Comunităţile europene au apărut ca urmare a voinţei statelor membre de a nu mai

accepta politicile conflictuale, fiind decise să clădească un spaţiu comunitar care să se bazeze pe o
piaţă unică, in care restricţiile la import să fie inlăturate. Ulterior preocupările se vor indrepta şi in
domeniile securităţii globale şi al politicii externe.
O primă incercare de demarare a unui astfel de proces a avut loc incă din 1951.
Atunci, la 20 sept, Robert Schuman declara că Franţa va propune "crearea unei organizaţii politice
europene" in care o autoritate supranaţională va conduce "o politică externă comună". La 13 aug
1952, cu prilejul preluării preşedinţiei Inaltei Autorităţi a Comunităţii Economice a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO), Jean Monnet declara că "instituirea comunităţii, care este inceputul unui stat
federal, nu are de altminteri sens decat dacă debutează cu o adevărată autoritate politică".
Se preconizaseră şi instituţiile ce urmau să-i organizeze funcţionarea: 1. Un Parlament bicameral
2. Un Consiliu Executiv European 3. Un Consiliu de Miniştri 4. Curte a Comunităţii 5. Un
Consiliu Economic şi Social.
Proiectul prezentat de P. H. Spaak, preşedintele Adunării ad-hoc de pregătire a
Proiectului de Comunitate Politică constituie prima iniţiativă in vederea organizării unei autorităţi
europene, distinctă de guverne şi desemnată de reprezentanţii popoarelor. Considerată a fi mult
prea federală, iniţiativei nu i s-a mai dat curs.
In 1958, generalul Charles de Gaulle a relansat ideea unei uniuni politice, iar la 2 noi 1961, o
Comisie prezidată de Christian Fouchet a intocmit un prim proiect (Planul Fouchet I), respins, şi
mai apoi un al doilea proiect, la 18 ian 1962, de asemenea respins de "Cei 6" (Planul Fouchet II).
Un contraproiect propus de celelalte 5 state, la 20 ianuarie 1962, avea in vedere o uniune de state
şi de popoare, dar nici acesta nu avut şanse să fie acceptat (de Franţa) şi, ca urmare, s-a inregistrat
un alt eşec in tentativa de unitate politică. Soluţia problemelor trebuia căutată prin alte mijloace.
La Londra s-a constituit in iunie 1947 un "Comitet Internaţional de Studii şi de Acţiune pentru
Statele Unite Socialiste ale Europei" al cărui scop era crearea unei Europe socialiste unificate; la
finele anului 1948, a devenit "Mişcarea pentru Statele Unite ale Europei", iar din 1961 a luat
numele de "Stanga Europeană".
Ansamblul acestor mişcări a dus la crearea in iunie 1947 a unui "Comitet de legătură a mişcărilor
pentru unitatea europeană", care a organizat un important congres la Haga intre 7-10 mai, urmare
căruia in febr 1949 a fost creată "mişcarea europeană" cu scopul de a reuni intr-un singur
ansamblu grupările favorabile unificării europene. Mişcarea a fost pusă sub preşedinţia de onoare
a lui Winston Churchill.
Această organizaţie, cu obiective vaste, dar fără puteri reale, nu putea insă să indeplinească
multiplele directivele preconizate, nu avea şanse să ajungă la un rezultat concret. Trebuiau căutate
formule mai bine adaptate scopurilor urmărite.