UNIVERSITATEA ,

FACULTATEA

SPECIALIZAREA

DIDACTICA MATEMATICII ÎN ÎNVĂȚÂMÂNTUL PRIMAR

~ REFERAT ~

MULȚIMEA NUMERELOR ÎNTREGI

COORDONATOR: STUDENT:
Introducerea numerelor întregi
În școală, introducerea numerelor întregi se motivează prin necesitatea de a
caracteriza mărimile care pot fi socotite în două sensuri: spre stânga și spre dreapta, în jos
și în sus. Acest procedeu corespunde vârstei elevilor, deoarece se pornește de la lucruri
concrete. Dăm câteva exemple:
a) avere și datorie;
b) temperatura: scara termometrului este foarte indicată, elevii o cunosc din viața de toate
zilele și, mai mult, la măsurarea temperaturii ei au întâlnit deja numere negative;
c) axa numerelor nu poate lipsi datorită importanței pe care o are în general în
matematică. Această reprezentare a numerelor ne ajută în ordonarea numerelor întregi,
la adunare, la scădere și, poate, la înmulțire;
d) înălțimea socotită de la nivelul mării etc.

1) Construcția mulțimii “ Z ” a numerelor întregi, ca pe o mulțime de simboluri:

Fie mulțimea simbolurilor, reprezentând numerele naturale:
N = {0, +1, +2, +3, …}
Să formăm o mulțime de simboluri, pe care să o notăm cu Z, constituită din simbolul 0
din mulțimea N, împreună cu toate simbolurile ce se obțin dacă fiecare simbol din mulțimea
N – {0} se scrie o dată cu semnul + (plus) în față, și o dată cu semnul – (minus) în față.
Numim mulțimea Z de simboluri astfel obținută, mulțimea numerelor întregi:
Z = { …, -3, -2, -1, 0, +1, +2, +3, …}
Numerele întregi pozitive
Clasa numerelor întregi pozitive cuprinde numerele { +1, +2, +3, +4, … }
Numerele întregi pozitive sunt cele considerate în mod tradițional ca fiind cele apărute
istoric din necesitatea de „a număra”. În timp, abstractizarea numerelor a cunoscut o evoluție
continuă, clasei numerelor întregi pozitive I s-a adăugat clasa numerelor întregi negative și
numărul 0 pentru a forma clasa numerelor întregi, iar acesteia din urmă mai multe clase de
numere, din ce în ce mai abstracte.
Numim numere întregi strict pozitive, numerele care au semnul ”+” în față, mulțimea
notând-o cu Z+ : Z+ = { +1, +2, +3, ...}.
Numerele întregi negative
Clasa numerelor întregi negative cuprinde numerele { -1, -2, -3, ... }
Despre numerele întregi negative majoritatea surselor afirmă că acestea ar fi fost
pomenite în scrieri chinezești datând cu două secole inainte de Hristos, la fel cum majoritatea
sunt de acord ca în secolul al VII-lea d. Hr. s-au stabilit reguli de operare cu numerele
negative și cu numărul 0, care, cu câteva excepții, sunt valabile și astăzi.
Numim numere întregi strict negative, numerele cu semnul ” – ” în față, mulțimea lor
notând-o cu Z- : Z- = { -1, -2, -3, …}.
Simbolul 0 îl numim număr întreg zero sau nul. Observăm că 0 nu este nici strict
pozitiv, nici srict negativ.
 2) Modulul (valoarea absolută) și opusul unui număr întreg
Noțiunea de modul sau valoarea absolută trebuie introdusă la început, căci ea este
necesară atât la ordonarea numerelor întregi, cât și la operațiile cu ele.
Numim modulul unui număr întreg diferit de 0, numărul natural obținut din acel număr
întreg, prin alăturarea semnului ”+” sau ” – ” in față. Valoarea absolută a unui număr pozitiv
este chiar acel număr, iar valoarea absolută a unui număr negativ este opusul său.
Vom nota modulul numărului întreg a prin notează |a |.
| +7| =7; | -1| =1; | -5| = 5; etc.
Numim opusul unui număr întreg diferit de 0, numărul întreg ce se obține prin
schimbarea semnului din față (din + în – , și din – în +). Opusul lui 0 este 0. Opusul numărului
întreg a se notează prin –a : –(–5)= 5 ; –(+4)= –4 ; etc.
Obs.: Semnul minus în fața unei paranteze schimbă semnul termenului din paranteză.
Modulul unui număr întreg este un număr natural unic. Deci, definiția modulului unui
număr întreg constituie o regulă de corespondență de la mulțimea Z la mulțimea N. Opusul
opusului unui număr întreg este numărul însuși: –(–a) = a.

3) Reprezentarea numerelor întregi pe o dreaptă

Luăm o dreaptă și un punct O pe ea, căreia îi corespunde numărul 0. Fie un segment
de dreaptă u. Așezând segmentul u pe dreaptă de la O spre dreaptă o dată, găsim un punct
A, căruia facem să-i corespundă numărul 1; așezându-l de două ori (segmentele “așezate”
să aibă intersecția un punct), găsim un punct B, căruia facem să-i corespundă numărul 2;
așezându-l de trei ori, găsim un punct C, căruia facem să-i corespundă numărul 3, și așa mai
departe, găsim puncte cărora facem să le corespundă numere întregi pozitive.

Se observă ca fiecărui număr întreg pozitiv îi corespunde un punct unic pe dreaptă.

Așezând analog segmentul u pe dreaptă de la 0 spre stânga, găsim succesiv punctele
A’ , B’ , C’, …, cărora facem să le corespundă respectiv numerele întregi –1, – 2, –3, ...
În acest mod am reprezentat toate numerele întregi prin puncte unice pe o dreaptă. De
fapt, am definit o funcție pe mulțimea numerelor întregi Z, cu valori în mulțimea punctelor
dreptei date.
Obs.: Pentru a determina dacă am ajuns în punctul C sau C’, numerele întregi sunt mai
potrivite, întrucît +3 va indica cu precizie că am ajuns în punctul C, iar –3 va indica cu precizie
că am ajuns în C’.

4) Adunarea numerelor întregi

a) adunarea numerelor întregi care au același semn
Pentru a aduna două numere întregi care au același semn se adună modulele celor
două numere, iar rezultatul are semnul lor comun.
Ex.: (+3)+(+6)= +(3+6)= +9= 9
(-7)+(-15)= -(7+15)= -22
 5+(+6)=+(5+6)= +11= 11
b) adunarea numerelor întregi care au semne diferite
Pentru a aduna două numere întregi care au semne diferite se scad modulele lor și se
dă semnul numărului care are modulul mai mare.
Popular: “se scade din cel mare cel mic și se dă semnul celui mare”.
Ex.: (+5)+(-13)= -(13-5)= -8
(-10)+1= -(10-1)= -9
-15+6= -(15-6)= -9
Suma a două numere întregi opuse este egală cu 0.
Ex.: (-3)+(+3)= 0
(+5)-(-5)= 0
-4+4= 0
În partea introductivă a predării adunării numerelor întregi, profesorul arată prin
exemple cum se face adunarea, folosind diferite interpretari ale numerelor întregi și numere
diferite.
Exemple:
 (+7)+(-3)=? Câștig 7 lei, apoi pierd 3 lei, deci rămân cu un câștig de 4 lei, prin urmare
răspunsul este (+4) ;
 (-8)+(-4)=? Un punct se mișcă pe axa numerelor pornind din origine și se deplasează
întâi cu 8 unități spre stânga, apoi cu 4 unități spre stânga, deci el ajunge în punctul -12.
Prin 3-4 exemple de acest fel, elevii iși formează o idee generală despre diferitele cazuri
posibile și văd cum se obține rezultatul. În fiecare exercițiu de adunare a numerelor întregi
trebuie arătat elevilor că el cuprinde întradevăr toate cazurile posibile.
 Se dă elevilor mai multe exerciții de acet fel:
1) (-9)+(+5)=?
2) (+5)+(-8)=?
Se i-a primul exercițiu: Profesorul spune: „Vom interpreta aceste numere ca bani”:
pierd 9 lei, apoi câștig 5 lei, deci rămân cu o pierdere de 4 lei, deci răspunsul este (-4). Apoi
se cere elevilor să rezolve astfel celelalte probleme. Aici pot lucra cât mai mulți elevi,
fiecare să dea răspunsul la una dintre probleme. De fiecare dată se scrie răspunsul în
dreptul semnului egal. După ce toate problemele au fost rezolvate, răspunsurile se șterg,
rezolvându-se din nou problemele, folosind o altă interpretare. Ca a doua interpretare se
recomandă temperatura. Deci, profesorul cere să se rezolve din nou problemele, după un
alt model: Un corp are 0°, se încălzește cu 5°, apoi se răcește cu 8°, deci temperatura sa
finală este de -3°, deci răspunsul este -3.

5) Scăderea numerelor întregi

Scăderea în Z este totdeauna posibilă.
Diferența dintre două numere este egala cu suma dintre primul număr și opusul celui
de-al doilea numar.
Cu ajutorul opusului unui număr întreg se poate defini operația de scădere:
a-b= a+(-b)
Diferența a două numere întregi drept suma dintre un număr întreg și opusul celuilalt.
Așadar scăderea numerelor întregi este tot o adunare.
Exemple:
 7-5= 2 (fiind numere pozitive) sau, utilizând definiția de mai sus, 7-5= 7+(-5)=2
 4-8= 4+(-8)= -4
 3-(-5)= 3+5= 8
Se observă că, de fapt, se copiază exercițiul schimbând semnul numărului din
paranteză.
Scăderea numerelor întregi nu are nici o proprietate.
Desfacerea parantezelor
a. o paranteză în fața căreia se află semnul ” – ” se desface eliminând parantezele și
schimbând semnul tuturor termenilor din paranteză;
b. o paranteză în fața căreia se află semnul ”+” se desface eliminând parantezele și scriind
termenii din paranteză fără a le schimba semnul.
De reținut: Când avem de efectuat calcule cu numere întregi de semne diferite este
bine să eliminăm toate parantezele iar apoi să separăm termenii pozitivi într-o paranteză,
cei negativi într-o altă paranteză, să efectuăm sumele din paranteze și la sfârșit diferența.
Profesorul poate întâmpina dificultăți în predarea scăderii numerelor întregi dacă nu
vrea să se limiteze la simpla enunțare a regulii scăderii (se suprimă semnul „– “ și
paranteza și se schimbă semnul din interiorul parantezei).
Mai întâi trebuie amintită definiția scăderii și cum se face proba scăderii, apoi,
consideră, de exemplu, scăderea a-(+3) și spune: “Trebuie să găsim un număr care adunat
cu (+3) să dea 2. ”Nu are nici un rost să ceară de la elevi răspunsul, de aceea tot el
continuă: “Numărul căutat este a+(-3), în loc să scădem (+3), adunăm (+3)” scoate un elev
la tablă să facă proba. Se ia apoi încă un caz în care scăzătorul este pozitiv, cum ar fi a-
(+7), și de data aceasta se cere clasei să dea răspunsul: a+(-7). Se face din nou proba și
apoi se formulează regula: Când în fața unei paranteze avem semnul “ - “ …
După aceea se trece la cazul când scăzătorul este negativ; se procedează la fel și se
constată că și de dat aceasta se suprimă semnul “ – “ și paranteza, schimbându-se semnul
din interiorul parantezei.
În unele manuale, regulile de desfacere a parantezelor se dau și sub formă de
formule: +(+a)= +a, +(-a)= -a, -(+a)= -a, -(-a)= +a.
Aceste formule nu sunt prea eficiente, deoarece în practică elevul nu se ghidează
după ele. El încă nu este obișnuit cu folosirea literelor încât să vadă că numerele cu care
operează valori ale variabilei a – el se ghidează dupa exemple numerice pe care s-a dat
explicația sau după regula formulată în cuvinte. Pe de altă parte, în aceste formule, a
reprezintă partea din număr care se scrie cu cifre, de exemplu în cazul numărului -5, a este
5. Îi obișnuim astfel pe elevi cu ideea că literele reprezintă numere pozitive.

Elevii știau ideea că a aduna înseamnă a mări și a scădea înseamna a micșora, adică
suma a două numere este mai mare decât fiecare dintre termeni, iar diferența este mai
mică decât descăzutul. După ce se predă adunarea și scăderea numerelor întregi, trebuie
arătat că acest lucru nu mai este totdeauna adevărat în cazul numerelor întregi. După
câteva exemple, se poate ajunge la concluzia că:

O formulare mai familiară ar fi următoarea: dacă al doilea termen este negativ,

“adunarea micșorează, iar scăderea mărește”, adică se obține efectul contrar celui cu care
erau obișnuiți. De asemenea, trebuie arătat că prin folosirea numerelor negative unele
cuvinte capătă sensul contrar celui obișnuit. Pentru aceasta este util să cerem elevilor să
arate ce sens au expresiile: un câștig de -100 de lei, o pagubă de -100 de lei; o încălize cu -
5°, o răcire cu -5°; o scumpire cu -30 de lei, o ieftinire cu -50 de lei etc. Faptul că o pagubă
de -100 de lei este un câștig de 100 de lei sau o coborâre cu -10 m reprezintă o urcare cu
10 m se datorește regulii scăderii, căci paguba sau coborârea se exprimă printr-o scădere,
iar pentru a scădea un număr negativ se adună numărul pozitiv corespunzător, deci se
obține un câștig, o urcare.

6) Suma algebrică
În fizică, cuvântul „algebric” arată că termenii sumei pot fi și negativi. În algebră,
expresia sumă algebrică se referă la notație.
În calcule numerice, semnele ”+” și “ – “ nu se folosesc ca semne ale operațiilor, ci ca
semne ale numerelor. Expresia 3+8-2, de exemplu, este suma numerelor +3, +8 și -2;
adunarea este indicată prin simpla înșirare a termenilor.
Trecerea de la scrierea completă la aceasta scriere, prescurtată, se face pe baza
regulii de desfacere a parantezelor: dacă în fața unei paranteze se găsește semnul “+”, se
lasă la o parte semnul “+” și paranteza și se păstrează semnul din interiorul parantezei.
Astfel, expresia 3+8-2 de mai sus provine de la (+3)+(+8)+(-2). Este drept că în cazul
numerelor pozitive, ca la ...+(+8), este indiferent care din cele două semne “+” se
păstrează, dar este mai bine să se spună că se pastrează semnul al doilea, căci în felul
acesta se obține o regulă generală, valabilă și când termenul respectiv este negativ, ca în
cazul lui ...+(-2), și când al doilea termen este o sumă, ca: 6+(3-5-4)= 6+3-5-4=0

7) Înmulțirea numerelor întregi

a) înmulțirea numerelor întregi care au același semn
Pentru a înmulți două numere întregi care au același semn punem semnul “+” și
înmulțim modulele lor.
Regulă: (-)x (-)= (+); (+)x (+)= (+).
Ex.: (+7)x(+6)= +(7x6)= +43= 42;
(-5)x(-13)= +(5x13)= +65= 65.
Se observă că înmulțirea a două numere întregi pozitive sau negative este
întotdeauna un număr pozitiv.
b) înmulțirea numerelor întregi care au semne diferite
Pentru a înmulți două numere întregi care au semne diferite punem semnul “ –“ și
înmulțim modulele lor.
Regulă: (-)x (+)= (-); (+)x (-)= (-).
Ex.: (-4)x(+7)= -(4x7)= -28;
(+5)x(-11)= -(5x11)= -55;
-9x6= -(9x6)= -54;
(-10)x5= -(10x5)= -50.
Observăm că înmulțirea a două numere întregi de semne diferite este întotdeauna un
număr negativ.
Dat fiind că nu se cunoaște nici un mijloc de a da în școala generală o justificare
satisfăcătoare a regulii semnelor, nu rămâne altă cale decât de a da această regulă fără
nici o justificare.
 Elevii pot înțelege și mai bine prin urmăroarele exemple: reprezentăm expresiile sunt
și nu sunt respectiv prin semnele „+” și “ – “ ; de asemena cuvintele prezent și absent,
notând prezența prin „+” și absența prin “ – “. Compunând una din expresiile sunt și nu sunt
cu unul dintre cuvintele prezent și absent, rezultă o prezență sau o absență, așa cum se
vede în tabelul de mai jos:

Primul termen Termenul al doilea Rezultatul

sunt ................. + prezent .................. + prezență ................ +
sunt ................. + absent ................... - asență ................... -
nu sunt ............. - prezent ................. + absentă ................. -
nu sunt ............. - absent .................. - prezență ............... +

Se observă că semnele ”+” și “ – “ se compun ca după regula semnelor. În loc de

prezent și absent se poate lua orice pereche de cuvinte care reprezintă noțiuni opuse, de
exemplu: reușit și picat (la examen), bun și rău, pregătit și nepregătit etc.
Elevii urmăresc cu interes aceste exemple pentru că descoperă existența unor relații
de același tip între lucruri atât de diferite. Prin astfel de exemple regula semnelor devine
mai plauzibilă deoarece elevii văd că relații asemănătoare există și între lucruri din viața de
toate zilele.
Formularea regulii semnelor:
a) primii algebriști eropeni au formulat regula semnelor astfel: + cu + dă + ;
+ cu – dă – ;
– cu + dă – ;
– cu – dă + .
b) dacă ambii factori sunt pozitivi, produsul este pozitiv, dacă unul din factori este
pozitiv sau negativ, iar celălalt este negativ, produsul este negativ etc.

8) Împărțirea numerelor întregi

Împărțirea se definește ca operația inversă a înmulțirii: a împărți, de exemplu, +8 prin
-2 înseamnă a găsi un număr care, înmulțit cu -2, să dea +8. Pentru a obține rezultatul, se
observă întâi că valoarea absolută a câtului este 4. Dacă luăm (+4), condiția nu este
îndeplinită, căci (+4)x(-2)= -8, nu +8; dacă, însă, luăm (-4) da, căci (-4)x(+2)= +8, adică
deîmpărțitul. Se consideră apoi cazurile: (+8):(+2); (-8):(+2) și (-8):(-2) și, în cele din urmă,
se constată că regula semnelor la împărțire este aceeași ca la înmulțire.
Concluzii:
Ca exerciții la acest capitol, al numerelor întregi, este necesar să se dea, la
adunare,la scădere și la suma algebrică câteva probleme cu text, în care să intervină
semnificația concretă a sumelor întregi și a operațiilor cu ele. În ceea ce privește exercițiile
de calcul – ca în alte împrejurări asemănătoare – trebuie să se pună accentul pe ceea ce
este nou. Cel puțin la început trebuie să se dea exerciții cu numere simple, care să nu dea
naștere la calcule complicate.
La sfârșitul capitolului trebuie făcute exerciții în care intervin toate operațiile, paranteze
rotunde, pătrate și acolade.
 BIBLIOGRAFIE

1. Coman, M., (2013). Enciclopedia matematică a claselor de numere întregi. Ed.

Educațională
2. Dumitru, V. R., (1978). Matematici moderne în sprijinul învățătorilor. București: Ed.
Didactică și Pedagogică