Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare in Europa (O.S.C.E.

), forumul in care se regăsesc toate

ţările Europei, alături de Canada şi Statele Unite, reprezintă un element cheie al arhitecturii
europene de securitate. După o perioadă de negocieri purtate la Geneva, Actul Final al Conferinţei
pentru Securitate şi Cooperare in Europa a fost semnat la Helsinki la 1 august 1975 de către şefii
de state şi guverne din 35 de state europene precum şi Statele Unite ale Americii şi Canada. Nu a
participat Albania. Actul Final se prezintă ca un "cod de bună conduită", ca o adevărată "cartă a
relaţiilor intereuropene".
Mijloacele de traducere in fapt a acestor principii au făcut obiectul a trei „coşuri” : 1. Primul coş a
reunit problemele referitoare la securitatea in Europa 2. Cel de-al doilea coş viza cooperarea in
domeniul economic, ştiinţific, tehnic şi de mediu dintre ţările capitaliste şi cele cu o economie
socialistă 3. Cel de-al treilea coş privea cooperarea in domeniile umanitare şi altele cum ar
fi:circulaţia persoanelor, reunirea familiilor, căsătorii intre cetăţeni aparţinand unor state diferite,
dezvoltarea turismului, schimburi culturale.
Pe parcursul timpului, conceptele au fost dezvoltate la conferinţele periodice ce au urmat, in care,
printre altele, s-a precizat şi conţinutul noţiunii de dimensiune umană. Schimbările intervenite in
Europa ca urmare a evenimentelor politice din 1989 au ridicat şi problemele de reorientare
politică a CSCE.
In noi 1990, şefii de state şi de guverne ai ţărilor semnatare ale Actului Final au parafat "Carta de
la Paris pentru o nouă Europă", care a marcat şi trecerea de la rolul său de forum pentru negocieri
şi dialoguri la o structură operaţională activă. Carta nu are caracterul unui act cu valoare
constituţională, ci reprezintă un program de perspectivă in construirea Europei pe doi piloni
principali: revenirea la valorile democraţiei occidentale şi dezvoltarea instituţională.
Transformarea CSCE in OSCE, care a avut loc in 1994, a determinat şi importante mutaţii
calitative. S-au creat instituţii stabile şi coerente cum ar fi: 1. Centrul pentru prevenirea
conflictelor de la Viena 2. Oficiul pentru alegeri libere de la Varşovia 3. Secretariatul de la Praga
S-au mai infiinţat trei organisme politice consultative: 1. Consiliul de Miniştri ai afacerilor
externe din statele membre 2. Comitetul Inalţilor Funcţionari 3. Consiliul Permanent 4. Adunarea
Parlamentară 5. Curtea de Conciliere şi Arbitraj.
Datorită lărgirii sale, OSCE s-a transformat intr-un ansamblu de state repartizate in trei
continente: american, european şi asiatic. Ca urmare a aplicării in continuare a principiului
consensului, a lipsei de mijloace, OSCE nu a putut face faţă cu eficacitate unor misiuni de
menţinere a păcii in Europa