Sunteți pe pagina 1din 1

Prima etapă in evoluţia instituţiilor comunitare a fost cea din 25 mar 1957, cand odată cu

semnarea tratatelor CEE şi CEEA, a fost semnată şi Convenţia referitoare la unele instituţii
comune ale Comunităţilor. Cea de-a doua etapă a fost marcată de semnarea la 8 apr 1965, la
Bruxelles, a Tratatului de Fuziune (intrat in vigoare in 1967), prin care s-au instituit un Consiliu
unic şi o Comisie unică pentru toate cele 3 Comunităţi europene, iar cea de-a treia etapă a
constituit-o adoptarea Tratatului asupra U.E.
Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi care a
plasat sub un regim supranaţional industria cărbunelui şi oţelului, a creat 4instituţii: 1. Inalta
Autoritate 2. Consiliul Special de Miniştri 3. Adunarea Comună 4. Curtea de Justiţie.
In linii generale, structura instituţională a CECO reprezintă interesul comun, o putere executivă,
una de decizie, deci cu caracter legislativ, una deliberativă, una de control şi una de asigurare a
respectării dreptului şi de interpretare a Tratatului. Inalta Autoritate (art. 7 din Tratat) este
independentă de guverne şi insărcinată cu acţiunea principală, adică, cu administrarea producţiei
cărbunelui şi oţelului, avand in acest scop competenţe foarte intinse. Un alt organ specific al
CECO era Consiliul Special de Miniştri (art. 27) care reprezenta şi coordona guvernele şi
politicile naţionale ale statelor membre. Consiliul era instituţia inzestrată cu putere de decizie,
reprezentanţii statelor membre adoptand acte care le angajau fără a mai fi nevoie de aprobări sau
ratificări ulterioare. Adunarea Comună (art. 7 şi 20-25 din Tratat) era compusă din 78 de delegaţi
desemnaţi de parlamentele naţionale ale statelor membre. Potrivit prevederilor inscrise in Tratat,
membrii Adunării erau fie numiţi fie aleşi prin "sufragiu universal, direct, după procedura fixată
de fiecare Inaltă Parte Contractantă" (art. 21).
Curtea de Justiţie, infiinţată in virtutea art. 31-45 din Tratat, era cea de-a 4 instituţie CECO. Ea işi
exercita competenţele care ii erau atribuite efectuand cu toată independenţa un control judiciar
asupra actelor Inaltei Autorităţi şi ale statelor comunitare. Ea mai era insărcinată cu supravegherea
respectării Tratatului şi cu soluţionarea diferendelor dintre ţările membre sau dintre particulari şi
Inalta Autoritate.