
inflamator şi continuată tot mai intensiv odată cu diminuarea acestuia.
Se execută în bazine mai mari sau mai mici, în grup sau individual.
Faţă de gimnastică la sală, exerciţiile de gimnastică efectuată în apă au o serie de
avantaje:
- căldura apei (32 - 36°) sedează durerile, relaxează musculature şi permite o mişcare articulară
mult mai amplă.
- descărcarea de greutate a corpului în apă permite un mai bun control asupra posturii corpului şi
o mai mare relaxare.
Exerciţiile sunt selectate dintre cele aplicate şi în sala de gimnastică, dar adaptate
mediului acvatic; durata programului este de 20 - 40 de minute. Posturile de start vor fi: plutirea
în decubit ventral, ortostatismul lângă peretele bazinului. În final, înotul în plutire în decubit
ventral va încheia programul.

Reeducarea respiratorie propriu-zisă

− Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare.

Inspirul pe nas, prin nările semipresate cu doua degete, antrenează musculature inspiratorie:
− Inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul;
− Reeducarea respiraţiei costale:
Mâinile kinetoterapeutului se plasează pe zona dorită, cu degetele de-a lungul coastelor;
se solicită expirul complet, timp în care mâinile execută o presiune ce creşte pe măsură ce se
apropie sfârşitul expiraţiei; este faza de punere în tensiune a musculaturii respective.
Mişcarea inspiratorie care urmează, va găsi în zona antrenată o contracţie prin mâinile
terapeutului, ceea ce va necesita o creştere a tensiunii musculaturii interesate.
Presiunea exercitată de kinetoterapeut va slăbi treptat, pe măsură ce se termină inspirul,
astfel că în acest moment toracele să fie liber de orice presiune. Această mişcare are
următoarele scopuri:
− conştientizarea mişcării costale, pentru ca apoi pacientul să şi-o execute singur în cadrul
programului de reeducare respiratorie;
− să crească ventilaţia zonei pulmonare prin mărirea amplitudinii inspiratorii şi facilitatea
expirului.
Această tehnică îşi găseşte utilitatea în cazul redorilor de la nivelul toracelui şi coloanei,
prezente adesea în spondilita anchilozantă.
 Spondilita anchilozantă este o afecțiune în care articulațiile, în special cele ale bazinului,
spatelui, șoldurilor și genunchilor, se inflamează. De aici apare și durerea, senzația de înțepenire
și chiar deformarea coloanei vertebrale.
Artrite enteropatice- Aceasta categorie de suferinte articulare este strans legata de
tulburari intestinale.
Artrita reactiva este o boala sistemica indusa de anumite infectii specifice, caracterizata
prin aparitia unui proces inflamator localizat in principal la nivel articular. Boala face parte din
grupul spondilartritelor, boli inflamatorii care afecteaza coloana vertebrala si articulatiile
periferice.