Cel de-al doilea Tratat semnat la Roma la 25 martie 1957, care a pus bazele CEEA, a intrat in

vigoare tot la 1 ianuarie 1958. Dacă Tratatul CEE a creat o integrare economică globală, Tratatul
CEEA a avut un obiectiv sectorial — acela al energiei atomice civile. Comunitatea avea ca
misiune să contribuie la pregătirea şi dezvoltarea rapidă a industriilor nucleare exclusiv pentru
aplicarea civilă a acestora. Energia atomică părea in acel timp capabilă a aduce o soluţie crizei de
energie care se anunţa in Europa. EURATOM a reprodus schema instituţională a CECO şi CEE:
1. Consiliul de Miniştri 2. Comisia 3. Parlamentul European 4. Curtea de Justiţie. Adunarea
comună CECO a devenit competentă şi pentru EURATOM şi CEE, dar lărgită de la 78 la 142 de
membri şi transformată in Adunarea Parlamentară Europeană şi mai apoi in Parlamentul
European, pentru toate cele trei Comunităţi. Membrii săi sunt delegaţi de parlamentele naţionale,
in funcţie de mărimea demografică a fiecărui stat membru. Spre deosebire de CECO, CEE şi
CEEA pană in 1970 erau finanţate prin contribuţii financiare furnizate de statele membre.
Regimul financiar al Comunităţilor s-a modificat prin adoptarea Deciziei din 21 apr 1970
referitoare la inlocuirea contribuţiilor financiare ale statelor membre prin resurse proprii
comunitare. Ca urmare, Comunităţile au căpătat şi un plus de independenţă, alimentandu-se
printr-un sistem propriu de resurse provenite din prelevări procentuale din drepturile de vamă, din
taxe asupra importurilor din terţe ţări, precum şi 1% din TVA perceput in toate statele membre.
In concluzie la cele de mai sus, toate cele trei tratate urmăresc crearea unei economii
internaţionale de piaţă bazate pe principiul liberalismului economic prin trei mecanisme
fundamentale: uniunea vamală, piaţa comună sau un spaţiu economic unificat, şi uniunea
economică printr-o politică economică comună. Spre diferenţă de primele două Tratate, Tratatul
CEEA, şi el consacrat unificării economice, conţine in plus probleme referitoare la securitate,
sănătate publică, invăţămant şi cercetare. Tratatele CEE şi CEEA aşează pe primul plan
problemele economice şi diminuează executivul independent. In ceea ce priveşte durata, Tratatul
CECO a fost incheiat, potrivit art. 97 pentru o perioadă de 50 de ani, celelalte două tratate pentru
un timp nelimitat, conform art. 240 (CEE) şi 208 (CEEA).