Cuprins

COLORANȚI XANTENICI- ERITROZINA ............................................................................................... 2

GENERALITĂȚI .................................................................................................................................... 2
COLORANȚI XANTENICI- ERITROZINA ......................................................................................... 2
Alte denumiri ............................................................................................................................................ 2
Importanța ................................................................................................................................................. 3
Structura eritrozinei ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.
Metode de obținere .................................................................................................................................... 4
Proprietăți fizice: ....................................................................................................................................... 6
Proprietăți chimice .................................................................................................................................... 6
Riscuri . .................................................................................................................................................... 6
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 9

1
 COLORANȚI XANTENICI- ERITROZINA

GENERALITĂȚI

Coloranţii sunt substanţe care au proprietatea de a absorbi radiaţiile luminoase din spectrul
vizibil și admise de legislația sanitară pentru a fi folosite la colorarea produselor alimentare.

Clasificarea coloranţilor alimentari:

Coloranţii alimentari se pot clasifica după mai multe criterii:
a) după origine: naturali sau sintetici;
b) după structura chimică a grupării cromofore:
- cromofori cu sisteme conjugate (antocianii, carotenoizii, betalainele, caramelul,
coloranţii sintetici)
- porfirine metal- dependente (mioglobina, hemoglobina, clorofila şi derivaţi)
c) după proprietăţile tinctoriale: galbeni, roşii, albaştri etc.
Coloranți organici sintetici:
- Eritrozina( E127) - culoare roșie;
- Indigotina( E132) - culoare albastră;
- Albastru brilliant ( E133);
- Tartrazina( E102) - culoare galbenă;
- Negru brilliant ( E151).

COLORANȚI XANTENICI- ERITROZINA

Alte denumiri: roșu numărul 3 sau E127

Eritrozina este un colorant alimentar roşu/ roz sintetic ce se foloseşte în diferite produse
alimentare.

Formula chimică: C20H8O5I4

2
Masă molară: 879,86g/ mol

Importanța

E 127 este aditivul inclus pe lista substanțelor utilizate în scopul colorărilor decorative,
pentru colorarea cireșelor pentru cocktail și a cireșelor confiate, dar poate fi regăsit și în produse
ca înghețata, sucurile răcoritoare, prăjiturile sau bomboanele. a băuturilor de orice fel.
Substanța chimică, eritrozina, este utilizată și în stomatologie, pentru a pune în evidență diverse
defecte ale dentiției.
Conform legislației Europene, toate produsele comercializate trebuie să afișeze pe etichetă cantitatea
de colorant folosită și trebuie să fie aliniate exact sub ingrediente. Coloranții sunt trecuți în funcție de E-
uri sau de nume.

Structura eritrozinei

3
Metode de obținere

Se obține prin reacții de condensare.

Industrial, eritrozina se obține prin condensarea anhidridei ftalice cu două molecule de
rezorcină. Fluoresceina rezultată în prima etapă se iodurează cu iod sau cu acid iodic, în alcool.
Eritrozina este un derivat al fluoresceinei. Din punct de vedere chimic este sarea disodică a
2,4,5,7-tetraiodofluoresceinei.

4
Anhidrida ftalică se poate obține prin încălzirea acidului ftalic peste punctul său de topire:

5
Proprietăți fizice ale eritrozinei:
- culoarea roșie/ roz sintetic;

- sensibilă la lumină;

- punct de topire: 142-144oC;

- este sub formă de pulbere sau granule.

Proprietăți chimice ale eritrozinei

- solubilă în apă;
- precipită în mediu acid;
- este parţial degradat în mediul alcalin;
- acidul ascorbic şi dioxidul de sulf acţionează ca antagonişti ai colorantului atunci când
sunt prezenţi;
- în mediu cu pH 3-4 eritrozina se transformă în acid eritrozinic care are o solubilitate foarte
mică în apă,( motiv pentru care se foloseşte la colorarea cireşelor folosite în cocteiluri.)
- în moleculă este prezent iodul şi se consideră că, în cazul aportului exagerat, se poate
ajunge la apariţia unor fenomene de tireotoxicoză.

Riscuri
Prin procesarea alimentelor la temperaturi în jurul a 200 °C, eritrozina se degradează parțial
eliberând iod, fapt ce afectează activitatea tiroidiană (neindicat persoanelor cu afecțiuni
tiroidiene). De asemenea, colorantul poate fi implicat în procese de fototoxicitate (sensibilitate la
lumină). Din experiențele făcute pe animale, s- a constatat faptul că la doze mari de eritrozină
este inhibată enzima pepsina, dar nu și lipaza, iar prin testele pe termen lung, la doze de 5 %
eritrozina, s-a observat o inhibare a creșterii precum și apariția cirozei hepatice. La om, aditivul

6
poate fi suspectat de generarea unor modificări de tip carcinogenic la nivelul glandei tiroide.
Folosirea colorantului este interzisă în țările nordice și în SUA.
Doza zilnică admisibilă pentru om este de la 0 la 1,25 mg/ kilogram/ corp.
Legislația sanitară din țara noastră admite folosirea sa în compoturi, cireșe confiate, băuturi
nealcoolice (limonada): 10 mg/Kg, băuturi alcoolice industriale: 20 mg/Kg, înghețată, specialități
de ciocolată, umpluturi, drajeuri, bomboane, alte produse zaharoase: 30 mg/Kg, prăjituri, produse
de patiserie: 50 mg/Kg.
Efectele adverse asupra organismului printre cele mai grave se enumeră faptul că poate
duce la apariția sindromului de hiperactivitate și deficiența de concentrare la copii (ADHD).
Componenta cromoforă din structura pigmenţilor absoarbe o parte din energia radiaţiilor
din spectrul vizibil, partea neabsorbită, reflectată sau refractată, este percepută de ochiul uman
care generează impulsurile neurale care sunt responsabile de percepţia culorii existente.
Culoarea este un element important al percepţiei de către om a mediului înconjurător iar în
particular, în ceea ce priveşte alimentele, culoarea poate fi considerată ca cel mai important factor
al evaluării calităţii alimentelor, un element important al acceptării alimentului de către
consumator.
Culorile nedorite ale alimentelor (care prezintă deviaţii de la normal) sunt asociate de
consumator cu prezenţa în aliment a unor compuşi străini, apăruţi ca urmare a alterării, învechirii,
sau a modificărilor generate de procesarea, ambalarea, transportul sau depozitarea deficitară. În
consecinţă, culoarea poate fi considerată un element important al acceptării alimentului de către
consumator.
Adaosul coloranților alimentari determină:
- o prezentare mai atrăgătoare a alimentelor,
- stimulează apetitul cumpărătorului,
- se vând mai multe produse,
Coloranţii alimentari sunt substanţe care nu sunt consumate ca atare şi se adaugă în alimente
pentru a asigura un efect pozitiv asupra alimentului:
a) pentru a restabili culoarea originală a alimentului, modificat ca urmare a proceselor normale
care au loc în urma transportării și/ sau depozitării.
b) pentru a contracara variaţiile de culoare generate de variaţiile de culoare sezoniere ale
materiilor prime folosite.

7
 c) pentru a proteja unii constituenţi valoroşi ai alimentelor sensibili la acţiunea luminii, de
exemplu: substanțe antioxidante sau vitamine.
d) devine atractiv din punct de vedere estetic pentru consumator.
e) pentru a conserva culoarea caracteristică a unui aliment, atunci când aceasta reprezintă un
element important de idntificare.
f) pentru a se asigura un aspect vizual care să inducă aspectul calitativ normal, necesar
valorificării produsului.
Coloranţii alimentari nu se utilizează în scopul mascării unor modificări apărute ca urmare
a deficienţelor de procesare, transport sau depozitare.
În conformitate cu legislaţia actuală nu sunt consideraţi coloranţi alimentari:
a) ingredientele alimentare uscate sau concentrate care sunt utilizate în principal pentru a
imprima alimentului gust, miros sau arome specifice, chiar dacă, în mod secundar, modifică şi
culoarea alimentului;
b) substanţele colorante folosite pentru acoperirea alimentului dar care nu sunt consumate
(straturile de acoperire la brânzeturi, coloranţii folosiţi pentru membranele artificiale etc)
Pentru a fi utilizat în alimente un colorant trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie acceptat de legislația în vigoare;
- să nu fie toxic pentru consumator, prin el însuşi, prin impurităţi, sau prin compuşii care pot lua
naştere în aliment, ca urmare a procesării sau a interacţiunii cu alţi constituenţi din aliment
- să aibă dispersibilitate conformitate cu caracteristicile alimentului folosit;
- să fie stabil la variaţiile factorilor fizico- chimici normale în timpul procesării şi ulterior pe
parcursul transportului şi depozitării alimentului;
- să nu imprime mirosuri şi/ sau gusturi particulare alimentului;
- să poată fi pus în evidenţă în aliment prin tehnici analitice adecvate.

8
BIBLIOGRAFIE

1. M. Avram, Chimie organică, vol.1 și 2.

2. C.D. Nenițescu,Chimie organică,vol.1și2,Editura Didactică și
Pedagogică., București, 1980.
3.M . L e o n t e , T . F l o r e a , C h i m i a a l i m e n t e l o r , v o l . 1 , E d . P a x A u r a M u n d i ,
G a l a ț i , 1998.
- https://www tehnologii- alimentare. blogspot. com/ 2014/ 12/ coloranti- alimentari. html.
- https://www proalimente. com/ coloranti.