Pasul următor şi decisiv a fost marcat de ministrul francez de externe, Robert Schuman care la 9

mai 1950 a prezentat presei internaţionale o declaraţie a guvernului in care se arătau obiectivele
construcţiei europene, şi anume: reconcilierea francogermană, necesitatea unei politici de
unificare europeană, crearea unei autorităţi supranaţionale, independentă de guverne, cu o putere
de decizie de asemenea supranaţională. Era un plan revoluţionar in domeniul relaţiilor
internaţionale in care erau subliniate premisele concrete "ale unei federaţii europene
indispensabile menţinerii păcii", eliminării rivalităţii seculare dintre Franţa şi Germania. Franţa,
Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au semnat la 18 apr 1951 la Paris, Tratatul de
creare a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) intrat in vigoare la 25 iul 1952.
Caracteristica Comunităţii a apărut cu evidenţă in dispoziţiile Tratatului : CECO avea o vocaţie
federalistă universală cu caracter sectorial; obiectul era crearea unei pieţe comune, limitate la
cărbune şi oţel, cu suprimarea taxelor vamale, a contingentelor şi acordurilor de cartel, deschisă şi
altor state. Piaţa comună a cărbunelui şi oţelului a fost deschisă la 10 febr 1953 pentru minereul
de fier, cărbune şi fier vechi; la 10 mai 1953, pentru oţel; la 10 aug 1954, pentru oţeluri speciale.
Intervenţiile Comunităţii puteau avea loc fie prin sesizarea Curţii de Justiţie a CECO, fie pe calea
avizelor, deciziilor sau recomandărilor. Comunitatea putea interveni şi prin adoptarea de măsuri in
favoarea salariaţilor din industria cărbunelui şi oţelului, acordand ajutoare sau imprumuturi, prin
finanţarea unor programe de dezvoltare de noi activităţi pentru reconversia lucrătorilor sau
reintegrarea forţei de muncă. Indeplinirea obiectivelor din Tratat se infăptuia prin cele patru
instituţii create: Inalta Autoritate, Consiliul de Miniştri, Adunarea Comună, Curtea de Justiţie. In
aceste patru instituţii s-au concentrat două caracteristici fundamentale: legitimitatea democratică
şi eficacitatea decizională: 1. Inalta Autoritate, organul inzestrat cu principalele puteri de gestiune
şi decizie, era formată din 9 membri numiţi de comun acord de guvernele celor şase state membre
2. Consiliul Special de Miniştri era organul care reprezenta guvernele naţionale, făcand astfel
legătura intre acestea şi acţiunea Inaltei Autorităţi 3. Adunarea Parlamentară — Adunarea Comună
— era compusă, ca şi Adunarea Consultativă a Consiliului Europei, din reprezentanţi ai
Parlamentelor naţionale 4. Curtea de Justiţie a fost instituită pentru a supraveghea respectarea
prevederilor inscrise in Tratat.
CECO a fost proiectat pentru 50 de ani, timp in care, potrivit Preambulului din Tratat urma să se
asigure premisele unei comunităţi "mai largi şi mai profunde intre popoarele mult timp opuse de
divizări sangeroase".