William Deehl

CAMELEONUL

Profunda recuno tin pentru mama i tat l meu, Cathy i John, Stan, Bill
i Melissa.
Temple i micu a Katie.
Michael i Marilyn, Michael i Mardi, Irving i Sylvia, Carole, Don i Rose,
David, Mitch i Cobray, DeSales, Bobby Byrd, Missy Joel, Ira i DeeDee,
Peter i Cathy, Betty i doctorul Sam Gray.
George, Eddie, James, Chuck, Paul i Departamentul Actualit i al
Canalului Cinci din Atlanta.
Betsy Nolan, Tommy, Ed, Sidney Sheldon i Burt.
Marc Jaffe i Random House, Nat Lefkowitz i William Morris.
Inspiratul editor, Peter Gethers.
Minunatul meu agent, Owen Laster.
i, în sfîr it, în memoria b trînului urs Townsend: Adio, Stromboli, oriunde
ai fi.

PROLOG

Istoria e o prezentare, în mare parte fals , de evenimente, în mare parte

neimportante, înf ptuite de conduc tori, în mare parte tic lo i, i de
solda i, în mare parte nebuni.
AMBROSE BIERCE O urm rea de aproape o or . Era uimitor cît de gra ios
se deplasa prin magazinul Bloomingdale, cînt rind bine ce cadouri s
cumpere i t indu-le apoi de pe list , înainte de a se îndrepta spre un alt
raion. Era elegant i exotic , înalt , cochet , ic, purtînd cu un stil
deosebit pantaloni negri marca Jordache, cizme de cowboy marca
Lucchese, o bluz din m tase de culoare albastru-deschis i o jachet din
1
poplin, bordat cu blan de iepure.
Dar tot farmecul era dat de p rie, un melon negru, tras arogant pe o
parte, acoperindu-i un ochi migdalat cu gra ia unui v l negru. Mergea dup
ea, la vreo cincisprezece metri mai în spate. Ea cercet metodic întregul
magazin. Saco a era deja plin de cump turi cînd ajunse la etajul întîi,
apoi coborî pe scara rulant , gr bit , îndreptîndu-se c tre ie irea dinspre
Lexington Avenue. În cîteva minute, avea s ias . i cu asta basta. Dac el
avea de gînd s fac ceva, acum era momentul.
i îmbr haina de piele, în timp ce mergea gr bit pe lîng irul de pomi
de Cr ciun, trecu de o flamur alb cu ro u pe care scria: „To i prietenii
dumneavoastr de la Bloomingdale v doresc un Cr ciun fericit", avînd sub
el un îndemn comercial: „Numai patru zile în care mai pute i face
cump turi", i coborî sc rile de la magazin, aflate sub un balcon în care
un grup de liceeni timizi cîntau aproape în oapt „Micu ul tobo ar". Apoi,
fu pe punctul de a o pierde. O armat de cump tori hot rî i, înfruntînd
vîntul i z pada, atacar u ile batante, intrînd în magazin într-un ir
nesfîr it. Fu o victim temporar , prins în vîrtejul acestui asalt.
Mergînd lateral, croindu- i drum cu um rul, se strecur prin mul ime,
lovindu-se de cei care intrau. La un moment dat, aproape se întîlnir . O
clip se aflar fa în fa , aproape atingîndu-se i apoi, la fel de brusc,
fur din nou desp i. Se dep rtase de el atît de gra ios, încît mai mult
sim ise decît v zuse asta. înainte ca el s i cear scuze, ea î i reg si
calmul i-l cînt ri rapid din ochi. Un b rbat mai în vîrst , de vreo patruzeci
i cinci de ani, frumos, de i chipul lui începea s arate semnele unei vie i
bune, iar p rul s u castaniu înc run ise. Era îmbr cat impecabil: jachet
de tweed, pantaloni din lîn maro-ardezie, c ma cu dungi late i cravat
Cardin.
Se uit în spate, direct spre ea, îi zîmbi, îi f cu semn spre ie ire i, cînd ea
intr în triunghiul de sticl , el împinse u a batant . Era din Orient?
2
Polinezian ? Amestec? Jum tate mexican , jum tate fran uzoaic ,
probabil. P rea pu in prea înalt ca s fie japonez .
Afar , fulgii reci de z pad c deau în rafale pe Lexington Avenue, dansînd
deasupra gr tarelor de la metrou, pîn cînd vîntul îi învîrtejea pe Fifty-
ninth Street. Amîndoi f cur semn aceluia i taxi, se ferir s nu fie stropi i
de el cînd oferul opri, trecînd prin mocirl i, cum majoritatea taxiurilor
erau în pauz sau disp ruser de la primul semn de vreme rea, hot rîr
-l ia amîndoi pe acesta.
a începu.
El o invit la un bar. Ea îl privi o clip pe sub borul p riei i, spre
surprinderea lui, accept . Se oprir la Pierre i ea î i juc rolul perfect.
Luar ceva de b ut, apoi ea disp ru. În timp ce pl tea, eful de sal veni la
el la mas i-i înmîn un bilet. Pe bilet era scris num rul ei de telefon.
Perfect.
În ziua urm toare, luar masa la Cote Basque, petrecur o parte a dup -
amiezei r sfoind un nou album la Muzeul de Art Modern , b ur ceva la
Charley O, apoi merser s patineze pe ghea în Rockefeller Piaza. Pe
urm ea se întoarse acas s se schimbe i se întîlnir mai tîrziu la Four
Seasons s ia cina. Purta acum un taior sobru, negru, o bluz victorian
din m tase alb , împodobit cu dantel irlandez , cu gulerul înalt îndoit
imediat sub b rbie i, ca întotdeauna, o p rie al c rei voal ad uga o
etern not de mister. Vorbea foarte pu in, iar cînd spunea ceva,
conversa ia era impersonal . Cum se întîmpl de obicei la începutul
leg turilor amoroase, ocolir întreb rile personale, p strînd misterul cît
mai mult posibil. Dup cin , prin i de spiritul s rb torilor, ascultar
colinde de Cr ciun, în fa la Rockefeller Piaza, i privir vitrinele
magazinelor de pe Fifth Avenue.
începuse din nou s ning , dar vîntul se domolise i fulgii mari se
terneau pe trotuar. Mai multe taxiuri trecur pe lîng ei, cu luminile
3
aprinse pe „Liber". Apoi, strada deveni pustie. Mai trecu doar o tr sur ce
cea la cîteva blocuri distan de Piaza. Tropotul calului r suna trist
prin z pad , iar vizitiul, o femeie tîn , purtînd un joben cu trandafir din
tase prins de panglic , st tea ghemuit sub o p tur . El îi f cu semn în
mijlocul lui Fifth Avenue i vizitiul accept s -i duc în Sixty-third Street.
Se ghemuir i ei sub o p tur groas . El o prinse pe dup umeri, o trase
lîng el i îi ridic fa a spre a lui, cu o mi care blînd , iar ea, drept
spuns, îl s rut u or, atingîndu-i buza de jos cu vîrful limbii. Se s rutar
din nou. i apoi înc o dat , explorîndu- i chipurile cu vîrfurile degetelor,
limbile lor întîlnindu-se i retr gîndu-se.
Fifth Avenue era deja pustie cînd ajunser la apartamentul ei. Vîntul nu
mai b tea i z pada c dea acum aproape vertical, acoperind strada. O
lini te blînd se l sase peste toate. El pl ti vizitiului trei bancnote de zece
dolari, s ri din tr sur , apoi, galant, o ajut s coboare i o conduse sub
tend . Ea îl lu de mîn i îl conduse în hol.
În spatele lor, vizitiul pocni din bici, iar fulgii r citori de z pad înghi ir
tr sura. Imediat ce intrar în apartament, ea se scuz i intr în dormitor.
Locuin a ei, aflat la etajul al patrulea, avea vedere spre Central Park. Era
mic , cu un singur dormitor i cu un emineu în living-room, dar era
decorat cu mult gust. Ceva lipsea totu i, iar el î i d du seama peste cîteva
clipe c în camer nu existau bunuri personale. Nu era nici un tablou, nici
o amintire. Camera p rea o vitrin de magazin.
Mai studie apartamentul pre de cîteva clipe, apoi intr în baie i închise
a. î i d du jos pantalonii. O curea de piele era strîns pe coapsa stîng ,
sus, cu o teac lipit de picior. Mînerul ce ie ea din teac fusese sub iat
pîn cînd devenise plat i îngust, apoi fuseser adîncite an uri speciale,
dup forma degetelor lui.
Apuc mînerul i trase afar un cu it de felul acelora folosite de sculptori. îi
cercet marginile zim ate ca ni te ule e, care luceau ca o prevestire
4
rea. Lama fusese t iat la doisprezece centimetri de mîner i ascu it ca un
vîrf de ac. încerc vîrful cu degetul mare abia atingîndu-l, i pielea se
crest . Supse pic tura de sînge de pe vîrful degetului, î i trase pantalonii i
puse cu itul în cureaua pantalonilor, în spate. Se privi în oglind s vad
dac totul era în ordine, apoi se întoarse în living-room.
În dormitor, radioul se auzea în surdin . Ea îl strig i el intr în dormitor.
Luminile erau stinse, camera fiind luminat doar de ase lumîn ri. Ea era
ezat în mijlocul patului, sprijinit pe o parte, cu capul l sat în jos, p rul
lung c zîndu-i în valuri, pîn aproape de mijloc. Pe umeri avea aruncat un
capot din dantel . El î i îngust ochii, încercînd s deslu easc detaliile
camerei întunecoase.
Nu era nici o oglind în spatele lui.
Bun.
Apropiindu-se de pat, î i scoase jacheta i o arunc pe un scaun, î i
descheie c ma a i o trase din pantaloni cu îndemînare.
Cînd î i duse mîinile la spate, ea se ridic brusc i- i scutur umerii.
Capotul transparent îi c zu de pe umeri. Priveli tea îl oc i avu o clip de
ezitare, iar ea î i ridic bra ul drept i-l întinse drept în fa . Mi carea
fusese atît de rapid , încît el nu v zu arma, ci numai explozia din gura
evii, sim indu-i c ldura pe fa cu o clip înainte ca glon ul s -i zboare
creierii.
În c dere, Colin Bradley opti un singur, ultim cuvînt:
- Cameleon?

CARTEA ÎNTÎI

Crima poate fi înf ptuit cu mijloace legale printr-un r zboi profitabil i

prin calomnie, precum i cu o supradoz sau cu un pumnal.
lord acton
5
Cînd Marza se trezi era înc întuneric - ultimele minute înaintea ivirii
zorilor, cînd soarele era ascuns înc în spatele bisericii, dincolo de Vene ia,
i primele degete sîngerii ale zilei se întindeau printre cl diri i peste
lagun . So ia lui dormea lîng el. P rul ei ro cat era r sfirat pe perna
îmbr cat în satin galben. Pre de cîteva minute, cu ochii deschi i numai
pe jum tate, o admir dormind.
„Hei, Marza, e ti un tic los norocos, î i spuse el. Ai avut totul i, de data
asta chiar î i merge. E o perioad foarte bun pentru tine, cea mai bun
din via a ta."
ri capotul de m tase de pe podea, unde îl aruncase ea cu o noapte în
urm , i rîse încet pentru sine. Erau c tori i de zece ani i ea înc îl mai
surprindea i îl încînta cu felul ei nest pînit de a face dragoste. Milena de
la Rovere, impetuoasa actri , tigroaica ro cat care îi înnebunise pe to i
regizorii din Europa i de la Hollywood, era înc al turi de el, dup zece
ani, i era înc seduc toarea lui iubit .
Privind capotul sfî iat, i-o aminti îngenuncheat peste el în pat, strigînd
cu o voce r gu it toate „cuvintele murdare engleze ti" pe care le înv ase
de la el. Apoi î i d duse jos capotul de m tase de culoarea ampaniei,
dureros de încet, peste sîni, pîn cînd ace tia r rir liberi, cu sfîrcurile
înt rite, a teptîndu-l, în timp ce ea continua s -i spun acele cuvinte,
dezvelindu-se cu mi ri unduitoare i l sînd apoi capotul s -i alunece pe
lîng genunchi; î i eliberase un picior, prinsese capotul i-l aruncase apoi,
neglijent, în camer .
- Trei sute de mii de lire, zbierase el, rîzînd, i ea îl folose te de parc ar fi
un prosop de la Holiday Inn!
- La dracu' cu Holiday Inn, ipase ea i începuse s rîd .
Apoi se aplecase asupra lui Marza i, prinzîndu-i un sfîrc între din i,
începuse s fac mi ri circulare în jurul lui. Marza î i sim ise sfîrcul
6
înt rindu-se în gura ei, înainte ca ea s înceap s -l sug .
- Va bene? întrebase ea treng re te, privindu-l.
- Molto bene...
Apoi, încet, î i plimbase limba în jos spre buric, zgînd rindu-l cu vîrful
limbii.
- E permesso...?
Era mai mult o oapt , iar ea î i concentrase aten ia asupra abdomenului
lui, a teptînd r spunsul.
Marza gemuse, apoi spusese aproape la fel de încet:
- Nu mai întreba.
St tea întins pe spate, zîmbindu-i, în timp ce vîrfurile unghiilor ei, u oare
ca o zbatere de aripi, îi atingeau abdomenul. Apoi îi sim ise limba, la fel de
or - mai mult o p rere. Era minunat pentru el. Ei îi pl cea s fac asta
pentru a-l stîrni. Buzele ei îi atinseser vîrful penisului, iar el se ridicase
or spre ea, apoi ea îl înv luise cu totul, începînd s murmure monoton,
iar Marza se pierduse complet. O sim ea peste tot. Îi sim ea gura, degetele,
buzele. începuse s se mi te în acela i timp cu ea - un r spuns aproape
involuntar la erotismul ei. Inima îi b tea gata s -i sparg pieptul. Degetele
lui îi mîngîiau p rul i ea începuse s i mi te capul, gemînd din ce în ce
mai tare. O sim ea vibrînd, o dat cu el, excitîndu-l tot mai puternic.
- Tempo sa e fermato per me - O mic moarte, spusese el cu r suflarea
iat . Timpul s-a oprit pentru mine.
- Timpul nu mai exist , îi r spunsese ea, în bu it.
Dup aceea nu mai vorbiser . În sfîr it, cînd el era gata s explodeze, se
sase în jos, tr gînd-o spre el i mîngîind-o u or pe pîntece, apoi mai jos,
strîngînd-o cu dou degete i mi cîndu- i mîna încet, circular. Apoi,
amîndoi începuser s se mi te, ea mîngîindu-l înc , tr gîndu-l tot mai
aproape, pîn cînd sim ise cum focul ei îl înv luia.
Bra ele ei alunecaser pe spatele lui, strîngîndu-l puternic, iar cînd el
7
fusese pe punctul s erup în ea, începuse s îngîne: „Cedez... cedez...
cedez..." În sfîr it: „Te iubesc".
Cînd se c toriser , bîrfa interna ional nu le d duse decît cîteva luni, cel
mult un an de stat împreun .
Ea avea dou zeci de ani i era una dintre cele mai cunoscute actri e de film
din Italia, înc de la aptesprezece ani. Marza avea treizeci i opt de ani i
începuse s reapar în competi ii. Tocmai cî tigase a treia curs la rînd,
dup ce majoritatea redactorilor de sport i a sponsorilor din domeniu îl
declaraser terminat. Timp de trei ani fusese considerat un om pe care nu
se putea conta, un pilot de curse ratat la treizeci i cinci de ani.
Apoi Noviliano, marele constructor de automobile, venise la el i-i oferise o
nou ans . O ma in nou , experimental , plin de temperament, dar
nebunesc de rapid i de stabil .
- E nevoie de un om cu experien , îi spusese Noviliano. Nu o pot da pe
mîna vreunui tinerel.
Acesta fusese începutul celei mai frumoase colabor ri din istoria
automobilismului. Noviliano, Marza i Aquila 333, un automobil de ultim
or , cu evi de e apament pe puntea din spate, pentru „fierberea aerului",
care confereau stabilitate, un design aerodinamic i un sistem de
alimentare pe alcool, un motor cu injec ie, care îi d dea o autonomie de
cincizeci de mile fa de celelalte modele, reducînd cu o treime oprirea la
standuri.
Era teribil , nu avea nici un punct slab, iar Marza o pilota de parc ar fi
fost una cu ea. Nimeni nu se putea apropia de el, iar el era neînfricat, un
om care sfida moartea. Spusese odat , într-un interviu: „Am v zut moartea
de vreo dou , trei ori, stînd pe un gard i f cîndu-mi cu mîna. Dar i-am
spus: „Du-te naibii, nu acum. Nu-l iei pe Marza de data asta.” P rerea mea
e c , dac te temi de moarte, ar trebui s te faci casier. Nu sta-i jocul t u.
Cînd o întîlnise, era din nou în ascensiune i se spunea c ori va renun a,
8
ori va muri, în cel mult un an. i, în afar de asta, ea avea numai dou zeci
de ani i cum ar fi putut el s-o p streze, cînd oriCe b rbat între pubertate
i senilitate o dorea?
Marza i Aquila 333 au devenit legendari în lumea curselor, ma ina urma
dea na tere uneia dintre cele mai extraordinare aventuri automobilistice
create de timpurile moderne.
Cu cît se ridica mai sus steaua ei, cu atît conducea el mai repede. Pentru
fiecare film de succes f cut de ea, el cî tiga cîte o curs . Ea era încîntat de
succesul lui i vedea în el ceea ce pu ini aveau prilejul s vad : un campion
pe toate planurile, care o iubea, o respecta i o trata ca pe o prieten i
iubit , nu ca pe o stea de cinema. Al ii erau intimida i de frumuse ea i de
succesul ei. „Intimidare" era un cuvînt necunoscut lui. Nu f cea parte din
vocabularul lui. Pentru Marza, intimidarea era ceva de neconceput.
i ea îl adora pentru asta.
Pilot cu o m iestrie înfrico toare, ca un om posedat, pîn cînd, în sfîr it,
Milena îl rug s renun e. Era mai bogat decît visase vreodat . Nu mai avea
nimic de dovedit. i, în afar de asta, Noviliano avea nevoie de el, pentru a
lucra la un nou proiect, o ma in nou , care s aib vitez i gra ie, i care
fie o campioan , cu un motor deosebit, cu injec ie, care s tripleze
distan a parcurs cu aceea i cantitate de combustibil. Nu era o ma in de
curse, ci una de ora , care folosea toate aspectele practice comerciale ale
unei ma ini de curse. Treaba lui Marza era s-o testeze i iar s-o testeze,
pîn cînd avea s fie perfect .
Ma ina urma s fie numit Aquila Milena, pentru c , a a cum Profesorul -
marele Di Fiere, proiectantul ei - spusese, ma ina era ca o femeie frumoas
i deosebit . Era un tribut adus lui Marza, botezarea ma inii dup numele
a ceea ce el iubea cel mai mult în via .
i ce ma in era! Putea revolu iona întreaga industrie. Numai patentul
sistemului de injec ie îi putea face multimilionari.
9
 a c renun la curse. i ea renun la cinema. El g si locul perfect
pentru noul lor c min; un deal lîng Malcontenta, pe malul lagunei Venta,
cu vedere spre draga ei Vene ie, unde construi o vil în stil grecesc, la
numai dou zeci de mile de fabrica din Padova.
întorcînd capul, privirea îi r ci prin u a în form de arcad , dincolo de
teras , peste lagun , spre Vene ia, urm rind conturul soarelui, din spatele
turlei bisericii, care sc lda încet camera într-o lumin ro ie, translucid .
Era cea mai bun perioad a zilei pentru el. întotdeauna fusese a a. Se
sim ea bine. Ziua de azi era ideal pentru testarea Milenei. La urma
urmelor, lua prototipul la Monte Carlo, de Anul Nou. Acest prim test avea
fie cadoul f cut sie i de Anul Nou.
Ea se mi lîng el, întorcîndu-se pe spate. Cear aful de satin alunec i
ea r mase goal dormind lîng el. Se minun din nou la vederea corpului
ei, a a cum f cuse întotdeauna; o dori din nou, dar pentru ea zorile nu
erau, cu siguran , cel mai bun moment al zilei. Un curent înghe at se
strecur pe sub u , mi cînd draperiile din dantel , f cîndu-le s se
înfioare u or, ca i cum ar fi plutit în ap . Trase încet cear aful peste ea, ca
nu r ceasc .
Ea îi d ruise zece ani i nu exista nici un moment pentru care s -i par
u.
- Grazie, spuse el, optit. Tante grazie.
Se aplec i o s rut u or pe obraz. Apoi, dup ce mai arunc o privire spre
ritul în fl ri, intr s fac un du i s se îmbrace. Înainte s plece,
se întoarse i se aplec s-o s rute din nou pe obraz. Ea deschise un ochi, îi
zîmbi i-i spuse în engleza ei imperfect :
- Nu conduce plea lepede.

2.

10
Cînd Falmouth fu numit de c tre eful s u s se ocupe de opera iune, f cu
o list . Dur cîteva zile. întîi scrise obiectivele, apoi împ i opera iunea pe
segmente: într-o parte a hîrtiei not segmentele în ordine cronologic , iar în
cealalt parte f cu o list cu acelea i segmente, în ordinea importan ei
riscului implicat, punînd în capul listei segmentul cel mai periculos. Apoi le
redact , combinînd cele dou liste în ceea ce considera el a fi cel mai bun i
mai sigur mod de a executa îns rcinarea.
Îi puseser la dispozi ie rapoarte excelente ale serviciilor de spionaj i tot
ceea ce le ceruse. Planurile ma inii, o hart detaliat a fabricii, pe care
erau marcate toate punctele de securitate. Fotografii ale piStei, Rapoarte
despre Marza, Noviliano, Di Fiere i cei trei oferi de schimb, rapoarte care
subliniau obiceiurile lor personale, cît i cele de serviciu. i o prezentare a
ora ului Padova: pitoresc, foarte provincial, cunoscut nu numai pentru
Uzinele de automobile Aquila, dar i pentru bazilica Sant' Antonio i pentru
frescele lui Giotto, care atr geau vizitatori din întreaga lume.
Era bine. Locul era un obiectiv turistic. i aveau s fie pelerinaje acolo,
pentru a începe cu bine Anul Nou. O ocazie de a opera cu mai mult
urin i de a avea o acoperire.
Le trebuise o lun ca s le pun pe toate cap la cap. El preg tise
opera iunea la Paris, într-un mic hotel din rue Fresnel, pu in mai jos de rue
de Longchamp i nu prea departe de rîu. De i aproape de inima ora ului,
era totu i un loc lini tit. Transform apartamentul într-un departament de
zboi, cu h i i orare ale trenurilor puse pe pere i, cu fotografiile
directorilor, planurile ma inii, ale fabricii i ale ora ului.
începu prin studierea oselelor i a orarelor mijloacelor de transport.
Falmouth stabili ca prioritate intrarea i ie irea din fabric . Ca orice agent
secret eficient, puse autoap rarea în capul listei. Apoi se concentr asupra
opera iunii propriu-zise.
Din Paris putea zbura la Nisa, apoi putea lua trenul de noapte, care mergea
11
de-a lungul coastei, apoi la Milano. Acolo urma s ia o ma in i s
conduc pîn la Padova - o distan cam de o sut dou zeci i cinci de
mile.
Plecarea avea s fie mai complicat . O dat treaba f cut , trebuia s se
mi te rapid, f a atrage prea mult aten ia. Avea s conduc pîn la
Verona, s ia trenul spre nord, prin Trento i Brenner Pass, pîn la
Insbruck i, de acolo, pîn la Munchen. De acolo urma s ia avionul înapoi
spre Paris.
Partea riscant era drumul cu ma ina de la Padova la Verona. Nu era decît
o distan de patruzeci i cinci de mile - o or de condus lejer. Dar, la
dracu', asta însemna o or înainte ca lumea s se dezmeticeasc i, dac
treaba mergea conform planului, nimeni nu avea S -l caute.
Introduse totul în computerul din capul s u, l sînd planul s dospeasc ,
revizuind lista în fiecare noapte, memorînd-o, distrugînd copia scris i
începînd s îmbun easc planul în diminea a urm toare. De fiecare dat
cînd revizuia lista, o memora i apoi o distrugea. Falmouth era un veteran
în meseria asta; nu f cea gre eli.
îi trebuir zece zile ca s conceap un plan perfect.
Cel mai dificil lucru era s ajung la ma in - securitatea fabricii din
Padova fiind extraordinar . Da, dar se putea, de i factorul de risc era foarte
ridicat. Trebuia s fie i o alt cale, mai bun . Petrecu ore întregi studiind
planurile uzinei, examinînd fiecare por iune a ma inii i lista cu furnizorii
intermediari.
i, deodat , g si r spunsul. Pentru cursele de test fusese elaborat un
sistem electronic pe computer. Elementele încastrate în tabloul de
comand d deau imediat informa ii despre fiecare parte a automobilului,
transmi înd acelea i informa ii i turnului de control de pe pist . Memoria
sistemului era con inut de un minicomputer, cam de m rimea unui
casetofon stereo, f boxe, care era pozi ionat între cabin i protec ia
12
antifoc. La ap sarea unui buton, erau afi ate informa ii despre vitez , care
puteau fi transformate instantaneu în mile per galon, mile parcurse, viteza
medie per mil , cantitatea r mas în galoane, presiunea uleiului, chiar i
am nunte despre anumite p i ale ma inii, cum ar fi sistemul de
suspensii, de transmisie sau despre osiile din fa i din spate.
Era un sistem sofisticat, dar nu deosebit de nou. General Motors oferise de
mai bine de un an, computere pentru a da asemenea informa ii pentru
ma inile lor mai mari. Computerul acesta era modificat Pentru a da
informa ii specifice despre Aquila Milena, iar furnizorul era o mic
companie specializat în electronic , din Marsilia. Nimic din ceea ce f cea
aceast firm nu avea un caracter secret. Dar securitatea nu era
excep ional în Marsilia. Era relativ u or s ob ii schema sistemului
General Motors, de la un intermediar din Paris. S pt mîni întregi Falmouth
studie planurile, pîn cînd înv la perfec ie acest sistem.
Memoria era con inut pe pl cu e sub iri în form de pi coturi, late de
dou zeci de milimetri i lungi de aptezeci i cinci. Fiecare dintre aceste
pl cu e con inea duzini de cipuri nu mai mari decît o unghie. Acum
Falmouth î i puse în ac iune cuno tin ele sale în materie de explozibile.
Concepu i apoi confec ion o serie de bombe C-4, mici, din ceea ce
francezii numeau plastique, nu mai mari decît m ciulia unui b de chibrit,
i plate, putînd fi ata ate de orice plac de memorie, pe care le acoperi apoi
cu vopsea. Leg explozibilele cu sîrme sub iri de firele ce duceau la contor.
cu mai multe leg turi din sîrme ce con ineau fitiluri sub iri de fosfor,
care s lege minicomputerul de rezervorul de benzin i de senzorii din
bara de direc ie de pe osia din fa . Erau programate s explodeze cînd
vitezometrul ajungea la nou zeci de mile pe or . La viteza aceea, bara de
direc ie, care inea ro ile din fa pe aceea i linie, era distrus , ma ina
ie ea de sub control, iar rezervorul de benzin exploda dou , trei secunde
mai tîrziu.
13
Îi trebui lui Falmouth mai mult de o lun ca s aib gata explozibilul. Era o
treab periculoas , chiar i pentru un expert ca el. Dar era o nimica toat
intre în mica fabric i s planteze bombele. Lu un avion de sear spre
Marsilia; pu in dup miezul nop ii desf cu închiz toarea unui luminator,
coborî în uzin i g si pl cile, aliniate frumos în camera de testare.
Banderola de verificare îi spuse ceea ce avea nevoie s tie: toate pl cile
fuseser aprobate i erau gata de livrare, cu excep ia uneia, dar asta nu era
grav pentru opera ia pe care urma s-o fac .
Îi trebuir ore întregi ca s termine treaba. Plec din uzin cu cîteva
minute înainte de cinci, i se reîntoarse cu un avion la Paris, a doua zi
diminea a.
Pîn acum, toate bune.
Se apuc s finiseze planul în întregime. Mai avea trei s pt mîni, î i l
musta iî il p rul s creasc . Dar nu-i pl cu. Nu era destul de lung.
i cump o peruc neagr , l oas , ca s i acopere p rul ro cat i, cu o
noapte înainte s plece, î i vopsi musta a neagr , î i alese numai haine
obi nuite, de genul celor pe care le-ar purta un fotograf liber-profesionist: o
pereche de pantaloni din catifea reiat , cafenie, un pulover pe gît, alb, o
jachet din piele de c prioar i pantofi sport, cu talp groas , care îl
ceau mai înalt cu vreo cinci centimetri.
Se sim ea bine, foarte bine, în diminea a în care plec .
Cînd ajunse pe aeroportul din Milano, Falmouth merse direct la biroul
American Express. Un tîn r frumu el, cu o jachet l lîie i o cravat
îngust , atîrnat de gulerul desf cut, îl privi din spatele unor ochelari de
soare i-i spuse:
- Si?
Falmouth îi zîmbi non alant, copil re te, ca un fotograf.
- Buongiorno, signore. Scusi, ce una lettera per me, Harry Spettro? Tipul
oft i spuse cu o voce plictisit :
14
- Un momento.
Trase un sertar i r sfoi lene prin scrisori. Privi apoi din nou spre
Falmouth.
- S-p-e-t-t-r-o?
- Si.
- Identificazione, per favore.
Falmouth scoase un permis de conducere fals i un pa aport, tot fals. Ochii
tîn rului privir rapid, cînd fotografia din pa aport, cînd fa a lui Falmouth.
Satisf cut, înclin din cap i-i înmîn scrisoarea.
- Multo grazie, spuse Falmouth zîmbind i ad ugînd pentru sine: Pu oiule.
- Prego, spuse b iatul.
Ie i afar i rupse plicul. în untru erau o cheie i un mesaj scurt: „C su a
7541".
si c su a, lu geanta grea din piele, din untru i puse în loc serVieta cu
care venise, apoi merse la toalet , unde cercet con inutul gen ii. În untru
era tot ceea ce-i trebuia, inclusiv cheia ma inii, i un alt mesaj: „Fiat 224
negru, num r de înmatriculare XZ 592, parcarea din aeroport, rîndul 7,
sector 2, bilet sub cauciucul de rezerv ". Pîn acum totul mersese bine.
Conduse direct spre Padova i trase la un mic hotel.
Îi trebuir cîteva zile - mai mult decît se a teptase - pîn s g seasc o
camer liber , cu vedere spre pista de testare. Aproape hot rîse s renun e
la acest proiect pîn la începutul Anului Nou, cînd, stînd într-un local,
zu o cas . Era a ezat pe un loc mai înalt, retras de pe osea, avea trei
etaje i era cu fa a spre est.
Era destul de înalt i orientat bine. Nu-i mai r mînea decît s reu easc
ob in o camer din spate. Totul se aranj , dar numai în urma unei
negocieri aprinse cu proprietara casei, o v duv italianc fioroas , care întîi
îi trîntise u a în nas, apoi îl amenin ase cu poli ia, dac insista. Dar cînd îi
spuse c este fotograf, c venise s fotografieze bazilica pentru Paris Match,
15
 toate hotelurile erau pline i apoi îi oferi cel pu in de zece ori mai mult
decît s-ar fi pl tit pentru închirierea unei astfel de camere, italianca se mai
domoli.
Fiul ei era în vacan în Austria, la schi. Poate c ar fi fost potrivit camera
lui. Dar ceru lini te - f radio dup ora nou i f vizite. Era o bun
catolic i nu dorea s -i ias vorbe.
Amplasamentul era perfect. Era la mai pu in de o mil distan de pist ,
nu avea nici o cl dire în fa i, de i camera era foarte mic , era totu i
confortabil i curat , cu pere ii acoperi i cu fotografii i postere cu schiori,
i ale concursurilor de schi i pliante ale sta iunilor celebre. B iatul era
mai mult decît un aficionado, era un fanatic.
O lucarn d dea spre pist . Era bine a a, se gîndi Falmouth. Ar fi fost
aproape imposibil ca cineva s -l vad din strad i avea asigurat un col
unde s lucreze. încuie u a i se apuc imediat de treab .
Servieta pe care o adusese cu el din Milano con inea un telescop Bausch
Lomb, cu o lentil de focalizare constant între 15x i 60x, i un cîmp
vizual de doisprezece metri la o mie de metri. Cînt rea mai pu in de trei
kilograme, cu tot cu trepied, i avea o lungime de numai patruzeci i cinci
de centimetri.
pu ca era i mai impresionant . Nu mai v zuse pîn atunci una la fel - nu
era format decît dintr-o eav i mecanismul de percu ie, cu un înc rc tor
din aluminiu, foarte mic. Avea vreo optzeci de centimetri lungime, cu tot cu
amortizor i disimulatorul de flac . Trepiedul era tot din aluminiu,
echipat cu o lunet cu laser, despre care Falmouth tia c este deosebit de
exact , pîn la o distan de o mie trei sute de metri. Un înc rc tor pentru
cinci gloan e atîrna sub mecanismul de percu ie, plin cu gloan e din o el,
de 7,62 milimetri. Tot echipamentul nu cînt rea mai mult de cinci
kilograme.
Tr gaciul era ca un fir de p r. C ldura degetului aproape c -l ap sa.
16
Excelent. Avea tot ceea ce ceruse i ceva în plus. Pu ca era numai pentru
acoperire. Dac explozibilele C-4 nu func ionau, trebuia s provoace el
explozia - i ce explozie avea s fie! O s trag de la vreo cinci sute de metri
într-un automobil mergînd cu nou zeci de mile pe or , dintr-un unghi de
nou zeci de grade.
„Sigur, Falmouth."
Rîse pentru sine i- i cl tin capul. Ce dracu', oricum nu era decît o treab
de asigurare.
Desf cu trepiedul i-l pozi ion spre poarta de intrare pe pist . Putea s
vad chiar i balamalele por ii - era un telescop al naibii de bun. A ez
pu ca lîng trepied, calibr telescopul, îi puse c tarea i privi cum se
schimb focalizarea, ochind deasupra pistei.
„Minunat. Sper din tot sufletul s nu trebuiasc s-o folosesc."
Acum nu avea decît s a tepte.

3.

Biroul era gol cînd sosi Marza. Era trecut pu in de apte i personalul nu
venea de obicei, mai devreme de opt. F cu o cafea i se imform despre
vreme. Apoi merse la el în birou i se schimb în costumul de pilot:
salopet din bumbac, un costum negru antifoc, cu o dung ro ie pe o
mînec , num rul 333 brodat cu ro u i insigna Aquila – în dreptul inimii,
cu un singur cuvînt sub ea - UNO, ciorapi albi pantofi Adidas. î i puse în
buzunarul de la genunchi o pereche de m nu i din piele de porc i, cînd fu
gata, ie i din birou, travers holul pîn la u a de la garaj i intr în untru.
Mirosul acela era un afrodiziac pentru Marza. Nu pentru amestecul de
benzin , alcool i ulei de motor, ci pentru ceea ce reprezentau. Stînd în
întuneric cîteva minute, se l cuprins de amintiri. Avusese multe zile
deosebite în via i savura faptul c ziua aceea avea s fie înc una
17
special . În sfîr it, aprinse luminile.
Ma ina era acolo, în mijlocul garajului. Era curat , str lucitor de curat i
ar ta absolut uimitor. O limuzin joas , o capodoper de design, o minune
aerodinamic , avînd capota mai ridicat i partea din spate mai coborît ,
pentru a evita ceea ce Di Fiere numea aspetto di cam funebre, aspectul de
car mortuar , i cu o linie frumoas , pornind de la aripile din fa c tre
puntea din spate, f cut dup modelul Ferrari. Di Fiere nu încercase s
aduc îmbun iri aici. „Perfec iunii nu-i aduci îmbun iri, perfec iunea
o accep i", spunea el. Tabloul de comand era literalmente umplut cu
dispozitive electronice, de la un cap t la altul. Era treaba lui Di Fiere s
opereze numeroasele butoane de control, care s transmit computerului
de la turnul de control o citire instantanee a performan elor ma inii i care
fie simultan imprimat pe o band de hîrtie.
Str lucea ca o bijuterie, chiar i în lumina fluorescent . Stratul negru de
vopsea avea doar dou dungi de un ro u aprins, pe fiecare parte, pentru c
acestea erau culorile lui Marza i pentru c , într-o zi, ma ina avea s fie a
lui i pentru c , în cele din urm , el va fi acela care va spune „e gata", dup
care aveau s ias pe pia i s constate cît de buni sunt.
Marza se învîrti în jurul ma inii i- i plimb mîna pe capot , o mîngîie cu
afec iune i opti:
- Va bene, signora, siamo soli - lei, io e il Professore. Faciamo gli vedere
qualche cosa! - Bine, doamn , nu vom fi decît eu, tu i Profesorul. Hai s le
ar m ceva!
Nu b tea decît o briz u oar i asta îi f cu pl cere lui Marza. Peste vreo
or , vîntul n-o s mai bat . Vremea era perfect . î i frec mul umit mîinile,
apoi î i începu ritualul. Merse pe pist , exact a a cum mersese la Le Mans,
Raintree i Monza, înainte de fiecare curs , c utînd denivel rile de asfalt,
por iunile alunecoase, ridicînd pietricelele i crengile i aruncîndu-le
dincolo de zidul pistei. Plimbarea de zece kilometri îi lua, de obicei, o or .
18
Lui Marza nu-i pl ceau surprizele.

Signora Forti, propriet reasa temporar a lui Falmouth, îl trezi la ora apte,
aducîndu-i o cafea i un corn, revan îndu-se într-un fel pentru suma mare
pe care acesta i-o pl tea.
- Grazie. Scusi, non sono vestito, spuse el, scuzîndu-se pentru faptul c nu
era îmbr cat i inînd u a deschis doar atît cît s poat lua tava.
i puse o pereche de pantaloni i un tricou, scoase apoi telescopul i pu ca
din debara i le a ez pe materialul întins pe pervazul lucarnei. Lîng
telescop a ez o mas cu hîrtie de carbon i un calculator mic, de buzunar.
Calculase i programase deja distan a dintre dou puncte din partea din
spate a pistei, intrînd în turnanta îndep rtat . Prin simpla pornire a
calculatorului, în momentul în care ma ina trecea prin primul punct, apoi
oprirea cînd trecea prin al doilea punct, putea ob ine viteza exact cu care
mergea ma ina. Dac ma ina atingea viteza de nou zeci de mile pe or i
nu se întîmpla nimic, trebuia s trag . Lu o înghi itur de cafea, sl bi
or strînsoarea urubului care fixa pu ca pe trepied i privi prin lunet .
Se mut apoi la telescop i-l potrivi, pîn v zu costumul negru cu dung
ro ie pe mînec . Putea chiar s citeasc cuvîntul de sub insigna Aquila:
UNO.
i fa a - fa a aceea creol , puternic , cu maxilare de granit i claia de P r
ciufulit - Marza!
Dup ultimele informa ii, Marza trebuia s fie la Monte Carlo cu so ia, pîn
dup Anul Nou. Primele teste trebuiau s fie f cute de Pilo ii de rezerv .
Falmouth începu s tremure cînd î i d du seama c era gata s -l ucid pe
Marza - idolul femeilor, eroul tuturor copiilor, modelul b rba ilor din Italia.
Marza era un erou na ional - ba nu, e un erou interna ional. Cîndva, se vor
construi statui ale lui în pie ele ora elor. Oriunde se ducea, oamenii se
adunau în jurul lui s -l vad , s -l ating , s cînte: Marza, Uno... Marza,
19
Uno...
Nu fusese vorba de a a ceva. Categoric, nu fusese vorba de a a ceva.
Ce zicea Jack Hawkins pe Podul peste rîul Kwai? „întotdeauna exist
elementul surpriz ."
Iisuse, sta da exemplu. Dup dou zeci de ani de experien , ar fi trebuit
tie c totul mersese prea bine. Oricum, ma ina era programat s
explodeze i asta era al dracului de sigur. Dar, dac bombele C-4 d deau
gre , dac trebuia s trag , asta ar fi fost altceva. Era o lovitur dur , mai
ales cu Marza la volan...
i aprinse o igar i-l privi pe regele curselor mergînd de-a lungul întregii
piste. Cînd Marza termin inspec ia i reintr în fabric , Falmouth
demont pu ca. Asta era. Dac bombele d deau gre , Marza sc pa.
La naiba, Marza era unul dintre idolii lui. Nu inten iona s -l împu te. De
fapt, dup dou zeci de ani în meseria asta, spera, ca m car o dat , de data
asta, s dea gre .

4.

Giuseppe di Fiere, cel care crease Aquila 333 i Milena, sosi la apte i
cincizeci de minute, cu p rul zbîrlit de vînt. Di Fiere avea aptezeci i unu
de ani i str tea cu ma ina sa modificat , Aquila Formula Unu, cu
capota l sat , pe ploaie, soare sau z pad , în fiecare zi, distan a de
optsprezece mile, de la casa sa di campagna pîn la fabric .
Nu fusese niciodat pilot de curse. Acesta fusese un vis ratat pentru el, i
de care se lecuise cu greu. începuse s conduc motociclete de la
paisprezece ani. La aisprezece ani î i f cuse deja un nume. Apoi, într-o
duminic dup -amiaz , pe o pist de p mînt din Vincenzion, ie ind din
turnant , pierduse controlul. Sim ise motocicleta plecînd de sub el i
zuse înainte s poat reac iona, cu piciorul prins sub roata din spate.
20
Motorul motocicletei continuase s mearg i-l tîrîse pe o distan de vreo
cincizeci de metri, transformîndu-i piciorul într-o mas de carne
sîngerînd , apoi, motocicleta se rostogolise peste el i se dezintegrase.
Medicii din cortul de pe pist îi t iaser piciorul - sau ceea ce mai r sese
din el - de sub genunchi.
îl costase un picior i pl cerea de a conduce, dar nu i dragostea pentru
curse, care era o parte a fiin ei lui - o avea în sînge. A a c f cu cel mai
bun lucru pe care-l putea face: începu s proiecteze ma ini de curse.
Studie ingineria, deveni mecanic pentru un timp, se ocup de aerodinamic
i lucr la departamentul de design de la fabrica de avioane Havilland, din
Anglia. La dou zeci i ceva de ani, tia deja fiecare nit, urub i element de
design al fiec rui automobil cî tig tor f cut vreodat . R scoli toat Europa
dup ma ini vechi i apoi se apuc s le repare. înainte s proiecteze prima
sa ma in , la vîrsta de treizeci i patru de ani, era deja un geniu în
automobile.
i ma inile lui cî tigar . Proiecta pentru cei mai buni - Ferrari, Maserati,
Porsche. Acum, încheia cercul, cu cea mai grozav : Noviliano.
Marza era o persoan special pentru Di Fiere. Probabil c vedea în Marza
fiul pe care nu-l avusese niciodat sau pilotul care nu ajunsese el. Oricum,
era disperat de cîte ori Marza era pe pist , de cîte ori era r nit i era nebun
de fericire de cîte ori Marza cî tiga, cî tigînd odat cu el. Îl educase pe
Marza ca pe propriul s u fiu. Timp de trei ani, îi împ rt ise lui Marza - i
nim nui altcuiva, nici m car lui padrone, Noviliano - fiecare detaliu
înnebunitor, fiecare deziluzie, fiecare descoperire, fiecare triumf i fiecare
ec din încercarea sa de a crea o ma in perfect . Cînd o descria, chiar i
înainte de a o desena, p rea c vorbe te despre o femeie iubit , vorbindu-i
despre temperamentul, bucuriile, toanele ei, îi spunea lui Marza chiar i
cum s vorbeasc cu ea cînd era pe pist , astfel încît s i se supun i s
se comporte a a cum trebuie.
21
Visul lui devenise realitate: s aib resursele celui mai bun constructor de
automobile, ca s i construiasc „copilul", i cel mai bun pilot, care s -l
testeze. i pentru c amîndoi erau oameni plini de pasiune, Marza îl
în elese pe b trîn i tiu c ma ina aceasta nu era una oarecare, ma ina
aceasta era o doamn - elegant , frumoas , o campioan perfect . A a c
Di Fiere o numise Milena, dup singura fiin pe Care Marza o iubea mai
mult decît cursele.
Noviliano sosi, cum era de a teptat, ultimul. Era un om de tradi ie,
disciplinat i cu obiceiuri. Venea la fabric ase zile pe s pt mîn , la ora
nou fix. Era un b rbat masiv, înalt de un metru optzeci, i cînt rind cam
o sut treizeci de kilograme. Cu toate astea, totul la el era impecabil. Purta
un costum albastru elegant, cu vest , o garoaf ro ie la rever i o c ma
alb , imaculat , cu o cravat perfect , ro u cu albastru, marca Countess
Mara. P rul s u, cenu iu ca o elul, i barba erau aranjate irepro abil.
Nimeni nu-l v zuse vreodat pe Noviliano îmbr cat mai pu in elegant, cu
rul r it sau avînd cravata desf cut .
Elegan a era marca lui Noviliano. Era un adev rat crai i, într-un fel,
persoana sa constituia o reclam la fel de bun pentru ma inile lui, ca i
Marza.
Ducea într-o mîn o frapier , i trei pahare de ampanie în cealalt . Nu
spuse nimic, intr doar, puse frapiera pe un banc de lucru, lu sticla de
Dom Perignon i o desf cu. Umplu fiecare pahar, îi d du unul lui Marza i
altul Profesorului. Un zîmbet abia schi at i se ivi în col ul buzelor, dar era
mascat de barb .
Marza se întoarse c tre Profesor.
- Ai v zut, signore? Ei? Cred c a zîmbit. Da, pe legea mea, chiar a zîmbit.
Marele padrone a zîmbit în sfîr it.
Rîzînd, ridic paharul i ciocnir .
- Salute, spuse Noviliano, e grazie. Marza i Di Fiere luar o înghi itur ,
22
apoi puser din nou paharele pe bancul de lucru.
- O s stau în cabina de control, spuse Noviliano. Îl b tu pe Marza pe spate
i-l s rut pe Di Fiere pe obraz, apoi cei doi urcar în ma in . Marza porni
motorul, pozi ion schimb torul de viteze în treapta a doua i Milena rul
încet, intrînd pe pist .
- Ce spune i, Profesore? întreb Marza.
trînul se sprijini de sp tarul scaunului, zîmbind foarte mul umit.
- Gata. în sfîr it, gata. Marza trecu pe pozi ia „1" i porni. O s facem o tur
întîi, ca s ne înc lzim, anun el turnul de control.
Milena se deplas încet, luminile verzi ale afi ajului digital schimbîndu-se
constant, în timp ce Profesorul ap sa pe butoane, verificînd viteza, distan a
parcurs , temperatura motorului, puterea. Marza f cu turul pistei cu viteza
de treizeci i cinci de mile pe or . Motorul fusese rodat pe banc i acum
mergea f zgomot, r spunzînd instantaneu la comenzile lui Marza. L o
clip volanul liber, minunîndu-se de stabilitatea ma inii, apoi parcurse
ultima parte a pistei cu un singur deget pe volan. Mi volanul stînga-
dreapta, sim i ma ina r spunzînd imediat, apoi încet i o sim i revenind la
cursul normal aproape instantaneu.
- Merge singur , spuse el. Profesorul zîmbi.
- Grazie.
începur testele. Ma ina func iona excelent în timpul slalomului, mergînd
cu viteza de treizeci i cinci, patruzeci i patruzeci i cinci de mile pe or .
Marza era uimit de stabilitatea limuzinei. Di Fiere f cuse trecerea de la
ma ina de curse la ma ina de ora , cu o precizie nemaipomenit , pierzînd
minimum posibil în aceast trecere. Profesorul inea eviden a milelor
parcurse i ma ina avea o medie mai bun de aizeci de mile per galon,
sc zînd la patruzeci i cinci sau patruzeci i ase, cînd accelera. Pe
por iunile în linie dreapt , la cincizeci de mile pe or , contorul ajungea la
aptezeci.
23
- Buonissimo, spuse el, continuînd s apese pe butoane i s vorbeasc
aproape în oapt cu magnetofonul, dînd sugestii pe care s le evalueze
mai tîrziu, cînd o s asculte banda. Not o trepida ie la suspensia din fa ,
la viteza de patruzeci de mile pe or , pe care o puse Pe seama unei u oare
dezechilibr ri la cuplul de tensiune; suger m rirea amestecului de alcool
din sistemul de injec ie, pentru a sc dea consumul cu trei, patru mile per
galon; observ un uierat la fereastra unu din dreapta, care ap rea la
viteza de cincizeci i dou de mile pe or .
Din cînd în cînd, mai f cea i Marza cîte o observa ie:
- Ar trebui s ne gîndim la sl birea arcurilor, sunt prea tari, acum Merge
pu in cam greu.
Dar, în general, nu f cea decît s conduc i s îi vorbeasc ma inii în
oapt . Se minuna în t cere la gîndul c el era primul care conducea o
ma in care, cîndva, ar putea fi folosit de milioane de oameni.
Apoi sim i c Milena era preg tit pentru ceva mai dificil.
- M-am cam plictisit, anun el turnul de control. O s acceler m pu in.
- Bine, hai s vedem ce poate face! spuse Di Fiere.
Falmouth st tea lipit de telescop, degetele lui ap sînd butoanele „Start" i
„Stop" ori de cîte ori Milena trecea prin punctele marcate. Ochii i se mi cau
rapid de la lentil la calculator, pentru a verifica viteza. Ma ina ajunsese la
patruzeci de mile pe or o dat , apoi încetinise.
„Doamne, oare nu avea de gînd s -i dea drumul?"
Apoi se gîndi c poate n-o s -i dea drumul. Poate c nu f cea decît ni te
teste preliminare, l sînd testele de vitez pentru altcineva.
Sigur.
„Dar acesta este Marza, nu uita, cel mai rapid pilot din lume. O s-o fac .
înainte s termine testele, îl va avea."
Ma ina se opri în cel lalt cap t al pistei, exact pe direc ia lui Falmouth.
Apoi porni deodat , lin. Trecu de marcajele lui Falmouth, iar acesta verific
24
viteza.
35. Da, începuse testele de accelera ie. Asta însemna între zero i 30. î i
pierdea r bdarea.
Falmouth urm ri ma ina de-a lungul pistei, pîn la punctul de start. Apoi
Marza încetini din nou i opri. „Poate de data asta, gîndi Falmouth. Poate
de data asta o s accelereze mai mult, dincolo de 85 de mile pe or ."
Falmouth fuma igar de la igar i fruntea, la r cina p rului, îi era
îmbrobonat de sudoare.
Ma ina porni din nou. De data asta, Marza merse de la zero la 40. Apoi
ru s mai cî tige în vitez , în prima curb . Falmouth îl verific între
punctele marcate. Avea aproape 65 la or i p rea s accelereze pe m sur
ce se apropia de curba îndep rtat .
Marza pilot Milena spre curba îndep rtat , cu 70 de mile pe or , i se
sim ea ca i cum ar fi condus pe jant .
- Fantastico! exclam el, intrînd în linie dreapt . Hai s-o gr bim pu in - ce
zici, Profesore?
Di Fiere se lumin .
- Mai e vorb ! Hai s-o ciupim de fund pe aceast doamn . încet, acum... n-
o for a!
Marza ridic o sprîncean , de parc ar fi vrut s spun : „M înve i pe mine
conduc o ma in ?" i, cînd Profesorul î i l capul în jos, stînjenit,
spuse: Scusi, Marza rîse i-l asigur :
- Nu-i nimic, prietene, sunt doar agitat.
Di Fiere privi afi ajele în timp ce Marza l ma ina din ce în ce mai liber ,
urm rind-o cum cre te viteza cu cîte o zecime de mil . 75,5. 80. 80,6. 82.
85. 85,7. 88. 89.
Pe prima por iune a traseului, Falmouth înregistra 62,8, o urm ri cum
trece ca din pu prin prima turnant , f s încetineasc nici m car cu
o zecime de mil pe or , apoi focaliz telescopul pentru ultima por iune.
25
Acum urm rea afi ajul trecînd de 80.
Doamne Dumnezeule, avea de gînd s-o fac .
Ultima por iune zbura sub Marza i sub Di Fiere, pe m sur ce ma ina
ta vitez , afi ajul schimbîndu-se din ce în ce mai repede: 82... 85...
87...
Lui Falmouth îi tremurau buzele. Degetele ap sau cu agilitate tastele
calculatorului. Sudoarea îi curgea iroaie pe o parte a fe ei i, enervat i-o
terse cu dosul mîinii.
89,9.
- Estupendo! strig Marza.
Ajunser la 90 i bombele C-4 func ionar .
Cînd explod , for a principal a deton rii fu îndreptat în jos, spre p mînt,
ridicînd partea din fa a ma inii i separînd instantaneu barele de direc ie
care ineau ro ile în linie. Pocnir ca ni te be e uscate. Ro ile o luar razna.
În acela i timp, sîrma cu fitil de fosfor începu s ard , îndreptîndu-se direct
spre spatele ma inii, c tre rezervorul de benzin .
Marza se îndrept spre turnant , aplecîndu-se o dat cu ma ina, cu mîinile
întinse înainte, într-o pozi ie clasic de pilotaj, cînd sim i explozia la
picioarele sale. Capacul protector antifoc fu zdrobit i un iroi de benzin
li în cabin . Un moment mai tîrziu, volanul i se smulsese din mîini.
Ma ina ie i de sub control, rulînd nebune te, în timp ce el încerca disperat
apuce volanul. Automobilul pierdu direc ia, izbindu-se lateral de zidul
interior din curb , într-un unghi de patruzeci i cinci de grade i partea din
fa fu zdrobit . Aripile se contorsionar spre spate, cu un scrî net
agonizant de metal rupt. Motorul se desprinse i pernele de aer se pr lir
din izbitur peste Marza i peste Profesor, intuindu-i pe locurile lor.
Ma ina se înclin peste zid i, o clip mai tîrziu, rezervorul de benzin
explod . Milena fu catapultat peste pist , c tre cel lalt zid. Cînd Marza
auzi partea din spate explodînd, sim i uvoiul brusc de c ldur , apoi
26
fl rile cuprinzînd locurile din spate, înv luindu-l pe el i pe Di Fiere, apoi
pernele de aer explodar .
trînul scoase un ip t cînd fl rile îi intrar în nas i în gur i-i arser
pl mînii. În clipa urm toare era mort.
pentru Marza totul p ru o ve nicie, de i nu dur decît dou , trei secunde.
În timp ce 1X1351113 se r sucea nebune te pe pist , î i v zu finalul, acea
apari ie scabroas care-i rînjea, pe care o mai v zuse de atîtea ori i o
evitase. St tea pe zid, drept în fa a lui, înv luit în fl ri, f cîndu-i semn,
tîrîndu-l spre ea i, în timp ce ma ina se îndrepta direct spre zid, Moartea
i deschise bra ele i pilotul se n pusti în îmbr area ei.

6.

Falmouth nu se relax pîn cînd nu v zu trenul plecînd din gara Verona,

îndreptîndu-se spre nord, c tre Alpi.
Inima b tea s -i sparg pieptul, iar c ma a îi era ud de transpira ie cînd
si compartimentul i se a ez . Se l pe spate, închise ochii i încerc
se lini teasc . Derula în minte lista pe care i-o f cuse, pentru a se
asigura c totul mersese bine.
Era sigur c nu-l v zuse nimeni p sind casa. Drumul pîn la Verona
fusese lini tit - nu v zuse nici m car un poli ist. Parcase ma ina i pusese
servieta într-un seif de unde - se gîndise el - cineva avea s-o ia imediat. î i
privi ceasul.
La naiba, acum, în Verona, probabil c cineva ardea de ner bdare.
Sim i trenul trepidînd sub el. Cînd trenul plec din gar , se duse la toalet ,
i scoase peruca, î i piept p rul ro cat i î i rase musta a. Apoi arse
peruca, permisul de conducere i pa aportul pe numele Harry Spettro, i
arunc resturile în closet. Cînd controlorul b tu la u , devenise din nou
Anthony Falmouth.
27
Controlorul, un b rbat mic de statur , cu burt , la vreo aizeci de ani, cu
ochi apo i, îi lu actele.
- Sunte i inglese? întreb el cu o voce slab i nesigur .
- Da, replic Falmouth.
- A i auzit tragica tire?
Falmouth nu dorea s aud . î i cl tin capul ca un mut.
- A murit Marza. Marele nostru campion. Cel mai mare sportiv al Italiei de
la Novalari încoace. Numero Uno e morto.
Un fior rece îi trecu lui Falmouth pe spinare.
- îmi pare foarte r u, spuse el. Apoi, dup un moment, ad ug :
- i cum a murit?
Controlorul tax biletele, dup aceea spuse mîndru:
- Într-o ma in , bineîn eles, apoi ie i. Cînd controlorul plec , Falmouth se
pr bu i în scaun. Fu dintr-o dat cople it de triste e i sim i lacrimile
prelingîndu-i-se din col ul ochilor. La naiba, gîndi el, sunt prea b trîn
pentru chestii din astea.

Harry Lansdale se opri din obi nuitele sale ture, se aplec peste peretele
desp itor al seme ului Henry Thoreau i privi mohorît prin hublou, pe
puntea celei mai mari platforme petroliere din lume. Mai v zuse furtuni
pîn atunci, în fiecare col al lumii, dar aceasta era ucig toare.
Era aproape miezul nop ii; marea avea între trei i patru grade Celsius sub
zero i continua s se r ceasc . Un vînt aspru, arctic, începuse s uiere
cu o noapte în urm , venind dinspre Marea Beau-fort i de peste inuturile
pustii de la nord de Brooks Range. Temperatura era înc în sc dere, marea
se r cea din ce în ce mai mult, iar soarele î i arunca lumina cenu ie, de
amurg persistent, peste inuturile pustii din nordul Alask i. Vîntul urla
stingher printre cioturile pinilor i printre ierburi, iar vulpile albe, în
28
 utare de lemingi, se plîngeau de prada neîndestul toare, cu urlete de jale
în amurgul permanent. începuser s apar buc i de ghea , plutind în
deriv , din Oceanul Arctic pîn în Marea Ciukotsk, unde valurile
înspumate le zdrobeau ca pe ni te be oare.
Acum, vîntul puternic de iarn , m turînd cu furie întinderea de ap , asalta
platforma petrolier , aflat la o sut dou zeci i dou de mile dep rtare de
uscat, uierînd peste velatur i lovind cu putere cablurile sarturilor.
Lansdale nu era îngrijorat pentru platform . Fusese construit astfel încît
înfrunte orice intemperii din zona arctic . De sus, platforma Thoreau
ar ta ca un gîndac uria , cu cele patru picioare din o el afundîndu-se adînc
în marea zbuciumat . Platforma era un monstru de dou ori mai lung decît
un teren de fotbal, cu puntea la optsprezece metri în ime deasupra apei,
suprastructura ridicîndu-se cu cinci etaje deasupra pun ii. Picioarele de
ianjen erau înfipte la aizeci de metri adîncime i erau ancorate de
fundul m rii cu cabluri din o el.
Lansdale st tea sprijinit cu o mîn de perete. Nu sim ea nici o trepida ie.
Nici m car valurile de doi metri în ime i vînturile turbate nu-i puteau
zgîl îi „copilul".
Platforma Thoreau era, într-adev r, încununarea succeselor lui Lansdale.
Era cea mai mare platform semisubmersibil construit vreodat ; un ora
plutitor, cu blocurile sale impun toare de beton, ce înglobau apartamente
pentru to i cei dou sute de membri ai echipajului, trei restaurante, fiecare
dintre ele servind mîncare preparat de trei efi buc tari diferi i, dou
cinematografe unde rulau filme în premier , i o anten solar , care
prindea nou zeci de canale de televiziune pentru televizoarele cu diagonala
de cincizeci i doi de centimetri din fiecare apartament.
Tot confortul posibil era asigurat echipajului, pentru a face suportabile
zilele nesfîr ite, c ci platforma, aflat la nord-vest de coasta Alask i, la o
sut patruzeci de mile de Point Hope, chiar la marginea calotei polare, era
29
cel mai singuratic avanpost uman posibil. Se afla deasupra uneia dintre
cele mai bogate exploat ri de petrol din lume.
Lansdale nu era numai inginerul- ef i directorul proiectului, era i
ini iatorul lui. Timp de optsprezece ani visase s comande o nav într-un
inut neumblat, la cap tul lumii. Îi trebuiser patru ani de planuri, lupte în
consiliile de administra ie i discu ii în baruri i restaurante, pentru a
încerca s conving consor iul, format din patru companii petroliere, s i
asume riscul.
Îi convinsese pîn la urm . Se pricepea la petrol; tia unde s -l g seasc i
cum s -l scoat la suprafa . Era la fel de dur ca inutul Arctic, de neclintit
ca platforma pe care o construise. Era un om care- i dedicase întreaga
via g sirii aurului negru închis în adîncul p mîntului. Lucrase pe
platforme în lumea întreag i o putea dovedi. Avea o hart a tuturor
platformelor, pe care i-o tatuase, mîndru, pe bra ul drept ca pe o
banderol purtat de un soldat b trîn - de la Sweet Dip, platforma din
largul oceanului, în dreptul statului Louisiana, la Calamrty Run din Marea
Nordului, la nesfîr itele cîmpuri pustii din Arabia Saudit , poreclite
Sandstorm Hilton.
Da, î i d duse obolul. La patruzeci de ani, fa a lui era br zdat de riduri
din cauza muncii grele, mîinile îi erau pline de b turi, iar p rul zbîrlit îi
era aproape alb. Dar pentru Lansdale, fiecare rid, fiecare b tur , fiecare
fir de p r alb avea valoarea lui. Zîmbi, ridic cea ca de cafea i, b tînd cu
degetele în zidul desp itor, spuse cu o voce r gu it din cauza ig rilor, a
whisky-ului i a lipsei de somn:
- La mul i ani, furtun !
Chiar i la dou zeci i opt de metri adîncime, marea era agitat , mi cîndu-
se necontenit dedesubtul valurilor înalte de doi metri, de la suprafa . O
band argintie de lumin str punse marea întunecat , urmat de ceea ce
la început p rur a fi patru foci v rgate, luptîndu-se în forma ie cu apele
30
zbuciumate. Erau patru b rba i în costume de scafandru, lega i între ei ca
alpini tii, cu o frînghie din nailon, tra i prin marea periculoas de un
scuter subacvatic. O cutie de m rimea unui sicriu de copil era legat de
scuter printr-o alt frînghie din nailon.
rbatul din frunte î i inea încheietura mîinii lîng masca de pe fa . Nu
avea decît un ochi, cel lalt nu era decît o orbit goal . î i verific busola i
ceasul de adîncime, p strînd permanent direc ia. Raza îngust a lanternei
sale se plimba încoace i-ncolo, prin marea întunecat . Apoi, unul dintre
rba i îl z ri i ochii i se m rir în spatele ferestrei de sticl a m tii: un
pilon gigantic de o el, gros de aproape cinci metri i neclintit ca un munte,
sfida oceanul turbat ce se învolbura în jurul lui i apoi se retr gea.
Conduc torul grupului dirija scuterul spre pilon, p strînd o distan de
siguran , c ci un val mai mare îi putea ucide, aruncîndu-i înspre el, putea
distruge i scuterul subacvatic. Se inur la vreo ase metri distan , în
timp ce conduc torul preg ti o arm cu harpon i arunc harponul astfel
încît s treac prin ap dincolo de piciorul din o el unde pierdu din vitez .
Curentul apei îl înf ur în jurul pilonuui, apoi, cel care conducea scuterul
îl ghid în trei sau patru rotiri în sens invers în jurul harponului, f cînd o
linie dreapt între ei i pilon, conducînd scuterul prin ap astfel încît s
streze aceast linie.
Ceilal i trei deta ar cutia în form de sicriu i se apropiar de pilon.
În timpul inspec iei de fiecare noapte, înainte de a merge la culcare,
Lansdale intr în camera de comand i urm ri echipajul la lucru. I se
ru c se afla în decorul unui film tiin ifico-fantastic, v zînd irurile de
monitoare aprinzîndu-se i stingîndu-se, în timp ce ingenioasa sta ie de
pompare extr gea petrolul din mai multe pu uri de sub ap , pe o raz de
treizeci de mile, depozitîndu-l în rezervoare construite în perimetrul
platformei i, de acolo, printr-o conduct de treizeci de centimetri în
diametru, întins de-a lungul M rii Ciukotsk, pîn la o sta ie de primire
31
din apropierea satului Wainwright, la o sut dou zeci i dou de mile
dep rtare spre est, unde p mîntul nefertil al Alask i se sfîr ea în mare.
Era o idee revolu ionar . i func iona. Deja de trei luni, sta ia mergea ca
uns . Cu mici dureri de cap, bineîn eles, dar acestea erau de a teptat. În
rest, nimic major. Acum, Thoreau opera cu un echipaj de baz de o sut
patru b rba i i patru femei, cu o sut de oameni mai pu in decît în mod
normal, care se oferiser voluntar s renun e la vacan a de Cr ciun pentru
a lucra.
Slick Williams, geniul electronist care conducea camera computerelor,
st tea la consola principal , cu picioarele pe birou, sorbindu- i cafeaua i
urm rind flash-urile de lumin . Cînd Lansdale intr , î i ridic privirea.
- Salut, efule, spuse el. O vizit prin mahala? Lansdale rîse.
- În juc ria asta de aizeci de milioane de dolari?
Era înconjurat de cel mai sofisticat sistem computerizat construit vreodat .
- fii atent la stabilizatori. Se înr ut te vremea.
- Îi Verific, spuse Williams. Spune-i lui Sparks s m anun e dac devine
prea grav.
- Rahat, zise Lansdale, am mai înfruntat uragane i pe prima platform din
lume. O platform nenorocit din lemn, veche de cincisprezece ani. înc pea
în camera asta, toat . N-am pierdut decît un om. Tîmpitul a fost lovit în
cap de o cutie de mîncare ce zbura cu nou zeci de mile pe or . I-a rupt
gîtul. Altfel, nu ne-am ales decît cu o ud tur .
Williams înclin din cap. Mai auzise pove tile astea.
- O s fiu în bar s mai beau un pahar înainte de culcare sau în
apartamentul meu, spuse eful i ie i, traversînd coridorul pîn la camera
meteo. Ecrane radar acopereau pere ii, liniile azimutelor mi cîndu-se în
cerc, urm rind totul pe o raz de patru sute de mile. Meteorologul era doar
un copil de dou zeci i ase de ani, slab, cu un ten acneic, cu p rul lung i
ochelari cu lentile groase cît fundul unei sticle Johnnie Walker. Dar era
32
bun. To i de pe platform erau buni, c ci altfel n-ar fi fost acolo.
Sub ei, marea agitat izbea, neauzit , pilonii de sus inere.
- Se apropie o nenorocire, efule, spuse tîn rul meteorolog, care din motive
numai de el tiute se autoporeclise Sparks, dup fo tii operatori radio.
- Cum arat ?
- Vînt de o sut de mile, lapovi , ninsoare i valuri mari, dar într-adev r
mari. i sunt deja patru grade sub zero. Oricine alunec întîmpl tor în
seara asta, se treze te în ap .
- Oricine alunec întîmpl tor în seara asta, va ajunge în Nome înainte s -l
putem scoate, spuse Lansdale.
- Furtunile astea m îngrozesc.
- Am trecut i prin altele mai rele, b iete. De ce nu te duci s vezi un film?
Au filmul la cu Clint Eastwood, la cu maimu a.
Cinematografele func ionau neîntrerupt.
- Stau aici. Nu sunt ferestre i nu se aud prea multe. O s dorm pe Patul
la mic, dac nu mai rezist. îmi ine i Cagney companie.
Ar spre unul dintre cele peste dou sprezece monitoare lîng radare.
Sonorul era dat încet, dar acolo era Jimmy Cagney alergînd printr-o
rafin rie de petrol, împu cînd pe oricine îi ap rea în cale.
- Asta da b rbat, spuse Lansdale. Pe lîng el, to i masculii tia nenoroci i
din ziua de azi arat ca o adun tur de am rî i.
Cagney era acum pe acoperi ul unei rafin rii imense, iar FBI-ul încerca s -
l prind .
- Uite aici, spuse pu tiul. sta trebuie s fie cel mai tare final f cut
vreodat .
Cagney era înconjurat de fl ri, ciuruit de gloan e i înc mai lupta. „Am
reu it, mam !" ipa el. „Vîrful lumii!" i buuuum! - Jimmy i rafin ria
explodeaz împreun cu jum tate din sudul Californiei.
- Grozav, spuse eful.
33
- Grozav, rosti pu tiul ca un ecou.
- Ce program prinzi?
- WTBS din Atlanta, Georgia. Dau tot timpul filme. Mai e i o sta ie
japonez destul de bun , dar toate filmele sunt dublate. E straniu s -l vezi
pe Steve McQueen vorbind în dialectul sta.
- Bine, b iete. Stai aici. îmi place devotamentul la locul de munc .
- Rahat, spuse Sparks, dac mi-ar fi spus cineva c o s ajung aici, pe
vremea cînd studiam la Universitatea din Florida, a fi ales cre terea
vitelor.
- Da, dar nu po i cî tiga dou sute de dolari pe zi ducînd vitele la mont ,
Sparks.
- Nu, dar e mult mai amuzant. eful rîse.
- Bine. Dac devii nervos, d -mi un telefon. O s vin s te in de mîn .
Luminile de pe ecranul computerului începur s clipeasc .
- Vine prognoza de la Barrow, spuse Sparks.
Tast cuvîntul „TYPE" i, imediat, pe unul dintre monitoare ap ru
prognoza.
- Iisuse, efule, se înregistreaz vînturi de pîn la o sut optzeci de noduri.
i valuri! Sunt de ase i nou metri de-a lungul coastei. Temperatura -
fluier printre din i - minus patruzeci i unu de grade. Ploaie înghe at .
glum , ploaie înghe at . La ce dracu’ se a teptau, la o am rît de
burni de prim var ? Platforma asta blestemat o s arate precum
cascada Niagara pîn mîine-diminea .
- Limbajul t u devine din ce în ce mai urît, Sparks, spuse Lansdale. Ar
trebui s -i scriu mamei tale.
- F -o, i eu o s -i spun cine m-a înv at. Lansdale rîse.
- Anun -m dac intervine ceva grav, spuse el, i p si camera sta iei
meteo.
Mergînd de-a lungul culoarului, spre bar, auzea marea furioas izbind
34
picioarele de o el ale platformei i vîntul ipînd peste greement. Îi f cea
pl cere s aud i s simt furtuna. Platforma Thoreau era înc înat ca
un catîr i inexpugnabil ca Annapurna.
Lu liftul pîn la etajul al doilea i intr în bar. Willie Nelson st tea lîng
tonomat, iar într-un col se juca pocher în dreptul capului unui caribu
gigantic, care fusese prins în timpul unei vîn tori de weekend, la Yukon.
Lui Lansdale îi pl cea foarte mult. Simboliza la un loc b trînul Vest, ultima
frontier , John Wayne i Randy Scott, Henry Fonda i O. K. Corrai. Privi
spre bar i o v zu pe Marge Cochran, una dintre cele patru femei de pe
platform . Avea vreo patruzeci de ani, p r ro cat i era tîmplar constructor.
Munca grea l sase urme, la fel ca i asupra efului, dar se mai putea vedea
pe chipul ei col uros i în ochii azurii c fusese frumoas în tinere e.
Munca îi p strase corpul zvelt i tîn r. Dar, în ciuda ridurilor de pe fa a
bronzat , era o femeie frumoas , aspr i dezarmant de cinstit .
eful o urm ri cu privirea mult timp, dar ea nu-i d du nici o aten ie. Cînd,
în sfîr it, se plictisi s -i simt privirea a intit asupra ei, se îmtoarse spre el
i-i arunc un zîmbet r ut cios.
„Dur femeie, gîndi el. Da, dur . Ca o nalb îmbr cat în o el." Comand o
bere Carta Bianca i o d du pe gît în timp ce vreo cinci tehnicieni intrar
dup terminarea schimbului de sear .
- Ce spui de un joc, efule? îl întreb unul dintre ei.
- Alt dat , spuse Lansdale. Trebuie s dorm pu in.
i ie i, ducîndu-se în apartamentul s u de la etajul al treilea.
La patruzeci i cinci de metri sub locul unde st tea Lansdale, cei patru
rba i î i continuau periculoasa îns rcinare.
În timp ce oferul scuterului inea aparatul împotriva curentului, unul
dintre scafandri prinse cablul cutiei de un inel al curelei lui i îl scurt cu
vreo cincisprezece centimetri. Era, evident, cel mai puternic dintre
înot tori, bicep ii profilîndu-i-se încorda i, prin costumul termic, în timp ce
35
se mi ca în spatele cutiei.
Un val monstruos se ridic deodat din marea întunecat i violent , la
treizeci de metri deasupra lor. Cuprinse scuterul, învîrtindu-l în a a fel
încît, pentru un moment, acesta fu ridicat într-o parte, cu vîrful spre
suprafa a m rii, pîn cînd cel care îl manevra reu i s -l echilibreze.
Frînghia se sl bi pu in, apoi redeveni întins . i, în momentul acela, sc
din mîinile b rbatului care inea cutia. Marea furioas îl trase de lîng
frînghie tîrîndu-l, rostogolindu-l ca pe o alg , înspre pilon. Cu bra ele sale
puternice, b rbatul încerc s se lupte cu marea umflat , dar era ca un
copil prins de un curent marin ucig tor, iar pilonul uria îl atr gea ca un
magnet. Se r suci în ap i capul i se izbi de pilon, sco înd un sunet ca o
plesnitur de bici pe uria a construc ie. Corpul i se zgudui violent, într-un
spasm de moarte, i un uvoi de bule sîngerii ie ir din regulatorul de
oxigen, învolburîndu-se spre suprafa .
eful echipei, care v zuse ce se întîmplase, prinse trupul moale de ancora
de salvare i privi prin vizorul m tii de scafandru. Ochii b rbatului r nit
erau pe jum tate deschi i i nu se vedea decît albul ochilor - Sîngele ce-i
curgea din nas umplea masca. Scafandrul- ef d du din cap spre ceilal i
membri ai echipei i, deta înd cutia, d du drumul trupului neînsufle it.
rbatul mort fu imediat tîrît de curentul nemilos, r mînînd ag at înc de
ancora de salvare.
eful echipei se îndrept spre pilon i se l în voia valurilor pentru a fi
împins spre pilon. Cel lalt scafandru i se al tur . î i croir drum împreun
în josul pilonului pîn g sir o îmbinare sudat . Luptîndu-se cu marea
furioas , legar cutia de pilonul de o el, în timp ce oferul scuterului
încerca s p streze aparatul sub valuri. Cînd cutia fu bine legat , eful
echipei trase un mîner de pe o parte a ei i capacul se ridic . Era un
dispozitiv cu ceas. Îl potrivi pentru ora patru, apoi el i cel lalt scufund tor
urcar în sus pe pilon, pîn la linia de o el. Cel de-al treilea scufund tor
36
atîrna grotesc, sub ei, corpul s u lovindu-se în continuu de pilonul de o el.
Din regulatorul s u de oxigen nu mai ie eau bule de aer.
Cînd ajunser la scuter, eful echipei t ie cu un cle te odgonul care inea
aparatul legat de pilon. Scuterul se n pusti înainte i cei trei b rba i se
strînser unul lîng altul. Cel de-al patrulea tovar al lor era rostogolit de
valuri, tîrît în urma lor, la cap tul frînghiei de siguran . eful echipei
verific busola i a inti fasciculul de lumin în întuneric, îndep rtînd
scuterul de pilonul ucig tor.
Disp rur în marea întunecoas , tr gînd dup ei macabra greutate.

3.

Un perete cu multe monitoare îi oferea lui Lansdale o vedere prin circuit

închis a camerelor de control i a exteriorului platformei Thoreau. Lapovi a
tura greementul i puntea.
„Vîntul are vreo sut zece noduri, poate o sut dou zeci, deja, gîndi. Vîntul
este puternic i se înte te."
Se auzi o b taie în u .
- E deschis, spuse Lansdale.
Marge intr , închise u a i-i zîmbi. încuie apoi u a f s i dezlipeasc
ochii de la el.
- Ce neru inat e ti! spuse el.
- Nu exist a a ceva pe barja asta, r spunse ea.
- Barj ! Iisuse, sta-i un sacrilegiu! Rîse. Vii cu mine numai pentru c sunt
pitanul echipei de fotbal.
- Nu. Voiam s v d dac inginerii constructori fac dragoste cu ciorapii în
picioare.
- Depinde cît e de frig.
- Sunt cam minus dou zeci de grade afar i temperatura e în sc dere.
37
- Atunci poate c-o s -i in în picioare.
- O s -i ii pe dracu'! Travers camera de zi, oprindu-se un moment lîng
bibliotec .
Erau acolo volume din Shelley, Coleridge, Shakespeare, Zen i Clasicii Zen
de Franck, dic ionare fran uze ti i spaniole, volume din Recolta ro ie i
Banii sîngelui de Dashiell Hammett. Privi afar prin hublou la marea
nesfîr it , cenu ie i amenin toare, la valurile b tute de lapovi i vînt.
- E înfrico tor, spuse ea i se întoarse cu spatele spre fereastr . Doamne,
ce-o s m bucur s m întorc la civiliza ie, acolo unde e lumin ziua i
întuneric noaptea.
El îi f cu un rom cu coca-cola, i travers camera spre ea.
- De ce dracu' ai r mas aici în vacan ? întreb el. Sunt sigur c nu din
cauza bonifica iei.
- îmi ajut . aizeci de dolari i cincizeci de cen i pe zi pe lîng o sut
dou zeci i cinci. Asta înseamn aproape o mie de dolari în dou
pt mîni. Oricum, unul din b ie ii mei este undeva prin Vermont cu
echipa de schi de la colegiu, iar cel lalt este la prietena lui, în Ohio. La ce
m duc acas ?
- Asta e tot?
- Ei, mai e ti i tu aici...
- Credeam c ai uitat.
- Nu chiar.
- E ti divor at ? întreb el. Nu vorbiser niciodat despre problemele
personale.
- V duv . M-am c torit la dou zeci i doi de ani i am r mas v duv la
treizeci i apte.
- Ce s-a întîmplat?
- A muncit pîn n-a mai putut. Avea patruzeci i doi de ani. Într-o zi a
plecat la serviciu i cînd l-am rev zut z cea la un birou de pompe funebre,
38
cu un nenorocit care se sp la pe mîini deasupra lui, încercînd s -mi vînd
un sicriu de cinci mii de dolari.
- Destul de trist.
- Destul de trist? Poate. Pu in. În orice caz, mi-a schimbat via a în
totalitate.
- L-ai iubit?
- Oh! Eu... sigur. Sigur c l-am iubit. Era un om cumsecade.
- Doamne, ce epitaf! Aici odihne te Joe; a fost un om cumsecade.
- Îl chema Alee.
- E totu i un epitaf mizerabil.
- N-a fost un b rbat fascinant. Era... pl cut. Alee era deosebit de pl cut.
- i cum de-ai ajuns tîmplar? Pe barja asta, cum îi spui tu.
- M ocupam de restaur ri de antichit i. Mi-am pierdut îndemînarea. A a
m-am perfec ionat în construc ii. Dar tu? Cu o diplom de inginer i
bra ul plin de tatuaje. Nici asta nu se leag .
- Po i s -i mul ume ti pentru asta unui nenorocit b trîn pe nume Rufus
Haygood.
- Rufus Haygood?
- Da. îmi terminam teza la Universitatea din Louisiana i erau acolo lupii
de la ITT, Esso, ATT i de la laboratoarele Bell, care-mi tot spuneau cît de
bine va fi s lucrez pentru ei. i într-o zi, vine la mine b trînul Rufus i-mi
spune c face o platform de foraj din lemn în Golf, i-mi zice: „î i dau zece
dolari pe or , ceea ce-i mai mult decît ai scoate dansînd pentru nenoroci ii
tia îndopa i. O s te înv ce e de tiut despre petrol, iar tu po i s m
înve i despre c i"... i am aflat, închipuie- i, c nu fusese niciodat la
coal . A a c în urm torii ani am umblat cu el de la o platform la alta; el
îmi vorbea despre isturi argiloase, sulfuri i greement cîte o or , dou , iar
eu îl înv am despre Shelley, Coleridge i Hammett. Dar am înv at într-
adev r despre petrol.
39
- Ce mai face acum?
- E cu Alee al t u, pe undeva. înecat. Pescuia într-un lac din Florida. S-a
îmb tat i a c zut din barc . B trînul nebun n-a înv at niciodat s
înoate.
Afar vîntul urla la ferestre, acoperindu-le de lapovi .
- Minunat noapte de stat în cas , spuse Marge. Am putea face un foc i
ne-am putea cuib ri la c ldur .
- Dac am avea un emineu.
- Ne-am putea închipui, spuse ea.
- N-am mai f cut amor de trei luni. Ea ridic patru degete.
- Te-am dep it cu o lun , spuse ea.
- Ai o reputa ie de virgin a platformei Thoreau, spuse Lansdale.
- M-ai verificat, hm?
- P i, e treaba mea s m asigur c to i cei care sunt pe platforma asta
sunt ferici i. Nu ne putem permite probleme de moral .
- Am eu una de care po i s te ocupi chiar acum, spuse ea, apropiindu-se
de el.
- E ti o neru inat , spuse Lansdale.
- Da, spuse ea, dar nu m refuzi. El rîse zgomotos i înclin din cap.
- Da, nu te refuz.
Tot rîzînd, ea î i desf cu nasturii c ii. Nu purta sutien. Sînii ei fermi,
de la munca grea de pe platform , ap rur cu sfîrcurile înt rite deja de
dorin .
Lansdale st tea lîng perete, privind-o fix. D du din cap.
- Incredibil, morm i el, rupîndu- i c ma a i aruncînd-o pe podea. Ea era
înc la vreo doi metri distan de el. î i desf cu fermoarul blugilor, foarte
încet.
- E nevoie de muzic ? întreb el.
- Nu.
40
Lansdale se întinse pe pat, sprijinindu-se în coate i privindu-i fiecare
mi care. Ea se leg na în timp ce î i d dea jos blugii. Un cîrlion de p r
negru ie ea din bikinii pe care îi avea pe dedesubt. Se întoarse apoi cu
spatele la el i începu s i încordeze i s i relaxeze fesele. Avea un fund
incredibil.
- î i prinde bine munca grea, spuse el.
Ea prinse marginea bikinilor i-i coborî pu in, mi cîndu-se înc , leg nîndu-
se în ritmul unei muzici imaginare.
Lansdale î i desf cu fermoarul pantalonilor i-i d du jos. Penisul s u
excitat se profila prin ort. Ea îl privi peste um r, se apropie cu spatele,
întorcîndu-se cînd ajunse lîng marginea patului i, strecurîndu- i mîna
sub bikini, începu s se mîngîie, privind spre el. Lansdale îi auzea degetele
alunecîndu-i prin deschiz tura sexului. Îngenunche apoi între picioarele
lui, la marginea patului, i începu s -i maseze penisul excitat, prin ort
întîi, apoi î i strecur mîna sub ort i-l trase în jos, pe coapsele lui, i
începu s -l mîngîie. El tres ri involuntar la atingerea mîinii ei aspre. Dar ea
avea un talent special, mîngîindu-i baza penisului cu c ul palmei i
vîrful cu degetele.
Lansdale închise ochii.
- Ar trebui s brevetezi asta.
- E numai începutul, r spunse ea i, aplecîndu-se, îi lu penisul în gur ,
mu cîndu-l u or.
El se aplec în fa , i-i cuprinse un sîn cu mîna, mîngîindu-l cu vîrful
degetelor, abia atingînd sfîrcul cu palma.
Ea î i plimb limba pe toat lungimea membrului lui i el se ridic Pu in,
trecîndu- i mîna peste abdomenul ei plat, pîn atinse cu vîrful degetelor
marginea bikinilor. Ea se ghemui, frecîndu-se de mîna lui. El îi sim i
umezeala prin m tasea bikinilor, îi sim i clitorisul dilatîndu-se, în timp ce-i
dezmierda vaginul.
41
Ea începu s rîd , dar, curînd, rîsul se transform într-un geam t u or.
- Doamne, ip ea. Picioarele începur s -i tremure i c zu pe o parte lîng
el, îi lu capul i îl trase între picioarele ei. El îi rupse bikinii i-i prinse
clitorisul cu gura, mi cîndu- i capul încet, circular, atingînd-o cu limba.
Îl prinse cu mîinile de p r, mi cîndu-i capul i mi cîndu-se o dat cu el.
Apoi deveni din ce în ce mai încordat . Inspir , î i inu respira ia i apoi
expir încet, sacadat. Apoi iar, i iar. Se ridic spre el, i- i puse picioarele
în jurul oldurilor lui. Ritmul crescu, respira ia ei deveni din ce în ce mai
greoaie, mi rile se înte ir . Apoi to i mu chii din corpul ei p rur s
înghe e, capul îi c zu încet pe spate, picioarele i se întinser , respira ia i se
opri pentru o clip , dup care începu s strige i s i mi te capul înainte
i înapoi, l sîndu-se prad orgasmului.
- Oh, Doamne, strig ea, ajunge. Dar el nu se opri i ea se sim i din nou
excitat , sim i tremurînd, focul r spîndindu-i-se în trup, înv luindu-i
întreg corpul i avu un nou orgasm, apoi înc unul. Nu mai putea vorbi i
respira ia p rea s i se fi oprit, apoi, deodat , expir cu putere.
El se l pe spate, î i strecur bra ul pe sub talia ei i o trase spre el. O
ridic astfel încît ea r mase întins pe spate pe pieptul lui. Întinzînd mîna,
ea îl g si i-l vîrî în ea, în timp ce el îi mîngîia sînii cu o mîn i o masturba
cu cealalt .
- Gata... opti ea, dar el nu se putea opri. O p trunse din ce în ce mai adînc
i mai repede, degetele lui treceau u or peste sexul ei, iar ea se strînse tot
mai mult în jurul lui pîn cînd, În sfîr it, el explod cu un strig t puternic
de u urare, apoi începu s rîd . O clip mai tîrziu, ea avu un nou orgasm.
Lansdale î i ridic genunchii, îi ap coapsele i r mase în ea cît putu, în
timp ce furtuna urla la ferestre.
Lansdale se trezi brusc dintr-un somn adînc, netulburat. R mase îm pat
un moment, clipind din ochi i întrebîndu-se ce anume îl trezise a a brusc.
Luminile în dormitor erau înc aprinse i Marge era întins lîng el,
42
dormind adînc. Era ora 3. 05. Se ridic , lu telefonul i form num rul
camerei de control. Nu sun decît o dat , i direct, înainte ca cineva s -i
spund :
- Alo? Sunt eful, cu cine vorbesc?
- Barney Perkins.
- E totul în regul acolo?
- Nu sunt prea sigur.
Lansdale fu uimit de r spunsul lui Perkins. S ri din pat inînd receptorul
între ureche i um r, î i lu hainele de pe podea, de pe scaune i de pe
unde mai fuseser aruncate cu cîteva ore în urm .
- Cum adic nu e ti sigur?
- Avem un... ... ceva ca un tremur, efule.
- Tremur?
- Da. A fost ceva... nu tiu, de parc ... toat platforma s-ar fi cl tinat.
- Cl tinat? Ce naiba înseamn asta?
i Lansdale urm rea monitorul în timp ce vorbea, privind exteriorul
platformei Thoreau, acoperit cu ghea , ca un castel primitiv de ghea .
Reflectoarele luminau marea în jurul platformei. Valurile izbeau pilonii de
sus inere, zdrobind sloiurile.
- Cred c poate... , poate am fost lovi i de un mic aisberg sau cam a a
ceva.
- Sau cam a a ceva, pe dracu'! Nu exist „cam a a ceva" aici, pentru
numele lui Dumnezeu. Vin imediat acolo. Trînti telefonul. Apoi îl ridic din
nou i form num rul de la radar.
- Camera radar, Harrison.
- Harrison, eful aici. Verific dac exist vreo nav . Acum! Vezi dac
se ti ceva. Doamne, da' ce... Nu te l i, f -o. i sun -m . Marge se
întoarse i-l privi somnoroas .
- Ce... începu ea, dar el o întrerupse t ios.
43
Travers camera i scoase veste de salvare i costume termice dintr-o
debara. I le arunc .
- Îmbrac -le repede i vino. Telefonul sun din nou i el r spunse imediat.
- Da?
- efu'? Sunt Harrison.
- Ce-ai g sit?
- Un tanc petrolier grecesc. Traverseaz valurile la un sfert de vitez .
- Unde?
- Dac vremea ar fi bun , l-am putea vedea. Cam la trei mile nord-vest,
îndreptîndu-se spre strîmtoare.
- Ascult , Harrison. S-ar putea s ne fi lovit ceva. Cheam petrolierul i
spune-le c s-ar putea s avem nevoie de ajutor.
- Vrei s le dau un S O S?
- F exact ce i-am spus, spune-le c s-ar putea s avem necazuri i c am
dori o vizit de curtoazie. Te sun din nou din camera de control-stabilizare.
Urm rea înc monitorul cînd sim i din nou. Era o vibra ie, ca un cutremur
or. Paharele z ng nir în bar. Apoi totul se lini ti.
Marge î i punea pantalonii termici i în ochii ei se putea citi panica.
- Ce se întîmpl ?
- Nu tiu, spuse Lansdale. Poate ne-a lovit ceva. Trebuie s m duc jos, la
control. E ti gata?
El nu era îmbr cat decît cu pantaloni lungi i cu o vest de salvare.
- Pot s m îmbrac? întreb ea.
- Nu! Hai s mergem. Acum! Chiar acum!
La 3. 04. 58, explozivele termice ata ate de pilonul nordic al platformei
Thoreau, func ionar conform program rii. Fuseser de fapt dou explozii.
Prima fusese o implozie, care rupsese îmbinarea sudat a pilonului din o el
i îl fisurase. A doua fusese mai puternic . Valul de oc provocat undui
apa, în ciuda valurilor puternice, i aproape terminase treaba. Uria a for
44
a celui de-al doilea exploziv despic pilonul, fisura întinzîndu-se în sus înc
trei sau patru metri. Bule de aer ie ir din cr tur . Vana de aer menit
asigure mai mult for portant , era distrus . Zgomotul fusese în mare
parte înecat de furtun , i ocul exploziei se transmise în susul pilonului i
zgîl îi platforma, pilonul, de i lovit de marea agitat , se inu întreg la
început. Dar îmbinarea începu s sl beasc , izbit necontenit de valurile
de ase metri în ime. Apoi îmbinarea ced i un alt tremur zgîl îi
platforma. Se inea înc flexibil în fa a furtunii, dar inelul de sudur se
rupea încet-încet, de jur împrejurul stîlpului de o el. Deasupra, vîntul vuia
peste construc ie, sl bind i mai mult rezisten a pilonului deja distrus.
Apoi, cu un scîr îit de metal sfî iat, pilonul ced în sfîr it i se rupse.
Stîlpul sub ire, b tut de valuri, p ru echilibrat o clip , apoi cele dou zeci
de mii de tone de o el i de ciment de deasupra, b tute de vînt, se aplecar
peste pilonul distrus, care se pr li ca un ac c tre fundul m rii, la o sut
dou zeci de metri dedesubt.
La suprafa , platforma Thoreau, lovit de moarte, ced furtunii i, în
momentul în care pilonul dinspre nord se pr bu i, se înclin i ea, se
balans spre spate i apoi fu imediat lovit de un val uria . Cablurile din
el plesnir ca ni te surcele. înveli ul de ghea se f rîmi i cioburile
lucitoare, luate de vînt, fichiuir aerul. Dup aceea, platforma Thoreau se
înclin într-o parte. Partea dinspre nord se scufund în ap i turnul se
pr bu i, plesnind valurile, desf cîndu-se imediat în buc i, unele dintre ele
zînd înapoi pe puntea par ial scufundat . Îndoindu-se, cele opt conducte
de pompare a petrolului brut în tancuri se desf cur , r sucindu-se în
taia vîntului, v rsînd petrolul în mare. Circuitele electronice explodar ca
ni te artificii i petrolul se rev rs prin camera unde sistemul convergea.
Cînd petrolul ajunse la liniile telefonice directe, camera explod . Cei ase
rba i de serviciu fur pr ji i, iar din camer izbucni o ciuperc de foc,
care irupse printr-o latur a cl dirii, pentru ca apoi s fie m turat de vînt
45
 i de mare.
În interiorul platformei avariate, oamenii erau arunca i de colo-colo, ca
ni te scobitori, erau strivi i sub mobile, azvîrli i afar prin hublourile
sparte. Luminile se stinser . Cei mai mul i, surprin i de întuneric, murir
de panic i spaim .
Platforma Thoreau z cea pe o parte, inut înc de ceilal i Piloni, zdrobit
de mare, valurile lovind acum suprastructura de cinci etaje, jum tate
pr lit În mare.
Lansdale st tea în u a apartamentului s u, spunîndu-i lui Marge s se
gr beasc , tocmai cînd, deodat , p mîntul p ru s se zgîl îie nebune te.
- Dumnezeule, ne pr bu im, ip el cînd podeaua îi fugi de sub picioare.
Cînd c zu, picioarele i se b nir prin u a deschis . Se apuc ,
tremurînd, de zidurile care acum ineau loc de podea, încercînd s nu se
lase aruncat înapoi în apartament. Pe m sur ce platforma se r sucea,
distrugerile se agravau. Paharele, mobila, tot ceea ce nu era legat se
rostogolea pe holurile cl dirii de cinci etaje.
Luptîndu-se s se trag din u a care era acum sub el, auzi ecourile
scrî netelor stridente ale structurii distruse reverberîndu-se pe holuri. Se
întoarse i privi în jos, în apartament. Marge z cea zdrobit într-un col ,
sub mobil i cioburi. Era incon tient . Lansdale avea nevoie de un cablu
ca s poat ajunge pîn la ea. Auzi atunci petrolul explodînd i sim i cum
se zgîl îie întreaga construc ie. În cap tul cel lalt al coridorului, for a
exploziei rupse u a i arunc în aer jum tate de zid. Aerul înghe at i umed
li în untru. Luminile se stinser . Lansdale î i îndrept lanterna spre
apartamentul r it. Hubloul scufundat acum în marea furtunoas nu
mai putea rezista presiunii. Niturile începur s -i sar , ca dopurile de
ampanie. Fereastra rotund ie i din îni i un jet de ap înghe at ni
prin ea. Lansdale s ri în picioare i porni pe hol. Platforma se pr li din
nou i, de data asta, fu aruncat pe tavanul holului care era acum podea.
46
Apele m rii n lir prin u i, iar el v zu muntele de ap c zînd peste el i
înghi indu-l.
ocul la impactul cu apa înghe at a m rii îl amor i. Strînse cu putere în
mîn lanterna în momentul în care fu tîrît de torent de-a lungul holului. Se
prinse cu o mîn de tocul unei u i deschise, dar degetele îi alunecar i
mase prins în coridorul scufundat. Pl mînii îi st teau s plesneasc , în
timp ce pip ia cu disperare pere ii, încercînd s g seasc o deschiz tur ,
orice ar fi putut s -l elibereze din capcana aceea de ap . Dar marea
înghe at î i lua deja partea i valul îi t ie retragerea. „Dumnezeule, m -
mec”, gîndi el.
pluti amor it, într-un t rîm minunat, sub ap , dincolo de orice durere sau
grij , cu pl mînii cuprin i de spasme i, în timp ce lanterna îi sc pa din
mîn i c dea, raza luminoas diminuîndu-se pîn se stinse, el deschise
gura ca un pe te într-un acvariu i apa n li în el, stingîndu-i via a.
Platforma Thoreau z cea r sturnat . Cablurile care o ineau bine ancorat
de fundul m rii erau acum deasupra sau rupte. Pilonii s i, odinioar atît
de puternici, ie eau acum din ap . Izbi i de furtun , se îndoiser sub vînt,
apoi fuseser rup i din leg turile de pe punte. Pungile cu aer se
desf cuser i aerul ie ise afar . Platforma Thoreau se scufund , grea, la o
sut dou zeci de metri, l sînd în urm o dîr de bule de aer, resturi de
construc ie i corpuri omene ti ce se ridicau la suprafa ca ni te juc rii
nevinovate dintr-o cas de p pu i, c tre suprafa a furtunoas a M rii
Chukchi.
Petrolierul grecesc, luptîndu-se cu vîntul, ajunse la locul dezastrului la
patruzeci i cinci de minute dup ce platforma Thoreau se scufundase.
Proiectoarele cercetar marea i g sir o plut cu trei corpuri legate de ea.
Trei b rba i, to i înghe i. Mai mult de dou ore, petrolierul r mase acolo,
printre valurile nemiloase, în timp ce mai mul i voluntari recuperau
cadavrele, unul dup altul. Cînd c pitanul hot rî în sfîr it s abandoneze
47
 utarea, pescuiser cincisprezece b rba i i o femeie. Nu se mai z rea nici
o urm a platformei Thoreau.
La ora opt, a doua zi diminea a, furtuna trecuse i marea, de i înc agitat ,
i pierduse puterea. Norii de furtun pornir mai departe, spre sud, c tre
Strîmtoarea Bering i c tre Nome. Vîntul sc zuse la dou zeci-dou zeci i
cinci de noduri. Alte trei corpuri fur recuperate. C pitanul trimise un
mesaj simplu c tre For ele Aeriene de Salvare la Point Barrow, dou sute
de mile spre nord-est de la locul dezastrului.
„Henry Thoreau scufundat la o sut treizeci de metri. Coordonate 72
grade nord, 165 grade vest. Nou sprezece cadavre descoperite, un
supravie uitor. R mînem pe pozi ie. A tept m instruc iuni."
Baza aerian rus de la Providenia, la sud de Strîmtoarea Bering, oferi
ajutorul, dar trei avioane de salvare ale For elor Aeriene sosir la locul
dezastrului la patruzeci de minute de la transmiterea mesajului. Raportar
nu era nici un semn de via i nu se z rea nici platforma. Le mul umir
ru ilor, dar le refuzar ajutorul. Unul dintre avioane trecu foarte jos
deasupra petrolierului i se înclin , ca un ultim salut pentru platforma
Thoreau i echipajul s u.
„Sunt 109 de la For ele Aeriene", transmise pilotul, prin radio, petrolierului.
„L sa i o baliz i pute i pleca. V mul umesc. La mul i ani!" Vir scurt
apoi, i se al tur forma iei sale de zbor, cele trei avioane îndreptîndu-se
înapoi c tre Barrow.
Pe puntea de comand , b rbatul care condusese echipa de scafandri cu o
noapte în urm , privi prin binoclul s u deosebit de puternic, i urm ri cele
trei avioane plecînd. Fusese acolo toat noaptea, privind încercarea de
salvare. Lu binoclul de la ochi. Avea un pansament la ochiul drept acum,
iar o cicatrice adînc i ro ie pornea de la r cina p rului, coborînd pîn
la marginea maxilarului, pe obrazul drept. înclin din cap spre c pitan i
si puntea de comand , mergînd în camera de transmisii radio, de unde
48
lans un mesaj simplu:
„Misiune îndeplinit . Scratch Thornley. Le Croix."
În dup -amiaza aceea, cu opt ore înainte de Anul Nou, b rbatul care î i
rupsese gîtul în timp ce planta bombele pe pilonul platformei Thoreau, cu o
noapte în urm , fu îngropat în mare, de pe puntea petrolierului, în timp ce
acesta se îndrepta spre Marea Bering.

TREI

Eddie Wolfnagle era în culmea fericirii. Ziua era minunat , temperatura era
de vreo treizeci de grade, iar str lucirea soarelui nu era întrerupt decît de
cîte o r ial ocazional de ploaie, care începea brusc i înceta la fel de
brusc. Conducea Honda închiriat pe Hana Road, care fusese la început o
osea respectabil , cu dou benzi, pavat , i care ajunsese acum un drum
de ar , de-abia destul de lat pentru dou ma ini. Pe m sur ce drumul se
îngusta, p durea devenea din ce în ce mai deas , a a c , nu dup mult
timp, ajunse s conduc pe sub umbrarul f cut de copaci de mango i
kukuis, lalele africane înflorite i copaci roz Rain-bow Shower. Ascun i în
frunzi , papagalii ipau indigna i i- i scuturau apa de ploaie din pene. În
stînga drumului, la o sut de metri mai jos, Pacificul d dea un adev rat
spectacol, izbind puternic malul stîncos, cu valuri de trei pîn la ase
metri.
Paradis. Totul era un paradis. Cu o noapte înainte g sise o incredibil
iarb Maui. St tuse trei zile la Intercontinental Maui de pe plaja Makena,
cu un superb manechin din Londra. Opt ore mai tîrziu urma s zboare la
Los Angeles, cu clasa întîi. În ziua urm toare avea bilete pentru concursul
de popice. Pusese o mie pe Michigan i zece mai mult pe Southern Cal, cel
mai mare pariu f cut vreodat în via a lui.
i iat -l în p durea tropical , dincolo de Haleakala, vulcanul de trei mii de
49
metri care domina Maui. Citise despre cele apte Lacuri ale Regilor, loc
presupus a fi sacru, unde tr iau zeii i unde, cu secole în urm , prin ii din
Insulele Hawaii veneau în b rcile lor, cu tot alaiul, pentru a fi încorona i.
Eddie se sim ea ca într-un film vechi al lui Dorothy Lamour, pe care-l
zuse la televizor în copil rie.
Coborî din ma in i- i aprinse o igar . Purta o jachet cu franjuri, din
piele de c prioar , ghete Tony Lama, care îl în au pîn la aproape un
metru nou zeci, pantaloni de polo i o p rie de cowboy Stetson - La
naiba, toate-i mergeau bine. Era i timpul. Privi un pu tan de liceu
scufundîndu-se cînd într-un lac, cînd în altul, coborînd pe panta muntelui,
pîn ajunse la lacul din vale. Pu tiul se l pe spate, împro apa din
gur la jum tate de metru în aer i- i închise ochii cînd stropii valurilor se
lovir de stînci.
Trecuse mult timp de cînd Eddie înota în rîul Harlem, pe vremea cînd era
copil. Drace! Ce bine se sim ea! i de ce nu? Acum î i putea permite toate
astea. î i putea permite excursii în paradis, î i putea permite s stea la
motelurile londoneze i s joace patru sute de dolari la jocurile de noroc
interzise. Peste mai pu in de o or , el, Eddie Wolfnagle f ini iala tat lui,
pe vremuri dat afar din marin , avea s aib o sut de mii de dolari. Ce-ar
spune Vinnie i ceilal i din Canarsie de asta?
„Hei, Vinnie, ia uit -te la mine, nu sunt un tip grozav? Acum m plimb prin
paradis, disear o s zbor cu avionul, la clasa întîi, înapoi la Los Angeles,
iar mîine o s m duc la concursul de popice i, în numai cîteva minute, o
am înc o mie de b trîne, bani lichizi, în p ria mea de dou sute de
dolari."
Scoase un strig t puternic, ca un îndemn texan.
„D -i b taie, Eddie", strig , f a se adresa cuiva.
Urc din nou în ma in i intr mai adînc în p dure. Trecu de alte Honda
închiriate, parcate neglijent lîng cabinele din apropierea drumului. Un
50
 tina solid, îmbr cat într-o c ma ro ie cu imprimeuri i pantaloni de
gata, se post în mijlocul drumului i-i f cu semn s opreasc . Îi ar lui
Eddie o insign .
- Poli ia statului, spuse el într-o englez corect . îmi pute i ar ta permisul
de conducere, v rog?
- Sigur, spuse Eddie. S-a întîmplat ceva?
- Nu, domnule. O simpl verificare. V d c sunte i de pe continent, fi i
atent, dac opri i pe undeva. Lua i cu dumneavoastr lucrurile de valoare.
Se fur multe ma ini prin insule. Tinerii punk, ti i. Se urc i o terg, de
aceea nu sunt bune încuietorile ma inilor stora închiriate, pot fi deschise
for at.
- Mul umesc, domnule ofi er.
- Da, domnule. Nu dorim s v întoarce i acas nervos. Zîmbi.
- sta-i drumul spre Mamalu Bay?
- Drept înainte, înc vreo zece mile. Nu v pute i r ci. Dar acolo, va trebui
întoarce i. E un drum care trece prin cîmpul de lav Haleakala, folosit
doar de tîlhari. E foarte periculos.
- Exact asta inten ionam s fac, spuse Eddie amabil i porni mai departe.
Hinge parc ma ina înainte s ajung la podul de la cele apte Lacuri i
porni mai departe pe jos. Urc pe o parte a muntelui, pîn la marginea
dinspre cîmpul de lav Haleakala i coborî apoi pîn la golful de la cap tul
drumului. Era u or drumul de trei mile pe creasta muntelui. i, de i era
foarte cald i umiditatea era ridicat , Hinge nu transpira. Hinge nu
transpira niciodat .
La cî iva metri de drum, se întoarse i intr din nou în frunzi ul des. Se
ez , scoase o pung de hîrtie din buzunarul hainei i împr tie
con inutul pe jos: un trabuc, un pix, un mic pachet de vat , un
termometru i un ac hipodermic.
Dup ce scoase mina, rupse pixul la ambele capete i introduse cilindrul
51
ob inut prin centrul trabucului. Sufl afar tutunul i privi Prin trabuc.
Strînse între degete unul din capete, pentru a masca orificiul. Apoi sparse
termometrul i, inînd acul hipodermic între degete, scurse cu aten ie
dou , trei pic turi de mercur prin deschiz tur . Scoase apoi din buzunar
un b de chibrit, îl aprinse, îl stinse i-l r suci Prim urechea acului,
închizînd mercurul în untru. Leg cap tul chibritului cu un tampon de
vat i vîrî s geata confec ionat printr-un cap t al trabucului. B în
gur cel lalt cap t al trabucului, umplu punga de hîrtie cu gunoaiele
mase i o puse la loc în buzunar. Apoi se sprijini de un copac.
durea deveni mai deas i drumul se îngust . O ploaie brusc r i
peste copaci. P rile ipar drept r spuns. Se întunecase atît de mult încît
trebui s aprind farurile. Apoi, tot atît de brusc, razele soarelui se
strecurar din nou printre copaci, umplînd drumul de pete de lumin .
Cîteva mile mai departe, p durea se termina brusc. În fa se întindea
cîmpul de lav , iar în stînga, cît vedeai cu ochii, Oceanul Pacific.
Locul era pustiu.
Eddie Wolfnagle începu s se simt singur. Ie i afar din ma in i se uit
în jur. Nu mai era nici o alt ma in acolo. Nimic în afara oceanului, a
durii din spatele lui i îngrozitorul rîu de lav pietrificat în fa , cu
încre iturile negre, coborînd pe panta muntelui direct în ocean - canalul de
scurgere al unui vulcan care, cu mii de ani în urm , inundase mai mult de
jum tate din insul , l sînd în urm un crater mai mare decît Insula
Manhattan. Platoul negru-cenu iu se întindea în fa a lui, pîn la orizont. În
stînga, acesta cobora într-o pant domoal spre ocean, apoi se termina
brusc într-un perete vertical, la vreo treizeci de metri deasupra apei.
„Iisuse!" spuse el cu voce tare.
O barier închidea drumul. Semnul b tut în cuie pe barier spunea:
PERICOL! CÎMP DE LAV . DRUM NESIGUR. ACEST DRUM ESTE ÎNCHIS
PERMANENT. CEI CARE TREC VOR fi PEDEPSI I. PARCUL NA IONAL
52
HALEAKALA DEPARTAMENTUL SILVIC AL SUA.
O r muric pocni în spatele lui. Se întoarse i v zu un b rbat venind spre
el. Era cam la fel de înalt ca Eddie i folosea o crac drept baston.
Eddie fu pu in surprins. Dac sta era Hinge, era un adev rat zdrahon.
Tunsoare foarte b rb teasc ? Costum din poliester? Iisuse, de unde venea?
Era mai tîn r decît î i imaginase Eddie i avea pielea alb .
Dintr-un motiv sau altul, Eddie se a teptase ca Hinge s fie brunet, poate
chiar c runt. Dar tipul sta - la dracu'! - tipul sta de-abia dac avea
treizeci de ani.
- Hinge! îl strig Wolfnagle pe b rbatul care-i zîmbi u or i încuviin din
cap. Hei, e-n regul ! Eu sunt Eddie Wolfnagle.
i strînser mîinile i Hinge spuse:
- Hai în ma in , în caz c vine cineva.
- Bun idee, spuse Eddie. Se urcar în Honda.
- Unde-i ma ina ta? întreb Wolfnagle.
- Dorm în aer liber, r spunse Hinge. O mil i ceva mai sus.
- Aha. Wolfnagle începu s se nelini teasc . Visa la clipa asta de aproape
dou luni. i acum totul p rea prea u or.
- ... poate c ... , ar trebui s -mi ar i i mie ceva. tii, ni te acte de
identitate.
Hinge scoase un plic maro de hîrtie din buzunarul de la piept i-l inu cu
dou degete de un col .
- sta ar trebui s fie de-ajuns, spuse el. Ai marfa?
- E aici.
Eddie scoase un rolfilm de treizeci i cinci de milimetri din buzunarul
hainei i-l inu cu dou degete, dar, cînd Hinge întinse mîna s -l ia, Eddie
îl prinse în pumn.
- P i...
i frec degetul mare de ar tor i zîmbi.
53
Pentru o clip , ochii lui Hinge se f cur de ghea , dar î i reveni rapid i
zîmbi. îi înmîn plicul lui Eddie. Eddie îi d du filmul lui Hinge i desf cu
plicul. în untru erau pachete frumoase de hîrtii de o sut . Le fo ni cu
dexteritatea unui crupier din Las Vegas.
Hinge scoase o lup de bijutier din buzunar i, fixînd-o între sprîncean i
obraz, în ochiul drept, desf ur o bucat de film, inînd-o în lumin .
- Ce zici? întreb Eddie, num rînd înc .
- Pîn acum e bine. Ai filmat tot?
- Ai tot acolo, b trîne. Planurile i actuala instala ie. Exact a a a
recomandat doctorul, nu?
- Da.
- Totul e acolo, spuse Eddie i chicoti ca un pu ti. Nici nu-mi vine s cred,
nene. O sut de b trîne. tii ceva? Cred c taic -meu n-a cî tigat o sut de
trîne în toat via a lui nenorocit .
- Felicit ri.
Eddie î i scoase p ria Stetson, arunc plicul în ea i apoi i-o puse din
nou pe cap.
- Uite, zise el, dac mai ai nevoie de ceva, sunt omul t u, OK? Pot s fur i
cîrja unui chiop, f s i dea seama decît cînd d cu fundul de p mînt.
- inem leg tura.
- Am început s terpelesc de la nou ani. Prima ma in am furat-o la
doisprezece. Nici nu vedeam bine peste volan. Pîn la aisprezece ani
aveam deja vreo dou sute de furturi la activ. Nu m-au prins niciodat , N-
am v zut niciodat interiorul vreunei închisori.
- Ai noroc.
- Talent. Pu in noroc, dar mai ales talent.
- Vreau s spun c ai noroc c n-ai ajuns niciodat la închisoare. Treaba
asta cum ai f cut-o?
- Am ajuns la locul potrivit, în momentul potrivit. Paza de pe platform era
54
nimica toat . Planurile? sta a fost un noroc. Le-au scos pe toate într-o
noapte, ca s verifice ceva la sta ia de transfer. Cînd au terminat, m-au
întrebat dac pot s le duc înapoi. Am zis sigur, nici o problem . Pe urm ,
m-am oprit, pe drum, în camera mea, am scos vechiul meu Minolta i ac,
ac, mi-am f cut rost de-o poli de asigurare.
- Ai scos-o a a, din mînec ? N-aveai nici un plan?
- Te-ai prins. Dac e ti pe faz , î i pic . Ei, tiam c am ceva, în elegi?
tiam c cineva, undeva, ar vrea planurile astea. Nu trebuia decît s -l
sesc pe acel cineva. i-ai ap rut tu. Ce noroc!
„Un amator, gîndi Hinge, o întîmplare”. Dar ce noroc c el afla primul.
- Cum pot fi sigur c nu mai ai copii? Ai putea vinde materialul sta
concuren ilor no tri.
- Uite care-i chestia. Eu vreau s mai fac afaceri cu voi. Nu vreau s -mi tai
craca de sub picioare.
- Acceptabil, spuse Hinge.
- De aici mergi în Camden, New Jersey, nu? Îl tiu ca-n palm . M-am
învîrtit mult pe-acolo.
- Da.
Wolfnagle clipi.
- Eu o s c toresc pu in.
- Meri i o excursie.
- Da, a a e. Ei, mai e ceva?
- Da. Ai un foc?
Dac avea un foc? Sigur c avea. Avea chiar o brichet Dunhill, asta avea.
Scoase bricheta de aur, îi deschise capacul, o aprinse i se aplec s -i
aprind trabucul. Auzi un puf it, v zu scrum împr tiat din cap tul
trabucului i apoi sim i o durere ascu it în gît. La început, crezu c l-a
în epat o albin . Se frec nelini tit pe gît. Ceva lovi bordul ma inii i c zu
pe podea. Se aplec i ridic obiectul. Era un fel de s geat . O privi fix cu o
55
privire tîmp . O vedea cînd bine, cînd mai pu in bine. Pielea începu s -l
furnice. Nu mai sim ea nimic cu mîinile; picioarele îi amor iser .
Furnic turile se transformar într-o durere ascu it , ca de împuns turi,
apoi se înr ut i. î i sim i pielea str puns de ace, apoi de cu ite. Încerc
îndep rteze durerea sc rpinîndu-se, dar nu se putu mi ca. Un Pumn
uria îi strivea pieptul. Gîfîi, c utînd mai mult aer. Dar nu se întîmpl
nimic.
Se întoarse disperat spre Hinge, dar Hinge era o umbr neclar , plutind la
grani a dintre realitate i irealitate. Wolfnagle ar ta ca un Caras auriu, cu
ochii ie i din orbite i buzele mi cîndu-i-se f un sunet, încercînd s
respire.
Pusese o lovitur bun , direct în jugular . Mercurul lucr rapid, la nici
patruzeci de secunde de la atingerea venei, iar cînd Wolfnagle încePu s se
zvîrcoleasc , Hinge îl prinse de bra e i îl inu lipit de scaun. Avea spasme
puternice i Hinge aproape c -l sc . Era mai puternic decît p rea.
Zvîrcolirile durar cam un minut. Pe urm , lui Wolfnagle începur s -i
cl ne din ii, dup care încremeni, cu gura încle tat . Din gîtul lui se
auzi un zgomot în bu it i corpul îi în epeni, ochii i se bulbucar i privea
cruci .
Hinge îl mai inu cîteva clipe, apoi îi d du drumul. Wolfnagle p ru s se
mic oreze cînd alunec încet în scaun. Brusc, b rbia îi c zu în piept. Hinge
îi ridic p ria i plicul îi alunec în mîn . Se întinse i lu s geata dintre
degetele în epenite ale lui Wolfnagle. Îi pres dou degete pe gît. Pulsul nu
se mai sim ea.
Hinge coborî din ma in . Vîntul b tea dinspre ocean, f cînd frunzele
palmierilor s fo neasc i s uiere peste craterul Haleakala. O pas re
ip i ni în sus, printre copaci. Apoi se l lini tea. Pîn acum totul
mersese bine.
Merse pe partea lui Wolfnagle, decupl frînele i împinse ma ina într-un
56
arc u or, pîn cînd aceasta ajunse cu fa a spre ocean. Între ma in i
ocean nu erau decît cî iva metri de lav neagr , pietrificat . Privi în jur.
Erau înc singuri. Porni motorul. Deschise capota i trase în sus
regulatorul automatic, cam trei centimetri. Motorul torcea. Se întoarse din
nou la locul oferului, ap ambreiajul cu bastonul, b în viteza întîi,
inînd portiera cu mîna liber , apoi s ri afar , decuplînd ambreiajul i
trîntind portiera. Motorul mergea la tura ia maxim . Ma ina porni înainte,
prinse vitez , lovi marginea stratului de lav i f cu un salt. erpui în
deriv spre ocean, apoi se r suci, pornind înapoi în sus spre pant ,
cl tinîndu-se, pe o distan de vreo patru metri, dup care se smuci,
dîndu-se peste cap pîn la marginea pr pastiei, unde se lovi u or de stînc
i c zu în gol, pr lindu-se în ocean. Un uvoi de ap ni în sus i fu
dus mai departe de vîntul puternic. Un prim val acoperi ma ina, apoi înc
unul i înc unul pîn cînd Hinge v zu portbagajul. Apoi, un val puternic o
izbi de zidul de lav . Oceanul se înspum i se retrase. Ma ina disp ruse.
Hinge se gr bi s intre din nou în p dure, merse pîn sus, pe creast , i se
ez un moment. Era lini te, doar vîntul uiera i valurile se izbeau de
malul de dedesubt. Zîmbi, pricepînd c mai inea înc trabucul în gur .
Strînse trabucul în mîn , inu palma întins , privind cum tutunul este
suflat de vînt, apoi arse punga de hîrtie care con inea reSturile.
Hinge se sim ea bine acum. Totul mersese f probleme. Gata cu dorul
sta m runt. Scoase filmul, inu bricheta aprins la unul din capete i privi
flac ra devorîndu-l. Dup aceea se întoarse la ma in .
Hinge nu d du telefon înainte de a se întoarce pe aeroportul Honolulu.
Acolo, form 800 i r mase surprins de cît de repede ob inu leg tura.
- Da? r spunse vocea de la cel lalt cap t al firului.
- Raportez.
- Declin i identitatea.
- Hinge. Q-13.
57
- Banda merge.
- Jack s-a dus, Jack s-a întors...
- Vocea recunoscut . Identificare pozitiv . Cine e leg tura ta?
- Quill.
- Verificare.
tept aproape un minut i apoi cineva r spunse.
- Aici Quill.
- Am contactat persoana. Informa ia a fost recuperat i distrus .
- Excelent. i persoana?
- Lichidat .
- Bun. Ceva probleme?
- Nici o problem .
- îmi pare r u c a trebuit s i întrerupi vacan a.
- A mers bine. M întorc la hotelul Royal Hawayan înainte de cin .
- Mul umesc. La mul i ani!
- Mul umesc, la fel. Salut.

4.

Era o camer imens , amenin toare prin întunecimea ei, prin formele
sculptate de mîn din jurul tavanelor înalte de trei metri, greu de distins
printre umbrele lugubre aruncate de o mic lamp oriental , a ezat într-
un col . Podelele din lemn negeluit, f covoare, luceau ca un patinoar, iar
col urile erau o mas de umbre. Singurele ferestre din camer , ce se
întindeau pe un perete întreg, fuseser odat u i ce d deau spre teras ;
acum dezv luiau o ser f ferestre, plin de ferigi tropicale i de plante
flori. Cele trei sau patru lumini mai puternice de pe podeaua serei îi
accentuau verdea a, dar nu reu eau decît s creeze siluete amenin toare
celor cîteva piese de mobilier ce se aflau în camera principal .
58
Temperatura din camer era exact dou zeci i opt de grade; întotdeauna
erau exact dou zeci i opt de grade.
Locul acesta era lini tit ca o bibliotec . Excep ie f cea tic itul continuu, ca
al unei bombe cu explozie întîrziat , marcînd scurgerea ultimelor minute
ale vie ii cuiva.
Lîng u era un ansamblu de piese de mobil îmbr cate în piele: dou
fotolii mari i o sofa lung de vreo doi metri, desp ite de o mas joas din
lemn de tec. M su ele dintr-o parte i alta a sofalei erau f cute tot din tec,
în ton cu masa joas i, pe fiecare din ele era cîte o lamp filipinez în
form de co . Pe masa joas nu era decît o scrumier oriental , imens .
Dou dintre celelalte col uri ale camerei erau goale, cu excep ia unor
antice, reprezentînd ni te cîini fioro i, cu capul plat, ce st teau ghemui i
sub ferigile înalte. Cel lalt col era dominat de un birou mare de campanie,
cu opt scaune cu sp tare tari în fa a lui. Pe birou nu era nimic în afara
unei cutii din lemn, demodate, pentru scrisori, o scrumier mare, o agend
legat în piele i o lamp ro ie, sofisticat , în form de Buddha, cu un
abajur demodat, cu franjuri i nur. i cutia... Era o cutie alb , obi nuit ,
cam de m rimea unui dic ionar mare. Era legat cu o fund ro ie,
asemenea unui cadou de Cr ciun.
Scaunul din spatele biroului se în a ca un tron, sp tarul s u mare i
negru profilîndu-se în penumbr . Un nor de fum se ridica deasupra
scaunului. Singura lamp aprins era cea în form de Buddha. Arunca o
lumin stranie peste birou, înv luind cutia alb în umbre adînci. C ldura
sa aspira fumul ce venea dinspre scaun i îl trimitea în mici vîrtejuri, în
sus, spre abajur.
Din cutie se auzi un zgomot, ca un fo net. Capacul cutiei se ridic pu in,
apoi r mase din nou nemi cat.
rbatul din scaun se aplec în fa . Chipul îi era prelung i îngust.
Cîteva smocuri de p r sub ire i alb erau piept nate cu grij dintr-o parte
59
în alta a capului s u scheletic. Obrajii îi erau foarte tra i, fiecare rid i
încre itur fiind accentuate de lumina l mpii; b rbia îi era ferm i pe gît
venele îi ie eau în eviden , ca ni te corzi întinse. Era un chip din trecut,
din c ile de istorie, din vechile jurnale i reviste, un chip aspru, de vultur,
promi înd victoria, dar sim ind înc gustul amar al înfrîngerii, un chip
zbun tor, evocînd mînia lui Moise i zelul lui John Brown.
Generalul Hooker. Hook. Se spusese c era un geniu militar, fiind
comparat de militari i de istorici cu Alexandru cel Mare, Stonewall
Jackson i Patton. Hooker fusese izgonit din Filipine de c tre japonezi la
începutul r zboiului. Devenise arhitectul r zboiului din Pacific, Pl nuind
fiecare mi care strategic i apropiindu-se tot mai mult de inuturile
japoneze.
Hooker devenise aproape o legend . „Afurisitul acela”, î i spuse el. Se
gîndea la Douglas MacArthur. Dugout Doug (Dugout Doug - joc de cuvinte.
Dougout - ofi er din rezerv , reactivat în timpul celui de-al Doilea R zboi
Mondial) condusese r zboiul din Australia, în timp ce Hook înainta greoi,
de la un atol pustiu la altul, în însîngeratul mar spre Japonia. E adev rat,
nemernicul se gr bise cu laudele pentru victoriile lui Hooker, dar tia cum
i cînd s se adreseze presei i, pîn la urm , mantia victoriei se a ezase pe
umerii lui MacArthur. Afurisitul nu putea fi dep it. În ziua în care c zuse
Corregidor - una dintre cele mai întunecate zile din istoria Americii - în
timp ce to i erau în panic , ne tiind cum s fac public aceast tire,
tosul transformase m celul într-un cor al victoriei sale personale, cu
porc ria lui de „M voi întoarce", care devenise un slogan, un strig t de
zboi, un „Aminti i-v de Alamo" al celui de-al Doilea R zboi Mondial. Dar
chiar i Hook trebuise s cedeze afurisitului, c ci era i o promisiune de
victorie, de care nimeni nu se îndoia. i cînd se întorsese într-adev r, cu
rahatul la de „M-am întors", cu to ii tiau c se sfîr ise. Fotografii chiar îl
cuser s par c merge pe ap , doar pentru eventualitatea c s-ar îndoi
60
cineva de el.
Deci, MacArthur deveni o legend , iar Hook deveni doar un erou popular, la
fel ca Wainwright, Chennault, Stilwell i al i cî iva.
Dup asta, nu mai aveau în fa decît dezastrul. Hooker îl sim ea venind.
Oamenii erau s tui de r zboi. MacArthur fu scos din serviciu în Coreea. Un
zboi era pe cale s izbucneasc în Indochina. Iar Hook cuno tea Orientul,
tia c Vietnamul, a a cum avea s fie cunoscut, nu era un loc unde s te
afli.
„Car -te. Las -l pe Westmoreland sau alt persoan celebr s i asume
responsabilitatea pentru Vietnam."
Hook se retrase. Avea alte lucruri de f cut.
Doi ani mai tîrziu, rigorile acestor ani î i cerur obolul. Un atac de inim
aproape îl ucise pe Hooker. Tic itul din camer venea din pieptul lui; era
un stimulator cardiac, destul de vechi, dar eficient i mult prea dificil de
înlocuit. Era ceea ce-i amintea în permanen de faptul c e muritor i c ,
într-o Zi acesta va fi mesagerul mor ii. Cînd sunetul s u prevestitor se va
opri, în acea frac iune de secund , înainte ca totul s -nceteze, odat cu el,
Hooker va ti c este un om mort. Între timp, continua s sfideze
pronosticurile; avea aproape aptezeci i cinci de ani, dar î i p stra înc
sclipirile i obsesiile unui b rbat cu mult mai tîn r. Se auzi o cioc nitur în
.
- Dac e ti tu, Garvey... intr !
Vocea era i ea de neuitat. Grav , poruncitoare, autoritar , intimidant i
totu i patern ; o voce care d dea fiec rui cuvînt lini te i calm. Un
corespondent de r zboi scrisese odat c : „Pentru a ti ce voce are
Dumnezeu, nu e nevoie decît s -l ascul i pe generalul Alexander Lee
Hooker vorbind".
a se deschise i Garvey intr în camer . Era cel mai vechi prieten al lui
Hooker i cel mai apropiat asistent în timpul r zboiului i, de i amîndoi
61
ie iser la pensie de cel pu in cincisprezece ani, Garvey, care avea doar cu
un an mai pu in de aizeci, înc î i p stra inuta b oas a unui ofi er de
marin . R mase la ordin, în fa a biroului. Hooker i Garvey, doi b rba i
scu i pentru a fi militari, cu inimile i mintea modelate inexorabil de
sunetul goarnei, retra i într-o lume str in iubitorilor de pace, visînd înc
la o ultim b lie, de i visul murise cu ani În urm ; doi b rba i a c ror
prietenie r mînea pe locul doi numai cînd venea vorba de arada pe care
continuau s-o joace.
- Bun seara, generale, spuse Garvey. La mul i ani! Ochii îi r cir spre
cutie.
Ochii alba tri, duri ai lui Hooker priveau fix, dincolo de pipa lung ,
olandez , din lut, pe care o fuma, concentrat la cutie.
- Mul umesc, Jess. Asemenea. Pe loc repaus, ia loc.
- Mul umesc, domnule.
- Hai s ne ocup m întîi de lucrurile pl cute.
întinse mîna în spate, în întuneric, spre sticla de ampanie din fraPiera de
argint, a ezat pe o m su din spatele scaunului s u. Turn în dou
Pahare i-i d du unul lui Garvey.
- Pentru divizie, spuse el.
Garvey toast i el i paharele fur ciocnite, sco înd un clinchet în
solitudinea camerei. Garvey lu o înghi itur , plesc i i se l pe sp tarul
scaunului, privind în sus, în întuneric.
- Taittinger, cu siguran .
Mai lu o înghi itur , î i uguie buzele i l bulele s -i gîdile limba.
- Mmm, aptezeci i unu, a spune. B rbatul mai în vîrst rîse.
- Nu pot s te p lesc. Niciodat n-am reu it. Ei bine, s bem pentru to i
anii tia. A trecut mult timp, Jess.
- Mai exact patruzeci de ani, generale. Am intrat sub comanda ta la Hickam
Field, la Revelionul din 1939. Aveam nou sprezece ani i eram locotenent.
62
- Cel mai bun din cî i am v zut. Obi nuiam s le spun ofi erilor mei:
„Garvey sta poate ajunge un alt Custer. O s fie maior înainte s aib
treizeci de ani".
- N-am reu it chiar înainte de treizeci, spuse Garvey.
- Hmmm. Au fost multe dezam giri în r zboiul la. i urm rile lor... La
naiba, afurisitul la s fac politic a a, în ultima clip . Ar fi trebuit s se
lupte cu Truman pentru Hiroshima. Ar fi trebuit s ne lase pe noi s
mergem acolo i s facem treaba ca lumea. Meritam lovitura aia. La dracu',
o meritam. El trebuia s i fac num rul în Filipine. Noi ne-am cî tigat
dreptul pentru Japonia.
Era o plîngere des auzit cînd cei doi b rba i erau împreun . Privi în jos, în
pahar, urm rind bulele de acid urcînd spre suprafa .
- Ce dracu', spuse el în sfîr it, totul e doar istorie. Copiii adorm cînd li se
pred asta la coal . To i s-au dus acum, fie ei binecuvînta i. Cel pu in, noi
am cî tigat r zboiul. E ultimul r zboi nenorocit pe care l-am cî tigat.
i ridic din nou paharul.
- Pot s fumez? întreb Garvey.
- Sigur c da, Jess. Lampa pentru fumat e întotdeauna aprins pentru tine.
Hooker întinse mîna spre un sertar al biroului, scoase din el o cutie învelit
în hîrtie argintie i împinse pachetul peste birou.
- i-o d ruiesc ca s îmcepi anul cu bine, Jess. Cu mul umiri pentru anii
frumo i.
Era o tradi ie pentru ei s i fac daruri de Anul Nou. Garvey îi întinse lui
Hooker un pachet asem tor, ceva mai mic.
- La mul i ani i ie, generale. Privi o clip în spate, spre cutie, apoi îl
urm ri pe Hooker cum desface cadoul. Era un lan de ceas de buzunar, o
replic a emblemei Diviziei First Island, vechiul regiment al lui Hooker,
gravat în aur cu mottoul „Primul care acosteaz , primul care învinge", sub
dou baionete încruci ate.
63
Hooker era vizibil mi cat.
- Dumnezeule, b trîne, asta-i ceva ce trebuie pre uit. Da, domnule, o s -l
port cînd voi fi îngropat.
- Mul umesc, spuse Garvey i zîmbi satisf cut.
Din cutie se auzi un zgomot. Un rîcîit. Garvey arunc o privire nelini tit
spre cutie, dar nu spuse nimic.
- Domnule, acum e rîndul t u, spuse Hooker, i Garvey rupse hîrtia
argintie în care era împachetat cadoul s u.
Era un pocal de vin, din cositor, f cut manual, cu numele artizanului
gravat în partea de jos. Pe o latur avea înscris: „General-maior J. W.
Garvey, Armata SUA în rezerv ".
Garvey ridic potirul, inîndu-l de picior.
- Superb, domnule. E f cut cu m iestrie.
- Ei, î i cunosc dragostea pentru struguri. Era timpul s ai o cup a a cum
trebuie.
Un nou zgomot, mai insistent, se auzi din cutie. Capacul cutiei se ridic
din nou, doar un milimetru.
Hooker sc un chibrit i- i reaprinse pipa.
- A sosit cam acum o or , spuse el, f s se uite la cutie. împachetat ca
un cadou de Cr ciun. P gîn afurisit!
Deschise sertarul din mijlocul biroului i scoase un cu it, un stilet
amenin tor, cu o lam curbat i un mîner lucrat de mîn i îmbr cat în
piele. Trecu lama ascu it a cu itului sub leg turi, întoarse iar cutia i
scoase leg turile. Cu vîrful cu itului deschise capacul i-l d du la o parte.
Îl auzir înainte s -l vad , zgîriind, alunecînd pe fundul cutiei.
Hooker îi v zu întîi coarnele, cei doi col i ce-i ie eau imediat deasupra
ochilor i al treilea, ca un ac, între ei.
Era de un verde deschis, cu ochii bulbuca i sub cutele de piele încre it i
cu coada mi cîndu-i-se încet, dintr-o parte în alta.
64
Avea vreo dou zeci i cinci de centimetri. Hooker cuno tea specia. Toate
cele optzeci de variet i de Chamaeleontidae. Îi studia de treizeci i ase de
ani. Acesta era un Chamaeleon jacksoni din Africa, cel mai sigur, de i
putea proveni din Madagascar. Ochii i se mi cau independent unul de
altul, c utînd prada înainte ca ace tia s se fixeze asupra ei, iar limba s
atace. Era arogant - to i erau arogan i.
Se tîrî pe marginea cutiei i apoi de-a lungul biroului, pîn la marginea
mpii, unde începu s urce încet pe burta lui Buddha. Se schimba încet,
ochii prinzînd schimbarea razelor de lumin ale noii culori, i semnalînd
sistemului nervos pîn la celulele din piele. întîi deveni maroniu, de
culoarea noroiului, apoi bej, roz, apoi ro u-sîngeriu ca o salamandr .
Limba continua s cerceteze aerul, capul îi era întors, iar ochii studiau
întunericul din spatele biroului. Apoi se întoarse i se deplas spre cutia de
scrisori.
Hooker îl urm ri schimbîndu- i din nou culoarea, de data aceasta c tînd
nuan a lemnului de tec.
mîna în cutie i lu un bilet. Mîna îi tremur cînd citi.
- Ce zice? întreb Garvey. Hooker i-l întinse. Pe bucata de hîrtie erau trei
nume:
AQUILA
THOREAU
WOLFNAGLE
- E peste tot, morm i Hooker, e ca aburul, ca cea a murdar .
în jos cutia, privi în untru i se opri un moment înainte s ia
din untru un ceas b rb tesc de aur. Îl întoarse pe spate i citi numele
gravat acolo.

UNU

65
Vîntul rece de februarie uiera dinspre Golful Boston. Eliza Gunn i George
Gentry st teau zgribuli i în arcada unei u i, ad postindu-se de z pada
scolit de vînt. Ma ina era parcat pu in mai departe. James, omul de la
sonorizare, un vechi hippy, care era doar cu pu in mai solid decît Eliza,
st tea în ma in , ca de obicei, cu p ria de cowboy tras peste ochi, cu
caloriferul deschis, ascultînd Top Forty, în timp ce ei înghe au afar , pe
Foster Street.
Erau patru zile de cînd o urm reau pe Ellen Delaney, procedînd ca FBI-ul,
schimbînd ma inile de dou ori pe zi i inînd leg tura permanent cu
postul TV CB Canalul 11. Pîn acum fusese o pierdere de timp. Dar George
tia c nu trebuie s se plîng . În clipa în care ar fi f cut-o, femeia Delaney
ar fi f cut o prostie. Eliza avea instincte ciudate, dar se dovedeau reale. A a
George î i inea gura închis , gulerul jachetei tras în sus i capul b gat
între umeri.
- Fac pneumonie, spuse el. Cineva ar trebui s i pun o etichet pe fund,
pe care s scrie: „Aten ie, chirurgul- ef a hot rît c Eliza Gunn este
un toare s ii dumneavoastr ".
- Un tip masiv ca tine, se plînge! spuse ea. Ar trebui s i fie ru ine.
- Am anse de trei ori mai mari decît tine s r cesc, bomb ni el. George
Gentry era ceva mai înalt de un metru optzeci i greutatea lui varia între
nou zeci i o sut de kilograme, în func ie de cît mînca. Eliza Gunn de-abia
dac avea un metru aizeci i cînt rea patruzeci i cinci de kilograme,
indiferent cît mînca. înghe au în arcada u ii, pentru c Eliza avea o
nuial .
- Cum se face c James st întotdeauna în ma in i eu în strad ?
- Conduce mai bine decît tine.
- Fir-a al dracului!
- Georgie...
- Nu m duce pe mine cu z relul.
66
- Ai încredere, Georgie, b iete. Instinctele mele lucreaz . Tot sistemul
func ioneaz .
- Ultima dat cînd s-a întîmplat, spuse George jalnic, am fost umflat de
patru gorile mafiote, În timp ce- i înregistram interviul exclusiv cu
Tomatoes Nu- tiu-cum.
- Garganzola.
- Rahat. Nu-l cheam Garganzola. Tomatoes Garganzola. Sun ca o
mîncare dintr-un meniu mexican. Tot timpul n-am f cut decît s m
gîndesc c o s pui o întrebare inoportun i c o s sfîr im cu to ii în
funda ia vreunui pod în construc ie.
- Dar n-a fost a a. i, în afar de asta, Tomatoes a fost dr gu .
- Da. Procuratura îl urm rea, FBI-ul îl urm rea, toat lumea, în afar de
Corpul de Marin , voia s pun mîna pe el pentru falsurile din registre i
tu, pentru numele lui Dumnezeu, zici c era dr gu .
- Am cî tigat un premiu Emmy cu asta, Georgie.
- Eu muncesc pentru salariu, nu pentru glorie.
- Of, la dracu'!
George începu s rîd . întotdeauna rîdea cînd o auzea înjurînd. Parc
auzea un copil suduind.
Ea ignor frigul, privind cl direa de birouri prin binoclu.
- Dac aveam... începu el.
- George!
- Hîh?
- Uite-o, spuse Eliza.
- D -mi s v d!
Îi întinse binoclul.
- Iese din banc , îmbr cat într-o hain de nurc .
- Da' ce zici de p rul blond?
Ea lu binoclul i îl focaliz pe femeia Delaney - înalt peste un metru
67
 aptezeci i cinci. Eliza verific înc o dat , privind mai ales picioarele,
mersul. Era sigur Ellen Delaney. Era absolut sigur .
- E o peruc . Uit -te la hain . A recunoa te marca asta oriunde. O purta
i în ziua în care a disp rut Caldwell. Trebuie s fi costat pe pu in zece
miare.
- tii cîte haine de nurc sunt în Boston?
- Nu ca asta. Asta-i o nurc f cut cadou unei iubite, George. Femeia,
purtînd m nu i i strîngîndu- i haina pe lîng corp, porni pe Foster, spre
Congres.
- sta-i exact genul de hain pe care eful celei mai mari b nci din Boston
i-ar face-o cadou iubitei sale, spuse ea, înc urm rind-o cu privirea.
- i acum? întreb George.
- Se-ndreapt spre Congres, spuse Eliza. D -mi aparatul de emisie-re-
cep ie. O s-o urm resc. Tu du-te în ma in cu James i fi i pe recep ie, în
caz c se hot te s fac vreo mi care.
- Tu e ti convins c o s fac .
- Mai devreme sau mai tîrziu. E o femeie îndr gostit , George, i eu tiu
cum gînde te o femeie îndr gostit . O s vrea s i vad iubitul.
Lu aparatul de emisie-recep ie i, cu p rul zbîrlit de vînt, porni în fug ,
picioarele ei micu e îndreptînd-o pe strada viscolit de z pad .
George merse dup col , la ma ina Elizei, un Olds verde închis, a c rui
parte din fa ar ta de parc ar fi fost folosit de mai multe ori drept
berbece. Urc în ma in i opri radioul.
- N-o s i vin s crezi, spuse George celui care se ocupa de sunet, dar
chiar a descoperit-o pe femeia Delaney.
- Ba cred, spuse James i rîse. M-am în elat de prea multe ori ca s nu
cred.
- tii cum a reperat-o?
- Spune-mi!
68
- Dup haina de nurc . James rîse din nou.
- Asta e bun , spuse el, dac a nimerit-o.
- înc cinci minute în u a aia nenorocit i ajungeam la terapie intensiv .
Eliza o urm ri pe femeia înalt , îmbr cat în haina de nurc Foster c tre
Salem i apoi c tre Congres. Femeia intr într-o farmacie i merse direct la
ghi eul de re ete, din spate.
Eliza travers strada i privi afi ele din fa a teatrului, stînd cu spatele spre
farmacie.
- E. G. aici, m auzi i? spuse ea în aparatul de emisie-recep ie.
- Te auzim, r spunse George.
- Salem i Congres, vizavi de farmacia Rexall. Apropia i-v !
- Venim.
Ellen Delaney lu un pachet, semn o chitan i ie i. Porni în sus spre
Congres din nou, apoi coti brusc, traversînd pe partea Elizei, f cu semn
unui taxi, s ri în el i se îndrept înapoi spre Congres, în direc ia opus .
Fir-ar s fie! î i spuse Eliza.
Oldsul verde ap ru cîteva minute mai tîrziu i ea se urc în el.
- întoarce! E în taxiul galben, mergînd înapoi, pe acolo, ip ea.
James învîrti Oldsul într-un viraj strîns, bloc trecerea unui camion,
aproape o lu în sus în curb i porni cu scrî nete de ro i dup taxi.
- Ne-a v zut? întreb el.
- Nuu, spuse Eliza. A v zut doar prea multe filme cu James Bond.
- Se îndreapt spre tunel, spuse James.
- La dracu', Caldwell n-ar fi fost prins nici mort în nordul Bostonului,
spunse George.
- Probabil i el sper c to i cred asta, spuse Eliza.
Urm rir taxiul prin tunel, apoi în zona de nord. Mergea încet, f cînd
slalom printre camioanele i furgonetele care aglomerau strada îngust din
zona pie ei.
69
- Asta a mai domolit-o, zise James.
Taxiul coti pe o strad lini tit , cu case restaurate i opri. Femeia ie i, privi
în jur i intr într-una dintre case.
- E acolo, în untru. Pun pariu pe salariul pe o s pt mîn .
- Tot instinctul, Gunn? întreb George sceptic.
- B nuial , spuse ea. O urm rim de... patru zile? Caldwell e diabetic. Pun
pariu c i-a cump rat insulina pentru o s pt mîn .
- Vrei s trecem u or prin fa a casei? întreb James.
- Mai bine st m aici i vedem ce se întîmpl . Nu-i v d nic ieri Mercedesul.
- D -mi s m uit pu in cu binoclul, zise George i începu s inspecteze
strada. Se concentr asupra casei în care intrase femeia.
- Are un garaj interior, spuse el.
- Deci asta era cu lipsa Mercedesului.
- Unde-i echipamentul? întreb Eliza.
- În spate, pe jos, în caz c avem nevoie de el rapid.
- Bun.
- Dac el e acolo, n-o s ias , spuse George.
- Avem de-a face cu un tip cu veleit i sportive, George. Alearg cinci mile
pe zi, spuse Eliza. Cît poate sta închis f s ias s ia aer?
- Dac e în untru, zise George.
- Da, spuse James, i dac e, de unde tii c n-a alergat în fiecare
diminea ? Nimeni nu:l caut aici.
-Ei, spuse George, cel pu in e un loc nou. tim toate celelalte locuri Pe
unde a umblat femeia asta.
- i eu mi-am dat seama, zise Eliza.
Trecur cincisprezece minute. Apoi dou zeci. Treizeci. Nimic. George
verific din nou strada prin binoclu.
- Mooney o s ne rup gîtul dac nu ap rem curînd cu ceva. De Patru zile o
urm rim pe aceast presupus iubit a lui.
70
- Este iubita lui. Nu-i nici un dubiu.
- Poate c a r cit i i-a cump rat ni te pastile, spuse James.
- Poate c nu, zise George. Uite-acolo. U a garajului se ridic încet.
- Ea-i, spuse Eliza. Blocheaz ie irea s nu poat pleca.
James b ma ina în mar arier i acceler nebune te, mergînd cu
spatele. Opri cu scrî nete de ro i în fa a ie irii din garaj, tocmai când
Mercedesul ie ea. Eliza coborî în fug din ma in .
În ma in era Jonathan Caldwell cu Ellen Delaney.
Ellen Delaney d du ma ina înapoi, în garaj, dar Eliza alerg dup ei i
intr în garaj, înainte s se închid u a.
Erau acolo. Capcan mexican . Caldwell, care fusese cîndva boxer de
categorie mijlocie la Harvard, o privea prin ap toarea de vînt cu ochii s i
alba tri, ca de ghea , sc rînd de mînie. Eliza îi întoarse privirea.
- înc lca i o proprietate privat , spuse el, în sfîr it, cu vocea tremurînd de
furie.
- Domnule Caldwell, ti i cine sunt?
- tiu cine e ti, spuse el direct.
- Domnule Caldwell, nimeni nu a auzit i versiunea dumneavoastr în
privin a dezastrului. O s fac un tîrg cu dumneavoastr . V dau cinci
minute. Pute i spune orice dori i.
- i dac refuz?
Eliza îl privi fix i, un moment, nu spuse nimic. Apoi zîmbi.
- N-a i face asta. Sunte i prea de tept ca s refuza i cinci minute de emisie,
gratis.
El înclin din cap spre prietena lui.
- Dar ea nu e implicat . Nu discut m decît noi doi.
- S-a f cut.
Cînd u a garajului se deschise din nou, un minut sau dou mai tîrziu,
ie ii st teau chiar acolo, la intrare. George avea camera video pe um r,
71
iar James era preg tit. Erau gata de înregistrare. O cuno teau foarte bine
pe Eliza lor.

2.

în timp ce Eliza îl intervieva pe Caldwell, în Japonia era noapte.

Kei conduse vechea Toyota pe un drum cu pietri , ce erpuia printre iruri
de pini îndoi i de vînt i, cînd ajunse în vîrful muntelui, v zur ora ul
Tokyo sclipind sub ei, la cincisprezece mile dep rtare, ca o constela ie ce se
reflecta în apa m rii. Erau într-o parcare plin cu Mercedesuri, limuzine
Rolls-Royce i altele americane i, pe ici pe colo, cîte un Datsun seria Z.
Cl direa era rotund , cu trei etaje i foarte modern , construit din lemn
de tec i sequoia curbat la abur, cu balcoane ce se întindeau pe jum tate
din circumferin i ie eau în afar , peste stîncile orientate spre ora .
Intrarea principal era pe partea opus a cl dirii i, în timp ce Kei parca,
cel mai masiv oriental pe care Gruber îl v zuse vreodat ie i pe u a de la
intrare, ea îns i imens , înalt de aproape patru metri, din lemn de tec,
groas de cî iva centimetri, colorat în albastru regal. Portarul, care îl ajut
pe Gruber s coboare de pe locul din spate, ar ta ca un boxer profesionist
i era îmbr cat într-un gi clasic, din m tase neagr .
- Parchez i vin imediat, spuse Kei i conduse pe lîng cl dire, oprind
ma ina cu patru u i între dou limuzine europene, mari i negre. Era
suplu, agil i atr tor, într-un fel stoic, purta blugi americani i pantofi de
sport Nike, o bluz albastru-închis, din m tase natural crud i o benti
neagr pe frunte, care-i inea p rul negru i des. Avea poate dou zeci i
apte sau dou zeci i opt de ani i aproape nn metru optzeci.
Cînd Kei se întoarse, Gruber st tea în întuneric, la intrare. Era evident
furios. Gruber era un b rbat masiv i se p stra într-o condi ie fizic
perfect . Talia îi era îngust i bine f cut , spatele drept, iar p rul
72
castaniu, pu in înc run it, era tuns scurt, milit re te. Kei îl sim i pe
Gruber tensionat, înc rcat ca o surs electric . Pielea îi era gri i aproape i
se putea citi în ochi c de-o via ucisese oameni, f s aib cel mai mic
sentiment de regret.
- Uite, nu-mi place ce se petrece, spuse Gruber cu o voce joas , monoton ,
a- i ascunde accentul german. M -nzelegi? Nu m mai l za zingur.
Zind pe teren zdrain aici.
- Cum? zise Kei.
„La dracu', gîndi Gruber, luptîndu-se s i p streze cump tul, e tare dificil
ai de-a face cu orientali."
- Eu zi gu dine, zdam îmbreun . Da? Inzelegi asta?
- Sigur, spuse Kei. Acum, ascult -m tu. sta e un club particular, al unor
japonezi, i mai ales americani i europeni care tr iesc în Japonia. Am o
invita ie foarte greu de ob inut; a costat dou zeci i cinci de mii de yeni. Tu
mi-ai dat cincizeci de dolari americani, asta-i doi pe mii de yeni, a a c îmi
datorezi înc trei pe mii, corect?
- i-am zbus, dag fata azda îl tie pe Camelon zi eu obzin ce am nevoie, o
i dau triplu, da? Triplu, da? Triplu, bine? Asta înzeamn înc treizeci i
nou de mii. Da, numai dag dau de Cameleon. Dac nu, nu- i dau nimic.
Kei înclin din cap.
- De acord. Acum, ascult -m bine. în untru e spectacol, da' n-avem timp
pentru asta.
- Ce fel de zbecdacol?
- Î i spun, n-avem timp de spectacol. Vrei s vezi, ne întoarcem alt dat .
Tu trebuie s mergi la baie; faci o baie de aburi, ca s te preg te ti pentru
masaj. Maiko, fata care o s i fac masajul, ea o s fie cea cu care trebuie
vorbe ti.
- Maiko? Ce dracu' e asta?
- Se preg te te s devin ghei .
73
- O amatoare, hm? Are i un nume?
- Numele ei e Suji. tie ce vrei. Ea o s înceap s vorbeasc , hau A a c o
tii c e ea. Tu ascul i doar. Dar trebuie s ne gr bim, s nu se termine
spectacolul înainte. S-ar putea s fie aglomera ie dup aceea. Nu va vorbi
dac mai sunt i al ii acolo.
- P i de ce baie de aburi? Nici nu-mi place z fac baie de aburi.
- sta e un club foarte tradi ional, de i pu in cam ciudat. Ar fi o inSult s
nu faci saun .
' Gruber morm i ceva în german i îl urm pe Kei într-o mic anticamer
cu tavanul jos, simplu mobilat , dar elegant . Lumina difuz era dat de
globurile ce atîrnau deasupra, la cele dou capete ale biroului, o foarte
pre ioas pies antic , a c rei parte din fa era acoperit cu spirale,
sculptate manual. În fa a biroului, pe jos, era un covor oriental, iar în
tokonama, micul alcov din spatele biroului, se afla un superb aranjament
floral. Ghei a de la birou era la fel de elegant , o femeie în miniatur . Nu
avea mai mult de dou zeci de ani, purta un singur inel de jad pe degetul
mic de la mîna stîng , gura îi era o pat ro ie pe fa a fardat cu alb, iar
rul negru ca noaptea era prins într-o coad pe o parte, cu o clem de jad.
Purta un chimono alb din m tase pur , cu un cordon lat, de un
surprinz tor ro u sîngeriu, care se potrivea perfect cu culoarea buzelor.
Cînd vorbi, vocea îi r sun delicat ca un clinchet de clopo el.
- Konbanwa.
Kei înclin din cap i-i r spunse:
- Bun seara.
Ea zîmbi i înclin din cap drept r spuns.
- Tegami o onegai itashimasu. -Hai.
Kei scoase o scrisoare i i-o întinse.
- Domo arigato gozaimasu.
- Do itashimashite. Ea citi încet.
74
Undeva, în interiorul cl dirii, de dincolo de u i i de pere i, Gruber auzi
ritmul încet i solitar al unei tobe taiko, iar în aer se sim i un delicat
parfum de t mîie. i, în timp ce Gruber încerca s se concentreze la
afaceri, se trezi stîrnit de acest loc, f a se putea controla, stîrnit de o
promisiune senzual , imposibil de ignorat.
Asta-i o afacere, î i spuse. Pl cerea poate s a tepte. i totu i mul,
loviturile puternice i ritmice ale tobei, frumuse ea tinerei îi spulberau
concentrarea.
Cînd termin de citit scrisoarea, ea privi o clip spre Gruber i îl întreb pe
Kei:
- Kochira wa Gruber-san desuka?
- Hai.
Ea împ turi scrisoarea, o puse într-unul din sertarele biroului, arunc o
privire scurt spre Gruber i, cu un zîmbet abia schi at, f cu semn spre o
alt u , ap sînd în acela i timp un buton aflat sub piciorul ei. Dinspre
se auzi un declic slab. Kei deschise u a i-l pofti pe Gruber în Takm
Shu. Singura lumin din interiorul imens p rea s vin de undeva de lîng
tavan, dar era atît de subtil i de difuz , încît îi trebuir lui Gruber cîteva
momente s se poat obi nui cu ea, dup care începu s studieze interiorul
clubului. Într-o camer circular , la vreo doi metri de tavan, se afla o aren
acoperit cu plu . În mijloc, era o mic scen , de la care porneau, ca ni te
dîre de ap , mai multe etaje i rînduri circulare, ce r reau unele
deasupra celorlalte, ca ni te trepte uria e, c tre un punct aflat undeva pe
la jum tatea domului. Nu exista nici o fereastr . Pe fiecare treapt erau
mai multe ni e, separate de m su e. În înc pere nu exista nici o lamp , iar
în fiecare dintre ni e erau saltele suprapuse i cuverturi, folosite de obicei
pentru dormit. Majoritatea alcovurilor erau ocupate: unele de un singur
cuplu, altele chiar de cîte ase persoane. Fe ele lor p reau apari ii ce oase
în lumina difuz .
75
Muzica, un cîntec de dragoste japonez, era cîntat de trei ghei e, care
st teau pe scena din mijlocul camerei. Cînd Kei i Gruber intrar , singurul
sunet care se auzea era ritmul încet al taiko-ului, acompaniat de un
murmur prevestitor ce venea din camera aglomerat . Apoi, tobei i se
al tur samisen-ul, chitara japonez cu trei coarde ce suna întotdeauna
pu in dezacordat i, dup dou , trei b i, flautul.
În ciuda profesiei sale, Gruber reu ise de-a lungul anilor s i cizeleze
pu in gusturile i, o dat , chiar jucase rolul unui decorator de interior, ca
acoperire într-o misiune. Locul sta este o minune, de o elegan pur , se
gîndi; tot ceea ce se afl în camer este important.
Aiuri ii tia de japonezi, trebuie s le dai ceea ce e al lor, au gusturi
rafinate. Dup cîteva momente, Gruber î i d du seama c to i cei din
camer aveau ochii a inti i în sus spre tavan, la opt metri în ime, privind
un disc din plexiglas, ag at de tavan la patru metri în ime, i care era
coborît încet. Discul era p strat într-un echilibru perfect cu ajutorul unor
frînghii de catifea, prinse la trei metri deasupra discului de un mic cablu,
ag at de un troliu ascuns undeva în tavanul fals.
Luminile colorate se estompau încet, pe m sur ce discul transparent era
coborît. Gruber privi în sus prin disc. Pe el erau doi b rba i i o femeie.
Unul din ei nu avea mai mult de dou zeci sau dou zeci i unu de ani;
cel lalt era trecut de patruzeci. Amîndoi aveau alur de atle i i uleiurile cu
care erau un i le puneau în eviden trupurile musculoase. În jurul
oldurilor aveau legate fî ii de pînz . Femeia era alb , cu u oare tr turi
polineziene. Era tîn , sub dou zeci de ani, scund , dar trupul îi era
aproape perfect: sînii nu prea mari, iar picioarele nu prea scurte. Purta
numai o tunic larg , care o acoperea pîn la jum tatea coapselor. Amîndoi
rba ii erau lega i la ochi cu fî ii din m tase neagr .
„A, gîndi Gruber, chiar i spectacolul va fi un studiu de elegan i stil.
Pornografic? Desigur. Dar niciodat obscen."
76
Discul începu s se roteasc încet, pe m sur ce era coborît. Cei doi
rba i începur s o mîngîie pe femeie, fiecare în felul s u. B rbatul mai
tîn r era mai impetuos, atingerea lui era mai ner bd toare, mi rile, mai
directe. B rbatul mai în vîrst începu s o mîngîie cu vîrfurile degetelor,
întîi pe mîn , apoi în sus, pe bra , oprindu-se îndelung la mcheietura
um rului, coborînd în jos, spre genunchi, apoi urcînd din nou,
strecurîndu- i mîna pe partea interioar a coapsei ei. Ea î i l capul pe
spate i p rul îi atîrna pîn aproape de c lcîie. începu apoi s i mi te
capul, dintr-o parte în alta, în ritmul muzicii.
- Trebuie s mergem acum, spuse Kei.
Neam ul începuse s transpire, foarte u or, deasupra buzelor.
- Într-o clip , spuse el repezit, f s i ia ochii de la discul rotitor.
Ritmul muzicii crescu i, odat cu el, senza iile celor trei se intensificar .
rbatul mai tîn r î i încetini mi rile, iar cel mai în vîrst le intensific .
Femeia era atins de patru mîini ce p reau s exploreze fiecare milimetru
al trupului ei, mîngîindu-i lobii urechilor, pleoapele, buzele, gîtul.
Ea se mi ca înainte i-napoi, iar b rba ii se apropiar mai mult. Începur
se legene odat cu ea, strîngînd-o în bra e. Ritmul muzicii crescu i ea îl
urm . Cu cît ritmul muzicii era mai rapid, cu atît mai frenetice îi erau
mi rile.
Gruber p rea intuit locului. Privea fix în sus, spre disc. Buzele î erau
uscate i noi broboane de sudoare îi ap rur la r cina p rului.
Totul e posibil aici, gîndi el. E greu de spus unde se opre te realitatea i
unde începe fantezia.
Mîna b rbatului mai în vîrst alunec sub tunica femeii i începu s-o
mîngîie pe stomac, în timp ce mîinile b rbatului mai tîn r trasau cercuri în
jurul sînilor, f s -i ating propriu-zis, doar urmîndu-le conturul peste
es tura sub ire. Ea se l pe spate, sprijinindu-se în bra e i privind în
jos spre corpul ei, apoi se ridic u or, astfel încît mîna b rbatului mai în
77
vîrst s -i alunece mai jos spre pîntece, iar el î i întoarse mîna cu degetele
în jos i o coborî încet între picioarele ei.
Ea gemu i audien a reac ion imediat. Un murmur prelung invad sala.
Gruber era fascinat. Kei, stînd lîng el în întuneric, îi studie reac iile,
buzele uscate, transpira ia de pe fa i ochii ce-i str luceau în timp ce
urm rea spectacolul.
Ea se mi , odat cu mîna b rbatului mai în vîrst , alunecînd u or sub
atingerea ei, ridicîndu-se i l sîndu-l s-o ating extrem de u or cu palma.
rbatul mai tîn r îi atinse în sfîr it un sfîrc, apoi cel lalt i î i ridic mîna,
tr gînd de leg turile tunicii, care alunec pe jos. Apoi, în sfîr it, se ridic ,
mîngîindu-i pe amîndoi b rba ii care se excitar la atingerea ei.
Kei atinse cotul lui Gruber i opti:
- Trebuie s plec m acum. Spectacolul se termin curînd.
- O pot ine a a s pt mîni întregi.
- Putem veni mai tîrziu s vedem un alt spectacol. Poate mîine...
- Un minut, opti Gruber, iritat.
- Bine, amice, e ciubucul t u.
- Exprezia, spuse Gruber f s i ia ochii de la disc, este afacerea, este
afacerea ta, asta-i exprezia.
Cei trei interpre i deveniser zgomoto i. Femeia î i puse mîna pe mîna
rbatului mai în vîrst , conducîndu-l tot mai adînc.
Kei nu urm rea spectacolul. Privea în partea cealalt a camerei, spre un
col întunecat, a teptînd.
Discul era acum aproape de podea. Mi rile femeii deveneau spasmodice.
Reflectoarele îi dezv luir fa a încordat . Fiecare mu chi al corpului îi era
încordat. Deodat , ea rupse fî ia de pînz de pe oldurile b rbatului mai în
vîrst i începu s -l mîngîie; apoi, amîndoi b rba ii o traser în jos, se
ezar lîng ea i începur s -i s rute sînii, stomacul, coapsele, iar ea, cu
din ii încle ta i, scoase un ip t u or.
78
- În curînd o s fie prea tîrziu, opti Kei.
- Bine, bine, morm i neam ul i Kei îl conduse c tre o u dintr-o parte a
arenei.
Intrar într-o înc pere ce p rea a fi o debara mai mare, luminat într-o
nuan de albastru. în fa a lor era o alt u .
- A teapt o clip , opti Gruber. Unde m duci?
- Nu te speria, spuse Kei. Clubul de s tate e chiar aici, de partea cealalt
a u ii. Nu vor lumin în club, asta e.
închise u a. Muzica r suna înc obsedant în mintea lui Gruber, de i Prin
a închis nu putea s aud decît ritmul tobei. Nu se putea concentra,
cînd cu greu trecerea de la fantezie înapoi la realitate. Kei deschise
cealalt u i lumina invad mica înc pere. ase trepte conduceau în jos
spre un hol îngust, zugr vit într-un alb orbitor. Lumina indirect era atît
de puternic , încît era greu de spus unde se terminau Pere ii i unde
începea podeaua. Acum, chiar i ritmul muzicii era o amintire. Dar scena
sese întip rit în mintea lui Gruber i nu putea sc pa de fantezia ce
continua s i se desf oare în imagina ie.
Kei îl conduse pe neam ul masiv la una dintre u i i-l introduse într-un
vestiar foarte curat, cu ase dul pioare din lemn de tec i o banc lung ,
tot din lemn de tec. Kei îi indic o u pe partea cealalt a holului.
- Baia de aburi. U a din partea cealalt a b ii de aburi duce în sala de
masaj, e clar?
Gruber devenea din nou nervos.
- Unde te duci? întreb .
- Cînd termini, Suji î i va ar ta unde este ie irea. Te voi a tepta acolo,
spuse Kei i plec .
„Afurisitul, gîndi Gruber, probabil se duce înapoi s vad sfîr itul
spectacolului."
Gruber î i scoase hainele, le aranj meticulos în dul pior, ag tocul
79
pistolului într-un cîrlig, apoi î i înf ur un prosop în jurul oldurilor.
Corpul îi era puternic i pielea întins . Într-o parte, avea dou cicatrice
rotunde, cicatrice de la o arm calibrul 38, amintindu-i constant c , într-
un alt timp i loc, fusese periculos de nes buit.
Se privi în oglind cîteva momente, apoi se uit la cicatrice. Mintea îi
func iona ca un bec cu lumin intermitent , pendulînd înainte i înapoi, de
la arena de deasupra la femeia de dincolo de u a b ii de aburi, care urma
-l conduc la Cameleon.
zgîndindu-se, scoase din toc pistolul Beretta, de calibrul 25, îl inu în
mîn cîteva clipe, verific înc rc torul, apoi îl vîrî în prosopul strîns pe
olduri. î i puse un alt prosop pe umeri l sîndu-l s -i cad pe o parte, ca
-i ascund pistolul. Intr în camera de aburi.
Parc era pierdut printre nori. Nu mai v zuse niciodat aburi atît de den i.
Gruber bîjbîi pe lîng perete croindu- i drum spre b ncile dintr-o latur a
lii, unde se a ez . iroaie de sudoare i se prelingeau p corp, adunîndu-se
în prosopul strîns pe mijloc. Scoase pistolul i îl a ez pe banc , lîng el.
înc perea era mult mai mare decît î i închipuise. Numai vag putea s i
dea seama de dimensiunile ei, luîndu-se dup luminile îngropate în pere i.
„Dumnezeule, gîndi el, trebuie s fie cincizeci de grade aici. O s stau dou -
trei minute, pe urm o s ies dracului de aici." i î i lu prosopul de pe
umeri, îl muie într-o g leat cu ghea topit ce se afla pe jos, lîng zid, i
se terse pe fa .
Zgomotul brusc al unui du , urmat imediat de o puternic izbucnire de
aburi îl f cur s tresar . Sunetul venea din partea opus a înc perii.
Cineva d duse drumul la ap peste c rbunii încin i, afla i în mod evident
undeva, în partea cealalt a camerei.
Valurile de cea se-ngro ar .
în dreapta lui, auzi o u deschizîndu-se, apoi închizîndu-se.
Mîna pip i spre pistol. Era surescitat, nervos i pulsul nu-i revenise la
80
normal, dup minutele în care urm rise spectacolul în arena de deasupra.
Apoi, cea a din cel lalt cap t al camerei p ru s se risipeasc pentru o
clip i, pentru o frac iune de secund , distinse neclar silueta
amenin toare a unui b rbat care-l privea.
îl sperie. S ri în picioare, atent. Dar aburii ascunser imediat silueta. Lu
în mîn pistolul i f cu precaut cî iva pa i pe podeaua acoperit cu
ceramic alunecoas , înspre silueta pe care o v zuse. Era masiv sau
scund? Gras sau slab? Gruber nu era sigur de ceea ce v zuse.
Sim i, dar nu v zu propriu-zis silueta, care se materializ pentru o clip , îi
smulse prosopul i disp ru din nou în cea .
Pistolul z ng ni, rostogolindu-se pe podea. Gruber r mase în camer ,
dezbr cat. Panica începu s -i strîng stomacul. î i îndoi genunchii i se
aplec încet spre arm , încercînd s vad ceva prin aburii tot mai den i.
Un nou jet de aburi veni din partea cealalt a înc perii i îi distrase aten ia
pentru o clip . Lovitura veni din neant, o durere brusc i ascu it trimis
din cea . Bang! Pur i simplu.
Nu v zuse cine-l lovise, nici m car nu-l auzise venind. Dar sim ise c lcîiul
izbindu-l într-o parte, rupîndu-i cîteva coaste. Picioarele îi alunecar i
zu într-o parte pe ceramica de pe podea i se izbi de zid.
O clip î i pierdu orice control. Apoi î i r suci trupul, ignorînd durerea, se
ridic repede în genunchi i, cu pistolul a intit spre neantul care-l
înconjura, s ri în picioare, r mînînd cu spatele lipit de perete
Nici nu avu timp s analizeze situa ia.
Urm toarea lovitur , dur ca o bucat de ghea , o primi în stomac, în
zona diafragmei, i se trezi din nou izbit în perete. Inspir aproape sufocat
i sim i gustul amar al bilei.
Se arunc înainte, cu pistolul inut strîns înc în pumnul transpirat i se
rostogoli de la perete, încercînd s ajung la acest duh al aburului.
Tocmai cînd voia s se ridice în picioare, v zu ceva pentru o clip , un
81
spectru ce p ru s se materializeze îndeajuns pentru a-l izbi în partea
dreapt a maxilarului, înainte de a se înv lui din nou în cea .
Durerea îi zgîl îi nervii i îi invad creierul. De data aceasta ip , dar, în
timp ce c dea, ridic pistolul în sus i trase un foc al c rui zgomot r sun
înfundat.
„Karate. Tradi ional. Okinawan. Care era cea mai bun ap rare posibil în
condi..." Trosc!
i sim i încheietura mîinii smuls , v zu pistolul zburînd prin cea ,
izbindu-se de podea i alunecînd într-un col . Se r suci rapid în direc ia
loviturii.
Nu v zu nimic altceva decît v tuci gro i de aburi încin i.
începu s tremure. Transpira ia izvora din fiecare por al corpului. Respira
cu greutate. Se întoarse i se îndrept spre u .
Picioarele îi fur secerate, f un sunet, f efort, invizibil. C zu lat pe
podeaua ud , se izbi cu maxilarul rupt de ceramic , sim i un foc în
coastele zdrobite i mîna smuls din încheietur fu prins sub el.
Gemînd necontrolat, se lupta s r mîn con tient. Hot rî s r mîn întins
pe jos, pîn î i va putea reveni pu in. G leata cu ghea era la cî iva
centimetri de mîna s toas .
Se întoarse pe partea cealalt i se tîrî pîn putu s apuce cu mîna mînerul
le ii, se ridic foarte încet în genunchi, privind însp imîntat i cu auzul
încordat. Durerea îi întuneca judecata.
Trebuia s ias din camer . U a era în spatele lui, probabil la vreo 2 metri
dep rtare, ascuns în cea . Gruber se îndrept cu spatele spre ea
balansînd g leata cu ghea în largi arcuri de cerc, mîrîind ca un animal
nit.
Lovitura veni din spate i îi dizloc um rul. G leata cu ghea îi zbur din
mîn i se lovi de b ncile din apropiere. Buc i de ghea se r spîndir în
jurul lui.
82
Era neputincios, bra ul stîng i mîna dreapt îi erau nefolositoare, dîndu-i
dureri ascu ite, maxilarul îi atîrna strîmb, iar o latur a corpului era
umflat i ro ie.
- Pui de lele, gemu el r gu it, vorbind cînd în englez , cînd în german ,
arat -te!
Dar era terminat i nervii începur s -i cedeze. Apoi totul disp ru i,
tremurînd necontrolat, se pr bu i peste o banc .
Din cel lalt cap t al camerei, o voce spuse într-o englez perfect :
- S dispari din Japonia pîn mîine dup -amiaz la ora cinci. Pistolul
Beretta, venind de undeva din cea , i se rostogoli la picioare, înc rc torul
era gol.
Gruber auzi u a deschizîndu-se i sim i curentul de aer rece venind din
cel lalt cap t al camerei.
- Bon voyage, rosti vocea i u a se închise cu zgomot.

Era patru i jum tate dup -amiaz i camera de tiri era, ca de obicei, într-
un haos total. Una dintre ma inile pe care se redactau tirile se stricase,
iar Mooney se s turase s asculte toate plîngerile i scuzele. Telefonul sun
i Mooney ridic receptorul cu o smucitur . Spuse:
- Renun !
Eula, secretara lui îi r spunse cu în elepciune.
- Îhî.
Mooney repet surprins:
- îhî?
Eula spuse:
- E Dumnezeu. Mooney oft .
- Of, la dracu'! Exact asta-i trebuia.
83
Doamne, dintre to i oamenii, îl suna tocmai eful tuturor adoratorilor
zeului Krishna, st pînul lunii, al stelelor i al restului universului, precum
i al ziarului Star din Boston, a cinci sta ii de radio i a trei posturi de
televiziune afiliate, inclusiv a aceleia unde el, Harold Claude Mooney, era
director la departamentul de tiri. Asta era ceva deosebit, mai ales la
Canalul 6 din Boston. Dumnezeu, cunoscut altfel sub numele de Charles
Gordon Howe, era, printre altele, un fanatic al ierarhiei i al titlurilor.
Pentru Howe, titlul era aproape la fel de important ca i slujba. Howe îi
explicase odat , la una din rarele întîlniri ale executivului, aceast filozofie:
„Oamenii sunt imediat intimida i de titluri. E mai greu s aPreciezi o
persoan . Dar titlul, titlul îl pricepi imediat. Aici e puterea, f alte
explica ii".
Ei bine, Howe avea titlul. Pre edintele. Nu pre edinte al Consiliului de
Administra ie, ci pre edintele.
La o or i jum tate de la începerea emiisiei i cu nou zeci de minute
înainte de Circus Maximus din fiecare sear cînd tirile de la ora ase îi
st teau pur i simplu în gît, cine îl suna la telefon? Afurisitul de pre edinte.
i lu o voce mieroas i r spunse:
- Domnul Howe? Aici Hal Mooney.
- Domnule Mooney, tiu c v dori i probabil s m loveasc cine tie ce
ciudat blestem voodoo pentru c v sun tocmai acum, dar am nevoie de
cinci minute din timpul dumneavoastr . Pe urm , o s v las s v
întoarce i la treab .
- Cinci minute? Bine, spune i.
- Vreau s -mi vorbi i cinci minute despre Eliza Gunn. Vreau s -i face i un
portret. O s v cronometrez.
- Chiar acum? Porni i cronometrul chiar acum? întreb Mooney i chicoti,
de i tia c Howe chiar st tea, probabil, cu un cronometru a a w în mîn .
- Chiar acum.
84
Mooney arunc o privire lene spre ceasul de deasupra u ii, se gîndi
cîteva secunde i apoi începu:
- E unul dintre cei mai buni reporteri pe care i-am cunoscut. Merge pîn la
cap t, indiferent ce poate însemna asta. Poate fi adorabil , dac de asta e
nevoie pentru a ob ine ceea ce vrea. Poate fi serioas , dac trebuie s fie
serioas , sau amuzant , dac trebuie s fie amuzant , sau inimoas , sau
cu sînge rece, sau mai rea decît o cobr cu amigdalit , dac a a trebuie s
fie. Într-un cuvînt, ob ine ceea ce vrea. E ca Joe Namath în Primul lui an la
Jets. Fiecare ac iune trebuie s fie un succes. Primul lucru care îmi vine
acum în minte este un tigru sa iu. Ea îi zice b nuial . Eu îi zic instinct,
instinct pur, f de care un reporter e ca un dansator cu picioarele rupte.
Mi-a luat ceva timp la început, ti i, s -mi dau seama de asta. La început,
m-am gîndit c e dr gu i pu in tr snit - am folosit-o la lumini. Dar
povestea cu tigrul a fost extraordinar . Ceilal i, de la celelalte sta ii de
televiziune, tratau chestia asta ca pe Ceva amuzant. Adic , ce dracu', cum
tratezi altfel o poveste despre Un tigru sa iu, numit Betsy Ross, care
urma s fac o opera ie la ochi ca S nu mai fie sa iu? A a c to i au
adunat materiale despre tigru mergînd în sala de opera ie i vorbind cu
doctorul. Pe urm au plecat. Nu i ea! A r mas pro pit acolo. I-am i
spus s plece dracului de la gr dina aia zoologic . Erau o gr mad de alte
tiri de adunat din ora în ziua aceea „Am o b nuial ", îmi zice ea. „Ce vrei
spui?" zic eu. „Doar tii ce-i aia o b nuial , pentru numele lui
Dumnezeu" zice ea. M-am sim it ca un b trîn n tîng. Adic , bo u' sta de
fat , de un metru jum tate, patruzeci i cinci de kile, de numai dou zeci i
doi de ani, m întreab pe mine dac tiu ce-i aia o b nuial , eu, care sunt
în meseria asta de dou zeci de ani? Aproape de cînd e ea pe lume. „Uite, îi
zic, am o gr mad de probleme ivite în multe locuri, sunt directorul tirilor,
a c mi i fundul la...", dracu' tie, nici nu mai tiu unde am trimis-o
atunci. Pe vremea aia era angajat de vreo dou , trei luni i pîn atunci
85
fusese o am rît de secretar , a a c eu eram expertul i ea doar proasp t
angajat i, în afar de asta, eu eram eful i ce tia ea? Corect? Gre it. îmi
zice: „N-am încredere în nenoroci ii tia" - apropo, vorbe te ca un birjar -
i eu îi zic: „Care nenoroci i?" i ea îmi zice: „Veterinarii", i eu îi zic: „Da'
nu-s acolo trei doctori exper i în tigri?" i ea îmi r spunde: „M doare-n cot
i dac -i cel mai tare veterinar, are o sclipire ciudat în ochi. Ai încredere
în mine". Auzi, ai încredere în mine! Eu mai am trei ore pîn la tirile de la
ora ase i ea vrea s -mi blocheze un echipaj i o camer de filmat, cu tot
cu ma in , într-o zi cu tiri fierbin i, numai pentru c doctorul tigrului are
o sclipire ciudat în ochi. Am f cut i eu o mic glum i i-am zis: „Da' nu
chiar a a de ciudat ca cea din ochii tigrului, ha, ha, ha" i ea se sup i
începe s -mi tot cînte despre tigru, c ce valoros e, pentru c are dungi
negru cu alb în loc de negru cu galben, i c fac opera ia asta ca s creasc
i mai mult valoarea tigrului i pe urm gr dina zoologic o s -l vînd
vreunui rege arab, pentru o sum imens de bani i, colac peste pup ,
veterinarul are i el o parte din afacerea asta. „Un tigru, pentru numele lui
Dumnezeu! Mi i fundu' de-acolo" îi zic, i ea - jur pe Dumnezeu - îmi
zice: „Rahat!" i-mi trînte te telefonul. i mai las i telefonul deschis. Eu
sunt gata s-o omor i dictez un memoriu s-o înv minte i, la cinci i
jum tate, îmi n le te pe u , cu vestea c tigrul a murit în opera ie i c
extraordinarul veterinar a dat-o în bar r u de tot, i oamenii de la gr dina
zoologic sunt dispera i, i c ea a pus mîna pe un doctor tr snet, care
încearc s ias din încurc tur explicînd de ce a murit tigrul, c ei nu
încercau decît s -i vindece ochii, i nu g sise alt reporter pe o raz de
dou zeci de mile, iar dup aia m trezesc c ia de la Cronkite caut un
subiect senza ional, i noi ne trezim cu mai multe telefoane pentru afurisita
asta de întîmplare decît pentru orice altceva pot eu s -mi amintesc. Fata
asta are instincte. i asta-i regula jocului. De atunci, nu m-am mai
contrazis cu ea. i ea nu m-a dezam git niciodat .
86
- Pare foarte priceput la g sirea oamenilor, spuse Howe lini tit. Vreau s
zic, oameni care nu vor s fie g si i.
- A fost bun de la început. Spre exemplu, cum a fost cu Tomatoes
Garziola. Imediat dup ce a izbucnit nebunia dintre Garziola i F. B. I. De
fapt, într-un fel, ea a tras primul foc în r zboiul sta. Un procuror adjunct,
pe nume Flannagan, f cuse ni te comentarii la o mas , despre Garziola, i
toat lumea îl c uta, numai c Garziola nu era a a de ner bd tor s fie
sit. Dar Lizzie a hot rît, Dumnezeule, c o s -l g seasc , a a c a studiat
tot materialul pe care-l aveam despre el i a g sit acolo o referire la mama
lui Garziola. i deodat - minune, vine ziua de na tere a b trînei doamne.
a c Lizzie ia o echip i se duce direct în Providence, unde st b trîna i
unde era i Tomatoes, la mas , cu ase gorile dup el. Treaba e c i-a tot
spus Tomatoes. i vreau s spun c ultima dat cînd cineva i-a spus lui
Garziola Tomatoes, acesta a fost g sit plutind cu burta-n sus, sub digul de
pe Atlantic Street. A i v zut caseta original ? Garziola iese în u a casei, cu
o fa care ar fi f cut toat linia de atac de la Dallas Cowboys s fac în
Pantaloni, se uit la ea de sus i îi zice: „Nu accept în general femei, mai
ales cînd nu cînt resc nici nou kile ude leoarc , dar de data asta a putea
fac o excep ie, surioar ". Ea îi arunc un zîmbet de cincizeci de dolari i-
i zice: „Procurorul Flannagan v face de rîs, domnule Tomatoes, i eu m-am
gîndit c poate dori i ca dumneavoastr s v spune i versiunea În toat
povestea asta". El începe s rîd i se întoarce spre cele patru maimu e din
spatele s u, zicînd „Domnul Tomatoes!" i rîde cu atîta poft , c ,
bineîn eles, to i încep s rîd . Atunci el zice: „Ce vrei s spui?" i ea zice:
„Domnul Flannagan v-a acuzat oficial de escrocherie, de mit , de deturn ri
i chiar de cîte o crim , pe ici, pe colo". Garziola se uit din nou la ea, i-i
zice: „Ce pui de lele, i o mai face i de ziua mamei mele". Ea, cu o fa
sever zice: „Da, chiar de ziua mamei dumneavoastr " i apoi f s i
trag sufletul, adaug : „De ce v-au zis Tomatoes?" i dup aia ce crede i?
87
Garziola se a eaz pe veranda casei mamei sale i-i poveste te tot, despre
cum era într-o zi, pe vremuri, la docuri, i cum obi nuiau s in marfa
pîn cînd ro iile se stricau i pîn la urm proprietarii cedau, i asta fusese
vremea cînd începuse s scoat un salariu. De la asta i se trage numele de
Tomatoes.
Patruzeci i cinci de minute mai tîrziu, el înc mai vorbea i, ca s o fac
lat , zice: „Uite, domni , dac -i vorba de mituiri i de trafic de influen ,
ap i s tii c primul care a întins laba a fost gunoiul sta m runt de
Flannagan. Vrei o poveste, î i dau eu o poveste". i avocatul lui, care st tea
acolo, a încercat s -l fac s tac , dar el le-a zis tuturor s -l lase în pace i
s-a apucat s -i povesteasc , punct cu punct, toat istoria care a provocat
unul dintre cele mai mari scandaluri. Nu spun c ea a provocat toat
treaba asta - vreau s zic c , în timp, totul ar fi ie it oricum la suprafa -
dar noi am avut-o primii, i asta e regula jocului. Ziarele dumneavoastr au
scos tot ce-au putut din asta, dar prima dat a i v zut-o pe Canal 6 i ea
este cea care a rupt z gazurile. De data asta, a fost adorabil ... a fost
adorabil . în elege i ce vreau s spun?
- Caracterizeaz -mi-o într-un cuvînt. Mooney se gîndi cîteva clipe.
- Tenace, spuse el.
- Mul umesc foarte mult, domnule Mooney.
- Cu pl cere, domnule. N-are probleme, nu-i a a?
- Ar fi avut, domnule Mooney, acum n-ar mai avea. Nu dup ce mi-a i spus
- i apropo, felicit ri pentru c a i ie it din nou pe locul întîi ca audien .
- Mul umesc. Mul umesc foarte mult.
- La reVedere, domnule Mooney. Mul umesc pentru timpul pe care mi l-a i
acordat, închise.
Ia te uit ! Ce dracu' pune la cale b trînul? Dac mi-o fur s o trimit la
alt sta ie, î i spuse Mooney, tiu ce o s fac, o s m duc la el acas i o
-l ucid pe afurisitul sta.
88
Coborî la etajul al patrulea, un nivel mai jos de studio, i se îndrept în
fug spre camera de editare. Eddie, cel mai bun redactor de la sta ie o
tepta. Eddie, b trînul de n dejde.
- E ti un vis, spuse ea i-l s rut ap sat pe cre tetul capului s u negru i
nici un fir de p r.
- Mul umesc. Ce-ai ob inut?
- Un interviu exclusiv cu Jonathan Caldwell.
- Glume ti!
- Am totul aici, spuse ea, f cînd semn spre casetele video. Eddie fluier
încet printre din i.
- Cum dracu' ai f cut asta?
- L-am încol it, Eddie. Am urm rit-o pe dr gu a aia de prieten a lui timp
de patru zile i ast zi m-a condus direct la el. Cît e ceasul?
- Patru patruzeci i cinci.
- Fir-ar s fie, a mai r mas mai pu in de o or ... Bine, hai s punem Cap la
cap cinci minute i pe urm o s -i for ez eu mîna lui Tubby s -mi mai dea
ni te spa iu de emisie.
- Bine, dar mai bine î i las o marj de treizeci de secunde, în general nu- i
decît timpul obi nuit. A a n-o s trebuiasc s fac vreo t ietur în
ultima clip .
- Nu poate s fac asta... asta e o tire fierbinte. To i îl Caut pe Caldwell
de cînd a fost acuzat. i eu am ob inut un interviu în exclusivitate.
- Iubito, nu trebuie s m convingi pe mine. Trebuie s -l conving pe Tubby
Slocum.
Pîn la cinci i zece aranjase totul i era gata s scrie introducerea i
încheierea. Urc la etajul al cincilea, unde o g si pe Viki, directoarea de
etaj, vorbind cu un munte de om.
Tubby îl f cea chiar i pe George s arate ca un pitic. Avea aproape doi
metri i cînt rea cam o sut treizeci de kilograme, o mare parte a greut ii
89
lui concentrîndu-se în pîntece. Burta lui imens se rev rsa peste cureaua
pantalonilor, care atîrnau pe el ca un cort arab. Gîtul acoperea gulerul
ii, care avea probabil trei nasturi deschi i ca s -l încap . P rul
sub ire i rar, piept nat în uvi e întinse de la o ureche la alta, era
întotdeauna umed de transpira ie. Cînd vorbea, vocea p rea a fi rezultatul
unei adev rate lupte date în corpul acela m los i sem na cu vocea
veveri elor din desenele animate ale lui Wall Disney.
Slocum c tase dimensiunile acestea odat cu slujba. Fusese întotdeauna
solid, dar devenise obez în ultimii patru ani. Cei care nu-l simpatizau
atribuiau p strarea sa în postul de produc tor, atît al tirilor de la ora
ase, cît i al celor de la ora unsprezece, faptului c îl lingu ea f pic de
ru ine pe Raymond Pauley, directorul sta iei. Dar gras sau nu, lingu itor
sau nu, era totu i cel mai dur, mai muncitor i mai bun produc tor de tiri
din Boston. Canalul 6 domina ambele grupaje de tiri, de cînd preluase el
comanda. i, atîta timp cît era cel mai bun, Pauley nu inea cont de cît de
gras era.
Eliza î i ridic privirea spre el, de parc ar fi avut în fa Muntele Everest.
- Tubby, am o tire tr snet, spuse ea.
- Tu întotdeauna ai cîte una din astea, Lizzie. Ce e...
- M cheam Eliza, Tubby.
- Bine. Deci, ce e a a de tr snet?
- Am o înregistrare cu Jonathan Caldwell. Cinci minute, Tubby...
- Tot timpul de care dispui este de cinci minute, copile, spuse - b rbatul
uria , p ind greoi spre camera de control. Nu ai patru minute cincizeci i
nou i nici cinci-zero-unu. Cinci minute. Deci, dac po i s -l dai f
introducere i încheiere, e minunat.
- Ascult -m , Tub. Este într-adev r un material tr snet. L-am f cut s
spun c singurul mod de a face afaceri cu arabii este prin mit . A admis
mai multe înc lc ri flagrante ale legilor bancare. Zice c e o victim a
90
acestor vremuri i c se a teapt s mearg la închisoare, dar toate b ncile
vor continua s fac acela i lucru, iar cei de la Federal Reserve vor numai
dea un exemplu prin el.
- Se pare c e o adev rat dinamit . Ai cinci minute.
- Ce dracu' Tubby...
- Hei, ce se întîmpl , ai probleme? Eu am mult mai multe. Mai am trei
adolescen i mor i în Lynn într-o înc ierare, un fost secretar de stat pierdut
pe mare într-o barc de pescuit, un doctor de la Harvard care crede c
poate vindeca cancerul cu un amestec de suc de prune i sparanghel i s
nu- i mai spun ce se întîmpl în afara Bostonului. Ai cinci minute, Eliza.
Cinci.
Îi ar degetele de la o mîn i disp ru în camera de control. Ea sun la
camera de editare.
- Ei? întreb Eddie.
- Tic losul!
- O înregistrare de patru minute, da?
- Mda... îmi trebuie cel pu in treizeci de secunde ca s încep interviul i
treizeci ca s -l închei.
- Nici o problem , doamn . Avem dou secven e de treizeci de secunde pe
care le putem scoate.
- Nu-mi place c trebuie s pierd partea aia - cînd spune c e o victim a
vremurilor - dar tot restul e foarte bun.
- Du-te i scrie- i povestea; mai sunt dou zeci de minute. O redactez i i-o
m lui Max.
Max era porecla computerului care controla toate cele intrate În program.
- Mul umesc.
Se întoarse în birou i începu s scrie. Zece minute. Nu era nici timp
destul. Mîzg li o prim schi , o arunc i începu s bat la ma in
introducerea i încheierea.
91
Telefonul sun . Era secretara de la monitor. Avea nevoie de o copie.
- Dou minute, ip Liza i trînti receptorul. Se întoarse la ma in i
termin a doua schi .
Telefonul sun din nou. Îl smulse i spuse:
- Am plecat. Lu hîrtia din ma in i alerg pe hol c tre cabin .
- îmi pare r u, spuse ea.
Tipul care preg tea textul pentru monitor nu se gr bea niciodat .
- E-n regul , o s ai povestea gata înainte de editorial. Am timp destul.
Tocmai cînd ie ea pe u , o strig o secretar :
- Un telefon, Liza, e urgent.
- Nu acum, Sally, mai sunt dou minute pîn la ase. Nu pot s r spund,
ia tu num rul, te rog.
- Cred c pe sta o s -l vrei, e domnul Howe.
Charles Gordon Howe o c uta, cu dou minute înainte de emisie. Se duse
în biroul lui Sally i ridic receptorul:
- Alo?
- Domni oar Gunn, la telefon Charles Gordon Howe.
- Domnule Howe, am mai pu in de dou minute pîn intru În emisie. Am o
poveste foarte important i efectiv acum nu am timp s ...
- tiu cît e ceasul. Nu a fi sunat dac nu era ceva urgent. Asta este sta ia
mea, domni oar Gunn.
- A a e, domnule Howe, dar e cariera mea. Suna i-m din nou la ase
treizeci i unu. La revedere.
Porni în vitez spre u .
- Mul umesc, Sal.
- mai curajoas decît un gladiator, feti o, spuse Sally. Eliza se îndrept spre
studio.

3
92
Acum se tia. Dar va lupta. Interviul lui Gunn nu l sa nici o îndoial în
privin a asta.
Caldwell privea spre fereastra biroului s u, o camer primitoare i
luminoas , cu pere ii acoperi i de picturi abstracte, urm rind b rcile,
treizeci de etaje mai jos i la o jum tate de mil dep rtare str lucind pe
fundalul placidului rîu Charles. Mintea îi r ci înapoi spre o zi glorioas ,
în care ajutase echipa Harward s cî tige o victorie nea teptat asupra lui
Yale. Dar visul trecu repede, iar el î i scoase haina, î i l rgi cravata i urc
scara circular , exterioar , care ducea la apartamentul de deasupra, aflat
la ultimul nivel.
Va scrie o declara ie i va spune toat povestea, cu cuvintele lui. De cîteva
zile o tot scria i rescria în minte. Acuza iile erau false, dar, dac
anchetatorii s pau suficient de adînc, mai erau i alte lucruri.
Sus, era mult mai cald decît în biroul lui Caldwell. Apartamentul avea dou
dormitoare, dou b i, o buc rie mic i o sufragerie mare, cu ferestre cît
pere ii, care-i d deau o perspectiv complet c tre nord, est i sud. Fusese
decorat de Tessie Caldwell, care cuno tea bine gusturile so ului ei. Mobila
era toat veche, perdelele - galbene i albe. Erau plante peste tot, iar pe
peretele dintre u ile dormitoarelor se g sea singurul tablou din camer , o
pictur de Jackson Pollock, înalt de vreo doi metri, în culori dominante de
galben care te ame eau. Un birou de scris, care data de pe vremea lui
Daniel Webster, st tea lîng u ile glisante de sticl , ce d deau spre
balconul întins de la un cap t la altul al apartamentului.
Caldwell era atît de adîncit în gînduri, încît nu-i z ri pe vizitatori Pîn cînd
cel mai b trîn spuse:
- Hello, Johnny, ne-ai speriat.
Vocea era blînd , cu influen e din sud, dar nu era o voce din sud. Caldwell
tia c aceast voce putea s treac foarte u or de la un ton cald la unul
93
condescendent. Apar inea senatorului Lyle, un bunic cu o figur distins .
rul alb îi c dea peste gulerul jachetei de tweed, purta papion, inea în
mîn un baston noduros, în care era nevoit s se sprijine din cauza unui
picior r mas cam sl bit de pe urma unui u or atac de cord secret. Era
senatorul cel mai important din Virginia i congresman-ul cu cea mai mare
longevitate din statul s u. î i reprezenta statul de treizeci i unu de ani.
Fusese în dou guverne, era eful Comitetului pentru Servicii Armate i
avea mai mult putere i influen decît oricare alt legislator în via . Era
consultat atît de democra i, cît i de republicani în problemele importante.
Nimeni, nici m car pre edintele nu ar fi riscat s -l înfrunte pe Damerest.
rbatul care era cu el era imposibil de descris: în ime medie, greutate
medie, blond, p rul tuns scurt, un costum cenu iu închis, nici o tr tur
deosebit . Sub bra avea o serviet deschis .
- Nu trebuie s i faci griji. Am luat liftul privat. Nu ne-a v zut nimeni
urcînd, spuse senatorul.
- Ce dracu' face i aici? întreb Caldwell.
- Sp lasem putina. Cineva a auzit c ai ie it la suprafa i nu anun at.
- Nu, vreau s spun ce face i în Boston?
- Sunt aici de dou zile. Discret, la ni te prieteni. Am fost îngrijorat din
cauza ta.
- Ai mai spus asta. i cine e „noi"? i cine e ti tu? Privea spre omul greu de
descris.
- El e Ralph Simpson. erif federal.
- Bun ziua, domnule, spuse Simpson. Caldwell înclin din cap spre el.
- Are o cita ie, continu Damerest.
- Ce cita ie?
- Ai fost citat ca s i se ia un interogatoriu. Nici o acuza ie, deocamdat .
Dac vor fi, acuza iile vor fi federale. Violarea statutelor bancare
guvernamentale. Ce vreau s i spun, b iete, e c pot fi evitate. i prietenii
94
 i te sprijin , Johnny. Am vorbit cu b ie ii din ' bancar i cu judec torul
federal de aici. Judec torul va recomanda ca problema s fie investigat de
Casa Alb . Totul o s sar în aer. Tot ce trebuie s faci e s te resemnezi.
Zîmbea, dar ochii s i ca de cremene se îngustaser .
- Nu e i p rerea mea, spuse Caldwell...
- Ah? i de ce nu?
- N-am de gînd s accept s sco i castanele din foc cu mîna mea...
- Ce tot spui?
- A a pare s fie.
Damerest st tea cu mîinile înfundate în buzunare i cu umerii ridica i,
înclinîndu-se u or spre Caldwell, de parc s-ar fi adresat Comitetului
pentru Metode i Resurse.
- La dracu', fiule, ai nimerit în partea proast a b ino ilor din Wall Street.
Putem s -i facem s nu- i mai zbîrleasc atîta penele.
- La dracu' cu ei. Aveau ceva cu Banca First Common, de cînd bunicul meu
nu mai conducea reprezenta ia.
- tiu, fiule. Eu i tat l t u am fost colegi de coal . El a finan at prima
mea campanie. Nu m-a fi descurcat f el.
Caldwell auzise povestea de nenum rate ori, înc de cînd era copil.
„Tic lo ii l-au urm rit pe el, iar acum sunt dup mine."
- La urma urmelor, tii c n-am fost întotdeauna de acord cu tata. N-o s
accept nici o presiune de data asta. Nici unul dintre noi nu- i poate
permite a a ceva.
trînul senator zîmbi, cu acel zîmbet cald de bunic care ascundea o inim
de vultur. Caldwell îl v zuse ie ind din situa ii grele, cu zîmbetul pe buze,
i asta nu numai o dat . Dar, acum, tic losul b trîn folosea trucul pe
pielea lui.
- U urel, spuse senatorul, încet. Deocamdat tu e ti strîns cu u a.
- Pe dracu'. Cum de s-a întîmplat?
95
- Mi-a sc pat.
- ie nu- i scap nimic, Lyle. Nimic de o asemenea amploare.
- Ce mai pot s spun?
trînul scoase o batist ro ie i- i terse fruntea.
- Dumnezeule, e z pu eal aici. întotdeauna faci a a de cald
- Nu eu, menajera.
Caldwell deschise una din u ile de sticl i o pal de aer mi draperiile.
- Ah, acum e mai bine, spuse senatorul. Ascult , uit -te pu in pe hîrtiile pe
care le-a adus domnul Simpson. Totul va fi f cut cu discre ie. Voi doi
trebuie numai s v duce i jos, în...
Simpson se duse pîn la biroul vechi, î i deschise servieta i c ut ceva
în untru.
- Dar cum r mîne cu tine, Lyle? întreb Caldwell.
- Nu e cazul s apar lîng tine. Pot fi mult mai util dac stauî umbr .
Simpson avea amîndou mîinile în serviet . De urub capacul unei sticlu e
i-i v rs con inutul într-un tampon mare, pe care îl inea în cealalt mîn .
Damerest spuse:
- Am vorbit cu Tessie. Pare s fie tare. Simpson î i scoase mîinile din
serviet . Într-una inea tamponul. Era chiar în spatele lui Caldwell, care
spunea:
- E obi nuit cu def im rile. Pe tat l ei numai c nu l-au ars pe rug.
Simpson p i mai aproape de Caldwell, inînd la spate mîna în care avea
tamponul. Senatorul se apropie de el.
- Am încercat s o lini tesc, spuse el.
Se mi brusc, înl uindu-l cu bra ul pe Caldwell, imobilizîndu-i mîinile
i inîndu-l strîns. B rbatul respir puternic pe gur i pe nas.
- Ce dracu', începu Caldwell, dar nu mai termin propozi ia. Simpson îi
aplic tamponul la nas. Odat cu inspira ia, mirosul acid al cloroformului îi
trunse prin n ri i-i amor i creierul. începu s se zbat , încercînd s i
96
 in respira ia.
Senatorul îl strînse din nou, mai tare. Caldwell fu nevoit s inspire înc o
dat . Creierul îi era paralizat. Damerest îl sim i cum se înmoaie. Îl mai
strînse înc o dat . Ochii lui Caldwell ie iser din orbite i priveau peste
tamponul de vat , ca ochii unui animal îngrozit, privind cînd cruci , cînd
normal. Cînd Caldwell se pr bu i, Simpson îl apuc , îl ridic într-o parte
i-l trase prin u a deschis , spre balcon.
Emisiunea începuse de trei minute cînd becule ul de la telefonul special se
aprinsese. Lumina intermitent. Chuck Graves, omul de baz pe care nimic
nu-l clintea, era în mijlocul p ii de tiri din deschidere. Eliza ridic
receptorul.
- Sunt Sid, vorbesc de jos din camera de tiri. Tocmai am primit una
fierbinte - Jonathan Caldwell s-a aruncat de pe cl direa B ncii First
Common. E f cut praf, pe Market Street... Abulan a e pe drum... asta-i tot
ce tiu, deocamdat .
Convorbirea se întrerupse.
Liza r mase ca o statuie cu telefonul în mîn . Îl mai inu o clip , apoi se
ridic de pe scaun, alerg pe hol unde apuc gr bit receptorul telefonului
pentru urgen e ag at de perete, i form num rul redac iei.
- Eddie mai este acolo? Aici e Liza, spune i-i c e important... Eddie,
ascult -m : Caldwell tocmai s-a aruncat de pe cl direa b ncii... tiu, tiu...
E în lan ul de tiri? Po i s-o sco i, numai cît s punem la loc cele dou
segmente de treizeci de secunde?... Nu fi îngrijorat, îmi voi asuma întreaga
spundere... Eddie, e ti minunat...
Puse receptorul în furc i se întoarse la locul ei.
Terminaser înc dou segmente i începuse rubrica de sport cînd camera
de tiri sun ca s confirme c era într-adev r Caldwell. Îi d du
confirmarea lui Graves care f cu anun ul la sfîr itul segmentului de sport,
dar nu mai avea altceva de ad ugat.
97
Perfect. Avea tot ce-i trebuia.
În cabin , regizorul secund num ra secundele pentru ie irea din rubrica de
tiri.
- OK, gata, Max... i trei, doi, unu... învîrte banda i, închide microfonul lui
Wally... pune camera trei pe... Doamne, uit -te la ea - ar ar ta bine într-o
lad de gunoi...
- Are cel mai frumos fund din Boston, spuse Tubby cu jind.
- Vorbeam de fa a ei, Tubby - treizeci de secunde, apropie-te mai mult de
Jackson... camera unu, pe harta cu vremea... arat bine - dar nu i se vede
fundul, acum st jos.
- Ai s -l vezi bine cînd se ridic , spuse Tubby. Liza înc mai mîzg lea cîteva
însemn ri, schimb ri pe care voia s le fac în copia pe care o ref cuse deja
de dou ori, în parte dup ce d duse textul la b tut, pentru monitor.
Adrenalina urla în ea. Vocea regizorului secund îi zbier în ureche:
- Gata, num rul trei pe Liza i vreau o prob de voce...
- Bun , p rul meu e verde i ochii mei sunt...
- Bun, mai avem un minut i ne întoarcem la tine, Liza, iar tu ai cinci
minute pîn la editorial. În acest moment, suntem înainte cu dou secunde
fa de schem ... arat bine... OK, camera num rul trei i... patru, trei, doi,
unu... Liza, e ti în emisie... i preg ti i înregistrarea Lizei.
Privi drept în aparatul de filmat, aplecîndu-se u or înainte.
- Bun seara, aici Eliza Gunn cu reportajul serii. Ast zi, la ora cinci i
cincizeci i trei de minute, cu dou minute înainte de începerea emisiunii,
Jonathan Caldwell, pre edinte al Consiliului de Administra ie al celei de-a
doua institu ii bancare din ar ca putere, a c zut sau s-a aruncat de la al
treizeci i doilea etaj al b ncii, pe care tat l lui a înfiin at-o acum aizeci de
ani, i a murit. La ora trei, în aceast dup -amiaz , cu dou ore înainte de
saltul fatal, i-am luat un interviu lui Jonathan Caldwell într-un garaj din
Boston, în North End; am discutat cu el despre scandalul care i-a dus
98
banca în pragul falimentului i a adus c derea în dizgra ie a uneia dintre
cele mai puternice familii din via a economic i politic a acestei ri...
În camera de control, fata de la monitor spuse:
- Doamne, e pe al turi cu textul. Bate cîmpii r u de tot. Tubby nu mai avea
bdare.
- Buck, spune-i regizorului de platou s -i dea semnale la patru, trei i
minute de final. Dac dep te timpul, pierdem editorialul i b trînul o s
m nînce cu fulgi cu tot.
- Va muri de b trîne e înainte s termine, spuse Buck i pocni cu degetul
în butonul microfonului regizorului de platou.
- Foarte nostim, spuse Tubby. Merse la panoul de control i ap pe un
buton. - Liza, taie- i încheierea la jum tate... ai dep it cu dou zeci de
secunde introducerea.
Vocea lui Buck reveni, în timp ce interviul lui Caldwell se derula pe
monitoare:
- OK, peste treizeci de secunde intr m peste înregistrare, Liza, ine minte,
fii scurt , nu avem timp deloc... i acum, sfîr itul înregistr rii... patru, trei,
doi, unu. Ce dracu', înregistrarea e prea lung .
- Tai-o, strig Tubby.
- Nu pot s-o tai acum, e în mijlocul unei fraze despre... A teapt pu in,
acum: Gata, trei... i gata...
'- Fir-ar a dracului, a dracului, bolborosi Tubby. Suntem deja în întîrziere
cu patruzeci de secunde! I-am spus cinci minute. Patru pentru înregistrare
i cîte treizeci de secunde pentru introducere i încheiere. T ia i-o.
Scoate i-o de pe post.
- Nu pot s fac asta, e în mijlocul încheierii, spuse regizorul secund.
- Nu-mi vine s cred ce face, tun Tubby.
- Vrei s distrugem editorialul? întreb regizorul secund. Tubby se sc rpin
în cap cu furie.
99
- Distruge i dracului editorialul. Nu-mi vine s cred ce face.
- Dar e o bucat bun , Tubby.
- Nu-mi pas nici dac anun al treilea r zboi mondial. I-am dat cinci
blestemate de minute i uit -te la ea... parc ar avea treizeci de minute la
dispozi ie, Isuse Hristoase.
- Acum încheie, spuse regizorul secund. Ap un buton. Chuck, gata,
termin repede. Acum... patru, trei, doi i gata... i pauz trei, microfonul
lui Chuck.
În studio, Graves zîmbea încrez tor, ca de obicei:
- Acestea au fost tirile, spuse el. Sunt Charles Graves, vom reveni la ora
unsprezece.
Regizorul secund lovi în buton i se pr bu i în scaun.
- i cu asta basta, spuse el, oftînd în microfon.
- Fir-ar a dracului! strig Tubby Slocum. I-am spus cinci. L-ai v zut pe
regizorul de platou c i-a mai dat un minut i treizeci de secunde? i ea a
mers înainte. A dep it cu un minut i dou zeci i dou de secunde. La
dracu'!
Ie i ca o furtun din camera de control.
Liza î i strînse lucrurile i îi f cu cu ochiul lui Graves.
- Frumos, spuse ea.
Graves zîmbi. Era de doisprezece ani la redac ia de tiri i tia s
recunoasc un reportaj bun.
Tubby o a tepta la ie irea din studio. Alerg pe lîng Eliza, în timp ce ea se
îndrepta cu pa i mari spre biroul ei.
- Ce dracu', izbucni gr sanul, i-am spus cinci minute. Cu greu i-am f cut
loc i pentru alea cinci minute. Cinci... nu ase i ceva. Fa a lui avea
culoarea unui homar fiert.
- De acum înainte, cînd î i spun...
Ea se opri i Tubby fu cît pe ce s dea peste ea.
100
- Tubby?
- Da.
- A fost bine?
- Ce are asta de-a face cu...
- A fost bine sau nu?
- Nu asta-i important. Important e c eu sunt produc torul acestei
blestemate de emisiuni. Nu pot permite ca talentul s treac peste mine.
- Tubby?
- Ce mai vrei, pentru numele lui Dumnezeu?
- A fost bine?
- A fost bine. tii i tu c a fost foarte bine.
- i-am f cut o emisiune bun , nu?
- Lizzie...
- M cheam Eliza. E-liza. Pa. Îi trimise un s rut din vîrful buzelor i intr
în birou, trîntind u a.
„Uf! Oh, la dracu'!”, spuse Tubby abandonat.
Se întoarse s plece spre studio i mai ip o dat c tre u a ei:
- S fii produc tor aici e ca i cum ai încerca s regizezi un spectacol de
surdo-mu i pe Broadway.
Telefonul suna cînd Liza intr în birou. î i arunc noti ele pe mas , inspir
adînc, se uit la telefon i- i aprinse o igar . „Oh, la dracu', se gîndi, nu
pot s evit asta." Ridic receptorul.
- Gunn la telefon.
- Foarte dr gu , spuse vocea. Vocea lui Howe era un zumz it adînc, lini tit,
patern. Nu ridica vocea niciodat i rareori î i ar ta mînia. Nici nu avea
nevoie.
- Domnule Howe, îmi pare r u, n-am vrut s fiu nepoliticoas ...
- Draga mea, am fost reporter toat via a. N-am mo tenit afacerea asta, eu
am pornit-o. Eu însumi. tiu s recunosc un reportaj bun. Cu toate c
101
trebuie s spun, îl comp timesc profund pe Johnny Caldwell. Era un
prieten bun. Dar nu de asta am sunat. Am o sarcin la care a dori s te
gînde ti. Ea încerc s r mîn calm . Charles Gordon Howe, s-o sune pe
ea!
- O sarcin ?
- Nu e pe linia ta obi nuit .
- Vre i s spune i c m lua i de la emisiunea de tiri?
- Da.
- Pentru cît timp?
- Asta depinde foarte mult de tine. Acum e ti liber ? Trimit ma ina s te ia.
- Uita i ce este, domnule Howe. Am f cut reportaje-anchet timp de trei ani
i am o reputa ie bun . S plec acum de la emisiune... i l fraza în aer.
- Hmmm.
Zumz itul adînc. Secunde de lini te. Eliza începea s se nelini teasc .
- Te-am urm rit de foarte aproape... Pot s i spun Liza?
- M cheam E-liza, dar to i îmi spun a a.
- În regul , Eliza. Cred c e ti poate cel mai bun reporter de televiziune pe
care îl am. De asta vreau s discut cu tine. Desigur, va fi o prim la mijloc.
- Dar nu e vorba de bani, spuse ea repede. Adic vreau s spun, sigur c i
banii sunt importan i. Numai c oamenii te uit repede. Trei luni, n-or s
mai tie cine sunt. Cît timp va lua povestea asta?
- Nu sunt sigur, spuse Howe. Ce tii despre Francis O'Hara?
- Frank O'Hara? Reporterul?
- Da.
- P i... tiu c a fost nominalizat pentru Premiul Pulitzer i a dep it faza.
înainte de a deveni reporter, a lucrat în Serviciul de Informa ii, acum cî iva
ani a scris pentru Washington Post serialul la extraordinar despre CIA...
- Nu-i prea r u, o întrerupse Howe.
- Nu tiam c e un concurs de întreb ri i r spunsuri pe tema asta. Howe
102
chicoti.
- Mi-a spus mie Ray Pauley c e ti tare.
- Ce e cu O'Hara?
- Hai s stabilim problema cu prima. Cît vrei?
- Dar nu tiu înc ce va trebui s fac.
- S spunem... nu mai apari pe post dou luni. Ce în elegere crezi c ar fi
rezonabil pentru dou luni de dispari ie?
- Vreau o emisiune la New York sau... la Washington.
- Crezi c e ti preg tit pentru New York sau pentru Washington?
- tiu c sunt.
- Pauley nu vrea s te piard .
- M-a i întrebat pe mine, domnule Howe. Dar dumneavoastr nu crede i c
sunt preg tit ?
- OK, putem vorbi despre asta.
Eliza î i înghi i nodul din gît. O emisiune la New York. Dar ce trebuia s
fac pentru asta?
- Deci... ce e cu Frank O'Hara?
- Vreau s -l g se ti i s -i transmi i un mesaj de la mine.
- S -l g sesc? Rîse. S-a pierdut?
- Exact, Eliza. A fugit. C. I. A. încearc s -l omoare de un an de zile.

4.
1.

Kinugasayama este un munte cu pante domoale, în col ul de nord al

marelui Parc al ogunilor din Kyoto. În vîrful lui sunt rînduri de pini
delica i, iar cînd bate vîntul dinspre vest i pinii se leag , muntele pare
un leu cu o coam mare, a ezat lîng parc, ca i cum ar proteja acest loc,
cel mai venerabil din Japonia.
103
La o mil i jum tate la sud de munte se afl Tofuku-ji, cel mai înalt i mai
sfînt altar shinto din ar , care domin împrejurimile cu cele cinci etaje ale
sale, fiecare etaj avînd acoperi ul curbat delicat spre cer, vîrful fiec rui
acoperi reprezentînd un element - p mînt, vînt, foc, ap i aer - i o
spiral , ale c rei nou inele sculptate reprezint cele nou inele ale
paradisului.
S-a spus c gr dina de stînc ce se întindea între Tofuku-ji i templul
Ryoan-ji, din apropiere, este cea mai des vîr it gr din de piatr care
exist i c , ast zi, ea arat la fel ca în secolul al cincisprezecelea cînd a
fost proiectat de preo ii shinto.
Locul era pustiu. Doar un b trîn, aplecat peste o grebl cu coada lung ,
cur a i aranja cu grij fiecare pietricic din gr dina de piatr . Acesta nu
se clinti cînd Eliza trecu gr bit pe lîng el.
În diminea a aceea, c zuse o ploaie u oar de prim var , dar acum se
oprise, i un vînt înghe at sufla dinspre vest, mîngîind coama lui
kinugasayama. Eliza se gr bi s traverseze parcul, temîndu-se s fac o
oprire, oricît de scurt , pentru a se bucura de frumuse ea lui. Kimura îi
promisese s o întîlneasc la ora unsprezece i jum tate, iar acum
trecuser mai bine de dou zeci i cinci de minute peste ora stabilit . Era
agitat pentru prima dat de cînd avionul aterizase pe aeroportul Honeda,
cu o s pt mîn în urm .
Adulmeca o urm de cîteva s pt mîni. Timpul pe care îl avea la dispozi ie
era pe sfîr ite. În ultimele s pt mîni telefonase, scrisese sau c torise pe
jum tate din mapamond; îi luase urma lui O'Hara în Caraibe, în Mexic, în
sud pîn la Buenaventura, în Columbia, la est în Recife, în Brazilia. El se
întorsese la Maracaibo, apoi în Statele Unite. Ea îl urm rise c tre vest, la
Seattle, de acolo la Vancouver i apoi din nou în sud, la San Francisco.
Calea urmat de el era greu de g sit, întortocheat i exasperant . î i
schimbase numele de vreo ase ori; în America de Sud fusese Solenza; în
104
Canada, Carnet; pe Coasta de Vest, Barret. Eliza folosise rela iile imperiului
Howe la vam , la pa apoarte i la vreo ase mari linii aeriene. De dou ori îi
pierduse urma, pentru a o relua în alt parte. Îi descoperise vechi prieteni,
colegi de ziar, agen i secre i la pensie i chiar una sau dou prietene.
Era ca i cum ai fi vorbit despre o fantom . Prietenii lui îi erau credincio i.
Du manii p reau s -i fi pierdut urma. Dar Gunn putea fi feroce în
insisten a ei. Ob inuse informa ii pre ioase. Pe m sur ce urma se lungea,
se încruci a, disp rea i reap rea, dosarul ei despre el se f cea tot mai
gros. Cu toate astea, dup apte s pt mîni, sim ea c nu tie mai mult
decît ce a ternuse pe hîrtie. Lucruri elementare. Atît.
Ea inuse minte fiecare rînd, a teptînd ca o informa ie oarecare s
completeze ceea ce tia deja i s ofere o cheie important .
Francis Xavier O'Hara: N scut la San Diego, 21 decembrie 1944. Tat l:
viceamiral în Marina Statelor Unite, care avusese dou distrug toare
aruncate în aer sub el, de c tre kamikaze, la Okinawa. Sta ionat pentru
scurt timp la San Diego, la începutul lui 1944. Mama: doctor în filologie i
istorie la Cambridge, moart cînd O'Hara avea paisprezece ani. Tat l: ofi er
comandant, timp de cinci ani, la Baza Na ional a SUA, din Osaka,
Japonia, pîn s-a pensionat; r mas în Japonia dup pensionare, pîn la
moartea sa în 1968; O'Hara absolv liceul american la Osaka în 1963;
Universitatea din Tokyo în limbi str ine i istorie, doctoratul în filozofie
oriental , în 1968. Antrenat în kendo, karate i disciplina shinto. Hobby-
uri: scufund ri, karate, kendo, be e i cîini, mai ales akitas, probabil
pentru c provin din japonia. Porecla: prietenii japonezi îi spun Kazuo. În
1968 s-a înrolat în Marina SUA; a fost repartizat la spionajul naval i
ulterior la CIA în 1970; specialitatea: contraspionaj, implicat în ac iuni sub
acoperire. î i d demisia în 1975. Liber-profesionist, specializat în
reportaje-anchet , din 1970 pîn în 1978. Dup ce a publicat serialul
despre opera iunile secrete ilegale ale CIA în Africa, Asia i Caraibe pentru
105
Washington Post, s-a dat la fund.
Erau i unele date personale - de la profesori, fo ti camarazi de pe vapor,
colegi de la CIA, prieteni, dou femei cu care tr ise pentru scurt timp, în
diverse perioade. Mai era m sura la p rie, 7; la pantofi 10; greutatea,
aptezeci i trei de kilograme, în imea, un metru aptezeci i cinci; p rul,
blond închis; ochii, verzi. Nici o cicatrice. Lucrurile obi nuite, care apar în
analiza pe computer.
Lucruri elementare. Dar cu cît afla mai multe, cu atît dorea mai mult s -l
seasc . Apoi, d du de o pist datorit cîinelui.
Eliza luase interviuri unor prieteni vechi ai lui O'Hara din San Francisco,
Don Smith - editor- ef al ziarului Chronicle, i so ia lui, Rose, care lucra la
compania de balet. Fuseser prieteno i dar nu-l v zuser i nu mai
auziser nimic de O'Hara de cî iva ani. Erau mult mai interesa i de noul lor
elu , primit cadou de la un prieten. Era un akita.
Instinctele ei se trezir . Verific la clubul american al cresc torilor de cîini.
O interesa s cumpere un akita. îi puteau spune cine a crescut cîinele lui
Smith?
Da, dar dura cîteva zile.
Apoi îi veni r spunsul de la club. Cîinele fusese crescut în Kyoto. Numele
individului era Kazuo. Numele îi aprinse un becule . Se întoarse la noti ele
ei. Kazuo era porecla japonez a lui O'Hara. Proprietarul cîinelui era
înregistrat sub numele de Akira Kimura. Kyoto era aproape suburbie a
ora ului Osaka, unde O'Hara î i petrecuse cea mai mare parte din tinere e.
Parcursese drumul peste Pacific, încercînd cu disperare s citeasc într-un
ghid al Japoniei, de Fodor, i un dic ionar englez-japonez. Era deja obosit
cînd p sise San Francisco, dar, zece ore mai tîrziu, aterizînd la Tokyo,
era epuizat ; istovit de decalajul orar, s tul de mîncarea proast , sl bit
de lipsa de somn i nemul umit .
Ce naiba c uta aici, într-o ar ciudat , despre care nu tia nimic, locuind
106
într-un ryokan, un hotel japonez tradi ional, în loc de un hotel american, la
mii de mile de cas , singur , alergînd dup o fantom ? Ce stil, Gunn! Nu e
de mirare c O'Hara evitase o jum tate de duzin , sau chiar mai mul i, de
asasini lacomi de bani. Era alunecos ca un vis. Dar un vis urît.
Dac O'Hara tr ia, i nu era prea sigur de asta, trebuia s fie aici. O
sim ea. Era singurul loc din lume în care ar mai fi putut g si ad post.
Primul din cele nou telefoane c tre Kimura îl d du într-o mar i. Kimura
era un profesor japonez, care predase filozofie i arte mar iale la coala
american . Fu nevoie de cîteva telefoane pentru a afla c acum era maestru
shinto i c tr ia în Kyoto. Exista un num r de telefon la care putea l sa
un mesaj. Dar i se spuse c Kimura-san era ciudat i uneori nu r spundea
la mesajele telefonice.
Cînd o sun în cele din urm , joi diminea a, ea îi spuse:
- M intereseaz s -mi cump r un akita. Ni te prieteni de-ai mei au unul
de la dumneavoastr . Familia Smith din San Francisco.
El îi r spunse dur:
- Nu am nici un prieten în San Francisco. E o gre eal .
- Dar ei au cîinele de la dumneavoastr , cel pu in a a mi s-a spus la clubul
cresc torilor de cîini.
Urm o pauz lung i apoi spuse:
- Domni oar Gunn, nu V intereseaz cîinele. Onestitatea lui o tulbur .
Apoi decise s fie cinstit la rîndul ei.
- V rog - dozo - sunt ziarist la un post de televiziune din America, încerc
-l g sesc pe Frank O'Hara. Suntem prieteni.
- O'Hara-san are mul i colegi, dar prietenii lui sunt mai pu ini decît lunile
anului, spuse vocea de la cel lalt cap t al firului, voce u oar , aproape o
oapt - exprimîndu-se într-o englez cu o dic ie impecabil - dar ea se
sim i intimidat .
- Am ve ti bune pentru el. V rog s v întîlni i cu mine, s discut m.
107
- Am mai auzit povestea asta. Acum e o singur diferen : sunte i femeie.
N-au mai trimis niciodat o femeie...
- V rog numai s vorbim. Dac nu m crede i, nu ve i pierde decît o or .
- Nici m car n-am spus c tiu unde e. I-am fost profesor în liceu. tii,
era... ezit un moment, încercînd s i aminteasc .
- ... acum aptesprezece ani, spuse ea. A absolvit în vara lui 1963.
- Hai. Iar eu am peste aptezeci de ani. M îndoiesc c pot s te ajut.
- Dozo, Kimura-san. Sunt disperat . Lua i doar ceaiul cu mine. V ve i
convinge c sunt sincer .
- Ave i un denwa în camer ?
- Hai.
- Num rul?
- ... 82-12-571.
- O s v sun eu. Konnichi wa. Leg tura se întrerupse.
- La dracu', spuse ea i puse receptorul în furc . Se duse la fereastr ,
ridic jaluzeaua i urm ri un tîn r gr dinar, cu p rul strîns într-o
cordelu tenugui, aranjînd gr dina de nisip din fa a camerei ei, luînd
fiecare frunz i crengu , pîn cînd insula bej, înconjurat de iarb , fu
cur at complet. Lucra f zgomot i p rea s nu fac nici un efort. Eliza
se uita la telefon. O dureau umerii i ar fi vrut s se duc s fac o baie, jos
la ofuro, dar se temea c nu va fi în camer cînd va suna telefonul. î i
pierduse re inerea fa de baia public destul de repede, cu ocazia
toriei. Acum tia c apa fierbinte nu numai c o înviora, dar îi limpezea
mintea i o ajuta s gîndeasc .
Trecu o jum tate de or i nimic. Ridic cuvertura i se întinse în Pat. Dar
era prea agitat pentru a a ipi.
Cînd, în cele din urm , sun telefonul, r spunse înainte de a suna a doua
oar .
- Da... aici Eliza Gunn.
108
- Domni oar Gunn, aici doctor Kimura. Am s m întîlnesc cu
dumneavoastr , dar întîlnirea va fi scurt i trebuie s fie ast zi. Pute i
pleca acum?
- Da, imediat.
- Sta ia de tren se afl la zece minute vest de Hishitomi Ryol. Pute i lua
trenul local de la eki-u de pe linia principal , coborî i la sta ia Hanazano.
De acolo mai e pu in pîn la templele Tofuku-ji. Ne vom întîlni în sala
ogunilor Ashikaga, de lîng temple. Acum este nou i patruzeci i cinci.
Ar trebui s ave i destul timp s ajunge i la unsprezece i jum tate.
- V mul umesc, spuse ea sincer. Arigato... arigato foarte mult.
- Nu ave i de ce s -mi mul umi i deocamdat , Gunn-san. Sayonara.
- Sayonara, doctor Kimura.
Gr dinarul, care ajunsese sub geamurile Elizei, se întoarse brusc i plec
din curte. Se duse pe hol i b tu la o u . Ap ru un om înalt, cu barb .
- Ce s-a întîmplat, Sammi? întreb el. Gr dinarul intr .
- Ea pleac acum, spuse Sammi, schimbîndu-se într-un costum negru de
jogging i basche i.
- Bine, spuse omul înalt. Îi mai dau cîteva minute.
Sammi lucra repede, dar nu era îngrijorat c ar putea s o piard . tia
unde se duce. Cînd Eliza p si hotelul, el era într-o frizerie din apropiere.
O urm ri cum se îndep rteaz i a tept cîteva minute înainte de a pleca i
el. Era mai interesat de b rbatul care o urm rea.

În cele dou zeci de minute cît dur c toria din Osaka, Eliza frunz ri
alene una dintre c ile ei de c torie, dar nu se putea concentra. Oare
Kimura voia s o p leasc ? Sau se apropia de int dup dou luni de
munc tenace? Peisajul japonez se derula pe lîng ea: un amestec ame itor
109
de ferme verzi i p duri. tia foarte pu ine despre Kyoto, în afara faptului
fusese capitala Japoniei în timpul domniei ogunilor, care durase o mie
de ani, i c mul i occidentali îl considerau cel mai frumos ora din lume.
Dar ea nu d du Prea mult aten ie frumuse ii lui, cînd trecu gr bit prin
uria a poart arcuit - torii - de la intrarea în ora . V zu Tofuku-ji, ce se
în a printre celelalte pagode, i se gr bi spre ea. Statui de r zboinici
oguni se ghemuiau în umbrele stre inilor arcuite ale templelor i st teau
la pînd , sub cedri i pini. Gr dinile de pietri i de stînc erau impecabil
aranjate i fiecare cl dire, copac, lac sau gr din p reau a ezate perfect i
în deplin armonie cu natura. Norii de ploaie trecuser i un soare blînd
sc lda inima parcului.
Cînd ajunse la gr dina lui Tofuku-ji, locul era pustiu i t cut. O adiere
trecea u or printre cedri i pini. De undeva, din interiorul unei cl diri, se
auzi clinchetul u or al unor clopo ei de vînt. Un pe te s ri într-un bazin.
Apoi se l din nou lini tea.
Sala ogunilor era mic , întunecat , resping toare i se afla lîng templul
principal, un loc ciudat i nelini titor, deosebit de aura pa nic ce
cuprindea restul parcului. Era ca i cum s-ar fi aflat acolo pentru a p zi
integritatea locului; dou iruri lungi de statui din lemn - ogunii Ashikaga
- aisprezece la num r, stînd fa în fa , cu ochii lor de sticl str lucind
mîndru în lumina slab . Eliza p i cu sfial îm untru, încercînd s i
obi nuiasc ochii cu întunericul, uitîndu-se nervoas cînd la un ir de
statui, cînd la altul, în timp ce p ea pe Podeaua din lemn, bine lustruit ,
cu tocurile izbind zgomotos, pîn cînd se ridic pe vîrfuri i se gr bi spre
cel lalt cap t al înc perii. R mase sub acoperi ul curbat al pagodei
templului Tofuku-ji, întrebîndu-se dac ar comite un sacrilegiu fumînd.
În spatele ei, în untrul întunecatei s li a r zboinicilor, se auzi o mi care.
Un b rbat p i din spatele unei statui, cu ochii aproape la fel de
str lucitori ca agatele de pe fe ele statuilor. Se apropie, apoi se opri i
110
 tept , la fel de nemi cat ca statuile care îl ap rau. Un alt b rbat venea
spre ea din cealalt parte a gr dinii de stînc . P i înapoi în umbr . Era un
rbat japonez b trîn, drept i mîndru, cu barba delicat , cu p rul
asem tor unui smoc de culoarea z pezii, cu pielea aproape transparent
din cauza vîrstei, ca i cum în jurul oaselor lui fragile s-ar fi înf urat
celofan ca s le in la un loc. Purta un chimono tradi ional din m tase, de
culoare albastru-închis, sandale, o p rie larg i turtit , din paie, ce
ar ta ca o strachin , i inea în mîn o umbrel pe care o folosea ca
baston. Se apropie de ea în t cere, ca i cum pa ii lui nu ar fi l sat nici o
urm dup ei. Se opri în fa a ei. Era mai înalt decît î i imaginase ea i o
clip r mase privind-o de sus în jos.
- Gunn-san, nu pari prea periculoas .
- Eu? Periculoas ? rîse ea. Am alergat prin muzeul la de statui de acolo ca
un copil de patru ani care fuge de întuneric.
tia c oamenii de afaceri japonezi se înnebunesc dup c i de vizit i i-o
oferi pe a ei. Kimura se uit la ea o clip , apoi o puse în faldurile
chimonoului s u.
- îmi pare r u, eu nu am nici una, spuse el. O privi cu ochii lui c prui,
ter i i ad ug :
- E ti cu siguran mai dr gu decît ceilal i care au venit s -l caute pe
Kazuo.
- Crede i-m , sunt Eliza Gunn i lucrez pentru WCGH din Boston. Am venit
pentru c sunt prieten cu O'Hara.
- Da? i de cînd îl cuno ti pe O'Hara-san? Ea î i mu col ul buzei.
- P i, nu prea îl cunosc pe O'Hara. Nu personal, adic . Dar tiu o mul ime
de lucruri despre el. Am un mesaj pentru el, o scrisoare de la Charles
Gordon Howe. Este unul dintre cei mai respectabili oameni din ziaristic .
- Am auzit de Howe. Se spune c e cinstit.
- Mul umesc pentru asta, oricum.
111
- Dar nu dovede te nimic.
- Dac se va întîlni cu mine, pot s -i spun pe cine s sune pentru a verifica
scrisoarea.
- N-am spus c tiu unde este O'Hara, prietenul t u.
- Bine, am exagerat. Dar, dac ai ti cum s iei leg tura cu el, i-ai spune c
e important s m vad , da?
Mergeau de-a lungul malului unuia dintre multele lacuri din parc. Vîntul
rece zbura la suprafa a apei, formînd o spum care se învîrtea printre
pietrele acoperite cu mu chi.
- Chiar dac a ti unde este O'Hara-san, a fi prudent cu repetarea a tot
ce aud, spuse Kimura. Cînd un orb conduce alt orb, amîndoi sunt în
primejdie s cad în rîu.
- Dar dac i-a spune c sanc iunea a fost ridicat ? C nu mai este în
primejdie?
trînul nu ar nici un semn de surpriz . Spuse:
- În filozofia shinto exist o zical : „Omul care are o pr pastie în fa i una
în spate trebuie s stea jos i s a tepte". A face un pas gre it, la vreme de
primejdie, înseamn a chema nenorocirea.
- Dar v spun c primejdia a trecut.
- Va fi nevoie de multe dovezi. Cel pe care îl chema Fuyu-san, Omul-Iarn ,
are inima unei nev stuici i limba unei ciori. Mai degrab m-a încrede
într-o cobr .
- Dar tocmai asta e. Omul-Iarn a fost neutralizat. Acum nu mai are nici o
putere. Domnul Howe v asigur de asta.
- Asta e o îmbun ire.
- Deci, trebuie s v conving întîi pe dumneavoastr , nu?
- Dac eu trebuie s fiu papagalul, trebuie mai întîi s înve i papagalul s
vorbeasc .
Eliza se opri i se uit fix la b trîn cîteva clipe.
112
- Cred c pe asta am în eles-o, spuse ea. Dar nu sunt chiar sigur . Ca s
spun drept, mi-e cam greu cu maximele dumneavoastr . Nu pute i s
spune i pur i simplu ce vre i?
Kimura rîse, apoi aprob .
- Nepotul meu mi-a pus odat aceea i întrebare. Greutatea const în
încercarea de a interpreta simbolismul cuvintelor noastre i a-l exprima în
cuvintele voastre definitive. Am spus bine „definitive"?
- Mi se pare bine, spuse ea. Dar tot nu sunt sigur c în eleg.
Kimura se opri. Ochii îi erau mai calzi, dar înc aten i.
- Omul în elept î i spune adev rul prin simboluri. Po i s alegi cum s
interpretezi ceea ce se spune. Se uit la ea. Ceea ce este un adev r pentru
mine, nu e în mod necesar adev rat i pentru tine.
Soarele se strecur în spatele unui nor i vîntul se f cu mai rece. Eliza î i
frec mîinile i- i scutur umerii, înfiorat .
- i-e frig? întreb el.
- Pu in.
- Vino. Shokin-tei este aproape. Mul i spun c este cea mai pl cut
ceain rie din Japonia.
O conduse afar din templul principal, apoi traversar rondurile aranjate i
un mic pode , pîn la o cl dire cu un etaj, cu acoperi ul de paie i pere ii
ro iatici. în untru era curat lun , podelele l cuite fiind acoperite cu tatami.
i l sar pantofii la intrare i se a ezar turce te pe perne zabuton, lîng o
su joas . Camera era un model de frumuse e. U ile glisante de sticl
erau deschise spre parc, iar singurele podoabe erau o tokonama, destul de
mare pentru un tablou, i un vas cu flori. înc perea era rece, dar
confortabil . Ap ru o chelneri care le lu comanda. În ceain rie nu mai
era nimeni altcineva.
- Deci, tii o mul ime de lucruri despre O'Hara, nu?
- De dou luni de zile nu studiez altceva, r spunse ea i recit litania.
113
- Nu vreau s te jignesc, Gunn-san, dar nu-l cuno ti pe O'Hara, ci lucruri
despre O'Hara. Pentru a prinde un lup, trebuie s în elegi lupul.
- Iar începe i?...
Chelneri a veni aproape neauzit cu ceaiul, i plec la fel de t cut . Eliza
tept pîn cînd aceasta disp ru, pentru a continua conversa ia.
- Prietenii lui nu vor s vorbeasc despre el, iar du manii lui nu tiu nimic
despre el ca s vorbeasc , spuse ea.
- Asta e bine de tiut.
- Atunci, cum pot afla ceva despre el? -
- tii c a venit aici cînd era tîn r. Nu tii c la început era un tip foarte
dificil. Ceea ce noi numim chiisai. În America asta ar însemna „cu ite mici".
Cineva care face parte din bande de strad . Primul an a fost foarte greu.
Dar eu am perseverat i apoi am devenit prieteni, iar dup asta, Kazuo era
ca o g leat goal , a teptînd s fie umplut .
- iar dumneavoastr a i umplut g leata.
- Eu am oferit doar apa. El a umplut g leata.
- Dumneavoastr i-a i fost profesor.
- Unul dintre ei. I-am ar tat drumul. înv a foarte repede. A devenit
maestru în tai chi, apoi a trecut la bigaru, care este o form de disciplin
mental foarte dificil , înso it de mi ri de ap rare. L-am v zut stînd în
pozi ia p rii, într-un picior, timp de ase ore, f s mi te sau s
clipeasc . A atins nivelul suprem de higaru, cunoscut sub numele de
higaru-dashi. E greu de tradus exact. Cred c l-a i numi... „Dansul
viperelor". i l-am v zut atingînd starea de anulare a min ii în cîteva
secunde doar, ascultînd sunetul vîntului.
- Starea de anulare a min ii?
- Este un exerci iu zen, o form de medita ie care cur mintea i
elibereaz omul de orice gînd. Se atinge prin concentrarea asupra unui
sunet. Un clopot poate, sau o mantra pe care i-o spui singur. Pentru unii
114
procesul poate lua ore. O'Hara poate atinge aceast stare în cîteva secunde,
concentrîndu-se pe orice sunet, chiar i pe cîntecul unui greier. Cînd atinge
acea stare, poate memoriza pagini întregi dintr-o carte, doar privindu-le.
Ele devin picturi în mintea lui.
- Noi o numim memorie fotografic .
- Scuz -m ... dozo... o memorie fotografic este un dar din na tere. Starea
de anulare a min ii trebuie înv at . O'Hara nu numai c înva , dar devine
maestru. Iar g leata înc nu e plin .
- Pare s fie un fel de mistic.
- Este pur i simplu un b rbat de onoare, care a înv at c omul în elept
caut totul în sine însu i. Omul ignorant caut totul în afara lui.
- Eu numesc asta instinct.
Kimura se gîndi la asta cîteva momente i, în cele din urm , spuse:
- O supersimplificare.
- E foarte frustramt, rosti ea. Mai ales dup atîta vreme. Dar eu aduc ve ti
bune.
- Sau cea mai inteligent capcan dintre toate.
- Crede i-m , nu sunt foarte inteligent , i, sigur, nu sunt un vîn tor.
- Las -m s i explic altfel. Vezi gr dina aceea de piatr ? A fost proiectat
de budi ti cu peste patru sute de ani în urm . Fiecare lucru din ea are un
sens, modul în care sunt aranjate pietrele, felul în care sunt greblate,
plasarea pietrelor mari, ceea ce noi numim cor bii de piatr . Numai o parte
dintre ele se v d, restul e sub p mînt i ne imagin m doar c e acolo.
Vreau s cred ceea ce v d i aud, dar nu trebuie s ignor ceea ce este
imaginat.
Umerii Elizei c zur .
- Bine, spuse ea, s presupunem c v ar t documentele. Asta ar trebui s
dovedeasc faptul c e un om liber.
- Dar spui c aceste hîrtii sunt numai pentru ochii lui Kazuo.
115
- Am venit s -i dau un mesaj lui O'Hara, spuse ea. Dac trebuie s vi le
ar t mai întîi dumneavoastr , atunci am s-o fac.
- Pare logic.
El b u ceaiul i puse delicat cea ca înapoi pe farfurie.
- Tipul cu mesajul pentru O'Hara trebuie s fie un om puternic.
- Este.
El î i termin ceaiul, î i terse buzele i, brusc, se ridic .
- Vei fi lîng telefon mai tîrziu, ast zi?
- Da, da!
- Trebuie s m gîndesc, Gunn-san. Ai o calitate pe care o admir-E ti
naiv . M va ajuta s m gîndesc. Sayonara.
Se înclin , se întoarse i p si înc perea.
- i ce trebuie s fac, strig ea dup el, doar s stau s a tept? El î i
flutur umbrela spre ea, f s se întoarc .
- O boal poate fi vindecat , strig el. Destinul este incurabil.
- La dracu', spuse ea, i asta ce vrea s mai însemne?
Dar el plecase.
Ziua fusese pîn la urm cald i pl cut , iar acum, dup ce trecuse de
supliciul Kimura, se întoarse la eki, oprindu-se pe drum s m nînce un
castrona cu soba, un fel de t ei cu hri , foarte populari în Japonia,
mînuindu- i be oarele ca un expert. Acum, deschizînd u a camerei, sim i
pentru prima oar c poate, doar poate, îl va g si pe alunecosul O'Hara.
i d du seama înainte de a intra c ceva nu e în regul , a a c p trunse în
camer cu grij . Era ca i cum ar mai fi fost cineva acolo cu ea. Dar putea
vedea toat camera din u . U ile dulapului erau deschise, ca i u a spre
baie.
Verific afar . Un gr dinar plivea straturile din dreptunghiul format de
han.
- Shitsurei shimasu, spuse ea.
116
El privi în sus i zîmbi. Era tîn r i ar ta foarte bine, o combina ie ciudat
între Est i Vest, cu o cordelu tengui pe cap i pantofi Adidas. Ea î i lu
cartea de conversa ie Berlitz i pronun înd cu mare grij fiecare cuvînt, îl
întreb dac vorbe te engleze te.
- Eigo o hanashimasu ka? El cl tin din cap.
- Of, las , spuse ea i se întoarse în untru.
Decise c era doar o reac ie întîrziat la agita ia din ziua aceea. Doar un pic
de paranoia. i de ce nu. Fusese o zi nebun . Avea nevoie s se duc jos la
ofuro i s se relaxeze într-o baie fierbinte. Apoi v zu valiza care st tea pe
fotoliu.
„Nu era acolo cînd ai plecat, Gunn, feti o. Camerista, poate? Atunci de ce
era deschis ?"
Se duse i ridic cu mare precau ie capacul. Dosarul O'Hara era deasupra,
închis, dar nu acolo unde îl l sase. Iar pe el, o foaie de hîrtie... Mesajul
spunea:
„D asta taximetristului i te va duce unde trebuie. Pleac la apte i
jum tate. Va dura treizeci de minute. Du-te la stîlpul de la cap tul
parterului: Jocurile de artificii ale Dragonului Ro u. Opt, seara.”
Adresa era caligrafiat în scriere ideografic . Stra nic.

Kimura trecu încet prin parc, trecu de gr dinile de culoarea topazului i de

lacurile zen, minunat de lucitoare i verzi chiar în prim vara asta timpurie,
i se îndrept spre ora . Un preot de la templul Tenryu-ji de pe Muntele
Hiei fugi pe lîng el, apucînd-o pe c rarea ce cobora printre ni te chiparo i
japonezi înal i, preg tindu-se pentru o veghe solitar , Plimbarea celor o Mie
de Zile, despre care budi tii zen credeau c ofer celui care o practic
puteri speciale. O mie de zile de austeritate care, credeau budi tii zen, le
117
vor revela puterile secrete ale zenului.
Kimura î i amintea bine veghile lui. F cuse Plimbarea celor o Mie de Zile de
trei ori i, chiar i acum, î i amintea foarte bine vremurile acelea de
singur tate. Ultima dat fusese dup moartea so iei lui. Pe atunci, avea
cincizeci i cinci de ani i mersese aproape o mie de mile în cei trei ani cît
fusese plecat, cer indu- i mîncarea pe la u i, cum era obiceiul. C toria
mistic u urase durerea mor ii ei.
i-o amintea mereu, iar lucrurile pe care le iubea el mai mult pe lume înc
îi aminteau de ea: nepo ii lor; marele templu de la Kinkaku-ji, unde se
întîlniser i care, de atunci, fusese ars din temelii de un c lug r budist
nebun; uria ul cire plîng tor din Parcul Maruyama, sub care o ceruse de
so ie; i lotusul Sutrascroll, din aur i argint, con inînd textul fundamental
Tendai; supremele înv turi ale lui Buddha, unde petrecuse trei zile în
medita ie înainte de a deveni maestru în higaru-dashi.
Parcul acesta era plin de amintiri dragi i, pe cînd trecea prin uria a torii,
la ie ire, î i dedic gîndurile fericite zeilor.
Trecu de hotelul Interna ional i Centrul Cultural American, îndreptîndu-se
spre cartierul Gion, la dou mile distan . Aceasta era lumea veche, lumea
pe care o iubea. Aleile erau înguste i extrem de curate, m rginite de
garduri înalte din bambus; magazinele erau în stilul arhitecturii din
secolele al aisprezecelea i al aptesprezecelea. Aici, printre oamenii pe
care îi cuno tea cel mai bine din lume, dialectul din Kyoto înc nu fusese
amestecat i înc mai era armonie în simetria caselor i printre oamenii
care tr iau în ele.
Nu se duse direct acas . Coti pe o alee, spre o cas mai retras decît
celelalte de pe strad . Era o structur frumoas , veche de dou sute de ani,
i perfect p strat , cu grilajul uns, str lucind.
Proprietara casei era numit Mama Momo, Mama-Piersic , pentru c avea
înc o fa delicat , f riduri i pete, în ciuda celor aizeci de ani ai s i.
118
Kimura o cunoscuse pe Mama Momo din anul de dup moartea so iei sale;
era o prieten veche i în eleg toare. El venea acolo de dou ori pe
pt mîn i de fiecare dat îi aducea 5112 yeni, adic 22,54 dolari, într-o
pung de hîrtie de orez, pictat manual de un artist din una dintre clasele
sale de kendo. i, de fiecare dat , ea a tepta pîn cînd el se ducea în spate,
pentru a deschide punga i a num ra banii.
i spre partea din spate a casei i intr într-o camer împodobit cu
crizanteme, cu ramuri înflorite de pini i cire i.
Casa avea o form dreptunghiular , camerele dînd spre o curte interioar ,
cu o gr din de piatr . Kimura se a ez pe o tatami, privi spre singura
corabie de piatr din centrul acesteia i a tept .
Cît din povestea Elizei era adev rat, se întreb , i cît era ascuns vederii?
Era ea ceea ce p rea? Instinctele îi spuneau s aib încredere în ea, dar,
privind la corabia de piatr , era obligat s ia în considera ie posibilitatea ca
i ea s fi venit s -l omoare pe O'Hara.
Gîndurile îi fur întrerupte de o tîn fat , nu mai mare de dou zeci de
ani, care intr în camer cu o tav cu uleiuri i îngenunche lîng el. Ea
înclin din cap, apoi îi zîmbi i- i trecu degetele peste obrajii lui ca de
celofan. Kimura îi lu cealalt mîn în mîinile lui i-i zîmbi i el.
- Ah, spuse el în dialectul Kyoto, Miei, favorita mea.
Ea chicoti i-i r spunse în acela i dialect:
- Toate suntem favoritele tale, Tokenrui-san.
Îngenunche în spatele lui i- i scoase chimonoul. Avea o voce ca de pas re,
delicat i melodioas , i începu s -i mîngîie pieptul i umerii
Se auzi o b taie în u . Kimura oft i se l pe spate. Fata î i puse înapoi
chimonoul.
- Cine e? întreb el.
- Eu.
- Dozo.
119
Un b rbat înalt trase u a glisant , î i l pantofii afar i intr în camer .
Era pu in mai înalt de un metru optzeci, alb, cu un smoc mare de p r
negru, o barb ce-i acoperea toat fa a, i ochi cenu ii de ardezie. Se
înclin spre Tokenrui-san i se a ez cu picioarele încruci ate în fa a lui.
Miei se strecur în spatele b trînului i începu s -i maseze umerii.
i b rbatul înalt vorbea în vechiul dialect din Kyoto.
- îmi pare r u c te deranjez, spuse el.
- Am tot timpul.
- Te-ai întîlnit cu fata?
- Da.
- i?
- Mi s-a p rut pl cut de exuberant i naiv pentru o occidental .
- în ce fel?
- Un fel de disperare s i dea mesajul. Dar nu era moarte în acea
disperare. Era... inocen ? Am jucat pu in teatru cu ea. I-am recitat
abstrac ii direct din Tendai. Acum crede probabil c to i cei peste cincizeci
de ani din Japonia vorbesc ca într-un film american prost.
- Dar ai încredere în ea?
- Ah, ce întrebare interesant . S spunem c vreau s i aduc mesajul ei.
Nu sunt sigur dac vreau s te sf tuiesc s -l ascul i.
- I-am citit coresponden a pe care o avea în camer . Sunt dou scrisori.
Una de la Omul-Iarn , prin care este ridicat sanc iunea. Cealalt de la
Howe, confirmîndu-i validitatea. Mai exist i un document de la un tip, pe
nume Falmouth, în care acesta afirm sub jur mînt c Omul-Iarn i-a
oferit dou zeci de mii de dolari pentru a duce aceast sarcin la bun sfîr it.
- Deci, se pare c povestea ei e adev rat .
- Exist o capcan , spuse O'Hara.
- Da?
- Are o umbr .
120
- Cineva cunoscut nou ?
- Nu. De fapt, judecînd dup stil, a spune c nici nu face parte din Joc. Se
poart mai mult ca un gangster american.
- Altceva?
- E masiv, cu un cap de taur i Urechi-Mici de porc. Sunt atît de mici, încît
sunt aproape diforme.
- i omul acesta, Urechi-Mici, a urm rit-o? întreb Kimura.
- V-a urm rit întîlnirea din sala ogunilor Ashikaga. Sammi a stat cu el tot
timpul.
- Hmm. Dac e o capcan , nu ar fi fost normal ca ea s -i fi spus unde se
duce, astfel încît el s fie deja acolo?
- Da, spuse O'Hara. Numai dac nu sunt mai de tep i decît ne imagin m
noi.
Kimura privi din nou cîteva clipe în spate la corabia de piatr din gr din ,
apoi d du din cap.
- E o variant , aprob el. Ai aranjat s te întîlne ti cu ea mai tîrziu?
- Da, la vechiul loc din Amagasaki.
- i vei fi acolo înaintea lor?
- Da. Doar dac ea nu-i d lui mai întîi adresa.
- Vei ti dac sunt parteneri. Ea îi va spune unde e locul de întîlnire i el se
va duce înainte. Dac el st în urma ei, bag -te între ei i oblig -l s fac o
mi care disperat . Dac o face, vei ti.
- înc ceva. I-am verificat hîrtiile. Ea este cine spune c este.
- Disear vei ti. Pentru prima oar , am avut o impresie bun despre cineva
din cei trimi i aici. îmi place tîn ra femeie. Sper s fie ce Pare a fi.
- Sammi sau eu î i vom telefona dup ce totul se va sfîr i.
- Voi a tepta.
rbatul înalt se ridic i se duse la u . Privi înapoi spre Kimura i Miei i
chicoti:
121
- Ai un stil al t u cu tinerele doamne. Care-i secretul?
- Le spun c dac fac dragoste cu un om b trîn, zeii le vor ad uga mul i ani
de via .
- i...
- i ele m cred.
Merser cu ma ina spre sud, pe autostrada Kobe, urmînd curba golfului,
pîn cînd, privind înapoi peste um r, ea v zu, pe o noapte neobi nuit de
limpede, luminile marilor fabrici i antiere navale din portul Osaka.
Drumul de-a lungul malului, într-un mic sat zgomotos între Osaka i Kobe,
cu str zile pline de marinari i muncitori în salopete, dur mai pu in de o
jum tate de or . Erau în ceea ce p rea a fi cartierul bordelurilor. oferul,
un om mai în vîrst , care morm ia întruna pentru sine, conducea Honda în
mijlocul unui intens trafic de pietoni; apoi intr pe o str du îngust ,
erpuit , plin cu reclame luminate cu neon, frizerii i intersec ii i, în cele
din urm , coti într-o alee i mai îngust .
oferul opri în fa a unui salon unde se f ceau tatuaje, la vreo ase metri
dep rtare de strada principal . Se întoarse c tre ea:
- Doamna e sigur de num r? întreb el. Asta nu e un loc pentru
dumneavoastr . Se mai uit o dat pe foaia de hîrtie i cl tin din cap:
- Locul sta r u de tot.
- Cît cost ? întreb ea. Ikura desu ka?
El îi spuse taxa i continu s clatine din cap, în timp ce ea num banii.
- Nu bun, nu bun, repet de cîteva ori.
- Mda, spuse ea. Se pare c va fi povestea vie ii mele. Am fost în toate
locurile nu bune, de aici i pîn la Rio de Janeiro. Arigato, b trîne.
- Vre i s a tept? întreb el.
ea se lumin . Se sim ea mai în siguran tiind c cineva de prin partea
locului o a tepta.
- Hai. Domo arigato, spuse ea. O s verific numai.
122
Coborî din ma in i intr în salon. Cel care tatua era gol de la brîu în sus.
Era un b rbat scund, cu o burt enorm , iar capul îi era ras, cu excep ia
unui smoc la spate, legat în coad de cal. Omul la care lucra era acoperit
cu tatuaje. Aproape nici un centimetru de piele de pe pieptul i de pe
bra ele lui nu sc pase de ac.
- Vorbe te cineva engleze te? întreb Eliza timid.
Cel care tatua se uit la ea f expresie, morm i i începu s lucreze din
nou. Acul zumz i, iar clientul s ri în sus cînd îi atinse spatele.
- Vorbesc engleza pu in, spuse omul tatuat.
- Caut biroul Jocurilor de Artificii Dragonul Ro u, spuse ea. Ar trebui s fie
aici, în casa asta.
- Jocuri de artificii?
- Da, jocuri de artificii. ti i, bum-bum. F cu cu mîinile o uria ciuperc
imaginar .
- Aha. El încuviin din cap i ar spre podea.
- jos?... Oh... sbita ni? întreb ea.
El d du iar din cap.
- Inghis.
- Inghis?
El imit cu gesturi o u închis i încuiat .
- Ah, închis. Pentru noapte? Ah... nasai? Omul tatuat cl tin din cap.
- Tot timp.
- Pentru totdeauna? De tot?
- Hai.
Grozav, Gunn. E ti pe o strad , în mijlocul Ora ului-Rahat, în Japonia, i
magazinul e închis. Mai ai vreo idee str lucit ?
- Domo arigato, spuse ea cu o u oar înclinare.
- Do itashimashite, r spunse el. Se întoarse afar i merse pîn la u a de
lîng salon. Lîng ea era un semn ro u cu litere aurite, dar era în caligrafie
123
tradi ional . în untru p rea s pîlpîie o lumin . încerc u A. Era deschis .
O cr pu in i- i b capul prin deschiz tur .
- Hei!? Oricine ai fi, e ti acolo?
O deschise ceva mai mult i intr . Dup o mic anticamer urmau ni te
sc ri. Nimeni nu mai folosise cl direa de mult vreme; pe sc ri i în
ru se îngr deau gunoaie. Merse pîn la cap tul sc rilor i strig
în jos:
- Hei? E cineva acolo?
Tot nimic. O alt lamp slab lic ri la cap tul unei sfori care atîrna din
plafon, la picioarele sc rii.
Ei bine, biletul spunea c trebuie s se duc la pilonul de la paner. S-o
facem, Gunn. începu s coboare sc rile.
De cealalt parte a str zii, omul cu Urechi-Mici ie i din cadrul unei u i. O
urm rise coborînd din ma in i intrînd în salonul de tatuaje. Acum
oferul taxiului privea cl direa unde intrase ea. O s -l încurce. Urechi-Mici
se strecur , traversînd strada, i se apropie de taxi, venind din spatele
oferului. Cînd ajunse lîng geam oferul se întoarse i se uit la el. Urechi-
Mici îl lovi cu mîna dreapt , o lovitur scurt , direct , cu degetele unite,
chiar sub ureche. Capul oferului s ri de pe speteaz , gura i se deschise.
Peste o clip se pr bu i în scaun.
Urechi-Mici se apropie cu pruden de cl dire. Fereastra de pe u a din fa
era opacizat de praf. terse pu in cu mîna i se uit în untru. Femeia
Gunn era la piciorul sc rilor. Coti într-un hol i disp ru din vedere. Urechi-
Mici intr t cut în cl dire.
Locul era însp imînt tor. Eliza se trezi într-un hol îngust, lung, întunecat.
În cap tul lui v zu o u atîrnînd ciudat în balamale, iar dincolo de ea,
golful. O broasc or i undeva departe, în întuneric, i o alta, i mai
departe, îi r spunse.
Eliza merse pe hol, cam pîn la jum tate, apoi se opri. Se auzeau tot felul
124
de zgomote: apa lovind pilonii; lemnul vechi scîr îind; i undeva, în fa a ei,
în întuneric, un oarece op ind i chi ind pe podea. Cu ochii deschi i În
întuneric î i spuse: „Nu te duci acolo, Gunn. N-ai s faci nici un pas mai
departe”.
-Hei! Nimic.
„Nu mai merg nici un pas. Nu mi se pare deloc amuzant”.
în cap tul cel lalt al coridorului se deschise o u i o lumin galben
lic ri pe podea. Eliza se apropie pu in. Acum, sunetele veneau din toate
ile. Sc rile din spatele ei scîr îiau, de vechi ce erau; portul vuia, agitat
de maree.
Era aproape de u cînd o mîn o apuc din spate. Îi ap gura închis .
Pe gît sim i metal rece. încerc s ipe, dar era imposibil. O respira ie
duhnind a usturoi o frigea pe obraz.
- U urel, doamn , îi spuse o voce la ureche. O s pescuim pu in.
i smuci brusc capul, mîna str in îi alunec de pe gur , iar ea o mu
tare. Continu s mu te pîn ce sim i gust de sînge în gur . Omul gemu i
ea se smulse de lîng el. Altcineva o prinse în întuneric i o împinse în
camer . Era prins într-un caleidoscop de mi ri, imagini i voci. O alt
voce aproape de urechea ei spuse:
- Nu- i fie team , e ti în siguran . în mijlocul camerei era o mas cu o
lumînare fixat cu propria ei cear într-un col . Un alt b rbat st tea între
ea i lumînare; o siluet înalt însp imînt toare, într-o jachet groas de
blan , cu un p r negru vîlvoi i cu o barb mare, neagr . i ochii aceia
priveau din fa a întunecat , f contur; ochi reci, cenu ii, ce o
str pungeau cu privirea. B rbatul uria se mi repede pe lîng ea,
aplecîndu-se în dreptul u ii.
Urechi-Mici era cu spatele de perete, cu mîna care-i sîngera în gur , cu fa a
strîmb de mînie. Nu se a teptase s apar b rbatul uria . Pe cînd se
întorcea piciorul b rbatului masiv ni într-un arc larg i-i smuci lui
125
Urechi-Mici încheietura mîinii. Pistolul, un tip special, folosit de poli ie,
zbur prin hol i se lovi cu eava de peretele din plastic, apoi patul i
butoia ul zburar în hol.
Urechi-Mici î i repezi mîinile într-o pozi ie clasic de karate i s ri spre
pistol, dar înainte de a- i putea termina mi carea, atacatorul ni lateral i
lovi cu piciorul stîng. Nu-l nimeri, dar mi carea îi distrase aten ia lui
Urechi-Mici, iar b rbatul masiv se r suci i-l lovi puternic în burt cu
lcîiul piciorului drept. Respira ia lui Urechi-Mici uier ca aerul ce iese
dintr-un balon în epat. Fa a i se f cu ro ie de durere i se chirci, inîndu-se
de stomac. B rbatul masiv îl r suci cu o mîn i-l lovi în mijlocul spatelui
cu palma cealalt .
Urechi-Mici zbur de-a curmezi ul coridorului, aproape mergînd pe vîrfuri,
încercînd în zadar s i p streze echilibrul. Bra ul i se izbi de tocul cr pat
al u ii care atîrna la intrarea în hol; r mase ag at o clip , apoi u a se
rupse i el se pr bu i cu capul înainte, într-un iure de cioburi i
înjur turi. Podeaua veche se cr pa sub greutatea lui. Se rostogoli repede,
i strînse picioarele sub el i s ri ghemuit, dar b rbatul uria în jachet de
blan , era deja peste el. Prinse încheietura mîinii lui Urechi-Mici, o r suci
cu putere, p i mai aproape i îl prinse strîns.
Urechi-Mici continua s se mi te, încercînd s scape din strînsoare i s
fug înapoi în hol. î i trase mîna i scoase din mînec un a c rui lam
ni din mîner, lucind în lumina reflectat . înainte ca Urechi-Mici s se
poat întoarce, b rbatul înalt s ri din cadrul u ii i-l izbi cu cotul în
maxilar. Lovitura îl trimise înapoi la podea. Lovi balustrada veche a sc rii,
care cr sub greutatea lui. S ri într-o parte i f cu o mi care larg cu
cu itul. Lama acestuia trecu la un milimetru de fa a b rbatului înalt, care
se feri rapid pentru a evita cu itul, dar Urechi-Mici f cu mi carea înapoi i
cu itul t ie jacheta b rbatului înalt, r nindu-l la um r.
rbatul înalt nu scoase nici un sunet. Se feri cu o s ritur , p i înapoi, în
126
timp ce Urechi-Mici r suci din nou cu itul, apoi se arunc spre el,
prinzîndu-l de încheietura mîinii i r sucindu-i-o. Urechi-Mici gemu i c zu
în genunchi. Cu itul se rostogoli pe podea. B rbatul înalt îl întoarse, î i
puse bra ul r nit în jurul gîtului lui Urechi-Mici, î i ap pumnul pe gîtul
acestuia i-i inu vîrful cu itului lîng jugular . Ap cu pumnul carotida
lui Urechi-Mici.
- Calmeaz -te, spuse b rbatul înalt. Ar fi de-a dreptul jenant s i se taie
gîtul cu propriul t u cu it.
Urechi-Mici morm i ceva i încerc s scape.
Pumnul ap mai adînc. Urechi-Mici gemu de durere. B rbatul spuse:
- Ascult , amice, dac îl urm reai pe O'Hara, ai pierdut petrecerea. Urechi-
Mici încet s se mai zbat . î i întoarse capul în direc ia opus cu itului.
- Aaah... larder... furnilpu... spuse el.
rbatul uria sl bi o clip strînsoarea pumnului.
- Ce-a fost asta? întreb el.
- Cineva l-a lichidat deja? întreb Urechi-Mici, cu o voce r gu it .
- Nu, Omul-Iarn a ridicat sanc iunea. Jocul s-a sfîr it. Urechi-Mici arunc
un „rahat!" i încerc s scape. Pumnul ap din nou. Peste o clip ,
Urechi-Mici începea s atîrne moale. B rbatul sl bi din nou strînsoarea.
Urechi-Mici nu era convins. Se uit la fat , apoi spuse:
- Mincinosul la de Om-Iarn mi-a spus c asta este treaba mea. Numai a
mea, zicea.
rbatul înalt îi ap din nou artera. Um rul îl tortura, dar men inea
strînsoarea, neutralizîndu-l pe Urechi-Mici.
- Dac nu te potole ti, o s te doar gîtul tot restul vie ii tale, spuse el i se
întoarse spre Eliza. Ai scrisoarea de la Dobbs?
Ochii ei erau mari cît cepele. D du din cap repede.
- Bine, scoate-o, pîn nu-mi moare nenorocitul sta în bra e.
Ea scotoci în po et printre oglind , ruj, pieptene, perie, ace de p r, pixuri,
127
hîrtie i, în cele din urm , scoase scrisoarea. Dar pe Urechi-Mici nu-l
interesa. Îl lovi cu cotul în coaste pe b rbatul înalt, se r suci i acesta îi
du drumul, dar îl lovi tare în rotul i-i izbi un pumn în tîmpl . Urechi-
Mici lovi balustrada i aceasta se cl tin . C zu pe podea dîndu-se peste
cap i se pr bu i în ap , doi metri mai jos, cu mîinile i picioarele
desf cute.
rbatul înalt se sprijini de perete i oft :
- Sper c tii s îno i, spuse el, privind în jos la Urechi-Mici, care se zb tea
în apa neagr i înghe at .
Urechi-Mici î i croi drum pîn la platform i se trase afar din ap . C zu
în patru labe.
rbatul înalt îl apuc de guler, îl trase sus i-l duse în camer , inînd
scrisoarea în fa a lui Urechi-Mici.
- tii s cite ti?
Urechi-Mici încerc s vad clar. începu s tremure. Scuip pe podea.
- Cite te-o!
Urechi-Mici a tept pîn cînd ochii îi v zur clar i citi scrisoarea.
- Tic losul, spuse el.
O citi din nou, cl tinînd din cap, neîncrez tor.
- Aproape c era s o p ti degeaba, spuse b rbatul înalt. Um rul îl
durea tare.
Urechi-Mici î i frec vîn taia de pe gît. începea s se umfle. Vocea îi era o
oapt chinuit .
- Nu cred chestia asta, spuse el dînd din cap. Nu cred blestemata asta de
chestie. tii cît am cî tigat la afacerea asta? Am început s o urm resc în
San Francisco, pentru numele lui Dumnezeu. Am cheltuit din banii mei
vreo ase b trîne. F s mai vorbim de timp. Trei, patru s pt mîni.
Probabil c am cheltuit vreo zece miare.
- Trimite-i nota Omului-Iarn .
128
- O s -i trimit o not , dar o s m întorc i-o s -l castrez pe tic los.
- E-n regul , o s i trebuiasc asta.
rbatul înalt ap butonul cu itului i împinse lama de perete. Intr
înapoi în mîner. I-l d du lui Urechi-Mici.
- Cel pu in cu itul l-ai primit înapoi, spuse el.
- Iisuse, nu cred nimic din toate astea, spuse Urechi-Mici, cl tinînd înc
din cap. Tremurînd, î i tîrî trupul ud afar din înc pere, î i lu pistolul de
pe podea i chiop în sus pe sc ri, cu pistolul atîrnîndu-i uitat în mîn ,
în timp ce ie ea pe u , frecîndu- i înc gîtul.
rbatul înalt se întoarse spre Eliza.
- Hei, spuse el, te ineai destul de bine acolo pentru o pitic .
Ochii Elizei erau înc mari, cînd începu o avalan de întreb ri în timp ce
se întorceau în strad .
- N-ai nimic? Cine a fost sta? Crezi c o s plece a a, pur i simplu? E
nebun sau ce? Aproape c i-ai frînt gîtul. L-ai amenin at c -i tai beregata. A
încercat s te omoare. Ce dracu' se întîmpl , la urma urmelor? N-o s te
caute mai tîrziu?
- E un vîn tor de capete, spuse b rbatul. Primul lucru pe care îl înva este
nu lase sentimentele s -i afecteze afacerile. Dac începe s simt în loc
gîndeasc , va sfîr i repede întins pe spate i rînjind la lun .
Ea se cutremur pentru c începea s în eleag ce se întîmplase. Omul cu
urechi mici încercase s -i omoare.
- Kazuo?
Vocea venea din spatele ei, o voce lini tit , dar foarte autoritar .
Întorcîndu-se, se g si fa în fa cu un tîn r japonez. Era cu un cap mai
scund decît b rbatul uria , lat în umeri, f talie. Purta un pulover negru
pe gît, pantaloni negri, pantofi negri cu talp u oar , iar p rul negru i
lung îi c dea pe umeri. Ochii s i c prui ardeau de nelini te. Eliza înghe ,
pîn cînd b rbatul înalt vorbi i ea în elese c era un prieten.
129
- E OK, amice? se adres b rbatului înalt.
- Tic losul mi-a t iat o bucat din bra . Mai era i altcineva?
- Nu, lucra singur, spuse japonezul. Apoi zîmbi i ridic din sprîncene.
Poate ar fi trebuit s te secondez. Nu m-am gîndit c î i poate ine piept. Nu
rea atît de tare.
- S -mi in piept! Pe dracu'. Era un b ieftin de strad . A avut noroc.
Oh, apropo, Eliza Gunn, el e Sammi. El te-a urm rit, în timp ce eu îl
urm ream pe nimicul la f urechi. Ceea ce se nume te un dublu.
Dar ea nu mai asculta. În loc de asta, se concentra, privind ochii
rbatului înalt.
- Unul din ochii t i i-a schimbat culoarea, îi spuse ea.
- Ce?
- Acela. Cel verde din partea dreapt . Era cenu iu. El se întoarse cu spatele
la ea, în timp ce Sammi îl privea cu subîn eles.
- într-adev r, zeii au f cut o mecherie, spuse Sammi, cu o seriozitate
pref cut . Au schimbat culoarea ochiului t u drept.
- Trebuie s m duc la doctorul Saiwai, spuse b rbatul. Am nevoie de o
mic repara ie.
Dar Eliza nu putea fi dus . începu s rîd . Rîse zgomotos.
- Lentile de contact, spuse ea. Purtai lentile de contact. Cizmele de cowboy
mai adaug probabil trei centimetri la în imea ta. Lentilele de contact î i
schimb culoarea ochilor. Barba i toate celelalte... Kazuo pe dracu' e ti,
O'Hara!
Casa doctorului era în afara ora ului Kyoto, un contur mic i negru, cu un
singur etaj, profilat pe silueta cenu ie a muntelui Hiei, care se ridica în
spatele ei, la mai pu in de dou mile. O'Hara i Sammi lipsiser mai pu in
de cincisprezece minute. La întoarcere, O'Hara avea mîna b gat în
buzunar.
- Nu-i mare lucru. Dou sprezece copci, dar t ietura nu e adînc . Tic losul
130
mi-a stricat jacheta.
- Tana o s-o repare. Nici n-o s se bage de seam , spuse Sammi.
- Cine e Tana? întreb Eliza.
- Un prieten de familie, spuse O'Hara.
Se întoarser cu ma ina la Osaka, o parcar i intrar în nomiya, barul de
sake, vizavi de hotel. Era un local elegant, întunecat i lini tit, i dup ce- i
sar pantofii la u , g sir un separeu mic, în partea din spate.
- Am s -l sun pe Tokenrui-san, s -i spun c a mers bine. Probabil c e
îngrijorat, spuse Sammi i plec .
- E vorba de domnul Kimura? întreb Eliza.
O'Hara d du din cap. O privi intens cu ochii lui verzi, apoi, deodat , zîmbi
pentru prima oar i ea sim i c i se face cald. î i scoase haina.
- L-ai mu cat zdrav n, spuse el.
- Putem s -i mul umim dentistului meu din Nebraska pentru asta.
- Nebraska?
- îhî. Liceul la Webster Groves, Universitatea din Missouri, apoi Boston, via
Chicago. Asta-i povestea vie ii mele. Nu prea mare lucru. Nu se compar cu
a ta. Chestii din astea se întîmpl des?
- Numai cînd m încurc cu reporteri de televiziune care mu .
Ea îi arunc un zîmbet.
- Dr gu , spuse.
Avea un zîmbet dat naibii. Dac se poate spune c un zîmbet se întinde de
la o ureche la alta, atunci asta era.
- Ce înseamn cuvîntul acela? întreb ea.
- Care, „dr gu "?
- Nu, prostule. Token... i mai cum era.
- Tokenrui-san?
- Exact.
- Literal, token înseamn „s bii". Dar în cazul sta, se interpreteaz ca
131
„Maestrul".
- Chiar îl consideri maestrul t u?
- Nu în sensul pe care îl crezi tu. În sens estetic.
- Ca un profesor?
- În parte. E maestru de higaru-dashi, adic un fel de... combina ie de
karate avansate, shinto i zen. E greu de descris în limba noastr .
Cuvintele sunt în el toare. În orice caz, Kimura face alegerea final a celor
care intr în al aptelea nivel de higaru-dashi. Ceea ce este cunoscut sub
numele de Cîmpia de Dincolo.
- Mie îmi sun dincolo de mine.
- Numai pentru c iei cuvintele literal. În Japonia, nimic nu este evident.
- Mi-a spus c po i s stai într-un picior ase ore, f s clipe ti. Asta
nume ti tu Cîmpia de Dincolo?
- Nu, spuse el i zîmbi din nou, asta numesc eu dureros. Ap ru chelneri a.
- Osake o ippai onegai shimasu, spuse O'Hara, iar ea d du din cap i plec .
Am comandat sake, îi explic Elizei. Cred c to i avem nevoie de asta.
- Pari s te sim i foarte în largul t u aici, în Japonia.
- Aici sunt acas .
- Asta înseamn c ai renun at la State?
El f cu un gest vag, pe care nu se osteni s -l explice.
- i oamenii ace tia te-au ajutat numai pentru c sunt prietenii t i?
- Exist alt motiv mai bun?
- Dar era primejdios.
- Aveam probleme. S stai ascuns un an e ceva vreme. i, în afar de asta,
Omul-Iarn a încercat s m dezonoreze. Asta era de nedescris pentru
Kimura. i pentru Sammi. Aici, onoarea unei persoane este sfînt . S furi e
ca i cum i-ai fura sufletul. Este un act incalificabil.
Chelneri a i Sammi se întoarser în acela i timp. î i ridicar ce tile calde
într-un toast i sorbir b utura fierbinte din orez.
132
- Spune-mi mai multe despre Kimura... Tokenrui-san? Mai pred ? Pare atît
de b trîn. Cî i ani are?
- Sammi? Sammi spuse:
- Nana-ju-ni.
- aptezeci i doi, spuse O'Hara.
- i e înc activ?
- El nu s-ar fi ales cu nici o t ietur în seara asta, pot paria. O s aib ce
-mi aud urechile, pentru c l-am l sat pe rahatul la s i bage cu itul
în mine.
- Nu erai preg tit. Te gîndeai la purici, spuse Sammi. Primele tale dou
mi ri au fost mai largi cu doi centimetri.
- Mda. Am tiut asta cînd i-am sim it cu itul în um r.
- i Kimura e mai iute decît tine? întreb Eliza.
- Nu e vorba de vitez , ci de minte, spuse Sammi.
- Tokenrui-san poate prinde un colibri din zbor, spuse O'Hara. Mi carea e
atît de rapid , încît nici nu o vezi, sim i numai curentul de aer de la bra ul
lui care se mi . Acest curent este numit okin-shiwa, i înseamn lucruri
diferite pentru diferi i oameni. Pentru tine, curentul poate însemna
confuzie; pentru mine, pentru c sunt prietenul lui, poate însemna
securitate. Pentru du manii lui, poate s însemne primejdie.
- Pe urm î i deschide palma, spuse Sammi, întinzînd bra ul i deschizînd
pumnul, iar pas rea st acolo i a teapt ca el s -i sufle pe coad ca s o
fac s zboare.
- Asta e partea mistic , spuse O'Hara. Cînd o s în eleg asta, o s simt c
am atins Cîmpia de Dincolo.
- Totul e atît de greu...
- Asta, pentru c cere un mod de gîndire diferit de cel cu care te-ai
obi nuit. Kimura mi-a schimbat via a... nu, mi-a salvat via a. Dac nu era
el, probabil c a fi fost un vîn tor de capete, ca Urechi-Mici.
133
- Nu pare ciudat, spuse ea, în urm cu numai cî iva ani, eram cu to ii în
zboi. A fost i el implicat?
- Implicat? rîse Sammi. Cred c po i s spui i a a. O'Hara zise:
- El i-a ales pe ofi erii - i e vorba de cei mai buni oameni din Armata
Imperial - care urmau s intre în al aptelea nivel de higaru-dashi. A
selec ionat numai doisprezece. Au plecat cu el, trei ani înainte de a se
întoarce la datorie - în 1942. Fiecare dintre ei a fost un om cheie în ma ina
de r zboi japonez .
Ea r mase t cut cîteva minute, decantînd ce auzise. O'Hara spuse:
- Po i s spui c i-a preg tit s ne trimit la dracu'. El i Sammi rîser , apoi
rîse i ea.
- i tu sim i acela i lucru pentru el, nu? îl întreb ea pe Sammi.
- Nu e chiar acela i lucru, spuse O'Hara. Tokenrui-san este bunicul lui
Sammi.
„Clar, Eliza. Data viitoare cînd î i bagi piciorul în gur , ai face mai bine s -
i sco i mai întîi pantoful."
- îmi pare r u, spuse ea, a fost o prostie s aduc vorba despre r zboi.
- Nu e nici un secret, spuse Sammi, i continu s vorbeasc repede, legînd
propozi iile între ele. Oricum, e o întrebare natural , dar mul i oameni nu
ar pune-o; lui i-ar pl cea c ai fost destul de cinstit ca s vrei s afli asta.
i mai e ceva. Higaru nu se folose te niciodat pentru agresiune, ci pentru
ap rare. Cînd bunicul meu i-a instruit pe oamenii aceia, a f cut-o pentru
era convins c Japonia putea fi atacat .
- A avut o p rere bun despre tine, spuse O'Hara, schimbînd subiectul. Pe
cînd eu, am crezut c tu i acel pistolero lucra i în dublu într-un fel de
porc rie sofisticat .
- P i, mul umesc din suflet. Am str tut jum tate de glob, am foSt
insultat , împins de ici-colo, aproape ucis , doar ca s i aduc ie
scrisorile i tu crezi c a putea - cum ai spus? s „lucrez în dublu"? - nu
134
 u... cu tîmpitul la? Dac e ti pe a aptea cîmpie, sau cum îi spune i voi,
ar trebui s fii în stare s judeci mai bine caracterul oamenilor. i, în afar
de asta, ce sens a avut toat melodrama aia? Dac tot vrei lini te i pace,
de ce nu te-ai dus pur i simplu la el s -i spui c totul s-a terminat?
- Mult prea logic.
- Mda, spuse Sammi. În felul sta tie c vorbim serios.
- Ca i cum ai lovi un m gar cu un par, ca s -i atragi aten ia.
- i pe urm , mai are nevoie i de ceva care s justifice to i banii pe care i-a
risipit.
- Oricum, spuse O'Hara, trebuia s fim siguri în privin a ta.
- Vrei s spui c eu eram doar o momeal ! O'Hara se gîndi cîteva clipe apoi
aprob :
- Despre asta e vorba.
- Am tiut c nu sunte i împreun , dup drumul de la Osaka, spuse
Sammi. L-am urm rit pe autostrad . Te-a pierdut pentru cîteva clipe i
intrase în panic .
- i ce dac ...?
- P i, dac a i fi lucrat în dublu, spuse O'Hara, i-ai fi spus unde ne
întîlnim, iar el s-ar fi dus acolo înainte, i m-ar fi prins în capcan .
- De unde tii?
- E în manualul de spionaj, capitolul doi.
- Foarte iste . Excentric, dar iste .
„M întreb dac poate într-adev r s stea în acela i loc, f s se mi te,
ase ore. i f s clipeasc din ochii ia. Ochii ia verzi, verzi. Fii atent ,
Gunn, î i vorbe te."
- ... stilul shinto. Universul este condus l sînd lucrurile s i urmeze
cursul. Nu poate fi schimbat prin interven ie.
i asta ce mai era?
- îmi pare r u, n-am prins asta, spuse ea.
135
- înseamn c destinul este greu de învins, camarade.
- Te rog nu-mi spune camarade. Cîndva, am cunoscut un cîine care se
numea a a. Un buldog foarte urît.
- OK, Gunn. La urma urmelor, despre ce este vorba? Cine l-a luat pe Omul-
Iarn din spinarea mea? i ce vrea Howe în toat chestia asta?
- Nu tiu. Va trebui s i-o spun el.
El o privea peste mas . Ochii îi erau i mai p trunz tori, i mai vii f
lentilele de contact. Se uita la ochiul ei stîng i, dintr-odat , o amintire
ridicol îi veni în minte. încerc s o ignore, dar persista, optindu-i la
ureche o zical de femeie b trîn auzit în liceu:
„Cînd un b rbat se uit în ochiul t u stîng, î i poate vedea p rica.
Ei, pentru numele lui Dumnezeu, chiar a a!
Cînd un b rbat se uit în ochiul t u stîng, î i... El îmi vorbe te i eu nu pot
auzi un cuvînt din ce îmi spune. Nu pot s aud decît vocea aceea stupid ,
optindu-mi în ureche. Cînd un b rbat se uit ..."
- Scuz -m , spuse ea. Mintea îmi zbura. Mi-e team c nu am auzit ce mi-
ai spus.
Iar O'Hara se gîndea: „Pune în func iune zîmbetul la, zîmbetul la mare.
Ar trebui s declare zîmbetul la o bog ie na ional . U urel, b iete, ai mai
zut zîmbete mari. Mda, dar nu ca sta... i deloc în ultimul an".
- întrebam, ce înseamn c domnul Howe o s -mi explice? spuse el În cele
din urm .
Eliza îi puse în fa scrisoarea lui Howe.
- Am citit-o deja, spuse O'Hara. Am citit-o azi dup -mas , cînd am intrat în
camera ta.
- Oh, nu-i nimic. P i, atunci tii. Domnul Howe vrea s te vad . Nu tiu de
ce. Nu tiu de ce era atît de hot rît s te g seasc i s te scoat din
încurc tura cu Omul-Iarn . Tot ce tiu e c voia s vorbeasc cu tine
pentru o slujb . Spune c nimeni altul nu o poate face decît tu. i e gr bit.
136
- Tic los îngîmfat.
- Hei, te-am g sit. i-am transmis mesajul. Dac vrei s -i spui s se duc
dracului, e treaba ta. Dac te hot ti s te duci, am o mie de dolari pe in
i un bilet de avion spre Boston pentru tine. La clasa întîi.
- Duci cu tine o mie de dolari?
- Nu într-un loc unde s pui tu mîna pe ei. „Iar se uit fix. Se uit fix în...
nu... în ochiul meu stîng."
O'Hara asculta sunetul vîntului, stimulat de briza ce b tea dinspre u .
Ochii îi devenir f expresie, apoi mintea îi r mase goal i, în starea de
anulare a min ii în care intr , fa a ei se contura pe peretele alb. Ochii mari,
str lucitori, c prui, p rul negru, zîmbetul larg care spunea „e ti un tip
mort". Acum nu mai putea uita niciodat fa a asta.
- ... cu O'Hara, spunea ea.
- Da...
- Te intereseaz ?
- Dac m intereseaz ...?
- Oferta domului Howe.
- A vrea s nu-i mai spui domnul Howe. Sun de parc ai vorbi despre
Dumnezeu.
- E b trîn. E ca Tokenrui-san. O merit .
- Perfect. Atunci spune-i Howe-san.
- Ai de gînd s vorbe ti serios? Te-ai decis?
- N-am nici cea mai vag idee.
- i cînd crezi c o s te viziteze muzele?
- Am s i spun mîine-diminea .
- Aha.
- Trebuie s m gîndesc.
- în eleg. Cine ar vrea s se întoarc în ara celor vii cînd poate s stea aici,
în gr dina Japoniei i s creasc cîini de cas ?
137
O'Hara se aplec peste mas , foarte aproape de fa a ei, i spuse blînd:
- Cel care îi cunoa te pe al ii este în elept; cel care se cunoa te pe sine este
iluminat.
- Dar ce-ai zice de: „S ri peste un izvor, rupe- i un picior"? Nu-mi spune c
tu asta o s începi s faci acum.
îi pl cea arogan a ei, modul în care spunea orice avea în minte. Dar se
sim ea p sit. O parte din via a lui se sfîr ea. O tia. Soarta o adusese pe
fata aceea. Soarta îl va ademeni s plece cu ea.
- Nu, spuse el. Acum o s te trec strada la hotelul t u i apoi am s m duc
acas s m odihnesc.
- Te doare bra ul, nu?
- A început s ard pu in. Durerea va trece pîn diminea .
- i o s m suni?
- O s te sun.
- Aduc ma ina, Kazuo, spuse Sammi, i se înclin spre Eliza. S vii înapoi,
bine? Te vom înv a tao. Calea. Data viitoare.
i puser pantofii, pl tir nota i O'Hara o conduse la hotel. Um rul îl
durea i, cum st tea acolo, se sim i deodat foarte obosit.
- Oyasuminasai, spuse el, o s rut pe obraz i se întoarse s traverseze
strada.
Ea spuse:
- E o curs mîine dup -amiaz , la trei. El spuse f s se întoarc :
- P i, mai bine f i rezervarea. E mai sigur. Sayonara.
Se sui în ma in i plecar , l sînd-o pe Eliza în u a hotelului. „Un s rut pe
obraz, se gîndi ea. Bine, la dracu'. Dar o s mai vedem noi." Era sigur c o
vin la Boston. i data viitoare n-o s mai aib scuza cu um rul.

5.

138
Cît dur drumul înapoi de la Kyoto la Osaka, O'Hara nu spuse nimic, iar
Sammi nu încuraj conversa ia. tia c Kazuo era adîncit în gînduri. Casa
lui Tokenrui-san era la cotitura unei str zi din cartierul vechi al ora ului.
Fusese construit în 1782 i nu se schimbase prea mult de atunci. Scoar a
de chiparos de pe acoperi ul în pant al casei fusese înlocuit de multe ori
de-a lungul anilor, ca i gardul de bambus care o înconjura. Dar stîlpii de
chiparos din jurul verandei erau cei vechi, ca i delicatele paravane din
înc perea principal , unul reprezentînd un r zboinic întorcîndu-se acas ,
iar cel lalt, de Isono Kado - un artist celebru din secolul al
aptesprezecelea - un oim pe creanga unui pin. Picturile fuseser salvate
din una dintre casele regale pe vremea marelui foc din 1788, ce distrusese
mai mult de jum tate din templele i casele din Kyoto.
Ani de zile, casa fusese locuit pe rînd de studen i, c lug ri i preo i heia,
ajungînd într-o stare jalnic . Apoi, în 1950, ginerele lui Kimura, Tasaguyi,
o cump rase i o restaurase, devenind cadou de nunt i dot pentru
Kenaka, singurul copil al lui Kimura. Dar acum, Tasaguyi i Kenaka nu
mai erau, iar el tr ia acolo cu cei doi nepo i ai lui, Samushi i Tana.
Casa era aproape de strad i avea form de semilun , curba interioar
dînd spre o gr din cu flori, construit în jurul bazinului cu pe ti,
alimentat de un pîrîu care susura constant sub un col al verandei casei
principale. Crapii i cara ii aurii, unii dintre ei mai lungi de un metru, erau
acolo de atîta timp, încît Kimura uitase cît de b trîni erau.
La cap tul îndep rtat al gr dinii, dînd spre spatele casei principale, se afla
un atelier ce fusese construit cu zece ani mai tîrziu decît casa. Aceast
construc ie mic , ce consta dintr-o camer principal i o baie mic , fusese
casa lui O'Hara în cei doi ani cît se preg tise pentru ini ierea în shichi,
consiliul interior al lui higaru-dashi, i sanctuarul s u în timpul lungilor
ani de exil.
Mirosul dulce al florilor p rea s se afle pretutindeni cînd p trunser pe
139
poarta principal i d dur col ul casei, spre gr din . Aici era întotdeauna
lini te, ca i cum Dumnezeu stinsese sunetele lumii. Ii spuse noapte bun
lui Sammi, îi mul umi i se duse spre locul lui de lini te, un sanctuar în
care se retr gea pentru a medita la calvarul lui i a lua deciziile care îl
inuser în via cît durase lunga pedeaps a Omului-Iarn .
Dintr-un grup de copaci de lîng u a casei se auzeau sunete; pocnetul unei
ramuri, c derea unei frunze, urmate de o prietenoas înfo-iere de pene.
- Bun , copii, spuse O'Hara uria ului cîine akita, Kaziodan, i tovar ei lui,
pe care O'Hara o numise Konsato, care însemna „concert", pentru c , pe
vremea cînd era pui, l tra tot timpul: la lun , la stele, la soare, la flori i la
orice altceva.
Masculul, un cîine mare, de un cenu iu-argintiu, cu coada arcuit în sus,
ie i din întuneric pentru a-l întîmpina. Era un animal regal, unul dintre
str mo ii lui fusese cîine de paz la un împ rat, i umbla cu un elan
re inut. Femela era mai frivol . Ea s rea, lingîndu-i mîinile lui O'Hara i
frecîndu-se de gîtul lui Kaziodan, lucru pe care masculul îl trata cu o
toleran plictisit .
Sim i prezen a Tanei înainte de a o vedea sau auzi. Un vas l cuit cu
crizanteme albe se afla pe tokonama din fa a u ii de la intrare. Ea îi
preg tise o gustare de makizushi, mici rulouri de orez cu o et, învelite în
alge i umplute cu sparanghel i pe te sau fructe de mare, i o pusese pe o
su , lîng u ile glisante de lemn care d deau în gr din . C ma a lui de
noapte din m tase era întins lîng a ei, pe scaunul de lîng pat.
Imediat ce intr , o putu auzi cîntînd încet, undeva în spatele casei.
O s fie greu s -i spun . Intr în sp torul ce se afla în afara micului hol
ce ducea de la u a de intrare la camera principal . Trase u a, închizînd-o,
scoase un brici i un vas cu spum de ras i, dup ce î i înmuie fa a, î i
rase barba. Pe cînd se b rbierea, ochii i se ab teau în oglind i la
fotografia Uzinei Chimice Hichitani ce se reflecta în ea.
140
Era o poz întunecoas i r u prevestitoare, înf înd uzina ca pe o mas
cenu ie, cu turnuri înalte, ascuns sub o tumoare de nori poluan i. În prim
plan, cerul poluat se reflecta pe crestele sub iri ale valurilor din golf.
Fotografia era una dintre cele cîteva sute realizate de fotograful american
W. Eugene Smith, ca parte a unui eseu despre tragedia de la Hichitani.
Fabrica era plasat pe malurile unui golf f nume, la cî iva kilometri la
sud de Minamata, în sudul Insulei Kyushu. Hichitani fusese timp de
cincizeci de ani patronul a peste apte sute de lucr tori din acest sat izolat
i al singurei întreprinderi industriale din partea locului. În sat nu exista
nici o întreprindere privat , cu excep ia pescarilor care tr iau acolo, iar
majoritatea b rcilor lor erau finan ate de companie. Hichitani le asigura
locuitorilor din ora ul Minamata locuri de munc , locuin e i un magazin
al companiei, unde g seau alimente i haine. Mul i dintre b rba ii i
femeile ai c ror bunici lucraser în fabric nu fuseser niciodat mai
departe de o sut de kilometri de ora ul în care se n scuser . îns i
izolarea acestuia perpetuase tragedia. Minamata era mediul de cultur
pentru o epidemie a ororii, care se întindea de o jum tate de secol.
Corpora ia Hichitani producea aluminiu placat - de la materia prim pîn
la produsul finit. De eurile uzinei erau trimise prin evi lungi i deversate
în ocean, în partea cea mai îndep rtat a unei peninsule care izola golful de
mare. Cu toate acestea, curen ii principali duceau apa m rii în jurul
peninsulei i înapoi în golf.
Una dintre substan ele chimice care se g seau în de euri era mercurul,
într-o cantitate extrem de mic . Dar amestecat cu apa i catalizat de alte
chimicale din de euri, mercurul producea oxid de mercur, o otrav
mortal . Anii trecuser i în fiecare zi, perle microscopice ale mor ii veneau
odat cu mareea i se fixau pe plante i în solul golfului. Golful era un
paradis al pescarilor, iar pe tele, principala surs de hran a jarului, se
hr nea cu plante i ingera perlele mortale din ap .
141
Trecur decenii. Oxidul de mercur infesta încet golful i mediul
înconjur tor. Efectul asupra oamenilor se ar treptat, dezvoltîndu-se de-a
lungul a dou genera ii. Apoi, în 1947, uzina î i dubl capacitatea.
Prima distrugere masiv de pe te se petrecu în anul urm tor, cu un an
înainte de na terea copilului din familia Matzashi. Sute de pe ti, de toate
speciile, r maser pe plaja golfului. Se d du vina pe mareea ro ie, iar
incidentul nu ap ru niciodat în pres , dar, la cîteva zile dup aceast
întîmplare, sosi un grup de ingineri de la sediul firmei din Ube pentru a
studia pe tii mor i. Mai tîrziu, Hichitani avea s spun c descoperirile lor
nu erau concludente.
In 1949, s-a n scut primul copil deformat i efectele a treizeci de ani de
poluare au început s ias la iveal . Nimeni nu a fost prea îngrijorat de
copilul familiei Matzashi. La urma urmelor - se spunea - mama i tat l
erau rude directe. Dar, dup dou luni, se n scu un copil f ochi, apoi
altul cu picioare diforme i altul cu un cap de trei ori mai mare decît
normal. În acel an se n scur paisprezece copii diformi i cinci angaja i ai
uzinei murir de dizenterie.
Oamenii de tiin se întoarser în mare lini te. În echipa care veni a doua
oar se afla Tasaguyi, un tîn r inginer chimist str lucit. El se mut la
Minamata cu Kenaka, so ia lui de mai pu in de un an, i începu un studiu
aprofundat al trat rii de eurilor la uzin . Kenaka preda la coal . În
urm torii trei ani, zeci de copii cu malforma ii îngrozitoare se n scur în
familiile muncitorilor i ale locuitorilor or elului de pe malul golfului, care
pescuiau în apa acestuia. Cî iva dintre muncitorii mai b trîni orbir , al ii
murir de o form de dizenterie dureroas care, dac nu î i omora
victimele, le l sa infirme pe via . Locul p rea blestemat i, de fapt, chiar
era.
Primul dintre copiii Tasaguyi, Samushi, se n scu în 1952. Era normal, dar
sl bu i tot timpul bolnav. Tana, fiica n scut în anul urm tor, era surd
142
din na tere. Printr-o ironie a sor ii, Tasaguyi fusese cel care descoperise
prezen a oxidului de mercur în pe te, în plante i în apa golfului, dar era
prea tîrziu pentru a- i ajuta fiica.
El trimise copiii înapoi la Kyoto, pentru a tr i cu bunicul lor fiind convins
firma va lua m suri drastice. Pentru a salva satul, pentru a împiedica
panica, prezent în secret descoperirile lui conducerii lui Hichitani.
Compania anun c va construi o nou sec ie de tratare a de eurilor la
uzin i o nou uzin de tratare a apei pentru ora , dar tot nu anun
oamenilor din Minamata primejdia care îi amenin a. Pîn atunci, sute de
copii deforma i se n scuser în ora , iar dizenteria devenise endemic .
Tasaguyi î i d du demisia, form un grup al cet enilor în ora i anun
presei descoperirea lui. Rezultatul fusese un scandal na ional. Dar, la
cîteva luni dup ce î i începuse cruciada, Tasaguyi începu s sufere de
crampe cumplite i diaree. Continu s lupte. Crampele se înr ut ir .
începu s piard din greutate. Apoi se trezi într-o noapte grav bolnav i
muri, în agonie, opt ore mai tîrziu. Kenaka era hot rît s -i continue lupta,
dar i ea era deja foarte bolnav din cauza otr virii cu mercur. Kimura î i
aduse fiica iubit înapoi la Kyoto, unde aceasta î i petrecu, în delirul
nebuniei, ultimele dou luni de via . El refuz s o interneze într-un spital
i o inu încuiat în atelier, unde avu grij de ea pîn muri.
Atelierul r mase apoi gol pîn cînd O'Hara veni s tr iasc acolo, ultimii
doi ani ai antrenamentului lui pentru shichi. Dar fotografia r mase pe
perete, ca o permanent amintire a ororii din Minamata i a devastatoarelor
ei efecte asupra acestei familii.
O'Hara termin b rbieritul i se întoarse în camera principal . Iubea casa
asta. Fusese singurul lui c min adev rat. Aici tr ise doi ani, timp în care se
preg tise pentru ritualul shichi. În timpul serviciului, p strase un
apartament ca baz , dar rareori st tea acolo. Iar în ultimul an se
ascunsese în aceast cas veche, o împ ise cu stafiile ei, î i reafirmase
143
devotamentul mental i fizic pentru higaru-dashi i devotamentul
emo ional pentru Kimura, Sammi i mai ales pentru Tana. Camera
principal era surprinz tor de simpl , dar ciudat de cald i îmbietoare.
Singurul dispozitiv electric era o lamp deasupra rogojinei pe care dormea
O'Hara.
Lîng aceasta se afla o m su joas . În camer mai erau cîteva lampioane
i un raft de c i, nimic altceva, cu excep ia florilor. În fiecare zi, Tana
împodobea camera cu flori. Erau ro ii, albe, purpurii i roz, toate culorile
pe care cineva i le poate imagina - florile d deau locului c ldur i via .
O'Hara str tu camera i lu o înghi itur din mîncarea preg tit ,
savurînd creve ii pe care ea îi amestecase cu orez i o et în makizushi. O
putea auzi în mica înc pere unde era cada uria din lemn ro u
preg tindu-i baia. Cînta înceti or pentru sine, cu o voce ca de pas re care
întotdeauna suna pu in fals. O'Hara se schimb în c ma a de noapte de
tase neagr , lung pîn la genunchi i se a ez pe rogojin cu picioarele
încruci ate.
Tana î i muie mîna pîn la cot în apa aburind . Era foarte fierbinte, dar lui
Kazuo a a îi pl cea. Credea c fusese plecat vreo trei ore, dar în cas nu
erau ceasuri i nici O'Hara nu avea vreunul. Sim ea o u oar team în
stomac, o nelini te care o rodea. Ceva îl va îndep rta, îl va trage înapoi pe
drumurile Occidentului. Sim ea primejdia.
Cînd O'Hara venise prima oar s locuiasc aici, în timpul preg tirilor
pentru jur mintele rituale de shichi, Tana era o copil . Ru inoas , retras ,
îndep rtat la început de blondul gaijin, diavolul str in pe care bunicul ei
rea c -l adoptase, fusese treptat atras spre el de aceea i putere i
misticism care îi cucerise i pe bunicul i pe fratele ei. Nu era ca ceilal i
candida i shichi pe care îi cunoscuse. Rîdea u or i se autoironiza. Era bun
i rareori se mînia. i, lucrul cel mai bun, înv ase limbajul semnelor,
astfel încît putur s vorbeasc . Serile, dup efortul fizic i mental al
144
lungilor zile de preg tire shichi, el se a eza lîng bazinul de pe ti i,
mi cîndu- i degetele, îi spunea pove ti cu stafii din America.
Samushi, pe care O'Hara îl poreclise Sammi, schimbînd y-ul în i, pentru a
suna mai japonez, fusese i el împotriva lui O'Hara la început. I se p rea o
insult faptul c Tokenrui-san, propriul lui bunic, î i încredin ase nepotul
blondului Kazuo pentru preg tire în higaru-dashi. Dar tîn rul novice afl
curînd c era un act de dragoste, pentru c O'Hara, nu numai c era
disciplinat ca un clasic, dar era i un profesor excelent. O'Hara fu cel care
descoperi c Sammi are reflexe remarcabile i care imagina o serie de
mi ri care s -i pun în valoare viteza. Tot O'Hara inventase exerci iile
grele care îl dezvoltaser pe Sammi din punct de vedere fizic, astfel încît s
corespund cerin elor higaru-dashi, exerci ii atît de dureroase, încît, în
primele zile de antrenament, Sammi lucra ultimele ore cu lacrimile
curgîndu-i pe fa .
Dar nu era posibil s abandoneze. Ar fi însemnat s se dezonoreze nu
numai pe sine, dar i pe bunicul lui, pe sora lui i pe O'Hara. în afar de
asta, O'Hara, care se preg tea el însu i pentru c toria mistic în al
aptelea nivel, îndeplinea un ritual personal zilnic, aproape draconic în
cerin ele lui. Resentimentele lui Sammi p lir i fur mai întîi înlocuite de
respect, apoi de dragoste. La vremea cînd O'Hara deveni shichi i Sammi fu
introdus în bigaru-dashi, erau ca fra ii. Cînd O'Hara plec pentru a- i
îndeplini obliga iile fa de tat l s u, to i tr ir o experien dureroas , dar
pentru Tana fu o adev rat suferin . Avu o adînc durere interioar , felul
de durere care nu poate fi exteriorizat în nici un fel i nici învins . O
tulbura, iar durerea din piept i din gît îi r sese. Avea numai
paisprezece ani, totu i recunoscu profunzimea sentimentelor ei i î i d du
seama c erau diferite de o adînc prietenie, de sentimentul de leg tur
aproape familial care ap ruse între O'Hara, i bunicul i fratele ei.
Tana era îndr gostit de O'Hara, dar anii trecur i nu spuse nim nui
145
nimic, nici m car lui Kimura. În urm torii apte ani, pe cînd cre tea,
devenind o femeie uimitoare, în eleapt , dar retras , se gîndea la Kazuo în
fiecare zi. Voia s -l uite, încerca s -l uite, dar era inutil. Tinerii din Kyoto îi
ceau curte i erau respin i. În cele din urm , îi spuse lui Tokenrui-san de
supliciul ei.
- Nimeni nu poate încerca s uite, pentru c încercarea îns i p streaz vie
amintirea, îi spuse Kimura.
Se duse la mai multe temple i-i rug pe zei s o scape de obsesia pentru
Kazuo.
i ce au f cut zeii?
I l-au trimis înapoi la ea.
Uneori era greu s în elegi mesajul lui Tao, a a încît ea le accept jarul,
s -l în eleag .
Avea dou zeci i doi de ani cînd O'Hara veni înapoi. La început, p rea c
înc o consider un copil. Rezerva ei se topi. i, într-o sear , cînd el începu
-i povesteasc un incident interesant de pe vremea cînd era agent secret,
îl întrerupse i-i spuse cu mîinile:
- Mai bine spune-mi o poveste de dragoste.
Lui O'Hara nu-i trebui în elepciunea lui Tao pentru a în elege ce se petrece.
Dar acum visul era amenin at. Tao nu mai avea nici un r spuns. Soarta ei
nu mai st tea în propriile-i mîini.
St tea în u a camerei de zi i- i tergea bra ul. înc nu-l v zuse i nu-l
sim ise în camer . O'Hara se l înapoi pe mîini i o privi prin lumina
lumîn rii. Era mai scund decît fratele ei i foarte sub ire. Pielea îi era f
pat , de culoarea nisipului. P rul negru îi atîrna aproape pîn în talie.
Ochii c prui p reau mistici sub genele dese, mai ales în lumina lumîn rii.
Sînii îi în epau c ma a de noapte scurt , care atîrna de bretele sub iri pe
umeri. Era delicioas .
O urm ri cîteva minute, apoi se mi încet, s fie v zut. Prezen a lui o
146
sperie, pentru c , de obicei, îl sim ea înainte s -l vad . Ea îi privi fa a
neted , ochii verzi.
Silabisi apoi cuvintele cu degetele, mi cîndu-le cu o continuitate delicat i
constant , care îi amintea lui O'Hara de mîinile unei dansatoare.
- Nu mai ai barb .
- Nu.
Mîna i se mi peste ochi.
- Nici ochi.
- Nu.
- Atunci, a mers bine?
- Da.
- Acum e ti în siguran ?
- Da.
- Asta te face fericit?
- Da. Nici un b rbat n-ar trebui s se simt ca un animal h ituit.
- i nici o femeie.
- i nici o femeie, se înclin el scurt.
Ea î i lu privirea de la fa a lui i privi în jos. Avea lacrimi în ochi. Mîinile i
se mi car foarte încet:
- Baia ta este gata.
Ea se întoarse i intr în baie. El o urm i o întoarse cu fa a spre el:
- S-a schimbat ceva? Nu e baia noastr ?
O s rut foarte u or pe buze, mîngîindu-i gîtul cu degetele, apoi î i coborî
mîinile pe pielea ei delicat , o eliber din c ma a de noapte din m tase
care îi c zu la picioare, î i scoase cu o mi care rapid propria c ma de
noapte peste cap, întrerupînd s rutul doar pentru o clip .
El se d du mai aproape pîn cînd sfîrcurile sînilor ei îl atinser . Se mi i
ea mai aproape, sim indu-l cum se excit la atingerea ei. Mîinile lui o
înl uir i, foarte u or, o mîngîie pe spate, iar ea începu s i mi te
147
trupul sub degetele lui. El se excit i mai mult i atunci ea se d du un pic
înapoi, îi mîngîie coapsele i stomacul, iar el î i aminti deodat de prima
oar cînd ea venise la el; îmbr cat în chimonoul de m tase ro u cu alb al
mamei sale, intrase în camera întunecat , aprinsese singura lumînare de
lîng pat i, îngenunchind lîng el, îi spusese cu mîinile acelea minunat de
poetice c îl iube te. Ea îi închisese ochii cu degetele, apoi începuse s
contureze fiecare mu chi de pe trupul lui cu o atingere ca de fulg, cîntînd
cu vocea aceea deosebit de blînd i delicios de fals ; apoi urmase liniile
trupului lui cu buzele pîn cînd, în cele din urm , îl cuprinsese cu gura
s -l ating m car cu degetele. Amintirea îl excita i mai mult i începu
o mîngîie ap sat pe fese, tr gînd-o u or i mai aproape de el. Ea se
ridic pe vîrfuri i el îi sim i p rul strivit în îmbr area lui. Atunci, el î i
îndoi genunchii, l sîndu- i penisul s alunece pe pielea ei, iar ea se arcui
or i-l atinse cu clitorisul. Cîteva minute r maser a a, mi cîndu-se
încet în ritmul cîntecului ei, apoi el î i îndoi i mai mult genunchii i sim i
cum o p trunde i cum mu chii ei umezi se închid în jurul lui; apoi ea î i
încol ci picioarele în jurul taliei lui, iar el î i strecur mîna între ei i g si
declan atorul sim urilor ei, îl sim i cum se înt re te sub mîngîierea lui.
Cîntecul ei deveni un oftat, iar oftatul, un strig t u or; se încord , încetînd
mai respire cîteva secunde, apoi se arunc asupra lui, ip i începu s
tremure. R spunsul ei pasionat era atît de cople itor, încît deodat toate
sim urile p rur s -l p seasc i sim i un spasm, apoi înc unul i înc
unul, i altul, altul, i explod ; genunchii începur s -i tremure, dar o inu
strîns i r mase în ea, urc încet treptele i intr în baie. Apa fierbinte se
învolbur în jurul lor i ea ip din nou; de data asta r spunsul ei p ru s -l
înnoiasc pe al lui; era excitat din nou, crescînd adînc în ea, iar ea sim i
cum înf