[ascunde]

Albert Einstein
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Albert Einstein

Date personale

Născut 14 martie 1879[1][2][3][4][5][6][7][8][9]

Ulm, Regatul Württemberg[10][2][11]

Decedat 18 aprilie 1955 (76 de

ani)[1][11][3][4][5][6][7][8][9]
Princeton, New
Jersey, SUA[12][13][11]

Înmormântat National Museum of Health and

Medicine[*]

Părinți Hermann Einstein[*]

Pauline Koch[*]

Frați și surori Maja Einstein[*]

Căsătorit cu Elsa Einstein[*] (1919–20 decembrie

1936)
Mileva Marić[*] (16 ianuarie 1903–
14 februarie 1919)

Copii Hans Albert Einstein[*]

Eduard Einstein[*]
 Lieserl Einstein[*]

Naționalitate german (1879-96, 1914-33)

elvețian (1901-55)

american (1940-55)
Cetățenie Regatul Württemberg
Apatrid

Elveția
Statul Liber Prusia[*]
SUA
Austro-Ungaria
Regatul Prusiei
Republica de la Weimar
Etnie evreu
german
Ocupație fizician teoretician[*]
filosof al științei[*]
inventator
scriitor științific[*]
pedagog[*]
profesor universitar
profesor
fizician
autor de non-ficțiune[*]
Activitate
Rezidență Elveția

Germania
Italia

SUA
Domeniu Fizician
Număr Erdős 2
Instituție Institutul Elvețian de Patentare,
Universitatea Zürich,
Universitatea Carol din Praga,
Institutul Kaiser Wilhelm,
Universitatea Leiden,
Institutul pentru Studii Avansate din
Princeton
Alma Mater ETH Zürich[2][14]
Luitpold-Gymnasium[*]
Alte Kantonsschule Aarau[*]
Universitatea din Zürich[*]
Organizații Swiss Federal Institute of Intellectual
Property[*][15]
 Universitatea Carolină
Universitatea din Zürich[*][15]
Karl-Ferdinands-Universität[*]
ETH Zürich
Manchester cover ang[*]
Universitatea Princeton[2]
Universitatea din Leiden
Universitatea din Berna[*]
Deutsche Physikalische
Gesellschaft[*]
Universitatea Humboldt din Berlin
Academia de Științe din Berlin
Conducător de Alfred Kleiner[*]
doctorat Heinrich Burkhardt
Cunoscut Relativitate generală, Relativitate
pentru specială
Echivalența masă-energie, Statistica
Bose - Einstein,
Mișcare browniană, Efectul
fotoelectric
Societăți Societatea Regală din Londra
Academia de Științe din Berlin
Academia Leopoldină
Accademia Nazionale dei Lincei
American Philosophical Society[*]
Bavarian Academy of Sciences and
Humanities[*]
Academia de Științe Göttingen[*]
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Franceză de Științe
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Regală Neerlandeză de
Arte și Științe
Academia Americană de Arte și
Științe[*]
Academia Rusă de Științe
Indian National Science Academy[*]
Accademia Nazionale delle Scienze
detta dei XL[*]
Premii Premiul Nobel pentru
Fizică(1921)
Medalia Copley (1925),
Medalia Max Planck (1929)
Semnătură

Prezență online
site web oficial
Internet Movie Database

Modifică date / text

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm – d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost
un fizician teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din 1896, elvețian din 1899,
emigrat în 1933 în SUA, naturalizat americanîn 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. A
fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.
În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică[16].
Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905),
care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care
extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.
Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice
ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării
browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor
pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea
teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și
geometrizarea fizicii.
Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă
a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia
nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al
cauzei poporului evreu căruia îi aparținea.
Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.[17][18]

Cuprins
[ascunde]

 1Educația
o 1.1Copilăria
o 1.2München
o 1.3Elveția
 2Cariera
o 2.1Elveția
o 2.2Berlin
o 2.3Princeton
 3Contribuții științifice
o 3.1"Annus mirabilis"
o 3.2Teoria Relativității Restrânse
o 3.3Teoria relativității generalizate
o 3.4Mecanica statistică
o 3.5Teoria gravitației
o 3.6Astronomie
o 3.7Teoria unitară a câmpului
o 3.8Ipoteza fotonică
o 3.9Mișcarea browniană
o 3.10Ecuațiile lui Einstein
o 3.11Statistica Bose-Einstein
o 3.12Modelul Schrödinger
o 3.13Efectul Einstein - de-Haas
o 3.14Girocompasul
o 3.15Refrigeratorul Einstein
o 3.16Laserul
o 3.17Difuzia luminii
o 3.18Colaborări
  4Angajament politico-social
o 4.1Cetățenia
 5Concepții privind religia
 6Concepții privind comportamentul etic
 7Recompense, distincții și aprecieri
 8Viața de familie
 9Controverse
o 9.1Bohr versus Einstein
o 9.2Planck versus Einstein
 10Moartea
 11Note
 12Scrieri
o 12.1Scrieri științifice
o 12.2Scrieri din alte domenii
 13Bibliografie
 14Vezi și
 15Legături externe

Educația

Albert Einstein în 1893 (14 ani),

înainte de a pleca în Italia.

Copilăria
Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie
de evrei nepracticanți,[19] fiul lui Hermann (comerciant) și Pauline Einstein.
Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către dispozitive mecanice și
modele fizice, precum și pasiunea sa pentru matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei
dificile.
München
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de
produse electrice.
În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat
în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată",
inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața, .[20] La
insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta
cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.
Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții
săi nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții de iudaism.[21]
Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold
din München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).
Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului dintre adepții
învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei ai învățământului modern,
care avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein ura disciplina,[22] rutina și modelul militar pe
baza căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și
supunere absolută.[22] Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era
eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație.
Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină,[23] îl inițiază pe micul Einstein la vârsta
de 10 ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice
și prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure)
și Elementele lui Euclid. Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va
denumi „cartea sacră a geometriei”.[24]. De la Euclid, viitorul mare savant va
înțelege raționamentul deductiv, ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie
euclidiană. În scurt timp va continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein învață
mai mult acasă decât la școală. La numai 10 ani, Albert începe să studieze
singur matematica și științele naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru natură precum și
abilitate în a înțelege concepte matematice dificile. Era capabil să învețe mai mult de unul singur
decât la școală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă din copilărie, a continuat să îi folosească pe
toată durata anilor de școală. În timp ce interesul său pentru anumite materii plictisitoare era
simulat, el era captivat în mod real de fizică și filozofie(vezi: Sindromul Einstein, identificat
cu sindromul Asperger, în care micii pacienți, deși au tulburări de vorbire, de comportament și de
integrare socială, sunt adevărate genii).
La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la 15 ani, rămâne la München pentru
a-și încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia din cauza eșecurilor repetate
ale afacerii. Dar după primul trimestru, își urmează familia la Pavia, părăsind școala.[22]
Elveția
Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea
Politehnică elvețiană, în anul 1895, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule),[25] deși avea
note excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori
care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul
de maturitate. Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și
lua diploma necesară.
Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii
respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți
în Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și
singuratic.
Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze și să se
aprofundeze în teoriile sale, formulând una din primele sale întrebări teoretice:
„Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim
prin intermediul acesteia?"
La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se
înscrie la Universitatea Federală Politehnică (ETH)
din Zürich care, deși era una dintre instituțiile de învățământ de
elită din Europa și dispunea de unul dintre cele mai dotate
laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein. Majoritatea profesorilor
nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după
vechile principii ale fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes
scăzut, iar la orele de laborator citea reviste științifice, în care
erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea
adesea de la ore, folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica
pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară.
Mileva Marić, o colegă sârboaică de la ETH (singura femeie de
acolo, studentă la matematici), atrage atenția lui Einstein și
acesta se îndrăgostește de ea, în 1898. La 20 de ani (1899),
Albert își încheie cea mai mare parte a studiilor și cercetărilor
care vor sta la baza teoriilor sale. Einstein este absolvent al
ETH, devenind profesor de matematică și fizică în
anul 1900.[26] Totuși nu fusese un student prea strălucit, cel puțin
din punctul de vedere al profesorilor care aveau o părere
negativă despre Einstein (nu îi recomandaseră nici continuarea
studiilor).

Cariera
Elveția

 1901: Șomer fiind, caută de lucru. Găsește de lucru ca

tutore, meditator și apoi ca profesor la o școală privată în
Schaffhausen.
 1902: Einstein primește o slujbă la Institutul de Patente din
Elveția ca examinator de brevete (expert tehnic, clasa a III-
a).[27]
 1905: Einstein primește titlul Doctor în Fizică în cadrul
Universității din Zürich, în urma unei dizertații privind
determinarea dimensiunilor moleculare.
 1906: Einstein avansează profesional ajungând examinator
(expert tehnic, clasa a II-a) la Biroul de Patente.
 1908: Obține un post de lector la Universitatea din Berna.
 1909: Părăsește postul de la Oficiul de Patente deoarece
este numit profesor asociat de fizică teoretică la
Universitatea din Zürich.
 1911: Einstein se mută cu familia la Praga și este numit
profesor titular la Universitatea Germană de acolo (unde
rămâne până în 1912).
 1912 - 1914: Einstein se mută la Zürich și obține postul de
profesor de fizică teoretică la Universitatea ETH și aceasta
la recomandarea Mariei Curie, care a remarcat valoarea
lucrărilor sale științifice. Aici găsește un mediu favorabil
studiilor și cercetărilor sale: i se permite să efectueze
orice experiment dorește.
Berlin

 1914: Devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin

(secția de cercetare în cadrul Academiei Prusiene), dar și
profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin, toate
acestea la recomandarea fizicianului german Max Planck.
 1917: Este numit director la Institutul Kaiser Wilhelm din
Berlin
 1920: Einstein este numit profesor-invitat la Universitatea
din Leiden.
 1921: 5 mai: este ales membru străin al Royal Society
Princeton
În 1933 ascesiunea naziștilor și a ideologiei antisemite îl
determină pe Einstein să emigreze în SUA și astfel că, împreună
cu o parte din studenții săi, se stabilește la Princeton, unde va
rămâne pentru tot restul vieții.

 1932: Numit profesor la The Institute for Advanced Study,

Princeton.
 1943: Primește funcția de consultant la Divizia de Cercetare
și Dezvoltare, secția Muniții și Explozibili în cadrul Armatei
americane.

Contribuții științifice
Prima sa lucrare științifică o scrie de la vârsta de 16 ani
(1894 sau 1895).[28]
Pasionat de cercetarea științifică, studiază lucrările
lui Minkowski (care i-a fost profesor), Michelson, Fizeau.
În urma unor publicații, Einstein se impune ca un remarcabil om
de știință. Astfel, în anul 1901 trimite, la revista de fizică Annalen
der Physik, o lucrare având ca subiect capilaritatea.
"Annus mirabilis"
Anul miraculos al lui Einstein, când se dezvoltă Teoria
Relativității, a fost 1905. În acest an, Einstein își dă doctoratul la
Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării
dimensiunilor moleculare. Dar ceea ce face ca acest an să fie un
adevărat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri trimise de Einstein
la anuarul de fizică german Annalen der Physik:[29]

1. 17 martie: Einstein trimite spre publicare articolul "Un

punct de vedere euristic privind producerea și
transformarea luminii", în care sugerează (din
considerente termodinamice) că lumina poate fi
considerată ca fiind compusă din cuante de energie
independente. Articolul avea să apară la sfârșitul lunii
mai;
2. 30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, în care arată
cum se pot calcula Numărul lui Avogadro și dimensiunea
moleculelor, studiind mișcarea lor într-o soluție. Acest
articol a fost acceptat și ca teza de doctorat, apărând
în Annalen der Physik doar în ianuarie 1906. Este pe
locul trei ca celebritate, dar pe unul din primele locuri
privind numărul de citări de care s-a bucurat în acei ani.
Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel
Grosmann, fost coleg la ETH.
3. 11 mai: Einstein trimite spre publicare articolul său
despre mișcarea browniană – "Despre mișcarea
particulelor mici suspendate în lichide staționare,
conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii";
4. 30 iunie: Marele articol "Asupra electrodinamicii
corpurilor în mișcare"
5. 27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar
trei pagini și se intitulează "Depinde inerția unui corp de
conținutul său energetic?" (Ist die Trägheit eines
 Körpers von seinem Energiegehalt abhängig?). Articolul
conține – conform unui obicei care avea sa se
întâlnească frecvent la Einstein - gândurile sale de după
publicarea marelui articol despre relativitatea specială.
În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării
browniene, dar acest articol va fi publicat în ianuarie 1906.
Teoria Relativității Restrânse
Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905,
"Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare", conținea ceea ce
avea să fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativității restrânse,
una dintre cele mai celebre contribuții ale sale, în care
demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două
evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în același
moment sau nu. Ideile de bază au fost formulate de Einstein încă
de când avea 16 ani (deci cu 10 ani în urmă).
Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau
cunoscuți fizicienii și chimiștii) încercaseră să înțeleagă
natura materiei și a radiației, precum și felul în care interacționau
într-o imagine unificata a lumii. Ideea că legile mecanicii sunt
fundamentale era cunoscută drept concepția mecanicistă asupra
lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale
era cunoscută drept concepția electromagnetică asupra lumii.
Totuși, niciuna dintre idei nu era capabilă să ofere o explicație
coerentă asupra felului cum radiația (de exemplu lumina) și
materia interactionează atunci când sunt văzute din sisteme de
referință inerțiale diferite, adică interacțiile sunt urmărite simultan
de un observator în repaus și un observator care se mișcă cu o
viteză constantă.
În primăvara anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme
timp de 10 ani, Einstein și-a dat seama ca esența problemei
constă nu într-o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării.
Esența acestei teorii speciale a relativității era constatarea că
toate măsurătorile timpului și spațiului depind de judecăți asupra
simultaneității a două evenimente diferite. Aceasta l-a condus la
dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate:

 Principiul relativității, care afirmă că legile fizicii sunt aceleași

în toate sistemele de referință inerțiale
 Principiul invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza
luminii în vid este o constantă universală.
Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință,
lucru preconizat și de teoria lui Maxwell. Tot aici apare pentru
prima data celebra sa formulă:

. ("Echivalența masă-energie")
Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie ascunsă
într-un corp și care poate fi eliberată atât în procesul
de fisiune cât și în cel de fuziune nucleară, procese care stau la
baza funcționării bombei atomice.
Iată câteva din consecințele relativității restrânse:[30]
 "Contracția Lorentz" sau "contracția lungimilor" însoțită de
"dilatarea timpului": Micșorarea aparentă a dimensiunilor
obiectelor care se deplasează față de observator cu viteze
relativiste.
 "Efectul Doppler": În astronomie, constă în micșorarea
frecvenței ("deplasarea spre roșu") radiației emise de
corpurile cerești îndepărtate ca urmare a expansiunii
Universului.
 "Aberația luminii": Imaginea unui obiect în mișcare (cu viteză
apropiată de cea a luminii) apare comprimată asemeni
unui con cu vârful indicând sensul deplasării
 Masa nu mai este constantă și nici timpul nu se mai scurge
cu aceeași viteză, mai ales la viteze foarte mari.
Teoria relativității restrânse aduce o explicație clară
celebrului experiment Michelson-Morley (1887) putând fi
considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia.
Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu
electrodinamica lui Maxwell. Elaborând teoria relativității
restrânse, Einstein a spart tiparele unor concepții geniale, clădite
cu peste două secole în urmă, de către Isaac Newton în a
sa Philosophiae naturalis principia mathematica (1686),
dovedind o intuiție și un curaj exemplar. Prin aceasta a fost
capabil să ofere o descriere consistentă și corectă a
evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără
a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a
radiației, sau a felului cum ele interacționează.
Teoria relativității generalizate
Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii,
eliminând acțiunea instantanee de la distanță. Electrodinamica
lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de
propagare a luminii. Prin generalizarea legilor mecanicii
newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine
relativistă. Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu
relativitatea a fost nevoie de modificări mult mai profunde ceea
ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate. În
această teorie, orice viteză de propagare, inclusiv a gravitației,
este finită. Teoria Relativității Generalizate, asociază timpului
spațiul legând coordonatele evenimentelor de timp și sudându-le
în mod unitar, iar gravitația devine o proprietate a acestui reper
spațiu-timp, devenind de fapt o deformare a spațiului și a
timpului.
Einstein nu desființează concepția newtoniană, ci o înlocuiește
cu una mai extinsă, valabilă pentru viteze apropiate de cea a
luminii.
Teoria Relativității Generalizate a revoluționat gândirea științifică
prin negarea existenței unui timp absolut, stârnind un ecou uriaș
în toată lumea, fiind discutată în contradictoriu în cele mai
prestigioase centre științifice ca și în cercuri mondene sau în săli
de conferințe pentru marele public. A fost combătută cu
vehemență de unii, dându-se dovadă de cunoaștere superficială.
Epoca ce a urmat a fost marcată de interesul pentru această
teorie, considerată ca răsturnătoare a tuturor legilor mișcărilor și
fenomenelor fizice admise ca fundamentale.
Mecanica statistică
Unul din subiectele tratate în Annus Mirabilis 1905 se referă la
mecanica statistică. Aceasta, spre deosebire de mecanica
clasică, se ocupă de sisteme cu un număr foarte mare de
particule, studiind comportamentul mediu al acestora și
reprezintă un domeniu care abia fusese studiat de Ludwig
Boltzmann și Josiah Willard Gibbs.
Teoria gravitației

O fotografie din 1919 a eclipsei de soare, realizată în cadrul expediției

lui Arthur Eddington și care demonstrează teoria lui Albert Einstein
privind curbarea spațiului în prezența unui câmp gravitațional

Una din consecințele teoriei relativității generalizate o constituie

"Curbarea spațiului".
Sesizând asemănarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect
aflat într-un sistem de referință care se mișcă uniform accelerat
și curbarea traiectoriei unui obiect lansat în câmpul gravitațional,
Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase se curbează
când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă foarte
mare, de unde reprezentarea mai greu de înțeles, cum că spațiul
însuși ar fi curb. Pentru a-și susține teoria relativității
generalizate, Einstein a atras atenția că există fenomene care o
confirmă. Astfel, el a afirmat că frecvența undelor luminoase se
modifică atunci când acestea parcurg un câmp gravitațional,
pentru că orbitele planetelor și sateliților suferă o rotire
suplimentară și că razele de lumină sunt deviate de la linia
dreaptă în vecinătatea Soarelui.
Astronomie
Teoria relativității generalizate a fost confirmată prin diverse
observații astronomice. Cea mai importantă dintre ele a fost
studierea eclipsei totale de Soare din 29 mai 1919, la care a
participat o echipă condusă de astronomul Sir Arthur Stanley
Eddington (care avea să devină unul din susținătorii acestei
teorii) și care confirmă devierea unghiulară a razelor de lumină în
câmpul gravitațional al Soarelui. Aceasta a confirmat, cu o
precizie de 10 % efectul Einstein și, o dată cu aceasta, a dovedit
experimental justețea teoriei lui Einstein.
O altă confirmare o constiuie deplasarea spre roșu
(către frecvențe mai joase) a liniilor spectrale emise
de atomi într-un câmp gravitațional intens: "efectul Einstein",
similar efectului Doppler.
Universul configurat de teoriile lui Einstein nu mai este unul cu o
metrică euclidiană. Semnificația devierii razelor de lumină în
câmpuri gravitaționale intense constă în acel nou model al
Universului înzestrat cu un spațiu cvadridimensional.
Contribuțiile lui Einstein determină transformarea
rapidă cosmologiei (mai ales în perioada 1920 - 1970) într-o
ramură a fizicii.[31]
Astronomii Alexander Friedmann și Georges Lemaître au
demonstrat, prin anii 1920, că ecuațiile lui Einstein conduc la
ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând să obțină
modelul unui Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul
celebrelor sale ecuații de câmp, o constantă cosmologică.
Ulterior, observațiile lui Edwin Hubble au dovedit contrariul.
Einstein recunoaște că a săvârșit o mare eroare și acceptă
modelul cosmologic al Universului în expansiune, pe care tot el îl
preconizase.[32]
Ulterior, pe la jumătatea secolului al XX-lea, se va admite
teoria Big Bang ca explicație a formării Universului.
Teoria unitară a câmpului
Totuși teoria relativității nu este acea teorie fizică universală la
care visa autorul ei. Einstein a încercat să creeze o teorie fizică
capabilă să lege toate câmpurile fizice care există în realitate
(gravitațional, electromagnetic ș.a.) și să furnizeze o explicație
cât mai completă și detaliată a imaginii fizice a lumii. El n-a reușit
însă să creeze o astfel de teorie.
Ipoteza fotonică
Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905.
Pentru a explica acest fenomen, care infirma caracterul
ondulatoriu al luminii,[33] Einstein explică mecanismul emisiei de
electroni utilizând ideile recente ale lui Max Planck, folosind
termenul de "cuantă" (pachet de energie). Pentru această
lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta
înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria
relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice.
Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii,
afirmând că, în anumite circumstanțe determinate, radiația
electromagnetică are o natură corpusculară (materială),
sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei
luminoase, pentru care a introdus denumirea de foton, ar fi
proporțională cu frecvența acelei radiații. De fapt, primul care a
demonstrat teoretic că radiația electromagnetică este emisă în
cantități precis determinate (cuante) a fost Max Planck care, în
anul 1900, a descris matematic așa-numita radiație a corpului
negru.
Această ipoteză contrazicea o tradiție de un secol (este vorba
de teoria electromagnetică a lui Maxwell), care consideră
emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu. Aproape
nimeni nu a acceptat teoria lui Einstein. Fizicianul
american Robert Andrews Millikan, care a confirmat
experimental teoria un deceniu mai târziu, a fost el însuși
descumpănit de rezultat.
Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natura
radiației electromagnetice, a urgentat ulterior dezvoltarea unei
teorii care să reflecte dualismul particulă - undă al luminii.
Mișcarea browniană
Într-unul din articolele publicate în 1905, cu titlul "Mișcarea
Browniană"[34], a făcut predicții semnificative asupra teoriei
emise de botanistul englez Robert Brown privind mișcarea
aleatoare a particulelor suspendate într-un fluid. Aceste
previziuni au fost confirmate experimental.
Ecuațiile lui Einstein
Forma matematică prin care teoria relativității generalizate
descrie forța de gravitație o constituie un sistem de zece ecuații
numite ecuațiile de câmp Einstein.[35]
Acestea au fost descoperite concomitent de Einstein și de
matematicianul german David Hilbert (1862 - 1943) în anul 1915.
Între cei doi savanți a avut loc un schimb de idei, care a condus
la forma finală a ecuațiilor de câmp ale Relativității Generalizate.
Statistica Bose-Einstein
În 1924, Einstein primește, din partea fizicianului
indian Satyendra Nath Bose, o descriere a unui model statistic
prin care lumina putea fi asimilată unui gaz. Einstein publică
acest rezultat, la care ulterior adaugă și contribuțiile sale, la
revista Zeitschrift für Physik.
Toate acestea conduc la descrierea fenomenului ce apare la
temperaturi scăzute, denumit condensatul Bose-Einstein și
obținut în laborator abia în 1995.[36]
Statistica Bose-Einstein mai este utilizată și pentru explicare
comportamentului bosonilor.
Modelul Schrödinger
Einstein propune fizicianului Erwin Schrödinger o aplicație a
teoriei lui Max Planck prin a considera nivelul energetic al unui
gaz privit ca un întreg, fără a lua în considerare
fiecare moleculă componentă. Utilizând distribuția Boltzmann,
Schrödinger descrie proprietățile "gazului ideal semiclasic".
Efectul Einstein - de-Haas
În 1915, Einstein efectuează, împreună cu fizicianul
olandez Wander Johannes de Haas, un experiment prin care să
pună în evidență comportamentul giromagnetic al electronului.
Astfel s-a demonstrat că feromagnetismul se
datorează impulsului unghiular intrinsec al electronului, denumit
ulterior spin.
Girocompasul
Einstein a adus îmbunătățiri girocompasului introducând
suspensia electrodinamică a giroscopului.
De asemenea, Einstein a moderat, ca expert, disputa dintre
Hermann Anschütz-Kaempfe și Elmer Ambrose Sperry în
privința patentării girocompasului. În cele din urmă, primul dintre
ei a obținut dreptul de autor în 1915.
Refrigeratorul Einstein

Refrigeratorul Einstein

În urma unui accident datorat agentului de răcire din acea

perioadă, care era toxic, Einstein și colegul său, Leó Szilárd au
experimentat cu alte tipuri de substanțe, mai puțin
periculoase. [37]
Descoperirea lor a fost patentată pe 11 noiembrie 1930, dar nu a
avut prea mare succes deoarece între timp, în 1929, a fost
introdus freonul ca agent de răcire.
Laserul
În 1916, Einstein publică un articol în Physikalische Zeitschrift în
care, bazat pe consecințele legilor radiației lui Max Planck,
preconizează pricipiile de funcționare ale laserului. În această
lucrare introduce conceptele de emisie spontană și emisie
stimulată.
Difuzia luminii
În 1910, Einstein a scris o lucrare despre "opalescența critică" în
care tratează efectul de difuzie al luminii în atmosferă. Este
vorba de acel fenomen explicat și de John W. S. Rayleigh,
conform căruia bolta cerească se vede albăstruie în timpul zilei
și roșcată la crepuscul.
Colaborări
Împreună cu Conrad Habicht și Maurice Solovine, Einstein
înființează "Akademie Olympia". Studiile și lecturile
includeau: Henri Poincaré, Ernst Mach, și David Hume, autori
care au avut o puternică influență științifică și filozofică asupra lui
Einstein.
De asemenea, Einstein participă activ la viața științifică
internațională.

 1911: La Bruxelles are loc prima ediție a Conferinței

Solvay a Fizicienilor. Einstein constată cu surprindere că
este cel mai tânăr dintre invitați (avea numai 32 de ani);
 5 mai 1921: Einstein este ales membru străin al Royal
Society;
 1921: Einstein ține cursuri la Princeton
University asupra Teoriei Relativității;
 1922: Cursuri în Japonia și China;
 1923: Cursuri inaugurale la viitoarea locație a
Universității The Hebrew din Ierusalim;
 1927: La a cincea Conferință Solvay, discută cu Niels
Bohr și pune bazele Mecanicii Cuantice.

Angajament politico-social

Einstein și Oppenheimer.

După 1919 Einstein în urma observațiilor astronomice ale

eclipsei din 1919 devine tot mai cunoscut pe plan mondial.
În 1919 articole elogioase în The Times și The New York
Times îl fac pe Einstein tot mai cunoscut pe plan mondial. În
același an, 1919, Einstein poartă o discuție
asupra sionismului cu Kurt Blumenfeld, lider al Organizației
Sioniste Mondiale. Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit
evenimente naționale; fotografii și reporterii îl urmăreau peste
tot.
Einstein și-a folosit renumele pentru a-și propaga propriile sale
vederi politice și sociale. Cele două mișcări sociale care au primit
întregul său sprijin au fost pacifismul și sionismul. Astfel în 1919,
alături de Maksim Gorki, Henri Barbusse și Rabindranath
Tagore, semnează o proclamație pentru libertatea omului.
În timpul Primului Război Mondial a fost unul din puținii savanți
germani care au condamnat public implicarea Germaniei în
război.[38] Astfel, chiar în anul declanșării războiului, 1914,
Einstein semnează o proclamație împotriva acestuia, Manifest
către europeni. În anul următor, 1915, aderă la mișcarea
pacifistă "New Fatherland League".
La încheierea marii conflagrații mondiale, în 1918, Einstein
susține cauza Republicii de la Weimar.
În 1923 vizitează Palestina, pe atunci sub mandat britanic, unde
este primit de guvernator și în coloniile evreiești. Pe muntele
Scopus inaugurează Universitatea Ebraică din Ierusalim, un vis
mai vechi la materializarea căruia a contribuit personal prin
strângeri de fonduri; savantul o vedea ca instituție deschisă
tuturor evreilor care în Europa erau respinși de naționalismul
endemic pe motive etnico-religioase, și care în opinia lui ar
deveni cea mai mare realizare în Palestina după distrugerea
Templului din Ierusalim. Împlinirea visului einsteinian de a vedea
Universitatea creată, este însă umbrită de faptul că în fruntea
așezământului este pus un rabin; ca reacție Einstein refuză să
predea acolo, considerând ca instituția trebuie să rămână un loc
de cercetare liber.[39] Cu ocazia aceluiași voiaj Einstein mai face
o constatare copleșitoare: anumiți sioniști nu îi respectă pe frații
lor arabi, în timp ce Einstein credea că fusese încheiat un acord
care să prevină aceste gen de derive; savantul constată
înspaimântat fundamentalismul născându-se printre unii dintre
coreligionarii lui.[39]
Einstein a fost ținta unor numeroase
atacuri antisemite în Germania. Chiar și teoriile sale științifice au
fost ridiculizate în public, inclusiv Teoria relativității ca fiind
"negermane".
Cu venirea lui Hitler la putere în 1933, Einstein, care se afla în
vizită în USA s-a decis imediat să emigreze. A primit o funcție
la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey.
Einstein a regretat profund faptul că descoperirile sale au fost
utilizate pentru crearea bombei atomice, avertizând cu privire la
pericolele pe care le prezintă armele nucleare. Din acest motiv s-
a implicat nu numai în promovarea sionismului, ci și în mișcarea
pentru pace. Astfel că în 1933 publică scrierea-manifest Why
War? ("De ce război?").
În 1934 publică colecția de eseuri The World As I See It („Lumea
așa cum o văd").
În fața imensei amenințări la adresa umanității venită din partea
regimului nazist din Germania, Einstein renunță la poziția sa
pacifistă și, în 1939, îndemnat de alți numeroși fizicieni, trimite
celebra scrisoare către președintele Americii Franklin Delano
Roosevelt, insistând asupra necesității producerii bombei
atomice, întrucât exista posibilitatea ca și guvernul german să
urmeze această cale. Scrisoarea lui Einstein a ajutat la grăbirea
eforturilor pentru obținerea bombei atomice în Statele Unite și
în 1944 se inițiază Proiectul Manhattan de cercetare în domeniul
atomic. Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în
fabricarea acesteia.
În 1944, manuscrisele celebrelor sale lucrări scrise
în 1905 privind Teoria Relativității sunt vândute la licitație,
în Kansas City, pentru 6 milioane de dolari, ca o contribuție
pentru efortul de război american.
În 1945, Einstein își manifestă indignarea față de bombardarea
orașelor Hiroshima și Nagasaki.
După război, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării
internaționale și a unei guvernări mondiale.
În 1948, Einstein, suporter activ al sionismului, salută cu
entuziasm crearea statului Israel dar, patru ani mai târziu,
în 1952, când David Ben-Gurion îi oferă președinția statului
Israel, el o refuză.[40]
În 1955, Einstein semnează împreună cu Bertrand Russel, o
proclamație împotriva amenințării nucleare.
Cetățenia

Einstein primind actul de cetățenie americană din partea lui Phillip

Forman

De-a lungul vieții sale, fie forțat de împrejurări, fie pentru a-și
atinge anumite deziderate, Einstein și-a schimbat cetățenia în
mai multe rânduri:[41]

 14 martie 1879: cetățenie germană în momentul nașterii la

Ulm (Baden-Wurtenberg)
 28 ianuarie 1896: Pentru a evita serviciul militar, renunță la
cetățenia germană (cu aprobarea tatălui)
 timp de 5 ani este apatrid
 21 februarie 1901: I se acordă cetățenia elvețiană pe care o
pastrează până la sfârșitul vieții
 1 aprilie 1911 - 30 septembrie 1912: perioada când deține
funcția de șef al Catedrei de Fizică teoretică la Universitatea
Germană din Praga este asociata cu obținerea cetățeniei
austriece
 aprilie 1914 - martie 1933: deține cetățenia germană, o dată
cu deținerea funcțiilor de membru (cu drepturi depline) al
Academiei Prusace de Științe și de profesor la Universitatea
din Berlin până când, intrând în conflict cu noua putere
nazistă, este nevoit sa părăsească Germania, pierzând
cetățenia acestui stat
 1933 - 1940: cetățenie elvețiană
 1 octombrie 1940: Pe langă cetățenia elvețiană, o
dobândește și pe cea americană.

Concepții privind religia

Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe
cercetarea naturii:
„Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă
prin armonia legilor universului, nu într-unul care se ocupă cu
destinele și faptele omenirii.”[42]
Mai precis, Spinoza considera că Dumnezeu este un alt
nume pentru natură.[43] Deci, adorația lui Einstein se referea
la natură, pe care panteiștii o numesc Dumnezeu.
Către sfârșitul vieții, într-o scrisoare adresată filozofului Eric
Gutkind și datată pe 3 ianuarie 1954, marele fizician afirmă:
„Cuvântul « dumnezeu » nu este nimic altceva
pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunii
umane, Biblia este o colecție de legende onorabile,
dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de
copilărești. Niciun fel de interpretare, indiferent cât
de subtilă, nu-mi poate schimba opinia.”[44][45]
Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai
degrabă la admirația pe care acesta o nutrește față de
structura lumii, care se revelează treptat cu ajutorul
științei.[46] În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max
Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria:
„Eu, în orice caz, sunt convins că El nu se joacă cu zarurile.”
„Dacă există ceva religios în mine, aceasta este
admirația fără limite față de structura lumii atât cât
ne-o poate dezvălui știința.”
Einstein a scris teologie a religiei cosmice, în care
descifrarea rațională a enigmelor naturii este un act
religios.[47] Astfel „Știința fără religie este șchioapă, religia
fără știință este oarbă” înseamnă că religia lui Einstein este
chiar știința.[47] Pentru Einstein Dumnezeu și natura sunt
același lucru.[47] Religia și filosofia sa constituiau un tot unitar
cu contribuțiile sale științifice.[47]

Concepții privind comportamentul etic

Einstein credea că moralitatea nu a fost dictată de
Dumnezeu, ci de umanitate:[48]
„Eu nu cred în imoralitatea individuală și consider etica ca o
preocupare exclusiv umană deasupra căreia nu există nici o
autoritate superioară.”
În ultima parte a vieții sale, Einstein a urmat o
dietă vegetariană.[49][50] Potrivit lui Einstein, vegetarianismul
a avut o mare importanță pentru umanitate, așa cum se
vede din următorul citat pe această temă:
„Nimic nu crește șansa de supraviețuire (a umanității) pe
Pământ mai mult decât dieta vegetariană. (... ) Cu influența sa
fizică asupra comportamentului uman, stilul de viață vegetarian
ar putea influența în mod pozitiv soarta omenirii.”

Recompense, distincții și aprecieri

Cea mai importantă apreciere a contribuției sale în domeniul
științei o constituie Premiul Nobel pentru Fizică (1921).
Motivația juriului Nobel:
"Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice și în special pentru
descoperirea legii efectului fotoelectric".
Fizicianul german Max Born consideră teoria relativității ca
fiind cea mai mare realizare a minții umane în ceea ce
privește concepțiile asupra Universului.[51]
Fizicianul P. A. M. Dirac numește teoria relativității "cea mai
mare descoperire științifică realizată vreodată".[52]
În 1999, ziarul Time îl denumește "personalitatea
secolului".[53]
În Germania, Ministeriul pentru Educație și Cercetare
(Bundesministerium für Bildung und Forschung) a declarat
"Anul Fizicii 2005" ca "Anul Einstein": s-au împlinit 100 de
ani de la lansarea teoriei relativității și 50 de ani de la moarte
și au avut loc o serie de manifestări științifice și de
popularizare a teoriilor sale.
În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul
periodic al elementelor a fost numit Einsteiniu.[54]
De asemenea, un crater lunar îi poartă numele.[55]
În 1912, Einstein este admis ca membru al Academiei de
Științe din Berlin.
Venerat de comunitatea oamenilor de știință[56], Einstein a
fost considerat omul secolului, iar numele său este asociat,
în cultura comună, cu ideea de geniu.

Viața de familie

Mileva Marić, prima soție

Einstein împreună cu a doua soție, Elsa

În 1903 s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Marić, care îi

fusese colegă la Politehnica din Zurich ETH. Aceasta fusese
studentă la matematică iar Einstein o cunoscuse încă
din 1898. Au avut trei copii, o fată, Lieserl (n. 1902), și doi
băieți, Hans Albert (n. 1904) și Eduard (1910).[57]
În 1914 cei doi se despart. Einstein se mută la Berlin, iar
Mileva și copiii rămân la Zürich.[58]
După unii autori, Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein în munca sa
de cercetare științifică.[59]
În 1919 încheie divorțul cu prima soție și se căsătorește cu o
verișoară, Elsa, cu care a trăit până la moartea acesteia,
în 1936. [60] [61][62]
Controverse

Einstein discutând cu Niels Bohr

Teoriile lui Einstein au fost greu de înțeles, deoarece utilizau

concepte foarte abstracte și aduceau o noutate în gândirea
științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în
cazul teoriilor lui Darwin.
Bohr versus Einstein
O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a
constituit-o controversa dintre Einstein și Niels Bohr legată
de mecanica cuantică.
Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele
imediate ale contribuțiilor sale științifice, Einstein nu a fost
niciodată de acord cu interpretarea de la Copenhaga adusă
acestei teorii de către Bohr și Werner Heisenberg, cea mai
populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe
departe singura ei interpretare.[63]
Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels
Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta
din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din
mecanica cuantică.[63]
În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born,
Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: "Sunt
pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile".
În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen,
Einstein a publicat un document, cunoscut mai târziu sub
numele Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen[64], prin care
se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice,
împreună cu ceea ce ei au numit criteriul realității, implică
faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte
cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de
mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate
paradoxale.
Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață
fără să accepte teoria cuantică.
Planck versus Einstein
Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut
valoarea Teoriei relativității.
Planck și Einstein s-au cunoscut în 1909 și, deși erau
oameni foarte diferiți, între ei s-a menținut o îndelungată
relație de prietenie, motivată mai ales de faptul că aveau un
interes comun: fizica. În ceea ce privește politica, Planck era
un conservator și susținea cu fermitate politica militaristă
a Germaniei anului 1914, în timp ce Einstein se opunea
acesteia. În 1933, când Einstein, forțat de naziști, a părăsit
Germania, Planck i-a reproșat lipsa de patriotism și de
încredere în propria țară.

Moartea
Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și
refuzului de a i se efectua o intervenție chirurgicală asupra
arterelor cardiace, Einstein se stinge din viață în 1955 în
urma unui atac de cord. Conform dorinței sale, marele
savant a fost incinerat, iar cenușa a fost aruncată într-un râu
necunoscut din New Jersey.
Înaintea incinerării, patologul Spitalului Princeton, Thomas
Stoltz Harvey i-a scos creierul, pentru a fi păstrat, fără
permisiunea familiei, în speranța că în viitor se va descoperi
ce l-a făcut pe Einstein atât de inteligent.

Note
1. ^ a b "Albert Einstein", Gemeinsame Normdatei, accesat
la 9 aprilie 2014
2. ^ a b c d https://www.ige.ch/de/ueber-
uns/einstein.html Missing or empty |title=(help)
3. ^ a b "Albert Einstein", data.bnf.fr, accesat la 10
octombrie 2015
4. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat
la 22 august 2017
5. ^ a b Albert Einstein (în franceză), Comité des travaux
historiques et scientifiques
6. ^ a b SNAC, accesat la 9 octombrie 2017
7. ^ a b Nationalencyklopedin, accesat la 9 octombrie 2017
8. ^ a b Find a Grave, accesat la 9 octombrie 2017
9. ^ a b Internet Speculative Fiction Database, accesat la 9
octombrie 2017
10. ^ "Albert Einstein", Gemeinsame Normdatei, accesat
la 10 decembrie 2014
11. ^ a b c Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
12. ^ "Albert Einstein", Gemeinsame Normdatei, accesat
la 30 decembrie 2014
13. ^ http://www.einstein-bern.ch Missing or
empty |title= (help)
14. ^ https://www.library.ethz.ch/en/Resources/Digital-
library/Einstein-Online/Einstein-s-Studies-at-the-
Polytechnic-Institute-in-Zurich-1896-1900 Missing or
empty |title= (help)
15. ^ a b https://www.ige.ch/de/ueber-uns/einstein/einstein-
beim-amt.html Missing or empty |title= (help)
16. ^ Premiile Nobel pentru Fizică
17. ^ Paul Arthur Schilpp, Albert Einstein: Philosopher-
Scientist, Volume II, Harper and Brothers Publishers
(Harper Torchbook edition), New York, pp. 730 - 746.
18. ^ Albert Einstein, Biografie, Fundația Nobel
19. ^ en Strămoșii lui Einstein până la a patra generație
20. ^ en Schilpp (Ed.), P. A. (1979). Albert Einstein —
Autobiographical Notes. Open Court Publishing
Company, p. 8–9.
21. ^ Ciencia.Astroseti.org
22. ^ a b c Einstein, Albert (1989) [1979]. Dukas, Helen;
Hoffmann, Banesh. eds (în engleză). Albert Einstein, The
Human Side: New Glimpses From His Archives.
Princeton, New Jersey: Princeton University Press.
p. 165. Accesat la 4 martie 2012
23. ^ Dudley Herschbach, HarvardChem-Einstein-PDF
Despre Max Talmud.
24. ^ Dudley Herschbach, "Einstein as a Student"
25. ^ Conform Mac'Tutor Biography
26. ^ SSQQ.com (April 2005). Accesat la 06.11.2007.
27. ^ Swiss Federal Institute of Intellectual Property.
28. ^ Lucrarea se numea Über die Untersuchung des
Aetherzustandes im magnetischen Felde, "Cercetarea
stării de eter în câmp magnetic" și prefigurează câteva din
ideile care îl vor conduce către teoria relativității.
29. ^ Revista Știință și Tehnică.
30. ^ Fourmilab.ch
31. ^ Press.Princeton.edu
32. ^ MacTutor History of Mathematics Archive
33. ^ Acest caracter de undă al luminii era confirmat
experimental de fenomene
ca: interferența, difracția, polarizarea.
34. ^ Über die von der molekularkinetischen Theorie der
Wärme geforderte Bewegung von in ruhenden
Flüssigkeiten suspendierten Teilchen.
35. ^ Ecuațiile de câmp, Sitzungsberichte der Preussischen
Akademie der Wissenschaften zu Berlin.
36. ^ National Institute of Standards and Technology
37. ^ Refrigeratorul Einstein - Szilard
38. ^ Discursul lui Einstein pentru cauza păcii
39. ^ a b Actualite de l'Histoire, no 10, Juillet-Aout 2012,
l'article "Einstein, l'homme qui aurait pu être président",
par Éric Garnier-Covo
40. ^ Princetonhistory.org
41. ^ Vezi Einstein-Website
42. ^ Brian, Dennis (1996), Einstein: A Life, New York: John
Wiley & Sons, p. 127, ISBN 0-471-11459-6.
43. ^ Spinoza The Ethics Part I, Prop. IV. Cf. ibidem Preface.
44. ^ Einstein: Dumnezeu este expresia și produsul slăbiciunii
umane
45. ^ RelativityBook.com
46. ^ Critical Thought and Religious Liberty
47. ^ a b c d Don Howard, Lecția nr. 22, "Cosmic Religion and
Jewish Identity", Albert Einstein: Physicist, Philosopher,
Humanitarian , Course No. 8122, The Teaching
Company, LLC, 2009.
48. ^ Michio Kaku, "Universul lui Einstein", pag.101.
49. ^ History of Vegetarianism, autor Albert Einstein
50. ^ "Ghid practic pentru o dietă sănătoasă", editura Plaza y
Janés S.A., 2000, isbn 84-226-8490-X, pag.61
 51. ^ Guardian.co.uk: the greatest feat of human thinking
about nature, the most amazing combination of
philosophical penetration, physical intuition, and
mathematical skill.
52. ^ Schmidhuber, Jürgen. "ALBERT EINSTEIN (1879–
1955) and the 'Greatest Scientific Discovery Ever'."
2006.: ...the greatest scientific discovery ever made
53. ^ Time.com.
54. ^ National Research Council Canada
55. ^ Lunar features
56. ^ Physics: past, present, future, Physics World, 2007
57. ^ Pbs.org
58. ^ Pbs.org
59. ^ Rosa Luxemburg Institut
60. ^ Alberto A Martínez, Controverse privind soția lui
Einstein la Physicsweb.org, aprilie 2004.
61. ^ Allen Esterson.Mileva Marić: Soția lui Einstein
62. ^ John Stachel. “Albert Einstein and Mileva Maric. A
Collaboration That Failed to Develop” in: Creative
Couples in the Sciences, H. M. Pycior et al. (ed).
63. ^ a b Vezi Interpretation of quantum mechanics.
Comparison, rezumat al interpretărilor mecanicii cuantice
care arată că nu toate interpretările mecanicii cuantice
sunt deterministe.
64. ^ The Internet Encyclopedia of Philosophy

Scrieri
Scrieri științifice

 1938: The Evolution of Physics (coautor: Leopold Infeld),

o lucrare de popularizare a științei
 Einstein, Albert (1901), “Folgerungen aus den
Capillaritätserscheinungen (Conclusions Drawn from the
Phenomena of Capillarity)”, Annalen der Physik, vol.4:
p. 513.
 Einstein, Albert (1905a), “On a Heuristic Viewpoint
Concerning the Production and Transformation of Light”,
Annalen der Physik, vol. 17: pp. 132–148 .
 Einstein, Albert (1905b), A new determination of
molecular dimensions .
 Einstein, Albert (1905c), “On the Motion—Required by
the Molecular Kinetic Theory of Heat—of Small Particles
Suspended in a Stationary Liquid”, Annalen der Physik
vol. 17: pp. 549–560.
 Einstein, Albert (1905d), “On the Electrodynamics of
Moving Bodies”, Annalen der Physik, vol. 17: pp. 891–
921 .
 Einstein, Albert (1905e), “Does the Inertia of a Body
Depend Upon Its Energy Content?”, Annalen der Physik,
vol. 18: pp. 639–641.
 Einstein , Albert (1905), Ist die Trägheit eines Körpers
von dessen Energieinhalt abhängig?, Annalen der
Physik, vol. 18: pp. 639–643
 Einstein, Albert (1906), Das Prinzip von der Erhaltung
der Schwerpunktsbewegung und die Trägheit der
Energie , Annalen der Physik, vol. 20: pp. 627–633.
 Einstein, Albert (1907), Über das Relativitätsprinzip und
die aus demselben gezogenen Folgerungen, Jahrbuch
der Radioaktivität und Elektronik , vol.4, pp. 411–462.
 Einstein, Albert (1916), Grundlage der allgemeinen
Relativitätstheorie, Annalen der Physik, vol. 49. pp. 769–
782.
 Einstein, Albert (1915), “Die Feldgleichungen der
Gravitation (The Field Equations of Gravitation)”,
Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften:
pp. 844–847.
 Einstein, Albert (1917a), “Kosmologische Betrachtungen
zur allgemeinen Relativitätstheorie (Cosmological
Considerations in the General Theory of Relativity)”,
Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften
 Einstein, Albert (1917), “Zur Quantentheorie der
Strahlung (On the Quantum Mechanics of Radiation)”,
Physikalische Zeitschrift, vol. 18: pp. 121–128
 Einstein, Albert (July 11, 1923), Fundamental Ideas and
Problems of the Theory of Relativity”, Nobel Lectures,
Physics 1901–1921, Amsterdam: Elsevier Publishing
Company.
 Einstein, Albert (1924), “Quantentheorie des
einatomigen idealen Gases (Quantum theory of
monatomic ideal gases)”, Sitzungsberichte der
Preussichen Akademie der Wissenschaften
Physikalisch—Mathematische Klasse: pp. 261–267 .
 Einstein, Albert (1926), “Die Ursache der
Mäanderbildung der Flussläufe und des sogenannten
Baerschen Gesetzes”, Die Naturwissenschaften 14:
pp. 223–224, DOI 10.1007/BF01510300 . On Baer's law
and meanders in the courses of rivers.
 Einstein, Albert; Podolsky, Boris & Rosen, Nathan (May
15, 1935), “Can Quantum-Mechanical Description of
Physical Reality Be Considered Complete?”, Physical
Review 47 (10): 777–780, DOI 10.1103/PhysRev.47.777
 Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion”,
Nature 146: 605, DOI 10.1038/146605a0
 Einstein, Albert, et al. To the editors, New York Times (4
dec. 1948)
 Einstein, Albert (May 1949), “Why Socialism?” (De ce
socialism?)
 Einstein, Albert (1950), “On the Generalized Theory of
Gravitation”, Scientific American CLXXXII (4): 13–17
 Einstein, Albert (1954), Ideas and Opinions, New York:
Random House, ISBN 0-517-00393-7
 Einstein, Albert (1969), Albert Einstein, Hedwig und Max
Born: Briefwechsel 1916–1955, München:
Nymphenburger Verlagshandlung
 Einstein, Albert (1979), Autobiographical Notes
(Centennial ed.), Chicago: Open Court, ISBN 0-87548-
352-6 .pp. 48 – 51.
 Collected Papers: Stachel, John, Martin J. Klein, a. J.
Kox, Michel Janssen, R. Schulmann, Diana Komos
Buchwald and others (Eds.) (1987–2006). The Collected
Papers of Albert Einstein, Vol 1–10. Princeton University
Press.
Scrieri din alte domenii

 1930: About Zionism: Speeches and Lectures by

Professor Albert Einstein
 1933: Why War? (coautor: Sigmund Freud)
 1934: The World As I See It
 1950: Out of My Later Years

Bibliografie
 J. Simmons 100 cei mai mari savanți ai lumii (traducere
din engleză) Editura Lider, București, 1996
 Lecturi de fizică, (colectiv de autori), Editura Didactică și
Pedagogică, 1980
 V. Vâlcovici Albert Einstein.Viața sa Poligrafia Craiova,
1957

Vezi și
 Ecuația lui Einstein
 Efectul Compton
 Organizarea și evoluția Universului
 Legea lui Hubble
 Lista lucrărilor științifice ale lui Albert Einstein

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate

de Albert Einstein

La Wikicitat găsiți citate legate de Albert Einstein.

 en Arhive Einstein on-line

 en Einstein - Biography
 en Einstein Summary
 en Biografie la Pbs.org
 en Albert-Einstein.org
 ro AlbertEinstein.ro
 en A. Einstein On-line
 en Operele sale științifice la Pbs.org
 en Annalen der Physik
 en Imagine și impact
 en NOVA - Einstein's Big Idea - Relativity (Lightman
Essay) - PBS
 en Albert Einstein - Wikiquote
 en Albert Einstei Quotes - The Quotations Page
 ro Albert Einstein despre religii: Legende primitive,
copilărești
  en Scrierile pe teme religioase
 en "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare"
 en Depinde inerția unui corp de cantitatea sa de
energie?
 en H. Poincaré: Comentarii supra relativității spațiului.
 en Einstein acuzat de plagiat
 en Răspunsul lui Răspunsul lui Einstein adresat criticilor
sale
 en G. Burniston Brown, What is wrong with relativity?,
Bulletin of the Institute of Physics and Physical Society,
Vol. 18 (March, 1967) pp. 71–77.
Articole biografice

 Albert Einstein, 1 noiembrie 2007, Jurnalul Național

 1 Iunie. Copilăria unui geniu - Albert Einstein, 1 Iunie
2011, Evenimentul zilei
 Nici Einstein nu găsea soluția păcii între palestinieni și
israelieni, 20 martie 2012, Călin Marchievici, Cotidianul
 ZIUA EINSTEIN: Dupa 130 de ani, 14 martie 2009,
Alexandru Safta, Descoperă
Activitatea științifică

 Ce gândește Dumnezeu - teoria întregului sau munca

neterminata a lui Einstein, 21 martie 2011, Alexandru
Safta, Descoperă
 Einstein - un Casanova cu creier de savant, 29
septembrie 2010, Revista Magazin

v•d•m

Röntgen (1901) · Lorentz / Zeeman (1902) · Becquerel / P.Curie / M.Curie (1903) · Rayleigh (1904) · Lenard (1905
1901–1925
Onnes (1913) · Laue (1914) ·W.L.Bragg / W.H.Bragg (1915) · Barkla (1917) · Planck (1918) · Stark (1919) · Guill

Perrin (1926) · Compton / C.Wilson (1927) · O.Richardson (1928) · De

1926–1950
Broglie (1929) · Raman (1930) · Heisenberg (1932) · Schrödinger / Dirac (1933) ·Chadwick (1935) · Hess / C.D.An

Cockcroft / Walton (1951) · Bloch / Purcell (1952) · Zernike (1953) · Born / Bothe (1954) · Lamb / Kusch (1955) ·
1951–1975 Mayer / Jensen (1963) · Townes / Basov / Prohorov (1964) · Tomonaga / Schwinger / Feynman (1965) · Kastler (19
Mann (1969) · Alfvén / Néel (1970) · Gabor (1971) · Bardeen / Cooper / Schrieffer (1972) · Esaki / Giaever / Josep

Richter / Ting (1976) · P.W.Anderson / Mott / Van Vleck (1977) · Kapița / Penzias / R.Wilson (1978) · Glashow / S
1976—2000 Klitzing (1985) ·Ruska / Binnig / Rohrer (1986) · Bednorz / Müller (1987) · Lederman / Schwartz / Steinberger (19
Lee / Osheroff / R.Richardson (1996) · Chu / Cohen-Tannoudji / Phillips (1997) · Laughlin / Störmer / Tsui (1998)

Cornell / Ketterle / Wieman (2001) · Davis / Koshiba / Giacconi (2002) · Abrikosov / Ghinzburg / Leggett (2003) ·
2001–2025
Schmidt / Riess (2011) • Haroche / Wineland (2012) · François Englert / Peter W. Higgs (2013) ·Akasaki / Amano

 WorldCat
Informații bibliotecare
 BNF: cb119016075
  GND: 118529579

 ISNI: 0000 0000 7704 0933

 LCCN: n79022889

 NLA: 36582360

 VIAF: 75121530

 LIBRIS: 184709

 SUDOC: 026849186

 BIBSYS: 90053072

 ULAN: 500240971

 HLS: 28814
Categorii:
 Albert Einstein
 Fizicieni germani
 Laureați ai Premiului Nobel pentru Fizică
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Sursă pagină
 Istoric
Căutare
Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikiquote
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 188
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 noiembrie 2017, ora 13:39.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți
detalii la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Cookie statement

 Versiune mobilă