Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAMELEONUL
Profunda recuno tin pentru mama i tat l meu, Cathy i John, Stan, Bill
i Melissa.
Temple i micu a Katie.
Michael i Marilyn, Michael i Mardi, Irving i Sylvia, Carole, Don i Rose,
David, Mitch i Cobray, DeSales, Bobby Byrd, Missy Joel, Ira i DeeDee,
Peter i Cathy, Betty i doctorul Sam Gray.
George, Eddie, James, Chuck, Paul i Departamentul Actualit i al
Canalului Cinci din Atlanta.
Betsy Nolan, Tommy, Ed, Sidney Sheldon i Burt.
Marc Jaffe i Random House, Nat Lefkowitz i William Morris.
Inspiratul editor, Peter Gethers.
Minunatul meu agent, Owen Laster.
i, în sfîr it, în memoria b trînului urs Townsend: Adio, Stromboli, oriunde
ai fi.
PROLOG
CARTEA ÎNTÎI
2.
10
Cînd Falmouth fu numit de c tre eful s u s se ocupe de opera iune, f cu
o list . Dur cîteva zile. întîi scrise obiectivele, apoi împ i opera iunea pe
segmente: într-o parte a hîrtiei not segmentele în ordine cronologic , iar în
cealalt parte f cu o list cu acelea i segmente, în ordinea importan ei
riscului implicat, punînd în capul listei segmentul cel mai periculos. Apoi le
redact , combinînd cele dou liste în ceea ce considera el a fi cel mai bun i
mai sigur mod de a executa îns rcinarea.
Îi puseser la dispozi ie rapoarte excelente ale serviciilor de spionaj i tot
ceea ce le ceruse. Planurile ma inii, o hart detaliat a fabricii, pe care
erau marcate toate punctele de securitate. Fotografii ale piStei, Rapoarte
despre Marza, Noviliano, Di Fiere i cei trei oferi de schimb, rapoarte care
subliniau obiceiurile lor personale, cît i cele de serviciu. i o prezentare a
ora ului Padova: pitoresc, foarte provincial, cunoscut nu numai pentru
Uzinele de automobile Aquila, dar i pentru bazilica Sant' Antonio i pentru
frescele lui Giotto, care atr geau vizitatori din întreaga lume.
Era bine. Locul era un obiectiv turistic. i aveau s fie pelerinaje acolo,
pentru a începe cu bine Anul Nou. O ocazie de a opera cu mai mult
urin i de a avea o acoperire.
Le trebuise o lun ca s le pun pe toate cap la cap. El preg tise
opera iunea la Paris, într-un mic hotel din rue Fresnel, pu in mai jos de rue
de Longchamp i nu prea departe de rîu. De i aproape de inima ora ului,
era totu i un loc lini tit. Transform apartamentul într-un departament de
zboi, cu h i i orare ale trenurilor puse pe pere i, cu fotografiile
directorilor, planurile ma inii, ale fabricii i ale ora ului.
începu prin studierea oselelor i a orarelor mijloacelor de transport.
Falmouth stabili ca prioritate intrarea i ie irea din fabric . Ca orice agent
secret eficient, puse autoap rarea în capul listei. Apoi se concentr asupra
opera iunii propriu-zise.
Din Paris putea zbura la Nisa, apoi putea lua trenul de noapte, care mergea
11
de-a lungul coastei, apoi la Milano. Acolo urma s ia o ma in i s
conduc pîn la Padova - o distan cam de o sut dou zeci i cinci de
mile.
Plecarea avea s fie mai complicat . O dat treaba f cut , trebuia s se
mi te rapid, f a atrage prea mult aten ia. Avea s conduc pîn la
Verona, s ia trenul spre nord, prin Trento i Brenner Pass, pîn la
Insbruck i, de acolo, pîn la Munchen. De acolo urma s ia avionul înapoi
spre Paris.
Partea riscant era drumul cu ma ina de la Padova la Verona. Nu era decît
o distan de patruzeci i cinci de mile - o or de condus lejer. Dar, la
dracu', asta însemna o or înainte ca lumea s se dezmeticeasc i, dac
treaba mergea conform planului, nimeni nu avea S -l caute.
Introduse totul în computerul din capul s u, l sînd planul s dospeasc ,
revizuind lista în fiecare noapte, memorînd-o, distrugînd copia scris i
începînd s îmbun easc planul în diminea a urm toare. De fiecare dat
cînd revizuia lista, o memora i apoi o distrugea. Falmouth era un veteran
în meseria asta; nu f cea gre eli.
îi trebuir zece zile ca s conceap un plan perfect.
Cel mai dificil lucru era s ajung la ma in - securitatea fabricii din
Padova fiind extraordinar . Da, dar se putea, de i factorul de risc era foarte
ridicat. Trebuia s fie i o alt cale, mai bun . Petrecu ore întregi studiind
planurile uzinei, examinînd fiecare por iune a ma inii i lista cu furnizorii
intermediari.
i, deodat , g si r spunsul. Pentru cursele de test fusese elaborat un
sistem electronic pe computer. Elementele încastrate în tabloul de
comand d deau imediat informa ii despre fiecare parte a automobilului,
transmi înd acelea i informa ii i turnului de control de pe pist . Memoria
sistemului era con inut de un minicomputer, cam de m rimea unui
casetofon stereo, f boxe, care era pozi ionat între cabin i protec ia
12
antifoc. La ap sarea unui buton, erau afi ate informa ii despre vitez , care
puteau fi transformate instantaneu în mile per galon, mile parcurse, viteza
medie per mil , cantitatea r mas în galoane, presiunea uleiului, chiar i
am nunte despre anumite p i ale ma inii, cum ar fi sistemul de
suspensii, de transmisie sau despre osiile din fa i din spate.
Era un sistem sofisticat, dar nu deosebit de nou. General Motors oferise de
mai bine de un an, computere pentru a da asemenea informa ii pentru
ma inile lor mai mari. Computerul acesta era modificat Pentru a da
informa ii specifice despre Aquila Milena, iar furnizorul era o mic
companie specializat în electronic , din Marsilia. Nimic din ceea ce f cea
aceast firm nu avea un caracter secret. Dar securitatea nu era
excep ional în Marsilia. Era relativ u or s ob ii schema sistemului
General Motors, de la un intermediar din Paris. S pt mîni întregi Falmouth
studie planurile, pîn cînd înv la perfec ie acest sistem.
Memoria era con inut pe pl cu e sub iri în form de pi coturi, late de
dou zeci de milimetri i lungi de aptezeci i cinci. Fiecare dintre aceste
pl cu e con inea duzini de cipuri nu mai mari decît o unghie. Acum
Falmouth î i puse în ac iune cuno tin ele sale în materie de explozibile.
Concepu i apoi confec ion o serie de bombe C-4, mici, din ceea ce
francezii numeau plastique, nu mai mari decît m ciulia unui b de chibrit,
i plate, putînd fi ata ate de orice plac de memorie, pe care le acoperi apoi
cu vopsea. Leg explozibilele cu sîrme sub iri de firele ce duceau la contor.
cu mai multe leg turi din sîrme ce con ineau fitiluri sub iri de fosfor,
care s lege minicomputerul de rezervorul de benzin i de senzorii din
bara de direc ie de pe osia din fa . Erau programate s explodeze cînd
vitezometrul ajungea la nou zeci de mile pe or . La viteza aceea, bara de
direc ie, care inea ro ile din fa pe aceea i linie, era distrus , ma ina
ie ea de sub control, iar rezervorul de benzin exploda dou , trei secunde
mai tîrziu.
13
Îi trebui lui Falmouth mai mult de o lun ca s aib gata explozibilul. Era o
treab periculoas , chiar i pentru un expert ca el. Dar era o nimica toat
intre în mica fabric i s planteze bombele. Lu un avion de sear spre
Marsilia; pu in dup miezul nop ii desf cu închiz toarea unui luminator,
coborî în uzin i g si pl cile, aliniate frumos în camera de testare.
Banderola de verificare îi spuse ceea ce avea nevoie s tie: toate pl cile
fuseser aprobate i erau gata de livrare, cu excep ia uneia, dar asta nu era
grav pentru opera ia pe care urma s-o fac .
Îi trebuir ore întregi ca s termine treaba. Plec din uzin cu cîteva
minute înainte de cinci, i se reîntoarse cu un avion la Paris, a doua zi
diminea a.
Pîn acum, toate bune.
Se apuc s finiseze planul în întregime. Mai avea trei s pt mîni, î i l
musta iî il p rul s creasc . Dar nu-i pl cu. Nu era destul de lung.
i cump o peruc neagr , l oas , ca s i acopere p rul ro cat i, cu o
noapte înainte s plece, î i vopsi musta a neagr , î i alese numai haine
obi nuite, de genul celor pe care le-ar purta un fotograf liber-profesionist: o
pereche de pantaloni din catifea reiat , cafenie, un pulover pe gît, alb, o
jachet din piele de c prioar i pantofi sport, cu talp groas , care îl
ceau mai înalt cu vreo cinci centimetri.
Se sim ea bine, foarte bine, în diminea a în care plec .
Cînd ajunse pe aeroportul din Milano, Falmouth merse direct la biroul
American Express. Un tîn r frumu el, cu o jachet l lîie i o cravat
îngust , atîrnat de gulerul desf cut, îl privi din spatele unor ochelari de
soare i-i spuse:
- Si?
Falmouth îi zîmbi non alant, copil re te, ca un fotograf.
- Buongiorno, signore. Scusi, ce una lettera per me, Harry Spettro? Tipul
oft i spuse cu o voce plictisit :
14
- Un momento.
Trase un sertar i r sfoi lene prin scrisori. Privi apoi din nou spre
Falmouth.
- S-p-e-t-t-r-o?
- Si.
- Identificazione, per favore.
Falmouth scoase un permis de conducere fals i un pa aport, tot fals. Ochii
tîn rului privir rapid, cînd fotografia din pa aport, cînd fa a lui Falmouth.
Satisf cut, înclin din cap i-i înmîn scrisoarea.
- Multo grazie, spuse Falmouth zîmbind i ad ugînd pentru sine: Pu oiule.
- Prego, spuse b iatul.
Ie i afar i rupse plicul. în untru erau o cheie i un mesaj scurt: „C su a
7541".
si c su a, lu geanta grea din piele, din untru i puse în loc serVieta cu
care venise, apoi merse la toalet , unde cercet con inutul gen ii. În untru
era tot ceea ce-i trebuia, inclusiv cheia ma inii, i un alt mesaj: „Fiat 224
negru, num r de înmatriculare XZ 592, parcarea din aeroport, rîndul 7,
sector 2, bilet sub cauciucul de rezerv ". Pîn acum totul mersese bine.
Conduse direct spre Padova i trase la un mic hotel.
Îi trebuir cîteva zile - mai mult decît se a teptase - pîn s g seasc o
camer liber , cu vedere spre pista de testare. Aproape hot rîse s renun e
la acest proiect pîn la începutul Anului Nou, cînd, stînd într-un local,
zu o cas . Era a ezat pe un loc mai înalt, retras de pe osea, avea trei
etaje i era cu fa a spre est.
Era destul de înalt i orientat bine. Nu-i mai r mînea decît s reu easc
ob in o camer din spate. Totul se aranj , dar numai în urma unei
negocieri aprinse cu proprietara casei, o v duv italianc fioroas , care întîi
îi trîntise u a în nas, apoi îl amenin ase cu poli ia, dac insista. Dar cînd îi
spuse c este fotograf, c venise s fotografieze bazilica pentru Paris Match,
15
toate hotelurile erau pline i apoi îi oferi cel pu in de zece ori mai mult
decît s-ar fi pl tit pentru închirierea unei astfel de camere, italianca se mai
domoli.
Fiul ei era în vacan în Austria, la schi. Poate c ar fi fost potrivit camera
lui. Dar ceru lini te - f radio dup ora nou i f vizite. Era o bun
catolic i nu dorea s -i ias vorbe.
Amplasamentul era perfect. Era la mai pu in de o mil distan de pist ,
nu avea nici o cl dire în fa i, de i camera era foarte mic , era totu i
confortabil i curat , cu pere ii acoperi i cu fotografii i postere cu schiori,
i ale concursurilor de schi i pliante ale sta iunilor celebre. B iatul era
mai mult decît un aficionado, era un fanatic.
O lucarn d dea spre pist . Era bine a a, se gîndi Falmouth. Ar fi fost
aproape imposibil ca cineva s -l vad din strad i avea asigurat un col
unde s lucreze. încuie u a i se apuc imediat de treab .
Servieta pe care o adusese cu el din Milano con inea un telescop Bausch
Lomb, cu o lentil de focalizare constant între 15x i 60x, i un cîmp
vizual de doisprezece metri la o mie de metri. Cînt rea mai pu in de trei
kilograme, cu tot cu trepied, i avea o lungime de numai patruzeci i cinci
de centimetri.
pu ca era i mai impresionant . Nu mai v zuse pîn atunci una la fel - nu
era format decît dintr-o eav i mecanismul de percu ie, cu un înc rc tor
din aluminiu, foarte mic. Avea vreo optzeci de centimetri lungime, cu tot cu
amortizor i disimulatorul de flac . Trepiedul era tot din aluminiu,
echipat cu o lunet cu laser, despre care Falmouth tia c este deosebit de
exact , pîn la o distan de o mie trei sute de metri. Un înc rc tor pentru
cinci gloan e atîrna sub mecanismul de percu ie, plin cu gloan e din o el,
de 7,62 milimetri. Tot echipamentul nu cînt rea mai mult de cinci
kilograme.
Tr gaciul era ca un fir de p r. C ldura degetului aproape c -l ap sa.
16
Excelent. Avea tot ceea ce ceruse i ceva în plus. Pu ca era numai pentru
acoperire. Dac explozibilele C-4 nu func ionau, trebuia s provoace el
explozia - i ce explozie avea s fie! O s trag de la vreo cinci sute de metri
într-un automobil mergînd cu nou zeci de mile pe or , dintr-un unghi de
nou zeci de grade.
„Sigur, Falmouth."
Rîse pentru sine i- i cl tin capul. Ce dracu', oricum nu era decît o treab
de asigurare.
Desf cu trepiedul i-l pozi ion spre poarta de intrare pe pist . Putea s
vad chiar i balamalele por ii - era un telescop al naibii de bun. A ez
pu ca lîng trepied, calibr telescopul, îi puse c tarea i privi cum se
schimb focalizarea, ochind deasupra pistei.
„Minunat. Sper din tot sufletul s nu trebuiasc s-o folosesc."
Acum nu avea decît s a tepte.
3.
Biroul era gol cînd sosi Marza. Era trecut pu in de apte i personalul nu
venea de obicei, mai devreme de opt. F cu o cafea i se imform despre
vreme. Apoi merse la el în birou i se schimb în costumul de pilot:
salopet din bumbac, un costum negru antifoc, cu o dung ro ie pe o
mînec , num rul 333 brodat cu ro u i insigna Aquila – în dreptul inimii,
cu un singur cuvînt sub ea - UNO, ciorapi albi pantofi Adidas. î i puse în
buzunarul de la genunchi o pereche de m nu i din piele de porc i, cînd fu
gata, ie i din birou, travers holul pîn la u a de la garaj i intr în untru.
Mirosul acela era un afrodiziac pentru Marza. Nu pentru amestecul de
benzin , alcool i ulei de motor, ci pentru ceea ce reprezentau. Stînd în
întuneric cîteva minute, se l cuprins de amintiri. Avusese multe zile
deosebite în via i savura faptul c ziua aceea avea s fie înc una
17
special . În sfîr it, aprinse luminile.
Ma ina era acolo, în mijlocul garajului. Era curat , str lucitor de curat i
ar ta absolut uimitor. O limuzin joas , o capodoper de design, o minune
aerodinamic , avînd capota mai ridicat i partea din spate mai coborît ,
pentru a evita ceea ce Di Fiere numea aspetto di cam funebre, aspectul de
car mortuar , i cu o linie frumoas , pornind de la aripile din fa c tre
puntea din spate, f cut dup modelul Ferrari. Di Fiere nu încercase s
aduc îmbun iri aici. „Perfec iunii nu-i aduci îmbun iri, perfec iunea
o accep i", spunea el. Tabloul de comand era literalmente umplut cu
dispozitive electronice, de la un cap t la altul. Era treaba lui Di Fiere s
opereze numeroasele butoane de control, care s transmit computerului
de la turnul de control o citire instantanee a performan elor ma inii i care
fie simultan imprimat pe o band de hîrtie.
Str lucea ca o bijuterie, chiar i în lumina fluorescent . Stratul negru de
vopsea avea doar dou dungi de un ro u aprins, pe fiecare parte, pentru c
acestea erau culorile lui Marza i pentru c , într-o zi, ma ina avea s fie a
lui i pentru c , în cele din urm , el va fi acela care va spune „e gata", dup
care aveau s ias pe pia i s constate cît de buni sunt.
Marza se învîrti în jurul ma inii i- i plimb mîna pe capot , o mîngîie cu
afec iune i opti:
- Va bene, signora, siamo soli - lei, io e il Professore. Faciamo gli vedere
qualche cosa! - Bine, doamn , nu vom fi decît eu, tu i Profesorul. Hai s le
ar m ceva!
Nu b tea decît o briz u oar i asta îi f cu pl cere lui Marza. Peste vreo
or , vîntul n-o s mai bat . Vremea era perfect . î i frec mul umit mîinile,
apoi î i începu ritualul. Merse pe pist , exact a a cum mersese la Le Mans,
Raintree i Monza, înainte de fiecare curs , c utînd denivel rile de asfalt,
por iunile alunecoase, ridicînd pietricelele i crengile i aruncîndu-le
dincolo de zidul pistei. Plimbarea de zece kilometri îi lua, de obicei, o or .
18
Lui Marza nu-i pl ceau surprizele.
Signora Forti, propriet reasa temporar a lui Falmouth, îl trezi la ora apte,
aducîndu-i o cafea i un corn, revan îndu-se într-un fel pentru suma mare
pe care acesta i-o pl tea.
- Grazie. Scusi, non sono vestito, spuse el, scuzîndu-se pentru faptul c nu
era îmbr cat i inînd u a deschis doar atît cît s poat lua tava.
i puse o pereche de pantaloni i un tricou, scoase apoi telescopul i pu ca
din debara i le a ez pe materialul întins pe pervazul lucarnei. Lîng
telescop a ez o mas cu hîrtie de carbon i un calculator mic, de buzunar.
Calculase i programase deja distan a dintre dou puncte din partea din
spate a pistei, intrînd în turnanta îndep rtat . Prin simpla pornire a
calculatorului, în momentul în care ma ina trecea prin primul punct, apoi
oprirea cînd trecea prin al doilea punct, putea ob ine viteza exact cu care
mergea ma ina. Dac ma ina atingea viteza de nou zeci de mile pe or i
nu se întîmpla nimic, trebuia s trag . Lu o înghi itur de cafea, sl bi
or strînsoarea urubului care fixa pu ca pe trepied i privi prin lunet .
Se mut apoi la telescop i-l potrivi, pîn v zu costumul negru cu dung
ro ie pe mînec . Putea chiar s citeasc cuvîntul de sub insigna Aquila:
UNO.
i fa a - fa a aceea creol , puternic , cu maxilare de granit i claia de P r
ciufulit - Marza!
Dup ultimele informa ii, Marza trebuia s fie la Monte Carlo cu so ia, pîn
dup Anul Nou. Primele teste trebuiau s fie f cute de Pilo ii de rezerv .
Falmouth începu s tremure cînd î i d du seama c era gata s -l ucid pe
Marza - idolul femeilor, eroul tuturor copiilor, modelul b rba ilor din Italia.
Marza era un erou na ional - ba nu, e un erou interna ional. Cîndva, se vor
construi statui ale lui în pie ele ora elor. Oriunde se ducea, oamenii se
adunau în jurul lui s -l vad , s -l ating , s cînte: Marza, Uno... Marza,
19
Uno...
Nu fusese vorba de a a ceva. Categoric, nu fusese vorba de a a ceva.
Ce zicea Jack Hawkins pe Podul peste rîul Kwai? „întotdeauna exist
elementul surpriz ."
Iisuse, sta da exemplu. Dup dou zeci de ani de experien , ar fi trebuit
tie c totul mersese prea bine. Oricum, ma ina era programat s
explodeze i asta era al dracului de sigur. Dar, dac bombele C-4 d deau
gre , dac trebuia s trag , asta ar fi fost altceva. Era o lovitur dur , mai
ales cu Marza la volan...
i aprinse o igar i-l privi pe regele curselor mergînd de-a lungul întregii
piste. Cînd Marza termin inspec ia i reintr în fabric , Falmouth
demont pu ca. Asta era. Dac bombele d deau gre , Marza sc pa.
La naiba, Marza era unul dintre idolii lui. Nu inten iona s -l împu te. De
fapt, dup dou zeci de ani în meseria asta, spera, ca m car o dat , de data
asta, s dea gre .
4.
Giuseppe di Fiere, cel care crease Aquila 333 i Milena, sosi la apte i
cincizeci de minute, cu p rul zbîrlit de vînt. Di Fiere avea aptezeci i unu
de ani i str tea cu ma ina sa modificat , Aquila Formula Unu, cu
capota l sat , pe ploaie, soare sau z pad , în fiecare zi, distan a de
optsprezece mile, de la casa sa di campagna pîn la fabric .
Nu fusese niciodat pilot de curse. Acesta fusese un vis ratat pentru el, i
de care se lecuise cu greu. începuse s conduc motociclete de la
paisprezece ani. La aisprezece ani î i f cuse deja un nume. Apoi, într-o
duminic dup -amiaz , pe o pist de p mînt din Vincenzion, ie ind din
turnant , pierduse controlul. Sim ise motocicleta plecînd de sub el i
zuse înainte s poat reac iona, cu piciorul prins sub roata din spate.
20
Motorul motocicletei continuase s mearg i-l tîrîse pe o distan de vreo
cincizeci de metri, transformîndu-i piciorul într-o mas de carne
sîngerînd , apoi, motocicleta se rostogolise peste el i se dezintegrase.
Medicii din cortul de pe pist îi t iaser piciorul - sau ceea ce mai r sese
din el - de sub genunchi.
îl costase un picior i pl cerea de a conduce, dar nu i dragostea pentru
curse, care era o parte a fiin ei lui - o avea în sînge. A a c f cu cel mai
bun lucru pe care-l putea face: începu s proiecteze ma ini de curse.
Studie ingineria, deveni mecanic pentru un timp, se ocup de aerodinamic
i lucr la departamentul de design de la fabrica de avioane Havilland, din
Anglia. La dou zeci i ceva de ani, tia deja fiecare nit, urub i element de
design al fiec rui automobil cî tig tor f cut vreodat . R scoli toat Europa
dup ma ini vechi i apoi se apuc s le repare. înainte s proiecteze prima
sa ma in , la vîrsta de treizeci i patru de ani, era deja un geniu în
automobile.
i ma inile lui cî tigar . Proiecta pentru cei mai buni - Ferrari, Maserati,
Porsche. Acum, încheia cercul, cu cea mai grozav : Noviliano.
Marza era o persoan special pentru Di Fiere. Probabil c vedea în Marza
fiul pe care nu-l avusese niciodat sau pilotul care nu ajunsese el. Oricum,
era disperat de cîte ori Marza era pe pist , de cîte ori era r nit i era nebun
de fericire de cîte ori Marza cî tiga, cî tigînd odat cu el. Îl educase pe
Marza ca pe propriul s u fiu. Timp de trei ani, îi împ rt ise lui Marza - i
nim nui altcuiva, nici m car lui padrone, Noviliano - fiecare detaliu
înnebunitor, fiecare deziluzie, fiecare descoperire, fiecare triumf i fiecare
ec din încercarea sa de a crea o ma in perfect . Cînd o descria, chiar i
înainte de a o desena, p rea c vorbe te despre o femeie iubit , vorbindu-i
despre temperamentul, bucuriile, toanele ei, îi spunea lui Marza chiar i
cum s vorbeasc cu ea cînd era pe pist , astfel încît s i se supun i s
se comporte a a cum trebuie.
21
Visul lui devenise realitate: s aib resursele celui mai bun constructor de
automobile, ca s i construiasc „copilul", i cel mai bun pilot, care s -l
testeze. i pentru c amîndoi erau oameni plini de pasiune, Marza îl
în elese pe b trîn i tiu c ma ina aceasta nu era una oarecare, ma ina
aceasta era o doamn - elegant , frumoas , o campioan perfect . A a c
Di Fiere o numise Milena, dup singura fiin pe Care Marza o iubea mai
mult decît cursele.
Noviliano sosi, cum era de a teptat, ultimul. Era un om de tradi ie,
disciplinat i cu obiceiuri. Venea la fabric ase zile pe s pt mîn , la ora
nou fix. Era un b rbat masiv, înalt de un metru optzeci, i cînt rind cam
o sut treizeci de kilograme. Cu toate astea, totul la el era impecabil. Purta
un costum albastru elegant, cu vest , o garoaf ro ie la rever i o c ma
alb , imaculat , cu o cravat perfect , ro u cu albastru, marca Countess
Mara. P rul s u, cenu iu ca o elul, i barba erau aranjate irepro abil.
Nimeni nu-l v zuse vreodat pe Noviliano îmbr cat mai pu in elegant, cu
rul r it sau avînd cravata desf cut .
Elegan a era marca lui Noviliano. Era un adev rat crai i, într-un fel,
persoana sa constituia o reclam la fel de bun pentru ma inile lui, ca i
Marza.
Ducea într-o mîn o frapier , i trei pahare de ampanie în cealalt . Nu
spuse nimic, intr doar, puse frapiera pe un banc de lucru, lu sticla de
Dom Perignon i o desf cu. Umplu fiecare pahar, îi d du unul lui Marza i
altul Profesorului. Un zîmbet abia schi at i se ivi în col ul buzelor, dar era
mascat de barb .
Marza se întoarse c tre Profesor.
- Ai v zut, signore? Ei? Cred c a zîmbit. Da, pe legea mea, chiar a zîmbit.
Marele padrone a zîmbit în sfîr it.
Rîzînd, ridic paharul i ciocnir .
- Salute, spuse Noviliano, e grazie. Marza i Di Fiere luar o înghi itur ,
22
apoi puser din nou paharele pe bancul de lucru.
- O s stau în cabina de control, spuse Noviliano. Îl b tu pe Marza pe spate
i-l s rut pe Di Fiere pe obraz, apoi cei doi urcar în ma in . Marza porni
motorul, pozi ion schimb torul de viteze în treapta a doua i Milena rul
încet, intrînd pe pist .
- Ce spune i, Profesore? întreb Marza.
trînul se sprijini de sp tarul scaunului, zîmbind foarte mul umit.
- Gata. în sfîr it, gata. Marza trecu pe pozi ia „1" i porni. O s facem o tur
întîi, ca s ne înc lzim, anun el turnul de control.
Milena se deplas încet, luminile verzi ale afi ajului digital schimbîndu-se
constant, în timp ce Profesorul ap sa pe butoane, verificînd viteza, distan a
parcurs , temperatura motorului, puterea. Marza f cu turul pistei cu viteza
de treizeci i cinci de mile pe or . Motorul fusese rodat pe banc i acum
mergea f zgomot, r spunzînd instantaneu la comenzile lui Marza. L o
clip volanul liber, minunîndu-se de stabilitatea ma inii, apoi parcurse
ultima parte a pistei cu un singur deget pe volan. Mi volanul stînga-
dreapta, sim i ma ina r spunzînd imediat, apoi încet i o sim i revenind la
cursul normal aproape instantaneu.
- Merge singur , spuse el. Profesorul zîmbi.
- Grazie.
începur testele. Ma ina func iona excelent în timpul slalomului, mergînd
cu viteza de treizeci i cinci, patruzeci i patruzeci i cinci de mile pe or .
Marza era uimit de stabilitatea limuzinei. Di Fiere f cuse trecerea de la
ma ina de curse la ma ina de ora , cu o precizie nemaipomenit , pierzînd
minimum posibil în aceast trecere. Profesorul inea eviden a milelor
parcurse i ma ina avea o medie mai bun de aizeci de mile per galon,
sc zînd la patruzeci i cinci sau patruzeci i ase, cînd accelera. Pe
por iunile în linie dreapt , la cincizeci de mile pe or , contorul ajungea la
aptezeci.
23
- Buonissimo, spuse el, continuînd s apese pe butoane i s vorbeasc
aproape în oapt cu magnetofonul, dînd sugestii pe care s le evalueze
mai tîrziu, cînd o s asculte banda. Not o trepida ie la suspensia din fa ,
la viteza de patruzeci de mile pe or , pe care o puse Pe seama unei u oare
dezechilibr ri la cuplul de tensiune; suger m rirea amestecului de alcool
din sistemul de injec ie, pentru a sc dea consumul cu trei, patru mile per
galon; observ un uierat la fereastra unu din dreapta, care ap rea la
viteza de cincizeci i dou de mile pe or .
Din cînd în cînd, mai f cea i Marza cîte o observa ie:
- Ar trebui s ne gîndim la sl birea arcurilor, sunt prea tari, acum Merge
pu in cam greu.
Dar, în general, nu f cea decît s conduc i s îi vorbeasc ma inii în
oapt . Se minuna în t cere la gîndul c el era primul care conducea o
ma in care, cîndva, ar putea fi folosit de milioane de oameni.
Apoi sim i c Milena era preg tit pentru ceva mai dificil.
- M-am cam plictisit, anun el turnul de control. O s acceler m pu in.
- Bine, hai s vedem ce poate face! spuse Di Fiere.
Falmouth st tea lipit de telescop, degetele lui ap sînd butoanele „Start" i
„Stop" ori de cîte ori Milena trecea prin punctele marcate. Ochii i se mi cau
rapid de la lentil la calculator, pentru a verifica viteza. Ma ina ajunsese la
patruzeci de mile pe or o dat , apoi încetinise.
„Doamne, oare nu avea de gînd s -i dea drumul?"
Apoi se gîndi c poate n-o s -i dea drumul. Poate c nu f cea decît ni te
teste preliminare, l sînd testele de vitez pentru altcineva.
Sigur.
„Dar acesta este Marza, nu uita, cel mai rapid pilot din lume. O s-o fac .
înainte s termine testele, îl va avea."
Ma ina se opri în cel lalt cap t al pistei, exact pe direc ia lui Falmouth.
Apoi porni deodat , lin. Trecu de marcajele lui Falmouth, iar acesta verific
24
viteza.
35. Da, începuse testele de accelera ie. Asta însemna între zero i 30. î i
pierdea r bdarea.
Falmouth urm ri ma ina de-a lungul pistei, pîn la punctul de start. Apoi
Marza încetini din nou i opri. „Poate de data asta, gîndi Falmouth. Poate
de data asta o s accelereze mai mult, dincolo de 85 de mile pe or ."
Falmouth fuma igar de la igar i fruntea, la r cina p rului, îi era
îmbrobonat de sudoare.
Ma ina porni din nou. De data asta, Marza merse de la zero la 40. Apoi
ru s mai cî tige în vitez , în prima curb . Falmouth îl verific între
punctele marcate. Avea aproape 65 la or i p rea s accelereze pe m sur
ce se apropia de curba îndep rtat .
Marza pilot Milena spre curba îndep rtat , cu 70 de mile pe or , i se
sim ea ca i cum ar fi condus pe jant .
- Fantastico! exclam el, intrînd în linie dreapt . Hai s-o gr bim pu in - ce
zici, Profesore?
Di Fiere se lumin .
- Mai e vorb ! Hai s-o ciupim de fund pe aceast doamn . încet, acum... n-
o for a!
Marza ridic o sprîncean , de parc ar fi vrut s spun : „M înve i pe mine
conduc o ma in ?" i, cînd Profesorul î i l capul în jos, stînjenit,
spuse: Scusi, Marza rîse i-l asigur :
- Nu-i nimic, prietene, sunt doar agitat.
Di Fiere privi afi ajele în timp ce Marza l ma ina din ce în ce mai liber ,
urm rind-o cum cre te viteza cu cîte o zecime de mil . 75,5. 80. 80,6. 82.
85. 85,7. 88. 89.
Pe prima por iune a traseului, Falmouth înregistra 62,8, o urm ri cum
trece ca din pu prin prima turnant , f s încetineasc nici m car cu
o zecime de mil pe or , apoi focaliz telescopul pentru ultima por iune.
25
Acum urm rea afi ajul trecînd de 80.
Doamne Dumnezeule, avea de gînd s-o fac .
Ultima por iune zbura sub Marza i sub Di Fiere, pe m sur ce ma ina
ta vitez , afi ajul schimbîndu-se din ce în ce mai repede: 82... 85...
87...
Lui Falmouth îi tremurau buzele. Degetele ap sau cu agilitate tastele
calculatorului. Sudoarea îi curgea iroaie pe o parte a fe ei i, enervat i-o
terse cu dosul mîinii.
89,9.
- Estupendo! strig Marza.
Ajunser la 90 i bombele C-4 func ionar .
Cînd explod , for a principal a deton rii fu îndreptat în jos, spre p mînt,
ridicînd partea din fa a ma inii i separînd instantaneu barele de direc ie
care ineau ro ile în linie. Pocnir ca ni te be e uscate. Ro ile o luar razna.
În acela i timp, sîrma cu fitil de fosfor începu s ard , îndreptîndu-se direct
spre spatele ma inii, c tre rezervorul de benzin .
Marza se îndrept spre turnant , aplecîndu-se o dat cu ma ina, cu mîinile
întinse înainte, într-o pozi ie clasic de pilotaj, cînd sim i explozia la
picioarele sale. Capacul protector antifoc fu zdrobit i un iroi de benzin
li în cabin . Un moment mai tîrziu, volanul i se smulsese din mîini.
Ma ina ie i de sub control, rulînd nebune te, în timp ce el încerca disperat
apuce volanul. Automobilul pierdu direc ia, izbindu-se lateral de zidul
interior din curb , într-un unghi de patruzeci i cinci de grade i partea din
fa fu zdrobit . Aripile se contorsionar spre spate, cu un scrî net
agonizant de metal rupt. Motorul se desprinse i pernele de aer se pr lir
din izbitur peste Marza i peste Profesor, intuindu-i pe locurile lor.
Ma ina se înclin peste zid i, o clip mai tîrziu, rezervorul de benzin
explod . Milena fu catapultat peste pist , c tre cel lalt zid. Cînd Marza
auzi partea din spate explodînd, sim i uvoiul brusc de c ldur , apoi
26
fl rile cuprinzînd locurile din spate, înv luindu-l pe el i pe Di Fiere, apoi
pernele de aer explodar .
trînul scoase un ip t cînd fl rile îi intrar în nas i în gur i-i arser
pl mînii. În clipa urm toare era mort.
pentru Marza totul p ru o ve nicie, de i nu dur decît dou , trei secunde.
În timp ce 1X1351113 se r sucea nebune te pe pist , î i v zu finalul, acea
apari ie scabroas care-i rînjea, pe care o mai v zuse de atîtea ori i o
evitase. St tea pe zid, drept în fa a lui, înv luit în fl ri, f cîndu-i semn,
tîrîndu-l spre ea i, în timp ce ma ina se îndrepta direct spre zid, Moartea
i deschise bra ele i pilotul se n pusti în îmbr area ei.
6.
Harry Lansdale se opri din obi nuitele sale ture, se aplec peste peretele
desp itor al seme ului Henry Thoreau i privi mohorît prin hublou, pe
puntea celei mai mari platforme petroliere din lume. Mai v zuse furtuni
pîn atunci, în fiecare col al lumii, dar aceasta era ucig toare.
Era aproape miezul nop ii; marea avea între trei i patru grade Celsius sub
zero i continua s se r ceasc . Un vînt aspru, arctic, începuse s uiere
cu o noapte în urm , venind dinspre Marea Beau-fort i de peste inuturile
pustii de la nord de Brooks Range. Temperatura era înc în sc dere, marea
se r cea din ce în ce mai mult, iar soarele î i arunca lumina cenu ie, de
amurg persistent, peste inuturile pustii din nordul Alask i. Vîntul urla
stingher printre cioturile pinilor i printre ierburi, iar vulpile albe, în
28
utare de lemingi, se plîngeau de prada neîndestul toare, cu urlete de jale
în amurgul permanent. începuser s apar buc i de ghea , plutind în
deriv , din Oceanul Arctic pîn în Marea Ciukotsk, unde valurile
înspumate le zdrobeau ca pe ni te be oare.
Acum, vîntul puternic de iarn , m turînd cu furie întinderea de ap , asalta
platforma petrolier , aflat la o sut dou zeci i dou de mile dep rtare de
uscat, uierînd peste velatur i lovind cu putere cablurile sarturilor.
Lansdale nu era îngrijorat pentru platform . Fusese construit astfel încît
înfrunte orice intemperii din zona arctic . De sus, platforma Thoreau
ar ta ca un gîndac uria , cu cele patru picioare din o el afundîndu-se adînc
în marea zbuciumat . Platforma era un monstru de dou ori mai lung decît
un teren de fotbal, cu puntea la optsprezece metri în ime deasupra apei,
suprastructura ridicîndu-se cu cinci etaje deasupra pun ii. Picioarele de
ianjen erau înfipte la aizeci de metri adîncime i erau ancorate de
fundul m rii cu cabluri din o el.
Lansdale st tea sprijinit cu o mîn de perete. Nu sim ea nici o trepida ie.
Nici m car valurile de doi metri în ime i vînturile turbate nu-i puteau
zgîl îi „copilul".
Platforma Thoreau era, într-adev r, încununarea succeselor lui Lansdale.
Era cea mai mare platform semisubmersibil construit vreodat ; un ora
plutitor, cu blocurile sale impun toare de beton, ce înglobau apartamente
pentru to i cei dou sute de membri ai echipajului, trei restaurante, fiecare
dintre ele servind mîncare preparat de trei efi buc tari diferi i, dou
cinematografe unde rulau filme în premier , i o anten solar , care
prindea nou zeci de canale de televiziune pentru televizoarele cu diagonala
de cincizeci i doi de centimetri din fiecare apartament.
Tot confortul posibil era asigurat echipajului, pentru a face suportabile
zilele nesfîr ite, c ci platforma, aflat la nord-vest de coasta Alask i, la o
sut patruzeci de mile de Point Hope, chiar la marginea calotei polare, era
29
cel mai singuratic avanpost uman posibil. Se afla deasupra uneia dintre
cele mai bogate exploat ri de petrol din lume.
Lansdale nu era numai inginerul- ef i directorul proiectului, era i
ini iatorul lui. Timp de optsprezece ani visase s comande o nav într-un
inut neumblat, la cap tul lumii. Îi trebuiser patru ani de planuri, lupte în
consiliile de administra ie i discu ii în baruri i restaurante, pentru a
încerca s conving consor iul, format din patru companii petroliere, s i
asume riscul.
Îi convinsese pîn la urm . Se pricepea la petrol; tia unde s -l g seasc i
cum s -l scoat la suprafa . Era la fel de dur ca inutul Arctic, de neclintit
ca platforma pe care o construise. Era un om care- i dedicase întreaga
via g sirii aurului negru închis în adîncul p mîntului. Lucrase pe
platforme în lumea întreag i o putea dovedi. Avea o hart a tuturor
platformelor, pe care i-o tatuase, mîndru, pe bra ul drept ca pe o
banderol purtat de un soldat b trîn - de la Sweet Dip, platforma din
largul oceanului, în dreptul statului Louisiana, la Calamrty Run din Marea
Nordului, la nesfîr itele cîmpuri pustii din Arabia Saudit , poreclite
Sandstorm Hilton.
Da, î i d duse obolul. La patruzeci de ani, fa a lui era br zdat de riduri
din cauza muncii grele, mîinile îi erau pline de b turi, iar p rul zbîrlit îi
era aproape alb. Dar pentru Lansdale, fiecare rid, fiecare b tur , fiecare
fir de p r alb avea valoarea lui. Zîmbi, ridic cea ca de cafea i, b tînd cu
degetele în zidul desp itor, spuse cu o voce r gu it din cauza ig rilor, a
whisky-ului i a lipsei de somn:
- La mul i ani, furtun !
Chiar i la dou zeci i opt de metri adîncime, marea era agitat , mi cîndu-
se necontenit dedesubtul valurilor înalte de doi metri, de la suprafa . O
band argintie de lumin str punse marea întunecat , urmat de ceea ce
la început p rur a fi patru foci v rgate, luptîndu-se în forma ie cu apele
30
zbuciumate. Erau patru b rba i în costume de scafandru, lega i între ei ca
alpini tii, cu o frînghie din nailon, tra i prin marea periculoas de un
scuter subacvatic. O cutie de m rimea unui sicriu de copil era legat de
scuter printr-o alt frînghie din nailon.
rbatul din frunte î i inea încheietura mîinii lîng masca de pe fa . Nu
avea decît un ochi, cel lalt nu era decît o orbit goal . î i verific busola i
ceasul de adîncime, p strînd permanent direc ia. Raza îngust a lanternei
sale se plimba încoace i-ncolo, prin marea întunecat . Apoi, unul dintre
rba i îl z ri i ochii i se m rir în spatele ferestrei de sticl a m tii: un
pilon gigantic de o el, gros de aproape cinci metri i neclintit ca un munte,
sfida oceanul turbat ce se învolbura în jurul lui i apoi se retr gea.
Conduc torul grupului dirija scuterul spre pilon, p strînd o distan de
siguran , c ci un val mai mare îi putea ucide, aruncîndu-i înspre el, putea
distruge i scuterul subacvatic. Se inur la vreo ase metri distan , în
timp ce conduc torul preg ti o arm cu harpon i arunc harponul astfel
încît s treac prin ap dincolo de piciorul din o el unde pierdu din vitez .
Curentul apei îl înf ur în jurul pilonuui, apoi, cel care conducea scuterul
îl ghid în trei sau patru rotiri în sens invers în jurul harponului, f cînd o
linie dreapt între ei i pilon, conducînd scuterul prin ap astfel încît s
streze aceast linie.
Ceilal i trei deta ar cutia în form de sicriu i se apropiar de pilon.
În timpul inspec iei de fiecare noapte, înainte de a merge la culcare,
Lansdale intr în camera de comand i urm ri echipajul la lucru. I se
ru c se afla în decorul unui film tiin ifico-fantastic, v zînd irurile de
monitoare aprinzîndu-se i stingîndu-se, în timp ce ingenioasa sta ie de
pompare extr gea petrolul din mai multe pu uri de sub ap , pe o raz de
treizeci de mile, depozitîndu-l în rezervoare construite în perimetrul
platformei i, de acolo, printr-o conduct de treizeci de centimetri în
diametru, întins de-a lungul M rii Ciukotsk, pîn la o sta ie de primire
31
din apropierea satului Wainwright, la o sut dou zeci i dou de mile
dep rtare spre est, unde p mîntul nefertil al Alask i se sfîr ea în mare.
Era o idee revolu ionar . i func iona. Deja de trei luni, sta ia mergea ca
uns . Cu mici dureri de cap, bineîn eles, dar acestea erau de a teptat. În
rest, nimic major. Acum, Thoreau opera cu un echipaj de baz de o sut
patru b rba i i patru femei, cu o sut de oameni mai pu in decît în mod
normal, care se oferiser voluntar s renun e la vacan a de Cr ciun pentru
a lucra.
Slick Williams, geniul electronist care conducea camera computerelor,
st tea la consola principal , cu picioarele pe birou, sorbindu- i cafeaua i
urm rind flash-urile de lumin . Cînd Lansdale intr , î i ridic privirea.
- Salut, efule, spuse el. O vizit prin mahala? Lansdale rîse.
- În juc ria asta de aizeci de milioane de dolari?
Era înconjurat de cel mai sofisticat sistem computerizat construit vreodat .
- fii atent la stabilizatori. Se înr ut te vremea.
- Îi Verific, spuse Williams. Spune-i lui Sparks s m anun e dac devine
prea grav.
- Rahat, zise Lansdale, am mai înfruntat uragane i pe prima platform din
lume. O platform nenorocit din lemn, veche de cincisprezece ani. înc pea
în camera asta, toat . N-am pierdut decît un om. Tîmpitul a fost lovit în
cap de o cutie de mîncare ce zbura cu nou zeci de mile pe or . I-a rupt
gîtul. Altfel, nu ne-am ales decît cu o ud tur .
Williams înclin din cap. Mai auzise pove tile astea.
- O s fiu în bar s mai beau un pahar înainte de culcare sau în
apartamentul meu, spuse eful i ie i, traversînd coridorul pîn la camera
meteo. Ecrane radar acopereau pere ii, liniile azimutelor mi cîndu-se în
cerc, urm rind totul pe o raz de patru sute de mile. Meteorologul era doar
un copil de dou zeci i ase de ani, slab, cu un ten acneic, cu p rul lung i
ochelari cu lentile groase cît fundul unei sticle Johnnie Walker. Dar era
32
bun. To i de pe platform erau buni, c ci altfel n-ar fi fost acolo.
Sub ei, marea agitat izbea, neauzit , pilonii de sus inere.
- Se apropie o nenorocire, efule, spuse tîn rul meteorolog, care din motive
numai de el tiute se autoporeclise Sparks, dup fo tii operatori radio.
- Cum arat ?
- Vînt de o sut de mile, lapovi , ninsoare i valuri mari, dar într-adev r
mari. i sunt deja patru grade sub zero. Oricine alunec întîmpl tor în
seara asta, se treze te în ap .
- Oricine alunec întîmpl tor în seara asta, va ajunge în Nome înainte s -l
putem scoate, spuse Lansdale.
- Furtunile astea m îngrozesc.
- Am trecut i prin altele mai rele, b iete. De ce nu te duci s vezi un film?
Au filmul la cu Clint Eastwood, la cu maimu a.
Cinematografele func ionau neîntrerupt.
- Stau aici. Nu sunt ferestre i nu se aud prea multe. O s dorm pe Patul
la mic, dac nu mai rezist. îmi ine i Cagney companie.
Ar spre unul dintre cele peste dou sprezece monitoare lîng radare.
Sonorul era dat încet, dar acolo era Jimmy Cagney alergînd printr-o
rafin rie de petrol, împu cînd pe oricine îi ap rea în cale.
- Asta da b rbat, spuse Lansdale. Pe lîng el, to i masculii tia nenoroci i
din ziua de azi arat ca o adun tur de am rî i.
Cagney era acum pe acoperi ul unei rafin rii imense, iar FBI-ul încerca s -
l prind .
- Uite aici, spuse pu tiul. sta trebuie s fie cel mai tare final f cut
vreodat .
Cagney era înconjurat de fl ri, ciuruit de gloan e i înc mai lupta. „Am
reu it, mam !" ipa el. „Vîrful lumii!" i buuuum! - Jimmy i rafin ria
explodeaz împreun cu jum tate din sudul Californiei.
- Grozav, spuse eful.
33
- Grozav, rosti pu tiul ca un ecou.
- Ce program prinzi?
- WTBS din Atlanta, Georgia. Dau tot timpul filme. Mai e i o sta ie
japonez destul de bun , dar toate filmele sunt dublate. E straniu s -l vezi
pe Steve McQueen vorbind în dialectul sta.
- Bine, b iete. Stai aici. îmi place devotamentul la locul de munc .
- Rahat, spuse Sparks, dac mi-ar fi spus cineva c o s ajung aici, pe
vremea cînd studiam la Universitatea din Florida, a fi ales cre terea
vitelor.
- Da, dar nu po i cî tiga dou sute de dolari pe zi ducînd vitele la mont ,
Sparks.
- Nu, dar e mult mai amuzant. eful rîse.
- Bine. Dac devii nervos, d -mi un telefon. O s vin s te in de mîn .
Luminile de pe ecranul computerului începur s clipeasc .
- Vine prognoza de la Barrow, spuse Sparks.
Tast cuvîntul „TYPE" i, imediat, pe unul dintre monitoare ap ru
prognoza.
- Iisuse, efule, se înregistreaz vînturi de pîn la o sut optzeci de noduri.
i valuri! Sunt de ase i nou metri de-a lungul coastei. Temperatura -
fluier printre din i - minus patruzeci i unu de grade. Ploaie înghe at .
glum , ploaie înghe at . La ce dracu’ se a teptau, la o am rît de
burni de prim var ? Platforma asta blestemat o s arate precum
cascada Niagara pîn mîine-diminea .
- Limbajul t u devine din ce în ce mai urît, Sparks, spuse Lansdale. Ar
trebui s -i scriu mamei tale.
- F -o, i eu o s -i spun cine m-a înv at. Lansdale rîse.
- Anun -m dac intervine ceva grav, spuse el, i p si camera sta iei
meteo.
Mergînd de-a lungul culoarului, spre bar, auzea marea furioas izbind
34
picioarele de o el ale platformei i vîntul ipînd peste greement. Îi f cea
pl cere s aud i s simt furtuna. Platforma Thoreau era înc înat ca
un catîr i inexpugnabil ca Annapurna.
Lu liftul pîn la etajul al doilea i intr în bar. Willie Nelson st tea lîng
tonomat, iar într-un col se juca pocher în dreptul capului unui caribu
gigantic, care fusese prins în timpul unei vîn tori de weekend, la Yukon.
Lui Lansdale îi pl cea foarte mult. Simboliza la un loc b trînul Vest, ultima
frontier , John Wayne i Randy Scott, Henry Fonda i O. K. Corrai. Privi
spre bar i o v zu pe Marge Cochran, una dintre cele patru femei de pe
platform . Avea vreo patruzeci de ani, p r ro cat i era tîmplar constructor.
Munca grea l sase urme, la fel ca i asupra efului, dar se mai putea vedea
pe chipul ei col uros i în ochii azurii c fusese frumoas în tinere e.
Munca îi p strase corpul zvelt i tîn r. Dar, în ciuda ridurilor de pe fa a
bronzat , era o femeie frumoas , aspr i dezarmant de cinstit .
eful o urm ri cu privirea mult timp, dar ea nu-i d du nici o aten ie. Cînd,
în sfîr it, se plictisi s -i simt privirea a intit asupra ei, se îmtoarse spre el
i-i arunc un zîmbet r ut cios.
„Dur femeie, gîndi el. Da, dur . Ca o nalb îmbr cat în o el." Comand o
bere Carta Bianca i o d du pe gît în timp ce vreo cinci tehnicieni intrar
dup terminarea schimbului de sear .
- Ce spui de un joc, efule? îl întreb unul dintre ei.
- Alt dat , spuse Lansdale. Trebuie s dorm pu in.
i ie i, ducîndu-se în apartamentul s u de la etajul al treilea.
La patruzeci i cinci de metri sub locul unde st tea Lansdale, cei patru
rba i î i continuau periculoasa îns rcinare.
În timp ce oferul scuterului inea aparatul împotriva curentului, unul
dintre scafandri prinse cablul cutiei de un inel al curelei lui i îl scurt cu
vreo cincisprezece centimetri. Era, evident, cel mai puternic dintre
înot tori, bicep ii profilîndu-i-se încorda i, prin costumul termic, în timp ce
35
se mi ca în spatele cutiei.
Un val monstruos se ridic deodat din marea întunecat i violent , la
treizeci de metri deasupra lor. Cuprinse scuterul, învîrtindu-l în a a fel
încît, pentru un moment, acesta fu ridicat într-o parte, cu vîrful spre
suprafa a m rii, pîn cînd cel care îl manevra reu i s -l echilibreze.
Frînghia se sl bi pu in, apoi redeveni întins . i, în momentul acela, sc
din mîinile b rbatului care inea cutia. Marea furioas îl trase de lîng
frînghie tîrîndu-l, rostogolindu-l ca pe o alg , înspre pilon. Cu bra ele sale
puternice, b rbatul încerc s se lupte cu marea umflat , dar era ca un
copil prins de un curent marin ucig tor, iar pilonul uria îl atr gea ca un
magnet. Se r suci în ap i capul i se izbi de pilon, sco înd un sunet ca o
plesnitur de bici pe uria a construc ie. Corpul i se zgudui violent, într-un
spasm de moarte, i un uvoi de bule sîngerii ie ir din regulatorul de
oxigen, învolburîndu-se spre suprafa .
eful echipei, care v zuse ce se întîmplase, prinse trupul moale de ancora
de salvare i privi prin vizorul m tii de scafandru. Ochii b rbatului r nit
erau pe jum tate deschi i i nu se vedea decît albul ochilor - Sîngele ce-i
curgea din nas umplea masca. Scafandrul- ef d du din cap spre ceilal i
membri ai echipei i, deta înd cutia, d du drumul trupului neînsufle it.
rbatul mort fu imediat tîrît de curentul nemilos, r mînînd ag at înc de
ancora de salvare.
eful echipei se îndrept spre pilon i se l în voia valurilor pentru a fi
împins spre pilon. Cel lalt scafandru i se al tur . î i croir drum împreun
în josul pilonului pîn g sir o îmbinare sudat . Luptîndu-se cu marea
furioas , legar cutia de pilonul de o el, în timp ce oferul scuterului
încerca s p streze aparatul sub valuri. Cînd cutia fu bine legat , eful
echipei trase un mîner de pe o parte a ei i capacul se ridic . Era un
dispozitiv cu ceas. Îl potrivi pentru ora patru, apoi el i cel lalt scufund tor
urcar în sus pe pilon, pîn la linia de o el. Cel de-al treilea scufund tor
36
atîrna grotesc, sub ei, corpul s u lovindu-se în continuu de pilonul de o el.
Din regulatorul s u de oxigen nu mai ie eau bule de aer.
Cînd ajunser la scuter, eful echipei t ie cu un cle te odgonul care inea
aparatul legat de pilon. Scuterul se n pusti înainte i cei trei b rba i se
strînser unul lîng altul. Cel de-al patrulea tovar al lor era rostogolit de
valuri, tîrît în urma lor, la cap tul frînghiei de siguran . eful echipei
verific busola i a inti fasciculul de lumin în întuneric, îndep rtînd
scuterul de pilonul ucig tor.
Disp rur în marea întunecoas , tr gînd dup ei macabra greutate.
3.
TREI
Eddie Wolfnagle era în culmea fericirii. Ziua era minunat , temperatura era
de vreo treizeci de grade, iar str lucirea soarelui nu era întrerupt decît de
cîte o r ial ocazional de ploaie, care începea brusc i înceta la fel de
brusc. Conducea Honda închiriat pe Hana Road, care fusese la început o
osea respectabil , cu dou benzi, pavat , i care ajunsese acum un drum
de ar , de-abia destul de lat pentru dou ma ini. Pe m sur ce drumul se
îngusta, p durea devenea din ce în ce mai deas , a a c , nu dup mult
timp, ajunse s conduc pe sub umbrarul f cut de copaci de mango i
kukuis, lalele africane înflorite i copaci roz Rain-bow Shower. Ascun i în
frunzi , papagalii ipau indigna i i- i scuturau apa de ploaie din pene. În
stînga drumului, la o sut de metri mai jos, Pacificul d dea un adev rat
spectacol, izbind puternic malul stîncos, cu valuri de trei pîn la ase
metri.
Paradis. Totul era un paradis. Cu o noapte înainte g sise o incredibil
iarb Maui. St tuse trei zile la Intercontinental Maui de pe plaja Makena,
cu un superb manechin din Londra. Opt ore mai tîrziu urma s zboare la
Los Angeles, cu clasa întîi. În ziua urm toare avea bilete pentru concursul
de popice. Pusese o mie pe Michigan i zece mai mult pe Southern Cal, cel
mai mare pariu f cut vreodat în via a lui.
i iat -l în p durea tropical , dincolo de Haleakala, vulcanul de trei mii de
49
metri care domina Maui. Citise despre cele apte Lacuri ale Regilor, loc
presupus a fi sacru, unde tr iau zeii i unde, cu secole în urm , prin ii din
Insulele Hawaii veneau în b rcile lor, cu tot alaiul, pentru a fi încorona i.
Eddie se sim ea ca într-un film vechi al lui Dorothy Lamour, pe care-l
zuse la televizor în copil rie.
Coborî din ma in i- i aprinse o igar . Purta o jachet cu franjuri, din
piele de c prioar , ghete Tony Lama, care îl în au pîn la aproape un
metru nou zeci, pantaloni de polo i o p rie de cowboy Stetson - La
naiba, toate-i mergeau bine. Era i timpul. Privi un pu tan de liceu
scufundîndu-se cînd într-un lac, cînd în altul, coborînd pe panta muntelui,
pîn ajunse la lacul din vale. Pu tiul se l pe spate, împro apa din
gur la jum tate de metru în aer i- i închise ochii cînd stropii valurilor se
lovir de stînci.
Trecuse mult timp de cînd Eddie înota în rîul Harlem, pe vremea cînd era
copil. Drace! Ce bine se sim ea! i de ce nu? Acum î i putea permite toate
astea. î i putea permite excursii în paradis, î i putea permite s stea la
motelurile londoneze i s joace patru sute de dolari la jocurile de noroc
interzise. Peste mai pu in de o or , el, Eddie Wolfnagle f ini iala tat lui,
pe vremuri dat afar din marin , avea s aib o sut de mii de dolari. Ce-ar
spune Vinnie i ceilal i din Canarsie de asta?
„Hei, Vinnie, ia uit -te la mine, nu sunt un tip grozav? Acum m plimb prin
paradis, disear o s zbor cu avionul, la clasa întîi, înapoi la Los Angeles,
iar mîine o s m duc la concursul de popice i, în numai cîteva minute, o
am înc o mie de b trîne, bani lichizi, în p ria mea de dou sute de
dolari."
Scoase un strig t puternic, ca un îndemn texan.
„D -i b taie, Eddie", strig , f a se adresa cuiva.
Urc din nou în ma in i intr mai adînc în p dure. Trecu de alte Honda
închiriate, parcate neglijent lîng cabinele din apropierea drumului. Un
50
tina solid, îmbr cat într-o c ma ro ie cu imprimeuri i pantaloni de
gata, se post în mijlocul drumului i-i f cu semn s opreasc . Îi ar lui
Eddie o insign .
- Poli ia statului, spuse el într-o englez corect . îmi pute i ar ta permisul
de conducere, v rog?
- Sigur, spuse Eddie. S-a întîmplat ceva?
- Nu, domnule. O simpl verificare. V d c sunte i de pe continent, fi i
atent, dac opri i pe undeva. Lua i cu dumneavoastr lucrurile de valoare.
Se fur multe ma ini prin insule. Tinerii punk, ti i. Se urc i o terg, de
aceea nu sunt bune încuietorile ma inilor stora închiriate, pot fi deschise
for at.
- Mul umesc, domnule ofi er.
- Da, domnule. Nu dorim s v întoarce i acas nervos. Zîmbi.
- sta-i drumul spre Mamalu Bay?
- Drept înainte, înc vreo zece mile. Nu v pute i r ci. Dar acolo, va trebui
întoarce i. E un drum care trece prin cîmpul de lav Haleakala, folosit
doar de tîlhari. E foarte periculos.
- Exact asta inten ionam s fac, spuse Eddie amabil i porni mai departe.
Hinge parc ma ina înainte s ajung la podul de la cele apte Lacuri i
porni mai departe pe jos. Urc pe o parte a muntelui, pîn la marginea
dinspre cîmpul de lav Haleakala i coborî apoi pîn la golful de la cap tul
drumului. Era u or drumul de trei mile pe creasta muntelui. i, de i era
foarte cald i umiditatea era ridicat , Hinge nu transpira. Hinge nu
transpira niciodat .
La cî iva metri de drum, se întoarse i intr din nou în frunzi ul des. Se
ez , scoase o pung de hîrtie din buzunarul hainei i împr tie
con inutul pe jos: un trabuc, un pix, un mic pachet de vat , un
termometru i un ac hipodermic.
Dup ce scoase mina, rupse pixul la ambele capete i introduse cilindrul
51
ob inut prin centrul trabucului. Sufl afar tutunul i privi Prin trabuc.
Strînse între degete unul din capete, pentru a masca orificiul. Apoi sparse
termometrul i, inînd acul hipodermic între degete, scurse cu aten ie
dou , trei pic turi de mercur prin deschiz tur . Scoase apoi din buzunar
un b de chibrit, îl aprinse, îl stinse i-l r suci Prim urechea acului,
închizînd mercurul în untru. Leg cap tul chibritului cu un tampon de
vat i vîrî s geata confec ionat printr-un cap t al trabucului. B în
gur cel lalt cap t al trabucului, umplu punga de hîrtie cu gunoaiele
mase i o puse la loc în buzunar. Apoi se sprijini de un copac.
durea deveni mai deas i drumul se îngust . O ploaie brusc r i
peste copaci. P rile ipar drept r spuns. Se întunecase atît de mult încît
trebui s aprind farurile. Apoi, tot atît de brusc, razele soarelui se
strecurar din nou printre copaci, umplînd drumul de pete de lumin .
Cîteva mile mai departe, p durea se termina brusc. În fa se întindea
cîmpul de lav , iar în stînga, cît vedeai cu ochii, Oceanul Pacific.
Locul era pustiu.
Eddie Wolfnagle începu s se simt singur. Ie i afar din ma in i se uit
în jur. Nu mai era nici o alt ma in acolo. Nimic în afara oceanului, a
durii din spatele lui i îngrozitorul rîu de lav pietrificat în fa , cu
încre iturile negre, coborînd pe panta muntelui direct în ocean - canalul de
scurgere al unui vulcan care, cu mii de ani în urm , inundase mai mult de
jum tate din insul , l sînd în urm un crater mai mare decît Insula
Manhattan. Platoul negru-cenu iu se întindea în fa a lui, pîn la orizont. În
stînga, acesta cobora într-o pant domoal spre ocean, apoi se termina
brusc într-un perete vertical, la vreo treizeci de metri deasupra apei.
„Iisuse!" spuse el cu voce tare.
O barier închidea drumul. Semnul b tut în cuie pe barier spunea:
PERICOL! CÎMP DE LAV . DRUM NESIGUR. ACEST DRUM ESTE ÎNCHIS
PERMANENT. CEI CARE TREC VOR fi PEDEPSI I. PARCUL NA IONAL
52
HALEAKALA DEPARTAMENTUL SILVIC AL SUA.
O r muric pocni în spatele lui. Se întoarse i v zu un b rbat venind spre
el. Era cam la fel de înalt ca Eddie i folosea o crac drept baston.
Eddie fu pu in surprins. Dac sta era Hinge, era un adev rat zdrahon.
Tunsoare foarte b rb teasc ? Costum din poliester? Iisuse, de unde venea?
Era mai tîn r decît î i imaginase Eddie i avea pielea alb .
Dintr-un motiv sau altul, Eddie se a teptase ca Hinge s fie brunet, poate
chiar c runt. Dar tipul sta - la dracu'! - tipul sta de-abia dac avea
treizeci de ani.
- Hinge! îl strig Wolfnagle pe b rbatul care-i zîmbi u or i încuviin din
cap. Hei, e-n regul ! Eu sunt Eddie Wolfnagle.
i strînser mîinile i Hinge spuse:
- Hai în ma in , în caz c vine cineva.
- Bun idee, spuse Eddie. Se urcar în Honda.
- Unde-i ma ina ta? întreb Wolfnagle.
- Dorm în aer liber, r spunse Hinge. O mil i ceva mai sus.
- Aha. Wolfnagle începu s se nelini teasc . Visa la clipa asta de aproape
dou luni. i acum totul p rea prea u or.
- ... poate c ... , ar trebui s -mi ar i i mie ceva. tii, ni te acte de
identitate.
Hinge scoase un plic maro de hîrtie din buzunarul de la piept i-l inu cu
dou degete de un col .
- sta ar trebui s fie de-ajuns, spuse el. Ai marfa?
- E aici.
Eddie scoase un rolfilm de treizeci i cinci de milimetri din buzunarul
hainei i-l inu cu dou degete, dar, cînd Hinge întinse mîna s -l ia, Eddie
îl prinse în pumn.
- P i...
i frec degetul mare de ar tor i zîmbi.
53
Pentru o clip , ochii lui Hinge se f cur de ghea , dar î i reveni rapid i
zîmbi. îi înmîn plicul lui Eddie. Eddie îi d du filmul lui Hinge i desf cu
plicul. în untru erau pachete frumoase de hîrtii de o sut . Le fo ni cu
dexteritatea unui crupier din Las Vegas.
Hinge scoase o lup de bijutier din buzunar i, fixînd-o între sprîncean i
obraz, în ochiul drept, desf ur o bucat de film, inînd-o în lumin .
- Ce zici? întreb Eddie, num rînd înc .
- Pîn acum e bine. Ai filmat tot?
- Ai tot acolo, b trîne. Planurile i actuala instala ie. Exact a a a
recomandat doctorul, nu?
- Da.
- Totul e acolo, spuse Eddie i chicoti ca un pu ti. Nici nu-mi vine s cred,
nene. O sut de b trîne. tii ceva? Cred c taic -meu n-a cî tigat o sut de
trîne în toat via a lui nenorocit .
- Felicit ri.
Eddie î i scoase p ria Stetson, arunc plicul în ea i apoi i-o puse din
nou pe cap.
- Uite, zise el, dac mai ai nevoie de ceva, sunt omul t u, OK? Pot s fur i
cîrja unui chiop, f s i dea seama decît cînd d cu fundul de p mînt.
- inem leg tura.
- Am început s terpelesc de la nou ani. Prima ma in am furat-o la
doisprezece. Nici nu vedeam bine peste volan. Pîn la aisprezece ani
aveam deja vreo dou sute de furturi la activ. Nu m-au prins niciodat , N-
am v zut niciodat interiorul vreunei închisori.
- Ai noroc.
- Talent. Pu in noroc, dar mai ales talent.
- Vreau s spun c ai noroc c n-ai ajuns niciodat la închisoare. Treaba
asta cum ai f cut-o?
- Am ajuns la locul potrivit, în momentul potrivit. Paza de pe platform era
54
nimica toat . Planurile? sta a fost un noroc. Le-au scos pe toate într-o
noapte, ca s verifice ceva la sta ia de transfer. Cînd au terminat, m-au
întrebat dac pot s le duc înapoi. Am zis sigur, nici o problem . Pe urm ,
m-am oprit, pe drum, în camera mea, am scos vechiul meu Minolta i ac,
ac, mi-am f cut rost de-o poli de asigurare.
- Ai scos-o a a, din mînec ? N-aveai nici un plan?
- Te-ai prins. Dac e ti pe faz , î i pic . Ei, tiam c am ceva, în elegi?
tiam c cineva, undeva, ar vrea planurile astea. Nu trebuia decît s -l
sesc pe acel cineva. i-ai ap rut tu. Ce noroc!
„Un amator, gîndi Hinge, o întîmplare”. Dar ce noroc c el afla primul.
- Cum pot fi sigur c nu mai ai copii? Ai putea vinde materialul sta
concuren ilor no tri.
- Uite care-i chestia. Eu vreau s mai fac afaceri cu voi. Nu vreau s -mi tai
craca de sub picioare.
- Acceptabil, spuse Hinge.
- De aici mergi în Camden, New Jersey, nu? Îl tiu ca-n palm . M-am
învîrtit mult pe-acolo.
- Da.
Wolfnagle clipi.
- Eu o s c toresc pu in.
- Meri i o excursie.
- Da, a a e. Ei, mai e ceva?
- Da. Ai un foc?
Dac avea un foc? Sigur c avea. Avea chiar o brichet Dunhill, asta avea.
Scoase bricheta de aur, îi deschise capacul, o aprinse i se aplec s -i
aprind trabucul. Auzi un puf it, v zu scrum împr tiat din cap tul
trabucului i apoi sim i o durere ascu it în gît. La început, crezu c l-a
în epat o albin . Se frec nelini tit pe gît. Ceva lovi bordul ma inii i c zu
pe podea. Se aplec i ridic obiectul. Era un fel de s geat . O privi fix cu o
55
privire tîmp . O vedea cînd bine, cînd mai pu in bine. Pielea începu s -l
furnice. Nu mai sim ea nimic cu mîinile; picioarele îi amor iser .
Furnic turile se transformar într-o durere ascu it , ca de împuns turi,
apoi se înr ut i. î i sim i pielea str puns de ace, apoi de cu ite. Încerc
îndep rteze durerea sc rpinîndu-se, dar nu se putu mi ca. Un Pumn
uria îi strivea pieptul. Gîfîi, c utînd mai mult aer. Dar nu se întîmpl
nimic.
Se întoarse disperat spre Hinge, dar Hinge era o umbr neclar , plutind la
grani a dintre realitate i irealitate. Wolfnagle ar ta ca un Caras auriu, cu
ochii ie i din orbite i buzele mi cîndu-i-se f un sunet, încercînd s
respire.
Pusese o lovitur bun , direct în jugular . Mercurul lucr rapid, la nici
patruzeci de secunde de la atingerea venei, iar cînd Wolfnagle încePu s se
zvîrcoleasc , Hinge îl prinse de bra e i îl inu lipit de scaun. Avea spasme
puternice i Hinge aproape c -l sc . Era mai puternic decît p rea.
Zvîrcolirile durar cam un minut. Pe urm , lui Wolfnagle începur s -i
cl ne din ii, dup care încremeni, cu gura încle tat . Din gîtul lui se
auzi un zgomot în bu it i corpul îi în epeni, ochii i se bulbucar i privea
cruci .
Hinge îl mai inu cîteva clipe, apoi îi d du drumul. Wolfnagle p ru s se
mic oreze cînd alunec încet în scaun. Brusc, b rbia îi c zu în piept. Hinge
îi ridic p ria i plicul îi alunec în mîn . Se întinse i lu s geata dintre
degetele în epenite ale lui Wolfnagle. Îi pres dou degete pe gît. Pulsul nu
se mai sim ea.
Hinge coborî din ma in . Vîntul b tea dinspre ocean, f cînd frunzele
palmierilor s fo neasc i s uiere peste craterul Haleakala. O pas re
ip i ni în sus, printre copaci. Apoi se l lini tea. Pîn acum totul
mersese bine.
Merse pe partea lui Wolfnagle, decupl frînele i împinse ma ina într-un
56
arc u or, pîn cînd aceasta ajunse cu fa a spre ocean. Între ma in i
ocean nu erau decît cî iva metri de lav neagr , pietrificat . Privi în jur.
Erau înc singuri. Porni motorul. Deschise capota i trase în sus
regulatorul automatic, cam trei centimetri. Motorul torcea. Se întoarse din
nou la locul oferului, ap ambreiajul cu bastonul, b în viteza întîi,
inînd portiera cu mîna liber , apoi s ri afar , decuplînd ambreiajul i
trîntind portiera. Motorul mergea la tura ia maxim . Ma ina porni înainte,
prinse vitez , lovi marginea stratului de lav i f cu un salt. erpui în
deriv spre ocean, apoi se r suci, pornind înapoi în sus spre pant ,
cl tinîndu-se, pe o distan de vreo patru metri, dup care se smuci,
dîndu-se peste cap pîn la marginea pr pastiei, unde se lovi u or de stînc
i c zu în gol, pr lindu-se în ocean. Un uvoi de ap ni în sus i fu
dus mai departe de vîntul puternic. Un prim val acoperi ma ina, apoi înc
unul i înc unul pîn cînd Hinge v zu portbagajul. Apoi, un val puternic o
izbi de zidul de lav . Oceanul se înspum i se retrase. Ma ina disp ruse.
Hinge se gr bi s intre din nou în p dure, merse pîn sus, pe creast , i se
ez un moment. Era lini te, doar vîntul uiera i valurile se izbeau de
malul de dedesubt. Zîmbi, pricepînd c mai inea înc trabucul în gur .
Strînse trabucul în mîn , inu palma întins , privind cum tutunul este
suflat de vînt, apoi arse punga de hîrtie care con inea reSturile.
Hinge se sim ea bine acum. Totul mersese f probleme. Gata cu dorul
sta m runt. Scoase filmul, inu bricheta aprins la unul din capete i privi
flac ra devorîndu-l. Dup aceea se întoarse la ma in .
Hinge nu d du telefon înainte de a se întoarce pe aeroportul Honolulu.
Acolo, form 800 i r mase surprins de cît de repede ob inu leg tura.
- Da? r spunse vocea de la cel lalt cap t al firului.
- Raportez.
- Declin i identitatea.
- Hinge. Q-13.
57
- Banda merge.
- Jack s-a dus, Jack s-a întors...
- Vocea recunoscut . Identificare pozitiv . Cine e leg tura ta?
- Quill.
- Verificare.
tept aproape un minut i apoi cineva r spunse.
- Aici Quill.
- Am contactat persoana. Informa ia a fost recuperat i distrus .
- Excelent. i persoana?
- Lichidat .
- Bun. Ceva probleme?
- Nici o problem .
- îmi pare r u c a trebuit s i întrerupi vacan a.
- A mers bine. M întorc la hotelul Royal Hawayan înainte de cin .
- Mul umesc. La mul i ani!
- Mul umesc, la fel. Salut.
4.
Era o camer imens , amenin toare prin întunecimea ei, prin formele
sculptate de mîn din jurul tavanelor înalte de trei metri, greu de distins
printre umbrele lugubre aruncate de o mic lamp oriental , a ezat într-
un col . Podelele din lemn negeluit, f covoare, luceau ca un patinoar, iar
col urile erau o mas de umbre. Singurele ferestre din camer , ce se
întindeau pe un perete întreg, fuseser odat u i ce d deau spre teras ;
acum dezv luiau o ser f ferestre, plin de ferigi tropicale i de plante
flori. Cele trei sau patru lumini mai puternice de pe podeaua serei îi
accentuau verdea a, dar nu reu eau decît s creeze siluete amenin toare
celor cîteva piese de mobilier ce se aflau în camera principal .
58
Temperatura din camer era exact dou zeci i opt de grade; întotdeauna
erau exact dou zeci i opt de grade.
Locul acesta era lini tit ca o bibliotec . Excep ie f cea tic itul continuu, ca
al unei bombe cu explozie întîrziat , marcînd scurgerea ultimelor minute
ale vie ii cuiva.
Lîng u era un ansamblu de piese de mobil îmbr cate în piele: dou
fotolii mari i o sofa lung de vreo doi metri, desp ite de o mas joas din
lemn de tec. M su ele dintr-o parte i alta a sofalei erau f cute tot din tec,
în ton cu masa joas i, pe fiecare din ele era cîte o lamp filipinez în
form de co . Pe masa joas nu era decît o scrumier oriental , imens .
Dou dintre celelalte col uri ale camerei erau goale, cu excep ia unor
antice, reprezentînd ni te cîini fioro i, cu capul plat, ce st teau ghemui i
sub ferigile înalte. Cel lalt col era dominat de un birou mare de campanie,
cu opt scaune cu sp tare tari în fa a lui. Pe birou nu era nimic în afara
unei cutii din lemn, demodate, pentru scrisori, o scrumier mare, o agend
legat în piele i o lamp ro ie, sofisticat , în form de Buddha, cu un
abajur demodat, cu franjuri i nur. i cutia... Era o cutie alb , obi nuit ,
cam de m rimea unui dic ionar mare. Era legat cu o fund ro ie,
asemenea unui cadou de Cr ciun.
Scaunul din spatele biroului se în a ca un tron, sp tarul s u mare i
negru profilîndu-se în penumbr . Un nor de fum se ridica deasupra
scaunului. Singura lamp aprins era cea în form de Buddha. Arunca o
lumin stranie peste birou, înv luind cutia alb în umbre adînci. C ldura
sa aspira fumul ce venea dinspre scaun i îl trimitea în mici vîrtejuri, în
sus, spre abajur.
Din cutie se auzi un zgomot, ca un fo net. Capacul cutiei se ridic pu in,
apoi r mase din nou nemi cat.
rbatul din scaun se aplec în fa . Chipul îi era prelung i îngust.
Cîteva smocuri de p r sub ire i alb erau piept nate cu grij dintr-o parte
59
în alta a capului s u scheletic. Obrajii îi erau foarte tra i, fiecare rid i
încre itur fiind accentuate de lumina l mpii; b rbia îi era ferm i pe gît
venele îi ie eau în eviden , ca ni te corzi întinse. Era un chip din trecut,
din c ile de istorie, din vechile jurnale i reviste, un chip aspru, de vultur,
promi înd victoria, dar sim ind înc gustul amar al înfrîngerii, un chip
zbun tor, evocînd mînia lui Moise i zelul lui John Brown.
Generalul Hooker. Hook. Se spusese c era un geniu militar, fiind
comparat de militari i de istorici cu Alexandru cel Mare, Stonewall
Jackson i Patton. Hooker fusese izgonit din Filipine de c tre japonezi la
începutul r zboiului. Devenise arhitectul r zboiului din Pacific, Pl nuind
fiecare mi care strategic i apropiindu-se tot mai mult de inuturile
japoneze.
Hooker devenise aproape o legend . „Afurisitul acela”, î i spuse el. Se
gîndea la Douglas MacArthur. Dugout Doug (Dugout Doug - joc de cuvinte.
Dougout - ofi er din rezerv , reactivat în timpul celui de-al Doilea R zboi
Mondial) condusese r zboiul din Australia, în timp ce Hook înainta greoi,
de la un atol pustiu la altul, în însîngeratul mar spre Japonia. E adev rat,
nemernicul se gr bise cu laudele pentru victoriile lui Hooker, dar tia cum
i cînd s se adreseze presei i, pîn la urm , mantia victoriei se a ezase pe
umerii lui MacArthur. Afurisitul nu putea fi dep it. În ziua în care c zuse
Corregidor - una dintre cele mai întunecate zile din istoria Americii - în
timp ce to i erau în panic , ne tiind cum s fac public aceast tire,
tosul transformase m celul într-un cor al victoriei sale personale, cu
porc ria lui de „M voi întoarce", care devenise un slogan, un strig t de
zboi, un „Aminti i-v de Alamo" al celui de-al Doilea R zboi Mondial. Dar
chiar i Hook trebuise s cedeze afurisitului, c ci era i o promisiune de
victorie, de care nimeni nu se îndoia. i cînd se întorsese într-adev r, cu
rahatul la de „M-am întors", cu to ii tiau c se sfîr ise. Fotografii chiar îl
cuser s par c merge pe ap , doar pentru eventualitatea c s-ar îndoi
60
cineva de el.
Deci, MacArthur deveni o legend , iar Hook deveni doar un erou popular, la
fel ca Wainwright, Chennault, Stilwell i al i cî iva.
Dup asta, nu mai aveau în fa decît dezastrul. Hooker îl sim ea venind.
Oamenii erau s tui de r zboi. MacArthur fu scos din serviciu în Coreea. Un
zboi era pe cale s izbucneasc în Indochina. Iar Hook cuno tea Orientul,
tia c Vietnamul, a a cum avea s fie cunoscut, nu era un loc unde s te
afli.
„Car -te. Las -l pe Westmoreland sau alt persoan celebr s i asume
responsabilitatea pentru Vietnam."
Hook se retrase. Avea alte lucruri de f cut.
Doi ani mai tîrziu, rigorile acestor ani î i cerur obolul. Un atac de inim
aproape îl ucise pe Hooker. Tic itul din camer venea din pieptul lui; era
un stimulator cardiac, destul de vechi, dar eficient i mult prea dificil de
înlocuit. Era ceea ce-i amintea în permanen de faptul c e muritor i c ,
într-o Zi acesta va fi mesagerul mor ii. Cînd sunetul s u prevestitor se va
opri, în acea frac iune de secund , înainte ca totul s -nceteze, odat cu el,
Hooker va ti c este un om mort. Între timp, continua s sfideze
pronosticurile; avea aproape aptezeci i cinci de ani, dar î i p stra înc
sclipirile i obsesiile unui b rbat cu mult mai tîn r. Se auzi o cioc nitur în
.
- Dac e ti tu, Garvey... intr !
Vocea era i ea de neuitat. Grav , poruncitoare, autoritar , intimidant i
totu i patern ; o voce care d dea fiec rui cuvînt lini te i calm. Un
corespondent de r zboi scrisese odat c : „Pentru a ti ce voce are
Dumnezeu, nu e nevoie decît s -l ascul i pe generalul Alexander Lee
Hooker vorbind".
a se deschise i Garvey intr în camer . Era cel mai vechi prieten al lui
Hooker i cel mai apropiat asistent în timpul r zboiului i, de i amîndoi
61
ie iser la pensie de cel pu in cincisprezece ani, Garvey, care avea doar cu
un an mai pu in de aizeci, înc î i p stra inuta b oas a unui ofi er de
marin . R mase la ordin, în fa a biroului. Hooker i Garvey, doi b rba i
scu i pentru a fi militari, cu inimile i mintea modelate inexorabil de
sunetul goarnei, retra i într-o lume str in iubitorilor de pace, visînd înc
la o ultim b lie, de i visul murise cu ani În urm ; doi b rba i a c ror
prietenie r mînea pe locul doi numai cînd venea vorba de arada pe care
continuau s-o joace.
- Bun seara, generale, spuse Garvey. La mul i ani! Ochii îi r cir spre
cutie.
Ochii alba tri, duri ai lui Hooker priveau fix, dincolo de pipa lung ,
olandez , din lut, pe care o fuma, concentrat la cutie.
- Mul umesc, Jess. Asemenea. Pe loc repaus, ia loc.
- Mul umesc, domnule.
- Hai s ne ocup m întîi de lucrurile pl cute.
întinse mîna în spate, în întuneric, spre sticla de ampanie din fraPiera de
argint, a ezat pe o m su din spatele scaunului s u. Turn în dou
Pahare i-i d du unul lui Garvey.
- Pentru divizie, spuse el.
Garvey toast i el i paharele fur ciocnite, sco înd un clinchet în
solitudinea camerei. Garvey lu o înghi itur , plesc i i se l pe sp tarul
scaunului, privind în sus, în întuneric.
- Taittinger, cu siguran .
Mai lu o înghi itur , î i uguie buzele i l bulele s -i gîdile limba.
- Mmm, aptezeci i unu, a spune. B rbatul mai în vîrst rîse.
- Nu pot s te p lesc. Niciodat n-am reu it. Ei bine, s bem pentru to i
anii tia. A trecut mult timp, Jess.
- Mai exact patruzeci de ani, generale. Am intrat sub comanda ta la Hickam
Field, la Revelionul din 1939. Aveam nou sprezece ani i eram locotenent.
62
- Cel mai bun din cî i am v zut. Obi nuiam s le spun ofi erilor mei:
„Garvey sta poate ajunge un alt Custer. O s fie maior înainte s aib
treizeci de ani".
- N-am reu it chiar înainte de treizeci, spuse Garvey.
- Hmmm. Au fost multe dezam giri în r zboiul la. i urm rile lor... La
naiba, afurisitul la s fac politic a a, în ultima clip . Ar fi trebuit s se
lupte cu Truman pentru Hiroshima. Ar fi trebuit s ne lase pe noi s
mergem acolo i s facem treaba ca lumea. Meritam lovitura aia. La dracu',
o meritam. El trebuia s i fac num rul în Filipine. Noi ne-am cî tigat
dreptul pentru Japonia.
Era o plîngere des auzit cînd cei doi b rba i erau împreun . Privi în jos, în
pahar, urm rind bulele de acid urcînd spre suprafa .
- Ce dracu', spuse el în sfîr it, totul e doar istorie. Copiii adorm cînd li se
pred asta la coal . To i s-au dus acum, fie ei binecuvînta i. Cel pu in, noi
am cî tigat r zboiul. E ultimul r zboi nenorocit pe care l-am cî tigat.
i ridic din nou paharul.
- Pot s fumez? întreb Garvey.
- Sigur c da, Jess. Lampa pentru fumat e întotdeauna aprins pentru tine.
Hooker întinse mîna spre un sertar al biroului, scoase din el o cutie învelit
în hîrtie argintie i împinse pachetul peste birou.
- i-o d ruiesc ca s îmcepi anul cu bine, Jess. Cu mul umiri pentru anii
frumo i.
Era o tradi ie pentru ei s i fac daruri de Anul Nou. Garvey îi întinse lui
Hooker un pachet asem tor, ceva mai mic.
- La mul i ani i ie, generale. Privi o clip în spate, spre cutie, apoi îl
urm ri pe Hooker cum desface cadoul. Era un lan de ceas de buzunar, o
replic a emblemei Diviziei First Island, vechiul regiment al lui Hooker,
gravat în aur cu mottoul „Primul care acosteaz , primul care învinge", sub
dou baionete încruci ate.
63
Hooker era vizibil mi cat.
- Dumnezeule, b trîne, asta-i ceva ce trebuie pre uit. Da, domnule, o s -l
port cînd voi fi îngropat.
- Mul umesc, spuse Garvey i zîmbi satisf cut.
Din cutie se auzi un zgomot. Un rîcîit. Garvey arunc o privire nelini tit
spre cutie, dar nu spuse nimic.
- Domnule, acum e rîndul t u, spuse Hooker, i Garvey rupse hîrtia
argintie în care era împachetat cadoul s u.
Era un pocal de vin, din cositor, f cut manual, cu numele artizanului
gravat în partea de jos. Pe o latur avea înscris: „General-maior J. W.
Garvey, Armata SUA în rezerv ".
Garvey ridic potirul, inîndu-l de picior.
- Superb, domnule. E f cut cu m iestrie.
- Ei, î i cunosc dragostea pentru struguri. Era timpul s ai o cup a a cum
trebuie.
Un nou zgomot, mai insistent, se auzi din cutie. Capacul cutiei se ridic
din nou, doar un milimetru.
Hooker sc un chibrit i- i reaprinse pipa.
- A sosit cam acum o or , spuse el, f s se uite la cutie. împachetat ca
un cadou de Cr ciun. P gîn afurisit!
Deschise sertarul din mijlocul biroului i scoase un cu it, un stilet
amenin tor, cu o lam curbat i un mîner lucrat de mîn i îmbr cat în
piele. Trecu lama ascu it a cu itului sub leg turi, întoarse iar cutia i
scoase leg turile. Cu vîrful cu itului deschise capacul i-l d du la o parte.
Îl auzir înainte s -l vad , zgîriind, alunecînd pe fundul cutiei.
Hooker îi v zu întîi coarnele, cei doi col i ce-i ie eau imediat deasupra
ochilor i al treilea, ca un ac, între ei.
Era de un verde deschis, cu ochii bulbuca i sub cutele de piele încre it i
cu coada mi cîndu-i-se încet, dintr-o parte în alta.
64
Avea vreo dou zeci i cinci de centimetri. Hooker cuno tea specia. Toate
cele optzeci de variet i de Chamaeleontidae. Îi studia de treizeci i ase de
ani. Acesta era un Chamaeleon jacksoni din Africa, cel mai sigur, de i
putea proveni din Madagascar. Ochii i se mi cau independent unul de
altul, c utînd prada înainte ca ace tia s se fixeze asupra ei, iar limba s
atace. Era arogant - to i erau arogan i.
Se tîrî pe marginea cutiei i apoi de-a lungul biroului, pîn la marginea
mpii, unde începu s urce încet pe burta lui Buddha. Se schimba încet,
ochii prinzînd schimbarea razelor de lumin ale noii culori, i semnalînd
sistemului nervos pîn la celulele din piele. întîi deveni maroniu, de
culoarea noroiului, apoi bej, roz, apoi ro u-sîngeriu ca o salamandr .
Limba continua s cerceteze aerul, capul îi era întors, iar ochii studiau
întunericul din spatele biroului. Apoi se întoarse i se deplas spre cutia de
scrisori.
Hooker îl urm ri schimbîndu- i din nou culoarea, de data aceasta c tînd
nuan a lemnului de tec.
mîna în cutie i lu un bilet. Mîna îi tremur cînd citi.
- Ce zice? întreb Garvey. Hooker i-l întinse. Pe bucata de hîrtie erau trei
nume:
AQUILA
THOREAU
WOLFNAGLE
- E peste tot, morm i Hooker, e ca aburul, ca cea a murdar .
în jos cutia, privi în untru i se opri un moment înainte s ia
din untru un ceas b rb tesc de aur. Îl întoarse pe spate i citi numele
gravat acolo.
UNU
65
Vîntul rece de februarie uiera dinspre Golful Boston. Eliza Gunn i George
Gentry st teau zgribuli i în arcada unei u i, ad postindu-se de z pada
scolit de vînt. Ma ina era parcat pu in mai departe. James, omul de la
sonorizare, un vechi hippy, care era doar cu pu in mai solid decît Eliza,
st tea în ma in , ca de obicei, cu p ria de cowboy tras peste ochi, cu
caloriferul deschis, ascultînd Top Forty, în timp ce ei înghe au afar , pe
Foster Street.
Erau patru zile de cînd o urm reau pe Ellen Delaney, procedînd ca FBI-ul,
schimbînd ma inile de dou ori pe zi i inînd leg tura permanent cu
postul TV CB Canalul 11. Pîn acum fusese o pierdere de timp. Dar George
tia c nu trebuie s se plîng . În clipa în care ar fi f cut-o, femeia Delaney
ar fi f cut o prostie. Eliza avea instincte ciudate, dar se dovedeau reale. A a
George î i inea gura închis , gulerul jachetei tras în sus i capul b gat
între umeri.
- Fac pneumonie, spuse el. Cineva ar trebui s i pun o etichet pe fund,
pe care s scrie: „Aten ie, chirurgul- ef a hot rît c Eliza Gunn este
un toare s ii dumneavoastr ".
- Un tip masiv ca tine, se plînge! spuse ea. Ar trebui s i fie ru ine.
- Am anse de trei ori mai mari decît tine s r cesc, bomb ni el. George
Gentry era ceva mai înalt de un metru optzeci i greutatea lui varia între
nou zeci i o sut de kilograme, în func ie de cît mînca. Eliza Gunn de-abia
dac avea un metru aizeci i cînt rea patruzeci i cinci de kilograme,
indiferent cît mînca. înghe au în arcada u ii, pentru c Eliza avea o
nuial .
- Cum se face c James st întotdeauna în ma in i eu în strad ?
- Conduce mai bine decît tine.
- Fir-a al dracului!
- Georgie...
- Nu m duce pe mine cu z relul.
66
- Ai încredere, Georgie, b iete. Instinctele mele lucreaz . Tot sistemul
func ioneaz .
- Ultima dat cînd s-a întîmplat, spuse George jalnic, am fost umflat de
patru gorile mafiote, În timp ce- i înregistram interviul exclusiv cu
Tomatoes Nu- tiu-cum.
- Garganzola.
- Rahat. Nu-l cheam Garganzola. Tomatoes Garganzola. Sun ca o
mîncare dintr-un meniu mexican. Tot timpul n-am f cut decît s m
gîndesc c o s pui o întrebare inoportun i c o s sfîr im cu to ii în
funda ia vreunui pod în construc ie.
- Dar n-a fost a a. i, în afar de asta, Tomatoes a fost dr gu .
- Da. Procuratura îl urm rea, FBI-ul îl urm rea, toat lumea, în afar de
Corpul de Marin , voia s pun mîna pe el pentru falsurile din registre i
tu, pentru numele lui Dumnezeu, zici c era dr gu .
- Am cî tigat un premiu Emmy cu asta, Georgie.
- Eu muncesc pentru salariu, nu pentru glorie.
- Of, la dracu'!
George începu s rîd . întotdeauna rîdea cînd o auzea înjurînd. Parc
auzea un copil suduind.
Ea ignor frigul, privind cl direa de birouri prin binoclu.
- Dac aveam... începu el.
- George!
- Hîh?
- Uite-o, spuse Eliza.
- D -mi s v d!
Îi întinse binoclul.
- Iese din banc , îmbr cat într-o hain de nurc .
- Da' ce zici de p rul blond?
Ea lu binoclul i îl focaliz pe femeia Delaney - înalt peste un metru
67
aptezeci i cinci. Eliza verific înc o dat , privind mai ales picioarele,
mersul. Era sigur Ellen Delaney. Era absolut sigur .
- E o peruc . Uit -te la hain . A recunoa te marca asta oriunde. O purta
i în ziua în care a disp rut Caldwell. Trebuie s fi costat pe pu in zece
miare.
- tii cîte haine de nurc sunt în Boston?
- Nu ca asta. Asta-i o nurc f cut cadou unei iubite, George. Femeia,
purtînd m nu i i strîngîndu- i haina pe lîng corp, porni pe Foster, spre
Congres.
- sta-i exact genul de hain pe care eful celei mai mari b nci din Boston
i-ar face-o cadou iubitei sale, spuse ea, înc urm rind-o cu privirea.
- i acum? întreb George.
- Se-ndreapt spre Congres, spuse Eliza. D -mi aparatul de emisie-re-
cep ie. O s-o urm resc. Tu du-te în ma in cu James i fi i pe recep ie, în
caz c se hot te s fac vreo mi care.
- Tu e ti convins c o s fac .
- Mai devreme sau mai tîrziu. E o femeie îndr gostit , George, i eu tiu
cum gînde te o femeie îndr gostit . O s vrea s i vad iubitul.
Lu aparatul de emisie-recep ie i, cu p rul zbîrlit de vînt, porni în fug ,
picioarele ei micu e îndreptînd-o pe strada viscolit de z pad .
George merse dup col , la ma ina Elizei, un Olds verde închis, a c rui
parte din fa ar ta de parc ar fi fost folosit de mai multe ori drept
berbece. Urc în ma in i opri radioul.
- N-o s i vin s crezi, spuse George celui care se ocupa de sunet, dar
chiar a descoperit-o pe femeia Delaney.
- Ba cred, spuse James i rîse. M-am în elat de prea multe ori ca s nu
cred.
- tii cum a reperat-o?
- Spune-mi!
68
- Dup haina de nurc . James rîse din nou.
- Asta e bun , spuse el, dac a nimerit-o.
- înc cinci minute în u a aia nenorocit i ajungeam la terapie intensiv .
Eliza o urm ri pe femeia înalt , îmbr cat în haina de nurc Foster c tre
Salem i apoi c tre Congres. Femeia intr într-o farmacie i merse direct la
ghi eul de re ete, din spate.
Eliza travers strada i privi afi ele din fa a teatrului, stînd cu spatele spre
farmacie.
- E. G. aici, m auzi i? spuse ea în aparatul de emisie-recep ie.
- Te auzim, r spunse George.
- Salem i Congres, vizavi de farmacia Rexall. Apropia i-v !
- Venim.
Ellen Delaney lu un pachet, semn o chitan i ie i. Porni în sus spre
Congres din nou, apoi coti brusc, traversînd pe partea Elizei, f cu semn
unui taxi, s ri în el i se îndrept înapoi spre Congres, în direc ia opus .
Fir-ar s fie! î i spuse Eliza.
Oldsul verde ap ru cîteva minute mai tîrziu i ea se urc în el.
- întoarce! E în taxiul galben, mergînd înapoi, pe acolo, ip ea.
James învîrti Oldsul într-un viraj strîns, bloc trecerea unui camion,
aproape o lu în sus în curb i porni cu scrî nete de ro i dup taxi.
- Ne-a v zut? întreb el.
- Nuu, spuse Eliza. A v zut doar prea multe filme cu James Bond.
- Se îndreapt spre tunel, spuse James.
- La dracu', Caldwell n-ar fi fost prins nici mort în nordul Bostonului,
spunse George.
- Probabil i el sper c to i cred asta, spuse Eliza.
Urm rir taxiul prin tunel, apoi în zona de nord. Mergea încet, f cînd
slalom printre camioanele i furgonetele care aglomerau strada îngust din
zona pie ei.
69
- Asta a mai domolit-o, zise James.
Taxiul coti pe o strad lini tit , cu case restaurate i opri. Femeia ie i, privi
în jur i intr într-una dintre case.
- E acolo, în untru. Pun pariu pe salariul pe o s pt mîn .
- Tot instinctul, Gunn? întreb George sceptic.
- B nuial , spuse ea. O urm rim de... patru zile? Caldwell e diabetic. Pun
pariu c i-a cump rat insulina pentru o s pt mîn .
- Vrei s trecem u or prin fa a casei? întreb James.
- Mai bine st m aici i vedem ce se întîmpl . Nu-i v d nic ieri Mercedesul.
- D -mi s m uit pu in cu binoclul, zise George i începu s inspecteze
strada. Se concentr asupra casei în care intrase femeia.
- Are un garaj interior, spuse el.
- Deci asta era cu lipsa Mercedesului.
- Unde-i echipamentul? întreb Eliza.
- În spate, pe jos, în caz c avem nevoie de el rapid.
- Bun.
- Dac el e acolo, n-o s ias , spuse George.
- Avem de-a face cu un tip cu veleit i sportive, George. Alearg cinci mile
pe zi, spuse Eliza. Cît poate sta închis f s ias s ia aer?
- Dac e în untru, zise George.
- Da, spuse James, i dac e, de unde tii c n-a alergat în fiecare
diminea ? Nimeni nu:l caut aici.
-Ei, spuse George, cel pu in e un loc nou. tim toate celelalte locuri Pe
unde a umblat femeia asta.
- i eu mi-am dat seama, zise Eliza.
Trecur cincisprezece minute. Apoi dou zeci. Treizeci. Nimic. George
verific din nou strada prin binoclu.
- Mooney o s ne rup gîtul dac nu ap rem curînd cu ceva. De Patru zile o
urm rim pe aceast presupus iubit a lui.
70
- Este iubita lui. Nu-i nici un dubiu.
- Poate c a r cit i i-a cump rat ni te pastile, spuse James.
- Poate c nu, zise George. Uite-acolo. U a garajului se ridic încet.
- Ea-i, spuse Eliza. Blocheaz ie irea s nu poat pleca.
James b ma ina în mar arier i acceler nebune te, mergînd cu
spatele. Opri cu scrî nete de ro i în fa a ie irii din garaj, tocmai când
Mercedesul ie ea. Eliza coborî în fug din ma in .
În ma in era Jonathan Caldwell cu Ellen Delaney.
Ellen Delaney d du ma ina înapoi, în garaj, dar Eliza alerg dup ei i
intr în garaj, înainte s se închid u a.
Erau acolo. Capcan mexican . Caldwell, care fusese cîndva boxer de
categorie mijlocie la Harvard, o privea prin ap toarea de vînt cu ochii s i
alba tri, ca de ghea , sc rînd de mînie. Eliza îi întoarse privirea.
- înc lca i o proprietate privat , spuse el, în sfîr it, cu vocea tremurînd de
furie.
- Domnule Caldwell, ti i cine sunt?
- tiu cine e ti, spuse el direct.
- Domnule Caldwell, nimeni nu a auzit i versiunea dumneavoastr în
privin a dezastrului. O s fac un tîrg cu dumneavoastr . V dau cinci
minute. Pute i spune orice dori i.
- i dac refuz?
Eliza îl privi fix i, un moment, nu spuse nimic. Apoi zîmbi.
- N-a i face asta. Sunte i prea de tept ca s refuza i cinci minute de emisie,
gratis.
El înclin din cap spre prietena lui.
- Dar ea nu e implicat . Nu discut m decît noi doi.
- S-a f cut.
Cînd u a garajului se deschise din nou, un minut sau dou mai tîrziu,
ie ii st teau chiar acolo, la intrare. George avea camera video pe um r,
71
iar James era preg tit. Erau gata de înregistrare. O cuno teau foarte bine
pe Eliza lor.
2.
Era patru i jum tate dup -amiaz i camera de tiri era, ca de obicei, într-
un haos total. Una dintre ma inile pe care se redactau tirile se stricase,
iar Mooney se s turase s asculte toate plîngerile i scuzele. Telefonul sun
i Mooney ridic receptorul cu o smucitur . Spuse:
- Renun !
Eula, secretara lui îi r spunse cu în elepciune.
- Îhî.
Mooney repet surprins:
- îhî?
Eula spuse:
- E Dumnezeu. Mooney oft .
- Of, la dracu'! Exact asta-i trebuia.
83
Doamne, dintre to i oamenii, îl suna tocmai eful tuturor adoratorilor
zeului Krishna, st pînul lunii, al stelelor i al restului universului, precum
i al ziarului Star din Boston, a cinci sta ii de radio i a trei posturi de
televiziune afiliate, inclusiv a aceleia unde el, Harold Claude Mooney, era
director la departamentul de tiri. Asta era ceva deosebit, mai ales la
Canalul 6 din Boston. Dumnezeu, cunoscut altfel sub numele de Charles
Gordon Howe, era, printre altele, un fanatic al ierarhiei i al titlurilor.
Pentru Howe, titlul era aproape la fel de important ca i slujba. Howe îi
explicase odat , la una din rarele întîlniri ale executivului, aceast filozofie:
„Oamenii sunt imediat intimida i de titluri. E mai greu s aPreciezi o
persoan . Dar titlul, titlul îl pricepi imediat. Aici e puterea, f alte
explica ii".
Ei bine, Howe avea titlul. Pre edintele. Nu pre edinte al Consiliului de
Administra ie, ci pre edintele.
La o or i jum tate de la începerea emiisiei i cu nou zeci de minute
înainte de Circus Maximus din fiecare sear cînd tirile de la ora ase îi
st teau pur i simplu în gît, cine îl suna la telefon? Afurisitul de pre edinte.
i lu o voce mieroas i r spunse:
- Domnul Howe? Aici Hal Mooney.
- Domnule Mooney, tiu c v dori i probabil s m loveasc cine tie ce
ciudat blestem voodoo pentru c v sun tocmai acum, dar am nevoie de
cinci minute din timpul dumneavoastr . Pe urm , o s v las s v
întoarce i la treab .
- Cinci minute? Bine, spune i.
- Vreau s -mi vorbi i cinci minute despre Eliza Gunn. Vreau s -i face i un
portret. O s v cronometrez.
- Chiar acum? Porni i cronometrul chiar acum? întreb Mooney i chicoti,
de i tia c Howe chiar st tea, probabil, cu un cronometru a a w în mîn .
- Chiar acum.
84
Mooney arunc o privire lene spre ceasul de deasupra u ii, se gîndi
cîteva secunde i apoi începu:
- E unul dintre cei mai buni reporteri pe care i-am cunoscut. Merge pîn la
cap t, indiferent ce poate însemna asta. Poate fi adorabil , dac de asta e
nevoie pentru a ob ine ceea ce vrea. Poate fi serioas , dac trebuie s fie
serioas , sau amuzant , dac trebuie s fie amuzant , sau inimoas , sau
cu sînge rece, sau mai rea decît o cobr cu amigdalit , dac a a trebuie s
fie. Într-un cuvînt, ob ine ceea ce vrea. E ca Joe Namath în Primul lui an la
Jets. Fiecare ac iune trebuie s fie un succes. Primul lucru care îmi vine
acum în minte este un tigru sa iu. Ea îi zice b nuial . Eu îi zic instinct,
instinct pur, f de care un reporter e ca un dansator cu picioarele rupte.
Mi-a luat ceva timp la început, ti i, s -mi dau seama de asta. La început,
m-am gîndit c e dr gu i pu in tr snit - am folosit-o la lumini. Dar
povestea cu tigrul a fost extraordinar . Ceilal i, de la celelalte sta ii de
televiziune, tratau chestia asta ca pe Ceva amuzant. Adic , ce dracu', cum
tratezi altfel o poveste despre Un tigru sa iu, numit Betsy Ross, care
urma s fac o opera ie la ochi ca S nu mai fie sa iu? A a c to i au
adunat materiale despre tigru mergînd în sala de opera ie i vorbind cu
doctorul. Pe urm au plecat. Nu i ea! A r mas pro pit acolo. I-am i
spus s plece dracului de la gr dina aia zoologic . Erau o gr mad de alte
tiri de adunat din ora în ziua aceea „Am o b nuial ", îmi zice ea. „Ce vrei
spui?" zic eu. „Doar tii ce-i aia o b nuial , pentru numele lui
Dumnezeu" zice ea. M-am sim it ca un b trîn n tîng. Adic , bo u' sta de
fat , de un metru jum tate, patruzeci i cinci de kile, de numai dou zeci i
doi de ani, m întreab pe mine dac tiu ce-i aia o b nuial , eu, care sunt
în meseria asta de dou zeci de ani? Aproape de cînd e ea pe lume. „Uite, îi
zic, am o gr mad de probleme ivite în multe locuri, sunt directorul tirilor,
a c mi i fundul la...", dracu' tie, nici nu mai tiu unde am trimis-o
atunci. Pe vremea aia era angajat de vreo dou , trei luni i pîn atunci
85
fusese o am rît de secretar , a a c eu eram expertul i ea doar proasp t
angajat i, în afar de asta, eu eram eful i ce tia ea? Corect? Gre it. îmi
zice: „N-am încredere în nenoroci ii tia" - apropo, vorbe te ca un birjar -
i eu îi zic: „Care nenoroci i?" i ea îmi zice: „Veterinarii", i eu îi zic: „Da'
nu-s acolo trei doctori exper i în tigri?" i ea îmi r spunde: „M doare-n cot
i dac -i cel mai tare veterinar, are o sclipire ciudat în ochi. Ai încredere
în mine". Auzi, ai încredere în mine! Eu mai am trei ore pîn la tirile de la
ora ase i ea vrea s -mi blocheze un echipaj i o camer de filmat, cu tot
cu ma in , într-o zi cu tiri fierbin i, numai pentru c doctorul tigrului are
o sclipire ciudat în ochi. Am f cut i eu o mic glum i i-am zis: „Da' nu
chiar a a de ciudat ca cea din ochii tigrului, ha, ha, ha" i ea se sup i
începe s -mi tot cînte despre tigru, c ce valoros e, pentru c are dungi
negru cu alb în loc de negru cu galben, i c fac opera ia asta ca s creasc
i mai mult valoarea tigrului i pe urm gr dina zoologic o s -l vînd
vreunui rege arab, pentru o sum imens de bani i, colac peste pup ,
veterinarul are i el o parte din afacerea asta. „Un tigru, pentru numele lui
Dumnezeu! Mi i fundu' de-acolo" îi zic, i ea - jur pe Dumnezeu - îmi
zice: „Rahat!" i-mi trînte te telefonul. i mai las i telefonul deschis. Eu
sunt gata s-o omor i dictez un memoriu s-o înv minte i, la cinci i
jum tate, îmi n le te pe u , cu vestea c tigrul a murit în opera ie i c
extraordinarul veterinar a dat-o în bar r u de tot, i oamenii de la gr dina
zoologic sunt dispera i, i c ea a pus mîna pe un doctor tr snet, care
încearc s ias din încurc tur explicînd de ce a murit tigrul, c ei nu
încercau decît s -i vindece ochii, i nu g sise alt reporter pe o raz de
dou zeci de mile, iar dup aia m trezesc c ia de la Cronkite caut un
subiect senza ional, i noi ne trezim cu mai multe telefoane pentru afurisita
asta de întîmplare decît pentru orice altceva pot eu s -mi amintesc. Fata
asta are instincte. i asta-i regula jocului. De atunci, nu m-am mai
contrazis cu ea. i ea nu m-a dezam git niciodat .
86
- Pare foarte priceput la g sirea oamenilor, spuse Howe lini tit. Vreau s
zic, oameni care nu vor s fie g si i.
- A fost bun de la început. Spre exemplu, cum a fost cu Tomatoes
Garziola. Imediat dup ce a izbucnit nebunia dintre Garziola i F. B. I. De
fapt, într-un fel, ea a tras primul foc în r zboiul sta. Un procuror adjunct,
pe nume Flannagan, f cuse ni te comentarii la o mas , despre Garziola, i
toat lumea îl c uta, numai c Garziola nu era a a de ner bd tor s fie
sit. Dar Lizzie a hot rît, Dumnezeule, c o s -l g seasc , a a c a studiat
tot materialul pe care-l aveam despre el i a g sit acolo o referire la mama
lui Garziola. i deodat - minune, vine ziua de na tere a b trînei doamne.
a c Lizzie ia o echip i se duce direct în Providence, unde st b trîna i
unde era i Tomatoes, la mas , cu ase gorile dup el. Treaba e c i-a tot
spus Tomatoes. i vreau s spun c ultima dat cînd cineva i-a spus lui
Garziola Tomatoes, acesta a fost g sit plutind cu burta-n sus, sub digul de
pe Atlantic Street. A i v zut caseta original ? Garziola iese în u a casei, cu
o fa care ar fi f cut toat linia de atac de la Dallas Cowboys s fac în
Pantaloni, se uit la ea de sus i îi zice: „Nu accept în general femei, mai
ales cînd nu cînt resc nici nou kile ude leoarc , dar de data asta a putea
fac o excep ie, surioar ". Ea îi arunc un zîmbet de cincizeci de dolari i-
i zice: „Procurorul Flannagan v face de rîs, domnule Tomatoes, i eu m-am
gîndit c poate dori i ca dumneavoastr s v spune i versiunea În toat
povestea asta". El începe s rîd i se întoarce spre cele patru maimu e din
spatele s u, zicînd „Domnul Tomatoes!" i rîde cu atîta poft , c ,
bineîn eles, to i încep s rîd . Atunci el zice: „Ce vrei s spui?" i ea zice:
„Domnul Flannagan v-a acuzat oficial de escrocherie, de mit , de deturn ri
i chiar de cîte o crim , pe ici, pe colo". Garziola se uit din nou la ea, i-i
zice: „Ce pui de lele, i o mai face i de ziua mamei mele". Ea, cu o fa
sever zice: „Da, chiar de ziua mamei dumneavoastr " i apoi f s i
trag sufletul, adaug : „De ce v-au zis Tomatoes?" i dup aia ce crede i?
87
Garziola se a eaz pe veranda casei mamei sale i-i poveste te tot, despre
cum era într-o zi, pe vremuri, la docuri, i cum obi nuiau s in marfa
pîn cînd ro iile se stricau i pîn la urm proprietarii cedau, i asta fusese
vremea cînd începuse s scoat un salariu. De la asta i se trage numele de
Tomatoes.
Patruzeci i cinci de minute mai tîrziu, el înc mai vorbea i, ca s o fac
lat , zice: „Uite, domni , dac -i vorba de mituiri i de trafic de influen ,
ap i s tii c primul care a întins laba a fost gunoiul sta m runt de
Flannagan. Vrei o poveste, î i dau eu o poveste". i avocatul lui, care st tea
acolo, a încercat s -l fac s tac , dar el le-a zis tuturor s -l lase în pace i
s-a apucat s -i povesteasc , punct cu punct, toat istoria care a provocat
unul dintre cele mai mari scandaluri. Nu spun c ea a provocat toat
treaba asta - vreau s zic c , în timp, totul ar fi ie it oricum la suprafa -
dar noi am avut-o primii, i asta e regula jocului. Ziarele dumneavoastr au
scos tot ce-au putut din asta, dar prima dat a i v zut-o pe Canal 6 i ea
este cea care a rupt z gazurile. De data asta, a fost adorabil ... a fost
adorabil . în elege i ce vreau s spun?
- Caracterizeaz -mi-o într-un cuvînt. Mooney se gîndi cîteva clipe.
- Tenace, spuse el.
- Mul umesc foarte mult, domnule Mooney.
- Cu pl cere, domnule. N-are probleme, nu-i a a?
- Ar fi avut, domnule Mooney, acum n-ar mai avea. Nu dup ce mi-a i spus
- i apropo, felicit ri pentru c a i ie it din nou pe locul întîi ca audien .
- Mul umesc. Mul umesc foarte mult.
- La reVedere, domnule Mooney. Mul umesc pentru timpul pe care mi l-a i
acordat, închise.
Ia te uit ! Ce dracu' pune la cale b trînul? Dac mi-o fur s o trimit la
alt sta ie, î i spuse Mooney, tiu ce o s fac, o s m duc la el acas i o
-l ucid pe afurisitul sta.
88
Coborî la etajul al patrulea, un nivel mai jos de studio, i se îndrept în
fug spre camera de editare. Eddie, cel mai bun redactor de la sta ie o
tepta. Eddie, b trînul de n dejde.
- E ti un vis, spuse ea i-l s rut ap sat pe cre tetul capului s u negru i
nici un fir de p r.
- Mul umesc. Ce-ai ob inut?
- Un interviu exclusiv cu Jonathan Caldwell.
- Glume ti!
- Am totul aici, spuse ea, f cînd semn spre casetele video. Eddie fluier
încet printre din i.
- Cum dracu' ai f cut asta?
- L-am încol it, Eddie. Am urm rit-o pe dr gu a aia de prieten a lui timp
de patru zile i ast zi m-a condus direct la el. Cît e ceasul?
- Patru patruzeci i cinci.
- Fir-ar s fie, a mai r mas mai pu in de o or ... Bine, hai s punem Cap la
cap cinci minute i pe urm o s -i for ez eu mîna lui Tubby s -mi mai dea
ni te spa iu de emisie.
- Bine, dar mai bine î i las o marj de treizeci de secunde, în general nu- i
decît timpul obi nuit. A a n-o s trebuiasc s fac vreo t ietur în
ultima clip .
- Nu poate s fac asta... asta e o tire fierbinte. To i îl Caut pe Caldwell
de cînd a fost acuzat. i eu am ob inut un interviu în exclusivitate.
- Iubito, nu trebuie s m convingi pe mine. Trebuie s -l conving pe Tubby
Slocum.
Pîn la cinci i zece aranjase totul i era gata s scrie introducerea i
încheierea. Urc la etajul al cincilea, unde o g si pe Viki, directoarea de
etaj, vorbind cu un munte de om.
Tubby îl f cea chiar i pe George s arate ca un pitic. Avea aproape doi
metri i cînt rea cam o sut treizeci de kilograme, o mare parte a greut ii
89
lui concentrîndu-se în pîntece. Burta lui imens se rev rsa peste cureaua
pantalonilor, care atîrnau pe el ca un cort arab. Gîtul acoperea gulerul
ii, care avea probabil trei nasturi deschi i ca s -l încap . P rul
sub ire i rar, piept nat în uvi e întinse de la o ureche la alta, era
întotdeauna umed de transpira ie. Cînd vorbea, vocea p rea a fi rezultatul
unei adev rate lupte date în corpul acela m los i sem na cu vocea
veveri elor din desenele animate ale lui Wall Disney.
Slocum c tase dimensiunile acestea odat cu slujba. Fusese întotdeauna
solid, dar devenise obez în ultimii patru ani. Cei care nu-l simpatizau
atribuiau p strarea sa în postul de produc tor, atît al tirilor de la ora
ase, cît i al celor de la ora unsprezece, faptului c îl lingu ea f pic de
ru ine pe Raymond Pauley, directorul sta iei. Dar gras sau nu, lingu itor
sau nu, era totu i cel mai dur, mai muncitor i mai bun produc tor de tiri
din Boston. Canalul 6 domina ambele grupaje de tiri, de cînd preluase el
comanda. i, atîta timp cît era cel mai bun, Pauley nu inea cont de cît de
gras era.
Eliza î i ridic privirea spre el, de parc ar fi avut în fa Muntele Everest.
- Tubby, am o tire tr snet, spuse ea.
- Tu întotdeauna ai cîte una din astea, Lizzie. Ce e...
- M cheam Eliza, Tubby.
- Bine. Deci, ce e a a de tr snet?
- Am o înregistrare cu Jonathan Caldwell. Cinci minute, Tubby...
- Tot timpul de care dispui este de cinci minute, copile, spuse - b rbatul
uria , p ind greoi spre camera de control. Nu ai patru minute cincizeci i
nou i nici cinci-zero-unu. Cinci minute. Deci, dac po i s -l dai f
introducere i încheiere, e minunat.
- Ascult -m , Tub. Este într-adev r un material tr snet. L-am f cut s
spun c singurul mod de a face afaceri cu arabii este prin mit . A admis
mai multe înc lc ri flagrante ale legilor bancare. Zice c e o victim a
90
acestor vremuri i c se a teapt s mearg la închisoare, dar toate b ncile
vor continua s fac acela i lucru, iar cei de la Federal Reserve vor numai
dea un exemplu prin el.
- Se pare c e o adev rat dinamit . Ai cinci minute.
- Ce dracu' Tubby...
- Hei, ce se întîmpl , ai probleme? Eu am mult mai multe. Mai am trei
adolescen i mor i în Lynn într-o înc ierare, un fost secretar de stat pierdut
pe mare într-o barc de pescuit, un doctor de la Harvard care crede c
poate vindeca cancerul cu un amestec de suc de prune i sparanghel i s
nu- i mai spun ce se întîmpl în afara Bostonului. Ai cinci minute, Eliza.
Cinci.
Îi ar degetele de la o mîn i disp ru în camera de control. Ea sun la
camera de editare.
- Ei? întreb Eddie.
- Tic losul!
- O înregistrare de patru minute, da?
- Mda... îmi trebuie cel pu in treizeci de secunde ca s încep interviul i
treizeci ca s -l închei.
- Nici o problem , doamn . Avem dou secven e de treizeci de secunde pe
care le putem scoate.
- Nu-mi place c trebuie s pierd partea aia - cînd spune c e o victim a
vremurilor - dar tot restul e foarte bun.
- Du-te i scrie- i povestea; mai sunt dou zeci de minute. O redactez i i-o
m lui Max.
Max era porecla computerului care controla toate cele intrate În program.
- Mul umesc.
Se întoarse în birou i începu s scrie. Zece minute. Nu era nici timp
destul. Mîzg li o prim schi , o arunc i începu s bat la ma in
introducerea i încheierea.
91
Telefonul sun . Era secretara de la monitor. Avea nevoie de o copie.
- Dou minute, ip Liza i trînti receptorul. Se întoarse la ma in i
termin a doua schi .
Telefonul sun din nou. Îl smulse i spuse:
- Am plecat. Lu hîrtia din ma in i alerg pe hol c tre cabin .
- îmi pare r u, spuse ea.
Tipul care preg tea textul pentru monitor nu se gr bea niciodat .
- E-n regul , o s ai povestea gata înainte de editorial. Am timp destul.
Tocmai cînd ie ea pe u , o strig o secretar :
- Un telefon, Liza, e urgent.
- Nu acum, Sally, mai sunt dou minute pîn la ase. Nu pot s r spund,
ia tu num rul, te rog.
- Cred c pe sta o s -l vrei, e domnul Howe.
Charles Gordon Howe o c uta, cu dou minute înainte de emisie. Se duse
în biroul lui Sally i ridic receptorul:
- Alo?
- Domni oar Gunn, la telefon Charles Gordon Howe.
- Domnule Howe, am mai pu in de dou minute pîn intru În emisie. Am o
poveste foarte important i efectiv acum nu am timp s ...
- tiu cît e ceasul. Nu a fi sunat dac nu era ceva urgent. Asta este sta ia
mea, domni oar Gunn.
- A a e, domnule Howe, dar e cariera mea. Suna i-m din nou la ase
treizeci i unu. La revedere.
Porni în vitez spre u .
- Mul umesc, Sal.
- mai curajoas decît un gladiator, feti o, spuse Sally. Eliza se îndrept spre
studio.
3
92
Acum se tia. Dar va lupta. Interviul lui Gunn nu l sa nici o îndoial în
privin a asta.
Caldwell privea spre fereastra biroului s u, o camer primitoare i
luminoas , cu pere ii acoperi i de picturi abstracte, urm rind b rcile,
treizeci de etaje mai jos i la o jum tate de mil dep rtare str lucind pe
fundalul placidului rîu Charles. Mintea îi r ci înapoi spre o zi glorioas ,
în care ajutase echipa Harward s cî tige o victorie nea teptat asupra lui
Yale. Dar visul trecu repede, iar el î i scoase haina, î i l rgi cravata i urc
scara circular , exterioar , care ducea la apartamentul de deasupra, aflat
la ultimul nivel.
Va scrie o declara ie i va spune toat povestea, cu cuvintele lui. De cîteva
zile o tot scria i rescria în minte. Acuza iile erau false, dar, dac
anchetatorii s pau suficient de adînc, mai erau i alte lucruri.
Sus, era mult mai cald decît în biroul lui Caldwell. Apartamentul avea dou
dormitoare, dou b i, o buc rie mic i o sufragerie mare, cu ferestre cît
pere ii, care-i d deau o perspectiv complet c tre nord, est i sud. Fusese
decorat de Tessie Caldwell, care cuno tea bine gusturile so ului ei. Mobila
era toat veche, perdelele - galbene i albe. Erau plante peste tot, iar pe
peretele dintre u ile dormitoarelor se g sea singurul tablou din camer , o
pictur de Jackson Pollock, înalt de vreo doi metri, în culori dominante de
galben care te ame eau. Un birou de scris, care data de pe vremea lui
Daniel Webster, st tea lîng u ile glisante de sticl , ce d deau spre
balconul întins de la un cap t la altul al apartamentului.
Caldwell era atît de adîncit în gînduri, încît nu-i z ri pe vizitatori Pîn cînd
cel mai b trîn spuse:
- Hello, Johnny, ne-ai speriat.
Vocea era blînd , cu influen e din sud, dar nu era o voce din sud. Caldwell
tia c aceast voce putea s treac foarte u or de la un ton cald la unul
93
condescendent. Apar inea senatorului Lyle, un bunic cu o figur distins .
rul alb îi c dea peste gulerul jachetei de tweed, purta papion, inea în
mîn un baston noduros, în care era nevoit s se sprijine din cauza unui
picior r mas cam sl bit de pe urma unui u or atac de cord secret. Era
senatorul cel mai important din Virginia i congresman-ul cu cea mai mare
longevitate din statul s u. î i reprezenta statul de treizeci i unu de ani.
Fusese în dou guverne, era eful Comitetului pentru Servicii Armate i
avea mai mult putere i influen decît oricare alt legislator în via . Era
consultat atît de democra i, cît i de republicani în problemele importante.
Nimeni, nici m car pre edintele nu ar fi riscat s -l înfrunte pe Damerest.
rbatul care era cu el era imposibil de descris: în ime medie, greutate
medie, blond, p rul tuns scurt, un costum cenu iu închis, nici o tr tur
deosebit . Sub bra avea o serviet deschis .
- Nu trebuie s i faci griji. Am luat liftul privat. Nu ne-a v zut nimeni
urcînd, spuse senatorul.
- Ce dracu' face i aici? întreb Caldwell.
- Sp lasem putina. Cineva a auzit c ai ie it la suprafa i nu anun at.
- Nu, vreau s spun ce face i în Boston?
- Sunt aici de dou zile. Discret, la ni te prieteni. Am fost îngrijorat din
cauza ta.
- Ai mai spus asta. i cine e „noi"? i cine e ti tu? Privea spre omul greu de
descris.
- El e Ralph Simpson. erif federal.
- Bun ziua, domnule, spuse Simpson. Caldwell înclin din cap spre el.
- Are o cita ie, continu Damerest.
- Ce cita ie?
- Ai fost citat ca s i se ia un interogatoriu. Nici o acuza ie, deocamdat .
Dac vor fi, acuza iile vor fi federale. Violarea statutelor bancare
guvernamentale. Ce vreau s i spun, b iete, e c pot fi evitate. i prietenii
94
i te sprijin , Johnny. Am vorbit cu b ie ii din ' bancar i cu judec torul
federal de aici. Judec torul va recomanda ca problema s fie investigat de
Casa Alb . Totul o s sar în aer. Tot ce trebuie s faci e s te resemnezi.
Zîmbea, dar ochii s i ca de cremene se îngustaser .
- Nu e i p rerea mea, spuse Caldwell...
- Ah? i de ce nu?
- N-am de gînd s accept s sco i castanele din foc cu mîna mea...
- Ce tot spui?
- A a pare s fie.
Damerest st tea cu mîinile înfundate în buzunare i cu umerii ridica i,
înclinîndu-se u or spre Caldwell, de parc s-ar fi adresat Comitetului
pentru Metode i Resurse.
- La dracu', fiule, ai nimerit în partea proast a b ino ilor din Wall Street.
Putem s -i facem s nu- i mai zbîrleasc atîta penele.
- La dracu' cu ei. Aveau ceva cu Banca First Common, de cînd bunicul meu
nu mai conducea reprezenta ia.
- tiu, fiule. Eu i tat l t u am fost colegi de coal . El a finan at prima
mea campanie. Nu m-a fi descurcat f el.
Caldwell auzise povestea de nenum rate ori, înc de cînd era copil.
„Tic lo ii l-au urm rit pe el, iar acum sunt dup mine."
- La urma urmelor, tii c n-am fost întotdeauna de acord cu tata. N-o s
accept nici o presiune de data asta. Nici unul dintre noi nu- i poate
permite a a ceva.
trînul senator zîmbi, cu acel zîmbet cald de bunic care ascundea o inim
de vultur. Caldwell îl v zuse ie ind din situa ii grele, cu zîmbetul pe buze,
i asta nu numai o dat . Dar, acum, tic losul b trîn folosea trucul pe
pielea lui.
- U urel, spuse senatorul, încet. Deocamdat tu e ti strîns cu u a.
- Pe dracu'. Cum de s-a întîmplat?
95
- Mi-a sc pat.
- ie nu- i scap nimic, Lyle. Nimic de o asemenea amploare.
- Ce mai pot s spun?
trînul scoase o batist ro ie i- i terse fruntea.
- Dumnezeule, e z pu eal aici. întotdeauna faci a a de cald
- Nu eu, menajera.
Caldwell deschise una din u ile de sticl i o pal de aer mi draperiile.
- Ah, acum e mai bine, spuse senatorul. Ascult , uit -te pu in pe hîrtiile pe
care le-a adus domnul Simpson. Totul va fi f cut cu discre ie. Voi doi
trebuie numai s v duce i jos, în...
Simpson se duse pîn la biroul vechi, î i deschise servieta i c ut ceva
în untru.
- Dar cum r mîne cu tine, Lyle? întreb Caldwell.
- Nu e cazul s apar lîng tine. Pot fi mult mai util dac stauî umbr .
Simpson avea amîndou mîinile în serviet . De urub capacul unei sticlu e
i-i v rs con inutul într-un tampon mare, pe care îl inea în cealalt mîn .
Damerest spuse:
- Am vorbit cu Tessie. Pare s fie tare. Simpson î i scoase mîinile din
serviet . Într-una inea tamponul. Era chiar în spatele lui Caldwell, care
spunea:
- E obi nuit cu def im rile. Pe tat l ei numai c nu l-au ars pe rug.
Simpson p i mai aproape de Caldwell, inînd la spate mîna în care avea
tamponul. Senatorul se apropie de el.
- Am încercat s o lini tesc, spuse el.
Se mi brusc, înl uindu-l cu bra ul pe Caldwell, imobilizîndu-i mîinile
i inîndu-l strîns. B rbatul respir puternic pe gur i pe nas.
- Ce dracu', începu Caldwell, dar nu mai termin propozi ia. Simpson îi
aplic tamponul la nas. Odat cu inspira ia, mirosul acid al cloroformului îi
trunse prin n ri i-i amor i creierul. începu s se zbat , încercînd s i
96
in respira ia.
Senatorul îl strînse din nou, mai tare. Caldwell fu nevoit s inspire înc o
dat . Creierul îi era paralizat. Damerest îl sim i cum se înmoaie. Îl mai
strînse înc o dat . Ochii lui Caldwell ie iser din orbite i priveau peste
tamponul de vat , ca ochii unui animal îngrozit, privind cînd cruci , cînd
normal. Cînd Caldwell se pr bu i, Simpson îl apuc , îl ridic într-o parte
i-l trase prin u a deschis , spre balcon.
Emisiunea începuse de trei minute cînd becule ul de la telefonul special se
aprinsese. Lumina intermitent. Chuck Graves, omul de baz pe care nimic
nu-l clintea, era în mijlocul p ii de tiri din deschidere. Eliza ridic
receptorul.
- Sunt Sid, vorbesc de jos din camera de tiri. Tocmai am primit una
fierbinte - Jonathan Caldwell s-a aruncat de pe cl direa B ncii First
Common. E f cut praf, pe Market Street... Abulan a e pe drum... asta-i tot
ce tiu, deocamdat .
Convorbirea se întrerupse.
Liza r mase ca o statuie cu telefonul în mîn . Îl mai inu o clip , apoi se
ridic de pe scaun, alerg pe hol unde apuc gr bit receptorul telefonului
pentru urgen e ag at de perete, i form num rul redac iei.
- Eddie mai este acolo? Aici e Liza, spune i-i c e important... Eddie,
ascult -m : Caldwell tocmai s-a aruncat de pe cl direa b ncii... tiu, tiu...
E în lan ul de tiri? Po i s-o sco i, numai cît s punem la loc cele dou
segmente de treizeci de secunde?... Nu fi îngrijorat, îmi voi asuma întreaga
spundere... Eddie, e ti minunat...
Puse receptorul în furc i se întoarse la locul ei.
Terminaser înc dou segmente i începuse rubrica de sport cînd camera
de tiri sun ca s confirme c era într-adev r Caldwell. Îi d du
confirmarea lui Graves care f cu anun ul la sfîr itul segmentului de sport,
dar nu mai avea altceva de ad ugat.
97
Perfect. Avea tot ce-i trebuia.
În cabin , regizorul secund num ra secundele pentru ie irea din rubrica de
tiri.
- OK, gata, Max... i trei, doi, unu... învîrte banda i, închide microfonul lui
Wally... pune camera trei pe... Doamne, uit -te la ea - ar ar ta bine într-o
lad de gunoi...
- Are cel mai frumos fund din Boston, spuse Tubby cu jind.
- Vorbeam de fa a ei, Tubby - treizeci de secunde, apropie-te mai mult de
Jackson... camera unu, pe harta cu vremea... arat bine - dar nu i se vede
fundul, acum st jos.
- Ai s -l vezi bine cînd se ridic , spuse Tubby. Liza înc mai mîzg lea cîteva
însemn ri, schimb ri pe care voia s le fac în copia pe care o ref cuse deja
de dou ori, în parte dup ce d duse textul la b tut, pentru monitor.
Adrenalina urla în ea. Vocea regizorului secund îi zbier în ureche:
- Gata, num rul trei pe Liza i vreau o prob de voce...
- Bun , p rul meu e verde i ochii mei sunt...
- Bun, mai avem un minut i ne întoarcem la tine, Liza, iar tu ai cinci
minute pîn la editorial. În acest moment, suntem înainte cu dou secunde
fa de schem ... arat bine... OK, camera num rul trei i... patru, trei, doi,
unu... Liza, e ti în emisie... i preg ti i înregistrarea Lizei.
Privi drept în aparatul de filmat, aplecîndu-se u or înainte.
- Bun seara, aici Eliza Gunn cu reportajul serii. Ast zi, la ora cinci i
cincizeci i trei de minute, cu dou minute înainte de începerea emisiunii,
Jonathan Caldwell, pre edinte al Consiliului de Administra ie al celei de-a
doua institu ii bancare din ar ca putere, a c zut sau s-a aruncat de la al
treizeci i doilea etaj al b ncii, pe care tat l lui a înfiin at-o acum aizeci de
ani, i a murit. La ora trei, în aceast dup -amiaz , cu dou ore înainte de
saltul fatal, i-am luat un interviu lui Jonathan Caldwell într-un garaj din
Boston, în North End; am discutat cu el despre scandalul care i-a dus
98
banca în pragul falimentului i a adus c derea în dizgra ie a uneia dintre
cele mai puternice familii din via a economic i politic a acestei ri...
În camera de control, fata de la monitor spuse:
- Doamne, e pe al turi cu textul. Bate cîmpii r u de tot. Tubby nu mai avea
bdare.
- Buck, spune-i regizorului de platou s -i dea semnale la patru, trei i
minute de final. Dac dep te timpul, pierdem editorialul i b trînul o s
m nînce cu fulgi cu tot.
- Va muri de b trîne e înainte s termine, spuse Buck i pocni cu degetul
în butonul microfonului regizorului de platou.
- Foarte nostim, spuse Tubby. Merse la panoul de control i ap pe un
buton. - Liza, taie- i încheierea la jum tate... ai dep it cu dou zeci de
secunde introducerea.
Vocea lui Buck reveni, în timp ce interviul lui Caldwell se derula pe
monitoare:
- OK, peste treizeci de secunde intr m peste înregistrare, Liza, ine minte,
fii scurt , nu avem timp deloc... i acum, sfîr itul înregistr rii... patru, trei,
doi, unu. Ce dracu', înregistrarea e prea lung .
- Tai-o, strig Tubby.
- Nu pot s-o tai acum, e în mijlocul unei fraze despre... A teapt pu in,
acum: Gata, trei... i gata...
'- Fir-ar a dracului, a dracului, bolborosi Tubby. Suntem deja în întîrziere
cu patruzeci de secunde! I-am spus cinci minute. Patru pentru înregistrare
i cîte treizeci de secunde pentru introducere i încheiere. T ia i-o.
Scoate i-o de pe post.
- Nu pot s fac asta, e în mijlocul încheierii, spuse regizorul secund.
- Nu-mi vine s cred ce face, tun Tubby.
- Vrei s distrugem editorialul? întreb regizorul secund. Tubby se sc rpin
în cap cu furie.
99
- Distruge i dracului editorialul. Nu-mi vine s cred ce face.
- Dar e o bucat bun , Tubby.
- Nu-mi pas nici dac anun al treilea r zboi mondial. I-am dat cinci
blestemate de minute i uit -te la ea... parc ar avea treizeci de minute la
dispozi ie, Isuse Hristoase.
- Acum încheie, spuse regizorul secund. Ap un buton. Chuck, gata,
termin repede. Acum... patru, trei, doi i gata... i pauz trei, microfonul
lui Chuck.
În studio, Graves zîmbea încrez tor, ca de obicei:
- Acestea au fost tirile, spuse el. Sunt Charles Graves, vom reveni la ora
unsprezece.
Regizorul secund lovi în buton i se pr bu i în scaun.
- i cu asta basta, spuse el, oftînd în microfon.
- Fir-ar a dracului! strig Tubby Slocum. I-am spus cinci. L-ai v zut pe
regizorul de platou c i-a mai dat un minut i treizeci de secunde? i ea a
mers înainte. A dep it cu un minut i dou zeci i dou de secunde. La
dracu'!
Ie i ca o furtun din camera de control.
Liza î i strînse lucrurile i îi f cu cu ochiul lui Graves.
- Frumos, spuse ea.
Graves zîmbi. Era de doisprezece ani la redac ia de tiri i tia s
recunoasc un reportaj bun.
Tubby o a tepta la ie irea din studio. Alerg pe lîng Eliza, în timp ce ea se
îndrepta cu pa i mari spre biroul ei.
- Ce dracu', izbucni gr sanul, i-am spus cinci minute. Cu greu i-am f cut
loc i pentru alea cinci minute. Cinci... nu ase i ceva. Fa a lui avea
culoarea unui homar fiert.
- De acum înainte, cînd î i spun...
Ea se opri i Tubby fu cît pe ce s dea peste ea.
100
- Tubby?
- Da.
- A fost bine?
- Ce are asta de-a face cu...
- A fost bine sau nu?
- Nu asta-i important. Important e c eu sunt produc torul acestei
blestemate de emisiuni. Nu pot permite ca talentul s treac peste mine.
- Tubby?
- Ce mai vrei, pentru numele lui Dumnezeu?
- A fost bine?
- A fost bine. tii i tu c a fost foarte bine.
- i-am f cut o emisiune bun , nu?
- Lizzie...
- M cheam Eliza. E-liza. Pa. Îi trimise un s rut din vîrful buzelor i intr
în birou, trîntind u a.
„Uf! Oh, la dracu'!”, spuse Tubby abandonat.
Se întoarse s plece spre studio i mai ip o dat c tre u a ei:
- S fii produc tor aici e ca i cum ai încerca s regizezi un spectacol de
surdo-mu i pe Broadway.
Telefonul suna cînd Liza intr în birou. î i arunc noti ele pe mas , inspir
adînc, se uit la telefon i- i aprinse o igar . „Oh, la dracu', se gîndi, nu
pot s evit asta." Ridic receptorul.
- Gunn la telefon.
- Foarte dr gu , spuse vocea. Vocea lui Howe era un zumz it adînc, lini tit,
patern. Nu ridica vocea niciodat i rareori î i ar ta mînia. Nici nu avea
nevoie.
- Domnule Howe, îmi pare r u, n-am vrut s fiu nepoliticoas ...
- Draga mea, am fost reporter toat via a. N-am mo tenit afacerea asta, eu
am pornit-o. Eu însumi. tiu s recunosc un reportaj bun. Cu toate c
101
trebuie s spun, îl comp timesc profund pe Johnny Caldwell. Era un
prieten bun. Dar nu de asta am sunat. Am o sarcin la care a dori s te
gînde ti. Ea încerc s r mîn calm . Charles Gordon Howe, s-o sune pe
ea!
- O sarcin ?
- Nu e pe linia ta obi nuit .
- Vre i s spune i c m lua i de la emisiunea de tiri?
- Da.
- Pentru cît timp?
- Asta depinde foarte mult de tine. Acum e ti liber ? Trimit ma ina s te ia.
- Uita i ce este, domnule Howe. Am f cut reportaje-anchet timp de trei ani
i am o reputa ie bun . S plec acum de la emisiune... i l fraza în aer.
- Hmmm.
Zumz itul adînc. Secunde de lini te. Eliza începea s se nelini teasc .
- Te-am urm rit de foarte aproape... Pot s i spun Liza?
- M cheam E-liza, dar to i îmi spun a a.
- În regul , Eliza. Cred c e ti poate cel mai bun reporter de televiziune pe
care îl am. De asta vreau s discut cu tine. Desigur, va fi o prim la mijloc.
- Dar nu e vorba de bani, spuse ea repede. Adic vreau s spun, sigur c i
banii sunt importan i. Numai c oamenii te uit repede. Trei luni, n-or s
mai tie cine sunt. Cît timp va lua povestea asta?
- Nu sunt sigur, spuse Howe. Ce tii despre Francis O'Hara?
- Frank O'Hara? Reporterul?
- Da.
- P i... tiu c a fost nominalizat pentru Premiul Pulitzer i a dep it faza.
înainte de a deveni reporter, a lucrat în Serviciul de Informa ii, acum cî iva
ani a scris pentru Washington Post serialul la extraordinar despre CIA...
- Nu-i prea r u, o întrerupse Howe.
- Nu tiam c e un concurs de întreb ri i r spunsuri pe tema asta. Howe
102
chicoti.
- Mi-a spus mie Ray Pauley c e ti tare.
- Ce e cu O'Hara?
- Hai s stabilim problema cu prima. Cît vrei?
- Dar nu tiu înc ce va trebui s fac.
- S spunem... nu mai apari pe post dou luni. Ce în elegere crezi c ar fi
rezonabil pentru dou luni de dispari ie?
- Vreau o emisiune la New York sau... la Washington.
- Crezi c e ti preg tit pentru New York sau pentru Washington?
- tiu c sunt.
- Pauley nu vrea s te piard .
- M-a i întrebat pe mine, domnule Howe. Dar dumneavoastr nu crede i c
sunt preg tit ?
- OK, putem vorbi despre asta.
Eliza î i înghi i nodul din gît. O emisiune la New York. Dar ce trebuia s
fac pentru asta?
- Deci... ce e cu Frank O'Hara?
- Vreau s -l g se ti i s -i transmi i un mesaj de la mine.
- S -l g sesc? Rîse. S-a pierdut?
- Exact, Eliza. A fugit. C. I. A. încearc s -l omoare de un an de zile.
4.
1.
În cele dou zeci de minute cît dur c toria din Osaka, Eliza frunz ri
alene una dintre c ile ei de c torie, dar nu se putea concentra. Oare
Kimura voia s o p leasc ? Sau se apropia de int dup dou luni de
munc tenace? Peisajul japonez se derula pe lîng ea: un amestec ame itor
109
de ferme verzi i p duri. tia foarte pu ine despre Kyoto, în afara faptului
fusese capitala Japoniei în timpul domniei ogunilor, care durase o mie
de ani, i c mul i occidentali îl considerau cel mai frumos ora din lume.
Dar ea nu d du Prea mult aten ie frumuse ii lui, cînd trecu gr bit prin
uria a poart arcuit - torii - de la intrarea în ora . V zu Tofuku-ji, ce se
în a printre celelalte pagode, i se gr bi spre ea. Statui de r zboinici
oguni se ghemuiau în umbrele stre inilor arcuite ale templelor i st teau
la pînd , sub cedri i pini. Gr dinile de pietri i de stînc erau impecabil
aranjate i fiecare cl dire, copac, lac sau gr din p reau a ezate perfect i
în deplin armonie cu natura. Norii de ploaie trecuser i un soare blînd
sc lda inima parcului.
Cînd ajunse la gr dina lui Tofuku-ji, locul era pustiu i t cut. O adiere
trecea u or printre cedri i pini. De undeva, din interiorul unei cl diri, se
auzi clinchetul u or al unor clopo ei de vînt. Un pe te s ri într-un bazin.
Apoi se l din nou lini tea.
Sala ogunilor era mic , întunecat , resping toare i se afla lîng templul
principal, un loc ciudat i nelini titor, deosebit de aura pa nic ce
cuprindea restul parcului. Era ca i cum s-ar fi aflat acolo pentru a p zi
integritatea locului; dou iruri lungi de statui din lemn - ogunii Ashikaga
- aisprezece la num r, stînd fa în fa , cu ochii lor de sticl str lucind
mîndru în lumina slab . Eliza p i cu sfial îm untru, încercînd s i
obi nuiasc ochii cu întunericul, uitîndu-se nervoas cînd la un ir de
statui, cînd la altul, în timp ce p ea pe Podeaua din lemn, bine lustruit ,
cu tocurile izbind zgomotos, pîn cînd se ridic pe vîrfuri i se gr bi spre
cel lalt cap t al înc perii. R mase sub acoperi ul curbat al pagodei
templului Tofuku-ji, întrebîndu-se dac ar comite un sacrilegiu fumînd.
În spatele ei, în untrul întunecatei s li a r zboinicilor, se auzi o mi care.
Un b rbat p i din spatele unei statui, cu ochii aproape la fel de
str lucitori ca agatele de pe fe ele statuilor. Se apropie, apoi se opri i
110
tept , la fel de nemi cat ca statuile care îl ap rau. Un alt b rbat venea
spre ea din cealalt parte a gr dinii de stînc . P i înapoi în umbr . Era un
rbat japonez b trîn, drept i mîndru, cu barba delicat , cu p rul
asem tor unui smoc de culoarea z pezii, cu pielea aproape transparent
din cauza vîrstei, ca i cum în jurul oaselor lui fragile s-ar fi înf urat
celofan ca s le in la un loc. Purta un chimono tradi ional din m tase, de
culoare albastru-închis, sandale, o p rie larg i turtit , din paie, ce
ar ta ca o strachin , i inea în mîn o umbrel pe care o folosea ca
baston. Se apropie de ea în t cere, ca i cum pa ii lui nu ar fi l sat nici o
urm dup ei. Se opri în fa a ei. Era mai înalt decît î i imaginase ea i o
clip r mase privind-o de sus în jos.
- Gunn-san, nu pari prea periculoas .
- Eu? Periculoas ? rîse ea. Am alergat prin muzeul la de statui de acolo ca
un copil de patru ani care fuge de întuneric.
tia c oamenii de afaceri japonezi se înnebunesc dup c i de vizit i i-o
oferi pe a ei. Kimura se uit la ea o clip , apoi o puse în faldurile
chimonoului s u.
- îmi pare r u, eu nu am nici una, spuse el. O privi cu ochii lui c prui,
ter i i ad ug :
- E ti cu siguran mai dr gu decît ceilal i care au venit s -l caute pe
Kazuo.
- Crede i-m , sunt Eliza Gunn i lucrez pentru WCGH din Boston. Am venit
pentru c sunt prieten cu O'Hara.
- Da? i de cînd îl cuno ti pe O'Hara-san? Ea î i mu col ul buzei.
- P i, nu prea îl cunosc pe O'Hara. Nu personal, adic . Dar tiu o mul ime
de lucruri despre el. Am un mesaj pentru el, o scrisoare de la Charles
Gordon Howe. Este unul dintre cei mai respectabili oameni din ziaristic .
- Am auzit de Howe. Se spune c e cinstit.
- Mul umesc pentru asta, oricum.
111
- Dar nu dovede te nimic.
- Dac se va întîlni cu mine, pot s -i spun pe cine s sune pentru a verifica
scrisoarea.
- N-am spus c tiu unde este O'Hara, prietenul t u.
- Bine, am exagerat. Dar, dac ai ti cum s iei leg tura cu el, i-ai spune c
e important s m vad , da?
Mergeau de-a lungul malului unuia dintre multele lacuri din parc. Vîntul
rece zbura la suprafa a apei, formînd o spum care se învîrtea printre
pietrele acoperite cu mu chi.
- Chiar dac a ti unde este O'Hara-san, a fi prudent cu repetarea a tot
ce aud, spuse Kimura. Cînd un orb conduce alt orb, amîndoi sunt în
primejdie s cad în rîu.
- Dar dac i-a spune c sanc iunea a fost ridicat ? C nu mai este în
primejdie?
trînul nu ar nici un semn de surpriz . Spuse:
- În filozofia shinto exist o zical : „Omul care are o pr pastie în fa i una
în spate trebuie s stea jos i s a tepte". A face un pas gre it, la vreme de
primejdie, înseamn a chema nenorocirea.
- Dar v spun c primejdia a trecut.
- Va fi nevoie de multe dovezi. Cel pe care îl chema Fuyu-san, Omul-Iarn ,
are inima unei nev stuici i limba unei ciori. Mai degrab m-a încrede
într-o cobr .
- Dar tocmai asta e. Omul-Iarn a fost neutralizat. Acum nu mai are nici o
putere. Domnul Howe v asigur de asta.
- Asta e o îmbun ire.
- Deci, trebuie s v conving întîi pe dumneavoastr , nu?
- Dac eu trebuie s fiu papagalul, trebuie mai întîi s înve i papagalul s
vorbeasc .
Eliza se opri i se uit fix la b trîn cîteva clipe.
112
- Cred c pe asta am în eles-o, spuse ea. Dar nu sunt chiar sigur . Ca s
spun drept, mi-e cam greu cu maximele dumneavoastr . Nu pute i s
spune i pur i simplu ce vre i?
Kimura rîse, apoi aprob .
- Nepotul meu mi-a pus odat aceea i întrebare. Greutatea const în
încercarea de a interpreta simbolismul cuvintelor noastre i a-l exprima în
cuvintele voastre definitive. Am spus bine „definitive"?
- Mi se pare bine, spuse ea. Dar tot nu sunt sigur c în eleg.
Kimura se opri. Ochii îi erau mai calzi, dar înc aten i.
- Omul în elept î i spune adev rul prin simboluri. Po i s alegi cum s
interpretezi ceea ce se spune. Se uit la ea. Ceea ce este un adev r pentru
mine, nu e în mod necesar adev rat i pentru tine.
Soarele se strecur în spatele unui nor i vîntul se f cu mai rece. Eliza î i
frec mîinile i- i scutur umerii, înfiorat .
- i-e frig? întreb el.
- Pu in.
- Vino. Shokin-tei este aproape. Mul i spun c este cea mai pl cut
ceain rie din Japonia.
O conduse afar din templul principal, apoi traversar rondurile aranjate i
un mic pode , pîn la o cl dire cu un etaj, cu acoperi ul de paie i pere ii
ro iatici. în untru era curat lun , podelele l cuite fiind acoperite cu tatami.
i l sar pantofii la intrare i se a ezar turce te pe perne zabuton, lîng o
su joas . Camera era un model de frumuse e. U ile glisante de sticl
erau deschise spre parc, iar singurele podoabe erau o tokonama, destul de
mare pentru un tablou, i un vas cu flori. înc perea era rece, dar
confortabil . Ap ru o chelneri care le lu comanda. În ceain rie nu mai
era nimeni altcineva.
- Deci, tii o mul ime de lucruri despre O'Hara, nu?
- De dou luni de zile nu studiez altceva, r spunse ea i recit litania.
113
- Nu vreau s te jignesc, Gunn-san, dar nu-l cuno ti pe O'Hara, ci lucruri
despre O'Hara. Pentru a prinde un lup, trebuie s în elegi lupul.
- Iar începe i?...
Chelneri a veni aproape neauzit cu ceaiul, i plec la fel de t cut . Eliza
tept pîn cînd aceasta disp ru, pentru a continua conversa ia.
- Prietenii lui nu vor s vorbeasc despre el, iar du manii lui nu tiu nimic
despre el ca s vorbeasc , spuse ea.
- Asta e bine de tiut.
- Atunci, cum pot afla ceva despre el? -
- tii c a venit aici cînd era tîn r. Nu tii c la început era un tip foarte
dificil. Ceea ce noi numim chiisai. În America asta ar însemna „cu ite mici".
Cineva care face parte din bande de strad . Primul an a fost foarte greu.
Dar eu am perseverat i apoi am devenit prieteni, iar dup asta, Kazuo era
ca o g leat goal , a teptînd s fie umplut .
- iar dumneavoastr a i umplut g leata.
- Eu am oferit doar apa. El a umplut g leata.
- Dumneavoastr i-a i fost profesor.
- Unul dintre ei. I-am ar tat drumul. înv a foarte repede. A devenit
maestru în tai chi, apoi a trecut la bigaru, care este o form de disciplin
mental foarte dificil , înso it de mi ri de ap rare. L-am v zut stînd în
pozi ia p rii, într-un picior, timp de ase ore, f s mi te sau s
clipeasc . A atins nivelul suprem de higaru, cunoscut sub numele de
higaru-dashi. E greu de tradus exact. Cred c l-a i numi... „Dansul
viperelor". i l-am v zut atingînd starea de anulare a min ii în cîteva
secunde doar, ascultînd sunetul vîntului.
- Starea de anulare a min ii?
- Este un exerci iu zen, o form de medita ie care cur mintea i
elibereaz omul de orice gînd. Se atinge prin concentrarea asupra unui
sunet. Un clopot poate, sau o mantra pe care i-o spui singur. Pentru unii
114
procesul poate lua ore. O'Hara poate atinge aceast stare în cîteva secunde,
concentrîndu-se pe orice sunet, chiar i pe cîntecul unui greier. Cînd atinge
acea stare, poate memoriza pagini întregi dintr-o carte, doar privindu-le.
Ele devin picturi în mintea lui.
- Noi o numim memorie fotografic .
- Scuz -m ... dozo... o memorie fotografic este un dar din na tere. Starea
de anulare a min ii trebuie înv at . O'Hara nu numai c înva , dar devine
maestru. Iar g leata înc nu e plin .
- Pare s fie un fel de mistic.
- Este pur i simplu un b rbat de onoare, care a înv at c omul în elept
caut totul în sine însu i. Omul ignorant caut totul în afara lui.
- Eu numesc asta instinct.
Kimura se gîndi la asta cîteva momente i, în cele din urm , spuse:
- O supersimplificare.
- E foarte frustramt, rosti ea. Mai ales dup atîta vreme. Dar eu aduc ve ti
bune.
- Sau cea mai inteligent capcan dintre toate.
- Crede i-m , nu sunt foarte inteligent , i, sigur, nu sunt un vîn tor.
- Las -m s i explic altfel. Vezi gr dina aceea de piatr ? A fost proiectat
de budi ti cu peste patru sute de ani în urm . Fiecare lucru din ea are un
sens, modul în care sunt aranjate pietrele, felul în care sunt greblate,
plasarea pietrelor mari, ceea ce noi numim cor bii de piatr . Numai o parte
dintre ele se v d, restul e sub p mînt i ne imagin m doar c e acolo.
Vreau s cred ceea ce v d i aud, dar nu trebuie s ignor ceea ce este
imaginat.
Umerii Elizei c zur .
- Bine, spuse ea, s presupunem c v ar t documentele. Asta ar trebui s
dovedeasc faptul c e un om liber.
- Dar spui c aceste hîrtii sunt numai pentru ochii lui Kazuo.
115
- Am venit s -i dau un mesaj lui O'Hara, spuse ea. Dac trebuie s vi le
ar t mai întîi dumneavoastr , atunci am s-o fac.
- Pare logic.
El b u ceaiul i puse delicat cea ca înapoi pe farfurie.
- Tipul cu mesajul pentru O'Hara trebuie s fie un om puternic.
- Este.
El î i termin ceaiul, î i terse buzele i, brusc, se ridic .
- Vei fi lîng telefon mai tîrziu, ast zi?
- Da, da!
- Trebuie s m gîndesc, Gunn-san. Ai o calitate pe care o admir-E ti
naiv . M va ajuta s m gîndesc. Sayonara.
Se înclin , se întoarse i p si înc perea.
- i ce trebuie s fac, strig ea dup el, doar s stau s a tept? El î i
flutur umbrela spre ea, f s se întoarc .
- O boal poate fi vindecat , strig el. Destinul este incurabil.
- La dracu', spuse ea, i asta ce vrea s mai însemne?
Dar el plecase.
Ziua fusese pîn la urm cald i pl cut , iar acum, dup ce trecuse de
supliciul Kimura, se întoarse la eki, oprindu-se pe drum s m nînce un
castrona cu soba, un fel de t ei cu hri , foarte populari în Japonia,
mînuindu- i be oarele ca un expert. Acum, deschizînd u a camerei, sim i
pentru prima oar c poate, doar poate, îl va g si pe alunecosul O'Hara.
i d du seama înainte de a intra c ceva nu e în regul , a a c p trunse în
camer cu grij . Era ca i cum ar mai fi fost cineva acolo cu ea. Dar putea
vedea toat camera din u . U ile dulapului erau deschise, ca i u a spre
baie.
Verific afar . Un gr dinar plivea straturile din dreptunghiul format de
han.
- Shitsurei shimasu, spuse ea.
116
El privi în sus i zîmbi. Era tîn r i ar ta foarte bine, o combina ie ciudat
între Est i Vest, cu o cordelu tengui pe cap i pantofi Adidas. Ea î i lu
cartea de conversa ie Berlitz i pronun înd cu mare grij fiecare cuvînt, îl
întreb dac vorbe te engleze te.
- Eigo o hanashimasu ka? El cl tin din cap.
- Of, las , spuse ea i se întoarse în untru.
Decise c era doar o reac ie întîrziat la agita ia din ziua aceea. Doar un pic
de paranoia. i de ce nu. Fusese o zi nebun . Avea nevoie s se duc jos la
ofuro i s se relaxeze într-o baie fierbinte. Apoi v zu valiza care st tea pe
fotoliu.
„Nu era acolo cînd ai plecat, Gunn, feti o. Camerista, poate? Atunci de ce
era deschis ?"
Se duse i ridic cu mare precau ie capacul. Dosarul O'Hara era deasupra,
închis, dar nu acolo unde îl l sase. Iar pe el, o foaie de hîrtie... Mesajul
spunea:
„D asta taximetristului i te va duce unde trebuie. Pleac la apte i
jum tate. Va dura treizeci de minute. Du-te la stîlpul de la cap tul
parterului: Jocurile de artificii ale Dragonului Ro u. Opt, seara.”
Adresa era caligrafiat în scriere ideografic . Stra nic.
5.
138
Cît dur drumul înapoi de la Kyoto la Osaka, O'Hara nu spuse nimic, iar
Sammi nu încuraj conversa ia. tia c Kazuo era adîncit în gînduri. Casa
lui Tokenrui-san era la cotitura unei str zi din cartierul vechi al ora ului.
Fusese construit în 1782 i nu se schimbase prea mult de atunci. Scoar a
de chiparos de pe acoperi ul în pant al casei fusese înlocuit de multe ori
de-a lungul anilor, ca i gardul de bambus care o înconjura. Dar stîlpii de
chiparos din jurul verandei erau cei vechi, ca i delicatele paravane din
înc perea principal , unul reprezentînd un r zboinic întorcîndu-se acas ,
iar cel lalt, de Isono Kado - un artist celebru din secolul al
aptesprezecelea - un oim pe creanga unui pin. Picturile fuseser salvate
din una dintre casele regale pe vremea marelui foc din 1788, ce distrusese
mai mult de jum tate din templele i casele din Kyoto.
Ani de zile, casa fusese locuit pe rînd de studen i, c lug ri i preo i heia,
ajungînd într-o stare jalnic . Apoi, în 1950, ginerele lui Kimura, Tasaguyi,
o cump rase i o restaurase, devenind cadou de nunt i dot pentru
Kenaka, singurul copil al lui Kimura. Dar acum, Tasaguyi i Kenaka nu
mai erau, iar el tr ia acolo cu cei doi nepo i ai lui, Samushi i Tana.
Casa era aproape de strad i avea form de semilun , curba interioar
dînd spre o gr din cu flori, construit în jurul bazinului cu pe ti,
alimentat de un pîrîu care susura constant sub un col al verandei casei
principale. Crapii i cara ii aurii, unii dintre ei mai lungi de un metru, erau
acolo de atîta timp, încît Kimura uitase cît de b trîni erau.
La cap tul îndep rtat al gr dinii, dînd spre spatele casei principale, se afla
un atelier ce fusese construit cu zece ani mai tîrziu decît casa. Aceast
construc ie mic , ce consta dintr-o camer principal i o baie mic , fusese
casa lui O'Hara în cei doi ani cît se preg tise pentru ini ierea în shichi,
consiliul interior al lui higaru-dashi, i sanctuarul s u în timpul lungilor
ani de exil.
Mirosul dulce al florilor p rea s se afle pretutindeni cînd p trunser pe
139
poarta principal i d dur col ul casei, spre gr din . Aici era întotdeauna
lini te, ca i cum Dumnezeu stinsese sunetele lumii. Ii spuse noapte bun
lui Sammi, îi mul umi i se duse spre locul lui de lini te, un sanctuar în
care se retr gea pentru a medita la calvarul lui i a lua deciziile care îl
inuser în via cît durase lunga pedeaps a Omului-Iarn .
Dintr-un grup de copaci de lîng u a casei se auzeau sunete; pocnetul unei
ramuri, c derea unei frunze, urmate de o prietenoas înfo-iere de pene.
- Bun , copii, spuse O'Hara uria ului cîine akita, Kaziodan, i tovar ei lui,
pe care O'Hara o numise Konsato, care însemna „concert", pentru c , pe
vremea cînd era pui, l tra tot timpul: la lun , la stele, la soare, la flori i la
orice altceva.
Masculul, un cîine mare, de un cenu iu-argintiu, cu coada arcuit în sus,
ie i din întuneric pentru a-l întîmpina. Era un animal regal, unul dintre
str mo ii lui fusese cîine de paz la un împ rat, i umbla cu un elan
re inut. Femela era mai frivol . Ea s rea, lingîndu-i mîinile lui O'Hara i
frecîndu-se de gîtul lui Kaziodan, lucru pe care masculul îl trata cu o
toleran plictisit .
Sim i prezen a Tanei înainte de a o vedea sau auzi. Un vas l cuit cu
crizanteme albe se afla pe tokonama din fa a u ii de la intrare. Ea îi
preg tise o gustare de makizushi, mici rulouri de orez cu o et, învelite în
alge i umplute cu sparanghel i pe te sau fructe de mare, i o pusese pe o
su , lîng u ile glisante de lemn care d deau în gr din . C ma a lui de
noapte din m tase era întins lîng a ei, pe scaunul de lîng pat.
Imediat ce intr , o putu auzi cîntînd încet, undeva în spatele casei.
O s fie greu s -i spun . Intr în sp torul ce se afla în afara micului hol
ce ducea de la u a de intrare la camera principal . Trase u a, închizînd-o,
scoase un brici i un vas cu spum de ras i, dup ce î i înmuie fa a, î i
rase barba. Pe cînd se b rbierea, ochii i se ab teau în oglind i la
fotografia Uzinei Chimice Hichitani ce se reflecta în ea.
140
Era o poz întunecoas i r u prevestitoare, înf înd uzina ca pe o mas
cenu ie, cu turnuri înalte, ascuns sub o tumoare de nori poluan i. În prim
plan, cerul poluat se reflecta pe crestele sub iri ale valurilor din golf.
Fotografia era una dintre cele cîteva sute realizate de fotograful american
W. Eugene Smith, ca parte a unui eseu despre tragedia de la Hichitani.
Fabrica era plasat pe malurile unui golf f nume, la cî iva kilometri la
sud de Minamata, în sudul Insulei Kyushu. Hichitani fusese timp de
cincizeci de ani patronul a peste apte sute de lucr tori din acest sat izolat
i al singurei întreprinderi industriale din partea locului. În sat nu exista
nici o întreprindere privat , cu excep ia pescarilor care tr iau acolo, iar
majoritatea b rcilor lor erau finan ate de companie. Hichitani le asigura
locuitorilor din ora ul Minamata locuri de munc , locuin e i un magazin
al companiei, unde g seau alimente i haine. Mul i dintre b rba ii i
femeile ai c ror bunici lucraser în fabric nu fuseser niciodat mai
departe de o sut de kilometri de ora ul în care se n scuser . îns i
izolarea acestuia perpetuase tragedia. Minamata era mediul de cultur
pentru o epidemie a ororii, care se întindea de o jum tate de secol.
Corpora ia Hichitani producea aluminiu placat - de la materia prim pîn
la produsul finit. De eurile uzinei erau trimise prin evi lungi i deversate
în ocean, în partea cea mai îndep rtat a unei peninsule care izola golful de
mare. Cu toate acestea, curen ii principali duceau apa m rii în jurul
peninsulei i înapoi în golf.
Una dintre substan ele chimice care se g seau în de euri era mercurul,
într-o cantitate extrem de mic . Dar amestecat cu apa i catalizat de alte
chimicale din de euri, mercurul producea oxid de mercur, o otrav
mortal . Anii trecuser i în fiecare zi, perle microscopice ale mor ii veneau
odat cu mareea i se fixau pe plante i în solul golfului. Golful era un
paradis al pescarilor, iar pe tele, principala surs de hran a jarului, se
hr nea cu plante i ingera perlele mortale din ap .
141
Trecur decenii. Oxidul de mercur infesta încet golful i mediul
înconjur tor. Efectul asupra oamenilor se ar treptat, dezvoltîndu-se de-a
lungul a dou genera ii. Apoi, în 1947, uzina î i dubl capacitatea.
Prima distrugere masiv de pe te se petrecu în anul urm tor, cu un an
înainte de na terea copilului din familia Matzashi. Sute de pe ti, de toate
speciile, r maser pe plaja golfului. Se d du vina pe mareea ro ie, iar
incidentul nu ap ru niciodat în pres , dar, la cîteva zile dup aceast
întîmplare, sosi un grup de ingineri de la sediul firmei din Ube pentru a
studia pe tii mor i. Mai tîrziu, Hichitani avea s spun c descoperirile lor
nu erau concludente.
In 1949, s-a n scut primul copil deformat i efectele a treizeci de ani de
poluare au început s ias la iveal . Nimeni nu a fost prea îngrijorat de
copilul familiei Matzashi. La urma urmelor - se spunea - mama i tat l
erau rude directe. Dar, dup dou luni, se n scu un copil f ochi, apoi
altul cu picioare diforme i altul cu un cap de trei ori mai mare decît
normal. În acel an se n scur paisprezece copii diformi i cinci angaja i ai
uzinei murir de dizenterie.
Oamenii de tiin se întoarser în mare lini te. În echipa care veni a doua
oar se afla Tasaguyi, un tîn r inginer chimist str lucit. El se mut la
Minamata cu Kenaka, so ia lui de mai pu in de un an, i începu un studiu
aprofundat al trat rii de eurilor la uzin . Kenaka preda la coal . În
urm torii trei ani, zeci de copii cu malforma ii îngrozitoare se n scur în
familiile muncitorilor i ale locuitorilor or elului de pe malul golfului, care
pescuiau în apa acestuia. Cî iva dintre muncitorii mai b trîni orbir , al ii
murir de o form de dizenterie dureroas care, dac nu î i omora
victimele, le l sa infirme pe via . Locul p rea blestemat i, de fapt, chiar
era.
Primul dintre copiii Tasaguyi, Samushi, se n scu în 1952. Era normal, dar
sl bu i tot timpul bolnav. Tana, fiica n scut în anul urm tor, era surd
142
din na tere. Printr-o ironie a sor ii, Tasaguyi fusese cel care descoperise
prezen a oxidului de mercur în pe te, în plante i în apa golfului, dar era
prea tîrziu pentru a- i ajuta fiica.
El trimise copiii înapoi la Kyoto, pentru a tr i cu bunicul lor fiind convins
firma va lua m suri drastice. Pentru a salva satul, pentru a împiedica
panica, prezent în secret descoperirile lui conducerii lui Hichitani.
Compania anun c va construi o nou sec ie de tratare a de eurilor la
uzin i o nou uzin de tratare a apei pentru ora , dar tot nu anun
oamenilor din Minamata primejdia care îi amenin a. Pîn atunci, sute de
copii deforma i se n scuser în ora , iar dizenteria devenise endemic .
Tasaguyi î i d du demisia, form un grup al cet enilor în ora i anun
presei descoperirea lui. Rezultatul fusese un scandal na ional. Dar, la
cîteva luni dup ce î i începuse cruciada, Tasaguyi începu s sufere de
crampe cumplite i diaree. Continu s lupte. Crampele se înr ut ir .
începu s piard din greutate. Apoi se trezi într-o noapte grav bolnav i
muri, în agonie, opt ore mai tîrziu. Kenaka era hot rît s -i continue lupta,
dar i ea era deja foarte bolnav din cauza otr virii cu mercur. Kimura î i
aduse fiica iubit înapoi la Kyoto, unde aceasta î i petrecu, în delirul
nebuniei, ultimele dou luni de via . El refuz s o interneze într-un spital
i o inu încuiat în atelier, unde avu grij de ea pîn muri.
Atelierul r mase apoi gol pîn cînd O'Hara veni s tr iasc acolo, ultimii
doi ani ai antrenamentului lui pentru shichi. Dar fotografia r mase pe
perete, ca o permanent amintire a ororii din Minamata i a devastatoarelor
ei efecte asupra acestei familii.
O'Hara termin b rbieritul i se întoarse în camera principal . Iubea casa
asta. Fusese singurul lui c min adev rat. Aici tr ise doi ani, timp în care se
preg tise pentru ritualul shichi. În timpul serviciului, p strase un
apartament ca baz , dar rareori st tea acolo. Iar în ultimul an se
ascunsese în aceast cas veche, o împ ise cu stafiile ei, î i reafirmase
143
devotamentul mental i fizic pentru higaru-dashi i devotamentul
emo ional pentru Kimura, Sammi i mai ales pentru Tana. Camera
principal era surprinz tor de simpl , dar ciudat de cald i îmbietoare.
Singurul dispozitiv electric era o lamp deasupra rogojinei pe care dormea
O'Hara.
Lîng aceasta se afla o m su joas . În camer mai erau cîteva lampioane
i un raft de c i, nimic altceva, cu excep ia florilor. În fiecare zi, Tana
împodobea camera cu flori. Erau ro ii, albe, purpurii i roz, toate culorile
pe care cineva i le poate imagina - florile d deau locului c ldur i via .
O'Hara str tu camera i lu o înghi itur din mîncarea preg tit ,
savurînd creve ii pe care ea îi amestecase cu orez i o et în makizushi. O
putea auzi în mica înc pere unde era cada uria din lemn ro u
preg tindu-i baia. Cînta înceti or pentru sine, cu o voce ca de pas re care
întotdeauna suna pu in fals. O'Hara se schimb în c ma a de noapte de
tase neagr , lung pîn la genunchi i se a ez pe rogojin cu picioarele
încruci ate.
Tana î i muie mîna pîn la cot în apa aburind . Era foarte fierbinte, dar lui
Kazuo a a îi pl cea. Credea c fusese plecat vreo trei ore, dar în cas nu
erau ceasuri i nici O'Hara nu avea vreunul. Sim ea o u oar team în
stomac, o nelini te care o rodea. Ceva îl va îndep rta, îl va trage înapoi pe
drumurile Occidentului. Sim ea primejdia.
Cînd O'Hara venise prima oar s locuiasc aici, în timpul preg tirilor
pentru jur mintele rituale de shichi, Tana era o copil . Ru inoas , retras ,
îndep rtat la început de blondul gaijin, diavolul str in pe care bunicul ei
rea c -l adoptase, fusese treptat atras spre el de aceea i putere i
misticism care îi cucerise i pe bunicul i pe fratele ei. Nu era ca ceilal i
candida i shichi pe care îi cunoscuse. Rîdea u or i se autoironiza. Era bun
i rareori se mînia. i, lucrul cel mai bun, înv ase limbajul semnelor,
astfel încît putur s vorbeasc . Serile, dup efortul fizic i mental al
144
lungilor zile de preg tire shichi, el se a eza lîng bazinul de pe ti i,
mi cîndu- i degetele, îi spunea pove ti cu stafii din America.
Samushi, pe care O'Hara îl poreclise Sammi, schimbînd y-ul în i, pentru a
suna mai japonez, fusese i el împotriva lui O'Hara la început. I se p rea o
insult faptul c Tokenrui-san, propriul lui bunic, î i încredin ase nepotul
blondului Kazuo pentru preg tire în higaru-dashi. Dar tîn rul novice afl
curînd c era un act de dragoste, pentru c O'Hara, nu numai c era
disciplinat ca un clasic, dar era i un profesor excelent. O'Hara fu cel care
descoperi c Sammi are reflexe remarcabile i care imagina o serie de
mi ri care s -i pun în valoare viteza. Tot O'Hara inventase exerci iile
grele care îl dezvoltaser pe Sammi din punct de vedere fizic, astfel încît s
corespund cerin elor higaru-dashi, exerci ii atît de dureroase, încît, în
primele zile de antrenament, Sammi lucra ultimele ore cu lacrimile
curgîndu-i pe fa .
Dar nu era posibil s abandoneze. Ar fi însemnat s se dezonoreze nu
numai pe sine, dar i pe bunicul lui, pe sora lui i pe O'Hara. în afar de
asta, O'Hara, care se preg tea el însu i pentru c toria mistic în al
aptelea nivel, îndeplinea un ritual personal zilnic, aproape draconic în
cerin ele lui. Resentimentele lui Sammi p lir i fur mai întîi înlocuite de
respect, apoi de dragoste. La vremea cînd O'Hara deveni shichi i Sammi fu
introdus în bigaru-dashi, erau ca fra ii. Cînd O'Hara plec pentru a- i
îndeplini obliga iile fa de tat l s u, to i tr ir o experien dureroas , dar
pentru Tana fu o adev rat suferin . Avu o adînc durere interioar , felul
de durere care nu poate fi exteriorizat în nici un fel i nici învins . O
tulbura, iar durerea din piept i din gît îi r sese. Avea numai
paisprezece ani, totu i recunoscu profunzimea sentimentelor ei i î i d du
seama c erau diferite de o adînc prietenie, de sentimentul de leg tur
aproape familial care ap ruse între O'Hara, i bunicul i fratele ei.
Tana era îndr gostit de O'Hara, dar anii trecur i nu spuse nim nui
145
nimic, nici m car lui Kimura. În urm torii apte ani, pe cînd cre tea,
devenind o femeie uimitoare, în eleapt , dar retras , se gîndea la Kazuo în
fiecare zi. Voia s -l uite, încerca s -l uite, dar era inutil. Tinerii din Kyoto îi
ceau curte i erau respin i. În cele din urm , îi spuse lui Tokenrui-san de
supliciul ei.
- Nimeni nu poate încerca s uite, pentru c încercarea îns i p streaz vie
amintirea, îi spuse Kimura.
Se duse la mai multe temple i-i rug pe zei s o scape de obsesia pentru
Kazuo.
i ce au f cut zeii?
I l-au trimis înapoi la ea.
Uneori era greu s în elegi mesajul lui Tao, a a încît ea le accept jarul,
s -l în eleag .
Avea dou zeci i doi de ani cînd O'Hara veni înapoi. La început, p rea c
înc o consider un copil. Rezerva ei se topi. i, într-o sear , cînd el începu
-i povesteasc un incident interesant de pe vremea cînd era agent secret,
îl întrerupse i-i spuse cu mîinile:
- Mai bine spune-mi o poveste de dragoste.
Lui O'Hara nu-i trebui în elepciunea lui Tao pentru a în elege ce se petrece.
Dar acum visul era amenin at. Tao nu mai avea nici un r spuns. Soarta ei
nu mai st tea în propriile-i mîini.
St tea în u a camerei de zi i- i tergea bra ul. înc nu-l v zuse i nu-l
sim ise în camer . O'Hara se l înapoi pe mîini i o privi prin lumina
lumîn rii. Era mai scund decît fratele ei i foarte sub ire. Pielea îi era f
pat , de culoarea nisipului. P rul negru îi atîrna aproape pîn în talie.
Ochii c prui p reau mistici sub genele dese, mai ales în lumina lumîn rii.
Sînii îi în epau c ma a de noapte scurt , care atîrna de bretele sub iri pe
umeri. Era delicioas .
O urm ri cîteva minute, apoi se mi încet, s fie v zut. Prezen a lui o
146
sperie, pentru c , de obicei, îl sim ea înainte s -l vad . Ea îi privi fa a
neted , ochii verzi.
Silabisi apoi cuvintele cu degetele, mi cîndu-le cu o continuitate delicat i
constant , care îi amintea lui O'Hara de mîinile unei dansatoare.
- Nu mai ai barb .
- Nu.
Mîna i se mi peste ochi.
- Nici ochi.
- Nu.
- Atunci, a mers bine?
- Da.
- Acum e ti în siguran ?
- Da.
- Asta te face fericit?
- Da. Nici un b rbat n-ar trebui s se simt ca un animal h ituit.
- i nici o femeie.
- i nici o femeie, se înclin el scurt.
Ea î i lu privirea de la fa a lui i privi în jos. Avea lacrimi în ochi. Mîinile i
se mi car foarte încet:
- Baia ta este gata.
Ea se întoarse i intr în baie. El o urm i o întoarse cu fa a spre el:
- S-a schimbat ceva? Nu e baia noastr ?
O s rut foarte u or pe buze, mîngîindu-i gîtul cu degetele, apoi î i coborî
mîinile pe pielea ei delicat , o eliber din c ma a de noapte din m tase
care îi c zu la picioare, î i scoase cu o mi care rapid propria c ma de
noapte peste cap, întrerupînd s rutul doar pentru o clip .
El se d du mai aproape pîn cînd sfîrcurile sînilor ei îl atinser . Se mi i
ea mai aproape, sim indu-l cum se excit la atingerea ei. Mîinile lui o
înl uir i, foarte u or, o mîngîie pe spate, iar ea începu s i mi te
147
trupul sub degetele lui. El se excit i mai mult i atunci ea se d du un pic
înapoi, îi mîngîie coapsele i stomacul, iar el î i aminti deodat de prima
oar cînd ea venise la el; îmbr cat în chimonoul de m tase ro u cu alb al
mamei sale, intrase în camera întunecat , aprinsese singura lumînare de
lîng pat i, îngenunchind lîng el, îi spusese cu mîinile acelea minunat de
poetice c îl iube te. Ea îi închisese ochii cu degetele, apoi începuse s
contureze fiecare mu chi de pe trupul lui cu o atingere ca de fulg, cîntînd
cu vocea aceea deosebit de blînd i delicios de fals ; apoi urmase liniile
trupului lui cu buzele pîn cînd, în cele din urm , îl cuprinsese cu gura
s -l ating m car cu degetele. Amintirea îl excita i mai mult i începu
o mîngîie ap sat pe fese, tr gînd-o u or i mai aproape de el. Ea se
ridic pe vîrfuri i el îi sim i p rul strivit în îmbr area lui. Atunci, el î i
îndoi genunchii, l sîndu- i penisul s alunece pe pielea ei, iar ea se arcui
or i-l atinse cu clitorisul. Cîteva minute r maser a a, mi cîndu-se
încet în ritmul cîntecului ei, apoi el î i îndoi i mai mult genunchii i sim i
cum o p trunde i cum mu chii ei umezi se închid în jurul lui; apoi ea î i
încol ci picioarele în jurul taliei lui, iar el î i strecur mîna între ei i g si
declan atorul sim urilor ei, îl sim i cum se înt re te sub mîngîierea lui.
Cîntecul ei deveni un oftat, iar oftatul, un strig t u or; se încord , încetînd
mai respire cîteva secunde, apoi se arunc asupra lui, ip i începu s
tremure. R spunsul ei pasionat era atît de cople itor, încît deodat toate
sim urile p rur s -l p seasc i sim i un spasm, apoi înc unul i înc
unul, i altul, altul, i explod ; genunchii începur s -i tremure, dar o inu
strîns i r mase în ea, urc încet treptele i intr în baie. Apa fierbinte se
învolbur în jurul lor i ea ip din nou; de data asta r spunsul ei p ru s -l
înnoiasc pe al lui; era excitat din nou, crescînd adînc în ea, iar ea sim i
cum înflore te din nou; se sim i aproape electrizat , pierdut în timp i
spa iu, i valurile pornir din nou, crescînd, crescînd.
Cînd totul se termin , el încerc s -i spun c trebuie s plece înapoi, s-o
148
seasc . Dar ea închise ochii pentru c tia c de data asta durerea va
fi mai mare i amintirile vor fi realit i, i de data asta zeii poate c n-or s -
l mai trimit înapoi la ea. A a c închise ochii ca el s nu-i poat vorbi. Îi
vorbi, îns , ea. O fraz pe care o exersase de multe ori cu Sammi i, cu
toate c înc nu era mul umit de felul cum o spunea, acum era momentul
s-o spun .
- Te iubesc, O'Hara, spuse ea i, cu ochii înc închi i, î i puse degetele
umede pe buzele lui.
6.
Era o priveli te ciudat . Nu, se gîndi O'Hara, era mai mult decît ciudat ,
era bizar .
O'Hara st tea pe puntea iahtului lung de treizeci i ase de metri ce se
leg na pe mare, la cîteva sute de metri de rm. Purta blugi, o c ma din
tase natural , alb , i o hain de blan , cu gulerul ridicat, care-l ap ra
de briza rece din larg. Binoclul greu cu care studia plaja pustie îi fusese
oferit de c pitan, un fost comandant de marin , slab, cu o inut
impecabil , în vîrst de peste patruzeci de ani, care se numea Carmody.
In timp ce O'Hara î i plimba privirea pe linia pustie a rmului de la Cape
Cod, dintre dunele mohorîte i înalte, acoperite cu iarb , care str juiau
plaja, se desprinse o pereche. Femeia, înalt i dreapt , purta pe umeri o
jachet de tweed, iar p rul îi flutura în vîntul puternic.
rbatul de lîng ea era cl dit ca un lupt tor, de la brîu în sus, cu bicep ii
ie ind în relief, cu umerii i pieptul enorme, cu mu chii umfla i în jurul
gîtului gros cît un stîlp de telegraf. Capul îi era chel, cu excep ia unor
smocuri albe, care-i c deau peste urechi. În contrast izbitor cu torsul, de la
mijloc în jos ar ta jalnic. Picioarele îi erau atrofiate, ca ni te fuse, i avea
un mers greoi i ciudat, repezindu- i un picior în fa a celuilalt i
149
sprijinindu-se pe dou be e de ski, de un ro u ip tor.
rbatul purta pantaloni de înot albastru închis i o canadian galben
descheiat , care flutura în aerul înghe at al dimine ii. Nu purta pantofi. Se
deplasa cu greu peste umbrele lungi, l sate în nisipul alb de soarele care
rise doar cu o or în urm , în timp ce femeia, ignorîndu-i diformitatea,
i potrivea pasul dup al lui. Ea r mase cu el pîn intr în ap , apoi se
opri i a tept . El p i în ap , pîn ce îi ajunse la genunchi, apoi,
leg nîndu-se nesigur, arunc spre ea be ele de ski, î i «coase jacheta peste
cap, c zu în ocean i începu s înoate. Bra ele lui puternice îl împingeau
printre valurile mari, pîn în larg. înot în for , f s se lase, pîn ajunse
la vreo cincisprezece metri de scara iahtului. Privi în sus pe punte, cu ochii
i negri, p trunz tori, ce-i str luceau sub sprîncenele groase i, b tînd
apa cu bra ele lui vînjoase, strig :
- Hei, sunte i cumva locotenentul O'Hara?
- Da, domnule, ip O'Hara.
- Ar ta i bine. Sunt Charles Gordon Howe. încîntat, domnule.
- Mul umesc. Pl cerea este de partea mea. E o ambarca iune minunat .
- Ce v mai face um rul?
- Bine. M mai ine un pic.
Howe vorbea cu un puternic accent din Boston, amestecat cu unul
irlandez, scurtînd cuvintele, f cînd din o-uri, ah-uri.
- Foarte bine. Vre i s -mi ine i companie? Cîte grade are apa, domnule
Carmody?
- Cincizeci i opt de grade, domnule. Paisprezece i jum tate grade Celsius.
- Oh!... mul umesc oricum, spuse O'Hara. Cred c am s a tept pîn cînd
mi se reface um rul.
- i pîn cînd se mai înc lze te apa, nu? zîmbi Howe, un zîmbet larg cît o
barac . Vila mea de pe falez este acolo, pe deal. Vin aici în fiecare mai i
stau pîn în septembrie. Sunt la treizeci de minute cu elicopterul de
150
centrul Bostonului. încep fiecare zi cu o scufundare de diminea .
Howe se lovi de mai multe ori de punte, pîn reu i s se ridice pe iaht, cu
picioarele b nindu-se în marea rece, apoi se urc cu chiu cu vai pe
scar , apucîndu-se cu bra ele de balustrad . Carmody îl a tepta cu un
scaun electric cu rotile i o jachet groas . Cînd ajunse sus, Howe î i
suci în întregime partea de sus a trupului i c zu în scaun. Se terse, î i
puse jacheta i î i înf ur o p tur de lîn în jurul picioarelor.
- Bun venit la bord, domnule, spuse el, întinzîndu-i mîna lui O'Hara. Era
ca i cum ai fi strîns mîna unui concasor.
Stewardul, un tîn r cu un ten boln vicios, purtînd pantaloni bufan i,
alba tri, i o jachet alb cu dungi, cu un delfin brodat pe buzunar, îl
întreb pe O'Hara:
- Cum dori i cafeaua, domnule?
- Neagr , te rog, i cu pu in brandy.
- Da, domnule. Ca de obicei, domnule c pitan? îl întreb el pe Howe.
- Ceai tare cu o pic tur de votc . Astîmp foamea, ti i. Micul dejun
peste cincisprezece minute, te rog, domnule Lomax. Apoi c tre O'Hara: ou
jum ri i file de pe te; mi se pare c fileul de pe te este mîncarea
dumneavoastr favorit , nu locotenente?
- Da, mul umesc. i prefer simplu: O'Hara, dac nu v sup ra i. Nu mai
sunt în marin de aproape ase ani.
- Pe Dumnezeu, v-a i cî tigat rangul, domnule. Fi i mîndru de el.
- Mi-am dat demisia, domnule Howe.
- Dar a i plecat onorabil, locotenente. Eu cred cu t rie în titluri. La bordul
acestui vas, noi onor m rangul.
Stewardul se întoarse cu b uturile.
- Ne vom mul umi cu asta pîn cînd vom face un du i ne vom schimba.
Putem vorbi la micul dejun, locotenente.
O pl cu de botez din alam , a ezat lîng culoarul ce ducea în salonul
151
principal, identifica vasul ca fiind:
OIMUL NEGRU Insula C lina, California Lansat: 9 octombrie 1921
Proprietar: Edward L. Doheny
Escrocul de baron Edward Doheny? se întreb O'Hara. Desigur, prostule,
care alt Edward Doheny i-ar putea permite un vas ca sta?-
Un echipaj de optsprezece oameni, spa iu pentru patruzeci i, la nevoie,
puteau dormi aizeci, indiferent ce în elegea Howe prin „la nevoie".
Sufrageria, ca i tot restul navei, avea aspectul unei piese de muzeu, cu
hublourile i felinarele ei de alam , str lucind ca o comoar inca aurit ,
lambriurile solide de mahon, negre i lustruite de vechime, podelele
teptînd s fie frecate. Argint ria, ca i toate celelalte lucruri de la bord,
era elegant , veche, imposibil s n-o apreciezi. Pere ii erau acoperi i cu
fotografii în rame sub iri de alam , înf îndu-l pe Howe cu aproape orice
personaj imaginabil, în afar de Dumnezeu. Cele mai multe, care p reau s
dateze din anii '30 i '40, ar tau un Howe mult mai tîn r i mai îngrijit.
- îmi place întotdeauna s v citesc materialele, locotenente. Ave i un stil
foarte natural. Nu prea formal.
- Scriu a a cum a vorbi. Un redactor- ef mi-a spus asta odat , i z u c
avea dreptate.
- Bun sfat. Cine era redactorul?
- Ben Bradlee.
- Aha... Ei, s ne a ez m, domnule.
Howe lu o scrisoare din hain i o sprijini de paharul de ap din fa a
farfuriei lui.
„Ah, îi place s joace teatru, gîndi O'Hara. Scrisoarea face parte, În mod
evident, din scenariu. Un pic de mister servit al turi de fileul de pe te."
- Trebuie s recunosc, spuse O'Hara cu glas tare, c v cunosc numai din
auzite. A i fost în marin ?
- M-am m surat, eram bun, dar totul s-a dus de rîp , spuse Howe. Cu o
152
pt mîn înainte de a m prezenta la unitate, un tic los lipsit de scrupule
m-a împu cat în ira spin rii, la o vîn toare în Georgia. Mi-au spus c n-o
mai stau niciodat în picioare. La dracu' cu doctorii. Exist trei lucruri
cu care nu am ce face, locotenente: doctorii, la ii i politicienii corup i. i
nu respect nimic mai mult decît un reporter al dracului de bun. E o onoare
v am la bord, domnule.
Toast în cinstea lui O'Hara cu cea ca de cafea, apoi sorbi o înghi itur ,
privind înainte, cu ochii lui negri, neastîmp ra i. O'Hara înclin din cap, î i
ridic cea ca i-i întoarse privirea fix .
- Presupun, spuse el în cele din urm , c nu m-a i adus din cealalt
jum tate a globului numai pentru a lua micul dejun împreun .
- O presupunere corect . Am auzit c întotdeauna intra i direct în subiect.
- Da?
- i am mai auzit c sunte i puternic, naiv, f astîmp r, c sunte i ca o
pisicu , c a i putea fi dificil, c e un vis s lucreze cineva cu
dumneavoastr , c sunte i cinstit pîn în m duva oaselor i c sunte i un
tic los mizerabil, mincinos i bun de nimic.
O'Hara rîse.
- P i, ori a i vorbit cu o mul ime de oameni, ori eu sunt un biet prost care
nu se poate hot rî.
Fu rîndul lui Howe s rîd .
- i c ave i sim ul umorului. Trei lucruri sunt reale, domnule: Dumnezeu,
prostia omeneasc i rîsul. Primele dou ne dep esc în elegerea, a a c
trebuie s ne descurc m cum putem mai bine cu al treilea.
- Credeam c John Kennedy a spus asta. Howe se aplec peste mas i-i
cu cu ochiul.
- Eu i-am spus-o pe asta lui Johnny.
Micul dejun sosi i cînd stewardul plec , Howe spuse:
- Cunoa te i un domn pe nume Anthony Virgil Falmouth? O'Hara rîse.
153
- Nu tiam c îl cheam i Virgil. E o anumit ironie în asta.
- De ce?
- P i, Virgiliu a fost un poet. Tony Falmouth este un asasin. Nu i se
potrive te deloc.
- Un asasin, spune i?
- Unul dintre cei mai buni.
- ti i asta cu siguran ?
Pauz . O'Hara se uit fix la Howe i, în cele din urm , spuse:
- Da.
- în eleg. i ave i încredere în el?
- în Falmouth? De ce?
- Crede i-m , locotenente, am un motiv serios. Apreciez faptul c a i putea
avea unele loialit i anterioare...
O'Hara arunc o privire spre scrisoare, apoi privi în jos în farfurie,
mi cîndu- i absent furculi a.
- în domeniul lui Falmouth nu exist loialit i, spuse el în cele din urm .
Cred c am încredere în Tony la fel ca în oricare altul din Joc.
- Din Joc?
- Jocul spionajului.
- îl consideri un joc, deci?
- A a i se spune. Jocul. Cînd e ti în el, e Jocul. Iar omul sta e vîrît în el
pîn în gît. Este agent britanic. M. I. 6, Serviciul Secret al Maiest ii Sale.
- Nu mai este, spuse Howe.
Lu scrisoarea i i-o d du lui O'Hara, cu un aer nobil.
- Bine, spuse O'Hara, m întrebam cînd vom ajunge i la asta.
Îi era adresat lui Charles Gordon Howe, Esq, WCGH, Canal 6, Boston,
Massachussetts. în col ul din dreapta jos, sub adres , scria: „Strict
confiden ial". Spatele plicului fusese sigilat cu cear albastr de lumînare.
Nu avea timbru.
154
- Falmouth a avut întotdeauna un gust pentru teatru, spuse O'Hara.
Howe se aplec peste mas , cu ochii s i negri sticlind, i chicoti.
- I-a spus cineva vreodat Foulmouth? De cîte ori îi aud numele, nu pot s
nu m gîndesc la asta.
O'Hara continu s examineze scrisoarea. Spuse, f s ridice privirea:
- Nu cred c i-a spus-o cineva cu voce tare. Ar fi fost un gest cam riscant s
insul i una dintre cele mai eficiente ma ini de ucis care umbl pe dou
picioare.
- Da?
Howe se l pe speteaza scaunului i, dup un moment, ad ug :
- Sun ca i cum am vorbi de Billy the Kid.
- Tony Falmouth îl face pe Billy the Kid s par un mic îngera .
- Aha!
O alt pauz .
- i cu toate astea, a i avea încredere în el?
- A avea încredere în el la fel de mult ca în oricare altul din Joc, ceea ce e
destul de departe de a spune: „Am încredere în el". încrederea e un cuvînt
neînsemnat în Joc. E cump rat, vîndut, comercializat, negociat.
- Totu i, Falmouth mi-a dat ceea ce mi-a trebuit ca s v scap de Omul-
Iarn , spuse Howe.
- înseamn c vrea ceva.
- Crede i c sta e singurul motiv?
- O tiu. Asculta i, Tony m-a sc pat o dat . F nici un motiv, decît c a
cî tigat ni te verzi ori.
- i acum î i isp te p catele, crede i c asta e?
- P i, probabil c în momentul respectiv i s-a p rut o idee bun . Dac se
întîmpl din nou - s zicem, mîine - ar putea lua vaporul spre Bombay i
-mi trimit o telegram de adio cînd ajunge acolo.
- Sunte i cinic. Cumplit de cinic.
155
- Absolut, spuse O'Hara. Jocul este o lume aparte, cea mai murdar dintre
lumile posibile. Totul e o minciun . Eficien a fiec ruia depinde de cît de
bine minte. Pot s-o numeasc proast administrare sau s -i pun vreo alt
etichet birocratic , dar e vorba de minciun . În Joc, un om cinstit e un
om mort.
- i de asta a i ie it din Joc?
- S spunem c întinsesem coarda prea tare. Nu m în elege i gre it,
domnule Howe, înc mai am prieteni acolo. Dar, pur i simplu, nu sunt
genul de oameni cu care s vrei s stai în jurul focului i s fac toasturi.
- Cum vine asta, domnule?
- S spunem c împ rt esc valori diferite de ale noastre.
- Tot nu în eleg.
- Asculta i, odat l-am întrebat pe Tony ce vrea de la via i ti i ce - a
spus? S-a uitat la mine - era foarte serios - i a zis: „Fericirea este o crim
recunoscut ". Un bursier Rhodes!
- Dar cineva trebuie s fac i lucrurile astea.
- De ce? Dup un timp, spionajul nu se mai serve te decît pe sine. Dac ar
fi dup mine, ar trebui s fie interzise serviciile secrete, a a cum vor s fie
interzis bomba atomic .
Howe privea, pierdut, în tavan.
- Poate c ave i dreptate. Dar atunci i-am avea pe to i spionii tia,
învîrtindu-se prin lume, f s aib nimic de f cut.
- Asta nu mai e problema mea.
- i totu i, a i fost în Joc, cum îi spune i dumneavoastr , cinci sau ase
ani?
- Am fost atras în el. Nu era meseria mea. Lui Dobbs i-a pl cut stilul meu
i a aranjat s lucrez pentru Companie. Pe urm , dup ce le-am dat patru
ani din via a mea, tic losul a încercat s pun pe cineva s m omoare,
ceea ce e înc un lucru despre care trebuie s vorbim. Cum l-a i luat pe
156
Omul-Iarn de pe capul meu?
- Scrisoarea, domnule. Citi i scrisoarea.
„21 ianuarie
Stimate domnule Howe,
Iau stiloul în mîn , tiind bine c e foarte posibil s arunca i scrisoarea
mea ca pe r cirea unuia care fie e nebun, fie a petrecut prea multe nop i
singur, cu o sticl de b utur . V asigur, domnule, c sunt în deplin tatea
tuturor facult ilor i b utura nu este unul dintre viciile mele.
Motivele pentru care v adresez aceste rînduri sunt foarte simple. Sunte i
cunoscut pentru politica dumneavoastr agresiv în domeniul tirilor; i
ave i pasiunea de a fi primul.
înainte de toate, permite i-mi s m prezint. M numesc Anthony Virgil
Falmouth. M-am pensionat acum ase luni, cu onoruri regale, din Serviciul
Secret al Maiest ii Sale, dup dou zeci i unu de ani de munc . Pute i
verifica acest lucru, contactîndu-l pe Sir James Townsend, M. I. 6, 6
Chancery Lane, Londra. Telefon: 962-00 00, interior 12.
Din motive evidente, v rog s nu discuta i cu Sir James con inutul acestei
scrisori.
Prin pozi ia mea, în ultimii cî iva ani i, mai ales în ultimele cîteva luni, am
cunoscut detaliile unei istorii monstruoase în concep ie i terifiante ca
poten ial. Implica iile ei ating cele mai înalte birouri politice ale lumii. Dac
ar fi documentat cum trebuie, aceast informa ie ar face conspira ia
Water-gate s par un joc de colari i, prin compara ie, chiar asasinarea
pre edintelui Kennedy ar p li.
Simpla cunoa tere a acestei pove ti mi-a pus via a în pericol. Acum fug i
ascund, probabil pentru tot restul vie ii mele. Condi iile mele sunt
urm toarele:
In primul rînd, pre ul meu pentru aceast informa ie este de 250 000 de
dolari, care urmeaz s -mi fie pl ti i numai dup ce agentul
157
dumneavoastr e convins c este adev rat i merit pre ul.
In al doilea rînd, exist o singur persoan în stare s v reprezinte pe
dumneavoastr i pe mine în aceast problem . Numele lui e Frank
O'Hara. O'Hara este dezarmant de cinstit, este un fost membru al
comunit ii noastre, al serviciilor secrete, este un reporter recunoscut i
respectat, i m cunoa te de peste cinci ani. Din aceste motive, cred c este
singurul potrivit, nu numai s judece veridicitatea spuselor mele, dar i s
aprecieze corect informa ia.
Nu l-am v zut, nu am vorbit cu el, nu am comunicat în nici un fel cu
O'Hara de peste un an.
In leg tur cu O'Hara mai e o problem . Sunt sigur c v aminti i seria de
articole de acum doi ani, care dezv luia o re ea de ac iuni secrete ilegale,
efectuate de CIA în Africa i în Orientul Mijlociu. Povestea a avut ca efect
stînjenirea, umilirea i pr bu irea fostului ef de sec ie CIA al lui O'Hara,
Ralph Dobbs, cunoscut sub numele de Omul-Iarn . Drept rezultat, Dobbs
a aprobat asasinarea lui O'Hara i a oferit cîtorva profesioni ti un pre
pentru a face treaba. tiu aceasta pentru c eu am fost unul dintre ei. Am
refuzat. De atunci, O'Hara s-a dat la fund. Din cîte tiu, nimeni nu l-a g sit
înc .
Ve i g si în scrisoare o not autentificat privind oferta lui Dobbs pentru
mine. Deoarece e vorba de o r zbunare personal i nu prive te în nici un
fel CIA în mod oficial, pute i amenin a cu publicarea acestor fapte. Aceasta
îl va neutraliza pe Dobbs i-l va for a s ridice ordinul.
Dac îl pute i g si pe O'Hara i este interesat de aceast misiune, spune i-i
-l contacteze pe Magician. Dac nu am nici un r spuns pîn la 1 aprilie,
voi presupune c nu sunte i interesat.
Al dumneavoastr foarte sincer,
Anthony V. Falmouth”
Dovada era prins de scrisoare cu o agraf . O'Hara o întoarse pe dos. Îi
158
verific plicul.
- Cum a fost adus? Nu are nici un timbru.
- Unul dintre coresponden ii mei era în Jamaica. Era în cutia lui de scrisori
cînd a venit într-o sear la cin .
O'Hara reciti scrisoarea i dovada, apoi le puse pe mas în fa a lui Howe.
i termin cafeaua.
- Ei? spuse Howe.
- Ei, ce?
- Ei, ce p rere ave i?
- Am s v spun ce p rere nu am. Nu cred c -mi voi asuma
responsabilitatea pentru cele dou sute cincizeci de mii ale dumneavoastr ,
sau ale oricui altcuiva.
- Despre asta mai putem discuta. Ce p rere ave i de scrisoare?
O'Hara ridic din umeri.
- O chestie îndoielnic . Falmouth ori are ceva, ori încearc o figur iute i
crede c m poate b ga i pe mine, sau c m poate folosi. Indiferent ce e,
nu-mi place.
Dup ce- i termin micul dejun, Howe î i puse cu grij pe mas furculi a i
cu itul i împinse farfuria cu un deget. Se aplec spre O'Hara i spuse
aproape în oapt :
- Ce crede i c ar putea fi?
- V-a prins, nu?
- Destul ca s v aduc i pe dumneavoastr .
- i i-a i f cut-o lui Dobbs, nu?
- Exact cum a sugerat Falmouth. Am luat masa în avionul meu, zburînd în
jurul Washingtonului. Dobbs s-a înmuiat foarte repede. Cam pe cînd se
servea salata.
- A.
- În orice caz, îi sunt dator lui Tony pentru asta. i dumneavoastr .
159
- N-a uita-o pe tîn ra doamn .
- Gunn?
- Da, ar ta destul de bine acolo.
- Am o presim ire, locotenente. Instinctele mele m avertizeaz . A a fac de
cînd am citit nenorocita aia de scrisoare.
- Ar trebui s fi i pe toate listele de coresponden din lume.
- Z u, domnule. îmi face i o nedreptate. Acorda i-mi pu in credit. Lucrez în
domeniul tirilor de la doisprezece ani, de cînd publicam în ziarul
pt mînal al tat lui meu, în „Mîine”.
- N-am vrut s v insult. Dar cunosc teritoriul.
- Pentru Dumnezeu, este o aventur . Dac a fi mai tîn r cu dou zeci de
ani i dac a avea dou picioare bune, n-a avea nevoie de
dumneavoastr .
- V-am spus, nu vreau s fiu responsabil pentru banii dumneavoastr sau
ai altcuiva. i pe urm , nu e o aventur , e curat nebunie. Tot acest Joc
blestemat e o nebunie, iar juc torii sunt to i o adun tur de nebuni
nenoroci i.
- Se potrive te cu o istorie tr snet, strig Howe exuberant.
- S-ar putea s fi i la fel de nebun ca ei, spuse O'Hara.
- Sunt banii mei, locotenente. Deci e problema mea, bine? Pîn acum
Falmouth a fost inta. A i spus-o chiar dumneavoastr , dac a i putea avea
încredere în altcineva, el ar fi acela.
- Un „dac " al dracului de mare.
- La dracu', scrie i i disp re i oricum. i v voi pl ti cît cere i. Spune i
doar.
- V-am spus c nu vreau.
- O mie pe s pt mîn , garantat, timp de un an.
- Am spus nu.
O'Hara se ridic , merse la unul dintre hublouri i privi oceanul. Cerul se
160
întuneca i fulgerele se rostogoleau dinspre Provincetown. Sim ea tunete i
în untrul lui.
Or s m bage în chestia asta pîn la urm , se gîndi, i ideea îl înfurie. Îi
era greu s -i explice aceast mînie lui Howe, acest sentiment de furie
cople itoare care cre tea în el. tia scenariul dinainte s -i fie spus, tia
personajele, locurile, putea chiar s recite o mul ime de dialoguri. Nu era
numai puternicul sentiment de dezonoare, nu numai excesele unui joc în
care oamenii ucideau, torturau i furau cu neobr zare, un sport sîngeros în
care scorul se inea num rînd capete, nu cifre. Nu, mînia lui O'Hara venea
din acceptare. Era furios pentru c era acceptat de juc tori în aceast
comunitate de hiene. Era parte din ea, fie c îi pl cea, fie c nu. E uase în
fuga lui i, în subcon tient, era furios pe Howe pentru c îi reamintea acest
fapt. A a c , atunci cînd izbucni, o f cu atît de brusc i f nici o
avertizare, încît Howe r mase uimit.
- Am spus, nu, ce dracu'. NU!
O'Hara trînti cu pumnul în masa solid de stejar, atît de tare, încît ghea a
din pahare z ng ni.
- Locotenente, sunte i ziarist. Indiferent de ce v teme i, n-o s se rezolve
crescînd cîini în Japonia. i nici refuzînd o ans pentru care orice reporter
care se respect ar ucide ca s-o aib .
Howe sorbi din ceaiul cu votc i spuse, f cînd cu ochiul:
- O mie cinci sute. Plus cheltuielile. Asta înseamn aptezeci i opt de mii
pe an. i o prim de o sut de mii cînd descoperi i povestea.
- Cu siguran v pripi i, domnule Howe. Abia ne-am cunoscut. Howe lu
scrisoarea i se uit din nou la ea.
- Am fost sigur de dumneavoastr înainte s-o trimit pe Gunn. Acesta nu e
Jocul, locotenente. Am încredere în dumneavoastr .
- Nici m car nu tiu dac am discern mînt în privin a tirilor. Ce drac de
istorie valoreaz un sfert de milion de dolari?
161
- P i, dac Gîtlej-Adînc ar fi venit la mine cu afacerea Watergate i mi-ar fi
oferit povestea pentru o jum tate de milion de dolari, a fi luat-o cît ai clipi.
Asta v d o idee?
O'Hara se întoarse i se sprijini de perete. Afar , primele pic turi de ploaie
începuser s br zdeze puntea.
- Bine, la dracu', spuse O'Hara. Sprîncenele lui Howe se arcuir .
- Ah... asta înseamn c sunte i interesat?
- V sunt dator, pentru c m-a i sc pat de Dobbs.
- Nu-mi sunte i dator cu via a. Am f cut-o pe cont propriu, f obliga ii.
Dar nu i Tony. Îl cuno tea pe Falmouth. îl neutralizase pe Omul-Iarn i,
pentru asta, O'Hara îi era dator. i chiar dac Howe o nega, se sim ea
obligat i fa de el.
- Shikata ga nai, spuse el.
- Poftim?
- O veche expresie japonez , spuse O'Hara.
- i ce înseamn ?
- În traducere liber , „te frigi i dac o faci, i dac nu o faci".
- Z u, domnule, nu vreau s ...
Dar O'Hara nu-l asculta. Se hot rîse deja.
- ase zile, spuse încet. Pîn la 1 aprilie mai sunt ase zile.
- Po i ajunge oriunde în lume în ase zile, spuse Howe lini tit. O'Hara mai
cu o pauz de cîteva momente.
- OK, domnule Howe. Am s închei un tîrg cu dumneavoastr . Am s m
duc s -l caut pe Falmouth i s v d ce are. Dar chiar dac informa ia lui
valoreaz cele 250 000, vreau s am posibilitatea s aleg, dac vreau s ies
din afacere i s las pe altcineva s fac partea murdar .
Ochii negri ai lui Howe sclipir din nou. întinse mîna.
- S-a f cut! S batem palma!
i strînser mîinile. Apoi spuse:
162
- Fiule, e ti un reporter prea bun ca s fugi de o tire care valoreaz un
sfert de milion.
- Nu tiu dac asta înseamn c trebuie s fiu urm rit din nou de uciga i.
- Dar e ti un reporter, b iete, nu un afurisit de spion.
- Indiferent cum îi spune i, o s am de-a face cu Tony i cu Magicianul, iar
asta o s m duc înapoi în Joc, vreau nu vreau.
- tii cum s -l g se ti pe Magicianul sta? O'Hara zîmbi.
- Pot s -l g sesc pe Magician.
- i el e agent?
- Magicianul? rîse O'Hara. O, da. E ultimul dintre teribilii spioni ro ii.
7.
1.
2.
Omul era imposibil de inut minte. Nu era nici înalt, nici scund, nici gras,
nici slab, nici frumos, nici urît. Nu avea cicatrice sau vreun defect vizibil.
Avea un accent f nuan , ar fi putut fi la fel de bine din portland,
Oregon sau Dallas, Texas - nu aveai cum s ghice ti. Purta gri: un costum
gri, o cravat gri cu grena, o c ma cu dunguli e gri. Pe scurt, nimic din
aspectul, purtarea sau îmbr mintea lui nu atr gea aten ia i nu l sa nici
o impresie nim nui.
Biroul lui era la al dou zeci i doilea etaj al unui zgîrie-nori searb d, din
sticl i crom, în New Orleans, avînd toat c ldura i atrac ia unui
dispozitiv contra insectelor. Ie ind din lift, se uit la ceas.
Mai devreme cu dou minute. Perfect.
Intr în biroul firmei Sunset Oil International.
- M numesc Duffield, îi spuse el secretarei. Nu-i d du nici o carte de
vizit .
- Oh, da, domnule Duffield, ve i intra imediat, spuse ea. Domnul Ollinger
a teapt . Dori i o cafea sau ceva rece de b ut?
- Nu, mul umesc.
Ea îl conduse în birou. Ollinger era un b rbat de patruzeci i ceva de ani,
cu fa de bebelu i mîinile netede ale cuiva care duce o via u oar .
Ochii lui c prui i blînzi priveau f expresie, din spatele unor ochelari
166
or întuneca i, cu rame de aur. Era înalt, drept i în bun form fizic ,
proasp t ras, cu p rul blond, tuns scurt, i îmbr cat cu o c ma cu
mînecile suflecate. Ora ul se întindea în spatele lui, o vedere panoramic ,
încadrat de ferestre mari cît pere ii.
Biroul lui din lemn de nuc era un model de organizare spartan : cutii de
„intr ri" i cutii de „ie iri", f nici o foaie de hîrtie r cit . Pe servanta
din spatele lui era o singur fotografie, cu o femeie i doi copii, i o mic
plac din crom pe care scria: „V mul umim pentru c nu fuma i". În
camer nu se mai afla nici un alt-obiect personal. Era ca i cum Ollinger
abia s-ar fi mutat aici i n-ar fi avut timp s despacheteze. Era cordial, dar
distant. Unii l-ar fi g sit intimidant, dar Duffield era i el un personaj de
conducere.
- V mul umesc c a i venit atît de repede, îi spuse Ollinger, dup ce se
prezentar .
- A i precizat c problema e oarecum urgent .
- Pute i spune i a a, replic Ollinger, cu o not de sarcasm.
Oft i, întinzîndu- i ambele mîini, le sprijini de birou, cu palmele în jos.
- înainte de a începe, spuse el, a dori s stabilim c aceast conversa ie
nu a avut loc niciodat .
Duffield zîmbi.
- Desigur, spuse el.
Ollinger era nou în materie i nu se sim ea în largul lui într-o situa ie care
îi sc pa total de sub control.
- Bine, spuse Ollinger cu u urare.
Deschise sertarul biroului i scoase un blocnotes galben, a c rui prim
pagin era acoperit în întregime cu mîzg leli i noti e.
- Sper s pot descifra toate astea, spuse el. Am notat cît de repede am
putut.
- De ce nu-mi spune i esen a problemei? întreb Duffield.
167
- Esen a problemei este c unul dintre oamenii no tri a fost r pit de
terori ti în Venezuela, r spunse Ollinger, înc studiind noti ele i f s
ridice privirea.
- în eleg.
- De fapt, e un consultant, ata at la biroul nostru din Caracas. A fost o
gre eal . Au vrut s -l ia pe directorul uzinei i au luat pe altcineva.
- ti i sigur? Ollinger încuviin .
- Numele directorului nostru este Domignon. Trebuia s -l ia pe Lavander,
fac o tur a fabricii, dar a intervenit ceva în ultima clip . L-a l sat pe
Lavander s -i ia ma ina i oferul i, pentru c ploua, i-a dat
impermeabilul lui. Au oprit ma ina la mai pu in de o mil de poarta
principal .
- Deci Lavander e cel înh at?
- Da.
- El este consultantul în probleme de petrol? Ollinger d du din cap.
- Da. Îl cunoa te i?
- Numai din auzite. Cînd s-a întîmplat asta?
- La ora opt i dou zeci, azi-diminea .
- Ave i vreo veste de la tic lo i?
- Da.
- Ce vor?
- Dou milioane de dolari.
- Care este timpul stabilit?
- Poftim?
- Cît timp ave i?
- Patruzeci i opt de ore. Se uit la ceas. Patruzeci i cinci.
- Deci mai avem timp pîn la aproximativ opt i jum tate, poimîine. i-au
dat seama de gre eal ?
- Nu le pas .
168
- Cît de tare îl vre i înapoi?
- P i... trebuie s -l trat m ca i cum...
- Domnule Ollinger, valoreaz el dou milioane pentru compania
dumneavoastr ?
Ollinger p ru ocat de sinceritatea lui Duffield.
- E la mijloc via a unui om.
- Da, sigur, dar nu asta v-am întrebat. Omul valoreaz dou milioane
pentru Sunset?
Ollinger p ru zdrobit de greutatea evenimentelor. Umerii îi c zur i- i privi
mîinile.
- Nu cunosc pe nimeni care s valoreze atît, spuse el disperat.
- E ceva politic?
- Politic?
- ti i cumva, doresc ei altceva? Vor s fie elibera i anumi i prizonieri? E
vreo problem sindical în uzin ? Sunt revolu ionari? Vor s na ionalizeze
fabrica? E ceva politic la mijloc?
- Nu. Tot... tot ce vor sunt cele dou milioane.
- Sau?
- Sau îl vor omorî, vor lua alt ostatic i vor ridica preten iile la patru
milioane.
- Tipic. Îi cunoa te i pe oamenii tia? E un grup? Un tip care a angajat
cî iva executan i? Vreun salariat al fabricii?
- Se numesc... Raf... Se uit în noti e.
- Rafsaludi? îl ajut Duffield.
- Exact. Îi ti i?
- Am mai avut de-a face cu ei, o dat sau de dou ori. E un grup
dezorganizat, terorizeaz pentru profit i e antrenat de oamenii lui Gaddafi,
din Libia. Nu au motiva ii politice.
- Atunci e ceva legat de petrol...
169
- Nu neap rat. î i aleg prada dintre firmele americane mari. Ultima oar era
vorba de o companie din Argentina care fabrica b uturi r coritoare.
Rafsaludi ac ioneaz din l comie, nu pentru reform social . Asta e bine.
- E bine?
- Da, revolu ionarii politici sunt fanatici, ceea ce le face mi rile mai greu
de prev zut. întotdeauna e mai u or s tratezi cu un terorist lacom.
- Aha, spuse Ollinger. Era evident c nu-i f cea pl cere s aib aceast
problem . Se poate rezolva f , ti i, o mul ime de inutile... ...
- Sunte i nou în a a ceva, spuse Duffield. Nu era o întrebare.
- Da. Am lucrat la departamentul juridic pîn cînd, în urm cu dou luni,
m-au f cut vicepre edinte, îns rcinat cu opera iunile interna ionale.
- Mai bine v-a i obi nui cu lucruri din astea, spuse Duffield. Sunt cretini.
Dac situa ia nu e tratat cu o mîn forte, se va mai întîmpla i alt dat .
Ollinger î i frec fruntea. Cu cît trecea timpul, cu atît se sim ea mai
încurcat.
- Presupun c îl vre i pe tip înapoi, spuse Duffield brusc, schimbînd
subiectul.
Ollinger se uit la el, în înd din sprîncene.
- Desigur, spuse el.
- Domnule Ollinger, s fim sinceri. Desigur c îl vre i pe acest Lavander
înapoi. Ceea ce vreau s spun este c îl vre i înapoi, dar nu vre i s pl ti i
dou milioane de dolari pentru el, a a-i?
- De aceea v-am chemat pe dumneavoastr . Derek Frazer mi-a
recomandat...
- Da, sigur, am vorbit cu Derek. Vreau s spun c acest om este numai
consultant, nu are o pozi ie în conducerea companiei.
- Trebuie s -l considera i un angajat, spuse Ollinger. Dac s-ar auzi c am
sat terori tii s ne omoare un consultant... l fraza în aer.
- Da, ar fi privit ca o responsabilitate moral .
170
- Nu trebuie s ne aminti i...
- Scuza i-m , spuse Duffield lini tit, n-am vrut s sune ca o considera ie
moral . încerc doar s stabilesc datele exacte ale problemei.
Ollinger tu i i apoi încuviin .
- Da, ... analiza dumneavoastr este foarte corect . Dac se poate, am
dori ca totul s fie f cut f nici un amestec din partea mass-media.
Lavander este un tip foarte retras. M îndoiesc c ar vorbi despre toate
astea, adic , dac îl putem scoate i...
- Nu este nici o îndoial . îl vom aduce înapoi, dac asta vre i.
- Nu ne putem permite s -l pierdem.
- Deci, repet, îl vre i înapoi, dar nu vre i s cheltui i dou milioane de dolari
pentru asta. Este o apreciere corect a situa iei?
Ollinger începu s se agite. î i îndrept umerii ca i cum i-ar fi în epenit
gîtul. La r cina p rului îi ap rur pic turi de transpira ie. Subsuorile
ii erau ude. în cele din urm , spuse:
- Da, este corect. i am mai vrea s credem, , c nu... ti i, c nu se va
mai întîmpla.
- Întru totul justificat. Cî i oameni tiu despre asta?
- Nu mai mult de apte sau opt. Conducerea uzinei, oferul ma inii care a
fost eliberat dup ce l-au înh at pe Lavander, i eful securit ii de la
uzin .
- Nici un poli ist venezuelean?
- Nu.
- Departamentul de Stat? CIA, FBI...
- Nu, nici una din ele.
- Excelent. P i, domnule Ollinger, v sugerez s l sa i problema în mîinile
noastre. Informa i-l pe domnul Domignon c va primi un telefon în mai
pu in de o or . Voi avea nevoie de unele informa ii de baz - numele
conducerii, numere de telefon, localizarea uzinei... , vom avea probabil
171
nevoie s strecur m ceva echipament în ar , f control la frontier . Dar
tot ce ave i de f cut este s -l suna i pe Domignon i s -i spune i c voi ine
leg tura cu el. Dup aceea pute i s uita i de toate. Ollinger zîmbi timid.
- Asta e minunat, într-adev r. i acum, în ceea ce prive te pre ul...
- Pre ul va fi de trei sute de mii de dolari. Voi avea nevoie de toat suma,
bani ghea , înainte s plec. Valiza mea e goal , pute i s pune i banii în
ea.
Ollinger p ru ocat.
- Trei sute de mii! Duffield zîmbi.
- S privim problema în felul urm tor, domnule Ollinger: investi i trei sute
de mii i economisi i un milion apte sute de mii. Dac situa ia se va
repeta, o vom rezolva f nici un cost adi ional. Oh, i dac opera ia
ueaz , indiferent din ce motiv, ve i primi banii înapoi.
- Quill.
- Aici Duffield.
- Care e situa ia?
- În primul rînd, Ollinger sta e un bleg. Nou în slujb i foarte nefericit c
trebuie s se ocupe de problema asta. Nu vrea s i murd reasc mîinile.
De fapt, a fost a a de u urat cînd i-am spus s uite totul i s se lase în
seama noastr , încît am crezut c o s sar peste birou i o s m s rute.
- Este vreo primejdie ca el s vorbeasc ceva?
- Nu, e foarte con tient c trebuie s tac .
- Care sunt detaliile?
- Cei din Rafsaludi au pus mîna din gre eal pe un consultant pe nume
Lavander, din Caracas; îl voiau pe director, un tip Domignon. Vor banii
poimîine, la ora opt i jum tate diminea a. Dac nu, îl omoar pe prizonier,
iau altul i ridic r scump rarea la patru milioane.
- Destul de obi nuit pentru ei.
- Aici e Master Control.
172
- Liber pentru selec ie.
- Un moment, v rog.
Cîteva secunde mai tîrziu se auzi o voce înregistrat .
- Liber. V rog s v identifica i.
- Quill. Z-l.
- Se programeaz Z-l. Verificarea vocii.
- Acum apte ani i patru luni...
- Vocea e în regul . Num rul dumneavoastr ?
- 730-037-370.
- Programul dumneavoastr ?
- Selec ie.
- Program selec ie. Dup o alt pauz : Aici Selec ie.
- Antiterorism.
- înregistrat.
- Asasinat.
- înregistrat.
- Da, nu prea au imagina ie. Problema este c au înh at pe altcineva din
gre eal . Dar nu e important, nu va afecta opera ia în ansamblu.
- Mass-media? Poli ia?
- Nu, în privin a asta, totul e curat. Cî iva directori i oferul ma inii din
care a fost r pit Lavander.
- Excelent. Nu e implicat Departamentul de Stat sau CIA?
- Nu, totul e secret. Avem contractul i am mînuit fondurile ca de obicei.
Trei sute de mii, f comisionul meu.
- Excelent, preiau de aici. Ca de obicei a i f cut o treab foarte bun ,
domnule Duffield. Cînd auzi i semnalul sonor, v rog s introduce i în
Master toate numele i contactele, i orice alt informa ie de care vom avea
nevoie.
- V mul umesc foarte mult.
173
- V mul umesc c a i ac ionat atît de repede. Bun ziua, domnule.
- La revedere.
pire.
înregistrat. Limba, spaniola.
înregistrat. Venezuela.
înregistrat.
Ruleaz i intersecteaz .
Rulat... intersectat... avem doisprezece candida i. Înregistreaz i treci mai
departe. S-a înregistrat i reprogramat. Disponibilitate.
înregistrat.
Ruleaz i intersecteaz .
Rulat... intersectat... avem nou candida i.
înregistreaz i treci mai departe.
S-a înregistrat i reprogramat.
Lucru în echip .
înregistrat.
Asasinat apolitic.
înregistrat. Caracas.
înregistrat. Urm rire.
înregistrat.
Ruleaz i intersecteaz .
Rulat... intersectat... avem un candidat.
Numele.
Hinge.
înregistreaz i selecteaz din nou.
înregistrat i reprogramat.
terge urm rire.
ters urm rire.
Ruleaz i intersecteaz .
174
Rulat... intersectat... avem patru candida i.
- Numele.
- Falmouth, Gazinsky, Hinge, Kimoto.
- înregistreaz i stai pe loc.
- înregistrat... Dup o lung pauz , Quill spuse:
- terge Kimoto.
- Stai pe loc.
- Oprit.
O alt pauz . Apoi:
- Detaliaz ... Falmouth, lucru în echip , nivel A.
- Falmouth, Tony... prefer s lucreze singur... a mai lucrat de dou ori în
echip ... dimensiunea maxim a echipei: trei... comandant: o dat ...
notarea eficien ei de comand : plus-A... notarea eficien ei de ansamblu:
plus-A, plus-A.
- terge ce s-a detaliat.
- ters detalierea.
- Detaliaz Gazinsky... lucru în echip : nivel A.
- Gazinsky, Rado... lucru anterior în echip : de patru... comandant: o
dat ... notarea eficien ei de comand : C... notarea eficien ei de ansamblu:
C, minus-A, B, plus-B.
- înregistreaz nota eficien ei i terge restul.
- ters informa ia... a tept.
- Detaliaz ... Hinge, lucru în echip , nivel A.
- Hinge, Raymond... lucru în echip de patru ori... comandant: de dou
ori... nota eficien ei de comand : A, plus B... notarea eficien ei de
ansamblu: A, plus-B, A, plus-B.
- Calculeaz media eficien ei i f clasamentul.
- Calculat... clasamentul: Falmouth, plus-A... Hinge, minus-A... Gazinsky,
B.
175
Falmouth i Hinge erau, în mod evident, cei mai buni pentru misiune.
Dup cum avea obiceiul, Falmouth f cu un apel interurban la zona de cod
404, la ora unsprezece. Telefonul se afla într-un mic apartament de
serviciu, pe Buford Highway, în Atlanta. Apartamentul con inea un mic
birou, un scaun i un telefon cu robot Code-A-Phone 1400.
Falmouth pl tea chiria cu anul. Deoarece telefonul era utilizat numai
pentru a înregistra apelurile din afar , nota de plat era fix i se pl tea în
fiecare lun prin mandat po tal. Robotul se declan a de la primul apel i
vocea înregistrat spunea: „Bun ziua, aici Serviciul Revistei Universit ii.
La semnalul sonor l sa i numele, num rul i ora la care a i sunat. V
mul umesc". Urma un semnal sonor.
Falmouth inu un emi tor mic de plastic la microfonul telefonului i ap
butonul lateral. Din emi tor se auzir cîteva note muzicale. Falmouth auzi
banda din robotul telefonului derulîndu-se înapoi.
„La dracu'", î i spuse.
Se transmitea primul apel.
- Aici e Quill, unsprezece i zece, joi, 730-037-370. Urgent. Al doilea apel
era aproape identic.
- Aici e Quill, unsprezece i cincizeci i cinci, joi, 730-037-370. Extrem
urgen . O or .
Decodificat, aceasta însemna c Quill avea ceva foarte important i avea
nevoie s ia leg tura cu Falmouth într-o or .
Falmouth privi la ceas. Era dou sprezece i zece. Avea patruzeci i cinci de
minute pentru a-l prinde pe Quill.
Trebuia s ia o decizie repede. Nu mai avea timp. Howe mai avea trei zile ca
-l trimit pe O'Hara. Dar dac Falmouth nu-l g sea pe Quill la timp,
întregul s u plan era compromis. Se hot rî s sune. Form num rul.
- Da? r spunse vocea.
- Raportez.
176
- Parola?
- Spettro.
- Clasificare? -T-l.
- Verificarea vocii.
- Jack e sprinten, Jack e...
- Num r de identitate?
- 730-037-370.
- Liber pentru rulat. Contact? - Quill.
- Ruleaz .
Dup mai multe secunde de a teptare, vocea cultivat r spunse.
- Quill.
- Falmouth.
- Telefonul t u e curat?
- Da, e un telefon cu fis .
- Excelent. M bucur c m-ai sunat. Am ceva pentru tine. E cam murdar,
dar pre ul e bun.
- Da?
- Un consultant a fost r pit de Rafsaludi de la Sunset Oil din Caracas. Vor
dou milioane pîn poimîine. Tipul e Avery Lavander. Îl vrem înapoi întreg.
- Ave i un plan în minte?
- Da. O variant a mut rii algeriene.
- Asta ar presupune o confruntare preliminar , fa în fa .
- În privin a asta, am avut un pic de r gaz. Directorul fabricii a aranjat o
întîlnire între Rafsaludi i un reprezentant al companiei pentru mîine la ora
dou . Sunt destul de îndr zne i cu chestia asta, dar i pu in pro ti.
Oricum, asta ne d destul timp ca s ajungem acolo i s ne apuc m de
treab .
- Hmm.
- Cuno ti planul?
177
- Da, e nevoie de o echip .
- A a e. Dar numai doi oameni. în eleg c preferi s lucrezi singur, dar
întîmpl tor...
Vocea lui Quill p ru s se piard . Falmouth î i calcula deja op iunile. Ar fi
fost tactica cea mai proast s refuze o misiune de extrem urgen în
acest moment. Dar sim i un fior rece trecîndu-i prin tot trupul, oprindu-i-
se în stomac.
Se sim ea de parc ar fi înghi it un cub de ghea . Nu putea s pice într-un
moment mai prost. i pe deasupra, i în echip . Î i construise reputa ia de
singuratic. înv ase s lucreze singur, cu mult timp în urm ...
La marginea or elului Newtonabbey, situat la ase sau apte mile nord-est
de Belfast, irul de case întunecate, lipite una de cealalt , p reau s se
întind pe mile întregi ca i cum s-ar fi reflectat în oglind . Se îngr deau
pe str zile pavate cu piatr , ca ni te biete dubluri, colorate într-un cenu iu
monoton, de deceniile de praf industrial, care luase de mult locul culorilor
pe care le avuseser casele cîndva. Una dintre amintirile cele mai recente
ale lui Tony Falmouth era c , atît casa lui, cît i toate casele din aceast
monotonie infinit se cojeau. Zugr veala acoperit de cenu iu atîrna în fî ii
la ferestre, u i i arcade, ca o piele moart pe un trup ars. În co marurile
tinere ii lui, începea s plou , fî iile deveneau ude, casele începeau s se
topeasc i, în curînd, str zile înguste erau inundate de o mas cenu ie de
materie vîscoas , iar Tony alerga pe trotuar, încercînd s i g seasc
propria cas în rîul vîscos de mizerie gri. Apoi se trezea.
Pîn la zece ani, Tony Falmouth începuse deja s se confrunte cu o criz de
identitate. Unchiului Jerry trebuia s -i mul umeasc pentru asta. Unchiul
Jerry era o alt amintire persistent din tinere ea lui, dar una cu mult mai
pl cut . Era un b rbat slab i vînos, vorb re , întotdeauna zîmbitor, care
îngîna întotdeauna o melodie necunoscut . Era un b rbat atît de urît, încît
era frumos; avea un nas mare, plin de negi, i mîini atît de mari, încît
178
putea s ascund o halb de bere în pumn.
Jerry Devlin, fratele mamei sale, îi asculta visele i spaimele i st tea de
vorb cu el. Nimeni nu mai f cea asta. Tat l s u, Emmett, ascunzîn-du-se
sub greutatea slujbei i a între inerii familiei, blestemat de soart la un fel
de anonimat, nu avea de spus aproape nimic, nim nui. În fiecare sear ,
st tea cu o halb sau dou de bere în fa , privind fix pe fereastr , printre
nesfîr itele case cenu ii de mahala, spre un loc de unde abia se z rea
marea. într-o noapte, cînd Tony avea nou ani, tat l lui se ridic de pe
scaun i urm punctul spre care-i r cea privirea, ie i, mergînd în josul
str zii pavate cu piatr , apoi intr într-un nor de cea i nu se mai
întoarse niciodat acas .
Criza declan at de dezertarea lui Emmett Falmouth fu rezolvat de
unchiul Jerry i unchiul Martin. Tony era foarte iste , a a c se hot rî ca el
r mîn la coal , iar Jerry i Marty s asigure hrana i chiria, i s
supravegheze copilul.
Dar greut ile nu disp reau. Urm rise greut ile vie ii, încovoindu-l pe tat l
u, pîn cînd ajunsese s arate ca un coco at. Acum urm rea cum greul o
dobora pe mama lui; urm rea ridurile acoperindu-i fa a, a a cum valurile
încre esc apa, vedea cum p rul i se decoloreaz , cum via a îi dispare din
ochi, pîn cînd, într-o diminea , nu se mai putu scula din pat. Z cu o
lun , înecîndu-se cu propria-i flegm i apoi muri.
Cînd veni p rintele Donleavy, Tony îi f cu o m rturisire. Îi spuse preotului
î i urîse tat l. P rintele Donleavy îi suger s spun de cîteva ori Tat l
nostru i Ave Maria i-i spuse c timpul îi va u ura durerea. Se duse s
locuiasc cu Marty i mai dur doi ani pîn cînd Tony s în eleag c
rintele Donleavy era un tic los. Timpul i rug ciunile nu-l eliberar de
mînie. Dimpotriv , aceasta crescu înl untrul lui, ca un arpe încol cit în
stomac.
Jerry venea întotdeauna noaptea. Era întotdeauna înarmat. i singura dat
179
cînd vorbi cu am ciune despre ceva fu despre englezi. Marty era altfel. El
era apolitic. Avea prieteni buni printre englezii din Ulster. În el nu se d dea
nici o lupt , iar cu Jerry nu discuta niciodat tulbur rile. Nimeni nu-i
spuse lui Tony c unchiul lui, Jerry, era lupt tor în IRA, dar, dup o
vreme, pur i simplu tiu.
Odat , cînd Tony avea doisprezece ani, o patrul militar fu jefuit i se
traser multe focuri de arm , cî iva oameni murind de fiecare parte. În
noaptea aceea, Jerry veni acas i st tu la masa din buc rie, cu perdelele
trase. Jerry scoase un pachet învelit în mu ama galben .
- Ascunde-mi i mie asta, vrei? spusese Jerry, iar Tony se c rase afar pe
fereastra de la etajul doi i ascunsese pachetul într-o gaur din acoperi .
Dou s pt mîni mai tîrziu, Jerry îl lu pe Tony la iarb verde, la dou zeci
de mile dep rtare de Newtonabbey, i desf cu pachetul. Era un pistol
Webley nou-nou , calibrul 38.
- Grozav arm , spuse Jerry. i e timpul s înve i s-o folose ti. F ca i
cum i-ai întip ri degetul. ine amîndoi ochii deschi i. Imagineaz i c
tragi în blestema ii de solda i englezi.
Tony lu pistolul, îl inu în mîn i- i puse degetul pe tr gaci. Era pl cut
-l in în palm . Sim ea energia din el înc rcîndu-i corpul. inu pistolul
cu mîna întins i privi în lungul evii, care îi p ru o extensie a trupului
u. Mînia i se rev rs în deget i ap pe tr gaci.
Buuuum!
Pistolul avu un recul mare i puterea armei îl agit , ame indu-l. Dup
aceea exersase de cîteva ori, urm rind cum explodau sticlele i pietrele,
dup simpla ap sare a tr gaciului. Numai c nu î i imagina c trage în
solda ii englezi, ci în tat l lui.
- Un lucru e important ca s tii cum s folose ti arma, spuse Jerry.
Aminte te- i c cel mai important lucru e planificarea. Planul e totul. S
tii întotdeauna cum s intri i cum s ie i dintr-o situa ie. i s n-ai
180
încredere în nimeni. Cînd po i, lucreaz pe cont propriu. Eroii mor i nu
sunt de folos nim nui.
Cînd terminau, ascundeau din nou arma în gaura din acoperi . Uneori,
Jerry venea noaptea i lua pachetul învelit în hîrtie. Apoi îl aducea înapoi
dup cîteva zile. Într-o zi, venir acas i-i spuser lui Marty c Jerry
murise. Tr dat de unul dintre ai lui, fusese urm rit i împu cat de noul
colonel britanic din Newtonabbey.
Nimeni nu veni s cear arma. Dup o lun sau dou , Tony în elese c
acum era a lui.
Tony juca fotbal pe strada de lîng coal care, întîmpl tor, era peste drum
de sediul patrulei engleze. Colonelul, pe nume Floodwell, era un b rbat
rigid i corect, cu must ile c nite i ochi suspicio i.
„Planul era cel mai important. i s-o faci singur”.
De dou ori pe s pt mîn , la ora ase fix, colonelul pleca de la sediu i
mergea pe jos, la distan de cîteva case, pe o str du îngust , f nume,
de pe falez . Strada avea o fund tur , iar dincolo de barier era o rîp
adînc , de cincisprezece sau optsprezece metri care d dea în strada de mai
jos. Cîteva case erau construite pe falez i aveau funda ia la nivelul de jos.
Colonelul cobora în fund tur i, cu propria cheie, intra într-o cas ,
aproape de cap t, unde mînca, bea scotch i f cea dragoste cu o tîn
femeie care locuia în cas .
Tony î i planific prima lui execu ie toat iarna, urm rindu-l pe colonel,
supraveghindu-l din întuneric pe partea opus a str zii.
si o cas abandonat i o utiliz drept scurt tur în fiecare sear cînd
venea de la coal . î i întip ri bine în minte casa. tia fiecare treapt i
st tea mult vreme în întuneric, ascultînd oarecii, în timp ce î i urzea
planul.
Între casa abandonat i propria cas se g sea un corp de gard , pe col i,
cînd erau probleme, solda ii sta iona i acolo puneau bariera de sîrm
181
ghimpat de-a lungul drumului. Tony avea tinere ea de partea lui. La
paisprezece ani, era înc scund pentru vîrsta lui. Cînd pleca acas , trecea
prin casa abandonat i ie ea prin u a de la pivni , apoi traversa strada i
mergea aproape de casele de pe partea opus , stînd în umbr , pîn cînd
ajungea aproape de ghereta santinelelor. La început, cei doi solda i din post
se alarmau, dar în curînd se obi nuir cu el.
La începutul prim verii, într-o luni, înc rc arma i o împ turi la loc în
mu ama. Lu un cartof din c mar , f cu o gaur cu un diametru cam de
un centimetru la mijloc, apoi puse arma i cartoful pe fundul rucsacului,
acoperindu-le cu c i i gustarea pentru coal . Dup ore, juc fotbal pe
strada din apropierea sediului patrulei.
Rucsacul z cu pe trotuar, în v zul tuturor, timp de dou ore. La cinci i
jum tate, era prea întuneric s mai poat juca. Le spuse la revedere
prietenilor lui i se duse direct la casa p sit de pe strada f nume.
Scoase pachetul învelit în mu ama, îl desf cu i inu pistolul în mîn . Îi
sim i energia ca un curent electric, scuturîndu-i bra ul. Scoase cartoful.
Era un truc pe care-l înv ase de la Jerry.
- E bun pentru un singur foc, spusese Jerry. Face un 38 s sune ca o
pu cu aer comprimat. Cel pe care îl împu ti va muri mînjit tot de cartof.
i rîsese. Tony puse cartoful pe cap tul evii. A tept În întuneric lîng
oareci. Nu sim ea nici un pic de team , doar febrilitate.
Colonelul intr pe strada f nume fluierînd o melodie, cu bastonul inut
sub bra . Mergea cu pas mare, arogant, cu b rbia ridicat .
Tony ie i în prag i r mase în umbr . Apoi începu s mearg spre colonel.
Era la trei metri distan cînd colonelul îl v zu.
- Hei! spuse. M-ai speriat, b iete. Vino încoace s m uit la tine. Tony privi
în sus, la colonel, apoi, brusc, nu mai v zu buzele colonelului sau nasul lui
lung i arogant, sau ochii lui reci i sclipitori. V zu în schimb fa a tat lui
u. P i afar din întuneric, inu pistolul cu bra ul întins i ap pe
182
tr gaci.
Cartoful în bu i zgomotul împu turii. F cu pafff.
Cartoful se dezintegr , glon ul intr în capul colonelului, chiar deasupra
ochiului stîng, i-i desprinse o bucat de craniu. Buc ile de cartof se
împr tiar pe fa a lui ocat . For a împu turii îl r suci pe jum tate i se
cl tin nesigur pe picioare, dar nu c zu. î i p str echilibrul i se întoarse
spre Tony. O parte a fe ei lui era o mîzg scîrboas . Ochiul îi ie ise din
orbit . Rîuri de sînge îi curgeau pe hain . Ochiul care r sese întreg
privea fix, cu neîncredere, spre Tony. Cl tinîndu-se, f cu un pas nesigur i
zu în genunchi.
O fereastr se deschise spre alee.
- Cine-i? Ce se întîmpl ? strig o voce.
Tony se trase în umbr i privi înapoi, în susul str zii f nume. O u se
deschise în cel lalt cap t al str zii i o dîr de lumin galben t ie
întunericul.
Tony se întoarse s plece spre casa p sit , dar, imediat, îi înghe inima.
Ceva îl inea de glezn . Se r suci i-l v zu pe colonel cu o mîn pe glezna
lui. Ochiul s tos îl privea cu ur . Cealalt mîn încerca s apuce tocul
pistolului. Pantalonii lui Tony fur stropi i de sînge. Colonelul încerca s
spun ceva, s strige, dar nu reu i decît s scoat un horc it înecat în
sînge.
Tony încerc s i trag piciorul. Îl tîrî pe colonel spre casa goal , dar
ofi erul îi strîngea piciorul cu îndîrjirea înghe at a mor ii. Aproape reu ise
scoat pistolul din toc. Tony trase din nou, inînd pistolul foarte aproape
de fruntea b rbatului. Capul lui Floodwell explod . Fa a lui Tony fu
împro cat de sînge i de buc i de craniu. Colonelul se rostogoli pe spate,
aproape sufocat, apoi horc i din nou.
Tony se repezi c tre u a casei, vîrî arma în învelitoarea de mu ama ' o
înghesui sub c i- î i scoase batista i î i terse fa a plin de sînge,
183
îndreptîndu-se în fug spre scara pivni ei. Auzi pa i pe strad i continu
alerge tergîndu- i sîngele de pe fa . Cînd ajunse la u a din spate, se
opri. Ascunse batista la un loc cu arma i p i cu grij pe strada
întunecoas . Pe strad nu era nimeni. Travers gr bit pe partea cealalt ,
care era mai întunecoas i merse c tre postul de santinele. în untrul micii
cl diri din mijlocul str zii v zu doi solda i. Strada era liber . Gardul de
sîrm ghimpat era dat la o parte pe trotuar. Cei doi solda i p reau s
lucreze la un aparat de radio. Auzi bîzîitul specific cînd se apropie.
Pantalonii îi erau p ta i de sînge numai pe un crac. Asta îi era de ajutor.
Mergea foarte încet, în întuneric, cu ochii la cei doi solda i de lîng postul
de control.
- Î i spun eu, Striker, erau împu turi, spunea unul din ei. Cel pu in a
doua era sigur.
- Tu auzi împu turi i-n somn, Finch, spuse cel care fusese numit
Striker.
Tony se îndrept c tre cei doi solda i, ale c ror umbre se vedeau în lumina
din gheret . Pe viitor, se gîndea el mergînd prin întuneric c tre ei, va
încerca s ia în considera ie tot ceea ce ar putea s mearg prost, î i va
face mai multe planuri, nu numai unul.
Tony ajunse la gardul de sîrm ghimpat , dat într-o parte. Cei doi solda i
nu-l v zuser . Erau ocupa i cu radioul lor,' dar nu reu eau s ob in decît
un bîzîit. Puse piciorul pe gard i împinse, pîn cînd sim i unul din
nodurile de o el p trunzîndu-i prin pantaloni, în picior. Trase piciorul în
sus i sîrma t ie adînc în carne. ip .
Soldatul numit Striker îi b lanterna în ochi.
- Ajuta i-m , v rog! M-am r nit, strig el.
- Iisuse Hristoase! strig Striker i se repezi spre Tony.
- Te-ai r nit r u, b iete, spuse z rind sîngele ce nea prin pantalonii rup i
ai lui Tony. N-ai v zut sîrma?
184
- Eram gr bit. Am stat s joc fotbal pîn tîrziu, ti i. Acum am încurcat-o.
Am întîrziat la mas i pantalonii îmi sunt zdren e. Unchiul sigur o s -mi
ard cîteva pentru asta.
- Hai, Finch, scoate- i trusa! Campionul nostru de fotbal s-a r nit în sîrm .
Finch lovea radioul cu pumnul, încercînd s opreasc bîzîitul
- M întreb ce dracu' se întîmpl aici, spuse el, apoi privi piciorul lui Tony.
Doamne, b iete, da' chiar te-ai t iat! Stai lini tit o clip . Am ni te iod i un
bandaj în trusa de prim ajutor. Nu i s-au p rut împu turi, Striker?
- M omoram cu radioul la nenorocit, Finch, n-am auzit nimic de genul
sta. Stai lini tit, b iete, asta o s cam usture.
Îi sp rana cu iod i i-o bandaj .
Telefonul din gheret sun i Finch r spunse.
- Cee... ce? Iisuse, e mort? Nu, pe-aici n-a trecut nici un suflet de-o juma'
de or . Doar un pu ti pe care-l cunoa tem. i-a r nit piciorul în sîrma...
Ave i dreptate. O vom închide acum, da' n-a fost nici musca pe-aici.
închise.
- N-o s i vin s crezi, Striker! Cineva i-a g urit capul colonelului. La nici
dou str zi de-aici, pe Bluff. Trebuie s -nchidem strada. i-am zis io c-am
auzit împu turi.
Tony î i schimonosi fa a i încerc s i stoarc m car cîteva lacrimi.
- Auuuu, se plînse el.
- Cît de departe stai? întreb Finch.
- La dou str zi de-aici, pe Mulflower.
- Po i s mergi?
- Cred c da.
Se l pe piciorul r nit. Rana îl ardea, dar era suportabil .
- E-n regul , m descurc. Mul umesc pentru ajutor.
- Ai grij cum mergi, micu ule. Avem de furc în noaptea asta. terge-o de
aici cît mai repede.
185
- Da, domnule, spuse el i se îndep rt chiop tînd, în întuneric, în timp ce
Striker i Finch începur s mute poarta de sîrm ghimpat de-a
curmezi ul str zii. Pîn împlinise optsprezece ani, cînd terminase liceul i
ob inuse o burs la Oxford, î i înv ase bine meseria. S duci un pistol în
Anglia ar fi fost o nes buin . Pe lîng asta, Falmouth nu mai era mînios.
Cînd îl ucisese pe Floodwell, tot ce- i amintea era c se sim ise bine tiind
era chit, dar, pe m sur ce trecea timpul, acest lucru devenea din ce în
ce mai pu in important. R zbunarea se transformase în euforie. Acum,
simplul act de a ucide îl f cea s se simt bine, ca un înainta care
marcheaz un gol. Asta era ceea ce f cea; o f cea f remu ri sau
sentimente i o f cea foarte bine. i de unul singur.
Cu o zi înainte de plecare, mersese cu bicicleta pîn la Land's End i î i
aruncase pistolul Webley cît putuse mai departe, în ocean. Îl servise foarte
bine. În patru ani, Tony ucisese nou oameni. Doi fuseser englezi, ceilal i
informatori. Nu ucisese decît o femeie.
La Oxford, Falmouth î i f cuse un dosar i, din motive tiute numai de el,
dup ce- i termin studiile, se angaj în Serviciul Secret britanic. Nu exista
nici un dosar despre „antrenamentul" timpuriu al lui Falmouth, iar cei de
la M. I. 6 erau încînta i s -l aib . Nu se mai întorsese niciodat în Irlanda.
- ... cu un om de elit . Falmouth reveni la realitate.
- Scuz -m , era un zgomot pe fir. Po i repeta?
- îmi pare r u. În opinia mea, asta e o opera ie pentru doi oameni. Tu e ti
foarte bine calificat pentru jocul sta, iar eu te-am pus în echip cu un
fl u de prima clas .
- Cine?
- Numele lui este Hinge. E mai tîn r, dar e în Joc de cî iva ani. E într-
adev r foarte bun. Eu îl consider unul dintre cei mai buni oameni ai no tri.
A luat parte la patru opera iuni pîn acum i s-a achitat admirabil.
- în eleg.
186
- îmi pare r u, în graba mea i-am dat numai nivelul A de verificare. Ai mai
fost implicat vreodat într-un scenariu de schimb?
- La Roma, acum patru luni. Dar a fost pu in altfel. Era vorba de Brig zile
Ro ii i trebuia s lichid m cinci oameni.
- Bineîn eles, acum îmi amintesc. Un spectacol foarte reu it, a putea
ad uga.
- Mul umesc. R mîne totu i un joc foarte riscant.
- Dar foarte eficient, cînd merge.
- De acord.
- Cuno ti Caracasul?
- Am fost pe-acolo, dar nu cunosc prea bine ora ul. Cunosc un ofer acolo
care este foarte bun.
- Excelent.
- Cu ce avem de-a face acum, cu vreo band de revolu ionari?
- Nu-i vorba de politic aici. E vorba doar de o mîn de gangsteri locali,
antrena i de Rafsaludi, care încearc s submineze compania, de i nu
avem nici o idee despre cît de tari sunt clien ii tia.
- Ei, Rafsaludi pot deveni foarte sup tori.
- Exact. E o treab bine pl tit . aptezeci i cinci de mii. Falmouth fluier
pentru sine. începuse deja s i fac planul.
- Treaba trebuie f cut repede. Poate chiar mîine noapte, bineîn eles, nu
mai tîrziu de ziua urm toare. Riscul cre te cu fiecare or care trece.
- Da, tiu. Ia s vedem. Azi e luni... Va trebui s -l recuperezi pe Lavander
pîn cel mai tîrziu miercuri.
- Bine, spuse Falmouth. A a voi face. îmi asum aceast opera iune.
- Da, tu vei comanda. Lui Hinge i s-a explicat deja. Miami î i convine?
- E bine.
- Ai o curs Pan Am la ora zece seara, pe Aeroportul Interna ional Miami.
Ajunge la dou sprezece i treizeci i trei de minute noaptea. Hinge va fi
187
acolo la ora opt diminea a. Vine prin Mexic.
- Arme?
- Vei avea acolo tot ce- i trebuie. Îl contactezi pe Rafael Domignon. Num rul
este 5334631. La aeroport va fi un pachet pentru tine, ca de obicei.
- Bine. Cum o s -l recunosc pe Hinge?
- Printr-o fotografie de tip buletin i un trabuc Camei.
- Bine. Voi raporta cînd totul va fi gata, dac nu cumva se va ivi vreo
problem .
- Excelent, domnule, excelent. M bucur c tu te ocupi de asta.
- Mul umesc. Pe mai tîrziu.
- La revedere.
„La dracu'! Ce treab împu it . Dar dac Hinge avea materialul, Falmouth
se putea întoarce în Bahamas pîn miercuri seara. Dac O'Hara va veni, se
gîndi el, va a tepta."
Pachetul fu trimis printr-un curier la ghi eul de bilete al aeroportului, cu
cincizeci i cinci de minute înainte de plecare. Falmouth îl lu i merse la
toalet , unde intr într-o cabin , se a ez pe closet i studie con inutul.
Cuprindea un bilet pentru un zbor dus-întors la Caracas, un pa aport, un
permis de conducere, dou c i de credit, toate pe numele Eric Sloan, cinci
mii de dolari, cecuri de c torie nesemnate, o fotografie trei pe cinci a lui
Hinge, o fotografie Polaroid, pr fuit , a lui Lavander, o list a directorilor de
la fabrica din Caracas, rezerv rile pentru hotelul Tamanaco, cel mai bun
hotel din ora , i o igar Camei cu filtru, învelit în foi de aluminiu.
Marc filtrul cu un pix i puse igara în pachetul s u de ig ri, Gitanes.
Studie fotografia lui Hinge cîteva minute, îi d du foc, apoi se r zgîndi i o
puse în învelitoarea pa aportului. Semn cecurile de c torie i le puse,
împreun cu chitan a de la hotel i cu banii, în pa aport. Timp de cîteva
minute studie fotografia lui Lavander; un b rbat de irat i neîngrijit, cu un
ten cenu iu i cu p rul sub ire i zbîrlit. Dup ce memor figura, arse
188
fotografia i arunc resturile în closet, tr gînd apa.
si toaleta i merse la biroul liniei de zbor pentru a se înregistra.
Hinge sosi a doua zi, la zece diminea a. Drumul de la aeroport la Caracas
fu incomod i sufocant. Aerul era umed înc , datorit ploilor din ziua
precedent , iar norii furtuno i amenin au s inunde din nou ora ul, în
orice moment. i, pe deasupra, taxiul nu avea nici aer condi ionat. Un vînt
cald i umed p trundea prin ferestrele deschise, biciuindu-l pe Hinge, care
era transpirat leoarc . Traficul, ca de obicei era greoi i gazele de
apament îi ardeau nasul i gîtul. „Ora afurisit", spuse Hinge printre
din i.
Nu era prima lui c torie În capitala Venezuelei. tia bine ora ul a ezat
într-o vale lung de nou mile, între muntele Avila, înalt de trei mii trei
sute de metri, acoperit de p duri, la nord, i poalele mun ilor Corda del
Maria, la sud. În spatele mun ilor Corda del Maria, pîn departe spre sud,
nu mai exista decît jungl i iar jungl i, în cele din urm , Brazilia. Poalele
mun ilor Del Maria îi p ruser întotdeauna lui Hinge un poco loco, un loc
straniu. „Schizofrenic" ar fi fost poate termenul mai potrivit. Pe versan ii
vestici se aflau cîteva din cele mai mizere mahalale din lume, ranchitos,
unde mii de bar ci ro ii i cocioabe din lut sunt îngr dite una în alta, în
mizerie, în timp ce spre est, locurile frecventate de cei boga i i puternici
sunt pres rate cu case scumpe, piscine i cluburi particulare, constituind
un Beverly Hills al Caracasului.
Între ele, se desf oar restul ora ului, „ora ul afurisit", cum îl numea
Hinge, îmbog it datorit petrolului, dezvoltat mult prea repede pentru a fi
ceva bun i care, în ciuda zgîrie-norilor din o el i sticl , suferea din cauza
acelora i boli, ca orice ora dezvoltat peste noapte. Erau prea multe cl diri,
prea mul i locuitori, era poluat, avea un sistem îngrozitor de
telecomunica ii, apa era insuficient , gunoiul z cea în mormane, traficul
era cel mai aglomerat din lume, iar prostituatele erau cele mai urîte din
189
lume.
Noaptea, ora ul str lucea ca o vitrin de la Tiffany.
Hinge î i terse transpira ia de pe frunte i încerc s ignore lipsa de
confort.
Ce naiba, ar putea fi la Johannesburg. Ora afurisit, î i spuse el
nemul umit.
Se gîndi la treaba pe care urma s-o fac . Acolo, undeva, printre cele trei
milioane de oameni, în co marul ora ului sau printre s racii ranchitos, se
afla s rmanul Lavander, ca un p tos la o slujb , rugîndu-se s fie iertat.
Ei bine, dac eu i b trînu' Spettro nu-l putem sc pa, atunci înseamn c
nu poate fi sc pat.
adar, urmau s stea într-unul dintre cele mai luxoase locuri din ora , i
asta mul umit lui Quill. Totul era de prima clas . Hinge se înregistr i- i
lu cheia, refuzînd s -i permit hamalului s -i duc sus geanta sa neagr ,
de c torie. Camera era la etajul al patrulea.
Era bine. Lui Hinge nu-i pl cea s stea prea sus. Fusese odat prins de un
incendiu, într-un hotel din Bangkok, i teama sa de incendii în hoteluri
devenise paranoic . Urc cu liftul pîn la etajul al patrulea. Camera era
mare i luxoas , cu o vedere frumoas spre teleférico, o cabin pe cablu de
tip elve ian, care îi ducea pe turi ti de pe o parte a muntelui Avila pe partea
cealalt , c tre Marea Caraibelor, dou sprezece mile mai la nord.
i puse geanta pe pat, o deschise i scoase din ea ruf rie curat , o c ma ,
ciorapi i o pereche de pantaloni kaki. Nelini tea îi inea nervii încorda i.
Era deja preg tit pentru opera iune, dar era mai nelini tit s tie c
partenerul s u se afl în camera al turat . Dup zece ani în bran a asta,
avea în sfîr it s -l cunoasc pe Spettro - Fantoma - care, potrivit legendei,
era cel mai priceput asasin din bran i omul care te putea ucide cu o
privire.
190
3.
8.
236
9.
10.
11.
Pe la ora nou digul Liniei King din Montego Bay p rea o cas de nebuni.
Negustorii locali se instalaser în zori pentru a- i etala m rfurile,
transformînd digul într-o pia minuscul , zgomotoas , dar colorat .
Marele vas de croazier era tras la chei, ancorat i cu pasarela montat .
Pasagerii, în costume albe i rochii de bumbac, se gr beau s coboare în
pia pentru a se tîrgui pe co uri i p rii de pai, vederi, cafea, sculpturi i
juc rii de lemn. Zarva era amplificat de o orchestr local care cînta
calypso în pia , b tînd în baterii de o el.
278
O'Hara i Magicianul a teptau la cap tul pasarelei în vreme ce coborau
primii pasageri, c utîndu-l pe tipul pe care îl tiau doar din auzite. De
cîteva ori se apropiaser de b rba i care se potriveau vag cu descrierea.
- Sunte i domnul Teach?
spunsul era întotdeauna o cl tinare din cap sau un „Nu" gr bit.
In zece minute primul val de pasageri p sise vasul, iar pasarela era
goal . Stewardul plec de la cap tul de sus, s i vad de alte treburi.
O'Hara i Magicianul urcar la bord. Cu atîta activitate, nimeni nu le d du
nici o aten ie. Erau amîndoi îmbr ca i sport i puteau fi u or lua i drept
pasageri. B iatul cu bagajele st tea cu o list în mîn . O'Hara decise s
ri te.
- Scuza i-m , spuse el, pref cîndu-se nelini tit. Cred c l-am sc pat Pe
domnul Teach. Trebuia s mergem împreun la rm i acum i-am uitat
num rul de la cabin .
iatul se uit la el încruntîndu-se, dar înainte s poat r spunde, O'Hara
i privi ceasul:
- Sunt sigur c a zis c ne întîlnim aici. Mai e alt cale de a p si vasul?
- Nu, domnule, veni r spunsul în timp ce b iatul se uita pe list , Domnul
Teach este pe puntea A, cabina 116.
- Desigur! Mul umesc, zise O'Hara i se gr bi s plece înainte ca cel lalt s
mai pun vreo întrebare.
Magicianul a tept la piciorul pasarelei, în timp ce O'Hara se duse s caute
cabina 116. O g si f greutate, dar Lavander nu-i r spunse la b taia în
.
- Domnule Teach, strig O'Hara, sunt stewardul. Am un mesaj pentru
dumneavoastr .
Tot nici un r spuns.
Cî iva pasageri îi d dur bun diminea a, trecînd pe lîng el, în drum spre
ora . Cînd coridorul se goli, O'Hara lu un briceag, îi strecur lama în
279
broasc i r suci clan a, for înd-o. Broasca ced . O'Hara deschise u a
foarte încet, pîn cînd putu s vad întreaga cabin . Goal .
Verific baia. Tot goal . închise u a, o încuie i începu s caute prin
camer .
Cabina era mic , dar decorat cu gust, patul era în dezordine, iar dulapul
deschis. Zgomotele de pe chei ajungeau pîn în camer , în timp ce O'Hara
o scotocea repede.
Era evident c Lavander c torea f prea mult bagaj i nu d dea aten ie
hainelor. Dou costume i o pereche de pantaloni atîrnau În dulap.
Degetele i se plimbar pe buzunare i c ptu eli. Nimic. Unul din costume
ar ta de parc nu ar fi fost niciodat c lcat, cel lalt avea o pat de cafea pe
rever. Pe un umera atîrna strîmb o cravat , oribil , multicolor , înflorat ,
cu nodul înc f cut. Valiza era goal . În sertare se afla ceva lenjerie i
cîteva c i, nimic altceva. Pe noptiera de lîng pat se afla o singur
carte, un volum intitulat Regatul petrolului. O'Hara o r sfoi. Proast i
lung .
ut în baie, în trusa de c torie a lui Lavander, în buzunarele unui
halat de baie care atîrna în spatele u ii. Nimic.
întreaga c utare nu dur nici cinci minute.
privi din nou în jur, se uit sub saltea i, în cele din urm , fu sigur c nu
era nimic în cabin .
Tocmai cînd puse mîna pe clan , se auzi o b taie în u . O'Hara înghe .
Se d du cî iva pa i înapoi. B taia în u se auzi din nou.
- Domnule, e camerista.
- Un momento.
- Si. Am s revin, spuse ea i plec pe coridor.
O'Hara descuie u a i se uit pe hol. Fata era în cabina al turat , încuie
a în urma lui i se îndrept spre puntea de deasupra. Era goal .
La fel erau i sufrageria, barul, sala de jocuri, salonul. În zona piscinei se
280
afla un paznic, care dormea pe un ezlong. Nim nui nu-i p sa, pentru c
nu se afla nimeni nici acolo.
Se întoarse i b tu din nou la u . Tot nici un r spuns.
Cînd O'Hara reveni la rm, Magicianul edea pe o lad , bînd o pifia colada.
- Ei? întreb . O'Hara îl conduse prin pia .
- A plecat, spuse el. Poate c mesajul meu a avut un efect invers. S-o fi
speriat i a fugit. Am verificat pun ile de sus, sufrageriile, peste tot.
- Poate c urmeaz s se întîlneasc pe vas, zise Magicianul.
- M îndoiesc. Dac agentul de leg tur îl întîlne te pe vas, va trebui s -l
omoare la bord. Ar fi mult mai sigur s scape de el Undeva la loc deschis.
Nu, e undeva pe aici.
- Poate c se întîlne te cu agentul chiar acum.
- E o posibilitate. O'Hara se uit din nou la ceas. Unsprezece. La dracu', ar
putea fi mort deja.
Se oprir la marginea exterioar a pie ei i aruncar o privire în jur.
Undeva, Avery Lavander avea o întîlnire cu moartea. Aveau ansa de a-l
salva numai dac Eliza îl z rea pe Hinge cînd sosea. Asta, desigur,
Presupunînd c nu era deja acolo, caz în care Lavander era în mod sigur
Un om mort.
Cl direa aeroportului din Montego Bay era o construc ie cu dou etaje.
Principala sal de a teptare cuprindea cea mai mare parte a parterului, pe
peretele opus intr rii avînd o jum tate de duzin de birouri ale unor linii
aeriene. Vama era amenajat într-o înc pere mic , la cap tul estic al
cl dirii i, în cel mai fericit caz, controlul era rapid. Restaurantul era la
etaj, chiar deasupra v mii.
Eliza era la aeroport înc de la ase i jum tate diminea a, iar acum era
aproape amiaz . Pîn acum sosiser trei avioane. Era sigur c Hinge nu
trecuse înc pe poart . î i verific lista. înainte de apusul soarelui trebuia
mai vin înc cinci avioane: dou din SUA, din care unul oprea în Porto
281
Rico i era acum la intrare; unul din Mexic; un Air France de la Paris, prin
Port-au-Prince, i o curs pentru insule, din Kingston. G si un loc în sala
de a teptare, lîng u , i se a ez inînd în mîn un orar al zborurilor.
Închiriase o ma in i mituise un portar ca s-o lase s parcheze lîng
intrarea principal .
Un alt grup de turi ti ie i din vam i se gr bi trecînd pe lîng ea, strigînd
dup taxiuri. Hinge nu era printre ei. Nu-i d du nici o aten ie unui b rbat
înalt, cu fa ca de oim, cu p rul negru lucios, care trecu pe lîng ea
purtînd o geant diplomat. Era Derek Frazer, vicepre edintele AMRAN, un
nou consor iu petrolier din Houston, i avea întîlnire cu Lavander în mai
pu in de opt ore.
Ziua se scurgea încet. Dup sosirea fiec rui avion, ea suna la hotel, l sînd
în esen acela i mesaj. Ultimul fusese: „EAL 610 de la Miami a sosit.
Bagajul dumneavoastr nu se afl la bord. Urm torul avion sose te la ase
i cinci".
Apoi se ducea sus, la restaurant, i- i relua veghea plictisitoare la fereastra
dinspre strad . Pîn la urm torul avion mai erau dou ore.
O'Hara i Magicianul î i petrecuser diminea a cutreierînd ora ul Montego
Bay, sperînd s dea de Lavander. În cele din urm , se oprir într-un mic
bar, peste drum de dig, unde r maser ore întregi supraveghind pasarela,
sperînd ca Lavander s se întoarc . Sau poate s plece. O'Hara î i d duse
seama cînd cercetase vasul c ar fi putut s -l scape u or. Lavander ar
putea fi înc la bord, dar era o ans infim . De fapt era mai mult o dorin
a lor.
La începutul dup -amiezii O'Hara tia c supralicitase. Ceea ce considerase
o idee bun , un mod de a-l împiedica s p seasc vasul, se transformase
într-un dezastru. Poate c lui Lavander îi era fric de Quill i mai exista
posibilitatea s nu tie cine era Quill, caz în care mesajul ar fi putut s -l
expedieze pe excentricul consultant direct în bra ele lui Hinge. Era unul
282
dintre lucrurile pe care le ura în leg tur cu Jocul Cu oameni ca Hinge, nu
exist marj de eroare. În Joc, moartea era pedeapsa pentru un telefon
gre it. Medit pe tema asta pîn cînd Magicianul expedie problema cu un
gest al mîinii.
- înceteaz cu exagerarea, zise el. Ar fi putut fi o idee bun .
- Asta m ajut tare mult, r spunse reporterul sec.
- E un tip ciudat, marinare. Nu po i s tii în ce parte o s sar un tip
ciudat. La dracu', ai tras i n-ai nimerit. Nu te l sa doborît.
- Gre eala mea l-ar putea costa pe Lavander via a.
- Ah, pe dracu', que sera e tot ce spun. Era o lovitur cu b taie lung ,
oricum.
Pe m sur ce ziua se scurgea, f vreun semn din partea excentricului
consultant, erau tot mai convin i c era prea tîrziu, c undeva, pe insul ,
cadavrul lui Lavander a tepta s fie descoperit.
În mod normal, Lavander ar fi stat la bord pîn înainte de întîlnirea cu
directorul de la AMRAN, dar mesajul primit îl îngrijorase. Cine tia c se
afla pe vas sub numele de „Teach"? i, pentru numele lui Dumnezeu, cine
era acest Quill?
Problema nu-i d duse pace dou zile, a a c p si vasul prin deschiderea
pentru m rfuri, imediat ce acesta fu tras la rm. Acum trebuia s a tepte
treac toat ziua, pîn la întîlnire.
AMRAN voia s discute o problem de beneficiu reciproc, i asta îl imtriga.
Chiar dac discu ia nu ducea nic ieri, era sigur c va avea ceva de înv at
pentru c , uneori, chiar i bîrfa îi oferea informa ii nepre uite, buc ele ici
i colo, care, puse cap la cap, completau cuno tin ele lui remarcabile în
domeniul petrolului.
întîlnirea lui Lavander era la ora opt, a a c se mut din restaurant într-o
ceain rie, în bar, la chio cul de ziare, încercînd s fie mereu ocupat.
Lavander nu era un tip cu prea mult r bdare, i plictiseala i se transform
283
în iritare, apoi în mînie, pe m sur ce ziua se f cea mai fierbinte i str zile
deveneau mai aglomerate i trebuia s i croiasc drum prin h rm laia
negustorilor ambulan i care ofereau orice, de la papagali în colivie la
ceasuri scumpe, i printre copiii care trop iau pe lîng el optind „Ginja,
ginja. Î i dau cu cel mai bun pre cel mai bun tutun din Jamaica".
- Vede i-v de drum, draci mici, chem poli ia, arunc Lavander i unul
dintre copii se strîmb la el, apoi se pierdu în mul ime.
Era u or s rîzi de un tip ca Lavander. Era aproape o glum vizual : un tip
mic, slab i neîngrijit, cu ochi exoftalmici, de o paloare cenu ie,
nes toas , cu obrajii umfla i i p rul de culoarea c unii, p rînd c
iese alandala din capu-i supradimensionat. Costumul alb p rea
întotdeauna nec lcat, unul din buzunarele hainei îi atîrna pe jum tate
afar , nodul de la cravat era strîmb, iar pantofii nu cunoscuser niciodat
peria.
Lavander nu mergea, ci fugea, uitîndu-se tot timpul în jurul lui, ca un
roz tor ce caut prin col urile întunecate ale magaziei. Excentricitatea lui
era de fapt o nevroz paranoic s lbatic . î i imagina reporteri mi unînd
peste tot, a teptînd s -l prind i s -i cear interviuri. C nici un om de
pres nu se apropiase de el de cî iva ani nu avea nici o importan . î i
schimba adesea rezerv rile pentru zboruri în ultimul moment, uneori c tre
o cu totul alt ar , apoi zbura înapoi, alegînd rute laborios gîndite c tre
locuri pentru care existau zboruri directe i schimbînd hotelurile de dou
sau trei ori. Aceast nebunie pentru intimitate era singura lui recreere, ca
i cum punctul lui de vedere aproape religios asupra industriei petrolului i-
ar fi izgonit orice urm de ra ionalitate din minte. De cînd cu oroarea r pirii
lui, Lavander devenise i mai suspicios, i mai paranoic.
a hoin rea prin ora , stînd în parcuri, citind ziare americane i
europene, omorîndu- i timpul, a teptînd f chef s se întîlneasc cu
destinul.
284
Avionul avea dou zeci de minute întîrziere, dar Hinge tot mai avea o or
pîn la întîlnirea lui Frazer cu Lavander. Timp suficient s verifice
Trelawney Square i restaurantul unde ace tia urmau s se - ntîlneasc .
Memorase fotografia lui Frazer i apoi îi d duse foc în toaleta avionului.
Hinge n-avu nici o problem la trecerea prin vam . Îi scriser ceva pe bagaj
cu o bucat de cret alb , i-i d dur drumul mai departe.
O observ imediat pe fata care st tea pe o banc în sala de a teptare,
studiind un orar al zborurilor. Reac ia ei cînd îl v zu fu evident .
Recunoa tere? Interes? Poate c îl luase drept altcineva.
îl urm rea oare? Dar de ce? De ce l-ar a tepta o femeie în aeroportul din
Montego Bay?
Se duse la o cabin telefonic i se c ut în buzunare dup o fis . Ea se
mutase pe o banc mai aproape de u . O vedea reflectat în peretele de
sticl al cabinei telefonice.
Cînd form num rul, st tu cu fa a spre telefon, dar pe urm se r suci ca
din întîmplare în cabin . Ea se afla într-o alt cabin telefonic de pe
cealalt parte a aeroportului.
Ar putea fi doar paranoia. Ea p rea s rîd în timp ce vorbea. Dar nu strica
fie foarte prudent. O s-o supravegheze.
Ceru operatorului de la restaurant s vorbeasc cu domnul David Jackson.
Derek Frazer r spunse foarte repede.
Hinge spuse:
- Domnul Jackson? Frazer r spunse:
- Pe care domn Jackson îl dori i?
- Avery Jackson.
- Sunte i domnul Garett din Texas? întreb Frazer.
- Da.
- Cînd v-a i mutat?
- Acum paisprezece luni.
285
- Foarte bine. Vreo problem ?
- Moale precum catifeaua.
- De ma in se va avea grij . Vei primi cheile la biroul de închirieri.
Pachetul e în portbagaj.
- Mul umesc. E vorba de Nelson Pastry Shoppe din Trelaw Square? La opt,
nu?
- Exact.
- La ce or ve i pleca?
- Din pia , m duc direct la aeroport.
- O s cer închiderea dup ce am livrat pachetul.
- Mul umesc.
Cînd termin , fata plecase. Privi în jurul lui în terminal, apoi intr în biroul
de închiriat ma ini i lu cheile. Ma ina era un Datsun ro u coupe, cu
dou u i. Deschise portbagajul. în untru se afla o geant mic de pînz . Îl
închise la loc, intr în ma in i demar .
Un Datsun albastru porni imediat în urma lui i se lu dup el. Se uit s -i
vad luminile, dup ce intr pe oseaua principal , spre ora . Era tot dup
el. încetini i ma ina albastr se apropie. Cînd era destul de aproape, ie i
de pe drumul principal i f cu ocolul unui parc. Ma ina albastr era înc
dup el.
Trebuie s fie fata.
Dar de ce?
Hinge nu avea timp s se amestece în nimic. Trebuia s fac ceva repede.
Ap pe accelerator i intr pe prima strad la dreapta. Datsunul ni
sub el cînd lu curba urm toare, apoi alta. Apoi î i stinse farurile i intr
pe o alt strad . Opri motorul i a tept .
O'Hara privise la Gulf Star timp de cîteva minute f s scoat o vorb .
Era aproape ora apte i Lavander nu ap ruse.
- Mai bine sun din nou la hotel s v d dac a venit Hinge cu ultimul avion,
286
spuse Magicianul.
O'Hara continua s fixeze vasul. În cele din urm , în timp ce Magicianul se
ridica s se duc la telefon, spuse:
- M duc înapoi pe vas.
- De ce?
- Î i aminte ti c i-am spus ce interesat era Lavander de camera lui de
hotel dup ce a fost eliberat în Caracas?
- i?
- De ce i-ar fi p sat? Compania îi pl tea cheltuielile. Ce era atît de
important în leg tur cu camera?
- poate c era îngrijorat pentru bagajul lui.
- I-am v zut bagajul. Crede-m , nu are nimic de-a face cu bagajul. Adic
Tony a zis c sta a fost primul lucru pe care l-a spus.
- i?
- Cred c ascundea ceva în camer i era preocupat s -l recupereze.
- Bani?
- S-ar putea. Dar m îndoiesc. Are bani pu i bine în toat lumea.
- i ce p rere ai, marinare? Conform informa iilor tale, Lavander ine
înregistr ri personale
într-un carnet. Deci, îl ascunde.
- Dar ai c utat prin camer .
- Poate c mi-a sc pat ceva. Am un vierme în stomac, care-mi spune
întruna c mi-a sc pat ceva.
- Dar dac a ap rut Hinge la aeroport?
- Nu lipsesc mult. Sun la hotel, m întorc în zece minute.
Se urc la bord f probleme. Coridorul era gol. Majoritatea pasagerilor
înc mai erau în ora . Deschise broasca în acela i stil i intr cu grij în
cabin .
Camerista f cuse curat în înc perea mic . O'Hara închise fereastra, trase
287
perdelele i aprinse lumina. Se a ez pe pat i privi încet în jurul lui.
Verific din nou dulapul i valiza. Se uit din nou în baie. Ridic Salteaua
i c ut sub ea, apoi o pip i cu grij i o puse la loc.
Se a ez din nou pe pat. Se uit spre servant . Se ridic i scoase sertarele,
unul cîte unul, lncepînd cu cel de sus. Al patrulea de sus în jos se bloca în
ceva. Îl scoase Pe al cincilea, se întinse pe podea, aprinse bricheta i o inu
sub sertar. Lipit de fundul acestuia era un carnet negru, de m rimea unei
scrisori.
O'Hara îl scoase de acolo i se a ez pe podea, r sfoind paginile. Cifre i
cuvinte codificate. Nici una dintre pagini nu avea nici un sens.
Puse sertarele la loc, b carne elul în buzunar, stinse lumina i plec .
Magicianul a tepta în fa a barului.
- A sosit de la Miami la ase i zece, spuse Magicianul, a at. A avut
dou zeci de minute întîrziere. A sunat ea i a l sat un mesaj cu cinci
minute înainte de a suna eu.
- înseamn c Lavander e înc în via .
- Haide, spuse Magicianul. Am achitat nota. S ne întoarcem la hotel ca s
putem vorbi cu ea cînd sun data viitoare.
Eliza conducea încet prin întuneric. Ocolise din nou micul parc dup ce-l
pierduse pe Hinge i îi venea s plîng . O v zuse? Sau pur i simplu, îl
pierduse? Oricum, pierduse asul din mînec .
Continua s mearg , sperînd s dea peste Hinge. Dup zece minute de
condus f nici un rezultat, renun . începu s caute un telefon. Str zile
întunecoase o conduser înapoi spre malul m rii. Trecu de un club
zgomotos i, la cîteva sute de metri în fa v zu o cabin pe cealalt parte a
str zii.
Se opri, c ut prin geant , g si o fis , zvîrli cheile ma inii în untru i fugi
spre cabin . Operatorul r spunse foarte greu.
- C su a aisprezece, v rog, zise ea.
288
- Mul umesc.
Sun de cîteva ori, dar nu r spunse nimeni. Îl c ut din nou pe operator.
- Vreau s las un mesaj, v rog.
- Spune i.
Pe o strad întunecat , nu prea departe, ni te faruri se aprinser . Ea
st tea cu spatele.
- Pentru num rul aisprezece. Mesajul este: „Am pierdut, m întorc la
hotel".
- V d c ave i mari probleme cu bagajul, spuse operatorul. Poate c omul
nostru v poate ajuta.
Ma ina se mi ca încet În josul str zii, spre ea.
- Oh, cred c linia aerian se ocup ...
Se întoarse i v zu ma ina destul de aproape. Datsunul ro u. Fa a lui
Hinge se vedea la volan.
- Mul umesc foarte mult. La revedere.
puse receptorul în furc , dar era prea tîrziu s traverseze strada. El era
aproape acolo. Era atît de aproape, încît îi putea vedea ochii aceia reci de
reptil , uitîndu-se fix la ea prin fereastra deschis .
i scoase pantofii i o lu la fug . Fugea mai repede decît o f cuse vreodat
în via . Ar fi putut cî tiga Olimpiada, atît de repede alerga. Alerg în afara
str zii, pe o alee îngust , spre plaj .
Hinge opri ma ina i s ri afar .
Eliza fugi de-a lungul plajei pîn cînd nu mai putu respira. O dureau
picioarele i, în cele din urm , c zu în genunchi pe nisip. Se întoarse
repede i privi înapoi, a teptîndu-se s -l vad pe Hinge. Dar plaja se
întindea înapoia ei, cenu ie în lumina lunii i pustie.
Privi de jur împrejur. Nimic. Deasupra capului nori grei începeau s alunge
luna, iar la orizont se vedeau fulgere.
Grozav. Acum o s înceap s plou .
289
mase cîteva clipe s i trag r suflarea, apoi merse pîn la liziera
Palmierilor i, ad postindu-se dup ei, porni cu pruden înapoi, spre
ma ina ei.
Dar Hinge se hot rîse s n-o urm reasc . Nu avea timp pentru asta. O
zuse alergînd disperat în întuneric i se gîndi: Cine e? Care dracu’ e
treaba ei? O fi ceva despre care eu nu tiu? Sau e doar o întîmplare? Se
opri lîng ma ina ei i privi în untru. În bord g si actele de îmchiriere.
Hm. Locuia la Clubul Half Moon Bay, c su a aisprezece. Puse hîrtiile
înapoi i închise bordul.
Zîmbind, se întoarse la ma ina lui i porni. Avea alte lucruri de f cut. O s
aib timp s regleze problema cu fata dup ce termina cu Lavander.
Cînd Eliza ajunse în strad , acolo nu mai era nimeni. Nici urm de vreun
Datsun ro u. Ezit cîteva minute, ascunzîndu-se în întunericul copacilor
de pe margine, f cîndu- i curaj înainte de a traversa strada în fug i de a
ri în ma in .
Se sim i norocoas cînd porni ma ina, conducînd înapoi spre hotel. Nu
vorbise toat ziua nici cu O'Hara, nici cu Magicianul. Poate, gîndi ea, îl
interceptaser pe Lavander i totul era în ordine.
12.
13.
14.
15.
CARTEA A TREIA
1.
2.
3.
4.
Cînd ajunse la casa din Kyoto, era aproape miezul nop ii. Se strecur pe
poart , dar, înainte s ajung la gr din , îl ajunser cîinii. Erau înnebuni i.
Masculul, Kaziodan, î i azvîrli capul pe spate i l tr din gîtlej, ca un lup
singuratic f cînd serenade la lun .
- încet, zise el cu o voce optit . tia c la ora aceea Kimura dormea, iar în
camera lui Sammi nu era lumin . Se duse spre casa din spate. Tana
dormea, f cut colac pe tatamiul ei, cu p rul negru strîns într-o coad ,
sucit peste um r.
O'Hara era obosit de drum. De trei zile nu se mai odihnise. Travers holul,
trecînd de dormitorul Tanei c tre sala de antrenament. Nu era mai mare
decît un dormitor mare i avea podeaua acoperit cu rogojini. Un perete era
acoperit de oglinzi, ca într-un studio de balet. Se uit dup flori. Tana
punea flori proaspete în camer pentru el, fie c era acolo, fie c nu. Vaza
se afla în col , plin cu garoafe galbene; dorin ele începur s i se
trezeasc .
înc perea era în întuneric, br zdat doar de lumina ce se strecura de afar ,
dar nu aprinse lumina.
Era u urat c Tana dormea. Avea nevoie de timp s i preg teasc trupul,
i limpezeasc mintea, s tearg din ea totul, în afar de obiectivul
imediat. Cameleonul.
Fantoma era aproape. Se sim ea sufocat de giulgiul ei. Tot restul era
imaterial.
i scoase c ma a i st tu zece minute în centrul camerei, în pozi ia
382
lotusului, f s se mi te sau s clipeasc din ochi, ascultînd armoniile
mîntului, „ducîndu-se la perete". Apoi se descol ci u or, ca un arpe ce
se treze te la soare i într-o serie de mi ri atît de rapide i u oare, încît
ar fi putut trece drept un balerin care executa un pas complicat, parcurse
patru pozi ii: yoko-tobi-geri, lovitura lateral zbur toare; neko-aschi-dachi,
pozi ia pisicii, pentru mi care rapid ; zenkutsu-dachi, pozi ia înainte,
pentru lovituri cu pumnii i kibadachi, pozi ia calului, pentru atacuri
laterale. Apoi, tot atît de repede, d du patru lovituri: mîna Tang, pentru
retezat; Taisho, lovitura clasic cu c lcîiul; mawashi-zuki, lovitura în
clavicul .
Repet mi rile de dou sprezece ori, m rind de fiecare dat viteza.
Apoi, tot atît de repede încetini ritmul, tot mai mult i, r sucindu-se într-o
singur mi care lung , filmat parc cu încetinitorul, reveni în pozi ia
lotusului în care r mase nemi cat alte zece minute.
Se ridic în picioare i î i scutur mîinile. Era gata.
În clipa aceea o v zu pe Tana. St tea în u , goal , cu trupul înv luit într-o
lumin slab , cu mîinile pe lîng corp i cu ochii somnoro i.
- Cîinii mi-au spus c e ti aici, zise ea.
El p i într-o raz de lumin i- i inu mîinile în a a fel încît ea s le poat
citi.
- Erai atît de lini tit , încît n-am vrut s te trezesc. Am uitat de cîini.
Ea zîmbi.
- i ai fi dormit f s m treze ti?
- Poate.
- Pot s dorm oricînd. Se apropie de el. N-ai venit ca s r mîi.
- Nu, doar ca s vorbesc cu Tokenrui-san.
- E plecat pîn mîine la ora ultimei mese. Dar a vrea s vorbesc cu tine,
i privesc buzele.
El întinse mîna i o atinse foarte u or pe buze, iar ea îi atinse vîrful
383
degetelor cu limba.
- Pe fa a ta e scris triste ea, zise ea.
- Sunt obosit.
- Nu oboseal , v d eu.
- Nu e momentul s vorbim despre asta.
Ea nu-i mai puse la îndoial judecata. Era problema lui i dreptul lui s
aleag momentul potrivit. În afar de asta, el era acolo, chiar dac numai
pentru o clip .
- Mi-a fost dor de tine, Kazuo. Mi-e greu s dorm f alinarea bra elor tale.
- i eu m-am gîndit mult la tine. Ea îi mîngîie fa a cu degetele.
- Ce bine e s te ating din nou.
Sfîrcurile ei îi atinser pieptul i se înt rir . închise ochii i spuse:
- M-am gîndit la tine pîn ce m-am sim it ca o albin i te doresc îngrozitor
de tare.
El o strînse în bra e i-i mîngîie spatele, o sim i apropiindu-se i mai tare
de el. Degetele ei se mi car spre pantalonii lui i-i descheiar . î i strecur
mîna în untru, îl sim i, î i puse degetele în jurul lui i-l sim i cum se excit
la atingerea ei. Cu cealalt mîn îi descheie fermoarul i-i l pantalonii
cad . Îi lu mîna i i-o puse între picioarele ei, conducîndu-i degetele
între buzele ei, mîngîindu-se cu mîna lui. î i linse cealalt mîn i-l mîngîie
mai tare.
Îl sim i cum devine rigid. Se ridic pe vîrfuri i începu s tremure. Micile ei
ipete p reau prinse în gît; apoi deschise gura i ele izbucnir , o avalan
de ipete care trimiser sîngele n valnic prin penisul lui înt rit.
Îl ghid spre ea, îl sim i alunecînd în untru i- i încol ci un picior În jurul
taliei lui, ridicîndu-se i l sîndu-se în jos pe vîrful celuilalt picior.
îl înv lui, îl atrase adînc în ea, îl strînse i apoi îl l , apoi o f cu din nou.
i din nou. începu i el s tremure. Gemu, dar era mai mult un mîrîit. Apoi
ea î i încol ci i cel lalt picior în jurul lui, iar el o prinse de obraji i începu
384
-i legene coapsele. Un foc ce coborî pe ira spin rii între coapse, îi
desc tu un urlet interior i explod în ea, iar ea îi mu buza de jos în
timp ce el ipa.
El se l u or în genunchi, se sprijini pe un bra i o l pe podea. Z cea
acolo, privind în sus la el, i r suflarea îi revenea în scurte convulsii.
- A fost atît de repede c e deja o amintire, zise ea. Vino În pat, Kazuo, i ai
te treze ti în mine, i vom întîmpina soarele cu ipetele noastre.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
Charles Gordon Howe se roti în scaunul din biroul s u spa ios, cu vedere
spre Haymarket. Mul umit celor doi reporteri ai s i, cei mai buni, avusese
o zi înc rcat , dar plin de rezultate. Focul de la Cuibul Dragonului
generase o mul ime de reportaje, dar cel mai mult spa iu fusese destinat
mor ii lui Hooker. Aceasta nu f cuse decît s preg teasc apetitul tuturor
pentru întreaga poveste i apoi urmase totul.
Eliza avusese un spa iu special de cincisprezece minute la tiri. Lucrase
465
toat noaptea la material. Urma s acopere o mare parte din tirile de
sear . Iar O'Hara se întorcea cu un articol de prim pagin pentru ziarul
Star. Cu toate detaliile. B trînul se rezem de sp tarul scaunului, frecîndu-
i b rbia.
Excelent. Figura str lucitoare a Elizei ap ru pe ecran, avînd o expresie
grav . Nimic nu era tratat cu u urin .
- Bun seara, începu ea, sunt Eliza Gunn i v prezint tirile de la ora
ase.....
- Nu fi îngrijorat, o s fac o treab al dracului de bun .
Howe recunoscu imediat vocea ce venea din col ul întunecat al biroului, din
spatele plantelor. O'Hara p i în lumin .
- M-ai speriat al naibii, locotenente. Ce faci acolo, ascuns printre arbu ti?
- Atîrnam cutii în aer.
- Ce?
- E un vechi truc zen. Nimic altceva decît logic .
- Adev rat? spuse Howe. Urm rea televizorul, aproape aruncîndu-i ocheade
reporterei sale vedet , care descria opera iunea cunoscut sub numele de
Master i pe cei care au realizat-o.
- E vorba de mult mai mult decît tie ea, spuse O'Hara.
- Dar nu e nimic eronat în materialul ei.
- Da, dar e doar vîrful aisbergului.
- Nu putem a tepta pîn se termin ? Howe începea s se enerveze.
- Toate canalele din ar vor dori s preia tirea.
- Dar tu cît de departe ai ajuns?
- Am terminat.
- Grozav. Hai s vedem numai ce face ea i pe urm vorbim despre tine,
OK?
- Vreau s vorbim acum.
- La dracu', dup emisiune, locotenente, dup emisiune.
466
- N-o s a tept. Închise televizorul.
Howe î i ridic privirea i se încrunt .
- Poftim?
- N-am de gînd s a tept. Ai s o po i vedea mai tîrziu, înregistrat . Garvey
i-a v rsat povestea. De fapt, probabil c înc o mai face, dar pentru mine
a fost destul. Putem l sa restul pentru istorici.
- Garvey? El care era?
- Era cel numit Quill. El repartiza misiunile.
- Minunat. La dracu', omule, ai descoperit una dintre cele mai mari pove ti
ale secolului, iar acum putem s deschidem televizorul...
O'Hara îl întrerupse.
- Nu noi. Eu. Eu am povestea.
- A a, b iete. Pe Dumnezeu, vom sfî ia ziarul i o s i d m pagina întîi
întreag . Acum, dac nu te...
- Nu. N-o s mearg a a.
Howe deveni atent. Gîndurile i se îndep rtar de la televizor.
- Ce vrei s spui?
- Vreau s spun c n-o s i ias în ambele sensuri.
- În ambele sensuri? Howe era sincer nedumerit.
- Sigur. Uit -te cum se m re te. Ei pot s identifice prelu rile micilor
momeli din Texas, planificate de la început. Pe cei care le-au spus pe cine
ucid , cine era puternic i cine era slab în companie. Asta se nume te
conspira ie, dar probabil c vor sfîr i petrecînd într-un club guvernamental
local, ca cei din banda lui Nixon.
Howe scutur din cap.
- Tot nu...
- Dup cum v d eu lucrurile, Hooker e mort. Garvey i cî iva milionari
texani or s aib mult de furc . Un cartel al dracului de mare se duce pe
apa sîmbetei. Probabil c vor fi cîteva procese interna ionale pentru crim .
467
întreaga lume a spionajului va fi r sturnat cu susul în jos. Dar cea mai
interesant parte a pove tii n-o s fie spus niciodat .
- De ce, locotenente?
- Pentru c nimeni nu poate s-o dovedeasc . Howe se aplec înainte, cu
ochii sticlind.
- Dar eu trebuie s m ocup de treaba asta - pentru mine - în elegi ce
spun? Am propriile mele intui ii în leg tur cu asta.
- i?
- i nu cred în coinciden e. Nu cred c Falmouth a venit pur i simplu la
tine pentru c -i pl cea s citeasc Boston Star. Am fost p lit de la
început.
- Nu te pot urm ri, locotenente.
- Ba da, sigur c po i. M urm re ti foarte bine.
Expresia lui Howe deveni rece. Mînia îi pi col urile ochilor.
- Vrei s spui c am vreun amestec în toate astea?
-F îndoial .
- E ti cam plin de tine i cam prost.
- M simt luat de prost.
Eliber col ul biroului lui Howe de cîteva lucruri i se a ez .
- Quill, sau Garvey, cum vrei s -i spui, a fost cel care m-a pus pe gînduri.
Dup el, tii cine a început toat povestea? Bietul Red Bridges, b trînul,
numai c n-avea nici cea mai mic idee despre cum vor evolua lucrurile. În
martie 1945, un vas de aprovizionare japonez, Kira Maru, se îndrepta cu
dificultate spre Tokyo, dup ce fusese lovit de bombele noastre. S-a
scufundat, i majoritatea celor din echipaj au reu it s ajung în Insulele
Bonin. Cinci ani mai tîrziu, un fost marinar, numit Red Bridges, conducea
o opera ie de salvare în largul coastelor Japoniei. A angajat cî iva marinari
care fuseser pe Kira Maru. Ei i-au povestit despre vas i l-au localizat în
apele pu in adînci, lîng una dintre Insulele Volcano. El a coborît s arunce
468
o privire i a g sit petrol bolborosind pe fundul oceanului, la mai pu in de
patruzeci de metri adîncime. Numai Red tia despre asta. N-a împ rt it
informa ia echipei, ci doar unui b rbat, vechiului s u prieten Alexander
Hooker, guvernator militar în sudul provinciei Honshu. Asta l-a f cut pe
Red bogat i, în cele din urm , l-a ucis. Iar pe Hooker l-a f cut unul din cei
doi oameni din lume care cuno teau localizarea a ceea ce s-a dovedit a fi
cel mai bogat z mînt de petrol descoperit pe p mînt.
Deci, Hooker a început s i construiasc imperiul. Finan area pentru asta
a ob inut-o de la prieteni boga i. Oameni care erau eliti ti, ca i el, care
credeau c înving torul ia totul. Ca baronii ho i pe care îi admiri, domnule
Howe: Fisk, Doheny, Morgan i to i ceilal i pira i, oameni ca unii dintre
prietenii din fotografiile de pe vasul t u. La dracu', ai cump rat chiar un
iaht care a apar inut cîndva lui Doheny.
- Unde vrei s ajungi? spuse Howe.
- Unde? P i, e ti unul dintre ei. Te-ai plasat împreun cu o ga întreag
în locuri-cheie. Cred c tu ai fost unul dintre bancherii acestui joc de
lu ei. i-ai folosit influen a ca s -l desfiin ezi pe Omul-Iarn , pentru c
tuturor v era fric de Cameleon. Hooker te-a convins c amenin area
Cameleonului era real , iar Falmouth l-a convins pe Hooker c eu eram cel
care-l putea g si. Hooker era prea aproape de a cî tiga pentru a l sa totul
se duc dracului, dup to i ace ti ani de planuri.
- De a cî tiga ce?
- O panic financiar . Mai întîi cre terea pre ului petrolului i ruinarea
industriei automobilului. O dat cu aceasta, era distrus i industria
elului. Apoi continuarea ridic rii cursului de baz i distrugerea
afacerilor cu bunuri imobiliare. Obligarea sindicatelor s îngenuncheze.
Drace, toate astea ar fi suficiente pentru declan area unei panici generale.
i cînd se termin , cine ia banii? Voi lua i banii. Principalii ac ionari din
Master.
469
- O suprasimplificare ridicol , locotenente. Nedemn de tine.
- Hooker nu avea aceea i p rere. Era aproape lefter. Nu tiu dac ar fi mers
sau nu, depinde de cifre. i nu vom ti niciodat cine erau to i juc torii,
pentru c Hooker a fost singurul care tia i el e mort.
Howe se l pe spate pe scaun.
- Aiureli, b iete.
- Gogoa a s-a spart, Howe. Nu v-a mai exista nici un AMRAN. Nici un
Master. Nici un domn Quill care s i mi te asasinii pe tabla de ah.
- N-am fost niciodat implicat în asta.
- Te cred. Nu cred c vreunul dintre voi tia ce se întîmpl cu adev rat. Tot
ce voia i erau rezultatele. Dar ai tiut c Falmouth m va omorî dup ce-l
duc la Cameleon. M-ai marcat ca int , domnule Howe.
trînul p rea c se afund mai tare în scaun, c îmb trîne te sub privirea
lui O'Hara.
- Presupun c ai vreo tîmpenie de microfon sub guler, care înregistreaz
toat porc ria asta.
O'Hara scutur din cap.
- Nici un microfon. St m doar de vorb .
- N-am tiut c pl nuiau s te ucid . Nu înainte ca Eliza s -mi spun în
diminea a asta. N-am f cut decît s v ajut s v întîlni i, tu i cu
Falmouth. Hooker se dizolva. Trebuia terminat toat povestea cu
Cameleonul.
- i n-ai tiut de Thoreau? De afacerea Marza? Howe nu r spunse.
- Vei ie i din chestia asta curat, nu-i a a, domnule Howe? Numai c ... n-o
i ias în ambele sensuri.
- Ce vrei s spui cu ambele sensuri? Spui asta pentru a doua oar .
- Vreau s spun c , înainte de orice, e ti om de tiri, Howe. L comia vine
pe planul doi. Cred c te-ai gîndit c , indiferent cum iese, nu po i s pierzi.
Dac eu îl g seam pe Cameleon, Falmouth l-ar fi eliminat, iar Gunn sau
470
eu, sau amîndoi am fi avut povestea pentru tine. Chiar i dac Falmouth
m-ar fi ucis, Gunn tot ar fi avut povestea pentru tine. în ambele sensuri...
acum în elegi?
Howe chicoti.
- P i, b iete, indiferent ce m-am gîndit eu, e tiut numai de mine. Dar se
pare c a a a ie it acum, nu?
- Nu chiar.
- Oh, spuse Howe ridicînd din sprîncene, cum a a?
- Am dat povestea ta altcuiva. Howe se uit la el cîteva secunde, pe urm
spuse:
- Ai dat-o altcuiva?
- Am dat povestea unui prieten de-al meu, Art Harris, de la Washington
Post. Cu suficiente detalii.
Howe reu i cu greu s priceap .
- Despre ce dracu' vorbe ti, O'Hara?
- Am dat povestea la Washington Post, Howe. Dar e OK, te-am l sat
complet în afara ei. Asta vrei, nu? Anonimat. Asta ai ob inut.
Expresia de pe fa a lui Howe trecu de la neîncredere la îndoial , de la
în elegere la mînie.
- Fir-ar al dracului, nu po i...
- Am i f cut-o.
- Am s te dau în judecat i...
- Nu prea. Nu f s r storni o cutie cu viermi, pe care nu- i po i permite
s-o r storni.
- E ti un ho . Ai dat altcuiva ceea ce era al meu.
- Nu po i fi proprietarul a ceea ce n-ai avut niciodat . Î i aminte ti
în elegerea noastr de la Cape Cod? Puteam pleca oricînd dac voiam i s
las pe altcineva s termine. Asta am i f cut, domnule Howe. Doar c eu l-
am ales pe cel care s-o termine.
471
Howe scutur din cap.
- E ti nebun. Ai trecut prin atîtea i cu ce te alegi la sfîr it?
- Suntem chit, domnule Howe.
- i eu ce cap t?
- Anonimatul. i nou zeci i opt la sut , cel pu in pentru disear .
În ma ina de scris a Elizei se g seau dou mesaje cînd ea se întoarse în
birou. Unul era s -l sune pe Howe. Cel lalt era într-un plic. Îl deschise.
Mesajul era simplu:
„Drag Lizzie,
i-am prins emisiunea. Grozav . Ai luat premiul anului pentru reportaje
senza ionale. Eu nu m aleg nici m car cu fata. xxxO.”
Coama aspr de pini de pe Kinugasa-yama se leg na în vîntul din vest,
care adusese ploaia mai devreme. Dar, pe cînd soarele începu s alunece în
spatele spiralei lui Tofuku-ji, ploaia încetase, iar cea a colorat de soarele
muribund se r sucea prin parcul înverzit. Parcul era întotdeauna de un
verde luxuriant, chiar i iarna.
Cînd intr în gr din , îl dureau oasele de oboseal . Dar mai avea cam o or
pîn cînd se întuneca. Timp suficient ca s înceap . Cînd se întoarse la
casa din Kyoto, era ca i cum timpul st tuse pe loc cît vreme lipsise.
Nimic nu se schimbase, nu înfloriser flori noi, nu trecuser cele vechi.
Totul era la fel. Cum spusese odat Tokenrui... „Suntem doar un gr unte
în infinitatea timpului. Nimic nu se schimb niciodat ".
Flori proaspete se g seau în vaz , în camera lui de exerci ii. Cîinii îi st teau
la picioare, privind în sus, a teptînd s fie mîngîia i i lini ti i.
Deschise pachetul i scoase gogensei-ul pe care tocmai îl cump rase. Era o
tunic cenu ie, strîns la mijloc, f cut din bumbac aspru. î i scoase
hainele i- i puse gogensei-ul. îi d dea o senza ie pl cut pe piele. Apoi
auzi cîinii l trînd. tiu c venea ea. Ea se opri în u cînd îl v zu, apoi îi
privi hainele i, din nou, ochii.
472
- Pleci din nou, spuse ea. El încuviin din cap.
- Acum?
El încuviin din nou.
Ea se apropie de el, îi atinse buzele cu degetele, î i trecu limba peste buze.
- E foarte tîrziu, spuse ea. Mîine nu e chiar a a departe. i se strînse lîng
el. El se opri o clip , apoi î i puse încet bra ele în jurul ei.
Avea dreptate. Mîine avea s fie o zi mai bun pentru a începe Calea celor o
Mie de Zile.
Sfîr it.
473