Eşecul Comunităţii Europene a Apărării a marcat şi sfarşitul acestei tentative de infăptuire a

unităţii politice a Europei. Devenise clar că o astfel de unitate nu putea fi incă realizată, că
eforturile de creare a unor autorităţi supranaţionale eşuaseră in toate domeniile, cu excepţia
cărbunelui şi oţelului, că drumul unei Europe militare se inchisese, ca de altfel şi al unei Europe
politice şi că deci integrarea europeană trebuia urmărită pe cale economică prin integrarea tuturor
sectoarelor economice. Declaraţia de la Messina (Sicilia), adoptată de miniştrii de externe ai
"Celor 6" (1-6 iun 1955), a confirmat decizia de unificare. Rezoluţia adoptată exprima mai intai
voinţa politică de a se păşi intr-o nouă etapă pe calea construirii europene. Rezoluţia adoptată de
"cei 6" viza o politică comună in domeniul transporturilor, cu deosebire in ceea ce privea
infrastructura lor, o politică a energiei schiţandu-se astfel şi proiectul unei organizaţii privind
energia atomică.
Primul tratat care a instituit CEE, cea mai cunoscută dintre cele trei comunităţi, a enunţat
obiectivele economice ale organizaţiei precum şi mijloacele de acţiune. Astfel, Comunităţii ii
revenea ca obiectiv fundamental instituirea unei pieţe comune care să se sprijine pe o uniune
vamală, pe armonizarea politicilor economice, pe libertatea intregii vieţi economice: a producţiei,
a serviciilor, a schimburilor, a factorilor umani şi financiari.
Articolul 3 al Tratatului CEE enumeră principiile generale care guvernează Comunitatea:
eliminarea piedicilor vamale, crearea unui tarif vamal comun, organizarea unei bune funcţionări a
concurenţei, apropierea legislaţiilor naţionale, instituirea de fonduri speciale şi a unei bănci de
investiţii, asocierea cu alte ţări la obiectivele Comunităţii şi, evident, abolirea tuturor obstacolelor
in calea liberei circulaţii.
Uniunea vamală era programată pentru o perioadă tranzitorie de 12 ani, divizată in trei etape a
cate patru ani. Ea s-a realizat treptat, incepand cu o primă reducere tarifară de 10% la 1 ian 1959.
A triumfat astfel abordarea pe cale economică, intr-o concepţie liberală, a integrării europene.
Tratatul CEE a determinat apariţia unei noi ordini juridice integrată in dreptul intern al statelor
membre. Comunitatea a fost dotată cu atribuţii proprii, cu personalitate juridică, cu o capacitate de
reprezentare internaţională, cu puteri reale izvorate din limitarea unor competenţe ale statelor
membre sau din transferul de atribuţii ale acestora in favoarea Comunităţii.
Comunitatea Economică Europeană este, după cum s-a statuat23, o comunitate de drept, ceea ce
inseamnă că nici statele membre şi nici instituţiile lor nu pot scăpa controlului de conformitate a
actelor lor şi nici prevederilor din Tratat care reprezintă o cartă constituţională de bază.