Sunteți pe pagina 1din 1

Consiliul European este o instituţie pe care Tratatele CECO, CEE şi CEEA nu au

prevăzut-o, dar care ulterior a fost recunoscută prin Actul Unic şi consacrată prin Tratatul de la
Maastricht. Consiliul European, incă inainte de a fi consacrat in aceste documente, s-a reunit după
1975 de cel puţin două ori pe an in statul care asigura preşedinţia Comunităţilor. Crearea
Consiliului European a fost rezultatul unei indelungate evoluţii desfăşurate intr-un context politic
şi istoric in care se profilase ideea unui nou tip de cooperare intre şefii de state şi de guverne.
Consiliul European reuneşte şefi de state şi de guverne (in total 25) şi pe preşedintele Comisiei
pentru a discuta probleme importante ale Comunităţii Europene, inclusiv cele de politică externă.
Este o instituţie politică pe care şefii de state şi de guverne au voit s-o integreze in ordinea
instituţională comunitară. Consiliul European poate fi calificat, pe de o parte, ca organ comunitar
şi ca o formaţiune superioară a Consiliului Comunităţii, iar pe de altă parte, şi ca organ
interguvernamental de cooperare politică.
Consiliul European este prezidat prin rotaţie semestrială, ca şi Consiliul. A fost voinţa şefilor de
state şi guverne de a se situa in cadrul instituţional existent. Preşedintele este responsabil cu buna
desfăşurare a lucrărilor, a derulării şedinţelor şi elaborarea concluziilor. De la crearea sa, Consiliul
European a acoperit toate problemele de maximă importanţa, a stabilit marile orientări pentru
crearea Uniunii Economice şi Monetare, desăvarşirea pieţei interioare ş.a. Sistemul Monetar
European, de pildă, este una din marile sale realizări. Consiliul European a devenit şi o instanţă de
arbitraj intre interesele naţionale, funcţia de arbitraj şi cea decizională devenind preponderente.
Constituţia europeană atribuie Consiliului European competenţa de a defini orientările şi
priorităţile de politică generală. Această instituţie nu exercită funcţii legislative. Preşedintele
Consiliului European, care urmează să fie ales cu o majoritate calificată şi cu posibilitatea reinoirii
mandatului o singură dată, va asigura, in viziunea celor care au elaborat Constituţia Europeană,
reprezentarea externă a Uniunii in probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună.