Sunteți pe pagina 1din 473

William Deehl

CAMELEONUL

Profunda recuno tin pentru mama i tat l meu, Cathy i John, Stan, Bill
i Melissa.
Temple i micu a Katie.
Michael i Marilyn, Michael i Mardi, Irving i Sylvia, Carole, Don i Rose,
David, Mitch i Cobray, DeSales, Bobby Byrd, Missy Joel, Ira i DeeDee,
Peter i Cathy, Betty i doctorul Sam Gray.
George, Eddie, James, Chuck, Paul i Departamentul Actualit i al
Canalului Cinci din Atlanta.
Betsy Nolan, Tommy, Ed, Sidney Sheldon i Burt.
Marc Jaffe i Random House, Nat Lefkowitz i William Morris.
Inspiratul editor, Peter Gethers.
Minunatul meu agent, Owen Laster.
i, în sfîr it, în memoria b trînului urs Townsend: Adio, Stromboli, oriunde
ai fi.

PROLOG

Istoria e o prezentare, în mare parte fals , de evenimente, în mare parte


neimportante, înf ptuite de conduc tori, în mare parte tic lo i, i de
solda i, în mare parte nebuni.
AMBROSE BIERCE O urm rea de aproape o or . Era uimitor cît de gra ios
se deplasa prin magazinul Bloomingdale, cînt rind bine ce cadouri s
cumpere i t indu-le apoi de pe list , înainte de a se îndrepta spre un alt
raion. Era elegant i exotic , înalt , cochet , ic, purtînd cu un stil
deosebit pantaloni negri marca Jordache, cizme de cowboy marca
Lucchese, o bluz din m tase de culoare albastru-deschis i o jachet din
1
poplin, bordat cu blan de iepure.
Dar tot farmecul era dat de p rie, un melon negru, tras arogant pe o
parte, acoperindu-i un ochi migdalat cu gra ia unui v l negru. Mergea dup
ea, la vreo cincisprezece metri mai în spate. Ea cercet metodic întregul
magazin. Saco a era deja plin de cump turi cînd ajunse la etajul întîi,
apoi coborî pe scara rulant , gr bit , îndreptîndu-se c tre ie irea dinspre
Lexington Avenue. În cîteva minute, avea s ias . i cu asta basta. Dac el
avea de gînd s fac ceva, acum era momentul.
i îmbr haina de piele, în timp ce mergea gr bit pe lîng irul de pomi
de Cr ciun, trecu de o flamur alb cu ro u pe care scria: „To i prietenii
dumneavoastr de la Bloomingdale v doresc un Cr ciun fericit", avînd sub
el un îndemn comercial: „Numai patru zile în care mai pute i face
cump turi", i coborî sc rile de la magazin, aflate sub un balcon în care
un grup de liceeni timizi cîntau aproape în oapt „Micu ul tobo ar". Apoi,
fu pe punctul de a o pierde. O armat de cump tori hot rî i, înfruntînd
vîntul i z pada, atacar u ile batante, intrînd în magazin într-un ir
nesfîr it. Fu o victim temporar , prins în vîrtejul acestui asalt.
Mergînd lateral, croindu- i drum cu um rul, se strecur prin mul ime,
lovindu-se de cei care intrau. La un moment dat, aproape se întîlnir . O
clip se aflar fa în fa , aproape atingîndu-se i apoi, la fel de brusc,
fur din nou desp i. Se dep rtase de el atît de gra ios, încît mai mult
sim ise decît v zuse asta. înainte ca el s i cear scuze, ea î i reg si
calmul i-l cînt ri rapid din ochi. Un b rbat mai în vîrst , de vreo patruzeci
i cinci de ani, frumos, de i chipul lui începea s arate semnele unei vie i
bune, iar p rul s u castaniu înc run ise. Era îmbr cat impecabil: jachet
de tweed, pantaloni din lîn maro-ardezie, c ma cu dungi late i cravat
Cardin.
Se uit în spate, direct spre ea, îi zîmbi, îi f cu semn spre ie ire i, cînd ea
intr în triunghiul de sticl , el împinse u a batant . Era din Orient?
2
Polinezian ? Amestec? Jum tate mexican , jum tate fran uzoaic ,
probabil. P rea pu in prea înalt ca s fie japonez .
Afar , fulgii reci de z pad c deau în rafale pe Lexington Avenue, dansînd
deasupra gr tarelor de la metrou, pîn cînd vîntul îi învîrtejea pe Fifty-
ninth Street. Amîndoi f cur semn aceluia i taxi, se ferir s nu fie stropi i
de el cînd oferul opri, trecînd prin mocirl i, cum majoritatea taxiurilor
erau în pauz sau disp ruser de la primul semn de vreme rea, hot rîr
-l ia amîndoi pe acesta.
a începu.
El o invit la un bar. Ea îl privi o clip pe sub borul p riei i, spre
surprinderea lui, accept . Se oprir la Pierre i ea î i juc rolul perfect.
Luar ceva de b ut, apoi ea disp ru. În timp ce pl tea, eful de sal veni la
el la mas i-i înmîn un bilet. Pe bilet era scris num rul ei de telefon.
Perfect.
În ziua urm toare, luar masa la Cote Basque, petrecur o parte a dup -
amiezei r sfoind un nou album la Muzeul de Art Modern , b ur ceva la
Charley O, apoi merser s patineze pe ghea în Rockefeller Piaza. Pe
urm ea se întoarse acas s se schimbe i se întîlnir mai tîrziu la Four
Seasons s ia cina. Purta acum un taior sobru, negru, o bluz victorian
din m tase alb , împodobit cu dantel irlandez , cu gulerul înalt îndoit
imediat sub b rbie i, ca întotdeauna, o p rie al c rei voal ad uga o
etern not de mister. Vorbea foarte pu in, iar cînd spunea ceva,
conversa ia era impersonal . Cum se întîmpl de obicei la începutul
leg turilor amoroase, ocolir întreb rile personale, p strînd misterul cît
mai mult posibil. Dup cin , prin i de spiritul s rb torilor, ascultar
colinde de Cr ciun, în fa la Rockefeller Piaza, i privir vitrinele
magazinelor de pe Fifth Avenue.
începuse din nou s ning , dar vîntul se domolise i fulgii mari se
terneau pe trotuar. Mai multe taxiuri trecur pe lîng ei, cu luminile
3
aprinse pe „Liber". Apoi, strada deveni pustie. Mai trecu doar o tr sur ce
cea la cîteva blocuri distan de Piaza. Tropotul calului r suna trist
prin z pad , iar vizitiul, o femeie tîn , purtînd un joben cu trandafir din
tase prins de panglic , st tea ghemuit sub o p tur . El îi f cu semn în
mijlocul lui Fifth Avenue i vizitiul accept s -i duc în Sixty-third Street.
Se ghemuir i ei sub o p tur groas . El o prinse pe dup umeri, o trase
lîng el i îi ridic fa a spre a lui, cu o mi care blînd , iar ea, drept
spuns, îl s rut u or, atingîndu-i buza de jos cu vîrful limbii. Se s rutar
din nou. i apoi înc o dat , explorîndu- i chipurile cu vîrfurile degetelor,
limbile lor întîlnindu-se i retr gîndu-se.
Fifth Avenue era deja pustie cînd ajunser la apartamentul ei. Vîntul nu
mai b tea i z pada c dea acum aproape vertical, acoperind strada. O
lini te blînd se l sase peste toate. El pl ti vizitiului trei bancnote de zece
dolari, s ri din tr sur , apoi, galant, o ajut s coboare i o conduse sub
tend . Ea îl lu de mîn i îl conduse în hol.
În spatele lor, vizitiul pocni din bici, iar fulgii r citori de z pad înghi ir
tr sura. Imediat ce intrar în apartament, ea se scuz i intr în dormitor.
Locuin a ei, aflat la etajul al patrulea, avea vedere spre Central Park. Era
mic , cu un singur dormitor i cu un emineu în living-room, dar era
decorat cu mult gust. Ceva lipsea totu i, iar el î i d du seama peste cîteva
clipe c în camer nu existau bunuri personale. Nu era nici un tablou, nici
o amintire. Camera p rea o vitrin de magazin.
Mai studie apartamentul pre de cîteva clipe, apoi intr în baie i închise
a. î i d du jos pantalonii. O curea de piele era strîns pe coapsa stîng ,
sus, cu o teac lipit de picior. Mînerul ce ie ea din teac fusese sub iat
pîn cînd devenise plat i îngust, apoi fuseser adîncite an uri speciale,
dup forma degetelor lui.
Apuc mînerul i trase afar un cu it de felul acelora folosite de sculptori. îi
cercet marginile zim ate ca ni te ule e, care luceau ca o prevestire
4
rea. Lama fusese t iat la doisprezece centimetri de mîner i ascu it ca un
vîrf de ac. încerc vîrful cu degetul mare abia atingîndu-l, i pielea se
crest . Supse pic tura de sînge de pe vîrful degetului, î i trase pantalonii i
puse cu itul în cureaua pantalonilor, în spate. Se privi în oglind s vad
dac totul era în ordine, apoi se întoarse în living-room.
În dormitor, radioul se auzea în surdin . Ea îl strig i el intr în dormitor.
Luminile erau stinse, camera fiind luminat doar de ase lumîn ri. Ea era
ezat în mijlocul patului, sprijinit pe o parte, cu capul l sat în jos, p rul
lung c zîndu-i în valuri, pîn aproape de mijloc. Pe umeri avea aruncat un
capot din dantel . El î i îngust ochii, încercînd s deslu easc detaliile
camerei întunecoase.
Nu era nici o oglind în spatele lui.
Bun.
Apropiindu-se de pat, î i scoase jacheta i o arunc pe un scaun, î i
descheie c ma a i o trase din pantaloni cu îndemînare.
Cînd î i duse mîinile la spate, ea se ridic brusc i- i scutur umerii.
Capotul transparent îi c zu de pe umeri. Priveli tea îl oc i avu o clip de
ezitare, iar ea î i ridic bra ul drept i-l întinse drept în fa . Mi carea
fusese atît de rapid , încît el nu v zu arma, ci numai explozia din gura
evii, sim indu-i c ldura pe fa cu o clip înainte ca glon ul s -i zboare
creierii.
În c dere, Colin Bradley opti un singur, ultim cuvînt:
- Cameleon?

CARTEA ÎNTÎI

Crima poate fi înf ptuit cu mijloace legale printr-un r zboi profitabil i


prin calomnie, precum i cu o supradoz sau cu un pumnal.
lord acton
5
Cînd Marza se trezi era înc întuneric - ultimele minute înaintea ivirii
zorilor, cînd soarele era ascuns înc în spatele bisericii, dincolo de Vene ia,
i primele degete sîngerii ale zilei se întindeau printre cl diri i peste
lagun . So ia lui dormea lîng el. P rul ei ro cat era r sfirat pe perna
îmbr cat în satin galben. Pre de cîteva minute, cu ochii deschi i numai
pe jum tate, o admir dormind.
„Hei, Marza, e ti un tic los norocos, î i spuse el. Ai avut totul i, de data
asta chiar î i merge. E o perioad foarte bun pentru tine, cea mai bun
din via a ta."
ri capotul de m tase de pe podea, unde îl aruncase ea cu o noapte în
urm , i rîse încet pentru sine. Erau c tori i de zece ani i ea înc îl mai
surprindea i îl încînta cu felul ei nest pînit de a face dragoste. Milena de
la Rovere, impetuoasa actri , tigroaica ro cat care îi înnebunise pe to i
regizorii din Europa i de la Hollywood, era înc al turi de el, dup zece
ani, i era înc seduc toarea lui iubit .
Privind capotul sfî iat, i-o aminti îngenuncheat peste el în pat, strigînd
cu o voce r gu it toate „cuvintele murdare engleze ti" pe care le înv ase
de la el. Apoi î i d duse jos capotul de m tase de culoarea ampaniei,
dureros de încet, peste sîni, pîn cînd ace tia r rir liberi, cu sfîrcurile
înt rite, a teptîndu-l, în timp ce ea continua s -i spun acele cuvinte,
dezvelindu-se cu mi ri unduitoare i l sînd apoi capotul s -i alunece pe
lîng genunchi; î i eliberase un picior, prinsese capotul i-l aruncase apoi,
neglijent, în camer .
- Trei sute de mii de lire, zbierase el, rîzînd, i ea îl folose te de parc ar fi
un prosop de la Holiday Inn!
- La dracu' cu Holiday Inn, ipase ea i începuse s rîd .
Apoi se aplecase asupra lui Marza i, prinzîndu-i un sfîrc între din i,
începuse s fac mi ri circulare în jurul lui. Marza î i sim ise sfîrcul
6
înt rindu-se în gura ei, înainte ca ea s înceap s -l sug .
- Va bene? întrebase ea treng re te, privindu-l.
- Molto bene...
Apoi, încet, î i plimbase limba în jos spre buric, zgînd rindu-l cu vîrful
limbii.
- E permesso...?
Era mai mult o oapt , iar ea î i concentrase aten ia asupra abdomenului
lui, a teptînd r spunsul.
Marza gemuse, apoi spusese aproape la fel de încet:
- Nu mai întreba.
St tea întins pe spate, zîmbindu-i, în timp ce vîrfurile unghiilor ei, u oare
ca o zbatere de aripi, îi atingeau abdomenul. Apoi îi sim ise limba, la fel de
or - mai mult o p rere. Era minunat pentru el. Ei îi pl cea s fac asta
pentru a-l stîrni. Buzele ei îi atinseser vîrful penisului, iar el se ridicase
or spre ea, apoi ea îl înv luise cu totul, începînd s murmure monoton,
iar Marza se pierduse complet. O sim ea peste tot. Îi sim ea gura, degetele,
buzele. începuse s se mi te în acela i timp cu ea - un r spuns aproape
involuntar la erotismul ei. Inima îi b tea gata s -i sparg pieptul. Degetele
lui îi mîngîiau p rul i ea începuse s i mi te capul, gemînd din ce în ce
mai tare. O sim ea vibrînd, o dat cu el, excitîndu-l tot mai puternic.
- Tempo sa e fermato per me - O mic moarte, spusese el cu r suflarea
iat . Timpul s-a oprit pentru mine.
- Timpul nu mai exist , îi r spunsese ea, în bu it.
Dup aceea nu mai vorbiser . În sfîr it, cînd el era gata s explodeze, se
sase în jos, tr gînd-o spre el i mîngîind-o u or pe pîntece, apoi mai jos,
strîngînd-o cu dou degete i mi cîndu- i mîna încet, circular. Apoi,
amîndoi începuser s se mi te, ea mîngîindu-l înc , tr gîndu-l tot mai
aproape, pîn cînd sim ise cum focul ei îl înv luia.
Bra ele ei alunecaser pe spatele lui, strîngîndu-l puternic, iar cînd el
7
fusese pe punctul s erup în ea, începuse s îngîne: „Cedez... cedez...
cedez..." În sfîr it: „Te iubesc".
Cînd se c toriser , bîrfa interna ional nu le d duse decît cîteva luni, cel
mult un an de stat împreun .
Ea avea dou zeci de ani i era una dintre cele mai cunoscute actri e de film
din Italia, înc de la aptesprezece ani. Marza avea treizeci i opt de ani i
începuse s reapar în competi ii. Tocmai cî tigase a treia curs la rînd,
dup ce majoritatea redactorilor de sport i a sponsorilor din domeniu îl
declaraser terminat. Timp de trei ani fusese considerat un om pe care nu
se putea conta, un pilot de curse ratat la treizeci i cinci de ani.
Apoi Noviliano, marele constructor de automobile, venise la el i-i oferise o
nou ans . O ma in nou , experimental , plin de temperament, dar
nebunesc de rapid i de stabil .
- E nevoie de un om cu experien , îi spusese Noviliano. Nu o pot da pe
mîna vreunui tinerel.
Acesta fusese începutul celei mai frumoase colabor ri din istoria
automobilismului. Noviliano, Marza i Aquila 333, un automobil de ultim
or , cu evi de e apament pe puntea din spate, pentru „fierberea aerului",
care confereau stabilitate, un design aerodinamic i un sistem de
alimentare pe alcool, un motor cu injec ie, care îi d dea o autonomie de
cincizeci de mile fa de celelalte modele, reducînd cu o treime oprirea la
standuri.
Era teribil , nu avea nici un punct slab, iar Marza o pilota de parc ar fi
fost una cu ea. Nimeni nu se putea apropia de el, iar el era neînfricat, un
om care sfida moartea. Spusese odat , într-un interviu: „Am v zut moartea
de vreo dou , trei ori, stînd pe un gard i f cîndu-mi cu mîna. Dar i-am
spus: „Du-te naibii, nu acum. Nu-l iei pe Marza de data asta.” P rerea mea
e c , dac te temi de moarte, ar trebui s te faci casier. Nu sta-i jocul t u.
Cînd o întîlnise, era din nou în ascensiune i se spunea c ori va renun a,
8
ori va muri, în cel mult un an. i, în afar de asta, ea avea numai dou zeci
de ani i cum ar fi putut el s-o p streze, cînd oriCe b rbat între pubertate
i senilitate o dorea?
Marza i Aquila 333 au devenit legendari în lumea curselor, ma ina urma
dea na tere uneia dintre cele mai extraordinare aventuri automobilistice
create de timpurile moderne.
Cu cît se ridica mai sus steaua ei, cu atît conducea el mai repede. Pentru
fiecare film de succes f cut de ea, el cî tiga cîte o curs . Ea era încîntat de
succesul lui i vedea în el ceea ce pu ini aveau prilejul s vad : un campion
pe toate planurile, care o iubea, o respecta i o trata ca pe o prieten i
iubit , nu ca pe o stea de cinema. Al ii erau intimida i de frumuse ea i de
succesul ei. „Intimidare" era un cuvînt necunoscut lui. Nu f cea parte din
vocabularul lui. Pentru Marza, intimidarea era ceva de neconceput.
i ea îl adora pentru asta.
Pilot cu o m iestrie înfrico toare, ca un om posedat, pîn cînd, în sfîr it,
Milena îl rug s renun e. Era mai bogat decît visase vreodat . Nu mai avea
nimic de dovedit. i, în afar de asta, Noviliano avea nevoie de el, pentru a
lucra la un nou proiect, o ma in nou , care s aib vitez i gra ie, i care
fie o campioan , cu un motor deosebit, cu injec ie, care s tripleze
distan a parcurs cu aceea i cantitate de combustibil. Nu era o ma in de
curse, ci una de ora , care folosea toate aspectele practice comerciale ale
unei ma ini de curse. Treaba lui Marza era s-o testeze i iar s-o testeze,
pîn cînd avea s fie perfect .
Ma ina urma s fie numit Aquila Milena, pentru c , a a cum Profesorul -
marele Di Fiere, proiectantul ei - spusese, ma ina era ca o femeie frumoas
i deosebit . Era un tribut adus lui Marza, botezarea ma inii dup numele
a ceea ce el iubea cel mai mult în via .
i ce ma in era! Putea revolu iona întreaga industrie. Numai patentul
sistemului de injec ie îi putea face multimilionari.
9
a c renun la curse. i ea renun la cinema. El g si locul perfect
pentru noul lor c min; un deal lîng Malcontenta, pe malul lagunei Venta,
cu vedere spre draga ei Vene ie, unde construi o vil în stil grecesc, la
numai dou zeci de mile de fabrica din Padova.
întorcînd capul, privirea îi r ci prin u a în form de arcad , dincolo de
teras , peste lagun , spre Vene ia, urm rind conturul soarelui, din spatele
turlei bisericii, care sc lda încet camera într-o lumin ro ie, translucid .
Era cea mai bun perioad a zilei pentru el. întotdeauna fusese a a. Se
sim ea bine. Ziua de azi era ideal pentru testarea Milenei. La urma
urmelor, lua prototipul la Monte Carlo, de Anul Nou. Acest prim test avea
fie cadoul f cut sie i de Anul Nou.
Ea se mi lîng el, întorcîndu-se pe spate. Cear aful de satin alunec i
ea r mase goal dormind lîng el. Se minun din nou la vederea corpului
ei, a a cum f cuse întotdeauna; o dori din nou, dar pentru ea zorile nu
erau, cu siguran , cel mai bun moment al zilei. Un curent înghe at se
strecur pe sub u , mi cînd draperiile din dantel , f cîndu-le s se
înfioare u or, ca i cum ar fi plutit în ap . Trase încet cear aful peste ea, ca
nu r ceasc .
Ea îi d ruise zece ani i nu exista nici un moment pentru care s -i par
u.
- Grazie, spuse el, optit. Tante grazie.
Se aplec i o s rut u or pe obraz. Apoi, dup ce mai arunc o privire spre
ritul în fl ri, intr s fac un du i s se îmbrace. Înainte s plece,
se întoarse i se aplec s-o s rute din nou pe obraz. Ea deschise un ochi, îi
zîmbi i-i spuse în engleza ei imperfect :
- Nu conduce plea lepede.

2.

10
Cînd Falmouth fu numit de c tre eful s u s se ocupe de opera iune, f cu
o list . Dur cîteva zile. întîi scrise obiectivele, apoi împ i opera iunea pe
segmente: într-o parte a hîrtiei not segmentele în ordine cronologic , iar în
cealalt parte f cu o list cu acelea i segmente, în ordinea importan ei
riscului implicat, punînd în capul listei segmentul cel mai periculos. Apoi le
redact , combinînd cele dou liste în ceea ce considera el a fi cel mai bun i
mai sigur mod de a executa îns rcinarea.
Îi puseser la dispozi ie rapoarte excelente ale serviciilor de spionaj i tot
ceea ce le ceruse. Planurile ma inii, o hart detaliat a fabricii, pe care
erau marcate toate punctele de securitate. Fotografii ale piStei, Rapoarte
despre Marza, Noviliano, Di Fiere i cei trei oferi de schimb, rapoarte care
subliniau obiceiurile lor personale, cît i cele de serviciu. i o prezentare a
ora ului Padova: pitoresc, foarte provincial, cunoscut nu numai pentru
Uzinele de automobile Aquila, dar i pentru bazilica Sant' Antonio i pentru
frescele lui Giotto, care atr geau vizitatori din întreaga lume.
Era bine. Locul era un obiectiv turistic. i aveau s fie pelerinaje acolo,
pentru a începe cu bine Anul Nou. O ocazie de a opera cu mai mult
urin i de a avea o acoperire.
Le trebuise o lun ca s le pun pe toate cap la cap. El preg tise
opera iunea la Paris, într-un mic hotel din rue Fresnel, pu in mai jos de rue
de Longchamp i nu prea departe de rîu. De i aproape de inima ora ului,
era totu i un loc lini tit. Transform apartamentul într-un departament de
zboi, cu h i i orare ale trenurilor puse pe pere i, cu fotografiile
directorilor, planurile ma inii, ale fabricii i ale ora ului.
începu prin studierea oselelor i a orarelor mijloacelor de transport.
Falmouth stabili ca prioritate intrarea i ie irea din fabric . Ca orice agent
secret eficient, puse autoap rarea în capul listei. Apoi se concentr asupra
opera iunii propriu-zise.
Din Paris putea zbura la Nisa, apoi putea lua trenul de noapte, care mergea
11
de-a lungul coastei, apoi la Milano. Acolo urma s ia o ma in i s
conduc pîn la Padova - o distan cam de o sut dou zeci i cinci de
mile.
Plecarea avea s fie mai complicat . O dat treaba f cut , trebuia s se
mi te rapid, f a atrage prea mult aten ia. Avea s conduc pîn la
Verona, s ia trenul spre nord, prin Trento i Brenner Pass, pîn la
Insbruck i, de acolo, pîn la Munchen. De acolo urma s ia avionul înapoi
spre Paris.
Partea riscant era drumul cu ma ina de la Padova la Verona. Nu era decît
o distan de patruzeci i cinci de mile - o or de condus lejer. Dar, la
dracu', asta însemna o or înainte ca lumea s se dezmeticeasc i, dac
treaba mergea conform planului, nimeni nu avea S -l caute.
Introduse totul în computerul din capul s u, l sînd planul s dospeasc ,
revizuind lista în fiecare noapte, memorînd-o, distrugînd copia scris i
începînd s îmbun easc planul în diminea a urm toare. De fiecare dat
cînd revizuia lista, o memora i apoi o distrugea. Falmouth era un veteran
în meseria asta; nu f cea gre eli.
îi trebuir zece zile ca s conceap un plan perfect.
Cel mai dificil lucru era s ajung la ma in - securitatea fabricii din
Padova fiind extraordinar . Da, dar se putea, de i factorul de risc era foarte
ridicat. Trebuia s fie i o alt cale, mai bun . Petrecu ore întregi studiind
planurile uzinei, examinînd fiecare por iune a ma inii i lista cu furnizorii
intermediari.
i, deodat , g si r spunsul. Pentru cursele de test fusese elaborat un
sistem electronic pe computer. Elementele încastrate în tabloul de
comand d deau imediat informa ii despre fiecare parte a automobilului,
transmi înd acelea i informa ii i turnului de control de pe pist . Memoria
sistemului era con inut de un minicomputer, cam de m rimea unui
casetofon stereo, f boxe, care era pozi ionat între cabin i protec ia
12
antifoc. La ap sarea unui buton, erau afi ate informa ii despre vitez , care
puteau fi transformate instantaneu în mile per galon, mile parcurse, viteza
medie per mil , cantitatea r mas în galoane, presiunea uleiului, chiar i
am nunte despre anumite p i ale ma inii, cum ar fi sistemul de
suspensii, de transmisie sau despre osiile din fa i din spate.
Era un sistem sofisticat, dar nu deosebit de nou. General Motors oferise de
mai bine de un an, computere pentru a da asemenea informa ii pentru
ma inile lor mai mari. Computerul acesta era modificat Pentru a da
informa ii specifice despre Aquila Milena, iar furnizorul era o mic
companie specializat în electronic , din Marsilia. Nimic din ceea ce f cea
aceast firm nu avea un caracter secret. Dar securitatea nu era
excep ional în Marsilia. Era relativ u or s ob ii schema sistemului
General Motors, de la un intermediar din Paris. S pt mîni întregi Falmouth
studie planurile, pîn cînd înv la perfec ie acest sistem.
Memoria era con inut pe pl cu e sub iri în form de pi coturi, late de
dou zeci de milimetri i lungi de aptezeci i cinci. Fiecare dintre aceste
pl cu e con inea duzini de cipuri nu mai mari decît o unghie. Acum
Falmouth î i puse în ac iune cuno tin ele sale în materie de explozibile.
Concepu i apoi confec ion o serie de bombe C-4, mici, din ceea ce
francezii numeau plastique, nu mai mari decît m ciulia unui b de chibrit,
i plate, putînd fi ata ate de orice plac de memorie, pe care le acoperi apoi
cu vopsea. Leg explozibilele cu sîrme sub iri de firele ce duceau la contor.
cu mai multe leg turi din sîrme ce con ineau fitiluri sub iri de fosfor,
care s lege minicomputerul de rezervorul de benzin i de senzorii din
bara de direc ie de pe osia din fa . Erau programate s explodeze cînd
vitezometrul ajungea la nou zeci de mile pe or . La viteza aceea, bara de
direc ie, care inea ro ile din fa pe aceea i linie, era distrus , ma ina
ie ea de sub control, iar rezervorul de benzin exploda dou , trei secunde
mai tîrziu.
13
Îi trebui lui Falmouth mai mult de o lun ca s aib gata explozibilul. Era o
treab periculoas , chiar i pentru un expert ca el. Dar era o nimica toat
intre în mica fabric i s planteze bombele. Lu un avion de sear spre
Marsilia; pu in dup miezul nop ii desf cu închiz toarea unui luminator,
coborî în uzin i g si pl cile, aliniate frumos în camera de testare.
Banderola de verificare îi spuse ceea ce avea nevoie s tie: toate pl cile
fuseser aprobate i erau gata de livrare, cu excep ia uneia, dar asta nu era
grav pentru opera ia pe care urma s-o fac .
Îi trebuir ore întregi ca s termine treaba. Plec din uzin cu cîteva
minute înainte de cinci, i se reîntoarse cu un avion la Paris, a doua zi
diminea a.
Pîn acum, toate bune.
Se apuc s finiseze planul în întregime. Mai avea trei s pt mîni, î i l
musta iî il p rul s creasc . Dar nu-i pl cu. Nu era destul de lung.
i cump o peruc neagr , l oas , ca s i acopere p rul ro cat i, cu o
noapte înainte s plece, î i vopsi musta a neagr , î i alese numai haine
obi nuite, de genul celor pe care le-ar purta un fotograf liber-profesionist: o
pereche de pantaloni din catifea reiat , cafenie, un pulover pe gît, alb, o
jachet din piele de c prioar i pantofi sport, cu talp groas , care îl
ceau mai înalt cu vreo cinci centimetri.
Se sim ea bine, foarte bine, în diminea a în care plec .
Cînd ajunse pe aeroportul din Milano, Falmouth merse direct la biroul
American Express. Un tîn r frumu el, cu o jachet l lîie i o cravat
îngust , atîrnat de gulerul desf cut, îl privi din spatele unor ochelari de
soare i-i spuse:
- Si?
Falmouth îi zîmbi non alant, copil re te, ca un fotograf.
- Buongiorno, signore. Scusi, ce una lettera per me, Harry Spettro? Tipul
oft i spuse cu o voce plictisit :
14
- Un momento.
Trase un sertar i r sfoi lene prin scrisori. Privi apoi din nou spre
Falmouth.
- S-p-e-t-t-r-o?
- Si.
- Identificazione, per favore.
Falmouth scoase un permis de conducere fals i un pa aport, tot fals. Ochii
tîn rului privir rapid, cînd fotografia din pa aport, cînd fa a lui Falmouth.
Satisf cut, înclin din cap i-i înmîn scrisoarea.
- Multo grazie, spuse Falmouth zîmbind i ad ugînd pentru sine: Pu oiule.
- Prego, spuse b iatul.
Ie i afar i rupse plicul. în untru erau o cheie i un mesaj scurt: „C su a
7541".
si c su a, lu geanta grea din piele, din untru i puse în loc serVieta cu
care venise, apoi merse la toalet , unde cercet con inutul gen ii. În untru
era tot ceea ce-i trebuia, inclusiv cheia ma inii, i un alt mesaj: „Fiat 224
negru, num r de înmatriculare XZ 592, parcarea din aeroport, rîndul 7,
sector 2, bilet sub cauciucul de rezerv ". Pîn acum totul mersese bine.
Conduse direct spre Padova i trase la un mic hotel.
Îi trebuir cîteva zile - mai mult decît se a teptase - pîn s g seasc o
camer liber , cu vedere spre pista de testare. Aproape hot rîse s renun e
la acest proiect pîn la începutul Anului Nou, cînd, stînd într-un local,
zu o cas . Era a ezat pe un loc mai înalt, retras de pe osea, avea trei
etaje i era cu fa a spre est.
Era destul de înalt i orientat bine. Nu-i mai r mînea decît s reu easc
ob in o camer din spate. Totul se aranj , dar numai în urma unei
negocieri aprinse cu proprietara casei, o v duv italianc fioroas , care întîi
îi trîntise u a în nas, apoi îl amenin ase cu poli ia, dac insista. Dar cînd îi
spuse c este fotograf, c venise s fotografieze bazilica pentru Paris Match,
15
toate hotelurile erau pline i apoi îi oferi cel pu in de zece ori mai mult
decît s-ar fi pl tit pentru închirierea unei astfel de camere, italianca se mai
domoli.
Fiul ei era în vacan în Austria, la schi. Poate c ar fi fost potrivit camera
lui. Dar ceru lini te - f radio dup ora nou i f vizite. Era o bun
catolic i nu dorea s -i ias vorbe.
Amplasamentul era perfect. Era la mai pu in de o mil distan de pist ,
nu avea nici o cl dire în fa i, de i camera era foarte mic , era totu i
confortabil i curat , cu pere ii acoperi i cu fotografii i postere cu schiori,
i ale concursurilor de schi i pliante ale sta iunilor celebre. B iatul era
mai mult decît un aficionado, era un fanatic.
O lucarn d dea spre pist . Era bine a a, se gîndi Falmouth. Ar fi fost
aproape imposibil ca cineva s -l vad din strad i avea asigurat un col
unde s lucreze. încuie u a i se apuc imediat de treab .
Servieta pe care o adusese cu el din Milano con inea un telescop Bausch
Lomb, cu o lentil de focalizare constant între 15x i 60x, i un cîmp
vizual de doisprezece metri la o mie de metri. Cînt rea mai pu in de trei
kilograme, cu tot cu trepied, i avea o lungime de numai patruzeci i cinci
de centimetri.
pu ca era i mai impresionant . Nu mai v zuse pîn atunci una la fel - nu
era format decît dintr-o eav i mecanismul de percu ie, cu un înc rc tor
din aluminiu, foarte mic. Avea vreo optzeci de centimetri lungime, cu tot cu
amortizor i disimulatorul de flac . Trepiedul era tot din aluminiu,
echipat cu o lunet cu laser, despre care Falmouth tia c este deosebit de
exact , pîn la o distan de o mie trei sute de metri. Un înc rc tor pentru
cinci gloan e atîrna sub mecanismul de percu ie, plin cu gloan e din o el,
de 7,62 milimetri. Tot echipamentul nu cînt rea mai mult de cinci
kilograme.
Tr gaciul era ca un fir de p r. C ldura degetului aproape c -l ap sa.
16
Excelent. Avea tot ceea ce ceruse i ceva în plus. Pu ca era numai pentru
acoperire. Dac explozibilele C-4 nu func ionau, trebuia s provoace el
explozia - i ce explozie avea s fie! O s trag de la vreo cinci sute de metri
într-un automobil mergînd cu nou zeci de mile pe or , dintr-un unghi de
nou zeci de grade.
„Sigur, Falmouth."
Rîse pentru sine i- i cl tin capul. Ce dracu', oricum nu era decît o treab
de asigurare.
Desf cu trepiedul i-l pozi ion spre poarta de intrare pe pist . Putea s
vad chiar i balamalele por ii - era un telescop al naibii de bun. A ez
pu ca lîng trepied, calibr telescopul, îi puse c tarea i privi cum se
schimb focalizarea, ochind deasupra pistei.
„Minunat. Sper din tot sufletul s nu trebuiasc s-o folosesc."
Acum nu avea decît s a tepte.

3.

Biroul era gol cînd sosi Marza. Era trecut pu in de apte i personalul nu
venea de obicei, mai devreme de opt. F cu o cafea i se imform despre
vreme. Apoi merse la el în birou i se schimb în costumul de pilot:
salopet din bumbac, un costum negru antifoc, cu o dung ro ie pe o
mînec , num rul 333 brodat cu ro u i insigna Aquila – în dreptul inimii,
cu un singur cuvînt sub ea - UNO, ciorapi albi pantofi Adidas. î i puse în
buzunarul de la genunchi o pereche de m nu i din piele de porc i, cînd fu
gata, ie i din birou, travers holul pîn la u a de la garaj i intr în untru.
Mirosul acela era un afrodiziac pentru Marza. Nu pentru amestecul de
benzin , alcool i ulei de motor, ci pentru ceea ce reprezentau. Stînd în
întuneric cîteva minute, se l cuprins de amintiri. Avusese multe zile
deosebite în via i savura faptul c ziua aceea avea s fie înc una
17
special . În sfîr it, aprinse luminile.
Ma ina era acolo, în mijlocul garajului. Era curat , str lucitor de curat i
ar ta absolut uimitor. O limuzin joas , o capodoper de design, o minune
aerodinamic , avînd capota mai ridicat i partea din spate mai coborît ,
pentru a evita ceea ce Di Fiere numea aspetto di cam funebre, aspectul de
car mortuar , i cu o linie frumoas , pornind de la aripile din fa c tre
puntea din spate, f cut dup modelul Ferrari. Di Fiere nu încercase s
aduc îmbun iri aici. „Perfec iunii nu-i aduci îmbun iri, perfec iunea
o accep i", spunea el. Tabloul de comand era literalmente umplut cu
dispozitive electronice, de la un cap t la altul. Era treaba lui Di Fiere s
opereze numeroasele butoane de control, care s transmit computerului
de la turnul de control o citire instantanee a performan elor ma inii i care
fie simultan imprimat pe o band de hîrtie.
Str lucea ca o bijuterie, chiar i în lumina fluorescent . Stratul negru de
vopsea avea doar dou dungi de un ro u aprins, pe fiecare parte, pentru c
acestea erau culorile lui Marza i pentru c , într-o zi, ma ina avea s fie a
lui i pentru c , în cele din urm , el va fi acela care va spune „e gata", dup
care aveau s ias pe pia i s constate cît de buni sunt.
Marza se învîrti în jurul ma inii i- i plimb mîna pe capot , o mîngîie cu
afec iune i opti:
- Va bene, signora, siamo soli - lei, io e il Professore. Faciamo gli vedere
qualche cosa! - Bine, doamn , nu vom fi decît eu, tu i Profesorul. Hai s le
ar m ceva!
Nu b tea decît o briz u oar i asta îi f cu pl cere lui Marza. Peste vreo
or , vîntul n-o s mai bat . Vremea era perfect . î i frec mul umit mîinile,
apoi î i începu ritualul. Merse pe pist , exact a a cum mersese la Le Mans,
Raintree i Monza, înainte de fiecare curs , c utînd denivel rile de asfalt,
por iunile alunecoase, ridicînd pietricelele i crengile i aruncîndu-le
dincolo de zidul pistei. Plimbarea de zece kilometri îi lua, de obicei, o or .
18
Lui Marza nu-i pl ceau surprizele.

Signora Forti, propriet reasa temporar a lui Falmouth, îl trezi la ora apte,
aducîndu-i o cafea i un corn, revan îndu-se într-un fel pentru suma mare
pe care acesta i-o pl tea.
- Grazie. Scusi, non sono vestito, spuse el, scuzîndu-se pentru faptul c nu
era îmbr cat i inînd u a deschis doar atît cît s poat lua tava.
i puse o pereche de pantaloni i un tricou, scoase apoi telescopul i pu ca
din debara i le a ez pe materialul întins pe pervazul lucarnei. Lîng
telescop a ez o mas cu hîrtie de carbon i un calculator mic, de buzunar.
Calculase i programase deja distan a dintre dou puncte din partea din
spate a pistei, intrînd în turnanta îndep rtat . Prin simpla pornire a
calculatorului, în momentul în care ma ina trecea prin primul punct, apoi
oprirea cînd trecea prin al doilea punct, putea ob ine viteza exact cu care
mergea ma ina. Dac ma ina atingea viteza de nou zeci de mile pe or i
nu se întîmpla nimic, trebuia s trag . Lu o înghi itur de cafea, sl bi
or strînsoarea urubului care fixa pu ca pe trepied i privi prin lunet .
Se mut apoi la telescop i-l potrivi, pîn v zu costumul negru cu dung
ro ie pe mînec . Putea chiar s citeasc cuvîntul de sub insigna Aquila:
UNO.
i fa a - fa a aceea creol , puternic , cu maxilare de granit i claia de P r
ciufulit - Marza!
Dup ultimele informa ii, Marza trebuia s fie la Monte Carlo cu so ia, pîn
dup Anul Nou. Primele teste trebuiau s fie f cute de Pilo ii de rezerv .
Falmouth începu s tremure cînd î i d du seama c era gata s -l ucid pe
Marza - idolul femeilor, eroul tuturor copiilor, modelul b rba ilor din Italia.
Marza era un erou na ional - ba nu, e un erou interna ional. Cîndva, se vor
construi statui ale lui în pie ele ora elor. Oriunde se ducea, oamenii se
adunau în jurul lui s -l vad , s -l ating , s cînte: Marza, Uno... Marza,
19
Uno...
Nu fusese vorba de a a ceva. Categoric, nu fusese vorba de a a ceva.
Ce zicea Jack Hawkins pe Podul peste rîul Kwai? „întotdeauna exist
elementul surpriz ."
Iisuse, sta da exemplu. Dup dou zeci de ani de experien , ar fi trebuit
tie c totul mersese prea bine. Oricum, ma ina era programat s
explodeze i asta era al dracului de sigur. Dar, dac bombele C-4 d deau
gre , dac trebuia s trag , asta ar fi fost altceva. Era o lovitur dur , mai
ales cu Marza la volan...
i aprinse o igar i-l privi pe regele curselor mergînd de-a lungul întregii
piste. Cînd Marza termin inspec ia i reintr în fabric , Falmouth
demont pu ca. Asta era. Dac bombele d deau gre , Marza sc pa.
La naiba, Marza era unul dintre idolii lui. Nu inten iona s -l împu te. De
fapt, dup dou zeci de ani în meseria asta, spera, ca m car o dat , de data
asta, s dea gre .

4.

Giuseppe di Fiere, cel care crease Aquila 333 i Milena, sosi la apte i
cincizeci de minute, cu p rul zbîrlit de vînt. Di Fiere avea aptezeci i unu
de ani i str tea cu ma ina sa modificat , Aquila Formula Unu, cu
capota l sat , pe ploaie, soare sau z pad , în fiecare zi, distan a de
optsprezece mile, de la casa sa di campagna pîn la fabric .
Nu fusese niciodat pilot de curse. Acesta fusese un vis ratat pentru el, i
de care se lecuise cu greu. începuse s conduc motociclete de la
paisprezece ani. La aisprezece ani î i f cuse deja un nume. Apoi, într-o
duminic dup -amiaz , pe o pist de p mînt din Vincenzion, ie ind din
turnant , pierduse controlul. Sim ise motocicleta plecînd de sub el i
zuse înainte s poat reac iona, cu piciorul prins sub roata din spate.
20
Motorul motocicletei continuase s mearg i-l tîrîse pe o distan de vreo
cincizeci de metri, transformîndu-i piciorul într-o mas de carne
sîngerînd , apoi, motocicleta se rostogolise peste el i se dezintegrase.
Medicii din cortul de pe pist îi t iaser piciorul - sau ceea ce mai r sese
din el - de sub genunchi.
îl costase un picior i pl cerea de a conduce, dar nu i dragostea pentru
curse, care era o parte a fiin ei lui - o avea în sînge. A a c f cu cel mai
bun lucru pe care-l putea face: începu s proiecteze ma ini de curse.
Studie ingineria, deveni mecanic pentru un timp, se ocup de aerodinamic
i lucr la departamentul de design de la fabrica de avioane Havilland, din
Anglia. La dou zeci i ceva de ani, tia deja fiecare nit, urub i element de
design al fiec rui automobil cî tig tor f cut vreodat . R scoli toat Europa
dup ma ini vechi i apoi se apuc s le repare. înainte s proiecteze prima
sa ma in , la vîrsta de treizeci i patru de ani, era deja un geniu în
automobile.
i ma inile lui cî tigar . Proiecta pentru cei mai buni - Ferrari, Maserati,
Porsche. Acum, încheia cercul, cu cea mai grozav : Noviliano.
Marza era o persoan special pentru Di Fiere. Probabil c vedea în Marza
fiul pe care nu-l avusese niciodat sau pilotul care nu ajunsese el. Oricum,
era disperat de cîte ori Marza era pe pist , de cîte ori era r nit i era nebun
de fericire de cîte ori Marza cî tiga, cî tigînd odat cu el. Îl educase pe
Marza ca pe propriul s u fiu. Timp de trei ani, îi împ rt ise lui Marza - i
nim nui altcuiva, nici m car lui padrone, Noviliano - fiecare detaliu
înnebunitor, fiecare deziluzie, fiecare descoperire, fiecare triumf i fiecare
ec din încercarea sa de a crea o ma in perfect . Cînd o descria, chiar i
înainte de a o desena, p rea c vorbe te despre o femeie iubit , vorbindu-i
despre temperamentul, bucuriile, toanele ei, îi spunea lui Marza chiar i
cum s vorbeasc cu ea cînd era pe pist , astfel încît s i se supun i s
se comporte a a cum trebuie.
21
Visul lui devenise realitate: s aib resursele celui mai bun constructor de
automobile, ca s i construiasc „copilul", i cel mai bun pilot, care s -l
testeze. i pentru c amîndoi erau oameni plini de pasiune, Marza îl
în elese pe b trîn i tiu c ma ina aceasta nu era una oarecare, ma ina
aceasta era o doamn - elegant , frumoas , o campioan perfect . A a c
Di Fiere o numise Milena, dup singura fiin pe Care Marza o iubea mai
mult decît cursele.
Noviliano sosi, cum era de a teptat, ultimul. Era un om de tradi ie,
disciplinat i cu obiceiuri. Venea la fabric ase zile pe s pt mîn , la ora
nou fix. Era un b rbat masiv, înalt de un metru optzeci, i cînt rind cam
o sut treizeci de kilograme. Cu toate astea, totul la el era impecabil. Purta
un costum albastru elegant, cu vest , o garoaf ro ie la rever i o c ma
alb , imaculat , cu o cravat perfect , ro u cu albastru, marca Countess
Mara. P rul s u, cenu iu ca o elul, i barba erau aranjate irepro abil.
Nimeni nu-l v zuse vreodat pe Noviliano îmbr cat mai pu in elegant, cu
rul r it sau avînd cravata desf cut .
Elegan a era marca lui Noviliano. Era un adev rat crai i, într-un fel,
persoana sa constituia o reclam la fel de bun pentru ma inile lui, ca i
Marza.
Ducea într-o mîn o frapier , i trei pahare de ampanie în cealalt . Nu
spuse nimic, intr doar, puse frapiera pe un banc de lucru, lu sticla de
Dom Perignon i o desf cu. Umplu fiecare pahar, îi d du unul lui Marza i
altul Profesorului. Un zîmbet abia schi at i se ivi în col ul buzelor, dar era
mascat de barb .
Marza se întoarse c tre Profesor.
- Ai v zut, signore? Ei? Cred c a zîmbit. Da, pe legea mea, chiar a zîmbit.
Marele padrone a zîmbit în sfîr it.
Rîzînd, ridic paharul i ciocnir .
- Salute, spuse Noviliano, e grazie. Marza i Di Fiere luar o înghi itur ,
22
apoi puser din nou paharele pe bancul de lucru.
- O s stau în cabina de control, spuse Noviliano. Îl b tu pe Marza pe spate
i-l s rut pe Di Fiere pe obraz, apoi cei doi urcar în ma in . Marza porni
motorul, pozi ion schimb torul de viteze în treapta a doua i Milena rul
încet, intrînd pe pist .
- Ce spune i, Profesore? întreb Marza.
trînul se sprijini de sp tarul scaunului, zîmbind foarte mul umit.
- Gata. în sfîr it, gata. Marza trecu pe pozi ia „1" i porni. O s facem o tur
întîi, ca s ne înc lzim, anun el turnul de control.
Milena se deplas încet, luminile verzi ale afi ajului digital schimbîndu-se
constant, în timp ce Profesorul ap sa pe butoane, verificînd viteza, distan a
parcurs , temperatura motorului, puterea. Marza f cu turul pistei cu viteza
de treizeci i cinci de mile pe or . Motorul fusese rodat pe banc i acum
mergea f zgomot, r spunzînd instantaneu la comenzile lui Marza. L o
clip volanul liber, minunîndu-se de stabilitatea ma inii, apoi parcurse
ultima parte a pistei cu un singur deget pe volan. Mi volanul stînga-
dreapta, sim i ma ina r spunzînd imediat, apoi încet i o sim i revenind la
cursul normal aproape instantaneu.
- Merge singur , spuse el. Profesorul zîmbi.
- Grazie.
începur testele. Ma ina func iona excelent în timpul slalomului, mergînd
cu viteza de treizeci i cinci, patruzeci i patruzeci i cinci de mile pe or .
Marza era uimit de stabilitatea limuzinei. Di Fiere f cuse trecerea de la
ma ina de curse la ma ina de ora , cu o precizie nemaipomenit , pierzînd
minimum posibil în aceast trecere. Profesorul inea eviden a milelor
parcurse i ma ina avea o medie mai bun de aizeci de mile per galon,
sc zînd la patruzeci i cinci sau patruzeci i ase, cînd accelera. Pe
por iunile în linie dreapt , la cincizeci de mile pe or , contorul ajungea la
aptezeci.
23
- Buonissimo, spuse el, continuînd s apese pe butoane i s vorbeasc
aproape în oapt cu magnetofonul, dînd sugestii pe care s le evalueze
mai tîrziu, cînd o s asculte banda. Not o trepida ie la suspensia din fa ,
la viteza de patruzeci de mile pe or , pe care o puse Pe seama unei u oare
dezechilibr ri la cuplul de tensiune; suger m rirea amestecului de alcool
din sistemul de injec ie, pentru a sc dea consumul cu trei, patru mile per
galon; observ un uierat la fereastra unu din dreapta, care ap rea la
viteza de cincizeci i dou de mile pe or .
Din cînd în cînd, mai f cea i Marza cîte o observa ie:
- Ar trebui s ne gîndim la sl birea arcurilor, sunt prea tari, acum Merge
pu in cam greu.
Dar, în general, nu f cea decît s conduc i s îi vorbeasc ma inii în
oapt . Se minuna în t cere la gîndul c el era primul care conducea o
ma in care, cîndva, ar putea fi folosit de milioane de oameni.
Apoi sim i c Milena era preg tit pentru ceva mai dificil.
- M-am cam plictisit, anun el turnul de control. O s acceler m pu in.
- Bine, hai s vedem ce poate face! spuse Di Fiere.
Falmouth st tea lipit de telescop, degetele lui ap sînd butoanele „Start" i
„Stop" ori de cîte ori Milena trecea prin punctele marcate. Ochii i se mi cau
rapid de la lentil la calculator, pentru a verifica viteza. Ma ina ajunsese la
patruzeci de mile pe or o dat , apoi încetinise.
„Doamne, oare nu avea de gînd s -i dea drumul?"
Apoi se gîndi c poate n-o s -i dea drumul. Poate c nu f cea decît ni te
teste preliminare, l sînd testele de vitez pentru altcineva.
Sigur.
„Dar acesta este Marza, nu uita, cel mai rapid pilot din lume. O s-o fac .
înainte s termine testele, îl va avea."
Ma ina se opri în cel lalt cap t al pistei, exact pe direc ia lui Falmouth.
Apoi porni deodat , lin. Trecu de marcajele lui Falmouth, iar acesta verific
24
viteza.
35. Da, începuse testele de accelera ie. Asta însemna între zero i 30. î i
pierdea r bdarea.
Falmouth urm ri ma ina de-a lungul pistei, pîn la punctul de start. Apoi
Marza încetini din nou i opri. „Poate de data asta, gîndi Falmouth. Poate
de data asta o s accelereze mai mult, dincolo de 85 de mile pe or ."
Falmouth fuma igar de la igar i fruntea, la r cina p rului, îi era
îmbrobonat de sudoare.
Ma ina porni din nou. De data asta, Marza merse de la zero la 40. Apoi
ru s mai cî tige în vitez , în prima curb . Falmouth îl verific între
punctele marcate. Avea aproape 65 la or i p rea s accelereze pe m sur
ce se apropia de curba îndep rtat .
Marza pilot Milena spre curba îndep rtat , cu 70 de mile pe or , i se
sim ea ca i cum ar fi condus pe jant .
- Fantastico! exclam el, intrînd în linie dreapt . Hai s-o gr bim pu in - ce
zici, Profesore?
Di Fiere se lumin .
- Mai e vorb ! Hai s-o ciupim de fund pe aceast doamn . încet, acum... n-
o for a!
Marza ridic o sprîncean , de parc ar fi vrut s spun : „M înve i pe mine
conduc o ma in ?" i, cînd Profesorul î i l capul în jos, stînjenit,
spuse: Scusi, Marza rîse i-l asigur :
- Nu-i nimic, prietene, sunt doar agitat.
Di Fiere privi afi ajele în timp ce Marza l ma ina din ce în ce mai liber ,
urm rind-o cum cre te viteza cu cîte o zecime de mil . 75,5. 80. 80,6. 82.
85. 85,7. 88. 89.
Pe prima por iune a traseului, Falmouth înregistra 62,8, o urm ri cum
trece ca din pu prin prima turnant , f s încetineasc nici m car cu
o zecime de mil pe or , apoi focaliz telescopul pentru ultima por iune.
25
Acum urm rea afi ajul trecînd de 80.
Doamne Dumnezeule, avea de gînd s-o fac .
Ultima por iune zbura sub Marza i sub Di Fiere, pe m sur ce ma ina
ta vitez , afi ajul schimbîndu-se din ce în ce mai repede: 82... 85...
87...
Lui Falmouth îi tremurau buzele. Degetele ap sau cu agilitate tastele
calculatorului. Sudoarea îi curgea iroaie pe o parte a fe ei i, enervat i-o
terse cu dosul mîinii.
89,9.
- Estupendo! strig Marza.
Ajunser la 90 i bombele C-4 func ionar .
Cînd explod , for a principal a deton rii fu îndreptat în jos, spre p mînt,
ridicînd partea din fa a ma inii i separînd instantaneu barele de direc ie
care ineau ro ile în linie. Pocnir ca ni te be e uscate. Ro ile o luar razna.
În acela i timp, sîrma cu fitil de fosfor începu s ard , îndreptîndu-se direct
spre spatele ma inii, c tre rezervorul de benzin .
Marza se îndrept spre turnant , aplecîndu-se o dat cu ma ina, cu mîinile
întinse înainte, într-o pozi ie clasic de pilotaj, cînd sim i explozia la
picioarele sale. Capacul protector antifoc fu zdrobit i un iroi de benzin
li în cabin . Un moment mai tîrziu, volanul i se smulsese din mîini.
Ma ina ie i de sub control, rulînd nebune te, în timp ce el încerca disperat
apuce volanul. Automobilul pierdu direc ia, izbindu-se lateral de zidul
interior din curb , într-un unghi de patruzeci i cinci de grade i partea din
fa fu zdrobit . Aripile se contorsionar spre spate, cu un scrî net
agonizant de metal rupt. Motorul se desprinse i pernele de aer se pr lir
din izbitur peste Marza i peste Profesor, intuindu-i pe locurile lor.
Ma ina se înclin peste zid i, o clip mai tîrziu, rezervorul de benzin
explod . Milena fu catapultat peste pist , c tre cel lalt zid. Cînd Marza
auzi partea din spate explodînd, sim i uvoiul brusc de c ldur , apoi
26
fl rile cuprinzînd locurile din spate, înv luindu-l pe el i pe Di Fiere, apoi
pernele de aer explodar .
trînul scoase un ip t cînd fl rile îi intrar în nas i în gur i-i arser
pl mînii. În clipa urm toare era mort.
pentru Marza totul p ru o ve nicie, de i nu dur decît dou , trei secunde.
În timp ce 1X1351113 se r sucea nebune te pe pist , î i v zu finalul, acea
apari ie scabroas care-i rînjea, pe care o mai v zuse de atîtea ori i o
evitase. St tea pe zid, drept în fa a lui, înv luit în fl ri, f cîndu-i semn,
tîrîndu-l spre ea i, în timp ce ma ina se îndrepta direct spre zid, Moartea
i deschise bra ele i pilotul se n pusti în îmbr area ei.

6.

Falmouth nu se relax pîn cînd nu v zu trenul plecînd din gara Verona,


îndreptîndu-se spre nord, c tre Alpi.
Inima b tea s -i sparg pieptul, iar c ma a îi era ud de transpira ie cînd
si compartimentul i se a ez . Se l pe spate, închise ochii i încerc
se lini teasc . Derula în minte lista pe care i-o f cuse, pentru a se
asigura c totul mersese bine.
Era sigur c nu-l v zuse nimeni p sind casa. Drumul pîn la Verona
fusese lini tit - nu v zuse nici m car un poli ist. Parcase ma ina i pusese
servieta într-un seif de unde - se gîndise el - cineva avea s-o ia imediat. î i
privi ceasul.
La naiba, acum, în Verona, probabil c cineva ardea de ner bdare.
Sim i trenul trepidînd sub el. Cînd trenul plec din gar , se duse la toalet ,
i scoase peruca, î i piept p rul ro cat i î i rase musta a. Apoi arse
peruca, permisul de conducere i pa aportul pe numele Harry Spettro, i
arunc resturile în closet. Cînd controlorul b tu la u , devenise din nou
Anthony Falmouth.
27
Controlorul, un b rbat mic de statur , cu burt , la vreo aizeci de ani, cu
ochi apo i, îi lu actele.
- Sunte i inglese? întreb el cu o voce slab i nesigur .
- Da, replic Falmouth.
- A i auzit tragica tire?
Falmouth nu dorea s aud . î i cl tin capul ca un mut.
- A murit Marza. Marele nostru campion. Cel mai mare sportiv al Italiei de
la Novalari încoace. Numero Uno e morto.
Un fior rece îi trecu lui Falmouth pe spinare.
- îmi pare foarte r u, spuse el. Apoi, dup un moment, ad ug :
- i cum a murit?
Controlorul tax biletele, dup aceea spuse mîndru:
- Într-o ma in , bineîn eles, apoi ie i. Cînd controlorul plec , Falmouth se
pr bu i în scaun. Fu dintr-o dat cople it de triste e i sim i lacrimile
prelingîndu-i-se din col ul ochilor. La naiba, gîndi el, sunt prea b trîn
pentru chestii din astea.

Harry Lansdale se opri din obi nuitele sale ture, se aplec peste peretele
desp itor al seme ului Henry Thoreau i privi mohorît prin hublou, pe
puntea celei mai mari platforme petroliere din lume. Mai v zuse furtuni
pîn atunci, în fiecare col al lumii, dar aceasta era ucig toare.
Era aproape miezul nop ii; marea avea între trei i patru grade Celsius sub
zero i continua s se r ceasc . Un vînt aspru, arctic, începuse s uiere
cu o noapte în urm , venind dinspre Marea Beau-fort i de peste inuturile
pustii de la nord de Brooks Range. Temperatura era înc în sc dere, marea
se r cea din ce în ce mai mult, iar soarele î i arunca lumina cenu ie, de
amurg persistent, peste inuturile pustii din nordul Alask i. Vîntul urla
stingher printre cioturile pinilor i printre ierburi, iar vulpile albe, în
28
utare de lemingi, se plîngeau de prada neîndestul toare, cu urlete de jale
în amurgul permanent. începuser s apar buc i de ghea , plutind în
deriv , din Oceanul Arctic pîn în Marea Ciukotsk, unde valurile
înspumate le zdrobeau ca pe ni te be oare.
Acum, vîntul puternic de iarn , m turînd cu furie întinderea de ap , asalta
platforma petrolier , aflat la o sut dou zeci i dou de mile dep rtare de
uscat, uierînd peste velatur i lovind cu putere cablurile sarturilor.
Lansdale nu era îngrijorat pentru platform . Fusese construit astfel încît
înfrunte orice intemperii din zona arctic . De sus, platforma Thoreau
ar ta ca un gîndac uria , cu cele patru picioare din o el afundîndu-se adînc
în marea zbuciumat . Platforma era un monstru de dou ori mai lung decît
un teren de fotbal, cu puntea la optsprezece metri în ime deasupra apei,
suprastructura ridicîndu-se cu cinci etaje deasupra pun ii. Picioarele de
ianjen erau înfipte la aizeci de metri adîncime i erau ancorate de
fundul m rii cu cabluri din o el.
Lansdale st tea sprijinit cu o mîn de perete. Nu sim ea nici o trepida ie.
Nici m car valurile de doi metri în ime i vînturile turbate nu-i puteau
zgîl îi „copilul".
Platforma Thoreau era, într-adev r, încununarea succeselor lui Lansdale.
Era cea mai mare platform semisubmersibil construit vreodat ; un ora
plutitor, cu blocurile sale impun toare de beton, ce înglobau apartamente
pentru to i cei dou sute de membri ai echipajului, trei restaurante, fiecare
dintre ele servind mîncare preparat de trei efi buc tari diferi i, dou
cinematografe unde rulau filme în premier , i o anten solar , care
prindea nou zeci de canale de televiziune pentru televizoarele cu diagonala
de cincizeci i doi de centimetri din fiecare apartament.
Tot confortul posibil era asigurat echipajului, pentru a face suportabile
zilele nesfîr ite, c ci platforma, aflat la nord-vest de coasta Alask i, la o
sut patruzeci de mile de Point Hope, chiar la marginea calotei polare, era
29
cel mai singuratic avanpost uman posibil. Se afla deasupra uneia dintre
cele mai bogate exploat ri de petrol din lume.
Lansdale nu era numai inginerul- ef i directorul proiectului, era i
ini iatorul lui. Timp de optsprezece ani visase s comande o nav într-un
inut neumblat, la cap tul lumii. Îi trebuiser patru ani de planuri, lupte în
consiliile de administra ie i discu ii în baruri i restaurante, pentru a
încerca s conving consor iul, format din patru companii petroliere, s i
asume riscul.
Îi convinsese pîn la urm . Se pricepea la petrol; tia unde s -l g seasc i
cum s -l scoat la suprafa . Era la fel de dur ca inutul Arctic, de neclintit
ca platforma pe care o construise. Era un om care- i dedicase întreaga
via g sirii aurului negru închis în adîncul p mîntului. Lucrase pe
platforme în lumea întreag i o putea dovedi. Avea o hart a tuturor
platformelor, pe care i-o tatuase, mîndru, pe bra ul drept ca pe o
banderol purtat de un soldat b trîn - de la Sweet Dip, platforma din
largul oceanului, în dreptul statului Louisiana, la Calamrty Run din Marea
Nordului, la nesfîr itele cîmpuri pustii din Arabia Saudit , poreclite
Sandstorm Hilton.
Da, î i d duse obolul. La patruzeci de ani, fa a lui era br zdat de riduri
din cauza muncii grele, mîinile îi erau pline de b turi, iar p rul zbîrlit îi
era aproape alb. Dar pentru Lansdale, fiecare rid, fiecare b tur , fiecare
fir de p r alb avea valoarea lui. Zîmbi, ridic cea ca de cafea i, b tînd cu
degetele în zidul desp itor, spuse cu o voce r gu it din cauza ig rilor, a
whisky-ului i a lipsei de somn:
- La mul i ani, furtun !
Chiar i la dou zeci i opt de metri adîncime, marea era agitat , mi cîndu-
se necontenit dedesubtul valurilor înalte de doi metri, de la suprafa . O
band argintie de lumin str punse marea întunecat , urmat de ceea ce
la început p rur a fi patru foci v rgate, luptîndu-se în forma ie cu apele
30
zbuciumate. Erau patru b rba i în costume de scafandru, lega i între ei ca
alpini tii, cu o frînghie din nailon, tra i prin marea periculoas de un
scuter subacvatic. O cutie de m rimea unui sicriu de copil era legat de
scuter printr-o alt frînghie din nailon.
rbatul din frunte î i inea încheietura mîinii lîng masca de pe fa . Nu
avea decît un ochi, cel lalt nu era decît o orbit goal . î i verific busola i
ceasul de adîncime, p strînd permanent direc ia. Raza îngust a lanternei
sale se plimba încoace i-ncolo, prin marea întunecat . Apoi, unul dintre
rba i îl z ri i ochii i se m rir în spatele ferestrei de sticl a m tii: un
pilon gigantic de o el, gros de aproape cinci metri i neclintit ca un munte,
sfida oceanul turbat ce se învolbura în jurul lui i apoi se retr gea.
Conduc torul grupului dirija scuterul spre pilon, p strînd o distan de
siguran , c ci un val mai mare îi putea ucide, aruncîndu-i înspre el, putea
distruge i scuterul subacvatic. Se inur la vreo ase metri distan , în
timp ce conduc torul preg ti o arm cu harpon i arunc harponul astfel
încît s treac prin ap dincolo de piciorul din o el unde pierdu din vitez .
Curentul apei îl înf ur în jurul pilonuui, apoi, cel care conducea scuterul
îl ghid în trei sau patru rotiri în sens invers în jurul harponului, f cînd o
linie dreapt între ei i pilon, conducînd scuterul prin ap astfel încît s
streze aceast linie.
Ceilal i trei deta ar cutia în form de sicriu i se apropiar de pilon.
În timpul inspec iei de fiecare noapte, înainte de a merge la culcare,
Lansdale intr în camera de comand i urm ri echipajul la lucru. I se
ru c se afla în decorul unui film tiin ifico-fantastic, v zînd irurile de
monitoare aprinzîndu-se i stingîndu-se, în timp ce ingenioasa sta ie de
pompare extr gea petrolul din mai multe pu uri de sub ap , pe o raz de
treizeci de mile, depozitîndu-l în rezervoare construite în perimetrul
platformei i, de acolo, printr-o conduct de treizeci de centimetri în
diametru, întins de-a lungul M rii Ciukotsk, pîn la o sta ie de primire
31
din apropierea satului Wainwright, la o sut dou zeci i dou de mile
dep rtare spre est, unde p mîntul nefertil al Alask i se sfîr ea în mare.
Era o idee revolu ionar . i func iona. Deja de trei luni, sta ia mergea ca
uns . Cu mici dureri de cap, bineîn eles, dar acestea erau de a teptat. În
rest, nimic major. Acum, Thoreau opera cu un echipaj de baz de o sut
patru b rba i i patru femei, cu o sut de oameni mai pu in decît în mod
normal, care se oferiser voluntar s renun e la vacan a de Cr ciun pentru
a lucra.
Slick Williams, geniul electronist care conducea camera computerelor,
st tea la consola principal , cu picioarele pe birou, sorbindu- i cafeaua i
urm rind flash-urile de lumin . Cînd Lansdale intr , î i ridic privirea.
- Salut, efule, spuse el. O vizit prin mahala? Lansdale rîse.
- În juc ria asta de aizeci de milioane de dolari?
Era înconjurat de cel mai sofisticat sistem computerizat construit vreodat .
- fii atent la stabilizatori. Se înr ut te vremea.
- Îi Verific, spuse Williams. Spune-i lui Sparks s m anun e dac devine
prea grav.
- Rahat, zise Lansdale, am mai înfruntat uragane i pe prima platform din
lume. O platform nenorocit din lemn, veche de cincisprezece ani. înc pea
în camera asta, toat . N-am pierdut decît un om. Tîmpitul a fost lovit în
cap de o cutie de mîncare ce zbura cu nou zeci de mile pe or . I-a rupt
gîtul. Altfel, nu ne-am ales decît cu o ud tur .
Williams înclin din cap. Mai auzise pove tile astea.
- O s fiu în bar s mai beau un pahar înainte de culcare sau în
apartamentul meu, spuse eful i ie i, traversînd coridorul pîn la camera
meteo. Ecrane radar acopereau pere ii, liniile azimutelor mi cîndu-se în
cerc, urm rind totul pe o raz de patru sute de mile. Meteorologul era doar
un copil de dou zeci i ase de ani, slab, cu un ten acneic, cu p rul lung i
ochelari cu lentile groase cît fundul unei sticle Johnnie Walker. Dar era
32
bun. To i de pe platform erau buni, c ci altfel n-ar fi fost acolo.
Sub ei, marea agitat izbea, neauzit , pilonii de sus inere.
- Se apropie o nenorocire, efule, spuse tîn rul meteorolog, care din motive
numai de el tiute se autoporeclise Sparks, dup fo tii operatori radio.
- Cum arat ?
- Vînt de o sut de mile, lapovi , ninsoare i valuri mari, dar într-adev r
mari. i sunt deja patru grade sub zero. Oricine alunec întîmpl tor în
seara asta, se treze te în ap .
- Oricine alunec întîmpl tor în seara asta, va ajunge în Nome înainte s -l
putem scoate, spuse Lansdale.
- Furtunile astea m îngrozesc.
- Am trecut i prin altele mai rele, b iete. De ce nu te duci s vezi un film?
Au filmul la cu Clint Eastwood, la cu maimu a.
Cinematografele func ionau neîntrerupt.
- Stau aici. Nu sunt ferestre i nu se aud prea multe. O s dorm pe Patul
la mic, dac nu mai rezist. îmi ine i Cagney companie.
Ar spre unul dintre cele peste dou sprezece monitoare lîng radare.
Sonorul era dat încet, dar acolo era Jimmy Cagney alergînd printr-o
rafin rie de petrol, împu cînd pe oricine îi ap rea în cale.
- Asta da b rbat, spuse Lansdale. Pe lîng el, to i masculii tia nenoroci i
din ziua de azi arat ca o adun tur de am rî i.
Cagney era acum pe acoperi ul unei rafin rii imense, iar FBI-ul încerca s -
l prind .
- Uite aici, spuse pu tiul. sta trebuie s fie cel mai tare final f cut
vreodat .
Cagney era înconjurat de fl ri, ciuruit de gloan e i înc mai lupta. „Am
reu it, mam !" ipa el. „Vîrful lumii!" i buuuum! - Jimmy i rafin ria
explodeaz împreun cu jum tate din sudul Californiei.
- Grozav, spuse eful.
33
- Grozav, rosti pu tiul ca un ecou.
- Ce program prinzi?
- WTBS din Atlanta, Georgia. Dau tot timpul filme. Mai e i o sta ie
japonez destul de bun , dar toate filmele sunt dublate. E straniu s -l vezi
pe Steve McQueen vorbind în dialectul sta.
- Bine, b iete. Stai aici. îmi place devotamentul la locul de munc .
- Rahat, spuse Sparks, dac mi-ar fi spus cineva c o s ajung aici, pe
vremea cînd studiam la Universitatea din Florida, a fi ales cre terea
vitelor.
- Da, dar nu po i cî tiga dou sute de dolari pe zi ducînd vitele la mont ,
Sparks.
- Nu, dar e mult mai amuzant. eful rîse.
- Bine. Dac devii nervos, d -mi un telefon. O s vin s te in de mîn .
Luminile de pe ecranul computerului începur s clipeasc .
- Vine prognoza de la Barrow, spuse Sparks.
Tast cuvîntul „TYPE" i, imediat, pe unul dintre monitoare ap ru
prognoza.
- Iisuse, efule, se înregistreaz vînturi de pîn la o sut optzeci de noduri.
i valuri! Sunt de ase i nou metri de-a lungul coastei. Temperatura -
fluier printre din i - minus patruzeci i unu de grade. Ploaie înghe at .
glum , ploaie înghe at . La ce dracu’ se a teptau, la o am rît de
burni de prim var ? Platforma asta blestemat o s arate precum
cascada Niagara pîn mîine-diminea .
- Limbajul t u devine din ce în ce mai urît, Sparks, spuse Lansdale. Ar
trebui s -i scriu mamei tale.
- F -o, i eu o s -i spun cine m-a înv at. Lansdale rîse.
- Anun -m dac intervine ceva grav, spuse el, i p si camera sta iei
meteo.
Mergînd de-a lungul culoarului, spre bar, auzea marea furioas izbind
34
picioarele de o el ale platformei i vîntul ipînd peste greement. Îi f cea
pl cere s aud i s simt furtuna. Platforma Thoreau era înc înat ca
un catîr i inexpugnabil ca Annapurna.
Lu liftul pîn la etajul al doilea i intr în bar. Willie Nelson st tea lîng
tonomat, iar într-un col se juca pocher în dreptul capului unui caribu
gigantic, care fusese prins în timpul unei vîn tori de weekend, la Yukon.
Lui Lansdale îi pl cea foarte mult. Simboliza la un loc b trînul Vest, ultima
frontier , John Wayne i Randy Scott, Henry Fonda i O. K. Corrai. Privi
spre bar i o v zu pe Marge Cochran, una dintre cele patru femei de pe
platform . Avea vreo patruzeci de ani, p r ro cat i era tîmplar constructor.
Munca grea l sase urme, la fel ca i asupra efului, dar se mai putea vedea
pe chipul ei col uros i în ochii azurii c fusese frumoas în tinere e.
Munca îi p strase corpul zvelt i tîn r. Dar, în ciuda ridurilor de pe fa a
bronzat , era o femeie frumoas , aspr i dezarmant de cinstit .
eful o urm ri cu privirea mult timp, dar ea nu-i d du nici o aten ie. Cînd,
în sfîr it, se plictisi s -i simt privirea a intit asupra ei, se îmtoarse spre el
i-i arunc un zîmbet r ut cios.
„Dur femeie, gîndi el. Da, dur . Ca o nalb îmbr cat în o el." Comand o
bere Carta Bianca i o d du pe gît în timp ce vreo cinci tehnicieni intrar
dup terminarea schimbului de sear .
- Ce spui de un joc, efule? îl întreb unul dintre ei.
- Alt dat , spuse Lansdale. Trebuie s dorm pu in.
i ie i, ducîndu-se în apartamentul s u de la etajul al treilea.
La patruzeci i cinci de metri sub locul unde st tea Lansdale, cei patru
rba i î i continuau periculoasa îns rcinare.
În timp ce oferul scuterului inea aparatul împotriva curentului, unul
dintre scafandri prinse cablul cutiei de un inel al curelei lui i îl scurt cu
vreo cincisprezece centimetri. Era, evident, cel mai puternic dintre
înot tori, bicep ii profilîndu-i-se încorda i, prin costumul termic, în timp ce
35
se mi ca în spatele cutiei.
Un val monstruos se ridic deodat din marea întunecat i violent , la
treizeci de metri deasupra lor. Cuprinse scuterul, învîrtindu-l în a a fel
încît, pentru un moment, acesta fu ridicat într-o parte, cu vîrful spre
suprafa a m rii, pîn cînd cel care îl manevra reu i s -l echilibreze.
Frînghia se sl bi pu in, apoi redeveni întins . i, în momentul acela, sc
din mîinile b rbatului care inea cutia. Marea furioas îl trase de lîng
frînghie tîrîndu-l, rostogolindu-l ca pe o alg , înspre pilon. Cu bra ele sale
puternice, b rbatul încerc s se lupte cu marea umflat , dar era ca un
copil prins de un curent marin ucig tor, iar pilonul uria îl atr gea ca un
magnet. Se r suci în ap i capul i se izbi de pilon, sco înd un sunet ca o
plesnitur de bici pe uria a construc ie. Corpul i se zgudui violent, într-un
spasm de moarte, i un uvoi de bule sîngerii ie ir din regulatorul de
oxigen, învolburîndu-se spre suprafa .
eful echipei, care v zuse ce se întîmplase, prinse trupul moale de ancora
de salvare i privi prin vizorul m tii de scafandru. Ochii b rbatului r nit
erau pe jum tate deschi i i nu se vedea decît albul ochilor - Sîngele ce-i
curgea din nas umplea masca. Scafandrul- ef d du din cap spre ceilal i
membri ai echipei i, deta înd cutia, d du drumul trupului neînsufle it.
rbatul mort fu imediat tîrît de curentul nemilos, r mînînd ag at înc de
ancora de salvare.
eful echipei se îndrept spre pilon i se l în voia valurilor pentru a fi
împins spre pilon. Cel lalt scafandru i se al tur . î i croir drum împreun
în josul pilonului pîn g sir o îmbinare sudat . Luptîndu-se cu marea
furioas , legar cutia de pilonul de o el, în timp ce oferul scuterului
încerca s p streze aparatul sub valuri. Cînd cutia fu bine legat , eful
echipei trase un mîner de pe o parte a ei i capacul se ridic . Era un
dispozitiv cu ceas. Îl potrivi pentru ora patru, apoi el i cel lalt scufund tor
urcar în sus pe pilon, pîn la linia de o el. Cel de-al treilea scufund tor
36
atîrna grotesc, sub ei, corpul s u lovindu-se în continuu de pilonul de o el.
Din regulatorul s u de oxigen nu mai ie eau bule de aer.
Cînd ajunser la scuter, eful echipei t ie cu un cle te odgonul care inea
aparatul legat de pilon. Scuterul se n pusti înainte i cei trei b rba i se
strînser unul lîng altul. Cel de-al patrulea tovar al lor era rostogolit de
valuri, tîrît în urma lor, la cap tul frînghiei de siguran . eful echipei
verific busola i a inti fasciculul de lumin în întuneric, îndep rtînd
scuterul de pilonul ucig tor.
Disp rur în marea întunecoas , tr gînd dup ei macabra greutate.

3.

Un perete cu multe monitoare îi oferea lui Lansdale o vedere prin circuit


închis a camerelor de control i a exteriorului platformei Thoreau. Lapovi a
tura greementul i puntea.
„Vîntul are vreo sut zece noduri, poate o sut dou zeci, deja, gîndi. Vîntul
este puternic i se înte te."
Se auzi o b taie în u .
- E deschis, spuse Lansdale.
Marge intr , închise u a i-i zîmbi. încuie apoi u a f s i dezlipeasc
ochii de la el.
- Ce neru inat e ti! spuse el.
- Nu exist a a ceva pe barja asta, r spunse ea.
- Barj ! Iisuse, sta-i un sacrilegiu! Rîse. Vii cu mine numai pentru c sunt
pitanul echipei de fotbal.
- Nu. Voiam s v d dac inginerii constructori fac dragoste cu ciorapii în
picioare.
- Depinde cît e de frig.
- Sunt cam minus dou zeci de grade afar i temperatura e în sc dere.
37
- Atunci poate c-o s -i in în picioare.
- O s -i ii pe dracu'! Travers camera de zi, oprindu-se un moment lîng
bibliotec .
Erau acolo volume din Shelley, Coleridge, Shakespeare, Zen i Clasicii Zen
de Franck, dic ionare fran uze ti i spaniole, volume din Recolta ro ie i
Banii sîngelui de Dashiell Hammett. Privi afar prin hublou la marea
nesfîr it , cenu ie i amenin toare, la valurile b tute de lapovi i vînt.
- E înfrico tor, spuse ea i se întoarse cu spatele spre fereastr . Doamne,
ce-o s m bucur s m întorc la civiliza ie, acolo unde e lumin ziua i
întuneric noaptea.
El îi f cu un rom cu coca-cola, i travers camera spre ea.
- De ce dracu' ai r mas aici în vacan ? întreb el. Sunt sigur c nu din
cauza bonifica iei.
- îmi ajut . aizeci de dolari i cincizeci de cen i pe zi pe lîng o sut
dou zeci i cinci. Asta înseamn aproape o mie de dolari în dou
pt mîni. Oricum, unul din b ie ii mei este undeva prin Vermont cu
echipa de schi de la colegiu, iar cel lalt este la prietena lui, în Ohio. La ce
m duc acas ?
- Asta e tot?
- Ei, mai e ti i tu aici...
- Credeam c ai uitat.
- Nu chiar.
- E ti divor at ? întreb el. Nu vorbiser niciodat despre problemele
personale.
- V duv . M-am c torit la dou zeci i doi de ani i am r mas v duv la
treizeci i apte.
- Ce s-a întîmplat?
- A muncit pîn n-a mai putut. Avea patruzeci i doi de ani. Într-o zi a
plecat la serviciu i cînd l-am rev zut z cea la un birou de pompe funebre,
38
cu un nenorocit care se sp la pe mîini deasupra lui, încercînd s -mi vînd
un sicriu de cinci mii de dolari.
- Destul de trist.
- Destul de trist? Poate. Pu in. În orice caz, mi-a schimbat via a în
totalitate.
- L-ai iubit?
- Oh! Eu... sigur. Sigur c l-am iubit. Era un om cumsecade.
- Doamne, ce epitaf! Aici odihne te Joe; a fost un om cumsecade.
- Îl chema Alee.
- E totu i un epitaf mizerabil.
- N-a fost un b rbat fascinant. Era... pl cut. Alee era deosebit de pl cut.
- i cum de-ai ajuns tîmplar? Pe barja asta, cum îi spui tu.
- M ocupam de restaur ri de antichit i. Mi-am pierdut îndemînarea. A a
m-am perfec ionat în construc ii. Dar tu? Cu o diplom de inginer i
bra ul plin de tatuaje. Nici asta nu se leag .
- Po i s -i mul ume ti pentru asta unui nenorocit b trîn pe nume Rufus
Haygood.
- Rufus Haygood?
- Da. îmi terminam teza la Universitatea din Louisiana i erau acolo lupii
de la ITT, Esso, ATT i de la laboratoarele Bell, care-mi tot spuneau cît de
bine va fi s lucrez pentru ei. i într-o zi, vine la mine b trînul Rufus i-mi
spune c face o platform de foraj din lemn în Golf, i-mi zice: „î i dau zece
dolari pe or , ceea ce-i mai mult decît ai scoate dansînd pentru nenoroci ii
tia îndopa i. O s te înv ce e de tiut despre petrol, iar tu po i s m
înve i despre c i"... i am aflat, închipuie- i, c nu fusese niciodat la
coal . A a c în urm torii ani am umblat cu el de la o platform la alta; el
îmi vorbea despre isturi argiloase, sulfuri i greement cîte o or , dou , iar
eu îl înv am despre Shelley, Coleridge i Hammett. Dar am înv at într-
adev r despre petrol.
39
- Ce mai face acum?
- E cu Alee al t u, pe undeva. înecat. Pescuia într-un lac din Florida. S-a
îmb tat i a c zut din barc . B trînul nebun n-a înv at niciodat s
înoate.
Afar vîntul urla la ferestre, acoperindu-le de lapovi .
- Minunat noapte de stat în cas , spuse Marge. Am putea face un foc i
ne-am putea cuib ri la c ldur .
- Dac am avea un emineu.
- Ne-am putea închipui, spuse ea.
- N-am mai f cut amor de trei luni. Ea ridic patru degete.
- Te-am dep it cu o lun , spuse ea.
- Ai o reputa ie de virgin a platformei Thoreau, spuse Lansdale.
- M-ai verificat, hm?
- P i, e treaba mea s m asigur c to i cei care sunt pe platforma asta
sunt ferici i. Nu ne putem permite probleme de moral .
- Am eu una de care po i s te ocupi chiar acum, spuse ea, apropiindu-se
de el.
- E ti o neru inat , spuse Lansdale.
- Da, spuse ea, dar nu m refuzi. El rîse zgomotos i înclin din cap.
- Da, nu te refuz.
Tot rîzînd, ea î i desf cu nasturii c ii. Nu purta sutien. Sînii ei fermi,
de la munca grea de pe platform , ap rur cu sfîrcurile înt rite deja de
dorin .
Lansdale st tea lîng perete, privind-o fix. D du din cap.
- Incredibil, morm i el, rupîndu- i c ma a i aruncînd-o pe podea. Ea era
înc la vreo doi metri distan de el. î i desf cu fermoarul blugilor, foarte
încet.
- E nevoie de muzic ? întreb el.
- Nu.
40
Lansdale se întinse pe pat, sprijinindu-se în coate i privindu-i fiecare
mi care. Ea se leg na în timp ce î i d dea jos blugii. Un cîrlion de p r
negru ie ea din bikinii pe care îi avea pe dedesubt. Se întoarse apoi cu
spatele la el i începu s i încordeze i s i relaxeze fesele. Avea un fund
incredibil.
- î i prinde bine munca grea, spuse el.
Ea prinse marginea bikinilor i-i coborî pu in, mi cîndu-se înc , leg nîndu-
se în ritmul unei muzici imaginare.
Lansdale î i desf cu fermoarul pantalonilor i-i d du jos. Penisul s u
excitat se profila prin ort. Ea îl privi peste um r, se apropie cu spatele,
întorcîndu-se cînd ajunse lîng marginea patului i, strecurîndu- i mîna
sub bikini, începu s se mîngîie, privind spre el. Lansdale îi auzea degetele
alunecîndu-i prin deschiz tura sexului. Îngenunche apoi între picioarele
lui, la marginea patului, i începu s -i maseze penisul excitat, prin ort
întîi, apoi î i strecur mîna sub ort i-l trase în jos, pe coapsele lui, i
începu s -l mîngîie. El tres ri involuntar la atingerea mîinii ei aspre. Dar ea
avea un talent special, mîngîindu-i baza penisului cu c ul palmei i
vîrful cu degetele.
Lansdale închise ochii.
- Ar trebui s brevetezi asta.
- E numai începutul, r spunse ea i, aplecîndu-se, îi lu penisul în gur ,
mu cîndu-l u or.
El se aplec în fa , i-i cuprinse un sîn cu mîna, mîngîindu-l cu vîrful
degetelor, abia atingînd sfîrcul cu palma.
Ea î i plimb limba pe toat lungimea membrului lui i el se ridic Pu in,
trecîndu- i mîna peste abdomenul ei plat, pîn atinse cu vîrful degetelor
marginea bikinilor. Ea se ghemui, frecîndu-se de mîna lui. El îi sim i
umezeala prin m tasea bikinilor, îi sim i clitorisul dilatîndu-se, în timp ce-i
dezmierda vaginul.
41
Ea începu s rîd , dar, curînd, rîsul se transform într-un geam t u or.
- Doamne, ip ea. Picioarele începur s -i tremure i c zu pe o parte lîng
el, îi lu capul i îl trase între picioarele ei. El îi rupse bikinii i-i prinse
clitorisul cu gura, mi cîndu- i capul încet, circular, atingînd-o cu limba.
Îl prinse cu mîinile de p r, mi cîndu-i capul i mi cîndu-se o dat cu el.
Apoi deveni din ce în ce mai încordat . Inspir , î i inu respira ia i apoi
expir încet, sacadat. Apoi iar, i iar. Se ridic spre el, i- i puse picioarele
în jurul oldurilor lui. Ritmul crescu, respira ia ei deveni din ce în ce mai
greoaie, mi rile se înte ir . Apoi to i mu chii din corpul ei p rur s
înghe e, capul îi c zu încet pe spate, picioarele i se întinser , respira ia i se
opri pentru o clip , dup care începu s strige i s i mi te capul înainte
i înapoi, l sîndu-se prad orgasmului.
- Oh, Doamne, strig ea, ajunge. Dar el nu se opri i ea se sim i din nou
excitat , sim i tremurînd, focul r spîndindu-i-se în trup, înv luindu-i
întreg corpul i avu un nou orgasm, apoi înc unul. Nu mai putea vorbi i
respira ia p rea s i se fi oprit, apoi, deodat , expir cu putere.
El se l pe spate, î i strecur bra ul pe sub talia ei i o trase spre el. O
ridic astfel încît ea r mase întins pe spate pe pieptul lui. Întinzînd mîna,
ea îl g si i-l vîrî în ea, în timp ce el îi mîngîia sînii cu o mîn i o masturba
cu cealalt .
- Gata... opti ea, dar el nu se putea opri. O p trunse din ce în ce mai adînc
i mai repede, degetele lui treceau u or peste sexul ei, iar ea se strînse tot
mai mult în jurul lui pîn cînd, În sfîr it, el explod cu un strig t puternic
de u urare, apoi începu s rîd . O clip mai tîrziu, ea avu un nou orgasm.
Lansdale î i ridic genunchii, îi ap coapsele i r mase în ea cît putu, în
timp ce furtuna urla la ferestre.
Lansdale se trezi brusc dintr-un somn adînc, netulburat. R mase îm pat
un moment, clipind din ochi i întrebîndu-se ce anume îl trezise a a brusc.
Luminile în dormitor erau înc aprinse i Marge era întins lîng el,
42
dormind adînc. Era ora 3. 05. Se ridic , lu telefonul i form num rul
camerei de control. Nu sun decît o dat , i direct, înainte ca cineva s -i
spund :
- Alo? Sunt eful, cu cine vorbesc?
- Barney Perkins.
- E totul în regul acolo?
- Nu sunt prea sigur.
Lansdale fu uimit de r spunsul lui Perkins. S ri din pat inînd receptorul
între ureche i um r, î i lu hainele de pe podea, de pe scaune i de pe
unde mai fuseser aruncate cu cîteva ore în urm .
- Cum adic nu e ti sigur?
- Avem un... ... ceva ca un tremur, efule.
- Tremur?
- Da. A fost ceva... nu tiu, de parc ... toat platforma s-ar fi cl tinat.
- Cl tinat? Ce naiba înseamn asta?
i Lansdale urm rea monitorul în timp ce vorbea, privind exteriorul
platformei Thoreau, acoperit cu ghea , ca un castel primitiv de ghea .
Reflectoarele luminau marea în jurul platformei. Valurile izbeau pilonii de
sus inere, zdrobind sloiurile.
- Cred c poate... , poate am fost lovi i de un mic aisberg sau cam a a
ceva.
- Sau cam a a ceva, pe dracu'! Nu exist „cam a a ceva" aici, pentru
numele lui Dumnezeu. Vin imediat acolo. Trînti telefonul. Apoi îl ridic din
nou i form num rul de la radar.
- Camera radar, Harrison.
- Harrison, eful aici. Verific dac exist vreo nav . Acum! Vezi dac
se ti ceva. Doamne, da' ce... Nu te l i, f -o. i sun -m . Marge se
întoarse i-l privi somnoroas .
- Ce... începu ea, dar el o întrerupse t ios.
43
Travers camera i scoase veste de salvare i costume termice dintr-o
debara. I le arunc .
- Îmbrac -le repede i vino. Telefonul sun din nou i el r spunse imediat.
- Da?
- efu'? Sunt Harrison.
- Ce-ai g sit?
- Un tanc petrolier grecesc. Traverseaz valurile la un sfert de vitez .
- Unde?
- Dac vremea ar fi bun , l-am putea vedea. Cam la trei mile nord-vest,
îndreptîndu-se spre strîmtoare.
- Ascult , Harrison. S-ar putea s ne fi lovit ceva. Cheam petrolierul i
spune-le c s-ar putea s avem nevoie de ajutor.
- Vrei s le dau un S O S?
- F exact ce i-am spus, spune-le c s-ar putea s avem necazuri i c am
dori o vizit de curtoazie. Te sun din nou din camera de control-stabilizare.
Urm rea înc monitorul cînd sim i din nou. Era o vibra ie, ca un cutremur
or. Paharele z ng nir în bar. Apoi totul se lini ti.
Marge î i punea pantalonii termici i în ochii ei se putea citi panica.
- Ce se întîmpl ?
- Nu tiu, spuse Lansdale. Poate ne-a lovit ceva. Trebuie s m duc jos, la
control. E ti gata?
El nu era îmbr cat decît cu pantaloni lungi i cu o vest de salvare.
- Pot s m îmbrac? întreb ea.
- Nu! Hai s mergem. Acum! Chiar acum!
La 3. 04. 58, explozivele termice ata ate de pilonul nordic al platformei
Thoreau, func ionar conform program rii. Fuseser de fapt dou explozii.
Prima fusese o implozie, care rupsese îmbinarea sudat a pilonului din o el
i îl fisurase. A doua fusese mai puternic . Valul de oc provocat undui
apa, în ciuda valurilor puternice, i aproape terminase treaba. Uria a for
44
a celui de-al doilea exploziv despic pilonul, fisura întinzîndu-se în sus înc
trei sau patru metri. Bule de aer ie ir din cr tur . Vana de aer menit
asigure mai mult for portant , era distrus . Zgomotul fusese în mare
parte înecat de furtun , i ocul exploziei se transmise în susul pilonului i
zgîl îi platforma, pilonul, de i lovit de marea agitat , se inu întreg la
început. Dar îmbinarea începu s sl beasc , izbit necontenit de valurile
de ase metri în ime. Apoi îmbinarea ced i un alt tremur zgîl îi
platforma. Se inea înc flexibil în fa a furtunii, dar inelul de sudur se
rupea încet-încet, de jur împrejurul stîlpului de o el. Deasupra, vîntul vuia
peste construc ie, sl bind i mai mult rezisten a pilonului deja distrus.
Apoi, cu un scîr îit de metal sfî iat, pilonul ced în sfîr it i se rupse.
Stîlpul sub ire, b tut de valuri, p ru echilibrat o clip , apoi cele dou zeci
de mii de tone de o el i de ciment de deasupra, b tute de vînt, se aplecar
peste pilonul distrus, care se pr li ca un ac c tre fundul m rii, la o sut
dou zeci de metri dedesubt.
La suprafa , platforma Thoreau, lovit de moarte, ced furtunii i, în
momentul în care pilonul dinspre nord se pr bu i, se înclin i ea, se
balans spre spate i apoi fu imediat lovit de un val uria . Cablurile din
el plesnir ca ni te surcele. înveli ul de ghea se f rîmi i cioburile
lucitoare, luate de vînt, fichiuir aerul. Dup aceea, platforma Thoreau se
înclin într-o parte. Partea dinspre nord se scufund în ap i turnul se
pr bu i, plesnind valurile, desf cîndu-se imediat în buc i, unele dintre ele
zînd înapoi pe puntea par ial scufundat . Îndoindu-se, cele opt conducte
de pompare a petrolului brut în tancuri se desf cur , r sucindu-se în
taia vîntului, v rsînd petrolul în mare. Circuitele electronice explodar ca
ni te artificii i petrolul se rev rs prin camera unde sistemul convergea.
Cînd petrolul ajunse la liniile telefonice directe, camera explod . Cei ase
rba i de serviciu fur pr ji i, iar din camer izbucni o ciuperc de foc,
care irupse printr-o latur a cl dirii, pentru ca apoi s fie m turat de vînt
45
i de mare.
În interiorul platformei avariate, oamenii erau arunca i de colo-colo, ca
ni te scobitori, erau strivi i sub mobile, azvîrli i afar prin hublourile
sparte. Luminile se stinser . Cei mai mul i, surprin i de întuneric, murir
de panic i spaim .
Platforma Thoreau z cea pe o parte, inut înc de ceilal i Piloni, zdrobit
de mare, valurile lovind acum suprastructura de cinci etaje, jum tate
pr lit În mare.
Lansdale st tea în u a apartamentului s u, spunîndu-i lui Marge s se
gr beasc , tocmai cînd, deodat , p mîntul p ru s se zgîl îie nebune te.
- Dumnezeule, ne pr bu im, ip el cînd podeaua îi fugi de sub picioare.
Cînd c zu, picioarele i se b nir prin u a deschis . Se apuc ,
tremurînd, de zidurile care acum ineau loc de podea, încercînd s nu se
lase aruncat înapoi în apartament. Pe m sur ce platforma se r sucea,
distrugerile se agravau. Paharele, mobila, tot ceea ce nu era legat se
rostogolea pe holurile cl dirii de cinci etaje.
Luptîndu-se s se trag din u a care era acum sub el, auzi ecourile
scrî netelor stridente ale structurii distruse reverberîndu-se pe holuri. Se
întoarse i privi în jos, în apartament. Marge z cea zdrobit într-un col ,
sub mobil i cioburi. Era incon tient . Lansdale avea nevoie de un cablu
ca s poat ajunge pîn la ea. Auzi atunci petrolul explodînd i sim i cum
se zgîl îie întreaga construc ie. În cap tul cel lalt al coridorului, for a
exploziei rupse u a i arunc în aer jum tate de zid. Aerul înghe at i umed
li în untru. Luminile se stinser . Lansdale î i îndrept lanterna spre
apartamentul r it. Hubloul scufundat acum în marea furtunoas nu
mai putea rezista presiunii. Niturile începur s -i sar , ca dopurile de
ampanie. Fereastra rotund ie i din îni i un jet de ap înghe at ni
prin ea. Lansdale s ri în picioare i porni pe hol. Platforma se pr li din
nou i, de data asta, fu aruncat pe tavanul holului care era acum podea.
46
Apele m rii n lir prin u i, iar el v zu muntele de ap c zînd peste el i
înghi indu-l.
ocul la impactul cu apa înghe at a m rii îl amor i. Strînse cu putere în
mîn lanterna în momentul în care fu tîrît de torent de-a lungul holului. Se
prinse cu o mîn de tocul unei u i deschise, dar degetele îi alunecar i
mase prins în coridorul scufundat. Pl mînii îi st teau s plesneasc , în
timp ce pip ia cu disperare pere ii, încercînd s g seasc o deschiz tur ,
orice ar fi putut s -l elibereze din capcana aceea de ap . Dar marea
înghe at î i lua deja partea i valul îi t ie retragerea. „Dumnezeule, m -
mec”, gîndi el.
pluti amor it, într-un t rîm minunat, sub ap , dincolo de orice durere sau
grij , cu pl mînii cuprin i de spasme i, în timp ce lanterna îi sc pa din
mîn i c dea, raza luminoas diminuîndu-se pîn se stinse, el deschise
gura ca un pe te într-un acvariu i apa n li în el, stingîndu-i via a.
Platforma Thoreau z cea r sturnat . Cablurile care o ineau bine ancorat
de fundul m rii erau acum deasupra sau rupte. Pilonii s i, odinioar atît
de puternici, ie eau acum din ap . Izbi i de furtun , se îndoiser sub vînt,
apoi fuseser rup i din leg turile de pe punte. Pungile cu aer se
desf cuser i aerul ie ise afar . Platforma Thoreau se scufund , grea, la o
sut dou zeci de metri, l sînd în urm o dîr de bule de aer, resturi de
construc ie i corpuri omene ti ce se ridicau la suprafa ca ni te juc rii
nevinovate dintr-o cas de p pu i, c tre suprafa a furtunoas a M rii
Chukchi.
Petrolierul grecesc, luptîndu-se cu vîntul, ajunse la locul dezastrului la
patruzeci i cinci de minute dup ce platforma Thoreau se scufundase.
Proiectoarele cercetar marea i g sir o plut cu trei corpuri legate de ea.
Trei b rba i, to i înghe i. Mai mult de dou ore, petrolierul r mase acolo,
printre valurile nemiloase, în timp ce mai mul i voluntari recuperau
cadavrele, unul dup altul. Cînd c pitanul hot rî în sfîr it s abandoneze
47
utarea, pescuiser cincisprezece b rba i i o femeie. Nu se mai z rea nici
o urm a platformei Thoreau.
La ora opt, a doua zi diminea a, furtuna trecuse i marea, de i înc agitat ,
i pierduse puterea. Norii de furtun pornir mai departe, spre sud, c tre
Strîmtoarea Bering i c tre Nome. Vîntul sc zuse la dou zeci-dou zeci i
cinci de noduri. Alte trei corpuri fur recuperate. C pitanul trimise un
mesaj simplu c tre For ele Aeriene de Salvare la Point Barrow, dou sute
de mile spre nord-est de la locul dezastrului.
„Henry Thoreau scufundat la o sut treizeci de metri. Coordonate 72
grade nord, 165 grade vest. Nou sprezece cadavre descoperite, un
supravie uitor. R mînem pe pozi ie. A tept m instruc iuni."
Baza aerian rus de la Providenia, la sud de Strîmtoarea Bering, oferi
ajutorul, dar trei avioane de salvare ale For elor Aeriene sosir la locul
dezastrului la patruzeci de minute de la transmiterea mesajului. Raportar
nu era nici un semn de via i nu se z rea nici platforma. Le mul umir
ru ilor, dar le refuzar ajutorul. Unul dintre avioane trecu foarte jos
deasupra petrolierului i se înclin , ca un ultim salut pentru platforma
Thoreau i echipajul s u.
„Sunt 109 de la For ele Aeriene", transmise pilotul, prin radio, petrolierului.
„L sa i o baliz i pute i pleca. V mul umesc. La mul i ani!" Vir scurt
apoi, i se al tur forma iei sale de zbor, cele trei avioane îndreptîndu-se
înapoi c tre Barrow.
Pe puntea de comand , b rbatul care condusese echipa de scafandri cu o
noapte în urm , privi prin binoclul s u deosebit de puternic, i urm ri cele
trei avioane plecînd. Fusese acolo toat noaptea, privind încercarea de
salvare. Lu binoclul de la ochi. Avea un pansament la ochiul drept acum,
iar o cicatrice adînc i ro ie pornea de la r cina p rului, coborînd pîn
la marginea maxilarului, pe obrazul drept. înclin din cap spre c pitan i
si puntea de comand , mergînd în camera de transmisii radio, de unde
48
lans un mesaj simplu:
„Misiune îndeplinit . Scratch Thornley. Le Croix."
În dup -amiaza aceea, cu opt ore înainte de Anul Nou, b rbatul care î i
rupsese gîtul în timp ce planta bombele pe pilonul platformei Thoreau, cu o
noapte în urm , fu îngropat în mare, de pe puntea petrolierului, în timp ce
acesta se îndrepta spre Marea Bering.

TREI

Eddie Wolfnagle era în culmea fericirii. Ziua era minunat , temperatura era
de vreo treizeci de grade, iar str lucirea soarelui nu era întrerupt decît de
cîte o r ial ocazional de ploaie, care începea brusc i înceta la fel de
brusc. Conducea Honda închiriat pe Hana Road, care fusese la început o
osea respectabil , cu dou benzi, pavat , i care ajunsese acum un drum
de ar , de-abia destul de lat pentru dou ma ini. Pe m sur ce drumul se
îngusta, p durea devenea din ce în ce mai deas , a a c , nu dup mult
timp, ajunse s conduc pe sub umbrarul f cut de copaci de mango i
kukuis, lalele africane înflorite i copaci roz Rain-bow Shower. Ascun i în
frunzi , papagalii ipau indigna i i- i scuturau apa de ploaie din pene. În
stînga drumului, la o sut de metri mai jos, Pacificul d dea un adev rat
spectacol, izbind puternic malul stîncos, cu valuri de trei pîn la ase
metri.
Paradis. Totul era un paradis. Cu o noapte înainte g sise o incredibil
iarb Maui. St tuse trei zile la Intercontinental Maui de pe plaja Makena,
cu un superb manechin din Londra. Opt ore mai tîrziu urma s zboare la
Los Angeles, cu clasa întîi. În ziua urm toare avea bilete pentru concursul
de popice. Pusese o mie pe Michigan i zece mai mult pe Southern Cal, cel
mai mare pariu f cut vreodat în via a lui.
i iat -l în p durea tropical , dincolo de Haleakala, vulcanul de trei mii de
49
metri care domina Maui. Citise despre cele apte Lacuri ale Regilor, loc
presupus a fi sacru, unde tr iau zeii i unde, cu secole în urm , prin ii din
Insulele Hawaii veneau în b rcile lor, cu tot alaiul, pentru a fi încorona i.
Eddie se sim ea ca într-un film vechi al lui Dorothy Lamour, pe care-l
zuse la televizor în copil rie.
Coborî din ma in i- i aprinse o igar . Purta o jachet cu franjuri, din
piele de c prioar , ghete Tony Lama, care îl în au pîn la aproape un
metru nou zeci, pantaloni de polo i o p rie de cowboy Stetson - La
naiba, toate-i mergeau bine. Era i timpul. Privi un pu tan de liceu
scufundîndu-se cînd într-un lac, cînd în altul, coborînd pe panta muntelui,
pîn ajunse la lacul din vale. Pu tiul se l pe spate, împro apa din
gur la jum tate de metru în aer i- i închise ochii cînd stropii valurilor se
lovir de stînci.
Trecuse mult timp de cînd Eddie înota în rîul Harlem, pe vremea cînd era
copil. Drace! Ce bine se sim ea! i de ce nu? Acum î i putea permite toate
astea. î i putea permite excursii în paradis, î i putea permite s stea la
motelurile londoneze i s joace patru sute de dolari la jocurile de noroc
interzise. Peste mai pu in de o or , el, Eddie Wolfnagle f ini iala tat lui,
pe vremuri dat afar din marin , avea s aib o sut de mii de dolari. Ce-ar
spune Vinnie i ceilal i din Canarsie de asta?
„Hei, Vinnie, ia uit -te la mine, nu sunt un tip grozav? Acum m plimb prin
paradis, disear o s zbor cu avionul, la clasa întîi, înapoi la Los Angeles,
iar mîine o s m duc la concursul de popice i, în numai cîteva minute, o
am înc o mie de b trîne, bani lichizi, în p ria mea de dou sute de
dolari."
Scoase un strig t puternic, ca un îndemn texan.
„D -i b taie, Eddie", strig , f a se adresa cuiva.
Urc din nou în ma in i intr mai adînc în p dure. Trecu de alte Honda
închiriate, parcate neglijent lîng cabinele din apropierea drumului. Un
50
tina solid, îmbr cat într-o c ma ro ie cu imprimeuri i pantaloni de
gata, se post în mijlocul drumului i-i f cu semn s opreasc . Îi ar lui
Eddie o insign .
- Poli ia statului, spuse el într-o englez corect . îmi pute i ar ta permisul
de conducere, v rog?
- Sigur, spuse Eddie. S-a întîmplat ceva?
- Nu, domnule. O simpl verificare. V d c sunte i de pe continent, fi i
atent, dac opri i pe undeva. Lua i cu dumneavoastr lucrurile de valoare.
Se fur multe ma ini prin insule. Tinerii punk, ti i. Se urc i o terg, de
aceea nu sunt bune încuietorile ma inilor stora închiriate, pot fi deschise
for at.
- Mul umesc, domnule ofi er.
- Da, domnule. Nu dorim s v întoarce i acas nervos. Zîmbi.
- sta-i drumul spre Mamalu Bay?
- Drept înainte, înc vreo zece mile. Nu v pute i r ci. Dar acolo, va trebui
întoarce i. E un drum care trece prin cîmpul de lav Haleakala, folosit
doar de tîlhari. E foarte periculos.
- Exact asta inten ionam s fac, spuse Eddie amabil i porni mai departe.
Hinge parc ma ina înainte s ajung la podul de la cele apte Lacuri i
porni mai departe pe jos. Urc pe o parte a muntelui, pîn la marginea
dinspre cîmpul de lav Haleakala i coborî apoi pîn la golful de la cap tul
drumului. Era u or drumul de trei mile pe creasta muntelui. i, de i era
foarte cald i umiditatea era ridicat , Hinge nu transpira. Hinge nu
transpira niciodat .
La cî iva metri de drum, se întoarse i intr din nou în frunzi ul des. Se
ez , scoase o pung de hîrtie din buzunarul hainei i împr tie
con inutul pe jos: un trabuc, un pix, un mic pachet de vat , un
termometru i un ac hipodermic.
Dup ce scoase mina, rupse pixul la ambele capete i introduse cilindrul
51
ob inut prin centrul trabucului. Sufl afar tutunul i privi Prin trabuc.
Strînse între degete unul din capete, pentru a masca orificiul. Apoi sparse
termometrul i, inînd acul hipodermic între degete, scurse cu aten ie
dou , trei pic turi de mercur prin deschiz tur . Scoase apoi din buzunar
un b de chibrit, îl aprinse, îl stinse i-l r suci Prim urechea acului,
închizînd mercurul în untru. Leg cap tul chibritului cu un tampon de
vat i vîrî s geata confec ionat printr-un cap t al trabucului. B în
gur cel lalt cap t al trabucului, umplu punga de hîrtie cu gunoaiele
mase i o puse la loc în buzunar. Apoi se sprijini de un copac.
durea deveni mai deas i drumul se îngust . O ploaie brusc r i
peste copaci. P rile ipar drept r spuns. Se întunecase atît de mult încît
trebui s aprind farurile. Apoi, tot atît de brusc, razele soarelui se
strecurar din nou printre copaci, umplînd drumul de pete de lumin .
Cîteva mile mai departe, p durea se termina brusc. În fa se întindea
cîmpul de lav , iar în stînga, cît vedeai cu ochii, Oceanul Pacific.
Locul era pustiu.
Eddie Wolfnagle începu s se simt singur. Ie i afar din ma in i se uit
în jur. Nu mai era nici o alt ma in acolo. Nimic în afara oceanului, a
durii din spatele lui i îngrozitorul rîu de lav pietrificat în fa , cu
încre iturile negre, coborînd pe panta muntelui direct în ocean - canalul de
scurgere al unui vulcan care, cu mii de ani în urm , inundase mai mult de
jum tate din insul , l sînd în urm un crater mai mare decît Insula
Manhattan. Platoul negru-cenu iu se întindea în fa a lui, pîn la orizont. În
stînga, acesta cobora într-o pant domoal spre ocean, apoi se termina
brusc într-un perete vertical, la vreo treizeci de metri deasupra apei.
„Iisuse!" spuse el cu voce tare.
O barier închidea drumul. Semnul b tut în cuie pe barier spunea:
PERICOL! CÎMP DE LAV . DRUM NESIGUR. ACEST DRUM ESTE ÎNCHIS
PERMANENT. CEI CARE TREC VOR fi PEDEPSI I. PARCUL NA IONAL
52
HALEAKALA DEPARTAMENTUL SILVIC AL SUA.
O r muric pocni în spatele lui. Se întoarse i v zu un b rbat venind spre
el. Era cam la fel de înalt ca Eddie i folosea o crac drept baston.
Eddie fu pu in surprins. Dac sta era Hinge, era un adev rat zdrahon.
Tunsoare foarte b rb teasc ? Costum din poliester? Iisuse, de unde venea?
Era mai tîn r decît î i imaginase Eddie i avea pielea alb .
Dintr-un motiv sau altul, Eddie se a teptase ca Hinge s fie brunet, poate
chiar c runt. Dar tipul sta - la dracu'! - tipul sta de-abia dac avea
treizeci de ani.
- Hinge! îl strig Wolfnagle pe b rbatul care-i zîmbi u or i încuviin din
cap. Hei, e-n regul ! Eu sunt Eddie Wolfnagle.
i strînser mîinile i Hinge spuse:
- Hai în ma in , în caz c vine cineva.
- Bun idee, spuse Eddie. Se urcar în Honda.
- Unde-i ma ina ta? întreb Wolfnagle.
- Dorm în aer liber, r spunse Hinge. O mil i ceva mai sus.
- Aha. Wolfnagle începu s se nelini teasc . Visa la clipa asta de aproape
dou luni. i acum totul p rea prea u or.
- ... poate c ... , ar trebui s -mi ar i i mie ceva. tii, ni te acte de
identitate.
Hinge scoase un plic maro de hîrtie din buzunarul de la piept i-l inu cu
dou degete de un col .
- sta ar trebui s fie de-ajuns, spuse el. Ai marfa?
- E aici.
Eddie scoase un rolfilm de treizeci i cinci de milimetri din buzunarul
hainei i-l inu cu dou degete, dar, cînd Hinge întinse mîna s -l ia, Eddie
îl prinse în pumn.
- P i...
i frec degetul mare de ar tor i zîmbi.
53
Pentru o clip , ochii lui Hinge se f cur de ghea , dar î i reveni rapid i
zîmbi. îi înmîn plicul lui Eddie. Eddie îi d du filmul lui Hinge i desf cu
plicul. în untru erau pachete frumoase de hîrtii de o sut . Le fo ni cu
dexteritatea unui crupier din Las Vegas.
Hinge scoase o lup de bijutier din buzunar i, fixînd-o între sprîncean i
obraz, în ochiul drept, desf ur o bucat de film, inînd-o în lumin .
- Ce zici? întreb Eddie, num rînd înc .
- Pîn acum e bine. Ai filmat tot?
- Ai tot acolo, b trîne. Planurile i actuala instala ie. Exact a a a
recomandat doctorul, nu?
- Da.
- Totul e acolo, spuse Eddie i chicoti ca un pu ti. Nici nu-mi vine s cred,
nene. O sut de b trîne. tii ceva? Cred c taic -meu n-a cî tigat o sut de
trîne în toat via a lui nenorocit .
- Felicit ri.
Eddie î i scoase p ria Stetson, arunc plicul în ea i apoi i-o puse din
nou pe cap.
- Uite, zise el, dac mai ai nevoie de ceva, sunt omul t u, OK? Pot s fur i
cîrja unui chiop, f s i dea seama decît cînd d cu fundul de p mînt.
- inem leg tura.
- Am început s terpelesc de la nou ani. Prima ma in am furat-o la
doisprezece. Nici nu vedeam bine peste volan. Pîn la aisprezece ani
aveam deja vreo dou sute de furturi la activ. Nu m-au prins niciodat , N-
am v zut niciodat interiorul vreunei închisori.
- Ai noroc.
- Talent. Pu in noroc, dar mai ales talent.
- Vreau s spun c ai noroc c n-ai ajuns niciodat la închisoare. Treaba
asta cum ai f cut-o?
- Am ajuns la locul potrivit, în momentul potrivit. Paza de pe platform era
54
nimica toat . Planurile? sta a fost un noroc. Le-au scos pe toate într-o
noapte, ca s verifice ceva la sta ia de transfer. Cînd au terminat, m-au
întrebat dac pot s le duc înapoi. Am zis sigur, nici o problem . Pe urm ,
m-am oprit, pe drum, în camera mea, am scos vechiul meu Minolta i ac,
ac, mi-am f cut rost de-o poli de asigurare.
- Ai scos-o a a, din mînec ? N-aveai nici un plan?
- Te-ai prins. Dac e ti pe faz , î i pic . Ei, tiam c am ceva, în elegi?
tiam c cineva, undeva, ar vrea planurile astea. Nu trebuia decît s -l
sesc pe acel cineva. i-ai ap rut tu. Ce noroc!
„Un amator, gîndi Hinge, o întîmplare”. Dar ce noroc c el afla primul.
- Cum pot fi sigur c nu mai ai copii? Ai putea vinde materialul sta
concuren ilor no tri.
- Uite care-i chestia. Eu vreau s mai fac afaceri cu voi. Nu vreau s -mi tai
craca de sub picioare.
- Acceptabil, spuse Hinge.
- De aici mergi în Camden, New Jersey, nu? Îl tiu ca-n palm . M-am
învîrtit mult pe-acolo.
- Da.
Wolfnagle clipi.
- Eu o s c toresc pu in.
- Meri i o excursie.
- Da, a a e. Ei, mai e ceva?
- Da. Ai un foc?
Dac avea un foc? Sigur c avea. Avea chiar o brichet Dunhill, asta avea.
Scoase bricheta de aur, îi deschise capacul, o aprinse i se aplec s -i
aprind trabucul. Auzi un puf it, v zu scrum împr tiat din cap tul
trabucului i apoi sim i o durere ascu it în gît. La început, crezu c l-a
în epat o albin . Se frec nelini tit pe gît. Ceva lovi bordul ma inii i c zu
pe podea. Se aplec i ridic obiectul. Era un fel de s geat . O privi fix cu o
55
privire tîmp . O vedea cînd bine, cînd mai pu in bine. Pielea începu s -l
furnice. Nu mai sim ea nimic cu mîinile; picioarele îi amor iser .
Furnic turile se transformar într-o durere ascu it , ca de împuns turi,
apoi se înr ut i. î i sim i pielea str puns de ace, apoi de cu ite. Încerc
îndep rteze durerea sc rpinîndu-se, dar nu se putu mi ca. Un Pumn
uria îi strivea pieptul. Gîfîi, c utînd mai mult aer. Dar nu se întîmpl
nimic.
Se întoarse disperat spre Hinge, dar Hinge era o umbr neclar , plutind la
grani a dintre realitate i irealitate. Wolfnagle ar ta ca un Caras auriu, cu
ochii ie i din orbite i buzele mi cîndu-i-se f un sunet, încercînd s
respire.
Pusese o lovitur bun , direct în jugular . Mercurul lucr rapid, la nici
patruzeci de secunde de la atingerea venei, iar cînd Wolfnagle încePu s se
zvîrcoleasc , Hinge îl prinse de bra e i îl inu lipit de scaun. Avea spasme
puternice i Hinge aproape c -l sc . Era mai puternic decît p rea.
Zvîrcolirile durar cam un minut. Pe urm , lui Wolfnagle începur s -i
cl ne din ii, dup care încremeni, cu gura încle tat . Din gîtul lui se
auzi un zgomot în bu it i corpul îi în epeni, ochii i se bulbucar i privea
cruci .
Hinge îl mai inu cîteva clipe, apoi îi d du drumul. Wolfnagle p ru s se
mic oreze cînd alunec încet în scaun. Brusc, b rbia îi c zu în piept. Hinge
îi ridic p ria i plicul îi alunec în mîn . Se întinse i lu s geata dintre
degetele în epenite ale lui Wolfnagle. Îi pres dou degete pe gît. Pulsul nu
se mai sim ea.
Hinge coborî din ma in . Vîntul b tea dinspre ocean, f cînd frunzele
palmierilor s fo neasc i s uiere peste craterul Haleakala. O pas re
ip i ni în sus, printre copaci. Apoi se l lini tea. Pîn acum totul
mersese bine.
Merse pe partea lui Wolfnagle, decupl frînele i împinse ma ina într-un
56
arc u or, pîn cînd aceasta ajunse cu fa a spre ocean. Între ma in i
ocean nu erau decît cî iva metri de lav neagr , pietrificat . Privi în jur.
Erau înc singuri. Porni motorul. Deschise capota i trase în sus
regulatorul automatic, cam trei centimetri. Motorul torcea. Se întoarse din
nou la locul oferului, ap ambreiajul cu bastonul, b în viteza întîi,
inînd portiera cu mîna liber , apoi s ri afar , decuplînd ambreiajul i
trîntind portiera. Motorul mergea la tura ia maxim . Ma ina porni înainte,
prinse vitez , lovi marginea stratului de lav i f cu un salt. erpui în
deriv spre ocean, apoi se r suci, pornind înapoi în sus spre pant ,
cl tinîndu-se, pe o distan de vreo patru metri, dup care se smuci,
dîndu-se peste cap pîn la marginea pr pastiei, unde se lovi u or de stînc
i c zu în gol, pr lindu-se în ocean. Un uvoi de ap ni în sus i fu
dus mai departe de vîntul puternic. Un prim val acoperi ma ina, apoi înc
unul i înc unul pîn cînd Hinge v zu portbagajul. Apoi, un val puternic o
izbi de zidul de lav . Oceanul se înspum i se retrase. Ma ina disp ruse.
Hinge se gr bi s intre din nou în p dure, merse pîn sus, pe creast , i se
ez un moment. Era lini te, doar vîntul uiera i valurile se izbeau de
malul de dedesubt. Zîmbi, pricepînd c mai inea înc trabucul în gur .
Strînse trabucul în mîn , inu palma întins , privind cum tutunul este
suflat de vînt, apoi arse punga de hîrtie care con inea reSturile.
Hinge se sim ea bine acum. Totul mersese f probleme. Gata cu dorul
sta m runt. Scoase filmul, inu bricheta aprins la unul din capete i privi
flac ra devorîndu-l. Dup aceea se întoarse la ma in .
Hinge nu d du telefon înainte de a se întoarce pe aeroportul Honolulu.
Acolo, form 800 i r mase surprins de cît de repede ob inu leg tura.
- Da? r spunse vocea de la cel lalt cap t al firului.
- Raportez.
- Declin i identitatea.
- Hinge. Q-13.
57
- Banda merge.
- Jack s-a dus, Jack s-a întors...
- Vocea recunoscut . Identificare pozitiv . Cine e leg tura ta?
- Quill.
- Verificare.
tept aproape un minut i apoi cineva r spunse.
- Aici Quill.
- Am contactat persoana. Informa ia a fost recuperat i distrus .
- Excelent. i persoana?
- Lichidat .
- Bun. Ceva probleme?
- Nici o problem .
- îmi pare r u c a trebuit s i întrerupi vacan a.
- A mers bine. M întorc la hotelul Royal Hawayan înainte de cin .
- Mul umesc. La mul i ani!
- Mul umesc, la fel. Salut.

4.

Era o camer imens , amenin toare prin întunecimea ei, prin formele
sculptate de mîn din jurul tavanelor înalte de trei metri, greu de distins
printre umbrele lugubre aruncate de o mic lamp oriental , a ezat într-
un col . Podelele din lemn negeluit, f covoare, luceau ca un patinoar, iar
col urile erau o mas de umbre. Singurele ferestre din camer , ce se
întindeau pe un perete întreg, fuseser odat u i ce d deau spre teras ;
acum dezv luiau o ser f ferestre, plin de ferigi tropicale i de plante
flori. Cele trei sau patru lumini mai puternice de pe podeaua serei îi
accentuau verdea a, dar nu reu eau decît s creeze siluete amenin toare
celor cîteva piese de mobilier ce se aflau în camera principal .
58
Temperatura din camer era exact dou zeci i opt de grade; întotdeauna
erau exact dou zeci i opt de grade.
Locul acesta era lini tit ca o bibliotec . Excep ie f cea tic itul continuu, ca
al unei bombe cu explozie întîrziat , marcînd scurgerea ultimelor minute
ale vie ii cuiva.
Lîng u era un ansamblu de piese de mobil îmbr cate în piele: dou
fotolii mari i o sofa lung de vreo doi metri, desp ite de o mas joas din
lemn de tec. M su ele dintr-o parte i alta a sofalei erau f cute tot din tec,
în ton cu masa joas i, pe fiecare din ele era cîte o lamp filipinez în
form de co . Pe masa joas nu era decît o scrumier oriental , imens .
Dou dintre celelalte col uri ale camerei erau goale, cu excep ia unor
antice, reprezentînd ni te cîini fioro i, cu capul plat, ce st teau ghemui i
sub ferigile înalte. Cel lalt col era dominat de un birou mare de campanie,
cu opt scaune cu sp tare tari în fa a lui. Pe birou nu era nimic în afara
unei cutii din lemn, demodate, pentru scrisori, o scrumier mare, o agend
legat în piele i o lamp ro ie, sofisticat , în form de Buddha, cu un
abajur demodat, cu franjuri i nur. i cutia... Era o cutie alb , obi nuit ,
cam de m rimea unui dic ionar mare. Era legat cu o fund ro ie,
asemenea unui cadou de Cr ciun.
Scaunul din spatele biroului se în a ca un tron, sp tarul s u mare i
negru profilîndu-se în penumbr . Un nor de fum se ridica deasupra
scaunului. Singura lamp aprins era cea în form de Buddha. Arunca o
lumin stranie peste birou, înv luind cutia alb în umbre adînci. C ldura
sa aspira fumul ce venea dinspre scaun i îl trimitea în mici vîrtejuri, în
sus, spre abajur.
Din cutie se auzi un zgomot, ca un fo net. Capacul cutiei se ridic pu in,
apoi r mase din nou nemi cat.
rbatul din scaun se aplec în fa . Chipul îi era prelung i îngust.
Cîteva smocuri de p r sub ire i alb erau piept nate cu grij dintr-o parte
59
în alta a capului s u scheletic. Obrajii îi erau foarte tra i, fiecare rid i
încre itur fiind accentuate de lumina l mpii; b rbia îi era ferm i pe gît
venele îi ie eau în eviden , ca ni te corzi întinse. Era un chip din trecut,
din c ile de istorie, din vechile jurnale i reviste, un chip aspru, de vultur,
promi înd victoria, dar sim ind înc gustul amar al înfrîngerii, un chip
zbun tor, evocînd mînia lui Moise i zelul lui John Brown.
Generalul Hooker. Hook. Se spusese c era un geniu militar, fiind
comparat de militari i de istorici cu Alexandru cel Mare, Stonewall
Jackson i Patton. Hooker fusese izgonit din Filipine de c tre japonezi la
începutul r zboiului. Devenise arhitectul r zboiului din Pacific, Pl nuind
fiecare mi care strategic i apropiindu-se tot mai mult de inuturile
japoneze.
Hooker devenise aproape o legend . „Afurisitul acela”, î i spuse el. Se
gîndea la Douglas MacArthur. Dugout Doug (Dugout Doug - joc de cuvinte.
Dougout - ofi er din rezerv , reactivat în timpul celui de-al Doilea R zboi
Mondial) condusese r zboiul din Australia, în timp ce Hook înainta greoi,
de la un atol pustiu la altul, în însîngeratul mar spre Japonia. E adev rat,
nemernicul se gr bise cu laudele pentru victoriile lui Hooker, dar tia cum
i cînd s se adreseze presei i, pîn la urm , mantia victoriei se a ezase pe
umerii lui MacArthur. Afurisitul nu putea fi dep it. În ziua în care c zuse
Corregidor - una dintre cele mai întunecate zile din istoria Americii - în
timp ce to i erau în panic , ne tiind cum s fac public aceast tire,
tosul transformase m celul într-un cor al victoriei sale personale, cu
porc ria lui de „M voi întoarce", care devenise un slogan, un strig t de
zboi, un „Aminti i-v de Alamo" al celui de-al Doilea R zboi Mondial. Dar
chiar i Hook trebuise s cedeze afurisitului, c ci era i o promisiune de
victorie, de care nimeni nu se îndoia. i cînd se întorsese într-adev r, cu
rahatul la de „M-am întors", cu to ii tiau c se sfîr ise. Fotografii chiar îl
cuser s par c merge pe ap , doar pentru eventualitatea c s-ar îndoi
60
cineva de el.
Deci, MacArthur deveni o legend , iar Hook deveni doar un erou popular, la
fel ca Wainwright, Chennault, Stilwell i al i cî iva.
Dup asta, nu mai aveau în fa decît dezastrul. Hooker îl sim ea venind.
Oamenii erau s tui de r zboi. MacArthur fu scos din serviciu în Coreea. Un
zboi era pe cale s izbucneasc în Indochina. Iar Hook cuno tea Orientul,
tia c Vietnamul, a a cum avea s fie cunoscut, nu era un loc unde s te
afli.
„Car -te. Las -l pe Westmoreland sau alt persoan celebr s i asume
responsabilitatea pentru Vietnam."
Hook se retrase. Avea alte lucruri de f cut.
Doi ani mai tîrziu, rigorile acestor ani î i cerur obolul. Un atac de inim
aproape îl ucise pe Hooker. Tic itul din camer venea din pieptul lui; era
un stimulator cardiac, destul de vechi, dar eficient i mult prea dificil de
înlocuit. Era ceea ce-i amintea în permanen de faptul c e muritor i c ,
într-o Zi acesta va fi mesagerul mor ii. Cînd sunetul s u prevestitor se va
opri, în acea frac iune de secund , înainte ca totul s -nceteze, odat cu el,
Hooker va ti c este un om mort. Între timp, continua s sfideze
pronosticurile; avea aproape aptezeci i cinci de ani, dar î i p stra înc
sclipirile i obsesiile unui b rbat cu mult mai tîn r. Se auzi o cioc nitur în
.
- Dac e ti tu, Garvey... intr !
Vocea era i ea de neuitat. Grav , poruncitoare, autoritar , intimidant i
totu i patern ; o voce care d dea fiec rui cuvînt lini te i calm. Un
corespondent de r zboi scrisese odat c : „Pentru a ti ce voce are
Dumnezeu, nu e nevoie decît s -l ascul i pe generalul Alexander Lee
Hooker vorbind".
a se deschise i Garvey intr în camer . Era cel mai vechi prieten al lui
Hooker i cel mai apropiat asistent în timpul r zboiului i, de i amîndoi
61
ie iser la pensie de cel pu in cincisprezece ani, Garvey, care avea doar cu
un an mai pu in de aizeci, înc î i p stra inuta b oas a unui ofi er de
marin . R mase la ordin, în fa a biroului. Hooker i Garvey, doi b rba i
scu i pentru a fi militari, cu inimile i mintea modelate inexorabil de
sunetul goarnei, retra i într-o lume str in iubitorilor de pace, visînd înc
la o ultim b lie, de i visul murise cu ani În urm ; doi b rba i a c ror
prietenie r mînea pe locul doi numai cînd venea vorba de arada pe care
continuau s-o joace.
- Bun seara, generale, spuse Garvey. La mul i ani! Ochii îi r cir spre
cutie.
Ochii alba tri, duri ai lui Hooker priveau fix, dincolo de pipa lung ,
olandez , din lut, pe care o fuma, concentrat la cutie.
- Mul umesc, Jess. Asemenea. Pe loc repaus, ia loc.
- Mul umesc, domnule.
- Hai s ne ocup m întîi de lucrurile pl cute.
întinse mîna în spate, în întuneric, spre sticla de ampanie din fraPiera de
argint, a ezat pe o m su din spatele scaunului s u. Turn în dou
Pahare i-i d du unul lui Garvey.
- Pentru divizie, spuse el.
Garvey toast i el i paharele fur ciocnite, sco înd un clinchet în
solitudinea camerei. Garvey lu o înghi itur , plesc i i se l pe sp tarul
scaunului, privind în sus, în întuneric.
- Taittinger, cu siguran .
Mai lu o înghi itur , î i uguie buzele i l bulele s -i gîdile limba.
- Mmm, aptezeci i unu, a spune. B rbatul mai în vîrst rîse.
- Nu pot s te p lesc. Niciodat n-am reu it. Ei bine, s bem pentru to i
anii tia. A trecut mult timp, Jess.
- Mai exact patruzeci de ani, generale. Am intrat sub comanda ta la Hickam
Field, la Revelionul din 1939. Aveam nou sprezece ani i eram locotenent.
62
- Cel mai bun din cî i am v zut. Obi nuiam s le spun ofi erilor mei:
„Garvey sta poate ajunge un alt Custer. O s fie maior înainte s aib
treizeci de ani".
- N-am reu it chiar înainte de treizeci, spuse Garvey.
- Hmmm. Au fost multe dezam giri în r zboiul la. i urm rile lor... La
naiba, afurisitul la s fac politic a a, în ultima clip . Ar fi trebuit s se
lupte cu Truman pentru Hiroshima. Ar fi trebuit s ne lase pe noi s
mergem acolo i s facem treaba ca lumea. Meritam lovitura aia. La dracu',
o meritam. El trebuia s i fac num rul în Filipine. Noi ne-am cî tigat
dreptul pentru Japonia.
Era o plîngere des auzit cînd cei doi b rba i erau împreun . Privi în jos, în
pahar, urm rind bulele de acid urcînd spre suprafa .
- Ce dracu', spuse el în sfîr it, totul e doar istorie. Copiii adorm cînd li se
pred asta la coal . To i s-au dus acum, fie ei binecuvînta i. Cel pu in, noi
am cî tigat r zboiul. E ultimul r zboi nenorocit pe care l-am cî tigat.
i ridic din nou paharul.
- Pot s fumez? întreb Garvey.
- Sigur c da, Jess. Lampa pentru fumat e întotdeauna aprins pentru tine.
Hooker întinse mîna spre un sertar al biroului, scoase din el o cutie învelit
în hîrtie argintie i împinse pachetul peste birou.
- i-o d ruiesc ca s îmcepi anul cu bine, Jess. Cu mul umiri pentru anii
frumo i.
Era o tradi ie pentru ei s i fac daruri de Anul Nou. Garvey îi întinse lui
Hooker un pachet asem tor, ceva mai mic.
- La mul i ani i ie, generale. Privi o clip în spate, spre cutie, apoi îl
urm ri pe Hooker cum desface cadoul. Era un lan de ceas de buzunar, o
replic a emblemei Diviziei First Island, vechiul regiment al lui Hooker,
gravat în aur cu mottoul „Primul care acosteaz , primul care învinge", sub
dou baionete încruci ate.
63
Hooker era vizibil mi cat.
- Dumnezeule, b trîne, asta-i ceva ce trebuie pre uit. Da, domnule, o s -l
port cînd voi fi îngropat.
- Mul umesc, spuse Garvey i zîmbi satisf cut.
Din cutie se auzi un zgomot. Un rîcîit. Garvey arunc o privire nelini tit
spre cutie, dar nu spuse nimic.
- Domnule, acum e rîndul t u, spuse Hooker, i Garvey rupse hîrtia
argintie în care era împachetat cadoul s u.
Era un pocal de vin, din cositor, f cut manual, cu numele artizanului
gravat în partea de jos. Pe o latur avea înscris: „General-maior J. W.
Garvey, Armata SUA în rezerv ".
Garvey ridic potirul, inîndu-l de picior.
- Superb, domnule. E f cut cu m iestrie.
- Ei, î i cunosc dragostea pentru struguri. Era timpul s ai o cup a a cum
trebuie.
Un nou zgomot, mai insistent, se auzi din cutie. Capacul cutiei se ridic
din nou, doar un milimetru.
Hooker sc un chibrit i- i reaprinse pipa.
- A sosit cam acum o or , spuse el, f s se uite la cutie. împachetat ca
un cadou de Cr ciun. P gîn afurisit!
Deschise sertarul din mijlocul biroului i scoase un cu it, un stilet
amenin tor, cu o lam curbat i un mîner lucrat de mîn i îmbr cat în
piele. Trecu lama ascu it a cu itului sub leg turi, întoarse iar cutia i
scoase leg turile. Cu vîrful cu itului deschise capacul i-l d du la o parte.
Îl auzir înainte s -l vad , zgîriind, alunecînd pe fundul cutiei.
Hooker îi v zu întîi coarnele, cei doi col i ce-i ie eau imediat deasupra
ochilor i al treilea, ca un ac, între ei.
Era de un verde deschis, cu ochii bulbuca i sub cutele de piele încre it i
cu coada mi cîndu-i-se încet, dintr-o parte în alta.
64
Avea vreo dou zeci i cinci de centimetri. Hooker cuno tea specia. Toate
cele optzeci de variet i de Chamaeleontidae. Îi studia de treizeci i ase de
ani. Acesta era un Chamaeleon jacksoni din Africa, cel mai sigur, de i
putea proveni din Madagascar. Ochii i se mi cau independent unul de
altul, c utînd prada înainte ca ace tia s se fixeze asupra ei, iar limba s
atace. Era arogant - to i erau arogan i.
Se tîrî pe marginea cutiei i apoi de-a lungul biroului, pîn la marginea
mpii, unde începu s urce încet pe burta lui Buddha. Se schimba încet,
ochii prinzînd schimbarea razelor de lumin ale noii culori, i semnalînd
sistemului nervos pîn la celulele din piele. întîi deveni maroniu, de
culoarea noroiului, apoi bej, roz, apoi ro u-sîngeriu ca o salamandr .
Limba continua s cerceteze aerul, capul îi era întors, iar ochii studiau
întunericul din spatele biroului. Apoi se întoarse i se deplas spre cutia de
scrisori.
Hooker îl urm ri schimbîndu- i din nou culoarea, de data aceasta c tînd
nuan a lemnului de tec.
mîna în cutie i lu un bilet. Mîna îi tremur cînd citi.
- Ce zice? întreb Garvey. Hooker i-l întinse. Pe bucata de hîrtie erau trei
nume:
AQUILA
THOREAU
WOLFNAGLE
- E peste tot, morm i Hooker, e ca aburul, ca cea a murdar .
în jos cutia, privi în untru i se opri un moment înainte s ia
din untru un ceas b rb tesc de aur. Îl întoarse pe spate i citi numele
gravat acolo.

UNU

65
Vîntul rece de februarie uiera dinspre Golful Boston. Eliza Gunn i George
Gentry st teau zgribuli i în arcada unei u i, ad postindu-se de z pada
scolit de vînt. Ma ina era parcat pu in mai departe. James, omul de la
sonorizare, un vechi hippy, care era doar cu pu in mai solid decît Eliza,
st tea în ma in , ca de obicei, cu p ria de cowboy tras peste ochi, cu
caloriferul deschis, ascultînd Top Forty, în timp ce ei înghe au afar , pe
Foster Street.
Erau patru zile de cînd o urm reau pe Ellen Delaney, procedînd ca FBI-ul,
schimbînd ma inile de dou ori pe zi i inînd leg tura permanent cu
postul TV CB Canalul 11. Pîn acum fusese o pierdere de timp. Dar George
tia c nu trebuie s se plîng . În clipa în care ar fi f cut-o, femeia Delaney
ar fi f cut o prostie. Eliza avea instincte ciudate, dar se dovedeau reale. A a
George î i inea gura închis , gulerul jachetei tras în sus i capul b gat
între umeri.
- Fac pneumonie, spuse el. Cineva ar trebui s i pun o etichet pe fund,
pe care s scrie: „Aten ie, chirurgul- ef a hot rît c Eliza Gunn este
un toare s ii dumneavoastr ".
- Un tip masiv ca tine, se plînge! spuse ea. Ar trebui s i fie ru ine.
- Am anse de trei ori mai mari decît tine s r cesc, bomb ni el. George
Gentry era ceva mai înalt de un metru optzeci i greutatea lui varia între
nou zeci i o sut de kilograme, în func ie de cît mînca. Eliza Gunn de-abia
dac avea un metru aizeci i cînt rea patruzeci i cinci de kilograme,
indiferent cît mînca. înghe au în arcada u ii, pentru c Eliza avea o
nuial .
- Cum se face c James st întotdeauna în ma in i eu în strad ?
- Conduce mai bine decît tine.
- Fir-a al dracului!
- Georgie...
- Nu m duce pe mine cu z relul.
66
- Ai încredere, Georgie, b iete. Instinctele mele lucreaz . Tot sistemul
func ioneaz .
- Ultima dat cînd s-a întîmplat, spuse George jalnic, am fost umflat de
patru gorile mafiote, În timp ce- i înregistram interviul exclusiv cu
Tomatoes Nu- tiu-cum.
- Garganzola.
- Rahat. Nu-l cheam Garganzola. Tomatoes Garganzola. Sun ca o
mîncare dintr-un meniu mexican. Tot timpul n-am f cut decît s m
gîndesc c o s pui o întrebare inoportun i c o s sfîr im cu to ii în
funda ia vreunui pod în construc ie.
- Dar n-a fost a a. i, în afar de asta, Tomatoes a fost dr gu .
- Da. Procuratura îl urm rea, FBI-ul îl urm rea, toat lumea, în afar de
Corpul de Marin , voia s pun mîna pe el pentru falsurile din registre i
tu, pentru numele lui Dumnezeu, zici c era dr gu .
- Am cî tigat un premiu Emmy cu asta, Georgie.
- Eu muncesc pentru salariu, nu pentru glorie.
- Of, la dracu'!
George începu s rîd . întotdeauna rîdea cînd o auzea înjurînd. Parc
auzea un copil suduind.
Ea ignor frigul, privind cl direa de birouri prin binoclu.
- Dac aveam... începu el.
- George!
- Hîh?
- Uite-o, spuse Eliza.
- D -mi s v d!
Îi întinse binoclul.
- Iese din banc , îmbr cat într-o hain de nurc .
- Da' ce zici de p rul blond?
Ea lu binoclul i îl focaliz pe femeia Delaney - înalt peste un metru
67
aptezeci i cinci. Eliza verific înc o dat , privind mai ales picioarele,
mersul. Era sigur Ellen Delaney. Era absolut sigur .
- E o peruc . Uit -te la hain . A recunoa te marca asta oriunde. O purta
i în ziua în care a disp rut Caldwell. Trebuie s fi costat pe pu in zece
miare.
- tii cîte haine de nurc sunt în Boston?
- Nu ca asta. Asta-i o nurc f cut cadou unei iubite, George. Femeia,
purtînd m nu i i strîngîndu- i haina pe lîng corp, porni pe Foster, spre
Congres.
- sta-i exact genul de hain pe care eful celei mai mari b nci din Boston
i-ar face-o cadou iubitei sale, spuse ea, înc urm rind-o cu privirea.
- i acum? întreb George.
- Se-ndreapt spre Congres, spuse Eliza. D -mi aparatul de emisie-re-
cep ie. O s-o urm resc. Tu du-te în ma in cu James i fi i pe recep ie, în
caz c se hot te s fac vreo mi care.
- Tu e ti convins c o s fac .
- Mai devreme sau mai tîrziu. E o femeie îndr gostit , George, i eu tiu
cum gînde te o femeie îndr gostit . O s vrea s i vad iubitul.
Lu aparatul de emisie-recep ie i, cu p rul zbîrlit de vînt, porni în fug ,
picioarele ei micu e îndreptînd-o pe strada viscolit de z pad .
George merse dup col , la ma ina Elizei, un Olds verde închis, a c rui
parte din fa ar ta de parc ar fi fost folosit de mai multe ori drept
berbece. Urc în ma in i opri radioul.
- N-o s i vin s crezi, spuse George celui care se ocupa de sunet, dar
chiar a descoperit-o pe femeia Delaney.
- Ba cred, spuse James i rîse. M-am în elat de prea multe ori ca s nu
cred.
- tii cum a reperat-o?
- Spune-mi!
68
- Dup haina de nurc . James rîse din nou.
- Asta e bun , spuse el, dac a nimerit-o.
- înc cinci minute în u a aia nenorocit i ajungeam la terapie intensiv .
Eliza o urm ri pe femeia înalt , îmbr cat în haina de nurc Foster c tre
Salem i apoi c tre Congres. Femeia intr într-o farmacie i merse direct la
ghi eul de re ete, din spate.
Eliza travers strada i privi afi ele din fa a teatrului, stînd cu spatele spre
farmacie.
- E. G. aici, m auzi i? spuse ea în aparatul de emisie-recep ie.
- Te auzim, r spunse George.
- Salem i Congres, vizavi de farmacia Rexall. Apropia i-v !
- Venim.
Ellen Delaney lu un pachet, semn o chitan i ie i. Porni în sus spre
Congres din nou, apoi coti brusc, traversînd pe partea Elizei, f cu semn
unui taxi, s ri în el i se îndrept înapoi spre Congres, în direc ia opus .
Fir-ar s fie! î i spuse Eliza.
Oldsul verde ap ru cîteva minute mai tîrziu i ea se urc în el.
- întoarce! E în taxiul galben, mergînd înapoi, pe acolo, ip ea.
James învîrti Oldsul într-un viraj strîns, bloc trecerea unui camion,
aproape o lu în sus în curb i porni cu scrî nete de ro i dup taxi.
- Ne-a v zut? întreb el.
- Nuu, spuse Eliza. A v zut doar prea multe filme cu James Bond.
- Se îndreapt spre tunel, spuse James.
- La dracu', Caldwell n-ar fi fost prins nici mort în nordul Bostonului,
spunse George.
- Probabil i el sper c to i cred asta, spuse Eliza.
Urm rir taxiul prin tunel, apoi în zona de nord. Mergea încet, f cînd
slalom printre camioanele i furgonetele care aglomerau strada îngust din
zona pie ei.
69
- Asta a mai domolit-o, zise James.
Taxiul coti pe o strad lini tit , cu case restaurate i opri. Femeia ie i, privi
în jur i intr într-una dintre case.
- E acolo, în untru. Pun pariu pe salariul pe o s pt mîn .
- Tot instinctul, Gunn? întreb George sceptic.
- B nuial , spuse ea. O urm rim de... patru zile? Caldwell e diabetic. Pun
pariu c i-a cump rat insulina pentru o s pt mîn .
- Vrei s trecem u or prin fa a casei? întreb James.
- Mai bine st m aici i vedem ce se întîmpl . Nu-i v d nic ieri Mercedesul.
- D -mi s m uit pu in cu binoclul, zise George i începu s inspecteze
strada. Se concentr asupra casei în care intrase femeia.
- Are un garaj interior, spuse el.
- Deci asta era cu lipsa Mercedesului.
- Unde-i echipamentul? întreb Eliza.
- În spate, pe jos, în caz c avem nevoie de el rapid.
- Bun.
- Dac el e acolo, n-o s ias , spuse George.
- Avem de-a face cu un tip cu veleit i sportive, George. Alearg cinci mile
pe zi, spuse Eliza. Cît poate sta închis f s ias s ia aer?
- Dac e în untru, zise George.
- Da, spuse James, i dac e, de unde tii c n-a alergat în fiecare
diminea ? Nimeni nu:l caut aici.
-Ei, spuse George, cel pu in e un loc nou. tim toate celelalte locuri Pe
unde a umblat femeia asta.
- i eu mi-am dat seama, zise Eliza.
Trecur cincisprezece minute. Apoi dou zeci. Treizeci. Nimic. George
verific din nou strada prin binoclu.
- Mooney o s ne rup gîtul dac nu ap rem curînd cu ceva. De Patru zile o
urm rim pe aceast presupus iubit a lui.
70
- Este iubita lui. Nu-i nici un dubiu.
- Poate c a r cit i i-a cump rat ni te pastile, spuse James.
- Poate c nu, zise George. Uite-acolo. U a garajului se ridic încet.
- Ea-i, spuse Eliza. Blocheaz ie irea s nu poat pleca.
James b ma ina în mar arier i acceler nebune te, mergînd cu
spatele. Opri cu scrî nete de ro i în fa a ie irii din garaj, tocmai când
Mercedesul ie ea. Eliza coborî în fug din ma in .
În ma in era Jonathan Caldwell cu Ellen Delaney.
Ellen Delaney d du ma ina înapoi, în garaj, dar Eliza alerg dup ei i
intr în garaj, înainte s se închid u a.
Erau acolo. Capcan mexican . Caldwell, care fusese cîndva boxer de
categorie mijlocie la Harvard, o privea prin ap toarea de vînt cu ochii s i
alba tri, ca de ghea , sc rînd de mînie. Eliza îi întoarse privirea.
- înc lca i o proprietate privat , spuse el, în sfîr it, cu vocea tremurînd de
furie.
- Domnule Caldwell, ti i cine sunt?
- tiu cine e ti, spuse el direct.
- Domnule Caldwell, nimeni nu a auzit i versiunea dumneavoastr în
privin a dezastrului. O s fac un tîrg cu dumneavoastr . V dau cinci
minute. Pute i spune orice dori i.
- i dac refuz?
Eliza îl privi fix i, un moment, nu spuse nimic. Apoi zîmbi.
- N-a i face asta. Sunte i prea de tept ca s refuza i cinci minute de emisie,
gratis.
El înclin din cap spre prietena lui.
- Dar ea nu e implicat . Nu discut m decît noi doi.
- S-a f cut.
Cînd u a garajului se deschise din nou, un minut sau dou mai tîrziu,
ie ii st teau chiar acolo, la intrare. George avea camera video pe um r,
71
iar James era preg tit. Erau gata de înregistrare. O cuno teau foarte bine
pe Eliza lor.

2.

în timp ce Eliza îl intervieva pe Caldwell, în Japonia era noapte.


Kei conduse vechea Toyota pe un drum cu pietri , ce erpuia printre iruri
de pini îndoi i de vînt i, cînd ajunse în vîrful muntelui, v zur ora ul
Tokyo sclipind sub ei, la cincisprezece mile dep rtare, ca o constela ie ce se
reflecta în apa m rii. Erau într-o parcare plin cu Mercedesuri, limuzine
Rolls-Royce i altele americane i, pe ici pe colo, cîte un Datsun seria Z.
Cl direa era rotund , cu trei etaje i foarte modern , construit din lemn
de tec i sequoia curbat la abur, cu balcoane ce se întindeau pe jum tate
din circumferin i ie eau în afar , peste stîncile orientate spre ora .
Intrarea principal era pe partea opus a cl dirii i, în timp ce Kei parca,
cel mai masiv oriental pe care Gruber îl v zuse vreodat ie i pe u a de la
intrare, ea îns i imens , înalt de aproape patru metri, din lemn de tec,
groas de cî iva centimetri, colorat în albastru regal. Portarul, care îl ajut
pe Gruber s coboare de pe locul din spate, ar ta ca un boxer profesionist
i era îmbr cat într-un gi clasic, din m tase neagr .
- Parchez i vin imediat, spuse Kei i conduse pe lîng cl dire, oprind
ma ina cu patru u i între dou limuzine europene, mari i negre. Era
suplu, agil i atr tor, într-un fel stoic, purta blugi americani i pantofi de
sport Nike, o bluz albastru-închis, din m tase natural crud i o benti
neagr pe frunte, care-i inea p rul negru i des. Avea poate dou zeci i
apte sau dou zeci i opt de ani i aproape nn metru optzeci.
Cînd Kei se întoarse, Gruber st tea în întuneric, la intrare. Era evident
furios. Gruber era un b rbat masiv i se p stra într-o condi ie fizic
perfect . Talia îi era îngust i bine f cut , spatele drept, iar p rul
72
castaniu, pu in înc run it, era tuns scurt, milit re te. Kei îl sim i pe
Gruber tensionat, înc rcat ca o surs electric . Pielea îi era gri i aproape i
se putea citi în ochi c de-o via ucisese oameni, f s aib cel mai mic
sentiment de regret.
- Uite, nu-mi place ce se petrece, spuse Gruber cu o voce joas , monoton ,
a- i ascunde accentul german. M -nzelegi? Nu m mai l za zingur.
Zind pe teren zdrain aici.
- Cum? zise Kei.
„La dracu', gîndi Gruber, luptîndu-se s i p streze cump tul, e tare dificil
ai de-a face cu orientali."
- Eu zi gu dine, zdam îmbreun . Da? Inzelegi asta?
- Sigur, spuse Kei. Acum, ascult -m tu. sta e un club particular, al unor
japonezi, i mai ales americani i europeni care tr iesc în Japonia. Am o
invita ie foarte greu de ob inut; a costat dou zeci i cinci de mii de yeni. Tu
mi-ai dat cincizeci de dolari americani, asta-i doi pe mii de yeni, a a c îmi
datorezi înc trei pe mii, corect?
- i-am zbus, dag fata azda îl tie pe Camelon zi eu obzin ce am nevoie, o
i dau triplu, da? Triplu, da? Triplu, bine? Asta înzeamn înc treizeci i
nou de mii. Da, numai dag dau de Cameleon. Dac nu, nu- i dau nimic.
Kei înclin din cap.
- De acord. Acum, ascult -m bine. în untru e spectacol, da' n-avem timp
pentru asta.
- Ce fel de zbecdacol?
- Î i spun, n-avem timp de spectacol. Vrei s vezi, ne întoarcem alt dat .
Tu trebuie s mergi la baie; faci o baie de aburi, ca s te preg te ti pentru
masaj. Maiko, fata care o s i fac masajul, ea o s fie cea cu care trebuie
vorbe ti.
- Maiko? Ce dracu' e asta?
- Se preg te te s devin ghei .
73
- O amatoare, hm? Are i un nume?
- Numele ei e Suji. tie ce vrei. Ea o s înceap s vorbeasc , hau A a c o
tii c e ea. Tu ascul i doar. Dar trebuie s ne gr bim, s nu se termine
spectacolul înainte. S-ar putea s fie aglomera ie dup aceea. Nu va vorbi
dac mai sunt i al ii acolo.
- P i de ce baie de aburi? Nici nu-mi place z fac baie de aburi.
- sta e un club foarte tradi ional, de i pu in cam ciudat. Ar fi o inSult s
nu faci saun .
' Gruber morm i ceva în german i îl urm pe Kei într-o mic anticamer
cu tavanul jos, simplu mobilat , dar elegant . Lumina difuz era dat de
globurile ce atîrnau deasupra, la cele dou capete ale biroului, o foarte
pre ioas pies antic , a c rei parte din fa era acoperit cu spirale,
sculptate manual. În fa a biroului, pe jos, era un covor oriental, iar în
tokonama, micul alcov din spatele biroului, se afla un superb aranjament
floral. Ghei a de la birou era la fel de elegant , o femeie în miniatur . Nu
avea mai mult de dou zeci de ani, purta un singur inel de jad pe degetul
mic de la mîna stîng , gura îi era o pat ro ie pe fa a fardat cu alb, iar
rul negru ca noaptea era prins într-o coad pe o parte, cu o clem de jad.
Purta un chimono alb din m tase pur , cu un cordon lat, de un
surprinz tor ro u sîngeriu, care se potrivea perfect cu culoarea buzelor.
Cînd vorbi, vocea îi r sun delicat ca un clinchet de clopo el.
- Konbanwa.
Kei înclin din cap i-i r spunse:
- Bun seara.
Ea zîmbi i înclin din cap drept r spuns.
- Tegami o onegai itashimasu. -Hai.
Kei scoase o scrisoare i i-o întinse.
- Domo arigato gozaimasu.
- Do itashimashite. Ea citi încet.
74
Undeva, în interiorul cl dirii, de dincolo de u i i de pere i, Gruber auzi
ritmul încet i solitar al unei tobe taiko, iar în aer se sim i un delicat
parfum de t mîie. i, în timp ce Gruber încerca s se concentreze la
afaceri, se trezi stîrnit de acest loc, f a se putea controla, stîrnit de o
promisiune senzual , imposibil de ignorat.
Asta-i o afacere, î i spuse. Pl cerea poate s a tepte. i totu i mul,
loviturile puternice i ritmice ale tobei, frumuse ea tinerei îi spulberau
concentrarea.
Cînd termin de citit scrisoarea, ea privi o clip spre Gruber i îl întreb pe
Kei:
- Kochira wa Gruber-san desuka?
- Hai.
Ea împ turi scrisoarea, o puse într-unul din sertarele biroului, arunc o
privire scurt spre Gruber i, cu un zîmbet abia schi at, f cu semn spre o
alt u , ap sînd în acela i timp un buton aflat sub piciorul ei. Dinspre
se auzi un declic slab. Kei deschise u a i-l pofti pe Gruber în Takm
Shu. Singura lumin din interiorul imens p rea s vin de undeva de lîng
tavan, dar era atît de subtil i de difuz , încît îi trebuir lui Gruber cîteva
momente s se poat obi nui cu ea, dup care începu s studieze interiorul
clubului. Într-o camer circular , la vreo doi metri de tavan, se afla o aren
acoperit cu plu . În mijloc, era o mic scen , de la care porneau, ca ni te
dîre de ap , mai multe etaje i rînduri circulare, ce r reau unele
deasupra celorlalte, ca ni te trepte uria e, c tre un punct aflat undeva pe
la jum tatea domului. Nu exista nici o fereastr . Pe fiecare treapt erau
mai multe ni e, separate de m su e. În înc pere nu exista nici o lamp , iar
în fiecare dintre ni e erau saltele suprapuse i cuverturi, folosite de obicei
pentru dormit. Majoritatea alcovurilor erau ocupate: unele de un singur
cuplu, altele chiar de cîte ase persoane. Fe ele lor p reau apari ii ce oase
în lumina difuz .
75
Muzica, un cîntec de dragoste japonez, era cîntat de trei ghei e, care
st teau pe scena din mijlocul camerei. Cînd Kei i Gruber intrar , singurul
sunet care se auzea era ritmul încet al taiko-ului, acompaniat de un
murmur prevestitor ce venea din camera aglomerat . Apoi, tobei i se
al tur samisen-ul, chitara japonez cu trei coarde ce suna întotdeauna
pu in dezacordat i, dup dou , trei b i, flautul.
În ciuda profesiei sale, Gruber reu ise de-a lungul anilor s i cizeleze
pu in gusturile i, o dat , chiar jucase rolul unui decorator de interior, ca
acoperire într-o misiune. Locul sta este o minune, de o elegan pur , se
gîndi; tot ceea ce se afl în camer este important.
Aiuri ii tia de japonezi, trebuie s le dai ceea ce e al lor, au gusturi
rafinate. Dup cîteva momente, Gruber î i d du seama c to i cei din
camer aveau ochii a inti i în sus spre tavan, la opt metri în ime, privind
un disc din plexiglas, ag at de tavan la patru metri în ime, i care era
coborît încet. Discul era p strat într-un echilibru perfect cu ajutorul unor
frînghii de catifea, prinse la trei metri deasupra discului de un mic cablu,
ag at de un troliu ascuns undeva în tavanul fals.
Luminile colorate se estompau încet, pe m sur ce discul transparent era
coborît. Gruber privi în sus prin disc. Pe el erau doi b rba i i o femeie.
Unul din ei nu avea mai mult de dou zeci sau dou zeci i unu de ani;
cel lalt era trecut de patruzeci. Amîndoi aveau alur de atle i i uleiurile cu
care erau un i le puneau în eviden trupurile musculoase. În jurul
oldurilor aveau legate fî ii de pînz . Femeia era alb , cu u oare tr turi
polineziene. Era tîn , sub dou zeci de ani, scund , dar trupul îi era
aproape perfect: sînii nu prea mari, iar picioarele nu prea scurte. Purta
numai o tunic larg , care o acoperea pîn la jum tatea coapselor. Amîndoi
rba ii erau lega i la ochi cu fî ii din m tase neagr .
„A, gîndi Gruber, chiar i spectacolul va fi un studiu de elegan i stil.
Pornografic? Desigur. Dar niciodat obscen."
76
Discul începu s se roteasc încet, pe m sur ce era coborît. Cei doi
rba i începur s o mîngîie pe femeie, fiecare în felul s u. B rbatul mai
tîn r era mai impetuos, atingerea lui era mai ner bd toare, mi rile, mai
directe. B rbatul mai în vîrst începu s o mîngîie cu vîrfurile degetelor,
întîi pe mîn , apoi în sus, pe bra , oprindu-se îndelung la mcheietura
um rului, coborînd în jos, spre genunchi, apoi urcînd din nou,
strecurîndu- i mîna pe partea interioar a coapsei ei. Ea î i l capul pe
spate i p rul îi atîrna pîn aproape de c lcîie. începu apoi s i mi te
capul, dintr-o parte în alta, în ritmul muzicii.
- Trebuie s mergem acum, spuse Kei.
Neam ul începuse s transpire, foarte u or, deasupra buzelor.
- Într-o clip , spuse el repezit, f s i ia ochii de la discul rotitor.
Ritmul muzicii crescu i, odat cu el, senza iile celor trei se intensificar .
rbatul mai tîn r î i încetini mi rile, iar cel mai în vîrst le intensific .
Femeia era atins de patru mîini ce p reau s exploreze fiecare milimetru
al trupului ei, mîngîindu-i lobii urechilor, pleoapele, buzele, gîtul.
Ea se mi ca înainte i-napoi, iar b rba ii se apropiar mai mult. Începur
se legene odat cu ea, strîngînd-o în bra e. Ritmul muzicii crescu i ea îl
urm . Cu cît ritmul muzicii era mai rapid, cu atît mai frenetice îi erau
mi rile.
Gruber p rea intuit locului. Privea fix în sus, spre disc. Buzele î erau
uscate i noi broboane de sudoare îi ap rur la r cina p rului.
Totul e posibil aici, gîndi el. E greu de spus unde se opre te realitatea i
unde începe fantezia.
Mîna b rbatului mai în vîrst alunec sub tunica femeii i începu s-o
mîngîie pe stomac, în timp ce mîinile b rbatului mai tîn r trasau cercuri în
jurul sînilor, f s -i ating propriu-zis, doar urmîndu-le conturul peste
es tura sub ire. Ea se l pe spate, sprijinindu-se în bra e i privind în
jos spre corpul ei, apoi se ridic u or, astfel încît mîna b rbatului mai în
77
vîrst s -i alunece mai jos spre pîntece, iar el î i întoarse mîna cu degetele
în jos i o coborî încet între picioarele ei.
Ea gemu i audien a reac ion imediat. Un murmur prelung invad sala.
Gruber era fascinat. Kei, stînd lîng el în întuneric, îi studie reac iile,
buzele uscate, transpira ia de pe fa i ochii ce-i str luceau în timp ce
urm rea spectacolul.
Ea se mi , odat cu mîna b rbatului mai în vîrst , alunecînd u or sub
atingerea ei, ridicîndu-se i l sîndu-l s-o ating extrem de u or cu palma.
rbatul mai tîn r îi atinse în sfîr it un sfîrc, apoi cel lalt i î i ridic mîna,
tr gînd de leg turile tunicii, care alunec pe jos. Apoi, în sfîr it, se ridic ,
mîngîindu-i pe amîndoi b rba ii care se excitar la atingerea ei.
Kei atinse cotul lui Gruber i opti:
- Trebuie s plec m acum. Spectacolul se termin curînd.
- O pot ine a a s pt mîni întregi.
- Putem veni mai tîrziu s vedem un alt spectacol. Poate mîine...
- Un minut, opti Gruber, iritat.
- Bine, amice, e ciubucul t u.
- Exprezia, spuse Gruber f s i ia ochii de la disc, este afacerea, este
afacerea ta, asta-i exprezia.
Cei trei interpre i deveniser zgomoto i. Femeia î i puse mîna pe mîna
rbatului mai în vîrst , conducîndu-l tot mai adînc.
Kei nu urm rea spectacolul. Privea în partea cealalt a camerei, spre un
col întunecat, a teptînd.
Discul era acum aproape de podea. Mi rile femeii deveneau spasmodice.
Reflectoarele îi dezv luir fa a încordat . Fiecare mu chi al corpului îi era
încordat. Deodat , ea rupse fî ia de pînz de pe oldurile b rbatului mai în
vîrst i începu s -l mîngîie; apoi, amîndoi b rba ii o traser în jos, se
ezar lîng ea i începur s -i s rute sînii, stomacul, coapsele, iar ea, cu
din ii încle ta i, scoase un ip t u or.
78
- În curînd o s fie prea tîrziu, opti Kei.
- Bine, bine, morm i neam ul i Kei îl conduse c tre o u dintr-o parte a
arenei.
Intrar într-o înc pere ce p rea a fi o debara mai mare, luminat într-o
nuan de albastru. în fa a lor era o alt u .
- A teapt o clip , opti Gruber. Unde m duci?
- Nu te speria, spuse Kei. Clubul de s tate e chiar aici, de partea cealalt
a u ii. Nu vor lumin în club, asta e.
închise u a. Muzica r suna înc obsedant în mintea lui Gruber, de i Prin
a închis nu putea s aud decît ritmul tobei. Nu se putea concentra,
cînd cu greu trecerea de la fantezie înapoi la realitate. Kei deschise
cealalt u i lumina invad mica înc pere. ase trepte conduceau în jos
spre un hol îngust, zugr vit într-un alb orbitor. Lumina indirect era atît
de puternic , încît era greu de spus unde se terminau Pere ii i unde
începea podeaua. Acum, chiar i ritmul muzicii era o amintire. Dar scena
sese întip rit în mintea lui Gruber i nu putea sc pa de fantezia ce
continua s i se desf oare în imagina ie.
Kei îl conduse pe neam ul masiv la una dintre u i i-l introduse într-un
vestiar foarte curat, cu ase dul pioare din lemn de tec i o banc lung ,
tot din lemn de tec. Kei îi indic o u pe partea cealalt a holului.
- Baia de aburi. U a din partea cealalt a b ii de aburi duce în sala de
masaj, e clar?
Gruber devenea din nou nervos.
- Unde te duci? întreb .
- Cînd termini, Suji î i va ar ta unde este ie irea. Te voi a tepta acolo,
spuse Kei i plec .
„Afurisitul, gîndi Gruber, probabil se duce înapoi s vad sfîr itul
spectacolului."
Gruber î i scoase hainele, le aranj meticulos în dul pior, ag tocul
79
pistolului într-un cîrlig, apoi î i înf ur un prosop în jurul oldurilor.
Corpul îi era puternic i pielea întins . Într-o parte, avea dou cicatrice
rotunde, cicatrice de la o arm calibrul 38, amintindu-i constant c , într-
un alt timp i loc, fusese periculos de nes buit.
Se privi în oglind cîteva momente, apoi se uit la cicatrice. Mintea îi
func iona ca un bec cu lumin intermitent , pendulînd înainte i înapoi, de
la arena de deasupra la femeia de dincolo de u a b ii de aburi, care urma
-l conduc la Cameleon.
zgîndindu-se, scoase din toc pistolul Beretta, de calibrul 25, îl inu în
mîn cîteva clipe, verific înc rc torul, apoi îl vîrî în prosopul strîns pe
olduri. î i puse un alt prosop pe umeri l sîndu-l s -i cad pe o parte, ca
-i ascund pistolul. Intr în camera de aburi.
Parc era pierdut printre nori. Nu mai v zuse niciodat aburi atît de den i.
Gruber bîjbîi pe lîng perete croindu- i drum spre b ncile dintr-o latur a
lii, unde se a ez . iroaie de sudoare i se prelingeau p corp, adunîndu-se
în prosopul strîns pe mijloc. Scoase pistolul i îl a ez pe banc , lîng el.
înc perea era mult mai mare decît î i închipuise. Numai vag putea s i
dea seama de dimensiunile ei, luîndu-se dup luminile îngropate în pere i.
„Dumnezeule, gîndi el, trebuie s fie cincizeci de grade aici. O s stau dou -
trei minute, pe urm o s ies dracului de aici." i î i lu prosopul de pe
umeri, îl muie într-o g leat cu ghea topit ce se afla pe jos, lîng zid, i
se terse pe fa .
Zgomotul brusc al unui du , urmat imediat de o puternic izbucnire de
aburi îl f cur s tresar . Sunetul venea din partea opus a înc perii.
Cineva d duse drumul la ap peste c rbunii încin i, afla i în mod evident
undeva, în partea cealalt a camerei.
Valurile de cea se-ngro ar .
în dreapta lui, auzi o u deschizîndu-se, apoi închizîndu-se.
Mîna pip i spre pistol. Era surescitat, nervos i pulsul nu-i revenise la
80
normal, dup minutele în care urm rise spectacolul în arena de deasupra.
Apoi, cea a din cel lalt cap t al camerei p ru s se risipeasc pentru o
clip i, pentru o frac iune de secund , distinse neclar silueta
amenin toare a unui b rbat care-l privea.
îl sperie. S ri în picioare, atent. Dar aburii ascunser imediat silueta. Lu
în mîn pistolul i f cu precaut cî iva pa i pe podeaua acoperit cu
ceramic alunecoas , înspre silueta pe care o v zuse. Era masiv sau
scund? Gras sau slab? Gruber nu era sigur de ceea ce v zuse.
Sim i, dar nu v zu propriu-zis silueta, care se materializ pentru o clip , îi
smulse prosopul i disp ru din nou în cea .
Pistolul z ng ni, rostogolindu-se pe podea. Gruber r mase în camer ,
dezbr cat. Panica începu s -i strîng stomacul. î i îndoi genunchii i se
aplec încet spre arm , încercînd s vad ceva prin aburii tot mai den i.
Un nou jet de aburi veni din partea cealalt a înc perii i îi distrase aten ia
pentru o clip . Lovitura veni din neant, o durere brusc i ascu it trimis
din cea . Bang! Pur i simplu.
Nu v zuse cine-l lovise, nici m car nu-l auzise venind. Dar sim ise c lcîiul
izbindu-l într-o parte, rupîndu-i cîteva coaste. Picioarele îi alunecar i
zu într-o parte pe ceramica de pe podea i se izbi de zid.
O clip î i pierdu orice control. Apoi î i r suci trupul, ignorînd durerea, se
ridic repede în genunchi i, cu pistolul a intit spre neantul care-l
înconjura, s ri în picioare, r mînînd cu spatele lipit de perete
Nici nu avu timp s analizeze situa ia.
Urm toarea lovitur , dur ca o bucat de ghea , o primi în stomac, în
zona diafragmei, i se trezi din nou izbit în perete. Inspir aproape sufocat
i sim i gustul amar al bilei.
Se arunc înainte, cu pistolul inut strîns înc în pumnul transpirat i se
rostogoli de la perete, încercînd s ajung la acest duh al aburului.
Tocmai cînd voia s se ridice în picioare, v zu ceva pentru o clip , un
81
spectru ce p ru s se materializeze îndeajuns pentru a-l izbi în partea
dreapt a maxilarului, înainte de a se înv lui din nou în cea .
Durerea îi zgîl îi nervii i îi invad creierul. De data aceasta ip , dar, în
timp ce c dea, ridic pistolul în sus i trase un foc al c rui zgomot r sun
înfundat.
„Karate. Tradi ional. Okinawan. Care era cea mai bun ap rare posibil în
condi..." Trosc!
i sim i încheietura mîinii smuls , v zu pistolul zburînd prin cea ,
izbindu-se de podea i alunecînd într-un col . Se r suci rapid în direc ia
loviturii.
Nu v zu nimic altceva decît v tuci gro i de aburi încin i.
începu s tremure. Transpira ia izvora din fiecare por al corpului. Respira
cu greutate. Se întoarse i se îndrept spre u .
Picioarele îi fur secerate, f un sunet, f efort, invizibil. C zu lat pe
podeaua ud , se izbi cu maxilarul rupt de ceramic , sim i un foc în
coastele zdrobite i mîna smuls din încheietur fu prins sub el.
Gemînd necontrolat, se lupta s r mîn con tient. Hot rî s r mîn întins
pe jos, pîn î i va putea reveni pu in. G leata cu ghea era la cî iva
centimetri de mîna s toas .
Se întoarse pe partea cealalt i se tîrî pîn putu s apuce cu mîna mînerul
le ii, se ridic foarte încet în genunchi, privind însp imîntat i cu auzul
încordat. Durerea îi întuneca judecata.
Trebuia s ias din camer . U a era în spatele lui, probabil la vreo 2 metri
dep rtare, ascuns în cea . Gruber se îndrept cu spatele spre ea
balansînd g leata cu ghea în largi arcuri de cerc, mîrîind ca un animal
nit.
Lovitura veni din spate i îi dizloc um rul. G leata cu ghea îi zbur din
mîn i se lovi de b ncile din apropiere. Buc i de ghea se r spîndir în
jurul lui.
82
Era neputincios, bra ul stîng i mîna dreapt îi erau nefolositoare, dîndu-i
dureri ascu ite, maxilarul îi atîrna strîmb, iar o latur a corpului era
umflat i ro ie.
- Pui de lele, gemu el r gu it, vorbind cînd în englez , cînd în german ,
arat -te!
Dar era terminat i nervii începur s -i cedeze. Apoi totul disp ru i,
tremurînd necontrolat, se pr bu i peste o banc .
Din cel lalt cap t al camerei, o voce spuse într-o englez perfect :
- S dispari din Japonia pîn mîine dup -amiaz la ora cinci. Pistolul
Beretta, venind de undeva din cea , i se rostogoli la picioare, înc rc torul
era gol.
Gruber auzi u a deschizîndu-se i sim i curentul de aer rece venind din
cel lalt cap t al camerei.
- Bon voyage, rosti vocea i u a se închise cu zgomot.

Era patru i jum tate dup -amiaz i camera de tiri era, ca de obicei, într-
un haos total. Una dintre ma inile pe care se redactau tirile se stricase,
iar Mooney se s turase s asculte toate plîngerile i scuzele. Telefonul sun
i Mooney ridic receptorul cu o smucitur . Spuse:
- Renun !
Eula, secretara lui îi r spunse cu în elepciune.
- Îhî.
Mooney repet surprins:
- îhî?
Eula spuse:
- E Dumnezeu. Mooney oft .
- Of, la dracu'! Exact asta-i trebuia.
83
Doamne, dintre to i oamenii, îl suna tocmai eful tuturor adoratorilor
zeului Krishna, st pînul lunii, al stelelor i al restului universului, precum
i al ziarului Star din Boston, a cinci sta ii de radio i a trei posturi de
televiziune afiliate, inclusiv a aceleia unde el, Harold Claude Mooney, era
director la departamentul de tiri. Asta era ceva deosebit, mai ales la
Canalul 6 din Boston. Dumnezeu, cunoscut altfel sub numele de Charles
Gordon Howe, era, printre altele, un fanatic al ierarhiei i al titlurilor.
Pentru Howe, titlul era aproape la fel de important ca i slujba. Howe îi
explicase odat , la una din rarele întîlniri ale executivului, aceast filozofie:
„Oamenii sunt imediat intimida i de titluri. E mai greu s aPreciezi o
persoan . Dar titlul, titlul îl pricepi imediat. Aici e puterea, f alte
explica ii".
Ei bine, Howe avea titlul. Pre edintele. Nu pre edinte al Consiliului de
Administra ie, ci pre edintele.
La o or i jum tate de la începerea emiisiei i cu nou zeci de minute
înainte de Circus Maximus din fiecare sear cînd tirile de la ora ase îi
st teau pur i simplu în gît, cine îl suna la telefon? Afurisitul de pre edinte.
i lu o voce mieroas i r spunse:
- Domnul Howe? Aici Hal Mooney.
- Domnule Mooney, tiu c v dori i probabil s m loveasc cine tie ce
ciudat blestem voodoo pentru c v sun tocmai acum, dar am nevoie de
cinci minute din timpul dumneavoastr . Pe urm , o s v las s v
întoarce i la treab .
- Cinci minute? Bine, spune i.
- Vreau s -mi vorbi i cinci minute despre Eliza Gunn. Vreau s -i face i un
portret. O s v cronometrez.
- Chiar acum? Porni i cronometrul chiar acum? întreb Mooney i chicoti,
de i tia c Howe chiar st tea, probabil, cu un cronometru a a w în mîn .
- Chiar acum.
84
Mooney arunc o privire lene spre ceasul de deasupra u ii, se gîndi
cîteva secunde i apoi începu:
- E unul dintre cei mai buni reporteri pe care i-am cunoscut. Merge pîn la
cap t, indiferent ce poate însemna asta. Poate fi adorabil , dac de asta e
nevoie pentru a ob ine ceea ce vrea. Poate fi serioas , dac trebuie s fie
serioas , sau amuzant , dac trebuie s fie amuzant , sau inimoas , sau
cu sînge rece, sau mai rea decît o cobr cu amigdalit , dac a a trebuie s
fie. Într-un cuvînt, ob ine ceea ce vrea. E ca Joe Namath în Primul lui an la
Jets. Fiecare ac iune trebuie s fie un succes. Primul lucru care îmi vine
acum în minte este un tigru sa iu. Ea îi zice b nuial . Eu îi zic instinct,
instinct pur, f de care un reporter e ca un dansator cu picioarele rupte.
Mi-a luat ceva timp la început, ti i, s -mi dau seama de asta. La început,
m-am gîndit c e dr gu i pu in tr snit - am folosit-o la lumini. Dar
povestea cu tigrul a fost extraordinar . Ceilal i, de la celelalte sta ii de
televiziune, tratau chestia asta ca pe Ceva amuzant. Adic , ce dracu', cum
tratezi altfel o poveste despre Un tigru sa iu, numit Betsy Ross, care
urma s fac o opera ie la ochi ca S nu mai fie sa iu? A a c to i au
adunat materiale despre tigru mergînd în sala de opera ie i vorbind cu
doctorul. Pe urm au plecat. Nu i ea! A r mas pro pit acolo. I-am i
spus s plece dracului de la gr dina aia zoologic . Erau o gr mad de alte
tiri de adunat din ora în ziua aceea „Am o b nuial ", îmi zice ea. „Ce vrei
spui?" zic eu. „Doar tii ce-i aia o b nuial , pentru numele lui
Dumnezeu" zice ea. M-am sim it ca un b trîn n tîng. Adic , bo u' sta de
fat , de un metru jum tate, patruzeci i cinci de kile, de numai dou zeci i
doi de ani, m întreab pe mine dac tiu ce-i aia o b nuial , eu, care sunt
în meseria asta de dou zeci de ani? Aproape de cînd e ea pe lume. „Uite, îi
zic, am o gr mad de probleme ivite în multe locuri, sunt directorul tirilor,
a c mi i fundul la...", dracu' tie, nici nu mai tiu unde am trimis-o
atunci. Pe vremea aia era angajat de vreo dou , trei luni i pîn atunci
85
fusese o am rît de secretar , a a c eu eram expertul i ea doar proasp t
angajat i, în afar de asta, eu eram eful i ce tia ea? Corect? Gre it. îmi
zice: „N-am încredere în nenoroci ii tia" - apropo, vorbe te ca un birjar -
i eu îi zic: „Care nenoroci i?" i ea îmi zice: „Veterinarii", i eu îi zic: „Da'
nu-s acolo trei doctori exper i în tigri?" i ea îmi r spunde: „M doare-n cot
i dac -i cel mai tare veterinar, are o sclipire ciudat în ochi. Ai încredere
în mine". Auzi, ai încredere în mine! Eu mai am trei ore pîn la tirile de la
ora ase i ea vrea s -mi blocheze un echipaj i o camer de filmat, cu tot
cu ma in , într-o zi cu tiri fierbin i, numai pentru c doctorul tigrului are
o sclipire ciudat în ochi. Am f cut i eu o mic glum i i-am zis: „Da' nu
chiar a a de ciudat ca cea din ochii tigrului, ha, ha, ha" i ea se sup i
începe s -mi tot cînte despre tigru, c ce valoros e, pentru c are dungi
negru cu alb în loc de negru cu galben, i c fac opera ia asta ca s creasc
i mai mult valoarea tigrului i pe urm gr dina zoologic o s -l vînd
vreunui rege arab, pentru o sum imens de bani i, colac peste pup ,
veterinarul are i el o parte din afacerea asta. „Un tigru, pentru numele lui
Dumnezeu! Mi i fundu' de-acolo" îi zic, i ea - jur pe Dumnezeu - îmi
zice: „Rahat!" i-mi trînte te telefonul. i mai las i telefonul deschis. Eu
sunt gata s-o omor i dictez un memoriu s-o înv minte i, la cinci i
jum tate, îmi n le te pe u , cu vestea c tigrul a murit în opera ie i c
extraordinarul veterinar a dat-o în bar r u de tot, i oamenii de la gr dina
zoologic sunt dispera i, i c ea a pus mîna pe un doctor tr snet, care
încearc s ias din încurc tur explicînd de ce a murit tigrul, c ei nu
încercau decît s -i vindece ochii, i nu g sise alt reporter pe o raz de
dou zeci de mile, iar dup aia m trezesc c ia de la Cronkite caut un
subiect senza ional, i noi ne trezim cu mai multe telefoane pentru afurisita
asta de întîmplare decît pentru orice altceva pot eu s -mi amintesc. Fata
asta are instincte. i asta-i regula jocului. De atunci, nu m-am mai
contrazis cu ea. i ea nu m-a dezam git niciodat .
86
- Pare foarte priceput la g sirea oamenilor, spuse Howe lini tit. Vreau s
zic, oameni care nu vor s fie g si i.
- A fost bun de la început. Spre exemplu, cum a fost cu Tomatoes
Garziola. Imediat dup ce a izbucnit nebunia dintre Garziola i F. B. I. De
fapt, într-un fel, ea a tras primul foc în r zboiul sta. Un procuror adjunct,
pe nume Flannagan, f cuse ni te comentarii la o mas , despre Garziola, i
toat lumea îl c uta, numai c Garziola nu era a a de ner bd tor s fie
sit. Dar Lizzie a hot rît, Dumnezeule, c o s -l g seasc , a a c a studiat
tot materialul pe care-l aveam despre el i a g sit acolo o referire la mama
lui Garziola. i deodat - minune, vine ziua de na tere a b trînei doamne.
a c Lizzie ia o echip i se duce direct în Providence, unde st b trîna i
unde era i Tomatoes, la mas , cu ase gorile dup el. Treaba e c i-a tot
spus Tomatoes. i vreau s spun c ultima dat cînd cineva i-a spus lui
Garziola Tomatoes, acesta a fost g sit plutind cu burta-n sus, sub digul de
pe Atlantic Street. A i v zut caseta original ? Garziola iese în u a casei, cu
o fa care ar fi f cut toat linia de atac de la Dallas Cowboys s fac în
Pantaloni, se uit la ea de sus i îi zice: „Nu accept în general femei, mai
ales cînd nu cînt resc nici nou kile ude leoarc , dar de data asta a putea
fac o excep ie, surioar ". Ea îi arunc un zîmbet de cincizeci de dolari i-
i zice: „Procurorul Flannagan v face de rîs, domnule Tomatoes, i eu m-am
gîndit c poate dori i ca dumneavoastr s v spune i versiunea În toat
povestea asta". El începe s rîd i se întoarce spre cele patru maimu e din
spatele s u, zicînd „Domnul Tomatoes!" i rîde cu atîta poft , c ,
bineîn eles, to i încep s rîd . Atunci el zice: „Ce vrei s spui?" i ea zice:
„Domnul Flannagan v-a acuzat oficial de escrocherie, de mit , de deturn ri
i chiar de cîte o crim , pe ici, pe colo". Garziola se uit din nou la ea, i-i
zice: „Ce pui de lele, i o mai face i de ziua mamei mele". Ea, cu o fa
sever zice: „Da, chiar de ziua mamei dumneavoastr " i apoi f s i
trag sufletul, adaug : „De ce v-au zis Tomatoes?" i dup aia ce crede i?
87
Garziola se a eaz pe veranda casei mamei sale i-i poveste te tot, despre
cum era într-o zi, pe vremuri, la docuri, i cum obi nuiau s in marfa
pîn cînd ro iile se stricau i pîn la urm proprietarii cedau, i asta fusese
vremea cînd începuse s scoat un salariu. De la asta i se trage numele de
Tomatoes.
Patruzeci i cinci de minute mai tîrziu, el înc mai vorbea i, ca s o fac
lat , zice: „Uite, domni , dac -i vorba de mituiri i de trafic de influen ,
ap i s tii c primul care a întins laba a fost gunoiul sta m runt de
Flannagan. Vrei o poveste, î i dau eu o poveste". i avocatul lui, care st tea
acolo, a încercat s -l fac s tac , dar el le-a zis tuturor s -l lase în pace i
s-a apucat s -i povesteasc , punct cu punct, toat istoria care a provocat
unul dintre cele mai mari scandaluri. Nu spun c ea a provocat toat
treaba asta - vreau s zic c , în timp, totul ar fi ie it oricum la suprafa -
dar noi am avut-o primii, i asta e regula jocului. Ziarele dumneavoastr au
scos tot ce-au putut din asta, dar prima dat a i v zut-o pe Canal 6 i ea
este cea care a rupt z gazurile. De data asta, a fost adorabil ... a fost
adorabil . în elege i ce vreau s spun?
- Caracterizeaz -mi-o într-un cuvînt. Mooney se gîndi cîteva clipe.
- Tenace, spuse el.
- Mul umesc foarte mult, domnule Mooney.
- Cu pl cere, domnule. N-are probleme, nu-i a a?
- Ar fi avut, domnule Mooney, acum n-ar mai avea. Nu dup ce mi-a i spus
- i apropo, felicit ri pentru c a i ie it din nou pe locul întîi ca audien .
- Mul umesc. Mul umesc foarte mult.
- La reVedere, domnule Mooney. Mul umesc pentru timpul pe care mi l-a i
acordat, închise.
Ia te uit ! Ce dracu' pune la cale b trînul? Dac mi-o fur s o trimit la
alt sta ie, î i spuse Mooney, tiu ce o s fac, o s m duc la el acas i o
-l ucid pe afurisitul sta.
88
Coborî la etajul al patrulea, un nivel mai jos de studio, i se îndrept în
fug spre camera de editare. Eddie, cel mai bun redactor de la sta ie o
tepta. Eddie, b trînul de n dejde.
- E ti un vis, spuse ea i-l s rut ap sat pe cre tetul capului s u negru i
nici un fir de p r.
- Mul umesc. Ce-ai ob inut?
- Un interviu exclusiv cu Jonathan Caldwell.
- Glume ti!
- Am totul aici, spuse ea, f cînd semn spre casetele video. Eddie fluier
încet printre din i.
- Cum dracu' ai f cut asta?
- L-am încol it, Eddie. Am urm rit-o pe dr gu a aia de prieten a lui timp
de patru zile i ast zi m-a condus direct la el. Cît e ceasul?
- Patru patruzeci i cinci.
- Fir-ar s fie, a mai r mas mai pu in de o or ... Bine, hai s punem Cap la
cap cinci minute i pe urm o s -i for ez eu mîna lui Tubby s -mi mai dea
ni te spa iu de emisie.
- Bine, dar mai bine î i las o marj de treizeci de secunde, în general nu- i
decît timpul obi nuit. A a n-o s trebuiasc s fac vreo t ietur în
ultima clip .
- Nu poate s fac asta... asta e o tire fierbinte. To i îl Caut pe Caldwell
de cînd a fost acuzat. i eu am ob inut un interviu în exclusivitate.
- Iubito, nu trebuie s m convingi pe mine. Trebuie s -l conving pe Tubby
Slocum.
Pîn la cinci i zece aranjase totul i era gata s scrie introducerea i
încheierea. Urc la etajul al cincilea, unde o g si pe Viki, directoarea de
etaj, vorbind cu un munte de om.
Tubby îl f cea chiar i pe George s arate ca un pitic. Avea aproape doi
metri i cînt rea cam o sut treizeci de kilograme, o mare parte a greut ii
89
lui concentrîndu-se în pîntece. Burta lui imens se rev rsa peste cureaua
pantalonilor, care atîrnau pe el ca un cort arab. Gîtul acoperea gulerul
ii, care avea probabil trei nasturi deschi i ca s -l încap . P rul
sub ire i rar, piept nat în uvi e întinse de la o ureche la alta, era
întotdeauna umed de transpira ie. Cînd vorbea, vocea p rea a fi rezultatul
unei adev rate lupte date în corpul acela m los i sem na cu vocea
veveri elor din desenele animate ale lui Wall Disney.
Slocum c tase dimensiunile acestea odat cu slujba. Fusese întotdeauna
solid, dar devenise obez în ultimii patru ani. Cei care nu-l simpatizau
atribuiau p strarea sa în postul de produc tor, atît al tirilor de la ora
ase, cît i al celor de la ora unsprezece, faptului c îl lingu ea f pic de
ru ine pe Raymond Pauley, directorul sta iei. Dar gras sau nu, lingu itor
sau nu, era totu i cel mai dur, mai muncitor i mai bun produc tor de tiri
din Boston. Canalul 6 domina ambele grupaje de tiri, de cînd preluase el
comanda. i, atîta timp cît era cel mai bun, Pauley nu inea cont de cît de
gras era.
Eliza î i ridic privirea spre el, de parc ar fi avut în fa Muntele Everest.
- Tubby, am o tire tr snet, spuse ea.
- Tu întotdeauna ai cîte una din astea, Lizzie. Ce e...
- M cheam Eliza, Tubby.
- Bine. Deci, ce e a a de tr snet?
- Am o înregistrare cu Jonathan Caldwell. Cinci minute, Tubby...
- Tot timpul de care dispui este de cinci minute, copile, spuse - b rbatul
uria , p ind greoi spre camera de control. Nu ai patru minute cincizeci i
nou i nici cinci-zero-unu. Cinci minute. Deci, dac po i s -l dai f
introducere i încheiere, e minunat.
- Ascult -m , Tub. Este într-adev r un material tr snet. L-am f cut s
spun c singurul mod de a face afaceri cu arabii este prin mit . A admis
mai multe înc lc ri flagrante ale legilor bancare. Zice c e o victim a
90
acestor vremuri i c se a teapt s mearg la închisoare, dar toate b ncile
vor continua s fac acela i lucru, iar cei de la Federal Reserve vor numai
dea un exemplu prin el.
- Se pare c e o adev rat dinamit . Ai cinci minute.
- Ce dracu' Tubby...
- Hei, ce se întîmpl , ai probleme? Eu am mult mai multe. Mai am trei
adolescen i mor i în Lynn într-o înc ierare, un fost secretar de stat pierdut
pe mare într-o barc de pescuit, un doctor de la Harvard care crede c
poate vindeca cancerul cu un amestec de suc de prune i sparanghel i s
nu- i mai spun ce se întîmpl în afara Bostonului. Ai cinci minute, Eliza.
Cinci.
Îi ar degetele de la o mîn i disp ru în camera de control. Ea sun la
camera de editare.
- Ei? întreb Eddie.
- Tic losul!
- O înregistrare de patru minute, da?
- Mda... îmi trebuie cel pu in treizeci de secunde ca s încep interviul i
treizeci ca s -l închei.
- Nici o problem , doamn . Avem dou secven e de treizeci de secunde pe
care le putem scoate.
- Nu-mi place c trebuie s pierd partea aia - cînd spune c e o victim a
vremurilor - dar tot restul e foarte bun.
- Du-te i scrie- i povestea; mai sunt dou zeci de minute. O redactez i i-o
m lui Max.
Max era porecla computerului care controla toate cele intrate În program.
- Mul umesc.
Se întoarse în birou i începu s scrie. Zece minute. Nu era nici timp
destul. Mîzg li o prim schi , o arunc i începu s bat la ma in
introducerea i încheierea.
91
Telefonul sun . Era secretara de la monitor. Avea nevoie de o copie.
- Dou minute, ip Liza i trînti receptorul. Se întoarse la ma in i
termin a doua schi .
Telefonul sun din nou. Îl smulse i spuse:
- Am plecat. Lu hîrtia din ma in i alerg pe hol c tre cabin .
- îmi pare r u, spuse ea.
Tipul care preg tea textul pentru monitor nu se gr bea niciodat .
- E-n regul , o s ai povestea gata înainte de editorial. Am timp destul.
Tocmai cînd ie ea pe u , o strig o secretar :
- Un telefon, Liza, e urgent.
- Nu acum, Sally, mai sunt dou minute pîn la ase. Nu pot s r spund,
ia tu num rul, te rog.
- Cred c pe sta o s -l vrei, e domnul Howe.
Charles Gordon Howe o c uta, cu dou minute înainte de emisie. Se duse
în biroul lui Sally i ridic receptorul:
- Alo?
- Domni oar Gunn, la telefon Charles Gordon Howe.
- Domnule Howe, am mai pu in de dou minute pîn intru În emisie. Am o
poveste foarte important i efectiv acum nu am timp s ...
- tiu cît e ceasul. Nu a fi sunat dac nu era ceva urgent. Asta este sta ia
mea, domni oar Gunn.
- A a e, domnule Howe, dar e cariera mea. Suna i-m din nou la ase
treizeci i unu. La revedere.
Porni în vitez spre u .
- Mul umesc, Sal.
- mai curajoas decît un gladiator, feti o, spuse Sally. Eliza se îndrept spre
studio.

3
92
Acum se tia. Dar va lupta. Interviul lui Gunn nu l sa nici o îndoial în
privin a asta.
Caldwell privea spre fereastra biroului s u, o camer primitoare i
luminoas , cu pere ii acoperi i de picturi abstracte, urm rind b rcile,
treizeci de etaje mai jos i la o jum tate de mil dep rtare str lucind pe
fundalul placidului rîu Charles. Mintea îi r ci înapoi spre o zi glorioas ,
în care ajutase echipa Harward s cî tige o victorie nea teptat asupra lui
Yale. Dar visul trecu repede, iar el î i scoase haina, î i l rgi cravata i urc
scara circular , exterioar , care ducea la apartamentul de deasupra, aflat
la ultimul nivel.
Va scrie o declara ie i va spune toat povestea, cu cuvintele lui. De cîteva
zile o tot scria i rescria în minte. Acuza iile erau false, dar, dac
anchetatorii s pau suficient de adînc, mai erau i alte lucruri.
Sus, era mult mai cald decît în biroul lui Caldwell. Apartamentul avea dou
dormitoare, dou b i, o buc rie mic i o sufragerie mare, cu ferestre cît
pere ii, care-i d deau o perspectiv complet c tre nord, est i sud. Fusese
decorat de Tessie Caldwell, care cuno tea bine gusturile so ului ei. Mobila
era toat veche, perdelele - galbene i albe. Erau plante peste tot, iar pe
peretele dintre u ile dormitoarelor se g sea singurul tablou din camer , o
pictur de Jackson Pollock, înalt de vreo doi metri, în culori dominante de
galben care te ame eau. Un birou de scris, care data de pe vremea lui
Daniel Webster, st tea lîng u ile glisante de sticl , ce d deau spre
balconul întins de la un cap t la altul al apartamentului.
Caldwell era atît de adîncit în gînduri, încît nu-i z ri pe vizitatori Pîn cînd
cel mai b trîn spuse:
- Hello, Johnny, ne-ai speriat.
Vocea era blînd , cu influen e din sud, dar nu era o voce din sud. Caldwell
tia c aceast voce putea s treac foarte u or de la un ton cald la unul
93
condescendent. Apar inea senatorului Lyle, un bunic cu o figur distins .
rul alb îi c dea peste gulerul jachetei de tweed, purta papion, inea în
mîn un baston noduros, în care era nevoit s se sprijine din cauza unui
picior r mas cam sl bit de pe urma unui u or atac de cord secret. Era
senatorul cel mai important din Virginia i congresman-ul cu cea mai mare
longevitate din statul s u. î i reprezenta statul de treizeci i unu de ani.
Fusese în dou guverne, era eful Comitetului pentru Servicii Armate i
avea mai mult putere i influen decît oricare alt legislator în via . Era
consultat atît de democra i, cît i de republicani în problemele importante.
Nimeni, nici m car pre edintele nu ar fi riscat s -l înfrunte pe Damerest.
rbatul care era cu el era imposibil de descris: în ime medie, greutate
medie, blond, p rul tuns scurt, un costum cenu iu închis, nici o tr tur
deosebit . Sub bra avea o serviet deschis .
- Nu trebuie s i faci griji. Am luat liftul privat. Nu ne-a v zut nimeni
urcînd, spuse senatorul.
- Ce dracu' face i aici? întreb Caldwell.
- Sp lasem putina. Cineva a auzit c ai ie it la suprafa i nu anun at.
- Nu, vreau s spun ce face i în Boston?
- Sunt aici de dou zile. Discret, la ni te prieteni. Am fost îngrijorat din
cauza ta.
- Ai mai spus asta. i cine e „noi"? i cine e ti tu? Privea spre omul greu de
descris.
- El e Ralph Simpson. erif federal.
- Bun ziua, domnule, spuse Simpson. Caldwell înclin din cap spre el.
- Are o cita ie, continu Damerest.
- Ce cita ie?
- Ai fost citat ca s i se ia un interogatoriu. Nici o acuza ie, deocamdat .
Dac vor fi, acuza iile vor fi federale. Violarea statutelor bancare
guvernamentale. Ce vreau s i spun, b iete, e c pot fi evitate. i prietenii
94
i te sprijin , Johnny. Am vorbit cu b ie ii din ' bancar i cu judec torul
federal de aici. Judec torul va recomanda ca problema s fie investigat de
Casa Alb . Totul o s sar în aer. Tot ce trebuie s faci e s te resemnezi.
Zîmbea, dar ochii s i ca de cremene se îngustaser .
- Nu e i p rerea mea, spuse Caldwell...
- Ah? i de ce nu?
- N-am de gînd s accept s sco i castanele din foc cu mîna mea...
- Ce tot spui?
- A a pare s fie.
Damerest st tea cu mîinile înfundate în buzunare i cu umerii ridica i,
înclinîndu-se u or spre Caldwell, de parc s-ar fi adresat Comitetului
pentru Metode i Resurse.
- La dracu', fiule, ai nimerit în partea proast a b ino ilor din Wall Street.
Putem s -i facem s nu- i mai zbîrleasc atîta penele.
- La dracu' cu ei. Aveau ceva cu Banca First Common, de cînd bunicul meu
nu mai conducea reprezenta ia.
- tiu, fiule. Eu i tat l t u am fost colegi de coal . El a finan at prima
mea campanie. Nu m-a fi descurcat f el.
Caldwell auzise povestea de nenum rate ori, înc de cînd era copil.
„Tic lo ii l-au urm rit pe el, iar acum sunt dup mine."
- La urma urmelor, tii c n-am fost întotdeauna de acord cu tata. N-o s
accept nici o presiune de data asta. Nici unul dintre noi nu- i poate
permite a a ceva.
trînul senator zîmbi, cu acel zîmbet cald de bunic care ascundea o inim
de vultur. Caldwell îl v zuse ie ind din situa ii grele, cu zîmbetul pe buze,
i asta nu numai o dat . Dar, acum, tic losul b trîn folosea trucul pe
pielea lui.
- U urel, spuse senatorul, încet. Deocamdat tu e ti strîns cu u a.
- Pe dracu'. Cum de s-a întîmplat?
95
- Mi-a sc pat.
- ie nu- i scap nimic, Lyle. Nimic de o asemenea amploare.
- Ce mai pot s spun?
trînul scoase o batist ro ie i- i terse fruntea.
- Dumnezeule, e z pu eal aici. întotdeauna faci a a de cald
- Nu eu, menajera.
Caldwell deschise una din u ile de sticl i o pal de aer mi draperiile.
- Ah, acum e mai bine, spuse senatorul. Ascult , uit -te pu in pe hîrtiile pe
care le-a adus domnul Simpson. Totul va fi f cut cu discre ie. Voi doi
trebuie numai s v duce i jos, în...
Simpson se duse pîn la biroul vechi, î i deschise servieta i c ut ceva
în untru.
- Dar cum r mîne cu tine, Lyle? întreb Caldwell.
- Nu e cazul s apar lîng tine. Pot fi mult mai util dac stauî umbr .
Simpson avea amîndou mîinile în serviet . De urub capacul unei sticlu e
i-i v rs con inutul într-un tampon mare, pe care îl inea în cealalt mîn .
Damerest spuse:
- Am vorbit cu Tessie. Pare s fie tare. Simpson î i scoase mîinile din
serviet . Într-una inea tamponul. Era chiar în spatele lui Caldwell, care
spunea:
- E obi nuit cu def im rile. Pe tat l ei numai c nu l-au ars pe rug.
Simpson p i mai aproape de Caldwell, inînd la spate mîna în care avea
tamponul. Senatorul se apropie de el.
- Am încercat s o lini tesc, spuse el.
Se mi brusc, înl uindu-l cu bra ul pe Caldwell, imobilizîndu-i mîinile
i inîndu-l strîns. B rbatul respir puternic pe gur i pe nas.
- Ce dracu', începu Caldwell, dar nu mai termin propozi ia. Simpson îi
aplic tamponul la nas. Odat cu inspira ia, mirosul acid al cloroformului îi
trunse prin n ri i-i amor i creierul. începu s se zbat , încercînd s i
96
in respira ia.
Senatorul îl strînse din nou, mai tare. Caldwell fu nevoit s inspire înc o
dat . Creierul îi era paralizat. Damerest îl sim i cum se înmoaie. Îl mai
strînse înc o dat . Ochii lui Caldwell ie iser din orbite i priveau peste
tamponul de vat , ca ochii unui animal îngrozit, privind cînd cruci , cînd
normal. Cînd Caldwell se pr bu i, Simpson îl apuc , îl ridic într-o parte
i-l trase prin u a deschis , spre balcon.
Emisiunea începuse de trei minute cînd becule ul de la telefonul special se
aprinsese. Lumina intermitent. Chuck Graves, omul de baz pe care nimic
nu-l clintea, era în mijlocul p ii de tiri din deschidere. Eliza ridic
receptorul.
- Sunt Sid, vorbesc de jos din camera de tiri. Tocmai am primit una
fierbinte - Jonathan Caldwell s-a aruncat de pe cl direa B ncii First
Common. E f cut praf, pe Market Street... Abulan a e pe drum... asta-i tot
ce tiu, deocamdat .
Convorbirea se întrerupse.
Liza r mase ca o statuie cu telefonul în mîn . Îl mai inu o clip , apoi se
ridic de pe scaun, alerg pe hol unde apuc gr bit receptorul telefonului
pentru urgen e ag at de perete, i form num rul redac iei.
- Eddie mai este acolo? Aici e Liza, spune i-i c e important... Eddie,
ascult -m : Caldwell tocmai s-a aruncat de pe cl direa b ncii... tiu, tiu...
E în lan ul de tiri? Po i s-o sco i, numai cît s punem la loc cele dou
segmente de treizeci de secunde?... Nu fi îngrijorat, îmi voi asuma întreaga
spundere... Eddie, e ti minunat...
Puse receptorul în furc i se întoarse la locul ei.
Terminaser înc dou segmente i începuse rubrica de sport cînd camera
de tiri sun ca s confirme c era într-adev r Caldwell. Îi d du
confirmarea lui Graves care f cu anun ul la sfîr itul segmentului de sport,
dar nu mai avea altceva de ad ugat.
97
Perfect. Avea tot ce-i trebuia.
În cabin , regizorul secund num ra secundele pentru ie irea din rubrica de
tiri.
- OK, gata, Max... i trei, doi, unu... învîrte banda i, închide microfonul lui
Wally... pune camera trei pe... Doamne, uit -te la ea - ar ar ta bine într-o
lad de gunoi...
- Are cel mai frumos fund din Boston, spuse Tubby cu jind.
- Vorbeam de fa a ei, Tubby - treizeci de secunde, apropie-te mai mult de
Jackson... camera unu, pe harta cu vremea... arat bine - dar nu i se vede
fundul, acum st jos.
- Ai s -l vezi bine cînd se ridic , spuse Tubby. Liza înc mai mîzg lea cîteva
însemn ri, schimb ri pe care voia s le fac în copia pe care o ref cuse deja
de dou ori, în parte dup ce d duse textul la b tut, pentru monitor.
Adrenalina urla în ea. Vocea regizorului secund îi zbier în ureche:
- Gata, num rul trei pe Liza i vreau o prob de voce...
- Bun , p rul meu e verde i ochii mei sunt...
- Bun, mai avem un minut i ne întoarcem la tine, Liza, iar tu ai cinci
minute pîn la editorial. În acest moment, suntem înainte cu dou secunde
fa de schem ... arat bine... OK, camera num rul trei i... patru, trei, doi,
unu... Liza, e ti în emisie... i preg ti i înregistrarea Lizei.
Privi drept în aparatul de filmat, aplecîndu-se u or înainte.
- Bun seara, aici Eliza Gunn cu reportajul serii. Ast zi, la ora cinci i
cincizeci i trei de minute, cu dou minute înainte de începerea emisiunii,
Jonathan Caldwell, pre edinte al Consiliului de Administra ie al celei de-a
doua institu ii bancare din ar ca putere, a c zut sau s-a aruncat de la al
treizeci i doilea etaj al b ncii, pe care tat l lui a înfiin at-o acum aizeci de
ani, i a murit. La ora trei, în aceast dup -amiaz , cu dou ore înainte de
saltul fatal, i-am luat un interviu lui Jonathan Caldwell într-un garaj din
Boston, în North End; am discutat cu el despre scandalul care i-a dus
98
banca în pragul falimentului i a adus c derea în dizgra ie a uneia dintre
cele mai puternice familii din via a economic i politic a acestei ri...
În camera de control, fata de la monitor spuse:
- Doamne, e pe al turi cu textul. Bate cîmpii r u de tot. Tubby nu mai avea
bdare.
- Buck, spune-i regizorului de platou s -i dea semnale la patru, trei i
minute de final. Dac dep te timpul, pierdem editorialul i b trînul o s
m nînce cu fulgi cu tot.
- Va muri de b trîne e înainte s termine, spuse Buck i pocni cu degetul
în butonul microfonului regizorului de platou.
- Foarte nostim, spuse Tubby. Merse la panoul de control i ap pe un
buton. - Liza, taie- i încheierea la jum tate... ai dep it cu dou zeci de
secunde introducerea.
Vocea lui Buck reveni, în timp ce interviul lui Caldwell se derula pe
monitoare:
- OK, peste treizeci de secunde intr m peste înregistrare, Liza, ine minte,
fii scurt , nu avem timp deloc... i acum, sfîr itul înregistr rii... patru, trei,
doi, unu. Ce dracu', înregistrarea e prea lung .
- Tai-o, strig Tubby.
- Nu pot s-o tai acum, e în mijlocul unei fraze despre... A teapt pu in,
acum: Gata, trei... i gata...
'- Fir-ar a dracului, a dracului, bolborosi Tubby. Suntem deja în întîrziere
cu patruzeci de secunde! I-am spus cinci minute. Patru pentru înregistrare
i cîte treizeci de secunde pentru introducere i încheiere. T ia i-o.
Scoate i-o de pe post.
- Nu pot s fac asta, e în mijlocul încheierii, spuse regizorul secund.
- Nu-mi vine s cred ce face, tun Tubby.
- Vrei s distrugem editorialul? întreb regizorul secund. Tubby se sc rpin
în cap cu furie.
99
- Distruge i dracului editorialul. Nu-mi vine s cred ce face.
- Dar e o bucat bun , Tubby.
- Nu-mi pas nici dac anun al treilea r zboi mondial. I-am dat cinci
blestemate de minute i uit -te la ea... parc ar avea treizeci de minute la
dispozi ie, Isuse Hristoase.
- Acum încheie, spuse regizorul secund. Ap un buton. Chuck, gata,
termin repede. Acum... patru, trei, doi i gata... i pauz trei, microfonul
lui Chuck.
În studio, Graves zîmbea încrez tor, ca de obicei:
- Acestea au fost tirile, spuse el. Sunt Charles Graves, vom reveni la ora
unsprezece.
Regizorul secund lovi în buton i se pr bu i în scaun.
- i cu asta basta, spuse el, oftînd în microfon.
- Fir-ar a dracului! strig Tubby Slocum. I-am spus cinci. L-ai v zut pe
regizorul de platou c i-a mai dat un minut i treizeci de secunde? i ea a
mers înainte. A dep it cu un minut i dou zeci i dou de secunde. La
dracu'!
Ie i ca o furtun din camera de control.
Liza î i strînse lucrurile i îi f cu cu ochiul lui Graves.
- Frumos, spuse ea.
Graves zîmbi. Era de doisprezece ani la redac ia de tiri i tia s
recunoasc un reportaj bun.
Tubby o a tepta la ie irea din studio. Alerg pe lîng Eliza, în timp ce ea se
îndrepta cu pa i mari spre biroul ei.
- Ce dracu', izbucni gr sanul, i-am spus cinci minute. Cu greu i-am f cut
loc i pentru alea cinci minute. Cinci... nu ase i ceva. Fa a lui avea
culoarea unui homar fiert.
- De acum înainte, cînd î i spun...
Ea se opri i Tubby fu cît pe ce s dea peste ea.
100
- Tubby?
- Da.
- A fost bine?
- Ce are asta de-a face cu...
- A fost bine sau nu?
- Nu asta-i important. Important e c eu sunt produc torul acestei
blestemate de emisiuni. Nu pot permite ca talentul s treac peste mine.
- Tubby?
- Ce mai vrei, pentru numele lui Dumnezeu?
- A fost bine?
- A fost bine. tii i tu c a fost foarte bine.
- i-am f cut o emisiune bun , nu?
- Lizzie...
- M cheam Eliza. E-liza. Pa. Îi trimise un s rut din vîrful buzelor i intr
în birou, trîntind u a.
„Uf! Oh, la dracu'!”, spuse Tubby abandonat.
Se întoarse s plece spre studio i mai ip o dat c tre u a ei:
- S fii produc tor aici e ca i cum ai încerca s regizezi un spectacol de
surdo-mu i pe Broadway.
Telefonul suna cînd Liza intr în birou. î i arunc noti ele pe mas , inspir
adînc, se uit la telefon i- i aprinse o igar . „Oh, la dracu', se gîndi, nu
pot s evit asta." Ridic receptorul.
- Gunn la telefon.
- Foarte dr gu , spuse vocea. Vocea lui Howe era un zumz it adînc, lini tit,
patern. Nu ridica vocea niciodat i rareori î i ar ta mînia. Nici nu avea
nevoie.
- Domnule Howe, îmi pare r u, n-am vrut s fiu nepoliticoas ...
- Draga mea, am fost reporter toat via a. N-am mo tenit afacerea asta, eu
am pornit-o. Eu însumi. tiu s recunosc un reportaj bun. Cu toate c
101
trebuie s spun, îl comp timesc profund pe Johnny Caldwell. Era un
prieten bun. Dar nu de asta am sunat. Am o sarcin la care a dori s te
gînde ti. Ea încerc s r mîn calm . Charles Gordon Howe, s-o sune pe
ea!
- O sarcin ?
- Nu e pe linia ta obi nuit .
- Vre i s spune i c m lua i de la emisiunea de tiri?
- Da.
- Pentru cît timp?
- Asta depinde foarte mult de tine. Acum e ti liber ? Trimit ma ina s te ia.
- Uita i ce este, domnule Howe. Am f cut reportaje-anchet timp de trei ani
i am o reputa ie bun . S plec acum de la emisiune... i l fraza în aer.
- Hmmm.
Zumz itul adînc. Secunde de lini te. Eliza începea s se nelini teasc .
- Te-am urm rit de foarte aproape... Pot s i spun Liza?
- M cheam E-liza, dar to i îmi spun a a.
- În regul , Eliza. Cred c e ti poate cel mai bun reporter de televiziune pe
care îl am. De asta vreau s discut cu tine. Desigur, va fi o prim la mijloc.
- Dar nu e vorba de bani, spuse ea repede. Adic vreau s spun, sigur c i
banii sunt importan i. Numai c oamenii te uit repede. Trei luni, n-or s
mai tie cine sunt. Cît timp va lua povestea asta?
- Nu sunt sigur, spuse Howe. Ce tii despre Francis O'Hara?
- Frank O'Hara? Reporterul?
- Da.
- P i... tiu c a fost nominalizat pentru Premiul Pulitzer i a dep it faza.
înainte de a deveni reporter, a lucrat în Serviciul de Informa ii, acum cî iva
ani a scris pentru Washington Post serialul la extraordinar despre CIA...
- Nu-i prea r u, o întrerupse Howe.
- Nu tiam c e un concurs de întreb ri i r spunsuri pe tema asta. Howe
102
chicoti.
- Mi-a spus mie Ray Pauley c e ti tare.
- Ce e cu O'Hara?
- Hai s stabilim problema cu prima. Cît vrei?
- Dar nu tiu înc ce va trebui s fac.
- S spunem... nu mai apari pe post dou luni. Ce în elegere crezi c ar fi
rezonabil pentru dou luni de dispari ie?
- Vreau o emisiune la New York sau... la Washington.
- Crezi c e ti preg tit pentru New York sau pentru Washington?
- tiu c sunt.
- Pauley nu vrea s te piard .
- M-a i întrebat pe mine, domnule Howe. Dar dumneavoastr nu crede i c
sunt preg tit ?
- OK, putem vorbi despre asta.
Eliza î i înghi i nodul din gît. O emisiune la New York. Dar ce trebuia s
fac pentru asta?
- Deci... ce e cu Frank O'Hara?
- Vreau s -l g se ti i s -i transmi i un mesaj de la mine.
- S -l g sesc? Rîse. S-a pierdut?
- Exact, Eliza. A fugit. C. I. A. încearc s -l omoare de un an de zile.

4.
1.

Kinugasayama este un munte cu pante domoale, în col ul de nord al


marelui Parc al ogunilor din Kyoto. În vîrful lui sunt rînduri de pini
delica i, iar cînd bate vîntul dinspre vest i pinii se leag , muntele pare
un leu cu o coam mare, a ezat lîng parc, ca i cum ar proteja acest loc,
cel mai venerabil din Japonia.
103
La o mil i jum tate la sud de munte se afl Tofuku-ji, cel mai înalt i mai
sfînt altar shinto din ar , care domin împrejurimile cu cele cinci etaje ale
sale, fiecare etaj avînd acoperi ul curbat delicat spre cer, vîrful fiec rui
acoperi reprezentînd un element - p mînt, vînt, foc, ap i aer - i o
spiral , ale c rei nou inele sculptate reprezint cele nou inele ale
paradisului.
S-a spus c gr dina de stînc ce se întindea între Tofuku-ji i templul
Ryoan-ji, din apropiere, este cea mai des vîr it gr din de piatr care
exist i c , ast zi, ea arat la fel ca în secolul al cincisprezecelea cînd a
fost proiectat de preo ii shinto.
Locul era pustiu. Doar un b trîn, aplecat peste o grebl cu coada lung ,
cur a i aranja cu grij fiecare pietricic din gr dina de piatr . Acesta nu
se clinti cînd Eliza trecu gr bit pe lîng el.
În diminea a aceea, c zuse o ploaie u oar de prim var , dar acum se
oprise, i un vînt înghe at sufla dinspre vest, mîngîind coama lui
kinugasayama. Eliza se gr bi s traverseze parcul, temîndu-se s fac o
oprire, oricît de scurt , pentru a se bucura de frumuse ea lui. Kimura îi
promisese s o întîlneasc la ora unsprezece i jum tate, iar acum
trecuser mai bine de dou zeci i cinci de minute peste ora stabilit . Era
agitat pentru prima dat de cînd avionul aterizase pe aeroportul Honeda,
cu o s pt mîn în urm .
Adulmeca o urm de cîteva s pt mîni. Timpul pe care îl avea la dispozi ie
era pe sfîr ite. În ultimele s pt mîni telefonase, scrisese sau c torise pe
jum tate din mapamond; îi luase urma lui O'Hara în Caraibe, în Mexic, în
sud pîn la Buenaventura, în Columbia, la est în Recife, în Brazilia. El se
întorsese la Maracaibo, apoi în Statele Unite. Ea îl urm rise c tre vest, la
Seattle, de acolo la Vancouver i apoi din nou în sud, la San Francisco.
Calea urmat de el era greu de g sit, întortocheat i exasperant . î i
schimbase numele de vreo ase ori; în America de Sud fusese Solenza; în
104
Canada, Carnet; pe Coasta de Vest, Barret. Eliza folosise rela iile imperiului
Howe la vam , la pa apoarte i la vreo ase mari linii aeriene. De dou ori îi
pierduse urma, pentru a o relua în alt parte. Îi descoperise vechi prieteni,
colegi de ziar, agen i secre i la pensie i chiar una sau dou prietene.
Era ca i cum ai fi vorbit despre o fantom . Prietenii lui îi erau credincio i.
Du manii p reau s -i fi pierdut urma. Dar Gunn putea fi feroce în
insisten a ei. Ob inuse informa ii pre ioase. Pe m sur ce urma se lungea,
se încruci a, disp rea i reap rea, dosarul ei despre el se f cea tot mai
gros. Cu toate astea, dup apte s pt mîni, sim ea c nu tie mai mult
decît ce a ternuse pe hîrtie. Lucruri elementare. Atît.
Ea inuse minte fiecare rînd, a teptînd ca o informa ie oarecare s
completeze ceea ce tia deja i s ofere o cheie important .
Francis Xavier O'Hara: N scut la San Diego, 21 decembrie 1944. Tat l:
viceamiral în Marina Statelor Unite, care avusese dou distrug toare
aruncate în aer sub el, de c tre kamikaze, la Okinawa. Sta ionat pentru
scurt timp la San Diego, la începutul lui 1944. Mama: doctor în filologie i
istorie la Cambridge, moart cînd O'Hara avea paisprezece ani. Tat l: ofi er
comandant, timp de cinci ani, la Baza Na ional a SUA, din Osaka,
Japonia, pîn s-a pensionat; r mas în Japonia dup pensionare, pîn la
moartea sa în 1968; O'Hara absolv liceul american la Osaka în 1963;
Universitatea din Tokyo în limbi str ine i istorie, doctoratul în filozofie
oriental , în 1968. Antrenat în kendo, karate i disciplina shinto. Hobby-
uri: scufund ri, karate, kendo, be e i cîini, mai ales akitas, probabil
pentru c provin din japonia. Porecla: prietenii japonezi îi spun Kazuo. În
1968 s-a înrolat în Marina SUA; a fost repartizat la spionajul naval i
ulterior la CIA în 1970; specialitatea: contraspionaj, implicat în ac iuni sub
acoperire. î i d demisia în 1975. Liber-profesionist, specializat în
reportaje-anchet , din 1970 pîn în 1978. Dup ce a publicat serialul
despre opera iunile secrete ilegale ale CIA în Africa, Asia i Caraibe pentru
105
Washington Post, s-a dat la fund.
Erau i unele date personale - de la profesori, fo ti camarazi de pe vapor,
colegi de la CIA, prieteni, dou femei cu care tr ise pentru scurt timp, în
diverse perioade. Mai era m sura la p rie, 7; la pantofi 10; greutatea,
aptezeci i trei de kilograme, în imea, un metru aptezeci i cinci; p rul,
blond închis; ochii, verzi. Nici o cicatrice. Lucrurile obi nuite, care apar în
analiza pe computer.
Lucruri elementare. Dar cu cît afla mai multe, cu atît dorea mai mult s -l
seasc . Apoi, d du de o pist datorit cîinelui.
Eliza luase interviuri unor prieteni vechi ai lui O'Hara din San Francisco,
Don Smith - editor- ef al ziarului Chronicle, i so ia lui, Rose, care lucra la
compania de balet. Fuseser prieteno i dar nu-l v zuser i nu mai
auziser nimic de O'Hara de cî iva ani. Erau mult mai interesa i de noul lor
elu , primit cadou de la un prieten. Era un akita.
Instinctele ei se trezir . Verific la clubul american al cresc torilor de cîini.
O interesa s cumpere un akita. îi puteau spune cine a crescut cîinele lui
Smith?
Da, dar dura cîteva zile.
Apoi îi veni r spunsul de la club. Cîinele fusese crescut în Kyoto. Numele
individului era Kazuo. Numele îi aprinse un becule . Se întoarse la noti ele
ei. Kazuo era porecla japonez a lui O'Hara. Proprietarul cîinelui era
înregistrat sub numele de Akira Kimura. Kyoto era aproape suburbie a
ora ului Osaka, unde O'Hara î i petrecuse cea mai mare parte din tinere e.
Parcursese drumul peste Pacific, încercînd cu disperare s citeasc într-un
ghid al Japoniei, de Fodor, i un dic ionar englez-japonez. Era deja obosit
cînd p sise San Francisco, dar, zece ore mai tîrziu, aterizînd la Tokyo,
era epuizat ; istovit de decalajul orar, s tul de mîncarea proast , sl bit
de lipsa de somn i nemul umit .
Ce naiba c uta aici, într-o ar ciudat , despre care nu tia nimic, locuind
106
într-un ryokan, un hotel japonez tradi ional, în loc de un hotel american, la
mii de mile de cas , singur , alergînd dup o fantom ? Ce stil, Gunn! Nu e
de mirare c O'Hara evitase o jum tate de duzin , sau chiar mai mul i, de
asasini lacomi de bani. Era alunecos ca un vis. Dar un vis urît.
Dac O'Hara tr ia, i nu era prea sigur de asta, trebuia s fie aici. O
sim ea. Era singurul loc din lume în care ar mai fi putut g si ad post.
Primul din cele nou telefoane c tre Kimura îl d du într-o mar i. Kimura
era un profesor japonez, care predase filozofie i arte mar iale la coala
american . Fu nevoie de cîteva telefoane pentru a afla c acum era maestru
shinto i c tr ia în Kyoto. Exista un num r de telefon la care putea l sa
un mesaj. Dar i se spuse c Kimura-san era ciudat i uneori nu r spundea
la mesajele telefonice.
Cînd o sun în cele din urm , joi diminea a, ea îi spuse:
- M intereseaz s -mi cump r un akita. Ni te prieteni de-ai mei au unul
de la dumneavoastr . Familia Smith din San Francisco.
El îi r spunse dur:
- Nu am nici un prieten în San Francisco. E o gre eal .
- Dar ei au cîinele de la dumneavoastr , cel pu in a a mi s-a spus la clubul
cresc torilor de cîini.
Urm o pauz lung i apoi spuse:
- Domni oar Gunn, nu V intereseaz cîinele. Onestitatea lui o tulbur .
Apoi decise s fie cinstit la rîndul ei.
- V rog - dozo - sunt ziarist la un post de televiziune din America, încerc
-l g sesc pe Frank O'Hara. Suntem prieteni.
- O'Hara-san are mul i colegi, dar prietenii lui sunt mai pu ini decît lunile
anului, spuse vocea de la cel lalt cap t al firului, voce u oar , aproape o
oapt - exprimîndu-se într-o englez cu o dic ie impecabil - dar ea se
sim i intimidat .
- Am ve ti bune pentru el. V rog s v întîlni i cu mine, s discut m.
107
- Am mai auzit povestea asta. Acum e o singur diferen : sunte i femeie.
N-au mai trimis niciodat o femeie...
- V rog numai s vorbim. Dac nu m crede i, nu ve i pierde decît o or .
- Nici m car n-am spus c tiu unde e. I-am fost profesor în liceu. tii,
era... ezit un moment, încercînd s i aminteasc .
- ... acum aptesprezece ani, spuse ea. A absolvit în vara lui 1963.
- Hai. Iar eu am peste aptezeci de ani. M îndoiesc c pot s te ajut.
- Dozo, Kimura-san. Sunt disperat . Lua i doar ceaiul cu mine. V ve i
convinge c sunt sincer .
- Ave i un denwa în camer ?
- Hai.
- Num rul?
- ... 82-12-571.
- O s v sun eu. Konnichi wa. Leg tura se întrerupse.
- La dracu', spuse ea i puse receptorul în furc . Se duse la fereastr ,
ridic jaluzeaua i urm ri un tîn r gr dinar, cu p rul strîns într-o
cordelu tenugui, aranjînd gr dina de nisip din fa a camerei ei, luînd
fiecare frunz i crengu , pîn cînd insula bej, înconjurat de iarb , fu
cur at complet. Lucra f zgomot i p rea s nu fac nici un efort. Eliza
se uita la telefon. O dureau umerii i ar fi vrut s se duc s fac o baie, jos
la ofuro, dar se temea c nu va fi în camer cînd va suna telefonul. î i
pierduse re inerea fa de baia public destul de repede, cu ocazia
toriei. Acum tia c apa fierbinte nu numai c o înviora, dar îi limpezea
mintea i o ajuta s gîndeasc .
Trecu o jum tate de or i nimic. Ridic cuvertura i se întinse în Pat. Dar
era prea agitat pentru a a ipi.
Cînd, în cele din urm , sun telefonul, r spunse înainte de a suna a doua
oar .
- Da... aici Eliza Gunn.
108
- Domni oar Gunn, aici doctor Kimura. Am s m întîlnesc cu
dumneavoastr , dar întîlnirea va fi scurt i trebuie s fie ast zi. Pute i
pleca acum?
- Da, imediat.
- Sta ia de tren se afl la zece minute vest de Hishitomi Ryol. Pute i lua
trenul local de la eki-u de pe linia principal , coborî i la sta ia Hanazano.
De acolo mai e pu in pîn la templele Tofuku-ji. Ne vom întîlni în sala
ogunilor Ashikaga, de lîng temple. Acum este nou i patruzeci i cinci.
Ar trebui s ave i destul timp s ajunge i la unsprezece i jum tate.
- V mul umesc, spuse ea sincer. Arigato... arigato foarte mult.
- Nu ave i de ce s -mi mul umi i deocamdat , Gunn-san. Sayonara.
- Sayonara, doctor Kimura.
Gr dinarul, care ajunsese sub geamurile Elizei, se întoarse brusc i plec
din curte. Se duse pe hol i b tu la o u . Ap ru un om înalt, cu barb .
- Ce s-a întîmplat, Sammi? întreb el. Gr dinarul intr .
- Ea pleac acum, spuse Sammi, schimbîndu-se într-un costum negru de
jogging i basche i.
- Bine, spuse omul înalt. Îi mai dau cîteva minute.
Sammi lucra repede, dar nu era îngrijorat c ar putea s o piard . tia
unde se duce. Cînd Eliza p si hotelul, el era într-o frizerie din apropiere.
O urm ri cum se îndep rteaz i a tept cîteva minute înainte de a pleca i
el. Era mai interesat de b rbatul care o urm rea.

În cele dou zeci de minute cît dur c toria din Osaka, Eliza frunz ri
alene una dintre c ile ei de c torie, dar nu se putea concentra. Oare
Kimura voia s o p leasc ? Sau se apropia de int dup dou luni de
munc tenace? Peisajul japonez se derula pe lîng ea: un amestec ame itor
109
de ferme verzi i p duri. tia foarte pu ine despre Kyoto, în afara faptului
fusese capitala Japoniei în timpul domniei ogunilor, care durase o mie
de ani, i c mul i occidentali îl considerau cel mai frumos ora din lume.
Dar ea nu d du Prea mult aten ie frumuse ii lui, cînd trecu gr bit prin
uria a poart arcuit - torii - de la intrarea în ora . V zu Tofuku-ji, ce se
în a printre celelalte pagode, i se gr bi spre ea. Statui de r zboinici
oguni se ghemuiau în umbrele stre inilor arcuite ale templelor i st teau
la pînd , sub cedri i pini. Gr dinile de pietri i de stînc erau impecabil
aranjate i fiecare cl dire, copac, lac sau gr din p reau a ezate perfect i
în deplin armonie cu natura. Norii de ploaie trecuser i un soare blînd
sc lda inima parcului.
Cînd ajunse la gr dina lui Tofuku-ji, locul era pustiu i t cut. O adiere
trecea u or printre cedri i pini. De undeva, din interiorul unei cl diri, se
auzi clinchetul u or al unor clopo ei de vînt. Un pe te s ri într-un bazin.
Apoi se l din nou lini tea.
Sala ogunilor era mic , întunecat , resping toare i se afla lîng templul
principal, un loc ciudat i nelini titor, deosebit de aura pa nic ce
cuprindea restul parcului. Era ca i cum s-ar fi aflat acolo pentru a p zi
integritatea locului; dou iruri lungi de statui din lemn - ogunii Ashikaga
- aisprezece la num r, stînd fa în fa , cu ochii lor de sticl str lucind
mîndru în lumina slab . Eliza p i cu sfial îm untru, încercînd s i
obi nuiasc ochii cu întunericul, uitîndu-se nervoas cînd la un ir de
statui, cînd la altul, în timp ce p ea pe Podeaua din lemn, bine lustruit ,
cu tocurile izbind zgomotos, pîn cînd se ridic pe vîrfuri i se gr bi spre
cel lalt cap t al înc perii. R mase sub acoperi ul curbat al pagodei
templului Tofuku-ji, întrebîndu-se dac ar comite un sacrilegiu fumînd.
În spatele ei, în untrul întunecatei s li a r zboinicilor, se auzi o mi care.
Un b rbat p i din spatele unei statui, cu ochii aproape la fel de
str lucitori ca agatele de pe fe ele statuilor. Se apropie, apoi se opri i
110
tept , la fel de nemi cat ca statuile care îl ap rau. Un alt b rbat venea
spre ea din cealalt parte a gr dinii de stînc . P i înapoi în umbr . Era un
rbat japonez b trîn, drept i mîndru, cu barba delicat , cu p rul
asem tor unui smoc de culoarea z pezii, cu pielea aproape transparent
din cauza vîrstei, ca i cum în jurul oaselor lui fragile s-ar fi înf urat
celofan ca s le in la un loc. Purta un chimono tradi ional din m tase, de
culoare albastru-închis, sandale, o p rie larg i turtit , din paie, ce
ar ta ca o strachin , i inea în mîn o umbrel pe care o folosea ca
baston. Se apropie de ea în t cere, ca i cum pa ii lui nu ar fi l sat nici o
urm dup ei. Se opri în fa a ei. Era mai înalt decît î i imaginase ea i o
clip r mase privind-o de sus în jos.
- Gunn-san, nu pari prea periculoas .
- Eu? Periculoas ? rîse ea. Am alergat prin muzeul la de statui de acolo ca
un copil de patru ani care fuge de întuneric.
tia c oamenii de afaceri japonezi se înnebunesc dup c i de vizit i i-o
oferi pe a ei. Kimura se uit la ea o clip , apoi o puse în faldurile
chimonoului s u.
- îmi pare r u, eu nu am nici una, spuse el. O privi cu ochii lui c prui,
ter i i ad ug :
- E ti cu siguran mai dr gu decît ceilal i care au venit s -l caute pe
Kazuo.
- Crede i-m , sunt Eliza Gunn i lucrez pentru WCGH din Boston. Am venit
pentru c sunt prieten cu O'Hara.
- Da? i de cînd îl cuno ti pe O'Hara-san? Ea î i mu col ul buzei.
- P i, nu prea îl cunosc pe O'Hara. Nu personal, adic . Dar tiu o mul ime
de lucruri despre el. Am un mesaj pentru el, o scrisoare de la Charles
Gordon Howe. Este unul dintre cei mai respectabili oameni din ziaristic .
- Am auzit de Howe. Se spune c e cinstit.
- Mul umesc pentru asta, oricum.
111
- Dar nu dovede te nimic.
- Dac se va întîlni cu mine, pot s -i spun pe cine s sune pentru a verifica
scrisoarea.
- N-am spus c tiu unde este O'Hara, prietenul t u.
- Bine, am exagerat. Dar, dac ai ti cum s iei leg tura cu el, i-ai spune c
e important s m vad , da?
Mergeau de-a lungul malului unuia dintre multele lacuri din parc. Vîntul
rece zbura la suprafa a apei, formînd o spum care se învîrtea printre
pietrele acoperite cu mu chi.
- Chiar dac a ti unde este O'Hara-san, a fi prudent cu repetarea a tot
ce aud, spuse Kimura. Cînd un orb conduce alt orb, amîndoi sunt în
primejdie s cad în rîu.
- Dar dac i-a spune c sanc iunea a fost ridicat ? C nu mai este în
primejdie?
trînul nu ar nici un semn de surpriz . Spuse:
- În filozofia shinto exist o zical : „Omul care are o pr pastie în fa i una
în spate trebuie s stea jos i s a tepte". A face un pas gre it, la vreme de
primejdie, înseamn a chema nenorocirea.
- Dar v spun c primejdia a trecut.
- Va fi nevoie de multe dovezi. Cel pe care îl chema Fuyu-san, Omul-Iarn ,
are inima unei nev stuici i limba unei ciori. Mai degrab m-a încrede
într-o cobr .
- Dar tocmai asta e. Omul-Iarn a fost neutralizat. Acum nu mai are nici o
putere. Domnul Howe v asigur de asta.
- Asta e o îmbun ire.
- Deci, trebuie s v conving întîi pe dumneavoastr , nu?
- Dac eu trebuie s fiu papagalul, trebuie mai întîi s înve i papagalul s
vorbeasc .
Eliza se opri i se uit fix la b trîn cîteva clipe.
112
- Cred c pe asta am în eles-o, spuse ea. Dar nu sunt chiar sigur . Ca s
spun drept, mi-e cam greu cu maximele dumneavoastr . Nu pute i s
spune i pur i simplu ce vre i?
Kimura rîse, apoi aprob .
- Nepotul meu mi-a pus odat aceea i întrebare. Greutatea const în
încercarea de a interpreta simbolismul cuvintelor noastre i a-l exprima în
cuvintele voastre definitive. Am spus bine „definitive"?
- Mi se pare bine, spuse ea. Dar tot nu sunt sigur c în eleg.
Kimura se opri. Ochii îi erau mai calzi, dar înc aten i.
- Omul în elept î i spune adev rul prin simboluri. Po i s alegi cum s
interpretezi ceea ce se spune. Se uit la ea. Ceea ce este un adev r pentru
mine, nu e în mod necesar adev rat i pentru tine.
Soarele se strecur în spatele unui nor i vîntul se f cu mai rece. Eliza î i
frec mîinile i- i scutur umerii, înfiorat .
- i-e frig? întreb el.
- Pu in.
- Vino. Shokin-tei este aproape. Mul i spun c este cea mai pl cut
ceain rie din Japonia.
O conduse afar din templul principal, apoi traversar rondurile aranjate i
un mic pode , pîn la o cl dire cu un etaj, cu acoperi ul de paie i pere ii
ro iatici. în untru era curat lun , podelele l cuite fiind acoperite cu tatami.
i l sar pantofii la intrare i se a ezar turce te pe perne zabuton, lîng o
su joas . Camera era un model de frumuse e. U ile glisante de sticl
erau deschise spre parc, iar singurele podoabe erau o tokonama, destul de
mare pentru un tablou, i un vas cu flori. înc perea era rece, dar
confortabil . Ap ru o chelneri care le lu comanda. În ceain rie nu mai
era nimeni altcineva.
- Deci, tii o mul ime de lucruri despre O'Hara, nu?
- De dou luni de zile nu studiez altceva, r spunse ea i recit litania.
113
- Nu vreau s te jignesc, Gunn-san, dar nu-l cuno ti pe O'Hara, ci lucruri
despre O'Hara. Pentru a prinde un lup, trebuie s în elegi lupul.
- Iar începe i?...
Chelneri a veni aproape neauzit cu ceaiul, i plec la fel de t cut . Eliza
tept pîn cînd aceasta disp ru, pentru a continua conversa ia.
- Prietenii lui nu vor s vorbeasc despre el, iar du manii lui nu tiu nimic
despre el ca s vorbeasc , spuse ea.
- Asta e bine de tiut.
- Atunci, cum pot afla ceva despre el? -
- tii c a venit aici cînd era tîn r. Nu tii c la început era un tip foarte
dificil. Ceea ce noi numim chiisai. În America asta ar însemna „cu ite mici".
Cineva care face parte din bande de strad . Primul an a fost foarte greu.
Dar eu am perseverat i apoi am devenit prieteni, iar dup asta, Kazuo era
ca o g leat goal , a teptînd s fie umplut .
- iar dumneavoastr a i umplut g leata.
- Eu am oferit doar apa. El a umplut g leata.
- Dumneavoastr i-a i fost profesor.
- Unul dintre ei. I-am ar tat drumul. înv a foarte repede. A devenit
maestru în tai chi, apoi a trecut la bigaru, care este o form de disciplin
mental foarte dificil , înso it de mi ri de ap rare. L-am v zut stînd în
pozi ia p rii, într-un picior, timp de ase ore, f s mi te sau s
clipeasc . A atins nivelul suprem de higaru, cunoscut sub numele de
higaru-dashi. E greu de tradus exact. Cred c l-a i numi... „Dansul
viperelor". i l-am v zut atingînd starea de anulare a min ii în cîteva
secunde doar, ascultînd sunetul vîntului.
- Starea de anulare a min ii?
- Este un exerci iu zen, o form de medita ie care cur mintea i
elibereaz omul de orice gînd. Se atinge prin concentrarea asupra unui
sunet. Un clopot poate, sau o mantra pe care i-o spui singur. Pentru unii
114
procesul poate lua ore. O'Hara poate atinge aceast stare în cîteva secunde,
concentrîndu-se pe orice sunet, chiar i pe cîntecul unui greier. Cînd atinge
acea stare, poate memoriza pagini întregi dintr-o carte, doar privindu-le.
Ele devin picturi în mintea lui.
- Noi o numim memorie fotografic .
- Scuz -m ... dozo... o memorie fotografic este un dar din na tere. Starea
de anulare a min ii trebuie înv at . O'Hara nu numai c înva , dar devine
maestru. Iar g leata înc nu e plin .
- Pare s fie un fel de mistic.
- Este pur i simplu un b rbat de onoare, care a înv at c omul în elept
caut totul în sine însu i. Omul ignorant caut totul în afara lui.
- Eu numesc asta instinct.
Kimura se gîndi la asta cîteva momente i, în cele din urm , spuse:
- O supersimplificare.
- E foarte frustramt, rosti ea. Mai ales dup atîta vreme. Dar eu aduc ve ti
bune.
- Sau cea mai inteligent capcan dintre toate.
- Crede i-m , nu sunt foarte inteligent , i, sigur, nu sunt un vîn tor.
- Las -m s i explic altfel. Vezi gr dina aceea de piatr ? A fost proiectat
de budi ti cu peste patru sute de ani în urm . Fiecare lucru din ea are un
sens, modul în care sunt aranjate pietrele, felul în care sunt greblate,
plasarea pietrelor mari, ceea ce noi numim cor bii de piatr . Numai o parte
dintre ele se v d, restul e sub p mînt i ne imagin m doar c e acolo.
Vreau s cred ceea ce v d i aud, dar nu trebuie s ignor ceea ce este
imaginat.
Umerii Elizei c zur .
- Bine, spuse ea, s presupunem c v ar t documentele. Asta ar trebui s
dovedeasc faptul c e un om liber.
- Dar spui c aceste hîrtii sunt numai pentru ochii lui Kazuo.
115
- Am venit s -i dau un mesaj lui O'Hara, spuse ea. Dac trebuie s vi le
ar t mai întîi dumneavoastr , atunci am s-o fac.
- Pare logic.
El b u ceaiul i puse delicat cea ca înapoi pe farfurie.
- Tipul cu mesajul pentru O'Hara trebuie s fie un om puternic.
- Este.
El î i termin ceaiul, î i terse buzele i, brusc, se ridic .
- Vei fi lîng telefon mai tîrziu, ast zi?
- Da, da!
- Trebuie s m gîndesc, Gunn-san. Ai o calitate pe care o admir-E ti
naiv . M va ajuta s m gîndesc. Sayonara.
Se înclin , se întoarse i p si înc perea.
- i ce trebuie s fac, strig ea dup el, doar s stau s a tept? El î i
flutur umbrela spre ea, f s se întoarc .
- O boal poate fi vindecat , strig el. Destinul este incurabil.
- La dracu', spuse ea, i asta ce vrea s mai însemne?
Dar el plecase.
Ziua fusese pîn la urm cald i pl cut , iar acum, dup ce trecuse de
supliciul Kimura, se întoarse la eki, oprindu-se pe drum s m nînce un
castrona cu soba, un fel de t ei cu hri , foarte populari în Japonia,
mînuindu- i be oarele ca un expert. Acum, deschizînd u a camerei, sim i
pentru prima oar c poate, doar poate, îl va g si pe alunecosul O'Hara.
i d du seama înainte de a intra c ceva nu e în regul , a a c p trunse în
camer cu grij . Era ca i cum ar mai fi fost cineva acolo cu ea. Dar putea
vedea toat camera din u . U ile dulapului erau deschise, ca i u a spre
baie.
Verific afar . Un gr dinar plivea straturile din dreptunghiul format de
han.
- Shitsurei shimasu, spuse ea.
116
El privi în sus i zîmbi. Era tîn r i ar ta foarte bine, o combina ie ciudat
între Est i Vest, cu o cordelu tengui pe cap i pantofi Adidas. Ea î i lu
cartea de conversa ie Berlitz i pronun înd cu mare grij fiecare cuvînt, îl
întreb dac vorbe te engleze te.
- Eigo o hanashimasu ka? El cl tin din cap.
- Of, las , spuse ea i se întoarse în untru.
Decise c era doar o reac ie întîrziat la agita ia din ziua aceea. Doar un pic
de paranoia. i de ce nu. Fusese o zi nebun . Avea nevoie s se duc jos la
ofuro i s se relaxeze într-o baie fierbinte. Apoi v zu valiza care st tea pe
fotoliu.
„Nu era acolo cînd ai plecat, Gunn, feti o. Camerista, poate? Atunci de ce
era deschis ?"
Se duse i ridic cu mare precau ie capacul. Dosarul O'Hara era deasupra,
închis, dar nu acolo unde îl l sase. Iar pe el, o foaie de hîrtie... Mesajul
spunea:
„D asta taximetristului i te va duce unde trebuie. Pleac la apte i
jum tate. Va dura treizeci de minute. Du-te la stîlpul de la cap tul
parterului: Jocurile de artificii ale Dragonului Ro u. Opt, seara.”
Adresa era caligrafiat în scriere ideografic . Stra nic.

Kimura trecu încet prin parc, trecu de gr dinile de culoarea topazului i de


lacurile zen, minunat de lucitoare i verzi chiar în prim vara asta timpurie,
i se îndrept spre ora . Un preot de la templul Tenryu-ji de pe Muntele
Hiei fugi pe lîng el, apucînd-o pe c rarea ce cobora printre ni te chiparo i
japonezi înal i, preg tindu-se pentru o veghe solitar , Plimbarea celor o Mie
de Zile, despre care budi tii zen credeau c ofer celui care o practic
puteri speciale. O mie de zile de austeritate care, credeau budi tii zen, le
117
vor revela puterile secrete ale zenului.
Kimura î i amintea bine veghile lui. F cuse Plimbarea celor o Mie de Zile de
trei ori i, chiar i acum, î i amintea foarte bine vremurile acelea de
singur tate. Ultima dat fusese dup moartea so iei lui. Pe atunci, avea
cincizeci i cinci de ani i mersese aproape o mie de mile în cei trei ani cît
fusese plecat, cer indu- i mîncarea pe la u i, cum era obiceiul. C toria
mistic u urase durerea mor ii ei.
i-o amintea mereu, iar lucrurile pe care le iubea el mai mult pe lume înc
îi aminteau de ea: nepo ii lor; marele templu de la Kinkaku-ji, unde se
întîlniser i care, de atunci, fusese ars din temelii de un c lug r budist
nebun; uria ul cire plîng tor din Parcul Maruyama, sub care o ceruse de
so ie; i lotusul Sutrascroll, din aur i argint, con inînd textul fundamental
Tendai; supremele înv turi ale lui Buddha, unde petrecuse trei zile în
medita ie înainte de a deveni maestru în higaru-dashi.
Parcul acesta era plin de amintiri dragi i, pe cînd trecea prin uria a torii,
la ie ire, î i dedic gîndurile fericite zeilor.
Trecu de hotelul Interna ional i Centrul Cultural American, îndreptîndu-se
spre cartierul Gion, la dou mile distan . Aceasta era lumea veche, lumea
pe care o iubea. Aleile erau înguste i extrem de curate, m rginite de
garduri înalte din bambus; magazinele erau în stilul arhitecturii din
secolele al aisprezecelea i al aptesprezecelea. Aici, printre oamenii pe
care îi cuno tea cel mai bine din lume, dialectul din Kyoto înc nu fusese
amestecat i înc mai era armonie în simetria caselor i printre oamenii
care tr iau în ele.
Nu se duse direct acas . Coti pe o alee, spre o cas mai retras decît
celelalte de pe strad . Era o structur frumoas , veche de dou sute de ani,
i perfect p strat , cu grilajul uns, str lucind.
Proprietara casei era numit Mama Momo, Mama-Piersic , pentru c avea
înc o fa delicat , f riduri i pete, în ciuda celor aizeci de ani ai s i.
118
Kimura o cunoscuse pe Mama Momo din anul de dup moartea so iei sale;
era o prieten veche i în eleg toare. El venea acolo de dou ori pe
pt mîn i de fiecare dat îi aducea 5112 yeni, adic 22,54 dolari, într-o
pung de hîrtie de orez, pictat manual de un artist din una dintre clasele
sale de kendo. i, de fiecare dat , ea a tepta pîn cînd el se ducea în spate,
pentru a deschide punga i a num ra banii.
i spre partea din spate a casei i intr într-o camer împodobit cu
crizanteme, cu ramuri înflorite de pini i cire i.
Casa avea o form dreptunghiular , camerele dînd spre o curte interioar ,
cu o gr din de piatr . Kimura se a ez pe o tatami, privi spre singura
corabie de piatr din centrul acesteia i a tept .
Cît din povestea Elizei era adev rat, se întreb , i cît era ascuns vederii?
Era ea ceea ce p rea? Instinctele îi spuneau s aib încredere în ea, dar,
privind la corabia de piatr , era obligat s ia în considera ie posibilitatea ca
i ea s fi venit s -l omoare pe O'Hara.
Gîndurile îi fur întrerupte de o tîn fat , nu mai mare de dou zeci de
ani, care intr în camer cu o tav cu uleiuri i îngenunche lîng el. Ea
înclin din cap, apoi îi zîmbi i- i trecu degetele peste obrajii lui ca de
celofan. Kimura îi lu cealalt mîn în mîinile lui i-i zîmbi i el.
- Ah, spuse el în dialectul Kyoto, Miei, favorita mea.
Ea chicoti i-i r spunse în acela i dialect:
- Toate suntem favoritele tale, Tokenrui-san.
Îngenunche în spatele lui i- i scoase chimonoul. Avea o voce ca de pas re,
delicat i melodioas , i începu s -i mîngîie pieptul i umerii
Se auzi o b taie în u . Kimura oft i se l pe spate. Fata î i puse înapoi
chimonoul.
- Cine e? întreb el.
- Eu.
- Dozo.
119
Un b rbat înalt trase u a glisant , î i l pantofii afar i intr în camer .
Era pu in mai înalt de un metru optzeci, alb, cu un smoc mare de p r
negru, o barb ce-i acoperea toat fa a, i ochi cenu ii de ardezie. Se
înclin spre Tokenrui-san i se a ez cu picioarele încruci ate în fa a lui.
Miei se strecur în spatele b trînului i începu s -i maseze umerii.
i b rbatul înalt vorbea în vechiul dialect din Kyoto.
- îmi pare r u c te deranjez, spuse el.
- Am tot timpul.
- Te-ai întîlnit cu fata?
- Da.
- i?
- Mi s-a p rut pl cut de exuberant i naiv pentru o occidental .
- în ce fel?
- Un fel de disperare s i dea mesajul. Dar nu era moarte în acea
disperare. Era... inocen ? Am jucat pu in teatru cu ea. I-am recitat
abstrac ii direct din Tendai. Acum crede probabil c to i cei peste cincizeci
de ani din Japonia vorbesc ca într-un film american prost.
- Dar ai încredere în ea?
- Ah, ce întrebare interesant . S spunem c vreau s i aduc mesajul ei.
Nu sunt sigur dac vreau s te sf tuiesc s -l ascul i.
- I-am citit coresponden a pe care o avea în camer . Sunt dou scrisori.
Una de la Omul-Iarn , prin care este ridicat sanc iunea. Cealalt de la
Howe, confirmîndu-i validitatea. Mai exist i un document de la un tip, pe
nume Falmouth, în care acesta afirm sub jur mînt c Omul-Iarn i-a
oferit dou zeci de mii de dolari pentru a duce aceast sarcin la bun sfîr it.
- Deci, se pare c povestea ei e adev rat .
- Exist o capcan , spuse O'Hara.
- Da?
- Are o umbr .
120
- Cineva cunoscut nou ?
- Nu. De fapt, judecînd dup stil, a spune c nici nu face parte din Joc. Se
poart mai mult ca un gangster american.
- Altceva?
- E masiv, cu un cap de taur i Urechi-Mici de porc. Sunt atît de mici, încît
sunt aproape diforme.
- i omul acesta, Urechi-Mici, a urm rit-o? întreb Kimura.
- V-a urm rit întîlnirea din sala ogunilor Ashikaga. Sammi a stat cu el tot
timpul.
- Hmm. Dac e o capcan , nu ar fi fost normal ca ea s -i fi spus unde se
duce, astfel încît el s fie deja acolo?
- Da, spuse O'Hara. Numai dac nu sunt mai de tep i decît ne imagin m
noi.
Kimura privi din nou cîteva clipe în spate la corabia de piatr din gr din ,
apoi d du din cap.
- E o variant , aprob el. Ai aranjat s te întîlne ti cu ea mai tîrziu?
- Da, la vechiul loc din Amagasaki.
- i vei fi acolo înaintea lor?
- Da. Doar dac ea nu-i d lui mai întîi adresa.
- Vei ti dac sunt parteneri. Ea îi va spune unde e locul de întîlnire i el se
va duce înainte. Dac el st în urma ei, bag -te între ei i oblig -l s fac o
mi care disperat . Dac o face, vei ti.
- înc ceva. I-am verificat hîrtiile. Ea este cine spune c este.
- Disear vei ti. Pentru prima oar , am avut o impresie bun despre cineva
din cei trimi i aici. îmi place tîn ra femeie. Sper s fie ce Pare a fi.
- Sammi sau eu î i vom telefona dup ce totul se va sfîr i.
- Voi a tepta.
rbatul înalt se ridic i se duse la u . Privi înapoi spre Kimura i Miei i
chicoti:
121
- Ai un stil al t u cu tinerele doamne. Care-i secretul?
- Le spun c dac fac dragoste cu un om b trîn, zeii le vor ad uga mul i ani
de via .
- i...
- i ele m cred.
Merser cu ma ina spre sud, pe autostrada Kobe, urmînd curba golfului,
pîn cînd, privind înapoi peste um r, ea v zu, pe o noapte neobi nuit de
limpede, luminile marilor fabrici i antiere navale din portul Osaka.
Drumul de-a lungul malului, într-un mic sat zgomotos între Osaka i Kobe,
cu str zile pline de marinari i muncitori în salopete, dur mai pu in de o
jum tate de or . Erau în ceea ce p rea a fi cartierul bordelurilor. oferul,
un om mai în vîrst , care morm ia întruna pentru sine, conducea Honda în
mijlocul unui intens trafic de pietoni; apoi intr pe o str du îngust ,
erpuit , plin cu reclame luminate cu neon, frizerii i intersec ii i, în cele
din urm , coti într-o alee i mai îngust .
oferul opri în fa a unui salon unde se f ceau tatuaje, la vreo ase metri
dep rtare de strada principal . Se întoarse c tre ea:
- Doamna e sigur de num r? întreb el. Asta nu e un loc pentru
dumneavoastr . Se mai uit o dat pe foaia de hîrtie i cl tin din cap:
- Locul sta r u de tot.
- Cît cost ? întreb ea. Ikura desu ka?
El îi spuse taxa i continu s clatine din cap, în timp ce ea num banii.
- Nu bun, nu bun, repet de cîteva ori.
- Mda, spuse ea. Se pare c va fi povestea vie ii mele. Am fost în toate
locurile nu bune, de aici i pîn la Rio de Janeiro. Arigato, b trîne.
- Vre i s a tept? întreb el.
ea se lumin . Se sim ea mai în siguran tiind c cineva de prin partea
locului o a tepta.
- Hai. Domo arigato, spuse ea. O s verific numai.
122
Coborî din ma in i intr în salon. Cel care tatua era gol de la brîu în sus.
Era un b rbat scund, cu o burt enorm , iar capul îi era ras, cu excep ia
unui smoc la spate, legat în coad de cal. Omul la care lucra era acoperit
cu tatuaje. Aproape nici un centimetru de piele de pe pieptul i de pe
bra ele lui nu sc pase de ac.
- Vorbe te cineva engleze te? întreb Eliza timid.
Cel care tatua se uit la ea f expresie, morm i i începu s lucreze din
nou. Acul zumz i, iar clientul s ri în sus cînd îi atinse spatele.
- Vorbesc engleza pu in, spuse omul tatuat.
- Caut biroul Jocurilor de Artificii Dragonul Ro u, spuse ea. Ar trebui s fie
aici, în casa asta.
- Jocuri de artificii?
- Da, jocuri de artificii. ti i, bum-bum. F cu cu mîinile o uria ciuperc
imaginar .
- Aha. El încuviin din cap i ar spre podea.
- jos?... Oh... sbita ni? întreb ea.
El d du iar din cap.
- Inghis.
- Inghis?
El imit cu gesturi o u închis i încuiat .
- Ah, închis. Pentru noapte? Ah... nasai? Omul tatuat cl tin din cap.
- Tot timp.
- Pentru totdeauna? De tot?
- Hai.
Grozav, Gunn. E ti pe o strad , în mijlocul Ora ului-Rahat, în Japonia, i
magazinul e închis. Mai ai vreo idee str lucit ?
- Domo arigato, spuse ea cu o u oar înclinare.
- Do itashimashite, r spunse el. Se întoarse afar i merse pîn la u a de
lîng salon. Lîng ea era un semn ro u cu litere aurite, dar era în caligrafie
123
tradi ional . în untru p rea s pîlpîie o lumin . încerc u A. Era deschis .
O cr pu in i- i b capul prin deschiz tur .
- Hei!? Oricine ai fi, e ti acolo?
O deschise ceva mai mult i intr . Dup o mic anticamer urmau ni te
sc ri. Nimeni nu mai folosise cl direa de mult vreme; pe sc ri i în
ru se îngr deau gunoaie. Merse pîn la cap tul sc rilor i strig
în jos:
- Hei? E cineva acolo?
Tot nimic. O alt lamp slab lic ri la cap tul unei sfori care atîrna din
plafon, la picioarele sc rii.
Ei bine, biletul spunea c trebuie s se duc la pilonul de la paner. S-o
facem, Gunn. începu s coboare sc rile.
De cealalt parte a str zii, omul cu Urechi-Mici ie i din cadrul unei u i. O
urm rise coborînd din ma in i intrînd în salonul de tatuaje. Acum
oferul taxiului privea cl direa unde intrase ea. O s -l încurce. Urechi-Mici
se strecur , traversînd strada, i se apropie de taxi, venind din spatele
oferului. Cînd ajunse lîng geam oferul se întoarse i se uit la el. Urechi-
Mici îl lovi cu mîna dreapt , o lovitur scurt , direct , cu degetele unite,
chiar sub ureche. Capul oferului s ri de pe speteaz , gura i se deschise.
Peste o clip se pr bu i în scaun.
Urechi-Mici se apropie cu pruden de cl dire. Fereastra de pe u a din fa
era opacizat de praf. terse pu in cu mîna i se uit în untru. Femeia
Gunn era la piciorul sc rilor. Coti într-un hol i disp ru din vedere. Urechi-
Mici intr t cut în cl dire.
Locul era însp imînt tor. Eliza se trezi într-un hol îngust, lung, întunecat.
În cap tul lui v zu o u atîrnînd ciudat în balamale, iar dincolo de ea,
golful. O broasc or i undeva departe, în întuneric, i o alta, i mai
departe, îi r spunse.
Eliza merse pe hol, cam pîn la jum tate, apoi se opri. Se auzeau tot felul
124
de zgomote: apa lovind pilonii; lemnul vechi scîr îind; i undeva, în fa a ei,
în întuneric, un oarece op ind i chi ind pe podea. Cu ochii deschi i În
întuneric î i spuse: „Nu te duci acolo, Gunn. N-ai s faci nici un pas mai
departe”.
-Hei! Nimic.
„Nu mai merg nici un pas. Nu mi se pare deloc amuzant”.
în cap tul cel lalt al coridorului se deschise o u i o lumin galben
lic ri pe podea. Eliza se apropie pu in. Acum, sunetele veneau din toate
ile. Sc rile din spatele ei scîr îiau, de vechi ce erau; portul vuia, agitat
de maree.
Era aproape de u cînd o mîn o apuc din spate. Îi ap gura închis .
Pe gît sim i metal rece. încerc s ipe, dar era imposibil. O respira ie
duhnind a usturoi o frigea pe obraz.
- U urel, doamn , îi spuse o voce la ureche. O s pescuim pu in.
i smuci brusc capul, mîna str in îi alunec de pe gur , iar ea o mu
tare. Continu s mu te pîn ce sim i gust de sînge în gur . Omul gemu i
ea se smulse de lîng el. Altcineva o prinse în întuneric i o împinse în
camer . Era prins într-un caleidoscop de mi ri, imagini i voci. O alt
voce aproape de urechea ei spuse:
- Nu- i fie team , e ti în siguran . în mijlocul camerei era o mas cu o
lumînare fixat cu propria ei cear într-un col . Un alt b rbat st tea între
ea i lumînare; o siluet înalt însp imînt toare, într-o jachet groas de
blan , cu un p r negru vîlvoi i cu o barb mare, neagr . i ochii aceia
priveau din fa a întunecat , f contur; ochi reci, cenu ii, ce o
str pungeau cu privirea. B rbatul uria se mi repede pe lîng ea,
aplecîndu-se în dreptul u ii.
Urechi-Mici era cu spatele de perete, cu mîna care-i sîngera în gur , cu fa a
strîmb de mînie. Nu se a teptase s apar b rbatul uria . Pe cînd se
întorcea piciorul b rbatului masiv ni într-un arc larg i-i smuci lui
125
Urechi-Mici încheietura mîinii. Pistolul, un tip special, folosit de poli ie,
zbur prin hol i se lovi cu eava de peretele din plastic, apoi patul i
butoia ul zburar în hol.
Urechi-Mici î i repezi mîinile într-o pozi ie clasic de karate i s ri spre
pistol, dar înainte de a- i putea termina mi carea, atacatorul ni lateral i
lovi cu piciorul stîng. Nu-l nimeri, dar mi carea îi distrase aten ia lui
Urechi-Mici, iar b rbatul masiv se r suci i-l lovi puternic în burt cu
lcîiul piciorului drept. Respira ia lui Urechi-Mici uier ca aerul ce iese
dintr-un balon în epat. Fa a i se f cu ro ie de durere i se chirci, inîndu-se
de stomac. B rbatul masiv îl r suci cu o mîn i-l lovi în mijlocul spatelui
cu palma cealalt .
Urechi-Mici zbur de-a curmezi ul coridorului, aproape mergînd pe vîrfuri,
încercînd în zadar s i p streze echilibrul. Bra ul i se izbi de tocul cr pat
al u ii care atîrna la intrarea în hol; r mase ag at o clip , apoi u a se
rupse i el se pr bu i cu capul înainte, într-un iure de cioburi i
înjur turi. Podeaua veche se cr pa sub greutatea lui. Se rostogoli repede,
i strînse picioarele sub el i s ri ghemuit, dar b rbatul uria în jachet de
blan , era deja peste el. Prinse încheietura mîinii lui Urechi-Mici, o r suci
cu putere, p i mai aproape i îl prinse strîns.
Urechi-Mici continua s se mi te, încercînd s scape din strînsoare i s
fug înapoi în hol. î i trase mîna i scoase din mînec un a c rui lam
ni din mîner, lucind în lumina reflectat . înainte ca Urechi-Mici s se
poat întoarce, b rbatul înalt s ri din cadrul u ii i-l izbi cu cotul în
maxilar. Lovitura îl trimise înapoi la podea. Lovi balustrada veche a sc rii,
care cr sub greutatea lui. S ri într-o parte i f cu o mi care larg cu
cu itul. Lama acestuia trecu la un milimetru de fa a b rbatului înalt, care
se feri rapid pentru a evita cu itul, dar Urechi-Mici f cu mi carea înapoi i
cu itul t ie jacheta b rbatului înalt, r nindu-l la um r.
rbatul înalt nu scoase nici un sunet. Se feri cu o s ritur , p i înapoi, în
126
timp ce Urechi-Mici r suci din nou cu itul, apoi se arunc spre el,
prinzîndu-l de încheietura mîinii i r sucindu-i-o. Urechi-Mici gemu i c zu
în genunchi. Cu itul se rostogoli pe podea. B rbatul înalt îl întoarse, î i
puse bra ul r nit în jurul gîtului lui Urechi-Mici, î i ap pumnul pe gîtul
acestuia i-i inu vîrful cu itului lîng jugular . Ap cu pumnul carotida
lui Urechi-Mici.
- Calmeaz -te, spuse b rbatul înalt. Ar fi de-a dreptul jenant s i se taie
gîtul cu propriul t u cu it.
Urechi-Mici morm i ceva i încerc s scape.
Pumnul ap mai adînc. Urechi-Mici gemu de durere. B rbatul spuse:
- Ascult , amice, dac îl urm reai pe O'Hara, ai pierdut petrecerea. Urechi-
Mici încet s se mai zbat . î i întoarse capul în direc ia opus cu itului.
- Aaah... larder... furnilpu... spuse el.
rbatul uria sl bi o clip strînsoarea pumnului.
- Ce-a fost asta? întreb el.
- Cineva l-a lichidat deja? întreb Urechi-Mici, cu o voce r gu it .
- Nu, Omul-Iarn a ridicat sanc iunea. Jocul s-a sfîr it. Urechi-Mici arunc
un „rahat!" i încerc s scape. Pumnul ap din nou. Peste o clip ,
Urechi-Mici începea s atîrne moale. B rbatul sl bi din nou strînsoarea.
Urechi-Mici nu era convins. Se uit la fat , apoi spuse:
- Mincinosul la de Om-Iarn mi-a spus c asta este treaba mea. Numai a
mea, zicea.
rbatul înalt îi ap din nou artera. Um rul îl tortura, dar men inea
strînsoarea, neutralizîndu-l pe Urechi-Mici.
- Dac nu te potole ti, o s te doar gîtul tot restul vie ii tale, spuse el i se
întoarse spre Eliza. Ai scrisoarea de la Dobbs?
Ochii ei erau mari cît cepele. D du din cap repede.
- Bine, scoate-o, pîn nu-mi moare nenorocitul sta în bra e.
Ea scotoci în po et printre oglind , ruj, pieptene, perie, ace de p r, pixuri,
127
hîrtie i, în cele din urm , scoase scrisoarea. Dar pe Urechi-Mici nu-l
interesa. Îl lovi cu cotul în coaste pe b rbatul înalt, se r suci i acesta îi
du drumul, dar îl lovi tare în rotul i-i izbi un pumn în tîmpl . Urechi-
Mici lovi balustrada i aceasta se cl tin . C zu pe podea dîndu-se peste
cap i se pr bu i în ap , doi metri mai jos, cu mîinile i picioarele
desf cute.
rbatul înalt se sprijini de perete i oft :
- Sper c tii s îno i, spuse el, privind în jos la Urechi-Mici, care se zb tea
în apa neagr i înghe at .
Urechi-Mici î i croi drum pîn la platform i se trase afar din ap . C zu
în patru labe.
rbatul înalt îl apuc de guler, îl trase sus i-l duse în camer , inînd
scrisoarea în fa a lui Urechi-Mici.
- tii s cite ti?
Urechi-Mici încerc s vad clar. începu s tremure. Scuip pe podea.
- Cite te-o!
Urechi-Mici a tept pîn cînd ochii îi v zur clar i citi scrisoarea.
- Tic losul, spuse el.
O citi din nou, cl tinînd din cap, neîncrez tor.
- Aproape c era s o p ti degeaba, spuse b rbatul înalt. Um rul îl
durea tare.
Urechi-Mici î i frec vîn taia de pe gît. începea s se umfle. Vocea îi era o
oapt chinuit .
- Nu cred chestia asta, spuse el dînd din cap. Nu cred blestemata asta de
chestie. tii cît am cî tigat la afacerea asta? Am început s o urm resc în
San Francisco, pentru numele lui Dumnezeu. Am cheltuit din banii mei
vreo ase b trîne. F s mai vorbim de timp. Trei, patru s pt mîni.
Probabil c am cheltuit vreo zece miare.
- Trimite-i nota Omului-Iarn .
128
- O s -i trimit o not , dar o s m întorc i-o s -l castrez pe tic los.
- E-n regul , o s i trebuiasc asta.
rbatul înalt ap butonul cu itului i împinse lama de perete. Intr
înapoi în mîner. I-l d du lui Urechi-Mici.
- Cel pu in cu itul l-ai primit înapoi, spuse el.
- Iisuse, nu cred nimic din toate astea, spuse Urechi-Mici, cl tinînd înc
din cap. Tremurînd, î i tîrî trupul ud afar din înc pere, î i lu pistolul de
pe podea i chiop în sus pe sc ri, cu pistolul atîrnîndu-i uitat în mîn ,
în timp ce ie ea pe u , frecîndu- i înc gîtul.
rbatul înalt se întoarse spre Eliza.
- Hei, spuse el, te ineai destul de bine acolo pentru o pitic .
Ochii Elizei erau înc mari, cînd începu o avalan de întreb ri în timp ce
se întorceau în strad .
- N-ai nimic? Cine a fost sta? Crezi c o s plece a a, pur i simplu? E
nebun sau ce? Aproape c i-ai frînt gîtul. L-ai amenin at c -i tai beregata. A
încercat s te omoare. Ce dracu' se întîmpl , la urma urmelor? N-o s te
caute mai tîrziu?
- E un vîn tor de capete, spuse b rbatul. Primul lucru pe care îl înva este
nu lase sentimentele s -i afecteze afacerile. Dac începe s simt în loc
gîndeasc , va sfîr i repede întins pe spate i rînjind la lun .
Ea se cutremur pentru c începea s în eleag ce se întîmplase. Omul cu
urechi mici încercase s -i omoare.
- Kazuo?
Vocea venea din spatele ei, o voce lini tit , dar foarte autoritar .
Întorcîndu-se, se g si fa în fa cu un tîn r japonez. Era cu un cap mai
scund decît b rbatul uria , lat în umeri, f talie. Purta un pulover negru
pe gît, pantaloni negri, pantofi negri cu talp u oar , iar p rul negru i
lung îi c dea pe umeri. Ochii s i c prui ardeau de nelini te. Eliza înghe ,
pîn cînd b rbatul înalt vorbi i ea în elese c era un prieten.
129
- E OK, amice? se adres b rbatului înalt.
- Tic losul mi-a t iat o bucat din bra . Mai era i altcineva?
- Nu, lucra singur, spuse japonezul. Apoi zîmbi i ridic din sprîncene.
Poate ar fi trebuit s te secondez. Nu m-am gîndit c î i poate ine piept. Nu
rea atît de tare.
- S -mi in piept! Pe dracu'. Era un b ieftin de strad . A avut noroc.
Oh, apropo, Eliza Gunn, el e Sammi. El te-a urm rit, în timp ce eu îl
urm ream pe nimicul la f urechi. Ceea ce se nume te un dublu.
Dar ea nu mai asculta. În loc de asta, se concentra, privind ochii
rbatului înalt.
- Unul din ochii t i i-a schimbat culoarea, îi spuse ea.
- Ce?
- Acela. Cel verde din partea dreapt . Era cenu iu. El se întoarse cu spatele
la ea, în timp ce Sammi îl privea cu subîn eles.
- într-adev r, zeii au f cut o mecherie, spuse Sammi, cu o seriozitate
pref cut . Au schimbat culoarea ochiului t u drept.
- Trebuie s m duc la doctorul Saiwai, spuse b rbatul. Am nevoie de o
mic repara ie.
Dar Eliza nu putea fi dus . începu s rîd . Rîse zgomotos.
- Lentile de contact, spuse ea. Purtai lentile de contact. Cizmele de cowboy
mai adaug probabil trei centimetri la în imea ta. Lentilele de contact î i
schimb culoarea ochilor. Barba i toate celelalte... Kazuo pe dracu' e ti,
O'Hara!
Casa doctorului era în afara ora ului Kyoto, un contur mic i negru, cu un
singur etaj, profilat pe silueta cenu ie a muntelui Hiei, care se ridica în
spatele ei, la mai pu in de dou mile. O'Hara i Sammi lipsiser mai pu in
de cincisprezece minute. La întoarcere, O'Hara avea mîna b gat în
buzunar.
- Nu-i mare lucru. Dou sprezece copci, dar t ietura nu e adînc . Tic losul
130
mi-a stricat jacheta.
- Tana o s-o repare. Nici n-o s se bage de seam , spuse Sammi.
- Cine e Tana? întreb Eliza.
- Un prieten de familie, spuse O'Hara.
Se întoarser cu ma ina la Osaka, o parcar i intrar în nomiya, barul de
sake, vizavi de hotel. Era un local elegant, întunecat i lini tit, i dup ce- i
sar pantofii la u , g sir un separeu mic, în partea din spate.
- Am s -l sun pe Tokenrui-san, s -i spun c a mers bine. Probabil c e
îngrijorat, spuse Sammi i plec .
- E vorba de domnul Kimura? întreb Eliza.
O'Hara d du din cap. O privi intens cu ochii lui verzi, apoi, deodat , zîmbi
pentru prima oar i ea sim i c i se face cald. î i scoase haina.
- L-ai mu cat zdrav n, spuse el.
- Putem s -i mul umim dentistului meu din Nebraska pentru asta.
- Nebraska?
- îhî. Liceul la Webster Groves, Universitatea din Missouri, apoi Boston, via
Chicago. Asta-i povestea vie ii mele. Nu prea mare lucru. Nu se compar cu
a ta. Chestii din astea se întîmpl des?
- Numai cînd m încurc cu reporteri de televiziune care mu .
Ea îi arunc un zîmbet.
- Dr gu , spuse.
Avea un zîmbet dat naibii. Dac se poate spune c un zîmbet se întinde de
la o ureche la alta, atunci asta era.
- Ce înseamn cuvîntul acela? întreb ea.
- Care, „dr gu "?
- Nu, prostule. Token... i mai cum era.
- Tokenrui-san?
- Exact.
- Literal, token înseamn „s bii". Dar în cazul sta, se interpreteaz ca
131
„Maestrul".
- Chiar îl consideri maestrul t u?
- Nu în sensul pe care îl crezi tu. În sens estetic.
- Ca un profesor?
- În parte. E maestru de higaru-dashi, adic un fel de... combina ie de
karate avansate, shinto i zen. E greu de descris în limba noastr .
Cuvintele sunt în el toare. În orice caz, Kimura face alegerea final a celor
care intr în al aptelea nivel de higaru-dashi. Ceea ce este cunoscut sub
numele de Cîmpia de Dincolo.
- Mie îmi sun dincolo de mine.
- Numai pentru c iei cuvintele literal. În Japonia, nimic nu este evident.
- Mi-a spus c po i s stai într-un picior ase ore, f s clipe ti. Asta
nume ti tu Cîmpia de Dincolo?
- Nu, spuse el i zîmbi din nou, asta numesc eu dureros. Ap ru chelneri a.
- Osake o ippai onegai shimasu, spuse O'Hara, iar ea d du din cap i plec .
Am comandat sake, îi explic Elizei. Cred c to i avem nevoie de asta.
- Pari s te sim i foarte în largul t u aici, în Japonia.
- Aici sunt acas .
- Asta înseamn c ai renun at la State?
El f cu un gest vag, pe care nu se osteni s -l explice.
- i oamenii ace tia te-au ajutat numai pentru c sunt prietenii t i?
- Exist alt motiv mai bun?
- Dar era primejdios.
- Aveam probleme. S stai ascuns un an e ceva vreme. i, în afar de asta,
Omul-Iarn a încercat s m dezonoreze. Asta era de nedescris pentru
Kimura. i pentru Sammi. Aici, onoarea unei persoane este sfînt . S furi e
ca i cum i-ai fura sufletul. Este un act incalificabil.
Chelneri a i Sammi se întoarser în acela i timp. î i ridicar ce tile calde
într-un toast i sorbir b utura fierbinte din orez.
132
- Spune-mi mai multe despre Kimura... Tokenrui-san? Mai pred ? Pare atît
de b trîn. Cî i ani are?
- Sammi? Sammi spuse:
- Nana-ju-ni.
- aptezeci i doi, spuse O'Hara.
- i e înc activ?
- El nu s-ar fi ales cu nici o t ietur în seara asta, pot paria. O s aib ce
-mi aud urechile, pentru c l-am l sat pe rahatul la s i bage cu itul
în mine.
- Nu erai preg tit. Te gîndeai la purici, spuse Sammi. Primele tale dou
mi ri au fost mai largi cu doi centimetri.
- Mda. Am tiut asta cînd i-am sim it cu itul în um r.
- i Kimura e mai iute decît tine? întreb Eliza.
- Nu e vorba de vitez , ci de minte, spuse Sammi.
- Tokenrui-san poate prinde un colibri din zbor, spuse O'Hara. Mi carea e
atît de rapid , încît nici nu o vezi, sim i numai curentul de aer de la bra ul
lui care se mi . Acest curent este numit okin-shiwa, i înseamn lucruri
diferite pentru diferi i oameni. Pentru tine, curentul poate însemna
confuzie; pentru mine, pentru c sunt prietenul lui, poate însemna
securitate. Pentru du manii lui, poate s însemne primejdie.
- Pe urm î i deschide palma, spuse Sammi, întinzînd bra ul i deschizînd
pumnul, iar pas rea st acolo i a teapt ca el s -i sufle pe coad ca s o
fac s zboare.
- Asta e partea mistic , spuse O'Hara. Cînd o s în eleg asta, o s simt c
am atins Cîmpia de Dincolo.
- Totul e atît de greu...
- Asta, pentru c cere un mod de gîndire diferit de cel cu care te-ai
obi nuit. Kimura mi-a schimbat via a... nu, mi-a salvat via a. Dac nu era
el, probabil c a fi fost un vîn tor de capete, ca Urechi-Mici.
133
- Nu pare ciudat, spuse ea, în urm cu numai cî iva ani, eram cu to ii în
zboi. A fost i el implicat?
- Implicat? rîse Sammi. Cred c po i s spui i a a. O'Hara zise:
- El i-a ales pe ofi erii - i e vorba de cei mai buni oameni din Armata
Imperial - care urmau s intre în al aptelea nivel de higaru-dashi. A
selec ionat numai doisprezece. Au plecat cu el, trei ani înainte de a se
întoarce la datorie - în 1942. Fiecare dintre ei a fost un om cheie în ma ina
de r zboi japonez .
Ea r mase t cut cîteva minute, decantînd ce auzise. O'Hara spuse:
- Po i s spui c i-a preg tit s ne trimit la dracu'. El i Sammi rîser , apoi
rîse i ea.
- i tu sim i acela i lucru pentru el, nu? îl întreb ea pe Sammi.
- Nu e chiar acela i lucru, spuse O'Hara. Tokenrui-san este bunicul lui
Sammi.
„Clar, Eliza. Data viitoare cînd î i bagi piciorul în gur , ai face mai bine s -
i sco i mai întîi pantoful."
- îmi pare r u, spuse ea, a fost o prostie s aduc vorba despre r zboi.
- Nu e nici un secret, spuse Sammi, i continu s vorbeasc repede, legînd
propozi iile între ele. Oricum, e o întrebare natural , dar mul i oameni nu
ar pune-o; lui i-ar pl cea c ai fost destul de cinstit ca s vrei s afli asta.
i mai e ceva. Higaru nu se folose te niciodat pentru agresiune, ci pentru
ap rare. Cînd bunicul meu i-a instruit pe oamenii aceia, a f cut-o pentru
era convins c Japonia putea fi atacat .
- A avut o p rere bun despre tine, spuse O'Hara, schimbînd subiectul. Pe
cînd eu, am crezut c tu i acel pistolero lucra i în dublu într-un fel de
porc rie sofisticat .
- P i, mul umesc din suflet. Am str tut jum tate de glob, am foSt
insultat , împins de ici-colo, aproape ucis , doar ca s i aduc ie
scrisorile i tu crezi c a putea - cum ai spus? s „lucrez în dublu"? - nu
134
u... cu tîmpitul la? Dac e ti pe a aptea cîmpie, sau cum îi spune i voi,
ar trebui s fii în stare s judeci mai bine caracterul oamenilor. i, în afar
de asta, ce sens a avut toat melodrama aia? Dac tot vrei lini te i pace,
de ce nu te-ai dus pur i simplu la el s -i spui c totul s-a terminat?
- Mult prea logic.
- Mda, spuse Sammi. În felul sta tie c vorbim serios.
- Ca i cum ai lovi un m gar cu un par, ca s -i atragi aten ia.
- i pe urm , mai are nevoie i de ceva care s justifice to i banii pe care i-a
risipit.
- Oricum, spuse O'Hara, trebuia s fim siguri în privin a ta.
- Vrei s spui c eu eram doar o momeal ! O'Hara se gîndi cîteva clipe apoi
aprob :
- Despre asta e vorba.
- Am tiut c nu sunte i împreun , dup drumul de la Osaka, spuse
Sammi. L-am urm rit pe autostrad . Te-a pierdut pentru cîteva clipe i
intrase în panic .
- i ce dac ...?
- P i, dac a i fi lucrat în dublu, spuse O'Hara, i-ai fi spus unde ne
întîlnim, iar el s-ar fi dus acolo înainte, i m-ar fi prins în capcan .
- De unde tii?
- E în manualul de spionaj, capitolul doi.
- Foarte iste . Excentric, dar iste .
„M întreb dac poate într-adev r s stea în acela i loc, f s se mi te,
ase ore. i f s clipeasc din ochii ia. Ochii ia verzi, verzi. Fii atent ,
Gunn, î i vorbe te."
- ... stilul shinto. Universul este condus l sînd lucrurile s i urmeze
cursul. Nu poate fi schimbat prin interven ie.
i asta ce mai era?
- îmi pare r u, n-am prins asta, spuse ea.
135
- înseamn c destinul este greu de învins, camarade.
- Te rog nu-mi spune camarade. Cîndva, am cunoscut un cîine care se
numea a a. Un buldog foarte urît.
- OK, Gunn. La urma urmelor, despre ce este vorba? Cine l-a luat pe Omul-
Iarn din spinarea mea? i ce vrea Howe în toat chestia asta?
- Nu tiu. Va trebui s i-o spun el.
El o privea peste mas . Ochii îi erau i mai p trunz tori, i mai vii f
lentilele de contact. Se uita la ochiul ei stîng i, dintr-odat , o amintire
ridicol îi veni în minte. încerc s o ignore, dar persista, optindu-i la
ureche o zical de femeie b trîn auzit în liceu:
„Cînd un b rbat se uit în ochiul t u stîng, î i poate vedea p rica.
Ei, pentru numele lui Dumnezeu, chiar a a!
Cînd un b rbat se uit în ochiul t u stîng, î i... El îmi vorbe te i eu nu pot
auzi un cuvînt din ce îmi spune. Nu pot s aud decît vocea aceea stupid ,
optindu-mi în ureche. Cînd un b rbat se uit ..."
- Scuz -m , spuse ea. Mintea îmi zbura. Mi-e team c nu am auzit ce mi-
ai spus.
Iar O'Hara se gîndea: „Pune în func iune zîmbetul la, zîmbetul la mare.
Ar trebui s declare zîmbetul la o bog ie na ional . U urel, b iete, ai mai
zut zîmbete mari. Mda, dar nu ca sta... i deloc în ultimul an".
- întrebam, ce înseamn c domnul Howe o s -mi explice? spuse el În cele
din urm .
Eliza îi puse în fa scrisoarea lui Howe.
- Am citit-o deja, spuse O'Hara. Am citit-o azi dup -mas , cînd am intrat în
camera ta.
- Oh, nu-i nimic. P i, atunci tii. Domnul Howe vrea s te vad . Nu tiu de
ce. Nu tiu de ce era atît de hot rît s te g seasc i s te scoat din
încurc tura cu Omul-Iarn . Tot ce tiu e c voia s vorbeasc cu tine
pentru o slujb . Spune c nimeni altul nu o poate face decît tu. i e gr bit.
136
- Tic los îngîmfat.
- Hei, te-am g sit. i-am transmis mesajul. Dac vrei s -i spui s se duc
dracului, e treaba ta. Dac te hot ti s te duci, am o mie de dolari pe in
i un bilet de avion spre Boston pentru tine. La clasa întîi.
- Duci cu tine o mie de dolari?
- Nu într-un loc unde s pui tu mîna pe ei. „Iar se uit fix. Se uit fix în...
nu... în ochiul meu stîng."
O'Hara asculta sunetul vîntului, stimulat de briza ce b tea dinspre u .
Ochii îi devenir f expresie, apoi mintea îi r mase goal i, în starea de
anulare a min ii în care intr , fa a ei se contura pe peretele alb. Ochii mari,
str lucitori, c prui, p rul negru, zîmbetul larg care spunea „e ti un tip
mort". Acum nu mai putea uita niciodat fa a asta.
- ... cu O'Hara, spunea ea.
- Da...
- Te intereseaz ?
- Dac m intereseaz ...?
- Oferta domului Howe.
- A vrea s nu-i mai spui domnul Howe. Sun de parc ai vorbi despre
Dumnezeu.
- E b trîn. E ca Tokenrui-san. O merit .
- Perfect. Atunci spune-i Howe-san.
- Ai de gînd s vorbe ti serios? Te-ai decis?
- N-am nici cea mai vag idee.
- i cînd crezi c o s te viziteze muzele?
- Am s i spun mîine-diminea .
- Aha.
- Trebuie s m gîndesc.
- în eleg. Cine ar vrea s se întoarc în ara celor vii cînd poate s stea aici,
în gr dina Japoniei i s creasc cîini de cas ?
137
O'Hara se aplec peste mas , foarte aproape de fa a ei, i spuse blînd:
- Cel care îi cunoa te pe al ii este în elept; cel care se cunoa te pe sine este
iluminat.
- Dar ce-ai zice de: „S ri peste un izvor, rupe- i un picior"? Nu-mi spune c
tu asta o s începi s faci acum.
îi pl cea arogan a ei, modul în care spunea orice avea în minte. Dar se
sim ea p sit. O parte din via a lui se sfîr ea. O tia. Soarta o adusese pe
fata aceea. Soarta îl va ademeni s plece cu ea.
- Nu, spuse el. Acum o s te trec strada la hotelul t u i apoi am s m duc
acas s m odihnesc.
- Te doare bra ul, nu?
- A început s ard pu in. Durerea va trece pîn diminea .
- i o s m suni?
- O s te sun.
- Aduc ma ina, Kazuo, spuse Sammi, i se înclin spre Eliza. S vii înapoi,
bine? Te vom înv a tao. Calea. Data viitoare.
i puser pantofii, pl tir nota i O'Hara o conduse la hotel. Um rul îl
durea i, cum st tea acolo, se sim i deodat foarte obosit.
- Oyasuminasai, spuse el, o s rut pe obraz i se întoarse s traverseze
strada.
Ea spuse:
- E o curs mîine dup -amiaz , la trei. El spuse f s se întoarc :
- P i, mai bine f i rezervarea. E mai sigur. Sayonara.
Se sui în ma in i plecar , l sînd-o pe Eliza în u a hotelului. „Un s rut pe
obraz, se gîndi ea. Bine, la dracu'. Dar o s mai vedem noi." Era sigur c o
vin la Boston. i data viitoare n-o s mai aib scuza cu um rul.

5.

138
Cît dur drumul înapoi de la Kyoto la Osaka, O'Hara nu spuse nimic, iar
Sammi nu încuraj conversa ia. tia c Kazuo era adîncit în gînduri. Casa
lui Tokenrui-san era la cotitura unei str zi din cartierul vechi al ora ului.
Fusese construit în 1782 i nu se schimbase prea mult de atunci. Scoar a
de chiparos de pe acoperi ul în pant al casei fusese înlocuit de multe ori
de-a lungul anilor, ca i gardul de bambus care o înconjura. Dar stîlpii de
chiparos din jurul verandei erau cei vechi, ca i delicatele paravane din
înc perea principal , unul reprezentînd un r zboinic întorcîndu-se acas ,
iar cel lalt, de Isono Kado - un artist celebru din secolul al
aptesprezecelea - un oim pe creanga unui pin. Picturile fuseser salvate
din una dintre casele regale pe vremea marelui foc din 1788, ce distrusese
mai mult de jum tate din templele i casele din Kyoto.
Ani de zile, casa fusese locuit pe rînd de studen i, c lug ri i preo i heia,
ajungînd într-o stare jalnic . Apoi, în 1950, ginerele lui Kimura, Tasaguyi,
o cump rase i o restaurase, devenind cadou de nunt i dot pentru
Kenaka, singurul copil al lui Kimura. Dar acum, Tasaguyi i Kenaka nu
mai erau, iar el tr ia acolo cu cei doi nepo i ai lui, Samushi i Tana.
Casa era aproape de strad i avea form de semilun , curba interioar
dînd spre o gr din cu flori, construit în jurul bazinului cu pe ti,
alimentat de un pîrîu care susura constant sub un col al verandei casei
principale. Crapii i cara ii aurii, unii dintre ei mai lungi de un metru, erau
acolo de atîta timp, încît Kimura uitase cît de b trîni erau.
La cap tul îndep rtat al gr dinii, dînd spre spatele casei principale, se afla
un atelier ce fusese construit cu zece ani mai tîrziu decît casa. Aceast
construc ie mic , ce consta dintr-o camer principal i o baie mic , fusese
casa lui O'Hara în cei doi ani cît se preg tise pentru ini ierea în shichi,
consiliul interior al lui higaru-dashi, i sanctuarul s u în timpul lungilor
ani de exil.
Mirosul dulce al florilor p rea s se afle pretutindeni cînd p trunser pe
139
poarta principal i d dur col ul casei, spre gr din . Aici era întotdeauna
lini te, ca i cum Dumnezeu stinsese sunetele lumii. Ii spuse noapte bun
lui Sammi, îi mul umi i se duse spre locul lui de lini te, un sanctuar în
care se retr gea pentru a medita la calvarul lui i a lua deciziile care îl
inuser în via cît durase lunga pedeaps a Omului-Iarn .
Dintr-un grup de copaci de lîng u a casei se auzeau sunete; pocnetul unei
ramuri, c derea unei frunze, urmate de o prietenoas înfo-iere de pene.
- Bun , copii, spuse O'Hara uria ului cîine akita, Kaziodan, i tovar ei lui,
pe care O'Hara o numise Konsato, care însemna „concert", pentru c , pe
vremea cînd era pui, l tra tot timpul: la lun , la stele, la soare, la flori i la
orice altceva.
Masculul, un cîine mare, de un cenu iu-argintiu, cu coada arcuit în sus,
ie i din întuneric pentru a-l întîmpina. Era un animal regal, unul dintre
str mo ii lui fusese cîine de paz la un împ rat, i umbla cu un elan
re inut. Femela era mai frivol . Ea s rea, lingîndu-i mîinile lui O'Hara i
frecîndu-se de gîtul lui Kaziodan, lucru pe care masculul îl trata cu o
toleran plictisit .
Sim i prezen a Tanei înainte de a o vedea sau auzi. Un vas l cuit cu
crizanteme albe se afla pe tokonama din fa a u ii de la intrare. Ea îi
preg tise o gustare de makizushi, mici rulouri de orez cu o et, învelite în
alge i umplute cu sparanghel i pe te sau fructe de mare, i o pusese pe o
su , lîng u ile glisante de lemn care d deau în gr din . C ma a lui de
noapte din m tase era întins lîng a ei, pe scaunul de lîng pat.
Imediat ce intr , o putu auzi cîntînd încet, undeva în spatele casei.
O s fie greu s -i spun . Intr în sp torul ce se afla în afara micului hol
ce ducea de la u a de intrare la camera principal . Trase u a, închizînd-o,
scoase un brici i un vas cu spum de ras i, dup ce î i înmuie fa a, î i
rase barba. Pe cînd se b rbierea, ochii i se ab teau în oglind i la
fotografia Uzinei Chimice Hichitani ce se reflecta în ea.
140
Era o poz întunecoas i r u prevestitoare, înf înd uzina ca pe o mas
cenu ie, cu turnuri înalte, ascuns sub o tumoare de nori poluan i. În prim
plan, cerul poluat se reflecta pe crestele sub iri ale valurilor din golf.
Fotografia era una dintre cele cîteva sute realizate de fotograful american
W. Eugene Smith, ca parte a unui eseu despre tragedia de la Hichitani.
Fabrica era plasat pe malurile unui golf f nume, la cî iva kilometri la
sud de Minamata, în sudul Insulei Kyushu. Hichitani fusese timp de
cincizeci de ani patronul a peste apte sute de lucr tori din acest sat izolat
i al singurei întreprinderi industriale din partea locului. În sat nu exista
nici o întreprindere privat , cu excep ia pescarilor care tr iau acolo, iar
majoritatea b rcilor lor erau finan ate de companie. Hichitani le asigura
locuitorilor din ora ul Minamata locuri de munc , locuin e i un magazin
al companiei, unde g seau alimente i haine. Mul i dintre b rba ii i
femeile ai c ror bunici lucraser în fabric nu fuseser niciodat mai
departe de o sut de kilometri de ora ul în care se n scuser . îns i
izolarea acestuia perpetuase tragedia. Minamata era mediul de cultur
pentru o epidemie a ororii, care se întindea de o jum tate de secol.
Corpora ia Hichitani producea aluminiu placat - de la materia prim pîn
la produsul finit. De eurile uzinei erau trimise prin evi lungi i deversate
în ocean, în partea cea mai îndep rtat a unei peninsule care izola golful de
mare. Cu toate acestea, curen ii principali duceau apa m rii în jurul
peninsulei i înapoi în golf.
Una dintre substan ele chimice care se g seau în de euri era mercurul,
într-o cantitate extrem de mic . Dar amestecat cu apa i catalizat de alte
chimicale din de euri, mercurul producea oxid de mercur, o otrav
mortal . Anii trecuser i în fiecare zi, perle microscopice ale mor ii veneau
odat cu mareea i se fixau pe plante i în solul golfului. Golful era un
paradis al pescarilor, iar pe tele, principala surs de hran a jarului, se
hr nea cu plante i ingera perlele mortale din ap .
141
Trecur decenii. Oxidul de mercur infesta încet golful i mediul
înconjur tor. Efectul asupra oamenilor se ar treptat, dezvoltîndu-se de-a
lungul a dou genera ii. Apoi, în 1947, uzina î i dubl capacitatea.
Prima distrugere masiv de pe te se petrecu în anul urm tor, cu un an
înainte de na terea copilului din familia Matzashi. Sute de pe ti, de toate
speciile, r maser pe plaja golfului. Se d du vina pe mareea ro ie, iar
incidentul nu ap ru niciodat în pres , dar, la cîteva zile dup aceast
întîmplare, sosi un grup de ingineri de la sediul firmei din Ube pentru a
studia pe tii mor i. Mai tîrziu, Hichitani avea s spun c descoperirile lor
nu erau concludente.
In 1949, s-a n scut primul copil deformat i efectele a treizeci de ani de
poluare au început s ias la iveal . Nimeni nu a fost prea îngrijorat de
copilul familiei Matzashi. La urma urmelor - se spunea - mama i tat l
erau rude directe. Dar, dup dou luni, se n scu un copil f ochi, apoi
altul cu picioare diforme i altul cu un cap de trei ori mai mare decît
normal. În acel an se n scur paisprezece copii diformi i cinci angaja i ai
uzinei murir de dizenterie.
Oamenii de tiin se întoarser în mare lini te. În echipa care veni a doua
oar se afla Tasaguyi, un tîn r inginer chimist str lucit. El se mut la
Minamata cu Kenaka, so ia lui de mai pu in de un an, i începu un studiu
aprofundat al trat rii de eurilor la uzin . Kenaka preda la coal . În
urm torii trei ani, zeci de copii cu malforma ii îngrozitoare se n scur în
familiile muncitorilor i ale locuitorilor or elului de pe malul golfului, care
pescuiau în apa acestuia. Cî iva dintre muncitorii mai b trîni orbir , al ii
murir de o form de dizenterie dureroas care, dac nu î i omora
victimele, le l sa infirme pe via . Locul p rea blestemat i, de fapt, chiar
era.
Primul dintre copiii Tasaguyi, Samushi, se n scu în 1952. Era normal, dar
sl bu i tot timpul bolnav. Tana, fiica n scut în anul urm tor, era surd
142
din na tere. Printr-o ironie a sor ii, Tasaguyi fusese cel care descoperise
prezen a oxidului de mercur în pe te, în plante i în apa golfului, dar era
prea tîrziu pentru a- i ajuta fiica.
El trimise copiii înapoi la Kyoto, pentru a tr i cu bunicul lor fiind convins
firma va lua m suri drastice. Pentru a salva satul, pentru a împiedica
panica, prezent în secret descoperirile lui conducerii lui Hichitani.
Compania anun c va construi o nou sec ie de tratare a de eurilor la
uzin i o nou uzin de tratare a apei pentru ora , dar tot nu anun
oamenilor din Minamata primejdia care îi amenin a. Pîn atunci, sute de
copii deforma i se n scuser în ora , iar dizenteria devenise endemic .
Tasaguyi î i d du demisia, form un grup al cet enilor în ora i anun
presei descoperirea lui. Rezultatul fusese un scandal na ional. Dar, la
cîteva luni dup ce î i începuse cruciada, Tasaguyi începu s sufere de
crampe cumplite i diaree. Continu s lupte. Crampele se înr ut ir .
începu s piard din greutate. Apoi se trezi într-o noapte grav bolnav i
muri, în agonie, opt ore mai tîrziu. Kenaka era hot rît s -i continue lupta,
dar i ea era deja foarte bolnav din cauza otr virii cu mercur. Kimura î i
aduse fiica iubit înapoi la Kyoto, unde aceasta î i petrecu, în delirul
nebuniei, ultimele dou luni de via . El refuz s o interneze într-un spital
i o inu încuiat în atelier, unde avu grij de ea pîn muri.
Atelierul r mase apoi gol pîn cînd O'Hara veni s tr iasc acolo, ultimii
doi ani ai antrenamentului lui pentru shichi. Dar fotografia r mase pe
perete, ca o permanent amintire a ororii din Minamata i a devastatoarelor
ei efecte asupra acestei familii.
O'Hara termin b rbieritul i se întoarse în camera principal . Iubea casa
asta. Fusese singurul lui c min adev rat. Aici tr ise doi ani, timp în care se
preg tise pentru ritualul shichi. În timpul serviciului, p strase un
apartament ca baz , dar rareori st tea acolo. Iar în ultimul an se
ascunsese în aceast cas veche, o împ ise cu stafiile ei, î i reafirmase
143
devotamentul mental i fizic pentru higaru-dashi i devotamentul
emo ional pentru Kimura, Sammi i mai ales pentru Tana. Camera
principal era surprinz tor de simpl , dar ciudat de cald i îmbietoare.
Singurul dispozitiv electric era o lamp deasupra rogojinei pe care dormea
O'Hara.
Lîng aceasta se afla o m su joas . În camer mai erau cîteva lampioane
i un raft de c i, nimic altceva, cu excep ia florilor. În fiecare zi, Tana
împodobea camera cu flori. Erau ro ii, albe, purpurii i roz, toate culorile
pe care cineva i le poate imagina - florile d deau locului c ldur i via .
O'Hara str tu camera i lu o înghi itur din mîncarea preg tit ,
savurînd creve ii pe care ea îi amestecase cu orez i o et în makizushi. O
putea auzi în mica înc pere unde era cada uria din lemn ro u
preg tindu-i baia. Cînta înceti or pentru sine, cu o voce ca de pas re care
întotdeauna suna pu in fals. O'Hara se schimb în c ma a de noapte de
tase neagr , lung pîn la genunchi i se a ez pe rogojin cu picioarele
încruci ate.
Tana î i muie mîna pîn la cot în apa aburind . Era foarte fierbinte, dar lui
Kazuo a a îi pl cea. Credea c fusese plecat vreo trei ore, dar în cas nu
erau ceasuri i nici O'Hara nu avea vreunul. Sim ea o u oar team în
stomac, o nelini te care o rodea. Ceva îl va îndep rta, îl va trage înapoi pe
drumurile Occidentului. Sim ea primejdia.
Cînd O'Hara venise prima oar s locuiasc aici, în timpul preg tirilor
pentru jur mintele rituale de shichi, Tana era o copil . Ru inoas , retras ,
îndep rtat la început de blondul gaijin, diavolul str in pe care bunicul ei
rea c -l adoptase, fusese treptat atras spre el de aceea i putere i
misticism care îi cucerise i pe bunicul i pe fratele ei. Nu era ca ceilal i
candida i shichi pe care îi cunoscuse. Rîdea u or i se autoironiza. Era bun
i rareori se mînia. i, lucrul cel mai bun, înv ase limbajul semnelor,
astfel încît putur s vorbeasc . Serile, dup efortul fizic i mental al
144
lungilor zile de preg tire shichi, el se a eza lîng bazinul de pe ti i,
mi cîndu- i degetele, îi spunea pove ti cu stafii din America.
Samushi, pe care O'Hara îl poreclise Sammi, schimbînd y-ul în i, pentru a
suna mai japonez, fusese i el împotriva lui O'Hara la început. I se p rea o
insult faptul c Tokenrui-san, propriul lui bunic, î i încredin ase nepotul
blondului Kazuo pentru preg tire în higaru-dashi. Dar tîn rul novice afl
curînd c era un act de dragoste, pentru c O'Hara, nu numai c era
disciplinat ca un clasic, dar era i un profesor excelent. O'Hara fu cel care
descoperi c Sammi are reflexe remarcabile i care imagina o serie de
mi ri care s -i pun în valoare viteza. Tot O'Hara inventase exerci iile
grele care îl dezvoltaser pe Sammi din punct de vedere fizic, astfel încît s
corespund cerin elor higaru-dashi, exerci ii atît de dureroase, încît, în
primele zile de antrenament, Sammi lucra ultimele ore cu lacrimile
curgîndu-i pe fa .
Dar nu era posibil s abandoneze. Ar fi însemnat s se dezonoreze nu
numai pe sine, dar i pe bunicul lui, pe sora lui i pe O'Hara. în afar de
asta, O'Hara, care se preg tea el însu i pentru c toria mistic în al
aptelea nivel, îndeplinea un ritual personal zilnic, aproape draconic în
cerin ele lui. Resentimentele lui Sammi p lir i fur mai întîi înlocuite de
respect, apoi de dragoste. La vremea cînd O'Hara deveni shichi i Sammi fu
introdus în bigaru-dashi, erau ca fra ii. Cînd O'Hara plec pentru a- i
îndeplini obliga iile fa de tat l s u, to i tr ir o experien dureroas , dar
pentru Tana fu o adev rat suferin . Avu o adînc durere interioar , felul
de durere care nu poate fi exteriorizat în nici un fel i nici învins . O
tulbura, iar durerea din piept i din gît îi r sese. Avea numai
paisprezece ani, totu i recunoscu profunzimea sentimentelor ei i î i d du
seama c erau diferite de o adînc prietenie, de sentimentul de leg tur
aproape familial care ap ruse între O'Hara, i bunicul i fratele ei.
Tana era îndr gostit de O'Hara, dar anii trecur i nu spuse nim nui
145
nimic, nici m car lui Kimura. În urm torii apte ani, pe cînd cre tea,
devenind o femeie uimitoare, în eleapt , dar retras , se gîndea la Kazuo în
fiecare zi. Voia s -l uite, încerca s -l uite, dar era inutil. Tinerii din Kyoto îi
ceau curte i erau respin i. În cele din urm , îi spuse lui Tokenrui-san de
supliciul ei.
- Nimeni nu poate încerca s uite, pentru c încercarea îns i p streaz vie
amintirea, îi spuse Kimura.
Se duse la mai multe temple i-i rug pe zei s o scape de obsesia pentru
Kazuo.
i ce au f cut zeii?
I l-au trimis înapoi la ea.
Uneori era greu s în elegi mesajul lui Tao, a a încît ea le accept jarul,
s -l în eleag .
Avea dou zeci i doi de ani cînd O'Hara veni înapoi. La început, p rea c
înc o consider un copil. Rezerva ei se topi. i, într-o sear , cînd el începu
-i povesteasc un incident interesant de pe vremea cînd era agent secret,
îl întrerupse i-i spuse cu mîinile:
- Mai bine spune-mi o poveste de dragoste.
Lui O'Hara nu-i trebui în elepciunea lui Tao pentru a în elege ce se petrece.
Dar acum visul era amenin at. Tao nu mai avea nici un r spuns. Soarta ei
nu mai st tea în propriile-i mîini.
St tea în u a camerei de zi i- i tergea bra ul. înc nu-l v zuse i nu-l
sim ise în camer . O'Hara se l înapoi pe mîini i o privi prin lumina
lumîn rii. Era mai scund decît fratele ei i foarte sub ire. Pielea îi era f
pat , de culoarea nisipului. P rul negru îi atîrna aproape pîn în talie.
Ochii c prui p reau mistici sub genele dese, mai ales în lumina lumîn rii.
Sînii îi în epau c ma a de noapte scurt , care atîrna de bretele sub iri pe
umeri. Era delicioas .
O urm ri cîteva minute, apoi se mi încet, s fie v zut. Prezen a lui o
146
sperie, pentru c , de obicei, îl sim ea înainte s -l vad . Ea îi privi fa a
neted , ochii verzi.
Silabisi apoi cuvintele cu degetele, mi cîndu-le cu o continuitate delicat i
constant , care îi amintea lui O'Hara de mîinile unei dansatoare.
- Nu mai ai barb .
- Nu.
Mîna i se mi peste ochi.
- Nici ochi.
- Nu.
- Atunci, a mers bine?
- Da.
- Acum e ti în siguran ?
- Da.
- Asta te face fericit?
- Da. Nici un b rbat n-ar trebui s se simt ca un animal h ituit.
- i nici o femeie.
- i nici o femeie, se înclin el scurt.
Ea î i lu privirea de la fa a lui i privi în jos. Avea lacrimi în ochi. Mîinile i
se mi car foarte încet:
- Baia ta este gata.
Ea se întoarse i intr în baie. El o urm i o întoarse cu fa a spre el:
- S-a schimbat ceva? Nu e baia noastr ?
O s rut foarte u or pe buze, mîngîindu-i gîtul cu degetele, apoi î i coborî
mîinile pe pielea ei delicat , o eliber din c ma a de noapte din m tase
care îi c zu la picioare, î i scoase cu o mi care rapid propria c ma de
noapte peste cap, întrerupînd s rutul doar pentru o clip .
El se d du mai aproape pîn cînd sfîrcurile sînilor ei îl atinser . Se mi i
ea mai aproape, sim indu-l cum se excit la atingerea ei. Mîinile lui o
înl uir i, foarte u or, o mîngîie pe spate, iar ea începu s i mi te
147
trupul sub degetele lui. El se excit i mai mult i atunci ea se d du un pic
înapoi, îi mîngîie coapsele i stomacul, iar el î i aminti deodat de prima
oar cînd ea venise la el; îmbr cat în chimonoul de m tase ro u cu alb al
mamei sale, intrase în camera întunecat , aprinsese singura lumînare de
lîng pat i, îngenunchind lîng el, îi spusese cu mîinile acelea minunat de
poetice c îl iube te. Ea îi închisese ochii cu degetele, apoi începuse s
contureze fiecare mu chi de pe trupul lui cu o atingere ca de fulg, cîntînd
cu vocea aceea deosebit de blînd i delicios de fals ; apoi urmase liniile
trupului lui cu buzele pîn cînd, în cele din urm , îl cuprinsese cu gura
s -l ating m car cu degetele. Amintirea îl excita i mai mult i începu
o mîngîie ap sat pe fese, tr gînd-o u or i mai aproape de el. Ea se
ridic pe vîrfuri i el îi sim i p rul strivit în îmbr area lui. Atunci, el î i
îndoi genunchii, l sîndu- i penisul s alunece pe pielea ei, iar ea se arcui
or i-l atinse cu clitorisul. Cîteva minute r maser a a, mi cîndu-se
încet în ritmul cîntecului ei, apoi el î i îndoi i mai mult genunchii i sim i
cum o p trunde i cum mu chii ei umezi se închid în jurul lui; apoi ea î i
încol ci picioarele în jurul taliei lui, iar el î i strecur mîna între ei i g si
declan atorul sim urilor ei, îl sim i cum se înt re te sub mîngîierea lui.
Cîntecul ei deveni un oftat, iar oftatul, un strig t u or; se încord , încetînd
mai respire cîteva secunde, apoi se arunc asupra lui, ip i începu s
tremure. R spunsul ei pasionat era atît de cople itor, încît deodat toate
sim urile p rur s -l p seasc i sim i un spasm, apoi înc unul i înc
unul, i altul, altul, i explod ; genunchii începur s -i tremure, dar o inu
strîns i r mase în ea, urc încet treptele i intr în baie. Apa fierbinte se
învolbur în jurul lor i ea ip din nou; de data asta r spunsul ei p ru s -l
înnoiasc pe al lui; era excitat din nou, crescînd adînc în ea, iar ea sim i
cum înflore te din nou; se sim i aproape electrizat , pierdut în timp i
spa iu, i valurile pornir din nou, crescînd, crescînd.
Cînd totul se termin , el încerc s -i spun c trebuie s plece înapoi, s-o
148
seasc . Dar ea închise ochii pentru c tia c de data asta durerea va
fi mai mare i amintirile vor fi realit i, i de data asta zeii poate c n-or s -
l mai trimit înapoi la ea. A a c închise ochii ca el s nu-i poat vorbi. Îi
vorbi, îns , ea. O fraz pe care o exersase de multe ori cu Sammi i, cu
toate c înc nu era mul umit de felul cum o spunea, acum era momentul
s-o spun .
- Te iubesc, O'Hara, spuse ea i, cu ochii înc închi i, î i puse degetele
umede pe buzele lui.

6.

Era o priveli te ciudat . Nu, se gîndi O'Hara, era mai mult decît ciudat ,
era bizar .
O'Hara st tea pe puntea iahtului lung de treizeci i ase de metri ce se
leg na pe mare, la cîteva sute de metri de rm. Purta blugi, o c ma din
tase natural , alb , i o hain de blan , cu gulerul ridicat, care-l ap ra
de briza rece din larg. Binoclul greu cu care studia plaja pustie îi fusese
oferit de c pitan, un fost comandant de marin , slab, cu o inut
impecabil , în vîrst de peste patruzeci de ani, care se numea Carmody.
In timp ce O'Hara î i plimba privirea pe linia pustie a rmului de la Cape
Cod, dintre dunele mohorîte i înalte, acoperite cu iarb , care str juiau
plaja, se desprinse o pereche. Femeia, înalt i dreapt , purta pe umeri o
jachet de tweed, iar p rul îi flutura în vîntul puternic.
rbatul de lîng ea era cl dit ca un lupt tor, de la brîu în sus, cu bicep ii
ie ind în relief, cu umerii i pieptul enorme, cu mu chii umfla i în jurul
gîtului gros cît un stîlp de telegraf. Capul îi era chel, cu excep ia unor
smocuri albe, care-i c deau peste urechi. În contrast izbitor cu torsul, de la
mijloc în jos ar ta jalnic. Picioarele îi erau atrofiate, ca ni te fuse, i avea
un mers greoi i ciudat, repezindu- i un picior în fa a celuilalt i
149
sprijinindu-se pe dou be e de ski, de un ro u ip tor.
rbatul purta pantaloni de înot albastru închis i o canadian galben
descheiat , care flutura în aerul înghe at al dimine ii. Nu purta pantofi. Se
deplasa cu greu peste umbrele lungi, l sate în nisipul alb de soarele care
rise doar cu o or în urm , în timp ce femeia, ignorîndu-i diformitatea,
i potrivea pasul dup al lui. Ea r mase cu el pîn intr în ap , apoi se
opri i a tept . El p i în ap , pîn ce îi ajunse la genunchi, apoi,
leg nîndu-se nesigur, arunc spre ea be ele de ski, î i «coase jacheta peste
cap, c zu în ocean i începu s înoate. Bra ele lui puternice îl împingeau
printre valurile mari, pîn în larg. înot în for , f s se lase, pîn ajunse
la vreo cincisprezece metri de scara iahtului. Privi în sus pe punte, cu ochii
i negri, p trunz tori, ce-i str luceau sub sprîncenele groase i, b tînd
apa cu bra ele lui vînjoase, strig :
- Hei, sunte i cumva locotenentul O'Hara?
- Da, domnule, ip O'Hara.
- Ar ta i bine. Sunt Charles Gordon Howe. încîntat, domnule.
- Mul umesc. Pl cerea este de partea mea. E o ambarca iune minunat .
- Ce v mai face um rul?
- Bine. M mai ine un pic.
Howe vorbea cu un puternic accent din Boston, amestecat cu unul
irlandez, scurtînd cuvintele, f cînd din o-uri, ah-uri.
- Foarte bine. Vre i s -mi ine i companie? Cîte grade are apa, domnule
Carmody?
- Cincizeci i opt de grade, domnule. Paisprezece i jum tate grade Celsius.
- Oh!... mul umesc oricum, spuse O'Hara. Cred c am s a tept pîn cînd
mi se reface um rul.
- i pîn cînd se mai înc lze te apa, nu? zîmbi Howe, un zîmbet larg cît o
barac . Vila mea de pe falez este acolo, pe deal. Vin aici în fiecare mai i
stau pîn în septembrie. Sunt la treizeci de minute cu elicopterul de
150
centrul Bostonului. încep fiecare zi cu o scufundare de diminea .
Howe se lovi de mai multe ori de punte, pîn reu i s se ridice pe iaht, cu
picioarele b nindu-se în marea rece, apoi se urc cu chiu cu vai pe
scar , apucîndu-se cu bra ele de balustrad . Carmody îl a tepta cu un
scaun electric cu rotile i o jachet groas . Cînd ajunse sus, Howe î i
suci în întregime partea de sus a trupului i c zu în scaun. Se terse, î i
puse jacheta i î i înf ur o p tur de lîn în jurul picioarelor.
- Bun venit la bord, domnule, spuse el, întinzîndu-i mîna lui O'Hara. Era
ca i cum ai fi strîns mîna unui concasor.
Stewardul, un tîn r cu un ten boln vicios, purtînd pantaloni bufan i,
alba tri, i o jachet alb cu dungi, cu un delfin brodat pe buzunar, îl
întreb pe O'Hara:
- Cum dori i cafeaua, domnule?
- Neagr , te rog, i cu pu in brandy.
- Da, domnule. Ca de obicei, domnule c pitan? îl întreb el pe Howe.
- Ceai tare cu o pic tur de votc . Astîmp foamea, ti i. Micul dejun
peste cincisprezece minute, te rog, domnule Lomax. Apoi c tre O'Hara: ou
jum ri i file de pe te; mi se pare c fileul de pe te este mîncarea
dumneavoastr favorit , nu locotenente?
- Da, mul umesc. i prefer simplu: O'Hara, dac nu v sup ra i. Nu mai
sunt în marin de aproape ase ani.
- Pe Dumnezeu, v-a i cî tigat rangul, domnule. Fi i mîndru de el.
- Mi-am dat demisia, domnule Howe.
- Dar a i plecat onorabil, locotenente. Eu cred cu t rie în titluri. La bordul
acestui vas, noi onor m rangul.
Stewardul se întoarse cu b uturile.
- Ne vom mul umi cu asta pîn cînd vom face un du i ne vom schimba.
Putem vorbi la micul dejun, locotenente.
O pl cu de botez din alam , a ezat lîng culoarul ce ducea în salonul
151
principal, identifica vasul ca fiind:
OIMUL NEGRU Insula C lina, California Lansat: 9 octombrie 1921
Proprietar: Edward L. Doheny
Escrocul de baron Edward Doheny? se întreb O'Hara. Desigur, prostule,
care alt Edward Doheny i-ar putea permite un vas ca sta?-
Un echipaj de optsprezece oameni, spa iu pentru patruzeci i, la nevoie,
puteau dormi aizeci, indiferent ce în elegea Howe prin „la nevoie".
Sufrageria, ca i tot restul navei, avea aspectul unei piese de muzeu, cu
hublourile i felinarele ei de alam , str lucind ca o comoar inca aurit ,
lambriurile solide de mahon, negre i lustruite de vechime, podelele
teptînd s fie frecate. Argint ria, ca i toate celelalte lucruri de la bord,
era elegant , veche, imposibil s n-o apreciezi. Pere ii erau acoperi i cu
fotografii în rame sub iri de alam , înf îndu-l pe Howe cu aproape orice
personaj imaginabil, în afar de Dumnezeu. Cele mai multe, care p reau s
dateze din anii '30 i '40, ar tau un Howe mult mai tîn r i mai îngrijit.
- îmi place întotdeauna s v citesc materialele, locotenente. Ave i un stil
foarte natural. Nu prea formal.
- Scriu a a cum a vorbi. Un redactor- ef mi-a spus asta odat , i z u c
avea dreptate.
- Bun sfat. Cine era redactorul?
- Ben Bradlee.
- Aha... Ei, s ne a ez m, domnule.
Howe lu o scrisoare din hain i o sprijini de paharul de ap din fa a
farfuriei lui.
„Ah, îi place s joace teatru, gîndi O'Hara. Scrisoarea face parte, În mod
evident, din scenariu. Un pic de mister servit al turi de fileul de pe te."
- Trebuie s recunosc, spuse O'Hara cu glas tare, c v cunosc numai din
auzite. A i fost în marin ?
- M-am m surat, eram bun, dar totul s-a dus de rîp , spuse Howe. Cu o
152
pt mîn înainte de a m prezenta la unitate, un tic los lipsit de scrupule
m-a împu cat în ira spin rii, la o vîn toare în Georgia. Mi-au spus c n-o
mai stau niciodat în picioare. La dracu' cu doctorii. Exist trei lucruri
cu care nu am ce face, locotenente: doctorii, la ii i politicienii corup i. i
nu respect nimic mai mult decît un reporter al dracului de bun. E o onoare
v am la bord, domnule.
Toast în cinstea lui O'Hara cu cea ca de cafea, apoi sorbi o înghi itur ,
privind înainte, cu ochii lui negri, neastîmp ra i. O'Hara înclin din cap, î i
ridic cea ca i-i întoarse privirea fix .
- Presupun, spuse el în cele din urm , c nu m-a i adus din cealalt
jum tate a globului numai pentru a lua micul dejun împreun .
- O presupunere corect . Am auzit c întotdeauna intra i direct în subiect.
- Da?
- i am mai auzit c sunte i puternic, naiv, f astîmp r, c sunte i ca o
pisicu , c a i putea fi dificil, c e un vis s lucreze cineva cu
dumneavoastr , c sunte i cinstit pîn în m duva oaselor i c sunte i un
tic los mizerabil, mincinos i bun de nimic.
O'Hara rîse.
- P i, ori a i vorbit cu o mul ime de oameni, ori eu sunt un biet prost care
nu se poate hot rî.
Fu rîndul lui Howe s rîd .
- i c ave i sim ul umorului. Trei lucruri sunt reale, domnule: Dumnezeu,
prostia omeneasc i rîsul. Primele dou ne dep esc în elegerea, a a c
trebuie s ne descurc m cum putem mai bine cu al treilea.
- Credeam c John Kennedy a spus asta. Howe se aplec peste mas i-i
cu cu ochiul.
- Eu i-am spus-o pe asta lui Johnny.
Micul dejun sosi i cînd stewardul plec , Howe spuse:
- Cunoa te i un domn pe nume Anthony Virgil Falmouth? O'Hara rîse.
153
- Nu tiam c îl cheam i Virgil. E o anumit ironie în asta.
- De ce?
- P i, Virgiliu a fost un poet. Tony Falmouth este un asasin. Nu i se
potrive te deloc.
- Un asasin, spune i?
- Unul dintre cei mai buni.
- ti i asta cu siguran ?
Pauz . O'Hara se uit fix la Howe i, în cele din urm , spuse:
- Da.
- în eleg. i ave i încredere în el?
- în Falmouth? De ce?
- Crede i-m , locotenente, am un motiv serios. Apreciez faptul c a i putea
avea unele loialit i anterioare...
O'Hara arunc o privire spre scrisoare, apoi privi în jos în farfurie,
mi cîndu- i absent furculi a.
- în domeniul lui Falmouth nu exist loialit i, spuse el în cele din urm .
Cred c am încredere în Tony la fel ca în oricare altul din Joc.
- Din Joc?
- Jocul spionajului.
- îl consideri un joc, deci?
- A a i se spune. Jocul. Cînd e ti în el, e Jocul. Iar omul sta e vîrît în el
pîn în gît. Este agent britanic. M. I. 6, Serviciul Secret al Maiest ii Sale.
- Nu mai este, spuse Howe.
Lu scrisoarea i i-o d du lui O'Hara, cu un aer nobil.
- Bine, spuse O'Hara, m întrebam cînd vom ajunge i la asta.
Îi era adresat lui Charles Gordon Howe, Esq, WCGH, Canal 6, Boston,
Massachussetts. în col ul din dreapta jos, sub adres , scria: „Strict
confiden ial". Spatele plicului fusese sigilat cu cear albastr de lumînare.
Nu avea timbru.
154
- Falmouth a avut întotdeauna un gust pentru teatru, spuse O'Hara.
Howe se aplec peste mas , cu ochii s i negri sticlind, i chicoti.
- I-a spus cineva vreodat Foulmouth? De cîte ori îi aud numele, nu pot s
nu m gîndesc la asta.
O'Hara continu s examineze scrisoarea. Spuse, f s ridice privirea:
- Nu cred c i-a spus-o cineva cu voce tare. Ar fi fost un gest cam riscant s
insul i una dintre cele mai eficiente ma ini de ucis care umbl pe dou
picioare.
- Da?
Howe se l pe speteaza scaunului i, dup un moment, ad ug :
- Sun ca i cum am vorbi de Billy the Kid.
- Tony Falmouth îl face pe Billy the Kid s par un mic îngera .
- Aha!
O alt pauz .
- i cu toate astea, a i avea încredere în el?
- A avea încredere în el la fel de mult ca în oricare altul din Joc, ceea ce e
destul de departe de a spune: „Am încredere în el". încrederea e un cuvînt
neînsemnat în Joc. E cump rat, vîndut, comercializat, negociat.
- Totu i, Falmouth mi-a dat ceea ce mi-a trebuit ca s v scap de Omul-
Iarn , spuse Howe.
- înseamn c vrea ceva.
- Crede i c sta e singurul motiv?
- O tiu. Asculta i, Tony m-a sc pat o dat . F nici un motiv, decît c a
cî tigat ni te verzi ori.
- i acum î i isp te p catele, crede i c asta e?
- P i, probabil c în momentul respectiv i s-a p rut o idee bun . Dac se
întîmpl din nou - s zicem, mîine - ar putea lua vaporul spre Bombay i
-mi trimit o telegram de adio cînd ajunge acolo.
- Sunte i cinic. Cumplit de cinic.
155
- Absolut, spuse O'Hara. Jocul este o lume aparte, cea mai murdar dintre
lumile posibile. Totul e o minciun . Eficien a fiec ruia depinde de cît de
bine minte. Pot s-o numeasc proast administrare sau s -i pun vreo alt
etichet birocratic , dar e vorba de minciun . În Joc, un om cinstit e un
om mort.
- i de asta a i ie it din Joc?
- S spunem c întinsesem coarda prea tare. Nu m în elege i gre it,
domnule Howe, înc mai am prieteni acolo. Dar, pur i simplu, nu sunt
genul de oameni cu care s vrei s stai în jurul focului i s fac toasturi.
- Cum vine asta, domnule?
- S spunem c împ rt esc valori diferite de ale noastre.
- Tot nu în eleg.
- Asculta i, odat l-am întrebat pe Tony ce vrea de la via i ti i ce - a
spus? S-a uitat la mine - era foarte serios - i a zis: „Fericirea este o crim
recunoscut ". Un bursier Rhodes!
- Dar cineva trebuie s fac i lucrurile astea.
- De ce? Dup un timp, spionajul nu se mai serve te decît pe sine. Dac ar
fi dup mine, ar trebui s fie interzise serviciile secrete, a a cum vor s fie
interzis bomba atomic .
Howe privea, pierdut, în tavan.
- Poate c ave i dreptate. Dar atunci i-am avea pe to i spionii tia,
învîrtindu-se prin lume, f s aib nimic de f cut.
- Asta nu mai e problema mea.
- i totu i, a i fost în Joc, cum îi spune i dumneavoastr , cinci sau ase
ani?
- Am fost atras în el. Nu era meseria mea. Lui Dobbs i-a pl cut stilul meu
i a aranjat s lucrez pentru Companie. Pe urm , dup ce le-am dat patru
ani din via a mea, tic losul a încercat s pun pe cineva s m omoare,
ceea ce e înc un lucru despre care trebuie s vorbim. Cum l-a i luat pe
156
Omul-Iarn de pe capul meu?
- Scrisoarea, domnule. Citi i scrisoarea.
„21 ianuarie
Stimate domnule Howe,
Iau stiloul în mîn , tiind bine c e foarte posibil s arunca i scrisoarea
mea ca pe r cirea unuia care fie e nebun, fie a petrecut prea multe nop i
singur, cu o sticl de b utur . V asigur, domnule, c sunt în deplin tatea
tuturor facult ilor i b utura nu este unul dintre viciile mele.
Motivele pentru care v adresez aceste rînduri sunt foarte simple. Sunte i
cunoscut pentru politica dumneavoastr agresiv în domeniul tirilor; i
ave i pasiunea de a fi primul.
înainte de toate, permite i-mi s m prezint. M numesc Anthony Virgil
Falmouth. M-am pensionat acum ase luni, cu onoruri regale, din Serviciul
Secret al Maiest ii Sale, dup dou zeci i unu de ani de munc . Pute i
verifica acest lucru, contactîndu-l pe Sir James Townsend, M. I. 6, 6
Chancery Lane, Londra. Telefon: 962-00 00, interior 12.
Din motive evidente, v rog s nu discuta i cu Sir James con inutul acestei
scrisori.
Prin pozi ia mea, în ultimii cî iva ani i, mai ales în ultimele cîteva luni, am
cunoscut detaliile unei istorii monstruoase în concep ie i terifiante ca
poten ial. Implica iile ei ating cele mai înalte birouri politice ale lumii. Dac
ar fi documentat cum trebuie, aceast informa ie ar face conspira ia
Water-gate s par un joc de colari i, prin compara ie, chiar asasinarea
pre edintelui Kennedy ar p li.
Simpla cunoa tere a acestei pove ti mi-a pus via a în pericol. Acum fug i
ascund, probabil pentru tot restul vie ii mele. Condi iile mele sunt
urm toarele:
In primul rînd, pre ul meu pentru aceast informa ie este de 250 000 de
dolari, care urmeaz s -mi fie pl ti i numai dup ce agentul
157
dumneavoastr e convins c este adev rat i merit pre ul.
In al doilea rînd, exist o singur persoan în stare s v reprezinte pe
dumneavoastr i pe mine în aceast problem . Numele lui e Frank
O'Hara. O'Hara este dezarmant de cinstit, este un fost membru al
comunit ii noastre, al serviciilor secrete, este un reporter recunoscut i
respectat, i m cunoa te de peste cinci ani. Din aceste motive, cred c este
singurul potrivit, nu numai s judece veridicitatea spuselor mele, dar i s
aprecieze corect informa ia.
Nu l-am v zut, nu am vorbit cu el, nu am comunicat în nici un fel cu
O'Hara de peste un an.
In leg tur cu O'Hara mai e o problem . Sunt sigur c v aminti i seria de
articole de acum doi ani, care dezv luia o re ea de ac iuni secrete ilegale,
efectuate de CIA în Africa i în Orientul Mijlociu. Povestea a avut ca efect
stînjenirea, umilirea i pr bu irea fostului ef de sec ie CIA al lui O'Hara,
Ralph Dobbs, cunoscut sub numele de Omul-Iarn . Drept rezultat, Dobbs
a aprobat asasinarea lui O'Hara i a oferit cîtorva profesioni ti un pre
pentru a face treaba. tiu aceasta pentru c eu am fost unul dintre ei. Am
refuzat. De atunci, O'Hara s-a dat la fund. Din cîte tiu, nimeni nu l-a g sit
înc .
Ve i g si în scrisoare o not autentificat privind oferta lui Dobbs pentru
mine. Deoarece e vorba de o r zbunare personal i nu prive te în nici un
fel CIA în mod oficial, pute i amenin a cu publicarea acestor fapte. Aceasta
îl va neutraliza pe Dobbs i-l va for a s ridice ordinul.
Dac îl pute i g si pe O'Hara i este interesat de aceast misiune, spune i-i
-l contacteze pe Magician. Dac nu am nici un r spuns pîn la 1 aprilie,
voi presupune c nu sunte i interesat.
Al dumneavoastr foarte sincer,
Anthony V. Falmouth”
Dovada era prins de scrisoare cu o agraf . O'Hara o întoarse pe dos. Îi
158
verific plicul.
- Cum a fost adus? Nu are nici un timbru.
- Unul dintre coresponden ii mei era în Jamaica. Era în cutia lui de scrisori
cînd a venit într-o sear la cin .
O'Hara reciti scrisoarea i dovada, apoi le puse pe mas în fa a lui Howe.
i termin cafeaua.
- Ei? spuse Howe.
- Ei, ce?
- Ei, ce p rere ave i?
- Am s v spun ce p rere nu am. Nu cred c -mi voi asuma
responsabilitatea pentru cele dou sute cincizeci de mii ale dumneavoastr ,
sau ale oricui altcuiva.
- Despre asta mai putem discuta. Ce p rere ave i de scrisoare?
O'Hara ridic din umeri.
- O chestie îndoielnic . Falmouth ori are ceva, ori încearc o figur iute i
crede c m poate b ga i pe mine, sau c m poate folosi. Indiferent ce e,
nu-mi place.
Dup ce- i termin micul dejun, Howe î i puse cu grij pe mas furculi a i
cu itul i împinse farfuria cu un deget. Se aplec spre O'Hara i spuse
aproape în oapt :
- Ce crede i c ar putea fi?
- V-a prins, nu?
- Destul ca s v aduc i pe dumneavoastr .
- i i-a i f cut-o lui Dobbs, nu?
- Exact cum a sugerat Falmouth. Am luat masa în avionul meu, zburînd în
jurul Washingtonului. Dobbs s-a înmuiat foarte repede. Cam pe cînd se
servea salata.
- A.
- În orice caz, îi sunt dator lui Tony pentru asta. i dumneavoastr .
159
- N-a uita-o pe tîn ra doamn .
- Gunn?
- Da, ar ta destul de bine acolo.
- Am o presim ire, locotenente. Instinctele mele m avertizeaz . A a fac de
cînd am citit nenorocita aia de scrisoare.
- Ar trebui s fi i pe toate listele de coresponden din lume.
- Z u, domnule. îmi face i o nedreptate. Acorda i-mi pu in credit. Lucrez în
domeniul tirilor de la doisprezece ani, de cînd publicam în ziarul
pt mînal al tat lui meu, în „Mîine”.
- N-am vrut s v insult. Dar cunosc teritoriul.
- Pentru Dumnezeu, este o aventur . Dac a fi mai tîn r cu dou zeci de
ani i dac a avea dou picioare bune, n-a avea nevoie de
dumneavoastr .
- V-am spus, nu vreau s fiu responsabil pentru banii dumneavoastr sau
ai altcuiva. i pe urm , nu e o aventur , e curat nebunie. Tot acest Joc
blestemat e o nebunie, iar juc torii sunt to i o adun tur de nebuni
nenoroci i.
- Se potrive te cu o istorie tr snet, strig Howe exuberant.
- S-ar putea s fi i la fel de nebun ca ei, spuse O'Hara.
- Sunt banii mei, locotenente. Deci e problema mea, bine? Pîn acum
Falmouth a fost inta. A i spus-o chiar dumneavoastr , dac a i putea avea
încredere în altcineva, el ar fi acela.
- Un „dac " al dracului de mare.
- La dracu', scrie i i disp re i oricum. i v voi pl ti cît cere i. Spune i
doar.
- V-am spus c nu vreau.
- O mie pe s pt mîn , garantat, timp de un an.
- Am spus nu.
O'Hara se ridic , merse la unul dintre hublouri i privi oceanul. Cerul se
160
întuneca i fulgerele se rostogoleau dinspre Provincetown. Sim ea tunete i
în untrul lui.
Or s m bage în chestia asta pîn la urm , se gîndi, i ideea îl înfurie. Îi
era greu s -i explice aceast mînie lui Howe, acest sentiment de furie
cople itoare care cre tea în el. tia scenariul dinainte s -i fie spus, tia
personajele, locurile, putea chiar s recite o mul ime de dialoguri. Nu era
numai puternicul sentiment de dezonoare, nu numai excesele unui joc în
care oamenii ucideau, torturau i furau cu neobr zare, un sport sîngeros în
care scorul se inea num rînd capete, nu cifre. Nu, mînia lui O'Hara venea
din acceptare. Era furios pentru c era acceptat de juc tori în aceast
comunitate de hiene. Era parte din ea, fie c îi pl cea, fie c nu. E uase în
fuga lui i, în subcon tient, era furios pe Howe pentru c îi reamintea acest
fapt. A a c , atunci cînd izbucni, o f cu atît de brusc i f nici o
avertizare, încît Howe r mase uimit.
- Am spus, nu, ce dracu'. NU!
O'Hara trînti cu pumnul în masa solid de stejar, atît de tare, încît ghea a
din pahare z ng ni.
- Locotenente, sunte i ziarist. Indiferent de ce v teme i, n-o s se rezolve
crescînd cîini în Japonia. i nici refuzînd o ans pentru care orice reporter
care se respect ar ucide ca s-o aib .
Howe sorbi din ceaiul cu votc i spuse, f cînd cu ochiul:
- O mie cinci sute. Plus cheltuielile. Asta înseamn aptezeci i opt de mii
pe an. i o prim de o sut de mii cînd descoperi i povestea.
- Cu siguran v pripi i, domnule Howe. Abia ne-am cunoscut. Howe lu
scrisoarea i se uit din nou la ea.
- Am fost sigur de dumneavoastr înainte s-o trimit pe Gunn. Acesta nu e
Jocul, locotenente. Am încredere în dumneavoastr .
- Nici m car nu tiu dac am discern mînt în privin a tirilor. Ce drac de
istorie valoreaz un sfert de milion de dolari?
161
- P i, dac Gîtlej-Adînc ar fi venit la mine cu afacerea Watergate i mi-ar fi
oferit povestea pentru o jum tate de milion de dolari, a fi luat-o cît ai clipi.
Asta v d o idee?
O'Hara se întoarse i se sprijini de perete. Afar , primele pic turi de ploaie
începuser s br zdeze puntea.
- Bine, la dracu', spuse O'Hara. Sprîncenele lui Howe se arcuir .
- Ah... asta înseamn c sunte i interesat?
- V sunt dator, pentru c m-a i sc pat de Dobbs.
- Nu-mi sunte i dator cu via a. Am f cut-o pe cont propriu, f obliga ii.
Dar nu i Tony. Îl cuno tea pe Falmouth. îl neutralizase pe Omul-Iarn i,
pentru asta, O'Hara îi era dator. i chiar dac Howe o nega, se sim ea
obligat i fa de el.
- Shikata ga nai, spuse el.
- Poftim?
- O veche expresie japonez , spuse O'Hara.
- i ce înseamn ?
- În traducere liber , „te frigi i dac o faci, i dac nu o faci".
- Z u, domnule, nu vreau s ...
Dar O'Hara nu-l asculta. Se hot rîse deja.
- ase zile, spuse încet. Pîn la 1 aprilie mai sunt ase zile.
- Po i ajunge oriunde în lume în ase zile, spuse Howe lini tit. O'Hara mai
cu o pauz de cîteva momente.
- OK, domnule Howe. Am s închei un tîrg cu dumneavoastr . Am s m
duc s -l caut pe Falmouth i s v d ce are. Dar chiar dac informa ia lui
valoreaz cele 250 000, vreau s am posibilitatea s aleg, dac vreau s ies
din afacere i s las pe altcineva s fac partea murdar .
Ochii negri ai lui Howe sclipir din nou. întinse mîna.
- S-a f cut! S batem palma!
i strînser mîinile. Apoi spuse:
162
- Fiule, e ti un reporter prea bun ca s fugi de o tire care valoreaz un
sfert de milion.
- Nu tiu dac asta înseamn c trebuie s fiu urm rit din nou de uciga i.
- Dar e ti un reporter, b iete, nu un afurisit de spion.
- Indiferent cum îi spune i, o s am de-a face cu Tony i cu Magicianul, iar
asta o s m duc înapoi în Joc, vreau nu vreau.
- tii cum s -l g se ti pe Magicianul sta? O'Hara zîmbi.
- Pot s -l g sesc pe Magician.
- i el e agent?
- Magicianul? rîse O'Hara. O, da. E ultimul dintre teribilii spioni ro ii.

7.
1.

Marea Caraibelor verde-albastr , str lucea dedesubt ca o nestemat


ad postit în mîna Domnului. Avionul Lear vir u or pe cerul f nori i
coborî spre Insula St. Lucifer. Recife de coral se desf urau sub avionul în
zbor sclipind pîn în adîncuri în marea limpede, ca ni te buchete de
boboci. În fa a lor, St. Lucifer str lucea în soarele puternic. Era o insul
mic , dominat de un singur vîrf de munte, ascuns sub frunzi ul de un
verde str lucitor. Principalul ora , Bonne Terre, se întindea în fa a lor, cu
pista lui de o mie cinci sute de metri, ca un lung deget osos, la cap tul
ora ului.
De la trei mii de metri, înc mai ar ta ca paradisul pe care i-l amintea, un
refugiu fertil i neatins, ascuns între Guadelupa i Marti-nica. De i mai
depindea înc de Fran a, insula avea un guvernator propriu i o for de
poli ie, num rînd ase oameni. Dar, în timp ce avionul uiera spre
aterizare, O'Hara v zu semnele întunecate ale civiliza iei acaparatoare.
Cu doi ani în urm , cînd O'Hara fusese ultima dat în St. Lucifer, aici era
163
un hotel, ce atr gea fo ti ziari ti, pescari, expatria i, be ivi i mercenari,
care preferau s se autointituleze solda i ai norocului. Chiar i agen ii
turistici ignoraser insula, g sind-o prea plicticoas pentru a o recomanda
cuiva. A a c devenise punctul de întîlnire perfect pentru agen ii secre i
citori, trimi i în sectorul Caraibe, majoritatea cule i dintre scursurile
agen iilor lor: alcoolici, inadapta i, învechi i, oameni afla i în pragul
pr bu irii nervoase, trimi i în aceast Siberie însorit , unde î i petreceau
cea mai mare parte a timpului spionîndu-se unul pe cel lalt. Cînd ap rea
ceva important, o echip de prim mîn era trimis la fa a locului. Dar
munca de rutin era l sat pe seama acestor rata i.
în doi ani St. Lucifer se schimbase. Comercian ii o descoperiser în cele din
urm i efectul era vizibil înc din zbor, de cînd se apropiau de pista de
aterizare. Hilton i Sheraton invadaser plajele, iar de-a lungul coastei
acoperite de jungl ap ruser vile, anun înd invazia de Styro-foam i
Naugahyde care era iminent . O'Hara putea vedea un teren de golf,
întinzîndu-se la vest, pe plaja alt dat s lbatic , i piscine care str luceau
ca ni te c elu i de vinilin printre casele moderne de la periferia ora ului.
Chiar i oseaua principal care se încol cea în jurul insulei pe vreo dou
sute de mile, fusese pavat .
O'Hara putea ghici restul: mesele de joc cu gangsteri semianalfabe i înso i
de tîrfe excesiv de îmbr cate i înc rcate cu bijuterii, dar lipsite de clas .
St. Lucifer devenise una dintre coloniile lipicioase i lipsite de gust pentru
parveni ii gra i i urî i i pentru bog ta ii efemeri. Un paradis pierdut.
În timp ce avionul rula pe pist , O'Hara se gîndea la Magician.
Ce îl întrebase Howe? Dac îl cuno tea pe Magician? O'Hara zîmbi. O, da, îl
cuno tea pe Magician, sigur, cel c ruia francezii îi spuneau le Sorcier. i ce
mai pomelnic putea scrie despre el! Dar succesul unic al Magicianului
consta în faptul c nimeni nu vorbea i nu scria niciodat despre el.
Nimeni. Comunitatea de fo ti spioni îi proteja integritatea pentru c aveau
164
nevoie de el. Magicianul era enciclopedia lor, un post de ascultare pentru
to i.
Soarta decisese s -i arunce pe Magician, Jocul i Caraibele în aceea i oal
i, f cînd a a, crease o urzeal incredibil de catastrofal , o adev rat
nebunie. Aceast nebunie se manifesta în macabrul sim al umorului
Magicianului, iar Caraibele deveniser o adev rat capsul de nebunie a
întregii comunit i a serviciilor secrete. Magicianul, un om f preg tire
sau vechime în Joc i f vreun interes special pentru el, urma s devin
monopolistul ef al serviciilor secrete din Caraibe, proprietarul falezei i al
Pie ei Parcului înconjurate de hoteluri, regele Rahat al locului.
Ce obiective avea el?
Nici unul. Ajunsese în aceast pozi ie unic doar a a, de amuzament. Era
hobby-ul lui. Michael Rothschild, alias ase-Degete, alias Magicianul, alias
le Sorcier, era minunat de excentric.
Magicianul fusese încîntat s aud de O'Hara, încîntat c vechiul lui coleg
era înc în via .
- Marinare! Deci, l-ai dat dracului pe Omul-Iarn , pîn la urm , strig el
cînd O'Hara îl g si cu ajutorul unuia dintre cele mai arhaice i nesigure
sisteme telefonice din lume.
În timp ce vorbeau, linia p nea ca floricelele cînd se coc în tigaie.
- Am nevoie de ajutor, spuse O'Hara.
- Vino încoace! strig Magicianul, entuziast.
- Îl caut pe Falmouth.
- Am toate detaliile.
- Nu mai am timp.
- Nu fi îngrijorat. E bine. Te pun eu în leg tur cu Tony.
- Nu po i s -mi spui la telefon?
- Ba da, dar oricum ai s ajungi aici pîn la urm . A a c ... vino încoace. E
în drum.
165
- OK, amice, preg te te ghea a.
Howe îi d duse avionul Lear. i acum, pe cînd se îndrepta spre
tura pe care ei o numeau depozit, adrenalina lui O'Hara pompa
cu furie. Falmouth era pe undeva pe aproape i, pentru prima oar de cînd
acceptase misiunea, era ner bd tor s afle ce avea acesta s scoat din
mînec .

2.

Omul era imposibil de inut minte. Nu era nici înalt, nici scund, nici gras,
nici slab, nici frumos, nici urît. Nu avea cicatrice sau vreun defect vizibil.
Avea un accent f nuan , ar fi putut fi la fel de bine din portland,
Oregon sau Dallas, Texas - nu aveai cum s ghice ti. Purta gri: un costum
gri, o cravat gri cu grena, o c ma cu dunguli e gri. Pe scurt, nimic din
aspectul, purtarea sau îmbr mintea lui nu atr gea aten ia i nu l sa nici
o impresie nim nui.
Biroul lui era la al dou zeci i doilea etaj al unui zgîrie-nori searb d, din
sticl i crom, în New Orleans, avînd toat c ldura i atrac ia unui
dispozitiv contra insectelor. Ie ind din lift, se uit la ceas.
Mai devreme cu dou minute. Perfect.
Intr în biroul firmei Sunset Oil International.
- M numesc Duffield, îi spuse el secretarei. Nu-i d du nici o carte de
vizit .
- Oh, da, domnule Duffield, ve i intra imediat, spuse ea. Domnul Ollinger
a teapt . Dori i o cafea sau ceva rece de b ut?
- Nu, mul umesc.
Ea îl conduse în birou. Ollinger era un b rbat de patruzeci i ceva de ani,
cu fa de bebelu i mîinile netede ale cuiva care duce o via u oar .
Ochii lui c prui i blînzi priveau f expresie, din spatele unor ochelari
166
or întuneca i, cu rame de aur. Era înalt, drept i în bun form fizic ,
proasp t ras, cu p rul blond, tuns scurt, i îmbr cat cu o c ma cu
mînecile suflecate. Ora ul se întindea în spatele lui, o vedere panoramic ,
încadrat de ferestre mari cît pere ii.
Biroul lui din lemn de nuc era un model de organizare spartan : cutii de
„intr ri" i cutii de „ie iri", f nici o foaie de hîrtie r cit . Pe servanta
din spatele lui era o singur fotografie, cu o femeie i doi copii, i o mic
plac din crom pe care scria: „V mul umim pentru c nu fuma i". În
camer nu se mai afla nici un alt-obiect personal. Era ca i cum Ollinger
abia s-ar fi mutat aici i n-ar fi avut timp s despacheteze. Era cordial, dar
distant. Unii l-ar fi g sit intimidant, dar Duffield era i el un personaj de
conducere.
- V mul umesc c a i venit atît de repede, îi spuse Ollinger, dup ce se
prezentar .
- A i precizat c problema e oarecum urgent .
- Pute i spune i a a, replic Ollinger, cu o not de sarcasm.
Oft i, întinzîndu- i ambele mîini, le sprijini de birou, cu palmele în jos.
- înainte de a începe, spuse el, a dori s stabilim c aceast conversa ie
nu a avut loc niciodat .
Duffield zîmbi.
- Desigur, spuse el.
Ollinger era nou în materie i nu se sim ea în largul lui într-o situa ie care
îi sc pa total de sub control.
- Bine, spuse Ollinger cu u urare.
Deschise sertarul biroului i scoase un blocnotes galben, a c rui prim
pagin era acoperit în întregime cu mîzg leli i noti e.
- Sper s pot descifra toate astea, spuse el. Am notat cît de repede am
putut.
- De ce nu-mi spune i esen a problemei? întreb Duffield.
167
- Esen a problemei este c unul dintre oamenii no tri a fost r pit de
terori ti în Venezuela, r spunse Ollinger, înc studiind noti ele i f s
ridice privirea.
- în eleg.
- De fapt, e un consultant, ata at la biroul nostru din Caracas. A fost o
gre eal . Au vrut s -l ia pe directorul uzinei i au luat pe altcineva.
- ti i sigur? Ollinger încuviin .
- Numele directorului nostru este Domignon. Trebuia s -l ia pe Lavander,
fac o tur a fabricii, dar a intervenit ceva în ultima clip . L-a l sat pe
Lavander s -i ia ma ina i oferul i, pentru c ploua, i-a dat
impermeabilul lui. Au oprit ma ina la mai pu in de o mil de poarta
principal .
- Deci Lavander e cel înh at?
- Da.
- El este consultantul în probleme de petrol? Ollinger d du din cap.
- Da. Îl cunoa te i?
- Numai din auzite. Cînd s-a întîmplat asta?
- La ora opt i dou zeci, azi-diminea .
- Ave i vreo veste de la tic lo i?
- Da.
- Ce vor?
- Dou milioane de dolari.
- Care este timpul stabilit?
- Poftim?
- Cît timp ave i?
- Patruzeci i opt de ore. Se uit la ceas. Patruzeci i cinci.
- Deci mai avem timp pîn la aproximativ opt i jum tate, poimîine. i-au
dat seama de gre eal ?
- Nu le pas .
168
- Cît de tare îl vre i înapoi?
- P i... trebuie s -l trat m ca i cum...
- Domnule Ollinger, valoreaz el dou milioane pentru compania
dumneavoastr ?
Ollinger p ru ocat de sinceritatea lui Duffield.
- E la mijloc via a unui om.
- Da, sigur, dar nu asta v-am întrebat. Omul valoreaz dou milioane
pentru Sunset?
Ollinger p ru zdrobit de greutatea evenimentelor. Umerii îi c zur i- i privi
mîinile.
- Nu cunosc pe nimeni care s valoreze atît, spuse el disperat.
- E ceva politic?
- Politic?
- ti i cumva, doresc ei altceva? Vor s fie elibera i anumi i prizonieri? E
vreo problem sindical în uzin ? Sunt revolu ionari? Vor s na ionalizeze
fabrica? E ceva politic la mijloc?
- Nu. Tot... tot ce vor sunt cele dou milioane.
- Sau?
- Sau îl vor omorî, vor lua alt ostatic i vor ridica preten iile la patru
milioane.
- Tipic. Îi cunoa te i pe oamenii tia? E un grup? Un tip care a angajat
cî iva executan i? Vreun salariat al fabricii?
- Se numesc... Raf... Se uit în noti e.
- Rafsaludi? îl ajut Duffield.
- Exact. Îi ti i?
- Am mai avut de-a face cu ei, o dat sau de dou ori. E un grup
dezorganizat, terorizeaz pentru profit i e antrenat de oamenii lui Gaddafi,
din Libia. Nu au motiva ii politice.
- Atunci e ceva legat de petrol...
169
- Nu neap rat. î i aleg prada dintre firmele americane mari. Ultima oar era
vorba de o companie din Argentina care fabrica b uturi r coritoare.
Rafsaludi ac ioneaz din l comie, nu pentru reform social . Asta e bine.
- E bine?
- Da, revolu ionarii politici sunt fanatici, ceea ce le face mi rile mai greu
de prev zut. întotdeauna e mai u or s tratezi cu un terorist lacom.
- Aha, spuse Ollinger. Era evident c nu-i f cea pl cere s aib aceast
problem . Se poate rezolva f , ti i, o mul ime de inutile... ...
- Sunte i nou în a a ceva, spuse Duffield. Nu era o întrebare.
- Da. Am lucrat la departamentul juridic pîn cînd, în urm cu dou luni,
m-au f cut vicepre edinte, îns rcinat cu opera iunile interna ionale.
- Mai bine v-a i obi nui cu lucruri din astea, spuse Duffield. Sunt cretini.
Dac situa ia nu e tratat cu o mîn forte, se va mai întîmpla i alt dat .
Ollinger î i frec fruntea. Cu cît trecea timpul, cu atît se sim ea mai
încurcat.
- Presupun c îl vre i pe tip înapoi, spuse Duffield brusc, schimbînd
subiectul.
Ollinger se uit la el, în înd din sprîncene.
- Desigur, spuse el.
- Domnule Ollinger, s fim sinceri. Desigur c îl vre i pe acest Lavander
înapoi. Ceea ce vreau s spun este c îl vre i înapoi, dar nu vre i s pl ti i
dou milioane de dolari pentru el, a a-i?
- De aceea v-am chemat pe dumneavoastr . Derek Frazer mi-a
recomandat...
- Da, sigur, am vorbit cu Derek. Vreau s spun c acest om este numai
consultant, nu are o pozi ie în conducerea companiei.
- Trebuie s -l considera i un angajat, spuse Ollinger. Dac s-ar auzi c am
sat terori tii s ne omoare un consultant... l fraza în aer.
- Da, ar fi privit ca o responsabilitate moral .
170
- Nu trebuie s ne aminti i...
- Scuza i-m , spuse Duffield lini tit, n-am vrut s sune ca o considera ie
moral . încerc doar s stabilesc datele exacte ale problemei.
Ollinger tu i i apoi încuviin .
- Da, ... analiza dumneavoastr este foarte corect . Dac se poate, am
dori ca totul s fie f cut f nici un amestec din partea mass-media.
Lavander este un tip foarte retras. M îndoiesc c ar vorbi despre toate
astea, adic , dac îl putem scoate i...
- Nu este nici o îndoial . îl vom aduce înapoi, dac asta vre i.
- Nu ne putem permite s -l pierdem.
- Deci, repet, îl vre i înapoi, dar nu vre i s cheltui i dou milioane de dolari
pentru asta. Este o apreciere corect a situa iei?
Ollinger începu s se agite. î i îndrept umerii ca i cum i-ar fi în epenit
gîtul. La r cina p rului îi ap rur pic turi de transpira ie. Subsuorile
ii erau ude. în cele din urm , spuse:
- Da, este corect. i am mai vrea s credem, , c nu... ti i, c nu se va
mai întîmpla.
- Întru totul justificat. Cî i oameni tiu despre asta?
- Nu mai mult de apte sau opt. Conducerea uzinei, oferul ma inii care a
fost eliberat dup ce l-au înh at pe Lavander, i eful securit ii de la
uzin .
- Nici un poli ist venezuelean?
- Nu.
- Departamentul de Stat? CIA, FBI...
- Nu, nici una din ele.
- Excelent. P i, domnule Ollinger, v sugerez s l sa i problema în mîinile
noastre. Informa i-l pe domnul Domignon c va primi un telefon în mai
pu in de o or . Voi avea nevoie de unele informa ii de baz - numele
conducerii, numere de telefon, localizarea uzinei... , vom avea probabil
171
nevoie s strecur m ceva echipament în ar , f control la frontier . Dar
tot ce ave i de f cut este s -l suna i pe Domignon i s -i spune i c voi ine
leg tura cu el. Dup aceea pute i s uita i de toate. Ollinger zîmbi timid.
- Asta e minunat, într-adev r. i acum, în ceea ce prive te pre ul...
- Pre ul va fi de trei sute de mii de dolari. Voi avea nevoie de toat suma,
bani ghea , înainte s plec. Valiza mea e goal , pute i s pune i banii în
ea.
Ollinger p ru ocat.
- Trei sute de mii! Duffield zîmbi.
- S privim problema în felul urm tor, domnule Ollinger: investi i trei sute
de mii i economisi i un milion apte sute de mii. Dac situa ia se va
repeta, o vom rezolva f nici un cost adi ional. Oh, i dac opera ia
ueaz , indiferent din ce motiv, ve i primi banii înapoi.
- Quill.
- Aici Duffield.
- Care e situa ia?
- În primul rînd, Ollinger sta e un bleg. Nou în slujb i foarte nefericit c
trebuie s se ocupe de problema asta. Nu vrea s i murd reasc mîinile.
De fapt, a fost a a de u urat cînd i-am spus s uite totul i s se lase în
seama noastr , încît am crezut c o s sar peste birou i o s m s rute.
- Este vreo primejdie ca el s vorbeasc ceva?
- Nu, e foarte con tient c trebuie s tac .
- Care sunt detaliile?
- Cei din Rafsaludi au pus mîna din gre eal pe un consultant pe nume
Lavander, din Caracas; îl voiau pe director, un tip Domignon. Vor banii
poimîine, la ora opt i jum tate diminea a. Dac nu, îl omoar pe prizonier,
iau altul i ridic r scump rarea la patru milioane.
- Destul de obi nuit pentru ei.
- Aici e Master Control.
172
- Liber pentru selec ie.
- Un moment, v rog.
Cîteva secunde mai tîrziu se auzi o voce înregistrat .
- Liber. V rog s v identifica i.
- Quill. Z-l.
- Se programeaz Z-l. Verificarea vocii.
- Acum apte ani i patru luni...
- Vocea e în regul . Num rul dumneavoastr ?
- 730-037-370.
- Programul dumneavoastr ?
- Selec ie.
- Program selec ie. Dup o alt pauz : Aici Selec ie.
- Antiterorism.
- înregistrat.
- Asasinat.
- înregistrat.
- Da, nu prea au imagina ie. Problema este c au înh at pe altcineva din
gre eal . Dar nu e important, nu va afecta opera ia în ansamblu.
- Mass-media? Poli ia?
- Nu, în privin a asta, totul e curat. Cî iva directori i oferul ma inii din
care a fost r pit Lavander.
- Excelent. Nu e implicat Departamentul de Stat sau CIA?
- Nu, totul e secret. Avem contractul i am mînuit fondurile ca de obicei.
Trei sute de mii, f comisionul meu.
- Excelent, preiau de aici. Ca de obicei a i f cut o treab foarte bun ,
domnule Duffield. Cînd auzi i semnalul sonor, v rog s introduce i în
Master toate numele i contactele, i orice alt informa ie de care vom avea
nevoie.
- V mul umesc foarte mult.
173
- V mul umesc c a i ac ionat atît de repede. Bun ziua, domnule.
- La revedere.
pire.
înregistrat. Limba, spaniola.
înregistrat. Venezuela.
înregistrat.
Ruleaz i intersecteaz .
Rulat... intersectat... avem doisprezece candida i. Înregistreaz i treci mai
departe. S-a înregistrat i reprogramat. Disponibilitate.
înregistrat.
Ruleaz i intersecteaz .
Rulat... intersectat... avem nou candida i.
înregistreaz i treci mai departe.
S-a înregistrat i reprogramat.
Lucru în echip .
înregistrat.
Asasinat apolitic.
înregistrat. Caracas.
înregistrat. Urm rire.
înregistrat.
Ruleaz i intersecteaz .
Rulat... intersectat... avem un candidat.
Numele.
Hinge.
înregistreaz i selecteaz din nou.
înregistrat i reprogramat.
terge urm rire.
ters urm rire.
Ruleaz i intersecteaz .
174
Rulat... intersectat... avem patru candida i.
- Numele.
- Falmouth, Gazinsky, Hinge, Kimoto.
- înregistreaz i stai pe loc.
- înregistrat... Dup o lung pauz , Quill spuse:
- terge Kimoto.
- Stai pe loc.
- Oprit.
O alt pauz . Apoi:
- Detaliaz ... Falmouth, lucru în echip , nivel A.
- Falmouth, Tony... prefer s lucreze singur... a mai lucrat de dou ori în
echip ... dimensiunea maxim a echipei: trei... comandant: o dat ...
notarea eficien ei de comand : plus-A... notarea eficien ei de ansamblu:
plus-A, plus-A.
- terge ce s-a detaliat.
- ters detalierea.
- Detaliaz Gazinsky... lucru în echip : nivel A.
- Gazinsky, Rado... lucru anterior în echip : de patru... comandant: o
dat ... notarea eficien ei de comand : C... notarea eficien ei de ansamblu:
C, minus-A, B, plus-B.
- înregistreaz nota eficien ei i terge restul.
- ters informa ia... a tept.
- Detaliaz ... Hinge, lucru în echip , nivel A.
- Hinge, Raymond... lucru în echip de patru ori... comandant: de dou
ori... nota eficien ei de comand : A, plus B... notarea eficien ei de
ansamblu: A, plus-B, A, plus-B.
- Calculeaz media eficien ei i f clasamentul.
- Calculat... clasamentul: Falmouth, plus-A... Hinge, minus-A... Gazinsky,
B.
175
Falmouth i Hinge erau, în mod evident, cei mai buni pentru misiune.
Dup cum avea obiceiul, Falmouth f cu un apel interurban la zona de cod
404, la ora unsprezece. Telefonul se afla într-un mic apartament de
serviciu, pe Buford Highway, în Atlanta. Apartamentul con inea un mic
birou, un scaun i un telefon cu robot Code-A-Phone 1400.
Falmouth pl tea chiria cu anul. Deoarece telefonul era utilizat numai
pentru a înregistra apelurile din afar , nota de plat era fix i se pl tea în
fiecare lun prin mandat po tal. Robotul se declan a de la primul apel i
vocea înregistrat spunea: „Bun ziua, aici Serviciul Revistei Universit ii.
La semnalul sonor l sa i numele, num rul i ora la care a i sunat. V
mul umesc". Urma un semnal sonor.
Falmouth inu un emi tor mic de plastic la microfonul telefonului i ap
butonul lateral. Din emi tor se auzir cîteva note muzicale. Falmouth auzi
banda din robotul telefonului derulîndu-se înapoi.
„La dracu'", î i spuse.
Se transmitea primul apel.
- Aici e Quill, unsprezece i zece, joi, 730-037-370. Urgent. Al doilea apel
era aproape identic.
- Aici e Quill, unsprezece i cincizeci i cinci, joi, 730-037-370. Extrem
urgen . O or .
Decodificat, aceasta însemna c Quill avea ceva foarte important i avea
nevoie s ia leg tura cu Falmouth într-o or .
Falmouth privi la ceas. Era dou sprezece i zece. Avea patruzeci i cinci de
minute pentru a-l prinde pe Quill.
Trebuia s ia o decizie repede. Nu mai avea timp. Howe mai avea trei zile ca
-l trimit pe O'Hara. Dar dac Falmouth nu-l g sea pe Quill la timp,
întregul s u plan era compromis. Se hot rî s sune. Form num rul.
- Da? r spunse vocea.
- Raportez.
176
- Parola?
- Spettro.
- Clasificare? -T-l.
- Verificarea vocii.
- Jack e sprinten, Jack e...
- Num r de identitate?
- 730-037-370.
- Liber pentru rulat. Contact? - Quill.
- Ruleaz .
Dup mai multe secunde de a teptare, vocea cultivat r spunse.
- Quill.
- Falmouth.
- Telefonul t u e curat?
- Da, e un telefon cu fis .
- Excelent. M bucur c m-ai sunat. Am ceva pentru tine. E cam murdar,
dar pre ul e bun.
- Da?
- Un consultant a fost r pit de Rafsaludi de la Sunset Oil din Caracas. Vor
dou milioane pîn poimîine. Tipul e Avery Lavander. Îl vrem înapoi întreg.
- Ave i un plan în minte?
- Da. O variant a mut rii algeriene.
- Asta ar presupune o confruntare preliminar , fa în fa .
- În privin a asta, am avut un pic de r gaz. Directorul fabricii a aranjat o
întîlnire între Rafsaludi i un reprezentant al companiei pentru mîine la ora
dou . Sunt destul de îndr zne i cu chestia asta, dar i pu in pro ti.
Oricum, asta ne d destul timp ca s ajungem acolo i s ne apuc m de
treab .
- Hmm.
- Cuno ti planul?
177
- Da, e nevoie de o echip .
- A a e. Dar numai doi oameni. în eleg c preferi s lucrezi singur, dar
întîmpl tor...
Vocea lui Quill p ru s se piard . Falmouth î i calcula deja op iunile. Ar fi
fost tactica cea mai proast s refuze o misiune de extrem urgen în
acest moment. Dar sim i un fior rece trecîndu-i prin tot trupul, oprindu-i-
se în stomac.
Se sim ea de parc ar fi înghi it un cub de ghea . Nu putea s pice într-un
moment mai prost. i pe deasupra, i în echip . Î i construise reputa ia de
singuratic. înv ase s lucreze singur, cu mult timp în urm ...
La marginea or elului Newtonabbey, situat la ase sau apte mile nord-est
de Belfast, irul de case întunecate, lipite una de cealalt , p reau s se
întind pe mile întregi ca i cum s-ar fi reflectat în oglind . Se îngr deau
pe str zile pavate cu piatr , ca ni te biete dubluri, colorate într-un cenu iu
monoton, de deceniile de praf industrial, care luase de mult locul culorilor
pe care le avuseser casele cîndva. Una dintre amintirile cele mai recente
ale lui Tony Falmouth era c , atît casa lui, cît i toate casele din aceast
monotonie infinit se cojeau. Zugr veala acoperit de cenu iu atîrna în fî ii
la ferestre, u i i arcade, ca o piele moart pe un trup ars. În co marurile
tinere ii lui, începea s plou , fî iile deveneau ude, casele începeau s se
topeasc i, în curînd, str zile înguste erau inundate de o mas cenu ie de
materie vîscoas , iar Tony alerga pe trotuar, încercînd s i g seasc
propria cas în rîul vîscos de mizerie gri. Apoi se trezea.
Pîn la zece ani, Tony Falmouth începuse deja s se confrunte cu o criz de
identitate. Unchiului Jerry trebuia s -i mul umeasc pentru asta. Unchiul
Jerry era o alt amintire persistent din tinere ea lui, dar una cu mult mai
pl cut . Era un b rbat slab i vînos, vorb re , întotdeauna zîmbitor, care
îngîna întotdeauna o melodie necunoscut . Era un b rbat atît de urît, încît
era frumos; avea un nas mare, plin de negi, i mîini atît de mari, încît
178
putea s ascund o halb de bere în pumn.
Jerry Devlin, fratele mamei sale, îi asculta visele i spaimele i st tea de
vorb cu el. Nimeni nu mai f cea asta. Tat l s u, Emmett, ascunzîn-du-se
sub greutatea slujbei i a între inerii familiei, blestemat de soart la un fel
de anonimat, nu avea de spus aproape nimic, nim nui. În fiecare sear ,
st tea cu o halb sau dou de bere în fa , privind fix pe fereastr , printre
nesfîr itele case cenu ii de mahala, spre un loc de unde abia se z rea
marea. într-o noapte, cînd Tony avea nou ani, tat l lui se ridic de pe
scaun i urm punctul spre care-i r cea privirea, ie i, mergînd în josul
str zii pavate cu piatr , apoi intr într-un nor de cea i nu se mai
întoarse niciodat acas .
Criza declan at de dezertarea lui Emmett Falmouth fu rezolvat de
unchiul Jerry i unchiul Martin. Tony era foarte iste , a a c se hot rî ca el
r mîn la coal , iar Jerry i Marty s asigure hrana i chiria, i s
supravegheze copilul.
Dar greut ile nu disp reau. Urm rise greut ile vie ii, încovoindu-l pe tat l
u, pîn cînd ajunsese s arate ca un coco at. Acum urm rea cum greul o
dobora pe mama lui; urm rea ridurile acoperindu-i fa a, a a cum valurile
încre esc apa, vedea cum p rul i se decoloreaz , cum via a îi dispare din
ochi, pîn cînd, într-o diminea , nu se mai putu scula din pat. Z cu o
lun , înecîndu-se cu propria-i flegm i apoi muri.
Cînd veni p rintele Donleavy, Tony îi f cu o m rturisire. Îi spuse preotului
î i urîse tat l. P rintele Donleavy îi suger s spun de cîteva ori Tat l
nostru i Ave Maria i-i spuse c timpul îi va u ura durerea. Se duse s
locuiasc cu Marty i mai dur doi ani pîn cînd Tony s în eleag c
rintele Donleavy era un tic los. Timpul i rug ciunile nu-l eliberar de
mînie. Dimpotriv , aceasta crescu înl untrul lui, ca un arpe încol cit în
stomac.
Jerry venea întotdeauna noaptea. Era întotdeauna înarmat. i singura dat
179
cînd vorbi cu am ciune despre ceva fu despre englezi. Marty era altfel. El
era apolitic. Avea prieteni buni printre englezii din Ulster. În el nu se d dea
nici o lupt , iar cu Jerry nu discuta niciodat tulbur rile. Nimeni nu-i
spuse lui Tony c unchiul lui, Jerry, era lupt tor în IRA, dar, dup o
vreme, pur i simplu tiu.
Odat , cînd Tony avea doisprezece ani, o patrul militar fu jefuit i se
traser multe focuri de arm , cî iva oameni murind de fiecare parte. În
noaptea aceea, Jerry veni acas i st tu la masa din buc rie, cu perdelele
trase. Jerry scoase un pachet învelit în mu ama galben .
- Ascunde-mi i mie asta, vrei? spusese Jerry, iar Tony se c rase afar pe
fereastra de la etajul doi i ascunsese pachetul într-o gaur din acoperi .
Dou s pt mîni mai tîrziu, Jerry îl lu pe Tony la iarb verde, la dou zeci
de mile dep rtare de Newtonabbey, i desf cu pachetul. Era un pistol
Webley nou-nou , calibrul 38.
- Grozav arm , spuse Jerry. i e timpul s înve i s-o folose ti. F ca i
cum i-ai întip ri degetul. ine amîndoi ochii deschi i. Imagineaz i c
tragi în blestema ii de solda i englezi.
Tony lu pistolul, îl inu în mîn i- i puse degetul pe tr gaci. Era pl cut
-l in în palm . Sim ea energia din el înc rcîndu-i corpul. inu pistolul
cu mîna întins i privi în lungul evii, care îi p ru o extensie a trupului
u. Mînia i se rev rs în deget i ap pe tr gaci.
Buuuum!
Pistolul avu un recul mare i puterea armei îl agit , ame indu-l. Dup
aceea exersase de cîteva ori, urm rind cum explodau sticlele i pietrele,
dup simpla ap sare a tr gaciului. Numai c nu î i imagina c trage în
solda ii englezi, ci în tat l lui.
- Un lucru e important ca s tii cum s folose ti arma, spuse Jerry.
Aminte te- i c cel mai important lucru e planificarea. Planul e totul. S
tii întotdeauna cum s intri i cum s ie i dintr-o situa ie. i s n-ai
180
încredere în nimeni. Cînd po i, lucreaz pe cont propriu. Eroii mor i nu
sunt de folos nim nui.
Cînd terminau, ascundeau din nou arma în gaura din acoperi . Uneori,
Jerry venea noaptea i lua pachetul învelit în hîrtie. Apoi îl aducea înapoi
dup cîteva zile. Într-o zi, venir acas i-i spuser lui Marty c Jerry
murise. Tr dat de unul dintre ai lui, fusese urm rit i împu cat de noul
colonel britanic din Newtonabbey.
Nimeni nu veni s cear arma. Dup o lun sau dou , Tony în elese c
acum era a lui.
Tony juca fotbal pe strada de lîng coal care, întîmpl tor, era peste drum
de sediul patrulei engleze. Colonelul, pe nume Floodwell, era un b rbat
rigid i corect, cu must ile c nite i ochi suspicio i.
„Planul era cel mai important. i s-o faci singur”.
De dou ori pe s pt mîn , la ora ase fix, colonelul pleca de la sediu i
mergea pe jos, la distan de cîteva case, pe o str du îngust , f nume,
de pe falez . Strada avea o fund tur , iar dincolo de barier era o rîp
adînc , de cincisprezece sau optsprezece metri care d dea în strada de mai
jos. Cîteva case erau construite pe falez i aveau funda ia la nivelul de jos.
Colonelul cobora în fund tur i, cu propria cheie, intra într-o cas ,
aproape de cap t, unde mînca, bea scotch i f cea dragoste cu o tîn
femeie care locuia în cas .
Tony î i planific prima lui execu ie toat iarna, urm rindu-l pe colonel,
supraveghindu-l din întuneric pe partea opus a str zii.
si o cas abandonat i o utiliz drept scurt tur în fiecare sear cînd
venea de la coal . î i întip ri bine în minte casa. tia fiecare treapt i
st tea mult vreme în întuneric, ascultînd oarecii, în timp ce î i urzea
planul.
Între casa abandonat i propria cas se g sea un corp de gard , pe col i,
cînd erau probleme, solda ii sta iona i acolo puneau bariera de sîrm
181
ghimpat de-a lungul drumului. Tony avea tinere ea de partea lui. La
paisprezece ani, era înc scund pentru vîrsta lui. Cînd pleca acas , trecea
prin casa abandonat i ie ea prin u a de la pivni , apoi traversa strada i
mergea aproape de casele de pe partea opus , stînd în umbr , pîn cînd
ajungea aproape de ghereta santinelelor. La început, cei doi solda i din post
se alarmau, dar în curînd se obi nuir cu el.
La începutul prim verii, într-o luni, înc rc arma i o împ turi la loc în
mu ama. Lu un cartof din c mar , f cu o gaur cu un diametru cam de
un centimetru la mijloc, apoi puse arma i cartoful pe fundul rucsacului,
acoperindu-le cu c i i gustarea pentru coal . Dup ore, juc fotbal pe
strada din apropierea sediului patrulei.
Rucsacul z cu pe trotuar, în v zul tuturor, timp de dou ore. La cinci i
jum tate, era prea întuneric s mai poat juca. Le spuse la revedere
prietenilor lui i se duse direct la casa p sit de pe strada f nume.
Scoase pachetul învelit în mu ama, îl desf cu i inu pistolul în mîn . Îi
sim i energia ca un curent electric, scuturîndu-i bra ul. Scoase cartoful.
Era un truc pe care-l înv ase de la Jerry.
- E bun pentru un singur foc, spusese Jerry. Face un 38 s sune ca o
pu cu aer comprimat. Cel pe care îl împu ti va muri mînjit tot de cartof.
i rîsese. Tony puse cartoful pe cap tul evii. A tept În întuneric lîng
oareci. Nu sim ea nici un pic de team , doar febrilitate.
Colonelul intr pe strada f nume fluierînd o melodie, cu bastonul inut
sub bra . Mergea cu pas mare, arogant, cu b rbia ridicat .
Tony ie i în prag i r mase în umbr . Apoi începu s mearg spre colonel.
Era la trei metri distan cînd colonelul îl v zu.
- Hei! spuse. M-ai speriat, b iete. Vino încoace s m uit la tine. Tony privi
în sus, la colonel, apoi, brusc, nu mai v zu buzele colonelului sau nasul lui
lung i arogant, sau ochii lui reci i sclipitori. V zu în schimb fa a tat lui
u. P i afar din întuneric, inu pistolul cu bra ul întins i ap pe
182
tr gaci.
Cartoful în bu i zgomotul împu turii. F cu pafff.
Cartoful se dezintegr , glon ul intr în capul colonelului, chiar deasupra
ochiului stîng, i-i desprinse o bucat de craniu. Buc ile de cartof se
împr tiar pe fa a lui ocat . For a împu turii îl r suci pe jum tate i se
cl tin nesigur pe picioare, dar nu c zu. î i p str echilibrul i se întoarse
spre Tony. O parte a fe ei lui era o mîzg scîrboas . Ochiul îi ie ise din
orbit . Rîuri de sînge îi curgeau pe hain . Ochiul care r sese întreg
privea fix, cu neîncredere, spre Tony. Cl tinîndu-se, f cu un pas nesigur i
zu în genunchi.
O fereastr se deschise spre alee.
- Cine-i? Ce se întîmpl ? strig o voce.
Tony se trase în umbr i privi înapoi, în susul str zii f nume. O u se
deschise în cel lalt cap t al str zii i o dîr de lumin galben t ie
întunericul.
Tony se întoarse s plece spre casa p sit , dar, imediat, îi înghe inima.
Ceva îl inea de glezn . Se r suci i-l v zu pe colonel cu o mîn pe glezna
lui. Ochiul s tos îl privea cu ur . Cealalt mîn încerca s apuce tocul
pistolului. Pantalonii lui Tony fur stropi i de sînge. Colonelul încerca s
spun ceva, s strige, dar nu reu i decît s scoat un horc it înecat în
sînge.
Tony încerc s i trag piciorul. Îl tîrî pe colonel spre casa goal , dar
ofi erul îi strîngea piciorul cu îndîrjirea înghe at a mor ii. Aproape reu ise
scoat pistolul din toc. Tony trase din nou, inînd pistolul foarte aproape
de fruntea b rbatului. Capul lui Floodwell explod . Fa a lui Tony fu
împro cat de sînge i de buc i de craniu. Colonelul se rostogoli pe spate,
aproape sufocat, apoi horc i din nou.
Tony se repezi c tre u a casei, vîrî arma în învelitoarea de mu ama ' o
înghesui sub c i- î i scoase batista i î i terse fa a plin de sînge,
183
îndreptîndu-se în fug spre scara pivni ei. Auzi pa i pe strad i continu
alerge tergîndu- i sîngele de pe fa . Cînd ajunse la u a din spate, se
opri. Ascunse batista la un loc cu arma i p i cu grij pe strada
întunecoas . Pe strad nu era nimeni. Travers gr bit pe partea cealalt ,
care era mai întunecoas i merse c tre postul de santinele. în untrul micii
cl diri din mijlocul str zii v zu doi solda i. Strada era liber . Gardul de
sîrm ghimpat era dat la o parte pe trotuar. Cei doi solda i p reau s
lucreze la un aparat de radio. Auzi bîzîitul specific cînd se apropie.
Pantalonii îi erau p ta i de sînge numai pe un crac. Asta îi era de ajutor.
Mergea foarte încet, în întuneric, cu ochii la cei doi solda i de lîng postul
de control.
- Î i spun eu, Striker, erau împu turi, spunea unul din ei. Cel pu in a
doua era sigur.
- Tu auzi împu turi i-n somn, Finch, spuse cel care fusese numit
Striker.
Tony se îndrept c tre cei doi solda i, ale c ror umbre se vedeau în lumina
din gheret . Pe viitor, se gîndea el mergînd prin întuneric c tre ei, va
încerca s ia în considera ie tot ceea ce ar putea s mearg prost, î i va
face mai multe planuri, nu numai unul.
Tony ajunse la gardul de sîrm ghimpat , dat într-o parte. Cei doi solda i
nu-l v zuser . Erau ocupa i cu radioul lor,' dar nu reu eau s ob in decît
un bîzîit. Puse piciorul pe gard i împinse, pîn cînd sim i unul din
nodurile de o el p trunzîndu-i prin pantaloni, în picior. Trase piciorul în
sus i sîrma t ie adînc în carne. ip .
Soldatul numit Striker îi b lanterna în ochi.
- Ajuta i-m , v rog! M-am r nit, strig el.
- Iisuse Hristoase! strig Striker i se repezi spre Tony.
- Te-ai r nit r u, b iete, spuse z rind sîngele ce nea prin pantalonii rup i
ai lui Tony. N-ai v zut sîrma?
184
- Eram gr bit. Am stat s joc fotbal pîn tîrziu, ti i. Acum am încurcat-o.
Am întîrziat la mas i pantalonii îmi sunt zdren e. Unchiul sigur o s -mi
ard cîteva pentru asta.
- Hai, Finch, scoate- i trusa! Campionul nostru de fotbal s-a r nit în sîrm .
Finch lovea radioul cu pumnul, încercînd s opreasc bîzîitul
- M întreb ce dracu' se întîmpl aici, spuse el, apoi privi piciorul lui Tony.
Doamne, b iete, da' chiar te-ai t iat! Stai lini tit o clip . Am ni te iod i un
bandaj în trusa de prim ajutor. Nu i s-au p rut împu turi, Striker?
- M omoram cu radioul la nenorocit, Finch, n-am auzit nimic de genul
sta. Stai lini tit, b iete, asta o s cam usture.
Îi sp rana cu iod i i-o bandaj .
Telefonul din gheret sun i Finch r spunse.
- Cee... ce? Iisuse, e mort? Nu, pe-aici n-a trecut nici un suflet de-o juma'
de or . Doar un pu ti pe care-l cunoa tem. i-a r nit piciorul în sîrma...
Ave i dreptate. O vom închide acum, da' n-a fost nici musca pe-aici.
închise.
- N-o s i vin s crezi, Striker! Cineva i-a g urit capul colonelului. La nici
dou str zi de-aici, pe Bluff. Trebuie s -nchidem strada. i-am zis io c-am
auzit împu turi.
Tony î i schimonosi fa a i încerc s i stoarc m car cîteva lacrimi.
- Auuuu, se plînse el.
- Cît de departe stai? întreb Finch.
- La dou str zi de-aici, pe Mulflower.
- Po i s mergi?
- Cred c da.
Se l pe piciorul r nit. Rana îl ardea, dar era suportabil .
- E-n regul , m descurc. Mul umesc pentru ajutor.
- Ai grij cum mergi, micu ule. Avem de furc în noaptea asta. terge-o de
aici cît mai repede.
185
- Da, domnule, spuse el i se îndep rt chiop tînd, în întuneric, în timp ce
Striker i Finch începur s mute poarta de sîrm ghimpat de-a
curmezi ul str zii. Pîn împlinise optsprezece ani, cînd terminase liceul i
ob inuse o burs la Oxford, î i înv ase bine meseria. S duci un pistol în
Anglia ar fi fost o nes buin . Pe lîng asta, Falmouth nu mai era mînios.
Cînd îl ucisese pe Floodwell, tot ce- i amintea era c se sim ise bine tiind
era chit, dar, pe m sur ce trecea timpul, acest lucru devenea din ce în
ce mai pu in important. R zbunarea se transformase în euforie. Acum,
simplul act de a ucide îl f cea s se simt bine, ca un înainta care
marcheaz un gol. Asta era ceea ce f cea; o f cea f remu ri sau
sentimente i o f cea foarte bine. i de unul singur.
Cu o zi înainte de plecare, mersese cu bicicleta pîn la Land's End i î i
aruncase pistolul Webley cît putuse mai departe, în ocean. Îl servise foarte
bine. În patru ani, Tony ucisese nou oameni. Doi fuseser englezi, ceilal i
informatori. Nu ucisese decît o femeie.
La Oxford, Falmouth î i f cuse un dosar i, din motive tiute numai de el,
dup ce- i termin studiile, se angaj în Serviciul Secret britanic. Nu exista
nici un dosar despre „antrenamentul" timpuriu al lui Falmouth, iar cei de
la M. I. 6 erau încînta i s -l aib . Nu se mai întorsese niciodat în Irlanda.
- ... cu un om de elit . Falmouth reveni la realitate.
- Scuz -m , era un zgomot pe fir. Po i repeta?
- îmi pare r u. În opinia mea, asta e o opera ie pentru doi oameni. Tu e ti
foarte bine calificat pentru jocul sta, iar eu te-am pus în echip cu un
fl u de prima clas .
- Cine?
- Numele lui este Hinge. E mai tîn r, dar e în Joc de cî iva ani. E într-
adev r foarte bun. Eu îl consider unul dintre cei mai buni oameni ai no tri.
A luat parte la patru opera iuni pîn acum i s-a achitat admirabil.
- în eleg.
186
- îmi pare r u, în graba mea i-am dat numai nivelul A de verificare. Ai mai
fost implicat vreodat într-un scenariu de schimb?
- La Roma, acum patru luni. Dar a fost pu in altfel. Era vorba de Brig zile
Ro ii i trebuia s lichid m cinci oameni.
- Bineîn eles, acum îmi amintesc. Un spectacol foarte reu it, a putea
ad uga.
- Mul umesc. R mîne totu i un joc foarte riscant.
- Dar foarte eficient, cînd merge.
- De acord.
- Cuno ti Caracasul?
- Am fost pe-acolo, dar nu cunosc prea bine ora ul. Cunosc un ofer acolo
care este foarte bun.
- Excelent.
- Cu ce avem de-a face acum, cu vreo band de revolu ionari?
- Nu-i vorba de politic aici. E vorba doar de o mîn de gangsteri locali,
antrena i de Rafsaludi, care încearc s submineze compania, de i nu
avem nici o idee despre cît de tari sunt clien ii tia.
- Ei, Rafsaludi pot deveni foarte sup tori.
- Exact. E o treab bine pl tit . aptezeci i cinci de mii. Falmouth fluier
pentru sine. începuse deja s i fac planul.
- Treaba trebuie f cut repede. Poate chiar mîine noapte, bineîn eles, nu
mai tîrziu de ziua urm toare. Riscul cre te cu fiecare or care trece.
- Da, tiu. Ia s vedem. Azi e luni... Va trebui s -l recuperezi pe Lavander
pîn cel mai tîrziu miercuri.
- Bine, spuse Falmouth. A a voi face. îmi asum aceast opera iune.
- Da, tu vei comanda. Lui Hinge i s-a explicat deja. Miami î i convine?
- E bine.
- Ai o curs Pan Am la ora zece seara, pe Aeroportul Interna ional Miami.
Ajunge la dou sprezece i treizeci i trei de minute noaptea. Hinge va fi
187
acolo la ora opt diminea a. Vine prin Mexic.
- Arme?
- Vei avea acolo tot ce- i trebuie. Îl contactezi pe Rafael Domignon. Num rul
este 5334631. La aeroport va fi un pachet pentru tine, ca de obicei.
- Bine. Cum o s -l recunosc pe Hinge?
- Printr-o fotografie de tip buletin i un trabuc Camei.
- Bine. Voi raporta cînd totul va fi gata, dac nu cumva se va ivi vreo
problem .
- Excelent, domnule, excelent. M bucur c tu te ocupi de asta.
- Mul umesc. Pe mai tîrziu.
- La revedere.
„La dracu'! Ce treab împu it . Dar dac Hinge avea materialul, Falmouth
se putea întoarce în Bahamas pîn miercuri seara. Dac O'Hara va veni, se
gîndi el, va a tepta."
Pachetul fu trimis printr-un curier la ghi eul de bilete al aeroportului, cu
cincizeci i cinci de minute înainte de plecare. Falmouth îl lu i merse la
toalet , unde intr într-o cabin , se a ez pe closet i studie con inutul.
Cuprindea un bilet pentru un zbor dus-întors la Caracas, un pa aport, un
permis de conducere, dou c i de credit, toate pe numele Eric Sloan, cinci
mii de dolari, cecuri de c torie nesemnate, o fotografie trei pe cinci a lui
Hinge, o fotografie Polaroid, pr fuit , a lui Lavander, o list a directorilor de
la fabrica din Caracas, rezerv rile pentru hotelul Tamanaco, cel mai bun
hotel din ora , i o igar Camei cu filtru, învelit în foi de aluminiu.
Marc filtrul cu un pix i puse igara în pachetul s u de ig ri, Gitanes.
Studie fotografia lui Hinge cîteva minute, îi d du foc, apoi se r zgîndi i o
puse în învelitoarea pa aportului. Semn cecurile de c torie i le puse,
împreun cu chitan a de la hotel i cu banii, în pa aport. Timp de cîteva
minute studie fotografia lui Lavander; un b rbat de irat i neîngrijit, cu un
ten cenu iu i cu p rul sub ire i zbîrlit. Dup ce memor figura, arse
188
fotografia i arunc resturile în closet, tr gînd apa.
si toaleta i merse la biroul liniei de zbor pentru a se înregistra.
Hinge sosi a doua zi, la zece diminea a. Drumul de la aeroport la Caracas
fu incomod i sufocant. Aerul era umed înc , datorit ploilor din ziua
precedent , iar norii furtuno i amenin au s inunde din nou ora ul, în
orice moment. i, pe deasupra, taxiul nu avea nici aer condi ionat. Un vînt
cald i umed p trundea prin ferestrele deschise, biciuindu-l pe Hinge, care
era transpirat leoarc . Traficul, ca de obicei era greoi i gazele de
apament îi ardeau nasul i gîtul. „Ora afurisit", spuse Hinge printre
din i.
Nu era prima lui c torie În capitala Venezuelei. tia bine ora ul a ezat
într-o vale lung de nou mile, între muntele Avila, înalt de trei mii trei
sute de metri, acoperit de p duri, la nord, i poalele mun ilor Corda del
Maria, la sud. În spatele mun ilor Corda del Maria, pîn departe spre sud,
nu mai exista decît jungl i iar jungl i, în cele din urm , Brazilia. Poalele
mun ilor Del Maria îi p ruser întotdeauna lui Hinge un poco loco, un loc
straniu. „Schizofrenic" ar fi fost poate termenul mai potrivit. Pe versan ii
vestici se aflau cîteva din cele mai mizere mahalale din lume, ranchitos,
unde mii de bar ci ro ii i cocioabe din lut sunt îngr dite una în alta, în
mizerie, în timp ce spre est, locurile frecventate de cei boga i i puternici
sunt pres rate cu case scumpe, piscine i cluburi particulare, constituind
un Beverly Hills al Caracasului.
Între ele, se desf oar restul ora ului, „ora ul afurisit", cum îl numea
Hinge, îmbog it datorit petrolului, dezvoltat mult prea repede pentru a fi
ceva bun i care, în ciuda zgîrie-norilor din o el i sticl , suferea din cauza
acelora i boli, ca orice ora dezvoltat peste noapte. Erau prea multe cl diri,
prea mul i locuitori, era poluat, avea un sistem îngrozitor de
telecomunica ii, apa era insuficient , gunoiul z cea în mormane, traficul
era cel mai aglomerat din lume, iar prostituatele erau cele mai urîte din
189
lume.
Noaptea, ora ul str lucea ca o vitrin de la Tiffany.
Hinge î i terse transpira ia de pe frunte i încerc s ignore lipsa de
confort.
Ce naiba, ar putea fi la Johannesburg. Ora afurisit, î i spuse el
nemul umit.
Se gîndi la treaba pe care urma s-o fac . Acolo, undeva, printre cele trei
milioane de oameni, în co marul ora ului sau printre s racii ranchitos, se
afla s rmanul Lavander, ca un p tos la o slujb , rugîndu-se s fie iertat.
Ei bine, dac eu i b trînu' Spettro nu-l putem sc pa, atunci înseamn c
nu poate fi sc pat.
adar, urmau s stea într-unul dintre cele mai luxoase locuri din ora , i
asta mul umit lui Quill. Totul era de prima clas . Hinge se înregistr i- i
lu cheia, refuzînd s -i permit hamalului s -i duc sus geanta sa neagr ,
de c torie. Camera era la etajul al patrulea.
Era bine. Lui Hinge nu-i pl cea s stea prea sus. Fusese odat prins de un
incendiu, într-un hotel din Bangkok, i teama sa de incendii în hoteluri
devenise paranoic . Urc cu liftul pîn la etajul al patrulea. Camera era
mare i luxoas , cu o vedere frumoas spre teleférico, o cabin pe cablu de
tip elve ian, care îi ducea pe turi ti de pe o parte a muntelui Avila pe partea
cealalt , c tre Marea Caraibelor, dou sprezece mile mai la nord.
i puse geanta pe pat, o deschise i scoase din ea ruf rie curat , o c ma ,
ciorapi i o pereche de pantaloni kaki. Nelini tea îi inea nervii încorda i.
Era deja preg tit pentru opera iune, dar era mai nelini tit s tie c
partenerul s u se afl în camera al turat . Dup zece ani în bran a asta,
avea în sfîr it s -l cunoasc pe Spettro - Fantoma - care, potrivit legendei,
era cel mai priceput asasin din bran i omul care te putea ucide cu o
privire.

190
3.

În timp ce Hinge se îndrepta spre hotelul s u din Caracas, O'Hara opri în


fa a atr torului hotel de pe Insula St. Lucifer.
Marele hotel Gustavsen era situat la poalele unui deal, cu fa a spre Bonne
Terre, cel mai mare ora de pe insul , cu o popula ie de cinci mii de
oameni, i spre Marea Caraibelor. Palmieri înal i marcau drumul de coral
ce conducea la intrarea principal . Nimic nu se schimbase de la ultima
vizit a lui O'Hara. Conducînd pîn în dreptul intr rii, se sim ea
întotdeauna de parc ar fi fost pierdut în timp. Hotelul în stil victorian, de
un alb virginal, înalt de patru etaje, era poate cel mai vechi i elegant
castel, asem tor palatelor de turt dulce din pove ti. Lemnul cu care era
decorat era o adev rat capodoper de arabescuri, filigrane, coloane
sucite i arcade. Terase largi înconjurau al doilea i al treilea etaj al
trînei cl diri, locul fiind încadrat de palmieri i de ferigi înalte. Etajul
principal al hotelului era de fapt cel de-al doilea. Nivelul inferior, care
fusese odat pivni i vinotec , era transformat acum într-un fel de
minibazar interna ional. Ascunse discret în spatele unor u i mari cu
geamuri se aflau magazine cu suvenire din Anglia, Spania i Orient. Un
faimos croitor francez avea acolo o mic sal de prezentare a modei.
Standurile de ziare vindeau periodice i cotidiane din aproape fiecare ar
din lume, inclusiv din Rusia. În fa a hotelului se afla o fîntîn artezian , cu
cîte o scar în spiral de fiecare parte, ducînd la etajul întîi i la intrarea
principal .
Hotelul fusese construit în 1892 de c tre Olaf Gustavsen, un constructor
de nave norvegian. î i p sise pe rînd cele trei so ii cic litoare, apoi pe cei
nou copii ai s i, retr gîndu-se în castelul de pe insul , unde se c torise
cu o frumoas localnic . Aceasta îi d ruise un fiu i murise la na tere. Gus
primea expatria i, solda i ai norocului, jurnali ti afla i în c torie, scriitori
191
rata i, spioni b trîni, dezgusta i de via , afla i la un pas de ie irea la
pensie i pe oricine altcineva care avea ceva interesant de povestit. De-a
lungul anilor, adusese îmbun iri hotelului, punînd instala ii de ap
curent i electricitate. Fiul s u, Little Gus, care- i petrecea cea mai mare
parte a timpului pescuind, p str tradi ia elegan ei ip toare, f a ceda în
fa a modernului, a a c hotelul nu beneficia de aer condi ionat i telefoane
în camer . Mesajele erau primite de oricine se întîmpla s r spund la
telefonul de la recep ie i erau sau nu transmise mai departe. În afar ,
nimic nu se schimbase din 1892, cu excep ia unor ocazionale revopsiri în
alb. Singurul semn de modernitate era o t bli lîng osea, luminat cu
neon ro u, pe care scria:
Marele hotel Gustavsen prezint pe: Rothschild Cel cu ase Degete
Magicianul Claviaturii Spectacol în fiecare sear .
Magicianul probabil c îl antajase pe b trînul hotelier, ca s -l conving s
pun acest semn.
Portarul era un negru uria , îmbr cat într-o c ma alb cu mîneci scurte
i o pereche de pantaloni negri, cu fundul larg.
- Bonjour, monsieur, spuse el i lu valiza lui O'Hara.
- Bonjour, spuse O'Hara. Merci. Locul era la fel de colorat ca de obicei. În
timp ce pl tea taximetristului, se apropiara de el doi b rba i. Erau doi negri
scunzi i neb rbieri i, cu p rii din pai pe cap, trase mechere te pe-un
ochi i inînd fiecare în mîn cîte un coco de lupt . În spatele lor, un
înghi itor de fl ri amator î i introducea i- i scotea din gur o tor
aprins .
- Excusez-moi, monsieur, s'il vous plaît, spuse unul dintre cei care ineau
cîte un coco în mîn , sco îndu- i p ria i zîmbind larg pentru a- i ar ta
un dinte de aur dintr-o parte a gurii. Parlez-vous francais? Habla Usted
espanol? Speak English?
- Je suis Américain, spuse O'Hara.
192
- Ah, monsieur! ave i privilegiul s da i peste cel mai celebru coq din
insul . Amicul sta de-aici a dat odat o lovitur de moarte cu ciocul unui
tigru.
Coco ul prinsese i vremuri mai bune. Acum, avea creasta ciugulit i
zdren uit , i nu avea decît un picior.
- Merde, exclam înso itorul s u. O g in grand-mere, b trîn i oarb l-a
mu cat de picior. Ridic coco ul într-o mîn . Amicul sta a omorît, cîndva,
un vultur în zbor.
- Ha! Ce minciun ! Monsieur, da i zece dolari américains i rezolv m
imediat problema asta, zise cel cu coco ul f un picior.
- Cu alt ocazie, le strig O'Hara, urmîndu-l pe portar în sus, pe sc ri, spre
holul principal.
Cei doi localnici nu se l sar descuraja i.
-Je m'appelle Toledo. Donnez-moi de vos nouvelles! strig dup el cel cu
coco ul f un picior. Sunt Toledo. S -mi da i de veste! Cu to ii rîser .
ile duble, cu geamuri mari, conduceau în camera principal a hotelului,
care era enorm i servea atît de hol, cît i de bar, sal de a teptare,
restaurant i recep ie. Imediat lîng u se g sea un birou uria , îngropat
în scrisori, note de plat , telegrame, mesaje. Tot pe birou se afla i un
telefon vechi, fran uzesc. Registrul vechi i demodat al hotelului z cea
deschis într-un col . Barul, din stejar, bine lustruit de timp, se afla în
stînga. Tejgheaua sa din zinc, lung de ase metri decorase cîndva sala
principal a unei faimoase braserii pariziene, pîn cînd b trînul Gustavsen
o cî tigase de la proprietar la un joc de bacara i o trimisese pe insul , cu
mare cheltuial . Un fermier din Montana, client vechi al hotelului, îi
duse b trînului o plac de aram cînd sosise tejgheaua de zinc. Placa era
montat la un cap t al barului i pe ea scria: „Cî tigat cinstit la un joc de
noroc dintre b trînul Gustavsen i Gérard Turin, Paris, 4 decembrie 1924".
În dreapta recep iei era restaurantul, unde se aflau mai multe mese cu
193
scaune din r chit . Mîncarea era g tit de un tîn r localnic, preg tit în
aceast meserie de fostul buc tar- ef, marele Gazerin. Numai mîncarea
merita o excursie pe insul .
Camera în sine era o colec ie de ciud enii, lucruri l sate, donate sau
folosite ca plat pentru b uturi: o elice de avion, aflat la bar, lanterne
speciale pentru vreme de furtun , de toate m rimile i de toate formele, o
enorm ancor , care z cea în acela i loc, într-un col al înc perii, de
treizeci i patru de ani, un r citor de vin, despre care se presupunea c îi
fusese d ruit lui Gustavsen de c tre Hemingway, o p rie australian , un
arc i mai multe s ge i care, conform legendei, fuseser l sate acolo de un
pigmeu îmbr cat într-un costum indian din bumbac, în dungi albastre i
albe. Pe pere i atîrnau strîmb mai multe fotografii cu autografe ale unor
boxeri, lupt tori i muzicieni, iar deasupra pianului, cu capacul ridicat,
lipit de un perete, era o fotografie mai mare a unui cal s lbatic. Camera
era întunecoas i r corit pl cut de ventilatoarele din tavan.
- Tiens, voila le Marin! Bonjour, bonjour, mon ami, strig cineva de la bar.
O'Hara privi atent în penumbra din înc pere i-l v zu pe Justice Jolicoeur
apropiindu-se de el.
Justice Jolicoeur se opri la cî iva pa i de O'Hara i privi un moment, de
parc ar fi studiat un tablou.
- Alors! spuse el. Nu te-ai schimbat absolut deloc. Este evident c ai
înfruntat cu bine exilul.
Era un omule sub ire i ar ta din cap i pîn în picioare ca un adev rat
dandy. Purta un costum alb, cu vest , o cravat sub ire de un ro u aprins
i o garoaf ro ie ca sîngele la rever. Ghetele pe care le purta erau din piele
neagr , englezeasc , iar bastonul ar ta ca emailat i avea m ciulia în form
de cap de leb , din aur, modelat manual. P rul s u, negru i ondulat,
era piept nat peste cap i întins, iar cînd vorbea, dialectul s u creol era
rafinat, de i uneori, pentru a face impresie, se exprima în limba francez ,
194
pe care o vorbea ca un erudit. Jolicoeur era haitian i- i p sise ara fiind
urm rit de tonton-i, poli ia secret a lui Papa Doc. Ce f cuse ca s i
atrag mînia dictatorului era un mister. Joii, cum îi pl cea s fie numit, nu
discuta niciodat despre trecutul lui. Dar se spunea c sosise în St. Lucifer
cu dou sute de monede din aur, fiecare valorînd o sut de dolari, ascunse
în bastonul s u i-l convinsese imediat pe Gus junior s -l p streze ca
ambasador oficial al bun voin ei din partea hotelului. Merita pentru Gus
-l aib pe Joii pe lîng el, pentru c d dea locului o not de elegan .
- Cam a a, spuse O'Hara. Dar i tu, niciodat n-ai ar tat mai prosper, Joii.
Lucrezi?
- N-o s i vin s crezi. Mul umit noilor hoteluri, aproape c n-am nici o
clip liber . Merci, merci, messieurs Hilton, Sheraton i ie, domnule
gazd . Le trimise o bezea. A trebuit s mai ad ug m i un al treilea
spectacol de voodoo în fiecare sear , pentru a satisface cererea turi tilor.
- Voodoo? Da' nu se practic voodoo pe insula asta.
- Acum se practic , Marin. Pîn acum, am importat optsprezece familii din
Port-au-Prince. Scot mai mult din bac urile dintr-o noapte decît scoteau
într-un an în Haiti.
- V d c înc mai p strezi poanta cu coco ii de la u .
- Oui. i l-ai v zut pe înghi itorul de fl ri? D savoare luptelor de coco i.
- Asta-i aproape ca un calambur nereu it, Joii.
- Monsieur?
- Las-o balt . Z u, ar trebui s -i cumperi tipului luia un alt coco Coco ul
cu un singur picior nu arat destul de bine s fie mîncat.
- Hei, aia-i doar o pas re meschin , mannare. Ia gînde te-te, n-ai fi
ut cios dac-ai fi a a de urît i ar trebui s op i într-un picior ca s nu- i
fie creierii g uri i cu ciocul? Certainement, este campionul lumii la lupte de
coco i cu un singur picior.
- Trebuie s i spun, Joii, c dintre to i oamenii cu resurse pe care i-am
195
cunoscut în via a mea, tu e ti cel mai plin de resurse dintre to i. E ti regele
tuturor lingu itorilor.
Joii radie. Ochii s i c prui sclipir , plini de gratitudine.
- O'Hara, e ti un adev rat chevalier, spuse Joii, înclinîndu-se.
- Ei, unde-i le Sorcier? întreb O'Hara.
- Te a teapt . Venez avec moi.
Jolicoeur îl conduse dincolo de bar pe un hol mic. B tu puternic în u cu
bastonul.
Din spatele u ii, o voce înfundat tun :
- Iisuse Hristoase, Jolicoeur, intr odat , nu-mi rupe nenorocita aia de u .
Joii intr primul i, plin de emfaz , spuse:
- Sunt încîntat s anun sosirea lui le Marin, marinarul, întors din exil.
- Drace! zise Rothschild.
i b rbatul pe care-l numiser le Sorcier s ri în sus i-l strînse în bra e pe
O'Hara.
- Joii, spuse el, du-te la bar i adu cea mai bun sticl de coniac Napoleon
pe care o avem i dou pahare.
- Nu spunem i „Te rog"? rosti Joii, ofensat.
- S'il vous rahat plaît, spuse Rothschild.
- Doar dou pahare?
- Bine, Joii, trei pahare.
- Tout de suite, spuse omule ul i se gr bi s ias .
-M i, marinare ar i mai bine decît atunci cînd te-am v zut ultima dat .
i-a priit s te ascunzi.
Timpul i via a pe insul îi mai temperaser accentul, dar se sim ea c
venea din partea de est a Manhattanului. Era un b rbat suplu, cam la fel
de înalt ca O'Hara, foarte bronzat, cu pome ii înal i i maxilarul puternic i
proeminent. Avea o privire fermec toare i p rea c zîmbe te tot timpul,
ceea ce de fapt i f cea. sta era modul lui de a privi via a. Pentru
196
Rothschild era o glum în a teptarea punctului final i privea lumea ca pe
o cas de nebuni, plin de prizonieri turba i, ra ionînd haotic, l sîndu-se
du i de val.
O igar neaprins , îndoit , st tea uitat în col ul gurii i-n camer plutea
mirosul dulce al marijuanei.
- Ce zici de-un fum? Marfa asta vine de-acolo de sus, din spatele nostru, de
pe munte.
- Eu am un program strict, Michael. N-am timp acum s mi-l stric cu
fumul t u.
- Cum vrei, marinare. Ia loc.
Magicianul c ut în buzunarul blugilor, apoi în cele ale c ii sale de un
albastru sp cit, încercînd s g seasc o brichet . Purta m nu i albe.
Rothschild purta întotdeauna m nu i albe. Nu era stînjenit de faptul c la
ambele mîini îi lipseau ultimele dou degete - nu de asta purta m nu i. Le
purta pentru c oamenii p reau mai pu in interesa i de diformitatea lui i
mai mult interesa i de calitatea interpret rii sale la pian, atunci cînd nu
vedeau c -i lipsesc acele degete.
înc perea era un mic birou, îngrozitor de aglomerat, cu o mas extensibil ,
un scaun de birou, str vechi i stricat, cu pielea rupt , i dou scaune din
lemn, pentru oaspe i. Masa era plin cu gunoaie. G si, în sfîr it, o cutie de
chibrituri i- i aprinse igara. Trase adînc un fum i oft u urat.
- Ce faci în biroul lui Gus? întreb O'Hara.
- E o poveste lung . Da', ca s-o scurtez, pot s i spun c Gus junior a
murit.
O'Hara se întrist .
- Ei, spuse el, s-a stins unul dintre cei mari.
- Un adev rat om, spuse Rothschild. într-o zi, a plecat la pescuit de unul
singur i nu s-a mai întors. L-am g sit a doua zi pu in mai jos de South
Spike. Atac de cord. Probabil c s-a luptat cu unul mare. Undi a era pus
197
la locul ei i el se legase în scaun. Orice a fost, s-a omorît singur, încercînd
-l prind . Pe tele nu mai era iar cîrligul era îndreptat.
- Nici nu m pot gîndi la o moarte mai potrivit pentru el, spuse O'Hara.
- Oricum, afurisitul m-a l sat în locul lui. Mi-a l sat to i banii, tot! Nu mi-a
venit s cred, marinare. Adic s -mi lase mie tot!
- O grea responsabilitate, amice.
- Mda. Am avut deja nepl ceri din cauza aerului condi ionat. Le-am spus
tuturor, hei, a a e scris în testamentul lui Gus. Nu po i s schimbi nimic.
Este o mo tenire sacr .
Joii se întoarse cu coniacul i umplu trei pahare aproape pîn sus.
- Merci bien, spuse O'Hara.
- Ce n'est rien, spuse omule ul i, ridicîndu- i paharul, propuse un toast: A
votre sante!
- Pentru ziua de plat ! spuse O'Hara.
- Dumnezeule, i-am f cut b trînului Gus o înmormîntare care i-ar fi pl cut
i arului, spuse Rothschild. În testament a scris c vrea o înmormîntare ca
la vikingi, ca în Beau Geste, mai ii minte, cu Gary Cooper, care da foc
fortului, avîndu-l pe Brian Donlevy la picioare.
- Nu l-am prins, spuse O'Hara.
- Nici eu, da' l-am v zut de o sut de ori la televizor. Oricum, a a a vrut
Gus s fie înmormîntat, a a c l-am trimis pe Cristophe în ora , am luat
unul dintre cîinii ia pipernici i care latr pe str zi, am închiriat ase b rci
de pescuit i le-am umplut cu marf de la bar, ne-am luptat cu pianul s -l
ducem pe barca lui Duprey i i-am luat pe to i de la hotel i i-am dus
dincolo de South Spike, în larg, unde i-am a ezat cîinele la picioare i i-am
dat foc nenorocitei leia de b rci de pescuit. Adic lui Gus, cîinelui, b rcii,
la tot. Eu am cîntat la pian i to i s-au îmb tat mai r u decît se îmbat
chinezii de Anul Nou. A fost frumos. Sunt sigur c Gus, acolo unde era,
plîngea. Toat lumea plîngea. O barc de treizeci de mii de dolari, marinare,
198
i noi am ars-o toat . i de ce dracu' nu? înc mai g sesc conturi
numerotate pe fiecare dintre insulele din Caraibe. Pîn acum am scos trei
sute de mii de dolari i n-am ajuns înc în Elve ia.
Magicianul f cu cu ochiul.
- Dumnezeu tie ce e i-n contul la de acolo.
Se l pe sp tar i mai lu o înghi itur de coniac.
- A a c ai în fa a ochilor pe proprietarul acestui hotel. Dac nu e ti dr gu
cu mine, î i tai rezervarea.
- Totul o s se schimbe, Michael. Proprietarii de hoteluri au descoperit
Insula St. Lucy.
- Da, spuse Joii. Bonjour, paradis.
- La dracu', aici nu mai vin. Vreau s spun, turi tii. Asta este slujba lui
Joii, s descurajeze vizitatorii. Dar tocmai înainte ca noile hoteluri s se
deschid , au ap rut aici trei tipi. Marinare, tipii tia arat de parc ar
înghi i cuie la micul dejun. Au venit aici i au început s -mi spun cum o
transform m noi - auzi, noi! - holul, barul i restaurantul, într-un
cazino i cum o s -l conduc ei i eu o s cap t zece procente. Zece
nenorocite de procente, în elegi? A a c m-am uitat drept în ochii
nemernicului i am zis - pe cinstea mea, O'Hara, ai fi fost mîndru de mine -
i-am zis: „F zaruri". Exact a a. Tipul cu nasul strîmb a dat pu in înapoi,
s-a uitat la ceilal i doi figuran i, apoi s-a uitat din nou la mine i mi-a
aruncat un rînjet care spunea „asta arat ca un zîmbet, dar vrea s i
spun c o s i tai gîtul".
„F zaruri?" a zis Nas-Strîmb. Nu-i venea s cread i eu i-am zis: „M-ai
auzit, amice, f zaruri. Z-a-r-u-r-i" - i-am spus pe litere i mi-am apropiat
capul de al lui. A stat încordat cam un minut i pot s i spun c i se
sim ea foarte bine încordarea. Pe urm i-am t iat-o. I-am zis: „Locul sta e
un paravan pentru CIA. Vrei s -ncepi un r zboi cu FBI-ul, n-ai decît s
începi s tragi. Da' f jocuri de noroc. Punct. A i priceput? i cu asta bon
199
rahat soir la toat lumea".
- i?
- S-au uitat unul la altul, s-au uitat la mine, i-au dus degetele la p rie
i-au ters-o. Asta a fost acum un an jumate. De atunci nu am mai avut
probleme. Ascult , marinare, ce-ar fi s renun i i s vii aici s -mi fii
asociat? Am nevoie de cineva care s m ajute s conduc afacerea asta. Eu
nu sunt un bun om de afaceri i ceea ce m salveaz e c to i ceilal i, pe
atolul sta tr snit, sunt la fel ca mine.
- Oui, are nevoie de ajutor spuse Joii.
- Dac intru cu tine în afaceri, am dat faliment într-o s pt mîn . Ca s fiu
în stare s num r pîn la unsprezece, trebuie s -mi scot pantofii din
picioare. Hai mai bine s vorbim despre Falmouth. Bine?
- Ai venit aici de zece minute, zece minute împu ite i vrei s trecem deja la
afaceri?
- N-am mult timp la dispozi ie.
- Iisuse, da' nici n-ai f cut cuno tin cu Isidore.
- Cine-i Isidore?
- Ah! într-adev r, cine-i Isidore! spuse Joii.
- Izzy este noul meu partener. St chiar dincolo de u a aia.
- Michael...
- Un moment, prietene, spuse el, sco înd cheile din buzunar i apoi
deschizînd u a.
- Isidore?
De fapt, Rothschild c tase acea unic pozi ie în comunitatea spionilor
din întîmplare. Se întîmplase s fie la locul potrivit în momentul potrivit: la
un pian neînsemnat din barul Se or Collada din Montego Bay, Jamaica. Un
agent CIA, pe nume Jerome Oscarfield, fusese catalizatorul acestui gambit.
Oscarfield avea nevoie de un informator i acolo d du peste ase-Degete,
Magicianul Clapelor, care cînta la pian sear de sear , lun de lun .
200
Informatorul perfect. într-o noapte, Oscarfield îi strecur un plic bine
sigilat.
- E ti patriot? îl întreb Oscarfield în oapt .
- Te referi la America sau la întreaga lume? întreb Rothschild.
- La America! r spunse Oscarfield pu in alarmat.
- Glumeam, spuse Rothschild. Sunt ro u, alb i albastru din cap pîn în
picioare.
Oscarfield r sufl u urat.
- Acu', ascult -m cu aten ie. Un b rbat care- i spune Bolo o s vin la
tine i o s se prezinte. O s te roage s cîn i „Moon Over Miami", i a a o
tii sigur c este într-adev r Bolo.
- Eu nu cînt melodii la cerere, spuse Rothschild.
- Nu trebuie s cîn i, spuse Oscarfield, pierzîndu- i pu in r bdarea. E ca
un cod, a a o s tii sigur c el este Bolo. Alege un moment discret i d -i
plicul.
- i altcineva ar putea s m roage s cînt „Moon Over Miami". E foarte
popular. Î i spun eu un cîntec pe care nu-l cere nimeni niciodat ...
- Cîntecul n-are nici o importan , spuse Oscarfield, întrerupîndu-l pe
Rothschild i ridicînd vocea. Nu trebuie s cîn i melodia. E vorba de o
combina ie. El o s i spun : „Bun seara, m numesc Bolo. Vre i s
cînta i, v rog, Moon Over Miami?" Din partea mea, po i s -i spui s se
duc la plimbare, numai d -i nenorocitul la de plic. Ai dou sute de dolari
pentru chestia asta.
- A! spuse Rothschild. P i pentru dou sutare, a fi bucuros s cînt „Moon
Over Miami".
Oscarfield î i coborî din nou vocea i zîmbi for at.
- Nu trebuie s cîn i melodia, ine minte numai de Bolo i de „Moon Over
Miami". Asta e tot ce trebuie s faci.
- S-a f cut, spuse Rothschild. i cum arat Bolo sta?
201
- ... , nu tiu cum... arat . Nu l-am... întîlnit... niciodat ... Uite care-
i treaba, cum arat n-are nici o importan .
Oscarfield îl privi cîtva timp pe Rothschild. începea s se gîndeasc c
avusese o idee proast . Dar se hot rî s încerce din nou.
- S i mai explic o dat , spuse el. B rbatul sta pe nume Bolo o s vin la
tine i o s te roage s cîn i „Moon Over Miami". Dup aceea, îi dai plicul
sta. E ca un cod, în elegi? Cui îi pas cum arat ? Nu-mi pas nici dac
arat ca King Kong, atît timp cît î i spune codul. Bine?
- Perfect, spuse Rothschild, întinzînd mîna.
- Nu face asta, spuse Oscarfield. Ne vede lumea. Las mîna jos. Uite, ia
asta.
- Ce e asta?
- Sunt cei dou sute de dolari.
- O în elegere e o în elegere, spuse Rothschild i, în timp ce Oscarfield se
îndrepta spre ie ire, cînt cîteva m suri din „Moon Over Miami".
De fapt, Rothschild se juca pur i simplu cu Oscarfield. Toat lumea, de la
eful buc tar la portar, tia mecheriile lui Oscarfield. Apoi, într-o sear ,
ap ru Bolo. Trebuia s fie el. Era masiv ca un camion Mack, purta ochelari
de soare în miezul nop ii i se mutase de trei ori de la o mas la alta.
El era. Trebuia s fie, gîndi Rothschild. Se fî îia prea mult i era nervos ca
un preot într-o tab de nudi ti. Dar, dac asta era o treab secret , de ce
aleseser pe cineva cît muntele Rushmore?
spunsul, afl el mai tîrziu, era c lucrurile evidente treceau cel mai
adesea neobservate.
În clipa în care anun pauza, Bolo se ridic în picioare i veni lîng el. Îi
întinse o mîn mare cît capacul pianului.
- Sunt Bolo, spuse el.
- Bine, spuse Magicianul.
- tii „Moon Over Miami"?
202
- Nu cînt melodii la cerere.
Bolo era complet nedumerit. Nu era programat pentru glume.
- tii „Moon Over Miami"? repet el.
- Sun a a? întreb Rothschild i începu s fluiere „Stars Fell on Alabama".
Bolo arunc o privire în jurul s u, f s i mi te capul.
- Nu tiu cum sun , spuse el. La naiba, unde dracu'-i plicul la? în elegînd
b rbatul uria n-avea nici pic de sim al umorului, Rothschild îi strecur
plicul.
- E ti icnit, s tii, morm i Bolo i ie i cu pa i mari din local. Rothschild
i închipui c asta fusese tot. Dar, dou s pt mîni mai tîrziu, Oscarfield
ap ru din nou.
- Te-ai descurcat frumos, m rturisi el. Chiar l-ai pus pe b trînul Bolo la
test. Am auzit de asta.
Îi mai strecur lui Rothschild înc dou sute.
Patru sute de dolari ca s nu cînte „Moon Over Miami"! Rothschild era
impresionat. Dup asta, Oscarfield îl folosi frecvent ca om de leg tur . Nu-l
mai rev zu pe Bolo. Apoi, curînd, un alt agent se decise s -l foloseasc pe
Rothschild ca om de leg tur în Caraibe i apoi altul. A urmat Haversham,
un agent britanic de la M. I. 6. Apoi un israelian numit Silverblatt. i un
francez numit...
În cinci ani, Rothschild ajunse po ta ul întregii comunit i din Caraibe.
Deveni expert în desfacerea cu aburi a plicurilor. Apoi se apuc de
criptologie. Deveni un hobby s sparg coduri, s p streze dosare i s
compare informa ii. Nu dup mult timp, în elese c majoritatea spionilor
din insule î i petreceau cea mai mare parte a timpului spionîndu-se
reciproc. Uneori, chiar membrii unei agen ii spionau pe al i membri ai
aceleia i agen ii. Nebunia asta îi stimula lui Rorthschild înclina ia spre
perversitate. începu s aib sim ul puterii. Uneori schimba mesajele,
numai ca s vad ce se-ntîmpl . Cu o asemenea ocazie fu pe punctul s
203
provoace o revolu ie în Guatemala. Asta fu extraordinar i-i d du
Magicianului o vedere cu totul nou asupra vie ii.
a c , atunci cînd se mut pe St. Lucifer ca s fie pianist la Marele
Gustavsen, epicentrul re elei de spionaj din Caraibe se mut în mod firesc
pe St. Lucifer. Rothschild deveni atît de important încît odat , cînd plec în
Statele Unite într-o vacan de trei s pt mîni, întreaga comunitate de
spioni fu paralizat . Optsprezece agen i st teau în acela i timp la Marele
Gustavsen, fiecare reprezentînd o ar important , i îl a teptau pe le
Sorcier s se întoarc . Pîn s -l achizi ioneze pe Isidore, cî tiga aproape
cinci mii pe lun de la CIA, KGB, Sureté, M. I. 6 i de la fiecare organiza ie
din re ea.
Isidore deschise o perspectiv cu totul nou . Cu ajutorul lui Isidore,
puterea lui deveni i mai mare.
- Voila! D -mi voie s i-l prezint pe Izzy, spuse Rothschild deschizînd u a
camerei în care se afla Isidore. Camera lui Isidore era o debara mai mare.
Isidore era un minicomputer Apple II.
O'Hara îl privi, mut de admira ie. Era frumos i masiv. Avea o tast de care
erau ata ate un telefon, un monitor propriu i o imprimant Kube de mare
vitez . Cutia principal , creierul lui Izzy, era un p trat cu latura cam de
treizeci de centimetri, cu trei orificii în fa i un becule p trat, care se
aprindea cînd era în func iune. Un casetofon era ata at la modemul
telefonului de pe tast . Telefonul era de asemenea echipat cu un microfon.
Rothschild introdusese mun i de informa ii în calculator. Dar pusese
calculatorul i la dispozi ia agen ilor, confiden ial, l sîndu-i întotdeauna
singuri în camer , ca s i poat da identificarea i s poat deschide
fi ierele de care aveau nevoie. O camer video, mascat în perete i
îndreptat spre ecran, îi permitea s adune toate codurile i limbajele
mecanice necesare ca s poat intra în computerele principale ale celor mai
importante agen ii de spionaj. Folosind telefonul, îi înregistrase, de
204
asemenea, pe agen i f cînd apeluri pentru accesul în centrele lor de calcul
i, combinînd aceste b nci de informa ii cu propriul s u computer, avea
atît contactul vizual, cît i verbal cu ele.
Era un hobby extraordinar.
i-l f cu pe Magician unul dintre cei mai periculo i oameni din lume. Dup
ce explic ce putea face aceast minunat juc rie, Rothschild se a ez în
fa a calculatorului.
- Ce zici de asta? întreb el, mîndru.
- Vrei s spui c te po i conecta la computerele de baz ale CIA i KGB?
întreb O'Hara.
- În general, am acces la informa iile de gradul doi, dar, în unele cazuri, pot
intru în fi ierele strict secrete.
- De unde ai luat chestia asta?
- Din Miami. Oricine poate s cumpere. Secretul e s tii s -l folose ti. S i
ar t cum func ioneaz . D du la o parte un tablou de pe perete, dezv luind
un seif ascuns în zid. Form cifrul i deschise seiful. Era plin cu casete,
dischete i benzi video. Scoase o caset i trei dischete. Introduse
dischetele în calculator i caseta în casetofon.
- Dischetele acestea înmagazineaz informa ii, explic el. Prima con ine
programul. Asta-i ceea ce pune totul în mi care. Caseta con ine informa iile
cu acces prin telefon. Odat ce am toate acestea, nu mai am nevoie decît de
codul potrivit de acces i pot ob ine o listare a informa iilor pe ecran.
Ridic receptorul i form un num r.
- Sper c func ioneaz telefoanele ast zi, spuse el. Chem linia de acces
pentru Langley.
- Computerul CIA?
- Da.
Joii îi trase un cot lui O'Hara.
- Petrece atîta timp aici, încît are nevoie de ajutor ca s conduc hotelul,
205
opti el.
Rothschild ap butoanele microfonului. Apoi o voce spuse:
- Aici este baza Langley 1. Identificarea, v rog.
Rothschild puse telefonul în furca legat de tasta computerului i ap pe
butonul „Play" al casetofonului. O voce înregistrat spuse:
- Aici Oscarfield, cod C. l, nivelul doi. Rothschild ap pe butonul „Pause",
al casetofonului. Vocea spuse:
- Identificarea vocii complet . Accesul, v rog. Rothschild ap din nou pe
butonul „Play".
- Acces fi iere, nivel doi. Vocea r spunse:
- Citire, acces fi ier, nivel doi. Urm o pauz i apoi:
- Continua i.
Ap din nou butonul „Play". Vocea înregistrat a lui Oscarfield spuse:
- Citire modem, nivel doi.
i pac! Ecranul se umplu cu întreb ri i spa ii goale pe care Rothschild le
complet :
Identificare acces: OFLD Sector agent: FIELd Acces agent: L-2
Claritate agent: B-532
Nume: O'HARA, FRANCIS
Agen ia: PRIVAT
Subiect ata at anterior? Yes x No
Afilierea anterioar : CIA
Nivel fi ier: BAZ
Foto: YES
Alte informa ii: NO
Acces la fi ier...
Becule ul dintr-o parte a computerului începu s clipeasc . Dup dou sau
trei secunde, se opri i pe ecran ap ru un mesaj:
Ap sa i cheia codului pentru a continua...
206
Rothschild ap doi-trei-cinci i ecranul se terse o clip , dup care afi
fi ierul lui O'Hara.
- Fir-a al naibii, zise O'Hara.
- E cu adev rat magic, spuse Joii. Lumea întreag vorbe te cu el prin
ma in ria asta.
Rothschild ap o tast i cursorul se mi rapid în josul ecranului. Se
opri la o list pentru „Misiuni Curente":
Subiectul este în misiune special . Memorie protejat . Nici un contact
anticipat pentru mai multe luni.
- Omul-Iarn î i acoper urmele, marinare. Dup raportul curent, tu
ac ionezi pe undeva pentru CIA. În felul sta nu trebuie s r spund
pentru tine timp de un an, poate, pîn cînd dosarul este rev zut. A a c ,
vreo dou luni de-acum încolo, va trimite rapoarte, spunînd c misiunea a
zut, i apoi va raporta c te-ai retras. Dup acest fi ier nimeni nu- i va
da seama c tu te-ai ascuns timp de un an.
Rothschild tast „ACCES, FOTO, SUBIECT, CURENT" i acestea ap rur în
partea de jos a ecranului. Ap pe tasta „Return" i o fotografie
computerizat a lui O'Hara ap ru pe ecran. Era îmbr cat în uniforma de
marin .
- Drace, poza asta a fost f cut pe vremea cînd eram în marin ! spuse
O'Hara.
- Ar i ca un copil, interveni Joii.
- Devine ciudat uneori, spuse Magicianul.
- Cum ai dat peste chestia asta, Michael?
- Crezi c am citit în New York Times? La început, am crezut c este doar o
juc rie scump . Apoi am început s -i în eleg poten ialul. Omule, pot avea
acces la Times, Washington Post, United Press. Zi-mi ce vrei i- i ob in.
- Bine, Izzy e într-adev r ceva extraordinar. Dar în momentul de fa am
alte probleme.
207
- Dac e ti îngrijorat pentru dispari ia lui Falmouth, vreau s spun, dac
asta este ce te fr mînt , lini te te-te. Falmouth mi-a spus s i dau eu
scrisoarea cînd apari. Mi-a spus c , dac se schimb situa ia, o s m sune
i eu va trebui s ard scrisoarea. Pîn acum, n-a sunat. Dac sun , îi spun
e ti pe drum.
- Ce scrisoare?
Rothschild întinse mîna i scoase dintr-un compartiment al biroului un plic
mare, pe care i-l d du lui O'Hara.
- C tore ti printr-o agen ie de turism la Fort Lauderdale, spuse
Rothschild. Agentul de acolo, o dam pe nume Jackowitz, are planurile
tale.
O'Hara îl privi pe Rothschild.
- Mi-ai citit coresponden a, spuse el indignat. Rothschild privi stînjenit în
jos.
- Puterea obi nuin ei. tiu c e îngrozitor. Iart -m .
- A a face tot timpul, cu coresponden a tuturor, spuse Joii.
Plicul con inea un bilet pentru Fort Lauderdale i o buc ic de hîrtie pe
care scria: „Caut-o pe Carole Jackowitz, Anders Travel Agency", al turi de
adres i num rul de telefon al agen iei.
- Nu prea face risip de cuvinte, nu? spuse Rothschild.
- Ce fel de învîrteal mai e i asta? De ce nu m trimite direct la
Lauderdale, de ce aici?
- Poate pentru c are încredere în mine. Tipa asta, Jackowitz, e agent de
turism. Ea avea nevoie de mine ca intermediar, În cazul în care ceva nu
mergea.
- Ce s nu mearg ?
- Indiferent ce ave i voi doi de gînd, nu mi-a spus nimic, marinare. Doar c
sanc iunea ta a fost anulat i c urma s v vede i. Era foarte secretos, nu
voia s se flec reasc despre asta. Asta-i tot ce tiu. Se aplec spre O'Hara
208
cu sprîncenele ridicate întreb tor, i opti:
- Vrei s -mi spui despre ce e vorba?
- Oui, spuse Joii. De cîteva s pt mîni, încerc m s ghicim despre ce e
vorba.
- Nu înc , spuse O'Hara.
- Fir-ar s fie. Curiozitatea m m nînc de viu de trei blestemate de luni i
tu spui „nu înc ".
- N-am nimic s i spun.
- Bine, po i s pleci de aici disear la apte i s ajungi în Miami la zece.
Sau po i s a tep i pîn mîine-diminea i d m gata sticla asta de brandy,
ca s recuper m ultimii doi ani.
- Eu sunt pentru sticl , spuse Joii, oferind înc un rînd.
- Michael, în mai pu in de trei zile am ajuns din Japonia la Boston i pe
urm aici. îmi dau sufletul. Sunt iritat i obosit de cît am zburat cu
avionul. Dar nesiguran a m scoate din min i i am s r mîn a a pîn cînd
aflu ce e cu Falmouth, i nu pot s aflu nimic decît dac îl ajung din urm .
Deci, Joii, mai toarn -ne brandy i ai grij , fir-ar s fie, ca avionul meu s
zboare spre Lauderdale disear ... i eu s fiu în el.

8.

Cînd Hinge ajunse în camera de la hotel, f cu un du , î i aranj p rul cu


usc torul, apoi se a ez gol în fa a oglinzii. Corpul îi era tare i întins,
mu chii conturîndu-se ca sforile de undi de-a lungul bicep ilor. î i privi
cicatricele i zîmbi. Femeilor le pl ceau; le pl cea s i plimbe degetele de-a
lungul esutului rigid pe picioarele, pe bra ele lui i pe partea stîng a
corpului. Ar fi putut scrie o carte doar cu minciunile pe care le spusese
despre aceste cicatrice. Se întoarse în dormitor i se îmbr . Apoi deschise
valiza i scoase o centur lat , din piele net cit , cu o cataram mare,
209
din aur, i o inu cîteva clipe în mîn , ca i cum ar fi cînt rit-o. Pe
cataram era gravat cu mici diamante:
ASOCIA IA DE RODEO A STATELOR UNITE
Campion na ional 1963
Cheyenne, Wyoming, 6 ianuarie 1964
Din Del Rio, Texas, f cuse un drum lung. S ridici caii în dou picioare în
Texasul de vest, pe z pada proasp , nu era chiar a a de r u, nici cînd
deai, de i, sub p turica alb i curat , p mîntul era tare ca o c mid .
Pudra moale i proasp diminea a devreme, cînd respira ia calului era un
nor mare i gros, amestecat cu a lui, amortiza c derea, a a c nu-i era fric
de poneii nebuni cu coama lor mare de iarn i cu ochii s lbatici, pentru c
nu durea la fel de tare ca vara, cînd seceta f cea p mîntul s crape, praful
îi f cea pe cai s str nute, iar c ldura îi înnebunea oricum i începeau s
lupte din momentul cînd sim eau pielea eii. Oh, Doamne, ura verile.
- Fii curajos, b iete, c , dac nu, pun afurisita de curea pe tine.
- Da, tat .
- Du-te înapoi la blestematul la de ponei i ine-l bine sau î i fac eu fundul
sit .
- Da, tat .
- Suie în a, la dracu', nu- i face de lucru pe lîng împu ita aia de g leat
cu ap .
- Da, tat .
- i nu-mi mai spune tat , ce dracu', întîi s pui la punct blestematul la
de ponei, s -l a ezi în genunchi i pe urm s -mi spui tat . În familia asta
n-avem nici o zîn .
înalt, cu oase tari, era un pu ti din Texas, cu vocea t nat i mîna
înm nu at , cu temperamentul corupt al tat lui s u, participînd la
concursul de rodeo înc din liceu. La dou zeci i unu de ani, cînd era
destul de mare ca s i comande propria bere în nesfîr itele cîrciumi din
210
Wichita i Cheyenne pîn la Phoenix i El Paso, avea încheieturile mari i
umflate de la b ile cu to i mecherii care f ceau mi to de numele lui
Hinkie Hinkle, avea deja trofeele i cataramele la centur i vînase cu cei
mai buni, ur i bruni, cerbi i jaguari. Mai avea i ceva mai mult de o
duzin de oase rupte i dureri care-l chinuiau cînd se scula diminea a; se
hr nea cu ou cu unc , amfetamine, barbiturice i calmante, stropind
totul cu bere Coors. Avea dou zeci i doi de ani i începea s scoat nasul
în lume.
La rodeoul for elor armate se îmb i rat num rul. O tip cu gradul de
sergent i vocea mieroas , de la recrut ri, care îl b tuse la cap toat
noaptea, îl înrol diminea a urm toare i-l trimise spre tab înainte s -i
treac mahmureala.
apte luni mai tîrziu, joc uman, cai da i dracului i vîn toare de cerbi.
În 1967, în opt s pt mîni distruge dou zeci i apte de busturi ale lui
Buddha. Mot Sog, brigada special de uciga i ai armatei, ale c rei dosare
vor fi toate distruse dup r zboi, îl abordeaz . Într-o noapte lîng nMZ,
folosind un obiectiv infraro u montat pe un Mannlicher CD 13, de la mai
mult de un sfert de mil dep rtare, ucide un agent vietnamez care se
strecura printre linii; o lovitur atît de incredibil , încît ni te tipi de la
trupele de geniu m soar distan a cu precizie, pentru a înregistra recordul.
Cinci sute aptezeci i opt de metri, cea mai lung împu tur mortal din
istoria armatei.
Dup asta, cînd tr gea, avea galerie, ca i cum ar fi tras în ra e, bam, bam,
bam.
întors în Texas, caut o slujb . În Rhodesia, unde cî tiga trei sute de dolari
pe zi plus diurna, f cu un curs de interogatorii i deveni expert în arta
mortal a convingerii, spînzurînd de glezne pe negrii captura i, de un
elicopter, la o sut cincizeci de metri în ime, pîn cînd vorbeau, i dîndu-
le drumul de acolo dac nu vorbeau.
211
Cînd se întoarse acas , dup doi ani, tat l s u nu-i mai spuse nimic, nici
car cînd î i schimb numele în Hinge. Îi era fric .
Decise c era prea ostentativ s poarte catarama. Probabil c , la ora asta,
Spettro tia tot ce trebuia tiut despre Ray Hinge. î i puse o centur mai
pu in b toare la ochi, se privi în oglind i, mergînd la fel de eap n ca
un sergent din garda reginei, deschise u a ce d dea în camera vecin i
tu. Dup o clip , Falmouth deschise u a de pe partea lui. Hinge fu
surprins de cît de înalt era Spettro. Era spilcuit, foarte bronzat, cu p rul
alb la tîmple i îmbr cat într-un costum de m tase natural , bleumarin,
din trei piese, cu o cravat în dungi, vi iniu cu gri.
Hinge era exact cum se a teptase Falmouth: slab, cu o înf are fioroas ,
cu ochii mici de culoarea agatei, mîini aspre i, desigur, cu p rul foarte
blond.
Ai face bine s fii tare, gîndi Tony. Pentru treaba asta, am nevoie de cel mai
bun.
Hinge tia scenariul pe de rost i îl recit u or. Era un actor bun, asta
ajuta.
- Scuz -m , spuse el cu vocea lui t nat de texan, am crezut c asta e
o debara.
- Nici o problem .
- Nu cumva ai o igar ? Tocmai le-am terminat pe ale mele.
- Sigur.
Falmouth îi întinse o igar Camei i i-o aprinse. Hinge inspir adînc i, în
timp ce flac ra aprindea tutunul, pe latura ig rii ap ru cuvîntul „Spettro".
Hinge zîmbi i-i întinse mîna.
- Hinge, spuse el. Sunt tare încîntat.
- Mul umesc, Hinge. Spune-mi Spettro.
- Da, sigur.
Falmouth inu u a deschis i Hinge intr în camera sa. Pe pat se g sea o
212
serviet .
- Tocmai m-am desp it de tipii de la fabric , spuse Falmouth. Avem o
pauz mare. Banda asta, Rafsaludi, a fost de acord s se întîlneasc azi
dup -amiaz , pentru a discuta plata r scump rii. Ei cred c vine un om
de la companie. În grupul care l-a luat pe Lavander erau patru, din cîte mi-
a spus Gomez, oferul care conducea ma ina lui Lavander cînd l-au s ltat.
- i Rafsaludi tia l-au l sat pe Gomez s plece, eh? Falmouth încuviin .
- Cam pro ti, nu? spuse Hinge.
- Nu se potrive te cu restul comport rii lor.
- Crezi c e de-al lor?
- Nu e prea r u pentru început, Hinge.
- F s intr m în detalii, toat chestia miroase a înscenare, aprob
Falmouth. Da, cred c a fost o treab din untru. B nuiesc c oferul i
înc patru sunt în band . Cred c , atunci cînd a spus c erau patru
pitori, a avut o sc pare freudian , dar trebuie s re ii c toat informa ia
asta e la mîna a doua. Eu nu l-am v zut pe Gomez i el habar n-are c eu
sunt aici.
- Ce e cu oferul? întreb Hinge.
- Tot ce tie el e c un om de la companie vine cu avionul din State,
probabil pentru a pune la punct tranzac ia. A dracului bestie, s-a oferit s -l
duc cu ma ina la întîlnirea de azi dup -mas .
- i îl l m?
- Sigur. Dac l-am refuza, ar putea deveni curios. E mai bine s -l avem la
îndemîn , s-ar putea s avem nevoie de el dac povestea se complic .
Se duse la pat i deschise servieta. în untru, într-un suport special, era
fixat o arm . Tr gaciul era montat pe mîner. Arma nu avea mai mult de
treizeci i cinci de centimetri lungime, avea surdin i un dispozitiv pentru
disimulat flama. C tarea avea form de con i era aproape tot atît de lung
cît eava. Lateral, se afla un întrerup tor. înc rc torul era mai lung decît
213
arma, dar era curbat sub patul armei, pentru a o fixa foarte bine. În
serviet mai erau înc dou înc rc toare, dou pistoale i o cutiu
metalic . Falmouth desprinse mecanismul tr gaciului i scoase suportul
din serviet .
- Ai mai folosit vreodat arma asta?
- N-am v zut niciodat una chiar ca asta.
- E o Ungine. Nou-nou . Perfect silen ioas i f flam . Nu po i s-o auzi
nici de la un metru i jum tate distan i nu po i s-o vezi noaptea. Trage
efectiv o mie de focuri pe minut. înc rc toarele au cîte o sut de cartu e
fiecare, calibrul 45. Asta înseamn ase secunde de foc continuu la un
înc rc tor. Nu trebuie decît s ape i pe tr gaci i ai un rînd de opt-zece
focuri, sau po i s-o fixezi s trag foc cu foc.
Hinge fluier . Avea ochii m ri i cînd Falmouth îi întinse arma. Hinge o privi
a cum prive te un bijutier un diamant de dou zeci i dou de carate,
întorcînd-o pe-o parte i pe alta i cînt rind-o.
- Trei kilograme, spuse Falmouth.
- Ce b taie are?
- Patru sute de metri.
- Fantastic.
- Obiectivul cu laser e reglat pentru a trage automat la o anumit
temperatur . E stabilit la 98,6. Tot ce trebuie s faci e s r suce ti arma de
jur împrejur. De cîte ori fasciculul atinge o fiin uman , poc. Tr gaciul are
prioritate asupra laserului, a a c po i s-o folose ti în ambele moduri. Ai
dou întrerup toare în mînerul servietei. Unul porne te laserul, cel lalt e
tr gaciul.
- Fain.
Falmouth scoase cutiu a i o deschise. în untru erau un pistol cu s geat ,
care ar ta ca un trabuc, patru s ge i, o sticl mic cu un lichid limpede,
un dispozitiv electric lung cam de trei centimetri, care ar ta ca un fitil mic,
214
dou m ciulii i dou receptoare FM, nici unul mai mare decît o cartel de
telefon.
- Ia uit -te aici, spuse Hinge, luînd igara. De obicei, pe astea le fac singur.
N-am mai v zut niciodat unul cump rat din magazin.
- sta are probabil mai mult precizie decît cel f cut manual, spuse
Falmouth.
Lu trabucul, fix una dintre s ge i la un cap t, apoi se întoarse c tre
lampa din cel lalt col al camerei. Trase cu precizie, iar s geata zbur
uierînd prin camer i se înfipse în abajurul l mpii.
- E foarte precis pîn la doi metri i jum tate, spuse, i ad ug : cu pu in
exerci iu.
- Ce folosim? întreb Hinge, ar tînd spre sticl .
- Dinitrat de sodiu.
- Bun material.
- Dac atingi un vas de sînge, tipul moare în cinci secunde. Dac atingi un
nerv, paralizia este aproape imediat .
- Eu ochesc în gît. Chiar aici, spuse Hinge, atingînd un punct lîng m rul
lui Adam. Ai anse mari s prinzi nervul sta de aici. Dac gre ti,
jugulara e foarte aproape. Mie îmi place s lovesc nervul. Cinci secunde pot
fi un timp al dracului de lung dac tipul e speriat.
- Cred i eu.
- Deci, cum facem?
- Dac informa ia mea e corect , ai fost infiltrat în dou opera iuni de
manevr .
- Da, sigur.
- Cred c tu vei fi infiltrat, iar eu, umbra.
- Sun bine, zise Hinge. Apoi ad ug zîmbind: Abia a tept chestia, omule.
Adic , s lucrez cu tine. Ar fi ca i cum a face echip cu wyatt Earp, ce
dracu'. i rîse.
215
- Sunt foarte flatat, spuse Falmouth.
Atitudinea lui Hinge de adulare a eroului îl f cea s nu se simt prea în
largul lui. Lui Falmouth i se p rea neprofesionist, de i Hinge probabil c î i
cuno tea meseria.
„Ce dracu', Quill nu l-ar fi trimis pe Hinge dac n-ar fi fost de prima mîn .
Relaxeaz -te, Falmouth."
- înc ceva, spuse Falmouth. Ma ina ta e un Buick break. Are microfoane
i transmi tor radio. Putem recep iona semnalul de la o mil distan . La
ora dou ar trebui s ne sune i s ne dea indica ii. Va trebui s te duci
singur cu ma ina companiei, de i au acceptat s -l lase pe Gomez s
conduc .
- Pariez c a a au f cut.
- Rafsaludi se vor întîlni cu tine într-un loc fixat de ei. Eu cred c vor s ri
pe ma in , undeva pe drum, i vor încerca s te ia, a a cum au f cut cu
Lavander. Eu te urm resc din cealalt ma in , cu cel mai bun ofer din
America de Sud.
- i eu?
- O s te anun m i pe tine. Am un emi tor anal. Nu e prea comod, dar e
foarte eficient i nu poate fi g sit dac e ti controlat. Fii lini tit, b trîne,
vom face tot ce putem ca s nu te pierdem.
- Dar ce-ai zice de un microfon? A putea s i dau unele indica ii verbale.
- E prea riscant, z u. Putem s înregistr m tot ce spui în Buick. Dac te
pesc, ne vom baza pe emi tori i semnale vizuale.
- Mi se pare O. K. Ce e cu Gomez?
- Rafael Gomez, n scut la Maracaibo. Un tip lini tit i, de mul i ani, burlac.
Face pe umilul cu grangurii de la rafin rie, dar se pare c are mult succes
la femei. Nu e un geniu, s-a l sat de liceu dup doi ani i nu e o
amenin are fizic , a a c nu-l v d s fie unul dintre lideri. Lucreaz la
Sunset Oil de doi ani. Vorbe te pu in englez .
216
- Destul de bine.
- Splendid. Mai avem dou ore pîn plec m, b trîne. Hai s repet m
opera ia, o dat sau de dou ori. Poate c putem evita surprizele.
- Da. Aici Quill.
- A fi vrut s te anun în leg tur cu Lavander.
- Ce e cu Lavander?
- Avem doi dintre cei mai buni oameni ai no tri în afacerea asta. Sunt sigur
o s -l aduc înapoi.
- Nu asta vreau s spun. Cît tie el?
- Mult.
- tie de Midas?
- Da. A analizat e antionul i a studiat întreaga zon .
- Oare a fost în elept s proceda i a a?
- Lavander are o reputa ie de tip foarte discret. A lucrat pentru aproape
toate opera iunile din lume, într-un moment sau altul.
- Totu i, r pirea asta ar trebui s ne dea de gîndit. Acum e foarte periculos
avem un om în afara organiza iei care s tie atît de mult.
- E foarte pre ios...
- în eleg. Atunci sugerez s -l test m. S vedem cît e de discret. Dac putem
conta pe el, ar trebui s încerc m s -l racol m. Dac nu...
- în eleg.
- ine-m la curent, te rog.
- Desigur, domnule.
Metoda algerian era o schem aproape garantat . Aproape, pentru c
factorul uman i, odat cu el, imprevizibilul nu trebuiau ignorate. Metoda
era gîndit ca un exerci iu logic de înfrico are i era foarte eficient
împotriva terori tilor apolitici, cei lacomi, care erau gata s i ri te gîtul
pentru bani, dar n-ar fi vrut s i dea via a pentru ei. Ei puteau fi f cu i s
se team . Fanaticii erau diferi i. Erau periculo i i comportarea lor nu
217
putea fi prev zut . Puteau lovi f s previn . Pentru ei, a muri însemna a
fi martir, i asta f cea parte din poezie. În cazul de fa , Falmouth tia c
terori tii voiau bani. Punct. Nu era nici o motiva ie politic în spatele r pirii
lui Lavander. Tipii nu erau discipoli orbi ai nim nui, în afar de bani.
Mi carea cerea profesioni ti i Falmouth î i d du repede seama c Hinge
era de ghea , total lipsit de moralitate i extrem de perfec ionist: ideal
pentru misiune. Nu-l pl cea personal pe Hinge. Nu aveau nimic altceva în
comun în afara profesiei lor. Hinge era un mercenar tipic. Tr ia pentru
sînge i bani, nu avea gust, nu avea clas . Îi pl cea s m nînce carne cu
cartofi cu o regularitate plictisitoare, bea bere i whisky prost, iar lecturile
lui se reduceau la revista Soldat al norocului, la Business Week i,
întîmpl tor, la c i despre noi tipuri de arme sau stadiul actual al artei de
a ucide, editate de Paladin Press, editur numit a a dup legendarul
cavaler i avînd sediul, desigur, în Phoenix, unde spiritul b trînului Vest
era înc puternic. A a se vedea Hinge pe sine, un pistolar r citor,
rind întotdeauna la apusul soarelui, în c utarea unui nou stindard pe
care s -l poarte, omorînd comuni ti, sociali ti i, în general, pe oricine s-ar
fi aflat din punct de vedere politic la stînga lui Attila Hunul, pentru c asta
cea oarecum totul acceptabil.
Ca mul i dintre cei de-o teap cu el, era dur, nerafinat, o ma in de ucis
care n-ar fi putut evalua o sticl de vin bun sau o igar bun . Pe scurt, era
necioplit i plictisitor. Dar î i f cea treaba bine i ei pentru asta erau acolo.
oferul lui Falmouth, un b rbat slab i scund, spre cincizeci de ani, pe
care-l chema Angel, fusese ofer de taxi în Paris timp de trei ani, a a c nu
avu nici o problem s ia curbele strînse i s se descurce prin trafic, pe
drumul de la uzin la Caracas. Aparatul care recep iona semnalele
emi torului anal al lui Hinge semnaliza tare i clar.
Hinge era iste . Purta o conversa ie vioaie cu Gomez, preluat în întregime
de microfonul din Buick i transmis stereo în ma ina lui Falmouth, un
218
BMW gri metalizat.
- Ce-i asta? îl auzi el pe Hinge întrebînd.
- E o pepinier special pentru plante ciudate, r spunse Gomez.
- Plante ciudate?
- ti i, domnule, diferite...
- Plante rare?
- Si. Rare.
Cîteva minute mai tîrziu:
- Cine-i sta?
- E statuia salvatorului nostru, Simon Bolivar, cel mai mare erou în toat
Venezuela.
- Cum îi spune p ii steia de ora ? E foarte dr gu .
- El Este. Foarte scump. Numai oameni boga i tr iesc aici. Cotim aici i
travers m o parte a ei.
ine-o a a, gîndi Falmouth, e foarte bine."
Ideea de a lucra în echip îi devenea mai acceptabil . Tipul era bun, f
îndoial . Iar Angel era foarte bun la volan. Falmouth nu voia s se apropie
prea mult. Deocamdat , Gomez nu-l v zuse i nu-i b nuia deloc existen a.
Era important s r mîn a a. Deci, BMW-ul îi urm rea de la o oarecare
distan , cînd Angel intr într-o zon reziden ial , cu case care-i aminteau
pu in lui Falmouth de Palm Beach i Coral Gables.
Hinge vorbea întruna, accentul lui puternic din sud-vest ajungînd la ei tare
i clar.
- Drumul sta e groaznic, spuse el. De ce nu-l asfalteaz ?
- E cel mai scurt. De aici mai e numai vreo mil .
- Bine.
Angel chicoti.
- Bueno. tiu unde sunt.
- Bine, spuse Falmouth. Semnalul sl be te. Indiferent unde sunt, recep ia
219
e foarte proast .
- Drumul pe care sunt se încol ce te pe munte, ca arpele. E un drum
foarte prost.
- Deci îl tii?
- Bineîn eles, domnule. E singurul drum prost de pe aici.
Angel parcurse partea de la poalele muntelui, apoi întoarse pe o strad
pavat care se termina brusc. Se întoarse spre Falmouth.
- sta e drumul, domnule.
- S ne mi m cu aten ie. Nu vrem s ne z reasc .
- Si, nici o problem .
Falmouth era zdruncinat pe bancheta din spate a ma inii, în timp ce Angel
conducea printre gropile i b ile de pe mizerabilul drum din vîrful
muntelui.
Deodat se auzi vocea lui Gomez în receptor, mult mai tare decît înainte.
- Por Dios! strig el, încercînd s par surprins.
- Ah, fir-ar s fie! r spunse Hinge, pref cîndu-se la fel de surprins. O clip
mai tîrziu se auzi o salv de arm automat , de undeva din afara ma inii.
Hinge spuse:
- OK, opre te. Au o arm automat i vor s fie siguri c noi tim c o au.
Vocea lui era pu in r stit , nu de team , ci de mînie. Iisuse, se gîndi
Falmouth, nu-l pierde acum.
- OK, îi spuse Falmouth lui Angel, încetine te. Las -i pe nemernici s i
fac treaba lor murdar .
- Si.
Doi b rba i cu automate venir spre ma in . Gomez ie i s -i întîmpine cu
mîinile deasupra capului. Juca teatru bine. Hinge prinse momentul.
- Asta-i, plimb rica de pl cere s-a terminat. Ma in . Pontiac bleumarin
Grand Prix. 1974. Foarte murdar . Cu multe urme de lovituri. Doi tipi cu
pu ti de vîn toare vin spre noi. Mai e unul cu arm automat în tufi , iar
220
altul pe deal îi acoper . Iisuse, ce vremuri. Tipii tia au m ti pe fa . O.
K., uite c vine unul. Bonas nokkers'. Cel care se apropie de ma in era
scurt i îndesat, ca o cutie, cu p rul negru, lung i unsuros, acoperit cu o
beret maro. Basmaua nu-i ascundea nici barba i nici ochiul stîng, oribil,
o mas gri plutind între pleoapele îmguste. Deschise portiera smucind-o,
inînd cu o mîn arma îndreptat spre pieptul lui Hinge.
- Vamos, ordon el i-i f cu semn lui Hinge s ias din ma in . Pronto!
Hinge ie i, inînd servieta strîns la piept. Ochi-Cenu iu privi serVieta i
apoi pe Hinge.
- Habla Usted espanol? întreb . Hinge ridic din umeri.
- Vorbe te spaniola? trînti Ochi-Cenu iu.
- Nu, min i Hinge.
- OK, eu vorbesc englez , un poco, pu in, si.
Rîse i întinse mîna dup serviet , dar Hinge se întoarse cu spatele la el ca
i cum ar fi încercat s o apere. Teroristul i-o smulse i o deschise cu o
mîn . O jum tate de duzin de dosare se risipir pe jos i fur luate de
vînt. Hinge p ru disperat. Umerii lui Ochi-Cenu iu c zur .
- îmi pare r u, spuse el, pref cîndu-se c i cere scuze. Arunc servieta pe
jos i, r sucindu-l pe Hinge, îi leg mîinile la spate, apoi îl perchezi ion
rapid.
Tu ai s-o cape i, amice, gîndi Hinge. Porc afurisit cu ochiul scos, tu ai s
cazi primul.
- V rog, servieta mea. Hinge ar spre serviet . Era un cadou de la so ia
mea. A... de mi esposa.
Ochi-Cenu iu privi înapoi la serviet , oft i o ridic . Cel lalt pistolar, mai
tîn r i cu p rul lung, prins în coad de cal, cu un cercel de aur în urechea
dreapt , foarte nelini tit, strig :
- Pronto, pronto! la Ochi-Cenu iu, apoi se sui în ma in i le f cu semn.
Ar înapoi, c tre Falmouth.
221
- Oh, ne ducem înapoi pe unde am venit? spuse Hinge cît de tare îndr zni.
Ochi-Cenu iu îl împinse pe Hinge în ma in i arunc servieta jos, în
spatele Pontiacului. Pornir , l sînd în urm un vîrtej de praf, p -sindu-l
pe Gomez pe marginea drumului, cu mîinile înc ridicate.
Falmouth auzise ultima remarc a lui Hinge peste zgomotul ma inii care se
îndep rta.
- Iisuse, îi spuse el lui Angel, vin în direc ia noastr .
Angel ap brusc frîna i întoarse volanul, r sucind ma ina cu o sut
optzeci de grade. Trecu într-o vitez inferioar , frîn i apoi porni în tromb
în direc ia opus .
- Minunat, spuse Falmouth.
Angel merse înapoi pîn la drumul pavat, lu prima cotitur , întoarse din
nou i parc . Era preg tit.
- Magnifico! spuse Falmouth cu admira ie.
Se l în jos pe scaun i lu un pistol Luger de 9 milimetri din suportul de
la subsuoar i îl strecur sub coaps . Dac vor fi probleme, jocul se va
sfîr i oricum. Urma lupta pentru supravie uire.
Pontiacul albastru veni în jos pe drumul de ar o clip mai tîrziu, lu
curba i se îndep rt de ei, înapoi, spre drumul principal care ducea la
Caracas. În ma in erau trei oameni.
- Le dau pu in avans, da? întreb Angel.
- Nu, erau doar doi dintre pistolari în ma in . Ar trebui s mai vin al i doi
dup ei. S le d m cîte un minut. Nu vrem s fim prin i la mijloc.
Lîng ei, pe scaun, semnalizatorul tiuia nebune te. Un minut trecu cu
greutate, apoi un Chevrolet '76 negru coborî pe drumul de ar urmat de
cealalt ma in .
- Ei trebuie s fie, spuse Falmouth. S mergem. Angel ie i din curb i se
lu dup ei.
Semnalizatorul se auzea cu claritate, în timp ce se întoarser prin
222
por iunea din cartierul El Este, apoi se îndreptar c tre autostrada care
ducea în ora . Puteau vedea Chevroletul în fa a lor, rulînd exact la limita
vitezei legale. Nu voiau s ri te nimic.
Erau aproape de autostrad cînd se întîmpl : un pu ti pe o motociclet ie i
brusc de pe o strad lateral , v zu BMW-ul prea tîrziu i, îmcercînd s -l
evite, alunec de pe motociclet r sturnîndu-se în fa a lui Angel. Angel
frîn i vir în acela i timp, evit la milimetru copilul i Honda lui, dar
întîrzie o clip prea mult în curb . BMW-ul ezit un moment, de parc ar fi
fost gata s se r stoarne, apoi se îndrept , dar în aCeSt moment cauciucul
din dreapta spate explod ca o bomb . Angel opri ma ina repede i s ri
afar . Cauciucul atîrna în zdren e de roat . Angel lovi ma ina.
- Rahat, strig el. Rahat, rahat, rahat!
Pe bancheta din spate, Falmouth asculta cum sunetul semnalizatorului
devenea tot mai slab i, în cele din urm , se opri. Hinge era acum pe cont
propriu. Nu era într-o primejdie imediat , dar întreaga opera ie depindea de
prinderea unui terorist de c tre Falmouth, în timp ce plecau de la întîlnire.
toria lui Hinge era acum cu totul inutil .
- Ai dreptate, spuse Falmouth. Rahat.
Falmouth st tea pe balcon, sorbind dintr-un gin tonic i urm rind
teleférico, cum urca încet panta muntelui Avila. L sase u a dintre cele
dou camere deschis i-l auzi pe Hinge intrînd, închizînd u a dup el,
apoi auzi apa de la toalet curgînd.
Dup cîteva clipe, texanul i se al tur pe balcon. B rbatul mai tîn r era în
mod evident surprins i sup rat.
- Ce s-a întîmplat? întreb el. Cum de te-ai întors?
- Ne-a ie it în fa un pu ti pe o motociclet . Angel a luat o curb din plin
i ne-a explodat un cauciuc.
- Iii-suse Hriis-toase! izbucni Hinge.
- Ia-o u or, spuse Falmouth. Toarn i o b utur i vom discuta planul
223
Baker.
Texanul cu fa a dur intr înapoi în camer . Era gata s izbucneasc , dar
nu era tipul care s se plîng . Ca i Falmouth, se gîndea deja la mi carea
urm toare. î i turn o por ie bun de gin peste cuburile de ghea i se
întoarse pe balcon.
- Vrei s spui c avem un plan Baker? zise el.
- întotdeauna e un plan Baker, spuse Falmouth, înc urm rind cu privirea
cabina, care acum atingea vîrful muntelui.
- Problema e c nu-l avem pe unul de-ai lor, nu avem nici un rahat, spuse
Hinge.
Nu era o remarc împotriva cuiva, pur i simplu, doar un gînd spus cu
voce tare.
- Ce s-a întîmplat la întîlnire? întreb Falmouth calm.
Hinge oft . A a cum spusese Spettro, exista întotdeauna ceva nea teptat.
Hinge în ir într-un stil abreviat i mecanic un rezumat lipsit de sentiment
al faptelor.
- Patru de-ai lor, a a cum ai zis tu, plus oferul, Gomez. Patru lepre au
petrecut o lun sau a a ceva cu banda lui Gaddafi i cred c sunt din OEP.
M-au legat la ochi cînd am intrat în ma in . Cred c am luat-o spre centru.
Era mult zgomot de trafic. Am rulat cam opt minute. Au parcat în ceva care
rea s fie un garaj interior. N-am ie it nici o clip afar . Am urcat un
rînd de trepte, apoi am mers drept înainte, patruzeci de pa i, pîn în birou.
Mi-au scos leg tura de la ochi ca s vorbim. Cei patru aveau lumina în
spate. Reflectoare de trei mii de wa i în spatele lor. N-am putut s v d clar
fe ele. Unul singur a vorbit. Un tip dur, cu barb castanie i ochiul stîng
cenu iu. oferul ma inii care ne-a luat purta coad de cal i un cercel în
urechea... dreapt . P rea cam de treizeci de ani. Biroul era mic. Jaluzelele
trase, mas de conferin e, ase scaune, telefon. Punct. Nici m car o
scrumier .
224
Se opri i sorbi din pahar.
- Ce te-au întrebat?
- Dac aveam banii. Banii sunt la loc sigur, le-am spus. Suntem gata s
negociem? Trebuie s m conving c omul nostru e înc viu, zic eu. Ei dau
un telefon. Era Lavander, sta. Accent englezesc. Speriat de moarte. Tot ce
a putut s scoat a fost cum îl cheam i „Te rog, ajut -m ". Ne-am în eles
ne întîlnim din nou disear , la zece jum tate. Eu aduc banii ghea , ei îl
aduc pe Lavander. Dac m urm re te cineva, îl lichideaz pe ostatic, iau
altul i jocul e acela i, dar cu pre ul dublu.
- Unde trebuie s -i întîlne ti?
- Acela i scenariu ca prima dat . Sun ei i îmi dau adresa. Eu m duc în
ora , ei m intercepteaz undeva pe drum. î i închipuie c , dac a mers
prima dat , de ce s nu foloseasc din nou aceea i idee. Pipiolos stupizi.
- Te-ai descurcat bine, Hinge, spuse Falmouth. îmi pare r u c lucrurile au
luat-o razna. Nu puteam face nimic.
- Sigur. îmi pare r u c i eu am gre it pu in. Mai e ceva. Tipul cu ochiul
cenu iu. E al meu, bine?
- Cu pl cere. Hinge zîmbi.
- OK, deci... care e planul Baker? Falmouth îl privi i-i întoarse zîmbetul.
- Gomez, zise el i-i întinse lui Hinge o bucat de hîrtie cu adresa oferului
pe ea.
Casa era o colib ro ie printre multe alte colibe ro ii, pe versantul vestic al
mun ilor care desp eau Caracasul de restul Venezuelei. Camera
principal era mic i goal . Patul se l rgea într-o sofa. O pies de mobil
din spatele lui servea de noptier . Pe ea era o mic lamp , acum stins .
Postere cu John Travolta, Rod Stewart, Blondie i Farrah Fawcett
acopereau pere ii, iar un radio cu tranzistori, din care se rev rsa un ritm
puternic de disco, era a ezat pe podea, lîng pat. Singurele piese de mobil
în camer mai erau dou scaune lîng fereastr , unul din ele cu o boccea
225
de haine murdare. Mai era i un telefon, pe podea, într-un col . O carpet
cut manual, avînd col urile murdare i rupte, acoperea o parte din
podea. Fî ii mizerabile de bumbac atîrnau la ferestre. Lîng lampa de pe
noptier se afla un pistol de calibru mic.
„Gomez era cu o femeie în pat. Femeia asta e tare zgomotoas .
Dumnezeule, ce zgomot face, se gîndi Gomez. Vecinii or s cread c omor
pe cineva. Dar tigroaica asta, mînc toarea asta de b rba i, ar putea s m
omoare ea pe mine."
- Todavia no, Todavia no! strig ea i el tremura, i sim i c explodeaz . Ea
se zvîrcoli sub el, ipînd de pl cere, morm ind, apoi gemînd. Picioarele îi
erau încol cite în jurul oldurilor lui i, de fiecare dat cînd el o p trundea,
ea le strîngea i mai mult, s pînd cu unghiile în spinarea lui. Sudoarea
curgea de pe b rbia lui pe fruntea ei, ea chicotea, apoi se arunca din nou
spre el. În semiîntunericul din înc pere, el putea s -i vad fa a. Ochii ei
erau da i peste cap i înnebuni i.
- Mas, mas, mas, cerea ea.
El nu mai avea mult de dat i sim i cum se înt re te i cum oldurile se
încordeaz , în încercarea de a se re ine. Aproape c nu auzi u a
deschizîndu-se.
în urm toarele cîteva secunde, totul p ru c se petrece cu încetinitorul,
confuz i amestecat:
dou figuri întunecate ap rur în u , fata deschise gura s ipe, un sunet
slab, bupbupbupbupbupbupbupbupbup, femeia, cu pieptul explodînd în
carne sfî iat , fuse trîntit de perete, gloan ele, intrînd în ea, f ceau mai
mult zgomot decît arma îns i, fata c zu pe o parte, cu capul atîrnîndu-i
moale peste marginea patului, p rul ei negru, ud, rev rsîndu-i-se spre
podea, petele ro ii se l eau pe cear af c tre el. Se întoarse, în cele din
urm , c utînd arma i din nou zgomotul acela în bu it, aproape neauzit,
bupbupbupbupbupbupbupbupbup. Arma i lampa, i noptiera disp rur
226
într-o explozie de a chii. C zu înapoi pe pat, încercînd s respire, înc în
erec ie, cu ochii m ri i de teroare privind fix la forma de lîng pat, cu o
arm a intit spre ochi.
Totul se termin în cîteva secunde. Pentru numele lui Dumnezeu!
În semiîntuneric, fî ia de lumin de la o lantern conduse cealalt siluet
în baie, apoi în buc rie.
- Oue quiere Usted? strig Gomez în cele din urm .
- Taci din gur , îi arunc cel cu arma. i cînd e ti întrebat, r spunde în
englez .
Auzi zgomotul apei curgînd în cad . Cel lalt se întoarse i el îi recunoscu
vocea t nat .
- Nu mai e nimeni aici. Tipul o duce bine. i-a luat i o cad . Cu ap
curent . i un telefon al dracului de nou, acolo în col . Vreau s spun,
uit -te la telefonul sta nou-nou , pariez c nu s-au dat mai mult de cinci
telefoane pe el.
Hinge lu un scaun i se duse cu el înapoi în baie.
- Al dracului, b trînul Ray-fi-el, viseaz s fie un blestemat de milionar,
nu-i a a, Ray-fi-el?
Gomez nu spuse nimic. Se uit la fat , la sîngele care curgea din pieptul ei
sfî iat, ca apa dintr-un izvor. începu s -i fie r u.
- Uit-o, îi ordon texanul. Dac î i vine r u, î i bag nasul t u blestemat
direct acolo. Gomez înghi i greu, for înd bila acr s se duc înapoi în
stomac.
Cel nou, care era mult mai înalt i mai slab decît texanul, îi d du arma sa
lui Hinge i b o cîrp în gura lui Gomez, legînd-o strîns. Texanul lu
lampa zdrobit i o c în baie.
- S mergem, spuse cel înalt sco îndu-l pe Gomez din pat, pe jum tate
tîrîndu-l spre baie.
Îl a ezar pe Gomez pe scaun i-i legar mîinile la spate, iar picioarele,
227
fiecare de cîte un picior al scaunului.
Texanul, cel pe care Gomez îl tia drept domnul Lomax, îi zîmbi. Sprijini
arma de perete, scoase firul dublu de la lampa stricat i-l desf cu în dou .
Lu un cu it i desf cu izola ia de pe ambele fire, pe o lungime de cîteva
zeci de centimetri. Cînd termin , avea dou buc i lungi de fir dezgolit
conectate cu unul din capete la priz .
- Asta ar trebui s i dea o mic înc rc tur , spuse Hinge, i chicoti în timp
ce leg fiecare fir în jurul cîte unei glezne a lui Gomez.
Ochii oferului se m rir i mai mult. Se zb tu pe scaun cu violen . Hinge
opri apa. El i Falmouth ridicar scaunul i-l a ezar în cad . Gomez privi
în jos. Apa îi trecea bine de glezne.
Hinge lu techerul i îngenunche pe podea lîng priz .
- N-am crezut c ai electricitate aici, Ray-fi-el, am crezut c va trebui s i
punem benzin la picioare.
Chicoti din nou, inu techerul în fa a prizei, îl b i-l scoase, foarte
repede. Gomez zvîcni de parc cineva l-ar fi lovit. Strig tul îi fu în bu it de
lu . Respir tare pe nas, scuturînd din cap înainte i înapoi.
- Nu i-a pl cut asta, nu-i a a, b trîne? zise Hinge. S i spun cum s
facem. O s i punem cîteva întreb ri i dac nu ne plac r spunsurile
tale... p i, la dracu', omule, o s te bag în priz i noi o s ne ducem s
lu m cina undeva i o s ne întoarcem dup desert. Ce p rere ai, Ray-fi-el?
Hmmm?
Gomez înc mai scutura din cap.
- Tipul cu ochiul ciudat, hm, el malo ojo, unde locuie te?
Gomez se uit în sus la Falmouth, care scoase un blocnotes de hotel i un
pix.
- O s i dezlege mîinile, Ray-fi-el, i tu o s scrii numele prostului i
adresa lui, comprende, împu itule?
Gomez scutur din cap c nu.
228
Hinge înfipse techerul în priz . De data asta îl l acolo o secund
întreag . Gomez se smuci înainte în frînghii, apoi c zu înapoi. Ochii i se
sucir în orbite. Falmouth înmuie un prosop în apa din cad i îi terse
fa a. inu apoi ni te s ruri sub nasul lui Gomez. oferul î i reveni treptat.
Gemea i respira greu pe nas i la col urile gurii îi curgea saliva. Privi în
sus la Falmouth i apoi la Hinge, încercînd s disting ceva.
- Ce vrem noi, prietene, sunt nume i adrese. Cel cu malo ojo i oferul
ma inii care m-a luat pe mine, micul rahat cu cercelul la în ureche. i
ceilal i doi de la întîlnire. i vrem s tim unde m-a i dus pe mine i unde e
ascuns Lavander sta. Ne spui toate astea, sau vorbesc prea repede pentru
tine?
Gomez îl privi cu ochii imobili. Respir cu greutate.
- E u or, omule. Tu scrii numele i adresele pe foaia asta de hîrtie i i-ai
încheiat treaba pe ziua de azi. OK? Altfel, î i mai administrez o serie.
inu techerul jos, aproape de priz , i strecur firele în untru doar atît cît
nu cad de acolo. Gomez se uita la techer cum atîrna, pe jum tate
în untru i pe jum tate afar din priz . D du tare din cap în semn c da i
murmur prin c lu .
- Bine, la dracu', uite aici, curcanul sta e gata s vorbeasc deja. Î i spun
eu, colega, vechiul truc cu cada nu d gre niciodat . Dezleag -l, s vedem
dac poate s scrie.
Falmouth îi dezleg mîinile lui Gomez i-i d du pixul. oferul îl lu cu mîna
stîng , tremurînd.
- Laba stîng , ai? spuse Hinge. Ar fi trebuit s fii juc tor de base ball, Ray-
fi-el, e un joc mult mai s tos decît sta în care te-ai b gat
Gomez scrise cîteva nume i adrese pe hîrtie.
- i numere de telefon, spuse Hinge. Se vede clar c v-a i luat telefoane noi,
ca la de pe podea, b ie i, ai? Numai pentru am rîta asta de barac .
Gomez scrise numerele de telefon sub adrese. Privi cu team spre Hinge.
229
Ar ta ca un oarece care se uit la arpele ce-l pînde te. Hinge lu hîrtia i
citi numele i adresele.
- Dar Lavander? El prisioniero? Gomez scutur din cap cu putere.
- Nu cred c tie unde îl in pe Lavander, spuse Falmouth. Gomez aprob
mi cînd din cap, cu ochii ie i din orbite.
- La dracu', nu e decît o zdrean pe care au luat-o s le conduc împu ita
de ma in , spuse Hinge. Privi lista. Pasco Chiado, Lupo Areno, Billy Zapata
i - cine e sta... Chico. Chico i mai cum?
Gomez ridic din umeri i scutur din cap.
- Vrea s spun c sta n-are decît porecl . Se obi nuie te pe aici, spuse
Falmouth. înseamn c Chico sta e un bastard. La propriu. În Venezuela,
e o condi ie acceptabil .
- Care din ei are malo ojo? întreb Hinge, agitînd un deget în fa a ochiului
u stîng. Chiado?
Gomez scutur din cap.
- Areno?
Gomez încuviin . Hinge se uit la hîrtie pre de cîteva clipe.
- Vrei s -l rogi pe colegul t u s verifice lista asta? îi spuse el lui Falmouth,
care lu foaia i se duse în camera cealalt .
- În caz c min i, spuse Hinge lui Gomez. Gomez scutur iar din cap.
Scutur tare de tot.
- Dar s presupunem, omule, spuse Hinge, zîmbind.
Gomez ridic ochii, ca i cum s-ar fi rugat, înc scuturînd din cap.
- Cum merge? îl întreb pe Falmouth.
- M sun imediat.
Telefonul sun i Hinge îl auzi pe Falmouth vorbind pe un ton foarte
sc zut, apoi punînd receptorul în furc .
- Ai nimerit-o, spuse Falmouth cînd se întoarse în baie. E o cl dire veche,
de birouri, din cartierul La Pastora. Parterul e transformat în garaj pentru
230
chiria i.
- La dracu', nici n-am crezut c o s mint , amice. Nu b trînul Ray-fi-el.
a-i, Ray-fi-el?
Gomez privea fix, cînd la unul, cînd la altul. În ochi i se citea o groaz
cumplit .
- înc o întrebare sau dou . Chiado sta e însurat?
- Da.
- Ma ina e a lui?
- Nu.
- A lui Areno?
- Da.
- Atunci, cum a ajuns Chiado la întîlnire? Gomez scrise pe hîrtie cuvintele
el omnibus.
- Tic losule, spuse Hinge. Asta s-o crezi tu. O lovitur de dou milioane de
dolari i tipul sta, Chiado, se duce s ia banii într-un împu it de autobuz.
- Perfect, spuse Falmouth.
- Patru-zero, spuse Hinge, i ap cu piciorul techerul, b gîndu-l în
priz .
Firul zumz i i Gomez zvîcni puternic în scaun, ipetele fiindu-i în bu ite
de c lu . Scaunul c zu pe o parte, lovindu-se de perete, picioarele
alunecar de sub el i scaunul se r sturn în cad . Din nasul lui Gomez
ie eau bule de aer. Corpul îi era scuturat de spasme. Apoi se potoli. Dup o
vreme nu mai erau nici bule.
Hinge scoase techerul din priz .
- Nu ne ia decît un minut, spuse el. S -l înc rc m pe el i pe prietena lui în
camionet , iar Domignon s aib grij de ei. Tic losul la n-a f cut nici un
rahat în afacerea asta decît s stea pe fund i s -i mul umeasc lui
Dumnezeu c n-a fost el luat ostatic.
Din punct de vedere psihologic, era necesar un alt ostatic unul c torit, i
231
pe deasupra, ef. Gomez n-ar fi fost bun. Oricum era mort. i Falmouth
hot rî c Areno i amicii lui se vor bucura probabil c murise. Mai pu ini
cu care s împart banii. A a c verificar din nou lista i alegerea evident
era Chiado. Locuia aproape, în cartierele mizere de la poalele dealului. i
lua autobuzul spre centru ceea ce însemna c e descoperit.
Conduser încet prin fa a casei, într-un Firebird de care le f cuse rost
Angel. Ca i casa lui Gomez, era ceva mai mult decît o barac pe o str du
dosnic . În timp ce treceau pe lîng cas , Hinge focaliz binoclul lui Lietz
compact pe ferestre. Chiado lua cina cu familia. So ia lui, o femeie tîn ,
aproape obez , inea în bra e un copil mic. La mas mai erau al i doi copii.
- E acolo, morm i Hinge. Molf ie cu o nevast gras i trei mormoloci.
Merser pîn la col , cotir i ajunser la o strad principal . Angel îi
tepta.
- Unsprezece patruzeci i cinci, da? spuse Hinge cînd coborî din ma in .
- Unsprezece patruzeci i cinci, repet Falmouth i se întoarse la casa lui
Chiado în timp ce Angel i Hinge disp rur în noapte, pentru a fi r pi i din
nou.
Hinge se sim ea bine dispus în timp ce îi luau leg tura de pe ochi. Era
aceea i înc pere, goal , cu excep ia mesei de negocieri i a telefonului, ca i
a unui pistol, calibrul 45, care z cea pe mas în fa a lui Areno. Hinge
st tea în acela i scaun, inînd în bra e servieta legat cu c tu e de
încheietura unei mîini. Sîngele îi era înfierbîntat, gîndindu-se la
urm toarele cîteva minute. Nu-i era fric . Niciodat nu-i era fric . Era mai
degrab stimulat de pericolul poten ial al situa iei. Fusese un moment
încordat, cînd Rafsaludi îi interceptase i Areno în elesese c nu Gomez era
acela care conducea ma ina. Hinge îi explicase c Gomez nu ap ruse i c
luase un alt ofer pentru c nu voia s întîrzie. Areno acceptase explica ia
cu nervozitate.
Hinge î i privi ceasul. Era unsprezece patruzeci i unu. Privi în jurul lui în
232
camer . Nici urm de Lavander. i, desigur, nici urm de Chiado.
- Unde-i omul nostru? îl întreb el pe Areno. Areno îl privi cu ochiul bun i
du din umeri. - Unul dintre oamenii no tri întîrzie, spuse el.
- sta nu-i un r spuns. Lavander e cu el?
eful strîmb din gur , ar tînd dou rînduri de din i strica i i galbeni.
- Am decis s sim im mai întîi greutatea banilor vo tri, gringo. OK? Pe
urm poate c o s v primi i înapoi sperietoarea aia a voastr .
Cei trei b rba i rîser .
- în elegerea a fost s negociem aici banii pentru Lavander. Asta e
în elegerea.
Liderul ridic din umeri i întoarse palmele în sus.
- Ne-am r zgîndit, OK?
Alt serie de rîs. Hinge zîmbi.
-F Lavander, nici un dinero, OK?
i schimb pozi ia pe scaun. C tu ele z ng nir cînd î i mi servieta În
poal . Era îndreptat spre Areno, purt torul de cuvînt.
- Hei, domnule, a putea s i tai bra ul cu o simpl mi care de cu it.
- Cred c ai putea, amice.
Areno î i ar din nou din ii urî i. Hinge îi întoarse zîmbetul.
- Servieta st la mine pîn îl v d pe Lavander, a i în eles? Liderul înc mai
zîmbea, dar într-un fel ciudat.
- Spui vorbe mari pentru un om mic. Cine vorbe te a a are nevoie de
prieteni.
- O, am o mul ime de prieteni. De exemplu - se uit la ceas - unul dintre ei
e chiar acum acas la Chiado. De ce nu-l suna i înainte s mai vorbim?
Cei trei terori ti se privir întreb tor. Cum de tia gringo numele lui
Chiado? Ce fel de mecherie încerca?
- Mai bine l-ai suna, spuse Hinge, cu o voce mai joas i ap sat . Liderul
se zgîi la el cîteva clipe, apoi lu telefonul i form un num r.
233
- Nu tii niciodat pîn nu încerci, nu? zise Hinge.
Falmouth edea în spatele volanului Firebirdului, cam la treizeci de metri
dep rtare de casa lui Chiado. Pe speteaza scaunului din fa se afla un mic
disc de plastic, nu mai mare decît o farfurioar de ceai, cu un microfon
parabolic în centru, de m rimea unei unghii. Era îndreptat spre fereastra
deschis din partea din fa a casei lui Chiado, iar un fir sub ire îl lega de
receptorul din urechea dreapt a lui Falmouth. Dispozitivul putea recepta
conversa ii la distan de o mie de metri. Chiado st tea lîng Falmouth, pe
scaunul din fa . În jurul gîtului avea un fir de plastic, nu mai gros decît
un fir de pescuit. În spate era implantat un proiectil mic, controlat prin
radio. Chiado murise cu peste o or în urm , de cînd îl g sise Falmouth.
Chiado îl v zuse pe americanul înalt cu un trabuc în mîn sprijinindu-se
de u , închizîndu- i ma ina. Cînd Chiado se apropiase, b rbatul se
întorsese spre el i, ar tînd spre trabuc, spusese într-o spaniol perfect :
Denie un fosforo, por favor. O clip dup aceea, Chiado a sim it ceva
atingîndu-i gîtul, ceva care începu s ard iar arsura se întinse ca un foc
pe gît în jos, spre piept, în bra e i în degete, apoi i se p ru c lumea începe
se învîrt îndep rtîndu-se de el, iar omul cu trabucul deveni din ce în ce
mai mic. S geata atinsese nervul principal din gîtul lui Chiado. Falmouth îl
arunc pe terorist pe scaunul din fa , vir pe o strad întunecoas i-l
sugrum .
Urechea lui Falmouth era invadat de sunete. Doi copii care plîngeau,
comenzile ipate ale unei femei acoperind radioul care tiuia undeva în alt
parte a casei, înc un copil agitîndu-se în bra ele ei. Apoi sun telefonul i
ea r spunse.
- QuehayL. Buenas noches, Areno... Oue pasa?
Falmouth b ma ina în vitez , se aplec i puse trupul lui Chiado în
pozi ie ezînd. Conduse spre cas , deschise u a ma inii, încetini i-l zvîrli
pe Chiado lateral, aruncîndu-l din ma in în fa a casei. Claxon de cîteva
234
ori în timp ce se îndep rta i o v zu pe nevasta lui Chiado, cu telefonul în
mîn , privind pe fereastr la trupul so ului ei. Falmouth l butonul
proiectilului. Bombi a din plastic explod i smulse capul lui Chiado, care
se rostogoli ca o minge de fotbal, în curte. Femeia ip . i continu s ipe
isteric în telefon, apoi deodat începu s geam iar i iar:
- No! No! Pasco, no! Esta muerto! i începu din nou s ipe.
Falmouth conduse f s se gr beasc pîn la strada principal , parc
ma ina i coborî pe alee. G si u a din spate a restaurantului exact cum o
descrisese Angel, intr prin buc rie i, non alant, p i în interior printre
mese, pîn ie i prin u a din fa . Nimeni nu-i d du nici o aten ie. Taxiul
tepta.
- Rico? întreb Falmouth.
- Si, senor.
- Bueno, spuse el i urc în taxi. Lléveme al Hotel Tamanaco, or favor.
Ochii lui Areno se m reau în timp ce o asculta pe so ia lui Chiado ipînd
isteric la telefon. Trînti receptorul.
- Los bastardos lo mataron! url el i se repezi s ia pistolul de pe mas .
Hinge întoarse servieta spre el i ap tr gaciul cu laser ascuns în mîner.
Raza verde a laserului travers suprafa a peretelui i se opri pe pieptul lui
Areno. Dup cîteva sunete slabe, omul cu barb fu ridicat în picioare i
proiectat în col ul camerei. Scaunul i se lovi cu zgomot de perete. O duzin
de g uri de gloan e ap rur în pieptul lui. Sîngele ni pe mas i perete,
iar el c zu gr mad ca o mas inform , ca un costum care alunec de pe
umera . R mase acolo cu ochiul s tos privind cruci , iar cel cenu iu
fixînd bizar tavanul. Gura i se deschise, sco înd un sunet ca un gîlgîit
adînc, iar piciorul stîng zvîcni violent timp de cîteva secunde.
Ceilal i doi priveau pierdu i, nevenindu-le s cread .
Hinge întoarse servieta în direc ia lor. O raz verde se v zu pe perete.
- i, acum, asculta i aici, b ie i, chestia aia verde de pe perete se nume te
235
laser. Dac atinge pe unul din voi chinches, arma porne te automat. Voi
comprende? Privi i.
Puse servieta sub un bra astfel încît nimic s nu ating mînerul i apoi o
suci c tre trupul lui Areno. Vîrful de un verde str lucitor al laserului se
mi pe perete i apoi pe fruntea lui Areno.
Bupbupbupbupbupbupbupbupbupbupbupbup.
Capul lui Areno p ru c explodeaz din untru.
- Acum în elege i, tîmpi ilor? spuse Hinge.
Cei doi terori ti privir fix la Areno, apoi la Hinge. Amîndoi ridicar mîinile.
- Nu e nevoie, muchachos. Asculta i bine. Îl vrem pe omul nostru înapoi,
viu i nev mat. Ave i o or s -l aduce i în fa a sta iei de teleférico de pe
Cota Mii Street.
Se întoarse spre Chico, bastardul, i vorbi direct cu el:
- i dac nu-i acolo, o s te omorîm pe tine i pe so ia ta, i pe to i copiii i
perros, i gatos, i cochinos, i pollos, i o s i ardem casa pîn în temelii.
Tu comprende asta, g ozarule?
Se întoarse spre cel lalt tip:
- Pe urm vom face la fel cu tine, amice. O s te omorîm pe tine i pe so ia,
i copiii t i, i cîinii, i pisicile, i porcii, i g inile, i o s i ardem casa
pîn la afurisitele de temelii. i n-o s ti i cînd vine. Poate mîine, înainte
de r ritul soarelui, poate peste o lun . Hinge zîmbi. A i priceput? Ave i o
or . Una hora. i s nu se mai repete, OK?
Apoi se întoarse i p si camera.
La unsprezece treizeci i dou de minute, Avery Lavander, speriat, neras,
cu ochii du i în fundul capului, dar altfel destul de s tos, fu aruncat
dintr-o ma in în fa a sta iei de teleferic din cartierul El Centro.
Dou ore mai tîrziu, Falmouth, care nu se putuse debarasa mai repede de
Hinge, era în drum spre Miami.

236
9.

O'Hara merse pîn la cap tul digului i se a ez pe vine, ca indienii,


teptînd s r sar soarele. Oceanul era lini tit, ca un lac. Iahturile, cu
sirenele sunînd u or în briza dimine ii, se profilau în r ritul ro iatic.
Soarele nu dep ise înc orizontul, dar reflec ia lui se r spîndise pe cerul
nop ii, ca o pat de sînge.
Undeva, în partea cealalt a portului, un motor tu ea, încercînd s i
revin , iar o barc u oar lu startul spre larg.
Dac jocul lui Falmouth era izolarea, alesese un loc grozav. Walker's Cay,
un recif de coral recuperat, nu mai mare decît un teren de fotbal, cu greu
putea fi numit o insul . F cînd parte din lan ul Abaco, se întindea la o sut
de mile est de Palm Beach, cel mai nordic atol de pescuit din Bahamas.
Drumul lung, de patru sute dou zeci de metri, erpuit, ocupa jum tate din
lungimea insulei. Plaja era o fî ie de nisip, lung de aproape o sut de
metri, aproape de osea. Inspectorul vamal, un b rbat burtos, cu pielea ca
abanosul, îmbr cat în pantaloni dunga i, negru cu ro u, i o c ma de un
alb str lucitor, era în acela i timp i eful poli iei, i ef de sal la
restaurantul hotelului. Serviciile de telefon i de radio erau limitate la o or
diminea a i la o or dup -amiaza, tîrziu. De la balcoanele mici ale
vechiului hotel se putea vedea toat lungimea insulei i toate b rcile care
intrau în golf. Ar fi fost aproape imposibil pentru oricine s Vin pe insul
s fie v zut, fie ziua, fie noaptea. Dar locul avea un farmec aparte i
mîncarea era excelent .
O’Hara era pe Walker's Cay de vreo optsprezece ore, cînd pescarul slab i
zbîrlit ap ru în u a lui, la ora unu i jum tate noaptea.
- C pitan K. la dispozi ia dumneavoastr , domnule, spuse omul cu un
zîmbet care l sa s se vad c -i lipseau cî iva din i.
Un miros puternic de gin ie ea din gura lui odat cu cuvintele. Î i oferi
237
cartea de vizit care ar ta ca i cum ar fi plouat pe ea i pe urm ar fi fost
sat la soare s se usuce i, cînd O'Hara îi arunc o privire c pitanul K. o
repede înapoi, în buzunarul de la spate al blugilor Levi's. Era
îmbr cat cu o canadian deschis aproape pîn la brîu, l sînd s se vad
un smoc de p r ro cat, înc run it pe piept, i purta pantofi Ked cu ireturi,
cu o gaur în stîngul, prin care se vedea un deget. O claie de p r ro cat
ie ea de sub apca lui care apucase vremuri mult, mult mai bune.
- V iau de la Digul Doi, la cinci i jum tate, domnule, spuse cu o voce
avînd accentul Bronxului de Sud. i o s facem de veghe, toot-sweet
[imediat. Pronun are incorect a expresiei fran uze ti „tout de suite’].
- Oh, chiar a a? spuse O'Hara. i unde dracu' mergem? Zîmbetul i se l i i
num rul din ilor lips crescu.
- P i, face parte din aranjamentul companiei de turism, spuse c pitanul K.,
aproape chicotind. Cel mai bun pescuit la adîncime din lume este în jurul
acestei insule.
Acestea fiind spuse, c pitanul K. îi f cu cu ochiul i ie i - cu mers de
reumatic - pe hol, pocnind din degete.
- Miami Belle, mai strig el peste um r, apoi începu s cînte o versiune
foarte fals din „S -i d m p cii o ans ".
„O, da, î i spuse O'Hara, bun venit pe insule." Dou zeci i patru de ore i
nucile c deau deja din copac. „Cinci i jum tate", oft el i închise u a.
a c , iat -l stînd pe vine pe un dig, în mijlocul oceanului, la ora cinci i
jum tate. Soarele înc nu r rise i nu g sea nici o cea de cafea pe
nic ieri. i toate astea numai pentru c un b trîn be iv ap ruse la u a lui
în mijlocul nop ii.
- Aici, domnule, spuse o voce grav în lumina de chihlimbar.
pitanul K. privi de sus la O'Hara, o umbr solid , profilat pe cerul în
fl ri, de pe puntea unui iaht de cincisprezece metri lungime, cu cabine,
bine între inut. C pitanul sorbea dintr-o can aburind .
238
- Dac-a fi rechin, a fi luat-o la picior pîn acum. Urca i la bord i pe i o
cafea. Arunca i scara dup ce urca i.
Se întoarse i ap un buton, iar cele dou motoare gemene, de cîte cinci
sute de cai putere, din cal , î i începur torsul. O'Hara desf cu scara i
ri la bord. Vasul se mi sub el, ie i încet din locul de acostare i porni
spre larg.
O'Hara coborî i verific interiorul cabinei. Era goal . La fel i buc ria, de
o cur enie f pat . Un ibric de cafea scotea aburi pe o plit electric .
Al turi, se aflau o rî ni electric Braun i trei plicuri cu boabe de cafea.
O'Hara se uit la eticheta unuia dintre ele. Tanzanian Kilimanjaro.
i turn o cea , se duse înapoi pe punte i se a ez , urm rind cum
Walker's Kay se f cea tot mai mic , în timp ce soarele î i f cea intrarea
spectaculos. Albatro i coborau în zbor i treceau foarte aproape de el.
Motoarele fur accelerate i Miami Belle prinse vitez .
înainte ca soarele s limpezeasc orizontul, Walker's era doar un punct.
Treceau printre insule mici i nisipoase, ap rate de corali r muro i, care
ap reau din marea lini tit . Ici, colo, b rci de pescuit se preg teau de
vîn toare. Cî iva rechini mari, de trei metri sau mai mult, alunecar
aproape de vas c utînd s înha e ceva. Sub ei se vedeau corali, la nou
metri adîncime, dar p reau îndeajuns de aproape s -i po i atinge prin apa
limpede ca un cristal.
Erau în larg de vreo cincisprezece-dou zeci de minute cînd c pitanul K.
schimb direc ia, înconjurînd o insul plat i nisipoas . Spre vest, departe
de locurile de pescuit, lîng gura unui mic golf, un b rbat se ascundea sub
o p rie cu boruri mari, pescuind de pe puntea unei b rci mici, cu vîsle.
- Hei, salutare! strig c pitanul K. Cum merge pescuitul?
Tony Falmouth privi în sus i zîmbi.
- Blestema ii tia de în ari aproape c m-au terminat. Nici o jum tate de
or i sunt la p mînt. Leag b rcu a asta de salvare i ia-m la bord cît
239
mai am înc sînge în mine.
- OK, toot-sweet, ip st pînul ro cat al lui Miami Belle. Opri i-i arunc o
frînghie lui Falmouth.
Falmouth ar ta bine, dar era încordat. P rea mai înalt decît î i amintea
O'Hara i era cu siguran mai slab. i poate cu p rul pu in mai albit. Dar
tr turile lui frumoase erau puse în valoare de un bronz puternic i mai
avea înc un zîmbet de trengar. Ultimul an i jum tate nu l sase prea
multe urme, de i era vorba de un joc în care uneori i o s pt mîn putea
transforma teribil o fiin uman .
rbatul înalt se sui pe punte i aprinse o igar . Arunc chibritul
urm rindu-i traiectoria pîn cînd disp ru, aproape f zgomot, în marea
ca oglinda.
- Bun , marinare, spuse el ca i cum nu s-ar fi v zut de ieri. O'Hara zîmbi
i-i întinse mîna.
- M bucur s v d c e ti întreg, b iete, zise Falmouth. O vreme, am fost
un pic îngrijorat c poate te-au prins.
Anii îl rafinaser , chiar i accentul era mai bun, totu i, înc pu in apropiat
de cel irlandez.
- tiam eu c e ti pe undeva, pe-aici, spuse O'Hara. Falmouth ridic o
sprîncean .
- Da? Cum a a?
- O discu ie pe care am avut-o într-o noapte la cin , în San Francisco
despre cafea.
- Iisuse, asta trebuie s fi fost acum vreo patru ani.
- Cam a a.
- i- i aminte ti ce cafea îmi place?
- Nu, îmi amintesc c i place s-o rî ne ti singur, pe cînd c pitanul arat ca
i cum i-ar fi indiferent dac i-ar face cafeaua din felii de bivol. În
buc rie, sunt trei pungi de cafea de calitate i o rî ni .
240
- E ti tare, spuse Falmouth. „A" pentru asta. Vrei ceva în cafea?
- Brandy?
- Cred c putem s te satisfacem.
Falmouth se duse sub punte i ap ru cu o sticl de Courvoisier. Umplu
ambele ce ti din bel ug.
- S nu uit, mul umesc c mi i-ai luat din cîrc pe ia din Washington,
spuse O'Hara.
- Pl cerea a fost a mea, marinare. Ascult aici. Î i eram dator. S nu uit m
de unde am plecat, da?
- Deci suntem chit. Falmouth ezit doar o clip .
- A a vine vorba, spuse el.
pitanul K. fix barca la locul ei, pe punte. î i terse mîinile pe o cîrp
murdar , apoi întreb :
- Vrea cineva un corn la cafea?
- Un corn? spuse O'Hara. Acum dou zile eram pe iahtul lui Howe i
mîncam omlet la micul dejun.
- OK, las-o moart , spuse c pitanul K. i disp ru în jos pe scar , c tre
buc rie.
- Unde l-ai g sit? întreb O'Hara.
- E un american expatriat, spuse Falmouth. tie apele astea mai bine decît
pe tii. A fost cîndva avocat, un tip tare. Acum vreo zece ani s-a s turat, a
spus duc -se dracului totul, i-a luat cei doi b ie i de la coal , i-a
cump rat un vas i de atunci e aici. B ie ii conduc afacerea acum. Au i un
serviciu de charter aerian pentru insule. i o sta ie radio foarte bun .
- Vrei s te stabile ti pe-aici, acum, c te-ai pensionat? Falmouth se uit la
el cu o curiozitate blînd , timp de o clip , apoi spuse:
- E o idee. mecherul sta nu numai c tie mai mult despre insule decît
orice alt fiin , dar nu vede, nu aude i nu spune nimic.
- Ce naiba facem aici, la dracu-n praznic?
241
- Nimeni nu poate s te ating aici.
- Ai devenit pu in paranoic?
- Am motive destule, spuse el, f s dea explica ii.
O'Hara nu-l v zuse niciodat atît de încordat. Dar Falmouth î i schimb
repede starea de spirit.
- Mai toarn i coniac i încearc unul din cornurile c pitanului. O s ne
vedem de drum. Facem plaj , prindem ni te pe te i o s i spun o poveste
care o s te fac s cazi pe spate.
- Putem s arunc m plasa cît ne odihnim? întreb c pitanul K. ap rînd pe
punte i întrerupîndu-i.
În urm toarele minute, se desf ur o activitate intens . C pitanul o
suci pe Miami Belle c tre largul m rii i leg timona. Se întoarse, scoase
din cutia cu momeal o baracud de peste un metru i-i trecu prin urechi
un cîrlig uria . Apoi arunc undi a, desf urînd sfoara pe vreo cinci metri
lungime i fix b ul într-un suport, în rama pun ii. Sl bi sfoara, o ag
într-un scripete i o desf ur pîn la bastonul bompresului, de care o
prinse cu un cîrlig de rufe. Repet procedura i cu cealalt undi , punînd
un cap de pe te în cîrlig. Apoi se sprijini de marginea vasului.
- ine i minte un lucru, spuse el, pe tii mari lovesc de dou ori. Le ar
dou degete pentru a- i sublinia afirma ia.
- Prima dat î i folosesc nasul, ating momeala ca s-o adulmece, apoi se dau
înapoi o secund sau dou i pe urm pac, mu din nou. De data asta
cîrligul se prinde, OK? O s v da i seama. La prima lovitur , a a scap din
suport i apoi bang, lovesc din nou. Atunci trage i foarte repede ca s fi i
siguri c tic losul nu scuip cîrligul. Dup aia e unu la unu. Flutur cu
dispre c tre a doua undi . Cealalt e pentru pe ti mai mici. Mu i se
dau la fund. Poate c o s prindem ceva gustos pentru cin .
Se întoarse la puntea principal i sl bi leg turile. Momeala se v zu la
suprafa a apei, la o sut cincizeci sau o sut optzeci de metri în spatele
242
rcii.
Falmouth se a ez într-unul din cele dou scaune de pescuit.
- M-am gîndit s amestec m i pu in pl cere în afaceri, spuse el. Ia un
scaun i hai s st m de vorb .
- Dar a a, ca s tiu i eu, Tony, de ce eu? De ce s iei un tip terminat?
- Ei, marinare, ne cunoa tem unul pe altul i cuno ti locurile, i tii c nu
nînc rahat... Pe cine altcineva s iau, pe Walter-Cronkite? Am sim it c -
i sunt dator s te scap de Omul-Iarn . Odat terminat treaba asta, e ti
cel mai bun tip din cî i cunosc pentru slujba asta.
- Slujb ? spuse O'Hara.
- Asta faci acum, nu? Î i cî tigi existen a ca reporter. Falmouth î i aprinse o
igar i arunc chibritul în vînt.
- Cum se face c ai refuzat oferta Omului-Iarn ? întreb O'Hara.
- P i, suntem prieteni. i pe urm nu-mi place tipul. Tic lo i ca el dau
Companiei un renume prost. În afar de asta, marinare, nu eram chiar a a
de sigur c a putea s te g sesc. Nu sunt copoi de meserie. i chiar dac
te-a fi g sit, nu eram prea sigur c a fi putut s te iau.
îi arunc lui O'Hara o privire ca de piatr , o clip , apoi rîse.
- Oricum, spuse el, ce neispr vit ar omorî un tip pentru ni te pr dite de
dou zeci i cinci de mii, nu?
- Poate c din cauza asta tic losul la nenorocit n-a g sit ajutor, zise
O'Hara.
Falmouth î i scoase c ma a i o arunc pe punte.
- În primul rînd, zise el, trebuie s i spun o istorioar ca s în elegi, dac e
ceva de în eles în asta, marinare. Am s pun lucrurile în adev rata lor
lumin . Dar n-o s i par r u. E o poveste tare.
- Era prin toamn , acum optsprezece luni. Tocmai terminasem o misiune
cu adev rat murdar . Dar în ultimii doi ani cele mai multe fuseser a a.
Trebuie s i spun, marinare, m s turasem pîn -n gît de serviciu. Mici
243
execu ii mizerabile. Agen i care trecuser de partea cealalt . Agen i dubli.
Tr tori. Ultimul fusese în Sco ia. M. I. 5 - care, dup cum tii, se ocupa
de fapt cu contraspionajul - descoperise o cîrti într-un loc foarte sensibil,
la una dintre instala iile noastre nucleare, undeva la mama dracului. Un
loc numit Tobermory, pe Insula Mull, în vestul Sco iei, mai rece decît inima
unui bancher i mai jalnic decît o poveste de dragoste ruseasc . Tipul
acesta a stat neactivat doisprezece ani, urcînd încet scara, pîn cînd a
ajuns unde îl voiau ei. Nu-mi mai amintesc acum ce anume l-a
deconspirat. Cum spuneam, era o situa ie delicat . Avea leg turi politice,
un conte, ceva de genul sta. Ministerul de Interne nu voia s fac un
proces, a a c m-au trimis pe mine.
Ce m-a încurcat a fost pr ditul sta mic pe nume Coalhelms care a f cut
totul cît mai nepl cut posibil. Era un func ionar tipic Un omule cu
adev rat oribil. Oricum, eram acolo, a teptîndu-l pe Coalhelms s apar cu
notele privind trecutul tipului. Trebuia s ne întîlnim la Hanul Ho ilor, o
cîrcium pe malul m rii, a ezat chiar pe stînci. Cred c e cea mai
singuratic cîrcium din toat blestemata asta de lume, întotdeauna plin
de cea i umezeal care te p trund pîn la oase. Luasem un pahar i
st team acolo, l sîndu-mi ochii s se obi nuiasc cu locul pentru c era
luminat cu lumîn ri. M uitam prin înc pere, f s privesc nimic anume
i, dintr-odat , mi-am dat seama c priveam un tip uria care st tea la bar.
El s-a întors i m-a privit cu cea mai rece pereche de ochi pe care ai v zut-o
vreodat în toat via a ta. Avea p rul galben i purta un costum tradi ional
sco ian. Pe ochi avea tras o apc . Avea barb i o musta r sucit i
nit la vîrfuri, ca un colonel sco ian din zona de munte. Ar ta ca un
perfect nobil sco ian. i chiar asta i era - numai c , atunci cînd îl
cunoscusem eu, avea p rul ro cat, iar cînd îl v zusem ultima dat , purta
un costum de marin i-l chema Guy Thornley. L-am recunoscut repede,
de i nu-l mai v zusem de vreo opt ani sau chiar mai mult.
244
Poate c ai uitat cine e Guy Thornley, de i b nuiesc c numele î i este
familiar. Thornley lucra la M. I. 5 i specialitatea lui era supravegherea i
sabotajul. Dar era un agent pu in cam mecher. F cea ce voia el. În vara
lui 1968, ru ii au dus cîteva nave de r zboi pe Tamisa, pentru cine tie ce
chestie politic , iar printre ele era un trauler f remorc , un vas de
spionaj electronic. Era o bucat prea tentant pentru Sir Guy ca s -i scape,
a c a decis s arunce, pe furi , o privire sub punte.
Nimeni nu l-a mai v zut vreodat . în Tamisa n-a fost g sit. Nu s-a mai
auzit niciodat nimic de el. A disp rut.
Teoria acceptat este c ru ii aveau o echip de scufund tori acolo, care l-
au descoperit pe Thornley, l-au luat la bord i, dup ce au ajuns în largul
rii, l-au înecat.
O teorie acceptabil i logic . Am crezut-o pîn în noaptea aceea de
octombrie, de acum optsprezece luni. Stînd acolo în Hanul Ho ilor i
privindu-l, am tiut c i-a dat seama c l-am recunoscut i n-am avut nici
o îndoial c el m determinase s-o fac.
Ce s fac, am ie it imediat afar i mi-am aprins o igar . M-am gîndit c ,
indiferent ce urm re te, s -i fac pu in loc. Dac a fi tiut ce avea de gînd,
fi plecat de acolo imediat, dar m îndoiesc c a fi putut ajunge departe.
Nu tr sesem dou fumuri c tipul iese afar . i cum st team acolo, pe o
cea groas ca siropul de ciocolat , zice: „Coalhelms nu vine, b trîne". Pur
i simplu era ca i cum mi-a fi b gat degetele într-o priz . P rul de pe
bra e mi s-a ridicat în sus, drept ca solda ii din garda reginei. Era o curs ,
desigur; partea proast era c intrasem în ea cu ochii deschi i. Eram în
leat , pentru c avusesem încredere în maimu a aia de la birou i,
deodat , iat -m acolo, stînd în cea , cu oceanul care se sp rgea la
picioarele noastre, vorbind cu o blestemat de fantom . Mai r u decît atît,
tiam c nu suntem singuri. Altcineva era în apropiere, puteam s -i simt
respira ia în ceaf . Mi-am zis s -l ascult, indiferent ce avea de gînd. îmi
245
zuse dosarul K, asta era clar, pentru c tia de Guardio i Trujillo i de
afacerea aia din Brazilia, de acum patru ani. tia aproape toate treburile pe
care le f cusem vreodat . Coalhelms îi d duse dosarul, evident.
- Informa ii strict secrete, nu?
- Nici pe departe. Pentru c Thornley nu era în cine tie ce misiune foarte
secret , nimic de genul sta. Ce s-a întîmplat e c mi-a oferit o afurisit de
slujb ! Mi-a garantat o sut de mii pe an. Mi-a spus c voi fi chemat numai
cînd va fi nevoie. Puteam s tr iesc oriunde voiam pe lumea asta, iar banii
ar fi fost depu i, pe in, la orice banc a fi vrut eu.
- Suntem apolitici, zice. E vorba strict de afaceri. Clien ii no tri sunt cele
mai mari companii din lume. Po i s spui c suntem un serviciu personal
pentru industria lumii. Po i s i îndepline ti prima misiune, care e floare
la ureche, z u, te po i pensiona mai devreme din Serviciu i po i s tr ie ti
ca prin ul Charlie.
Eram atît de surprins, c abia mai puteam s vorbesc. i pe urm mi-a
spus cî iva tipi care sunt în Joc, num rîndu-i pe degete. Doar atunci mi-a
venit în minte scopul Serviciului, cum îl numea el, pentru c vorbea de cei
mai buni tipi din domeniu.
Gazinsky, kaghebistul care l-a r pit pe Zhagi Romoloff, chiar de sub nasul
vest-germanilor; Kimoto, micul sabotor japonez; Charley Simons, probabil
cel mai bun specialist în electronic de la CIA sau chiar din lume; Taven
Kaminsky, evreul dur, care a pus pe picioare trupele antiteroriste din
Israel; Kit Willoughby din Australia; Amanet, incendiatorul iranian din
Savak; cî iva tipi din grupul antiterorist britanic.
i, pentru a pune capac, cî iva cu adev rat mari: Danilov, bijutierul bulgar
ajuns asasin, poate cel mai periculos om din band . Mîinile lui iscusite au
scocit o pilul cît o g lie de ac, înmuiat într-o singur pic tur de
riticin . Ai auzit de riticin ? O pic tur nu mai mare decît un gr unte de
zah r poate omorî un cal. Pic tura e injectat cu aer, prin haine.
246
i, în sfîr it, francezul cunoscut numai sub numele de Le Croix care a
spuns de brigada de tortur din Algeria timp de doi ani; a distrus toate
fotografiile cu el i i-a c tat acest nume pentru c obi nuia s i
crucifice victimele.
O galerie impresionant a celor mai tari i mai cu sînge rece agen i din
lume. Nici o urm de sînge cald în toat trupa.
Nu prea aveam de ales. S încerc s -l înl tur pe Thornley i înc vreun
pistolar care m pîndea din cea ? Ar fi fost alegerea unui om mort.
merg cu ei pîn cînd ies din prim-plan i pe urm s -l demasc pe
Thornley i s fug, ca s scap cu via ? Ar fi fost întotdeauna un Gazinsky,
un Lavanieux sau un Danilov pe urmele mele, a teptînd s trag cortina
dup mine.
Sau s ascult propunerea, s cî tig pu in timp, poate? Nu era vorba de
bani. Drace, nu aveam de ales. tiam c undeva, în cea a aia, c ul îmi
tepta decizia.
Aveam de ales între acceptare i moarte. Deciseser c m voiau. Mie nu-
mi l saser nici o ans de a alege.
Ce puteam s fac... nu? i acum, c sunt cu ei, pot s aleg? S stau pîn
cînd m satur i, fie c m omoar ei, fie altcineva. Sau s fug.
prima mea misiune - ini ierea, cum a numit-o Thornley - mi-a adus
dou zeci i cinci de mii de dolari. „Cine e inta?" am întrebat. i Thornley a
zis: „Coalhelms".
Pur i simplu. Eram a a de ocat, c abia mi-am putut aduna gîndurile. În
cele din urm , i-am spus: „De ce? În afar de faptul c e un mic sconcs
insuportabil". „N-ai nevoie s tii niciodat de ce-ul unui lucru, zice
Thornley. Dac trebuie f cut, înseamn c exist un motiv. Dar pentru c e
prima oar cînd e ti cu noi, am s i spun doar atît: nu mai e util. S-a
dovedit a fi un risc pentru securitatea oamenilor vo tri." „Sunt i oamenii
vo tri", zic eu. „Nu mai sunt, zice el. i nici ai vo tri, dup seara asta." De
247
fapt, Coalhelms nu era decît un test. „ i cine dracu' conduce acest club?"
am întrebat.
Atunci am auzit pentru prima dat de Cameleon.
Bang! Firul de pe partea portului sc din locul lui i uier , frecîndu-se
de scripete: auiii - auiii - auiii...
Era un pe te mare care s ri în aer o dat , apoi scuip cîrligul. O'Hara folosi
întreruperea pentru a încerca s coreleze tot ce spunea Falmouth.
Ignor scena cu pe tele, concentrîndu-se în schimb pe sunetul motoarelor,
utilizîndu-l ca pe un fel de mantr , alunecînd pentru scurt timp într-o
form de medita ie, ca o trans . Kimura o numea shidasu hakamaru, „a
merge la perete".
Pentru O'Hara era ca i cum ar fi fost într-o camer de un alb Str lucitor,
margini sau u i. Pe acest fond alb, luminos, el proiecta imagimi i
cuvinte, întip rindu- i-le în memorie. Avea doar o vag amintire vizual a
lui Thornley, dar erau al ii pe care îi cuno tea.
Gazinsky, rusul înalt, cu un cap cadaveric i ochi de pisic , întotdeauna cu
o f rîm de mîncare în barb ; Tosiru Kimoto, japonezul cu alur de
Buddha, cu costume cu vest i c i albe, care aruncase odat în aer
patru purt toare ruse ti de rachete i sc pase f probleme; Amanet,
micul terorist savak, slab i cu p rul negru, pe care îl v zuse odat în Alger
bînd sînge proasp t de capr , de parc ar fi fost un cocktail.
Pe urm era francezul, Le Croix. înalt, scund, gras, slab? Nu avea nici o
alt impresie vizual a lui decît c auzise odat c Le Croix î i pierduse un
ochi în luptele din Algeria i luase un pre teribil pentru asta - executase
personal dou zeci i doi de rebeli algerieni.
În sfîr it, mai era Danilov, bijutierul, pe care îl v zuse numai prin binoclu,
plimbîndu-se prin Tuileries, în Paris. „Aminte te- i fa a aia, îi spusese
partenerul lui, e unul dintre cei mai periculo i tipi din Joc. i fii atent la
umbrel . În vîrf e un ac înc rcat cu otrav care se injecteaz cu aer. Te
248
poate atinge prin pardesiu."
O'Hara i-l amintea bine pe Danilov: scund, cu fa a rotund ca o varz , cu
o musta sub ire cît un creion, cu ochelari cu lentile groase, accentuînd
ni te ochi scînteietori, ascun i între cute groase de carne, cu o limb ca de
arpe, lingîndu- i întruna nervos buzele, ca i cum ar fi sim it o prad
nea teptat pe undeva, prin apropiere. i nelipsita umbrel neagr , cu
vîrful ei din care rînjea moartea.
Imaginile se întip reau ca i imaginea lui Falmouth, prins într-un co mar
pe care i-l f urise singur, îndeplinind un ritual p gîn, al mor ii ca
„ini iere".
Ideea era însp imînt toare, juc torii în i dovedind c Jocul era mult mai
periculos decît î i imaginase el.
- Iisuse, nu te-am înv at ce s faci? l tr c pitanul K. de pe punte. Pe tele
mare aruncase firul i plecase.
pitanul veni spre ei i fix din nou firul pentru cîrligul mare.
- Nu l-ai tras, spuse el sup rat. Era unul de nou zeci de kilograme acolo,
Tony. Nou zeci de kilograme!
- Vorbim despre afaceri, spuse Tony, prinzînd firul de bompres cu cîrligul
de rufe.
- Pescuitul i vorbitul nu se amestec , arunc cel lalt. Se întoarse pe punte
i trînti leg turile în fa .
Activitatea îl trezi pe O'Hara la realitate. A tept pîn cînd Falmouth se
întoarse pe scaun.
- i chiar l-ai lichidat pe Coalhelms?
Falmouth se uit la O'Hara, ochii lui cenu ii devenir în ep tori o clip ,
apoi încuviin :
- Am f cut-o, marinare.
- De ce?
- A fost ca oricare alt misiune.
249
- Pentru dou zeci i cinci de mii de dolari?
- Nu asta-i problema.
Candoarea lui Falmouth îl oc pe O'Hara.
- Problema! De ce nu te-ai dus la M. I. 5, s -l dema ti pe Thornley, ca un
dezertor ce este?
Falmouth p ru c se pr bu te de la mijloc. Umerii îi c zur . Fa a i se
adînci, ridurile din jurul ochilor i gurii devenir mai vizibile. Vocea îi era
aceea a unui om care l sase în urma lui multe p cate, iar fe ele f
trupuri ale victimelor sale îi defilau prin fa a ochilor.
- Ascult , spuse în cele din urm , sunt obosit, e clar? M apropii de
cincizeci. Nu mai alerg la fel de repede ca pe vremuri. Nici nu mai sar la fel
de sus, nici nu m mai mi c la fel de rapid. Nu po i s rezi ti în primele
rînduri ale Jocului mult dup patruzeci de ani. începi s ui i. Ochii nu mai
d bine. Nu mai ai for a pe care o aveai cîndva. Reflexele te-au l sat.
începi s faci mici gre eli, ici i colo. Nu fatale, dar cînd se întîmpl , îngerul
la negru î i opte te în ureche la fel.
- Hristoase, trebuie s fi fost ceva ce ai fi putut...
- Nu în elegi, nu-i a a, omule? încerci s sco i o chestie moral de unde nu
e nici un fel de moral . Nu vezi, b iete, nu aveam de ales. Cred i eu c am
cut-o. i, slav Domnului c am f cut-o, altfel a fi fost mort demult. Din
meseria asta nu se iese la pensie. Dac încerci s ie i, e ti un om mort. Ce
vreau s spun, marinare, e c ie i la pensie într-o cutie i sta e singurul
mod posibil. i nu m vedeam întins în camera din fa a lui McGinty, cu o
gaur în piept. întotdeauna mi-am planificat s mor în pat. A a c mai uit
judec ile morale, da? Nu suntem aici s judec m, suntem aici s spargem
balonul. Dac deconspiri opera iunea asta, sunt un om liber. Altfel, m voi
ascunde tot restul vie ii mele, chestie care nu prea îmi surîde în clipa de
fa . Cîteva clipe se scurser într-o t cere stînjenitoare.
- Nu e u or, tii, s recuno ti c i pierzi agerimea, cînd asta e tot ce ai.
250
cerea continu .
„Doar asta e? se întreba O'Hara. S fie atît de simplu? E Tony prea speriat
ca s reziste unui asasin f chip i nume din întuneric? Sau e ceva mai
mult? Vreun complot?"
i examin propriile spaime, dar nu g si nici un r spuns. în povestea asta
de groaz , felul în care Falmouth c zuse în capcan avea tot atîta sens ca
i restul pove tii steia înfrico toare.
Schimb subiectul.
- Care e obiectivul întregii chestii i cine dracu' e Cameleonul? Falmouth se
pe spate, închise ochii i l soarele s -i scalde fa a.
Durerea de a admite c era prea b trîn pentru Joc disp ru încet de pe
tr turile lui frumoase.
- Obiectivul e l comia.
- Ce companii sunt implicate?
- Cele mai mari din lume. Inamicii no tri sunt concuren ii lor. Dac
inamicul are ceva pe care-l vrea clientul, îl furi. Dac nu po i s -l furi, îi
omori pe cei care fac treaba. Le distrugi laboratoarele. Le dai foc. Îi
încetine ti. Îi sco i din afacere. Le furi secretele. Clien ii no tri? Drace, tu ai
spus-o. United Telephone, Continental Motor Company, Sunset Oil, Boston
Common Bank and Trust, Global Steel...
Flutur din mîn pentru a ar ta inutilitatea de a-i în ira pe to i. Vorbe,
gîndi O'Hara. Pîn acum, Falmouth nu-i d duse mare lucru, în afar de
vorbe. Nimic nu putea fi dovedit.
- Nu aud decît vorbe, spuse el.
- Bine, dar atunci ce p rere ai de Guardio, puternicul b rbat din America
de Sud. Ai auzit de asasinarea lui în timp ce te ascundeai?
- Exist ziare i în Japonia, Tony, spuse O'Hara, reu ind s zîmbeasc .
- întreaga lovitur a fost pus la cale de Cameleon.
- Dar ai spus c toat chestia e apolitic .
251
- Absolut apolitic , b trîne. Numai afaceri. American Electric s-a l it.
Guardio avea de gînd s na ionalizeze companiile de electricitate i
American Electric investise acolo cincizeci de milioane. Thornley s-a dus
acolo cu patru luni înainte, i a început s comploteze cu generalii. Eu m-
am dus cu o lun înainte de lovitur , atît mi-a luat s preg tesc asasinatul.
L-am umflat pe Guardio cînd era la biseric . Generalii au închis toate u ile,
prinzînd familia i pe cei loiali în untru. O for de patru sute de mercenari
tepta dincolo de grani , la vreo treizeci de mile dep rtare. Guardio înc
nu se r cise cînd ei au f cut nd ri parcul de vizavi de biseric , din
elicoptere. Asigurau spatele pentru armat . Eu eram la New York i luam
cina la Patru anotimpuri în noaptea aceea. Toat lovitura a luat patru zile
i pre ul a fost de dou milioane de dolari.
- Au propria lor armat ?
- O brigad de solda i sco ieni care au contract cu armata englez cu
condi ia s i poat lua liber oricînd doresc, atîta timp cît ara nu e în
alert militar . În mai pu in de treizeci de zile, ei pot fi pu i pe cîmpul de
lupt , cu echipament complet.
- Nu putem dovedi nimic din toate astea, spuse O'Hara. Se ridic i se
aplec peste balustrad , urm rind dîra de spum l sat de motoare. Erau
prea multe goluri i date insuficiente. Avea nevoie de mai multe nume, de
posibili dezertori. Oricine care ar fi fost de acord s vorbeasc cu el. Se
concentr pe sunetul motoarelor, l sîndu-se iar în trans . Dar, de data
asta, nu mergea. Ceva mai puternic decît detaliile îl atr gea. Totul avea
aerul unei pove ti tr snet i instinctele lui de reporter se treZiser . Sim i
excitarea ca pe o lop ic ce-i s pa în stomac. Dar avea nevoie de mai mult
decît Falmouth. Avea nevoie s verifice înainte de a îmcepe s cheltuiasc
banii lui Howe.
- Dar ce p rere ai de Thornley? întreb el. Dac îl pot convinge s ias la
suprafa , ar fi un început bun.
252
- Nu l-am v zut de cînd cu afacerea Guardio.
- Nici unul care s vorbeasc ? Nimeni n-a fugit înc ?
Falmouth ezit . î i d du timp de gîndire, aprinzînd o alt igar .
- Ei? zise O'Hara.
- Batem palma? zise Falmouth.
- înc nu. N-am cum s încep o poveste numai cu ceea ce mi-ai spus. Am
nevoie de nume care s se potriveasc cu fe e i fe e care s se potriveasc
cu misiuni. i vreau s tiu cine a fugit.
- Dar n-am spus c a f cut-o cineva.
- Nu se poate ca tu s fii primul care s vrea s ias din nebunia asta.
- Lumea e nebun ! zise Falmouth. Ai fost în Joc cinci ani blestema i,
O'Hara, n-ai înv at nimic acolo? L comia aduce banii i banii aduc
puterea. Asta-i tot.
- Nu e lumea în care vreau s tr iesc.
- În regul , marinare. Deci, iat ocazia s-o schimbi. Te îndoie ti c îmi risc
via a povestindu- i toate astea?
O'Hara se gîndea la un r spuns, dar Falmouth insist :
- Aminte te- i doar, cînd e nevoie, se g se te întotdeauna ceva sau cineva
care s-o fac .
- i acel cineva e Cameleonul?
- Cameleonul e numai începutul.
- Pentru început o s mearg . Cine e?
- A, într-adev r, cine e? Persoan f fa . O pal de vînt, nev zut
niciodat de juc tori, în orice caz nu de cei pe care i-am întîlnit eu. Tot ce
tiu e c este numit Cameleon, i asta de la al i tipi cu care am lucrat. Dar
el e capul, am auzit asta suficient de des ca s tiu c e adev rat.
- Nu tii unde este cartierul general? De unde opereaz acest Cameleon?
- Nu. Tot ce tiu despre el poate fi spus în vreo treizeci de secunde. E
oriental i e de cîtva timp pe aici. De aceea e ti cel mai potrivit pentru
253
treaba asta, b trîne. Cuno ti Japonia tot atît de bine pe cît î i cuno ti mîna
stîng , i-i cuno ti pe juc tori, deci în elegi semnifica ia a ceea ce î i spun.
- De unde tii c e oriental?
- De la Thornley. De la al ii am auzit c e cel mai primejdios din band .
Cameleonul este cel care l-a eliminat pe Colin Bradley.
- Bradley e mort?
- Da. Aruncat în East River, cu un glon în creier. Cineva a vrut s -l
înl ture pe Cameleon, iar Bradley a crezut c poate s-o fac . S-a trezit cu
capul f cut nd ri. Asta prime ti dac gînde ti.
- Cine voia s -l înl ture?
- Nu tiu r spunsul la întrebarea asta, dar b nuiesc c era unul dintre
du mani.
- Parc ai vorbi de un r zboi, Tony.
- Asta i este. Dar un r zboi rece, marinare, i se aplec optind ca pe
scen , e un blestemat de r zboi al dolarilor.
- Cum conduce Cameleonul afacerea, cum regizeaz spectacolul sta
nebun despre care vorbe ti, dac nimeni nu intr în leg tur cu el?
- Prin Master.
- Master?
- Un computer. Totul se face prin computer. Singurul contact uman pe care
îl am la vîrf este un tip numit Quill.
- E leg tura ta?
- Da.
- Quill?
- Da, Quill.
O'Hara cl tin din cap.
- Sun de parc ai fi citit prea mult Dickens, spuse.
- P i sta-i numele lui, ce dracu'. Quill. Nu l-am întîlnit niciodat i nu pot
iau leg tura cu el decît prin Master.
254
- i Master e computerul?
- Exact. Ca s intri în el treci printr-o serie de verific ri. Amprenta vocal .
Numere. Nume de cod variabile i alte chestii de-astea. Opera ia e
îmgrozitor de simpl . Vine o misiune. Quill îl reprogrameaz pe Raster,
determin cel mai bun om pentru misiune i ia leg tura. Se are îm vedere
tot. Bilete, bani, contacte, rezerv ri la hotel, ma ini. Chiar i dac e nevoie
de ceva special. Plata este depozitat în contul pe Care îl alegi înainte s
apuci s i faci bagajele. Curge la fel de u or ca nisipul într-o clepsidr .
- Dar ce tii despre tip... ce trecut are?
- Nu l-am v zut niciodat . Nu l-a cunoa te nici dac ar veni aici pe mare
i m-ar scuipa în ochi.
- E ti în chestia asta de optsprezece luni i n-ai v zut niciodat pe nici
unul dintre juc torii de la vîrf?
- i poate nici n-am s v d. Nu e necesar.
- Dar opera iunile?
În timp ce soarele se afla deasupra lor, aruncînd raze de foc Falmouth îi
du detalii despre opera iunea Guardio, apoi continu cu uciderea
accidental a lui Marza i distrugerea ma inii lui, Aquila, cum pusese
bomba în arip , unde st tuse, ce trenuri i avioane luase.
- Vreau o depozi ie de la tine, cu toate aceste detalii. Falmouth se gîndi un
moment.
- Cînd sunt pl ti i banii, încuviin el. O'Hara cînt ri r spunsul i apoi
încuviin .
- Mi se pare cinstit, spuse el. Trebuie s fie un model în toate astea, ceva
care s le pun pe toate cap la cap.
- Î i spun eu, marinare, nu mai c uta vreo ordine logic aici. Dar mintea lui
O'Hara era antrenat s ia în considera ie posibilit ile logice i nelogice ale
oric rei situa ii. Trebuia s fie vreun filon comun, vreun scop suprem în
nebunia asta, gîndea el, dar Falmouth rîse cînd auzi explica ia.
255
- E un Joc pentru distrac ie i profit, pur i simplu. Se face avere cu el. Cît
crezi c a costat piesa cu Marza? Partea mea a fost de o sut cincizeci de
mii. Clientul poate c a pl tit o jum tate de milion.
O'Hara înc nu era convins. Pentru el, ar fi trebuit s existe un obiectiv
major al opera iunii Master, în afar de „distrac ie i jocuri". Probabil c
numai Cameleonul îl tia.
- Dac încerci s i imaginezi vreo conspira ie, te treze ti cu un puzzle
chinezesc în bra e, insist Falmouth. Uneori misiunea n-are nici un sens.
Îi povesti istoria lui Hinge, despre uciderea unui om în Hawaii pentru a
recupera negativele unei duzini de fotografii, apoi distrugerea filmului
pentru care se f cuse crima.
- i cine e Hinge sta? întreb O'Hara.
- Un tîmpit de cowboy. Omoar f s se gîndeasc sau s ezite. Nu
conteaz dac e b rbat sau femeie. Poate s-o fac doar cu un pistol, cu un
cu it, cu s geata sau cu frînghia. Drace, probabil c ar putea s ne omoare
pe amîndoi.
- Nimeni nu poate s te omoare pe tine, Tony.
- A a credeam i eu pîn cînd am lucrat cu tipul sta nou, acum dou zile,
în Caracas.
- Ce dracu' f ceai alalt ieri în Caracas?
- Am avut o misiune. Nu tiam dac ai s vii sau nu. Nu puteam s -i refuz
s le dau de b nuit.
- Cine-i tîn rul sta teribil, un mercenar?
- Era, înainte de asta.
- tia sunt de duzin , Tony.
- Nu i sta. Nu sunt o duzin ca el. A ucis pe cineva de la cinci sute
optzeci de metri distan , în Vietnam. i folosea un obiectiv de noapte!
- Ce misiune a i avut?
- Un tip, Lavander, a fost r pit de ni te localnici. A trebuit s -l aducem
256
înapoi. Dar ce s-a întîmplat de atunci încoace s-ar putea s i dea cap tul
pe care-l cau i.
- i ce s-a întîmplat?
Falmouth se aplec în fa , cu ochii sclipind, i zîmbi.
- O s i spun cînd facem tîrgul, zise el.
O'Hara urm rea o mi care la suprafa a apei, la vreo dou zeci de metri
dedesubtul firelor de la undi e. înc nu se sim ea prea bine la gîndul s -i
dea lui Tony Falmouth dou sute cincizeci de mii de dolari, dar, dac
Falmouth mai avea i alte informa ii pentru el, s-ar fi putut s se
zgîndeasc .
- Cred c o s m întorc în Japonia, zise O'Hara. S duc o via simpl ,
onest . F computere care conduc agen ii de informa ii sau fantome care
conduc computere. E mult prea complicat, n-am vrut misiunea asta de la
bun început.
Aripioara unui pe te mare r ri la suprafa pentru o clip , apoi disp ru
din nou.
- Acum nu mai po i s dai înapoi, zise Falmouth.
- Pe dracu' nu pot.
- Dac o faci, sunt un om mort.
- Mai faci cîteva misiuni i pe urm fugi, spuse O'Hara.
- Deja m-am dat la fund. Azi-noapte am fost de acord s mai fac o misiune
dar nu l-am mai sunat pe Quill ca s aflu detaliile. Nu accep i o misiune, i
pe urm dispari. Nu f s provoci o oarecare îngrijorare în inima
domnului Quill. Acum î i închipuie fie c am fugit, fie c mi s-a întîmplat
ceva. Oricum, a dat misiunea altcuiva, i aici pot s te ajut.
- Cum?
Ochii cenu ii ai lui Falmouth sclipeau, iar pe buze îi flutura un zîmbet.
- Pentru c tiu inta, zise el. tiu unde va fi lovit. tiu cînd. i tiu i
asasinul.
257
Dup ce l aceste ve ti s se sedimenteze, ad ug :
- Iar ca supliment, o s i spun i cine e dezertorul.
Un dezertor. Altul care s-a dat la fund. P i a a, da, avea posibilit i.
Suplimentul fuse cel care-l r zgîndi pe O'Hara. Dac altcineva decît Tony se
ascundea de Cameleon i reu ea s -l g seasc , ar fi avut ansa s verifice
povestea lui Falmouth.
Aripioara despic din nou suprafa a oceanului, de data asta la vreo zece
metri în stînga firului.
- Am s fac un tîrg cu tine, zise O'Hara. Dac îmi dai informa iile astea, î i
pl tesc jum tate din bani. Dac verific, i informa ia e corect , o s depun
cealalt jum tate oriunde vrei tu sau ne întîlnim i- i dau i restul.
- La dracu', juc m dur, nu-i a a, marinare?
- Nu sunt banii mei.
Falmouth d du foarte încet din cap i apoi întinse mîna.
- S-a f cut, spuse el i î i strînser mîinile.
- S auzim, zise O'Hara.
- Ascult aici, marinare, nu pot s te mint i s i spun c în eleg tot ce se
întîmpl aici. OK? Dar pot s i spun atît... întotdeauna e un motiv pentru
care ei fac ceea ce fac. Nu m întorsesem din Caracas de zece ore, cînd
primesc un telefon urgent de la Quill. A a c iau leg tura. S ne în elegem,
eu i Hinge ne pusesem la b taie cojones ca s -l eliber m pe Lavander
sta, da? i ce s vezi, dou zile mai tîrziu, Quill spune c are o misiune
rapid . Zice c se termin În patru, cinci ore. Trebuia s întîlnesc un agent
de leg tur , undeva în zona Caraibelor i s a tept preg tit pentru o
posibil lovitur . Agentul va lua decizia i cine e blestematul de subiect?
Lavander.
O'Hara fu sincer surprins.
- Lavander! exclam el.
- Lavander. în elegi ce vreau s spun? Ce p rere ai de toate astea?
258
- La dracu', sunt colegii t i, Tony, tu trebuie s ghice ti.
- M-am gîndit o gr mad . Logic? Trebuie s fi devenit un risc pentru
securitatea cuiva.
- De ce?
- tie prea multe despre ceva, nu tiu ce. A lucrat în calitate de consultant
pentru multe dintre marile companii din toat lumea. Deci tie multe
despre o mul ime de oameni. tie o mul ime de secrete ale companiilor.
- Crezi c l-ar omorî pe tipul sta, numai fiindc e un risc pentru
securitatea vreunei corpora ii?
- Absolut.
- Atunci ce-i cu omul de leg tur ? De ce s nu te trimit doar pe tine ca s -
l lichidezi pe am rîtul la?
- încercînd s ghicesc din nou, a spune c omul de leg tur o s -i fac un
test foarte subtil. Dac d r spunsuri gre ite, au revoir, monsieur
Lavander.
- Spui c tii locul.
- Nu chiar cu precizie dar tiu c pleac din Honduras, foarte curînd, într-o
croazier în Caraibe, pl tit de Sunset Oil, un mic cadou Pentru încerc rile
prin care a trecut. Mai tiu c va c tori sub numele de Teach. Azi-noapte
Quill mi-a spus c misiunea se va termina în patru, cimci zile. Nu e prea
greu s g se ti un vapor care pleac din Honduras într-una din zilele astea
i s descoperi prima lui escal .
- De ce c tore te sub un nume fals?
- Pentru c e un tip ciudat. i-am spus c e un excentric. L-am v zut la
cîteva clipe dup ce fusese eliberat. Avea ochii ca dou felinare, de parc n-
ar fi dormit cîteva zile la rînd i primul lucru pe care l-a spus, a fost: „Mi-ai
strat rezervarea la hotel cît timp am lipsit?" Era cu adev rat preocupat
de asta. Un adev rat nebun.
O aripioar sclipi în soare în spatele vasului; firul de la undi a mare s ri
259
din leg tura de la bompres, apoi vibr i mulineta începu s se deruleze cu
zgomot.
- Hristoase, avem unul mare! strig Falmouth. E al t u, marinare! O'Hara
mut repede firul de pe suportul acestuia între picioarele lui, iar Falmouth
i leg centura de siguran în timp ce O'Hara începu lupta.
Pe tele, un sturion albastru, era enorm.
- O sut treizeci de kilograme, î i d du Falmouth cu p rerea. Ar putea fi un
record, prietene.
Lupta dur aproape dou ore. Cînd se termin , bra ele lui O'Hara erau
în epenite i mîinile zgîriate. C pitanul K. manevr vasul perfect, folosindu-
i motoarele mari pentru a obosi pe tele, în timp ce O'Hara îl aduse mai
aproape de marginea vasului.
- L-ai prins! url c pitanul. Adu-l mai aproape de margine ca s -l putem
lovi dracului în cap. O s fie nevoie de noi to i ca s -l suim pe punte.
Pe tele mai s ri o dat , mult deasupra apei, cu coada b tînd furios. Apoi se
scufund adînc. O'Hara men inu tensiunea. Capul ascu it al sturionului
ap ru la cî iva metri de marginea vasului. Nu mai avea putere s lupte.
- Ai f cut o treab foarte bun , marinare. Ce frumuse e! Dar, zise
Falmouth, ce p cat!
Se aplec , lu un cu it ruginit din rastel, î i f cu vînt i lama acestuia
uier pe lîng capul lui O'Hara i c zu cu zgomot pe marginea pun ii.
Firul era t iat. Sturionul ap ru la suprafa pentru ultima dat , î i scutur
capul i plonj în adîncuri. Era dus.
pitanul gemu.
- Ce dracu' faci? sta era un blestemat de sturion de o sut treizeci de
kilograme, tic los nebun ce e ti!
pitanul K. continua s spumege de furie pe punte, înjurînd obscen
vîntul, albatro ii, marea i totul.
Falmouth privi în jos la O'Hara care, uimit, se l sase pe spate în scaun i
260
i masa bra ele, ca s alunge durerea.
- N-ar fi fost potrivit, nu, s ap rem în Freeport cu un sturion record la
bord. S-ar fi f cut fotografii i Dumnezeu mai tie ce, nu? Ziarele de acolo
numai despre chestii din astea scriu.
O'Hara încuviin încet din cap.
- Tony, spuse el. încep s te cred. Cine se duce dup Lavander? Falmouth
zîmbi mîndru.
- P i, Hinge, desigur. îl cunoa te pe Lavander. i pe urm , trebuie s fie
Hinge. Dac ei cred c am fugit, îl vor trimite pe Gazinsky sau Lavanieux
dup mine.
- De ce nu pe Danilov?
- Pentru c , marinare, el e cel care a fugit.

10.

- Cu domnul Howe, v rog.


- Domnul Charles Gordon Howe? întreb secretara.
- Da.
- îmi pare r u, dar domnul Howe este într-o conferin i nu poate fi
deranjat.
- Spune i-i c îl caut O'Hara.
- Am instruc iuni clare s nu-l deranjez, spuse secretara, înc înat .
- Spune-i c sunt eu, sunt sigur c o s vorbeasc . Dup o pauz de o
clip , se auzi:
- Un moment, v rog.
Nu a teptase suficient timp cît s respire o dat , cînd auzi vocea lui Howe,
cu accentul lui irlandez:
- Unde sunte i, locotenente?
- Prin insule, dar asta nu e important. Trebuie s c toresc. Avionul
261
dumneavoastr e disponibil?
- Unde îl vre i i cînd? întreb Howe imediat. în voce i se citea emo ia.
- Cît mai curînd posibil, la aeroportul din Fort Lauderdale.
- S presupun c avem o poveste?
- Mai am nevoie de cîteva zile ca s tiu sigur.
- Sunte i precaut, a spune.
- E vorba de banii dumneavoastr , domnule Howe.
- Destul de cinstit. Presupun c v-a i întîlnit deja cu acest Falmouth.
- Da.
Se l un moment de lini te, ca i cum Howe ar fi a teptat ca O'Hara s
continue. În cele din urm , editorul spuse:
- înc nu sunt gata s vorbesc. Pot s v spun c i-am pl tit o sut
dou zeci i cinci. Va primi restul dac informa ia e bun .
- Dim ceea ce a i spus, presupun c sim i c a i dat de un fir.
- Nu m-a fi desp it de to i banii ia dac n-a fi crezut c am un fir. Dar
s-ar putea s fie mai greu s pun totul cap la cap.
- Am cei mai buni avoca i speciali ti în procese de calomnie, locotenente.
Vreau s fiu corect, dar nu prudent.
- O s in minte asta. De obicei e invers - editorul îmi spune s fiu prudent.
Howe chicoti.
- P rerea mea, locotenente, e c , dac avem ceva, o s fie tare.
- Mul umesc. O pauz .
- Sunte i cumva în primejdie, locotenente? O'Hara medit cîteva secunde,
apoi spuse:
- Exist un element de risc. Avem de-a face cu ni te personaje foarte rele.
- Deci, îi cunoa te i?
- Personal sau din auzite. Acum nu am decît lucruri neesen iale. A vorbi
mai departe despre ele ar putea fi nefolositor i ar crea mari riscuri.
- Cred c nu este nevoie s v spun s fi i prudent.
262
- Deloc.
- Bine. A a cum v-am spus de la început, prietene, am încredere în
dumneavoastr . Dar trebuie s recunosc c mor de curiozitate. i, în afar
de asta, am i eu o surpriz pentru dumneavoastr .
- Despre ce e vorba? Howe chicoti.
- O s afla i destul de curînd.
-Nu -mi plac surprizele, domnule Howe.
- Oh, cred c asta o s v plac .
O'Hara l balt subiectul - probabil c Howe o s -i trimit cî iva homari,
odat cu avionul.
- O s iau din nou leg tura cu dumneavoastr peste vreo trei zile spuse el.
Pîn atunci, o s pot spune dac v-am aruncat pe apa sîmbetei cei o sut
dou zeci i cinci de mii.
- Avionul o s fie la Fort Lauderdale peste patru ore. Dac mai ave i nevoie
de ceva sau ave i vreo problem , suna i-m la orice or . Poate c nu
reu esc s provoc declararea r zboiului, dar, dac e nevoie, pot ajunge
foarte aproape de asta.
- Mul umesc. O s in leg tura.
ajungi la Magician nu era a a de simplu. Cînd sun prima dat , linia
era ocupat . Sun a doua oar de la Fort Lauderdale, dup ce coborî din
avionul c pitanului K. Linia p nea din cauza electricit ii statice i cînd,
în cele din urm , primi leg tura, operatorul p rea s vorbeasc de undeva
din centrul p mîntului.
- Le Grand Hotel Gustavsen, s'il vousplaît, strig O'Hara.
- Hotel...? zise ea.
- Oui. Le Grand Gustavsen.
- Pardonnez-moi... a i spus cumva Hilton?
- Gustavsen! ip O'Hara, întrebîndu-se cum ar fi putut confunda Grand
Gustavsen cu Hilton.
263
-Ah, oui, Gustavsen. Un moment, s'il vous plaît.
Din nou electricitate static , din nou zgomote, înainte ca cineva s
spund . Era o voce aspr , în mod evident un client care, trecînd pe lîng
recep ie, ridicase receptorul.
- Da?
- Magicianul e acolo? zise O'Hara.
- Cine?
- Magicianul. Rothschild. Proprietarul hotelului.
- Vrei s spui cel care cînt la pian?
- Da.
- Nu tiu.
- Da i-mi pe cineva de la hotel, v rog.
La cel lalt cap t se auzi o bufnitur de parc b rbatul care r spunsese ar
fi aruncat telefonul pe jos.
Cîteva minute mai tîrziu, r spunse Jolicoeur.
- Alo. Ce dori i? Pot s v fiu de folos?
- Joii? Sunt O'Hara.
- Ah, François. Comment ça va?
- Sunt OK, Joii. Ou est le Sorcier?
- La pia .
- J'arrive ce soir. Voulez-vous me donner la piece avec la salle de bain?
- Volontiers! Quelle heure?
- înc nu tiu. Tres tard. Vers deux heures, peut-etre.
- Bon! Ou etes-vous?
- Florida. Acum a tept avionul. Spune-i c am nevoie de ajutorul lui.
- Excelent! O s v punem cear afuri proaspete.
- Foarte generos din partea voastr , Joii.
- Pour vous, mon ami, le mieux. Avem, deci, o slujb ?
- S-ar putea. Ascult , cînd se întoarce Mike, spune-i c vreau am nunte
264
despre patru nume. M auzi clar?
- Oui.
- Foarte bine. Ai un stilou?
- Oui. Spune.
- Anthony Falmouth, se scrie F-a-l-m-o-u-t-h. A fost înainte la M. I. 6. H-i-
n-g-e. Nu tiu primul nume. Un mercenar. Grigori Danilov. D-a-n-i-l-o-v,
Serviciul secret bulgar. Avery Lavander. L-a-v-a-n-d-e-r. Cet ean britanic.
Consultant în petrol. Oh, i mai e unul. Nu am decît Un nume fictiv...
Cameleon, ca opîrla. Verific toate sursele despre aSta! Asta s i dea de
lucru pîn cînd ajung eu acolo.
Jolicoeur repet numele pentru O'Hara.
Perfect. Ne vedem mai tîrziu, prietene.
- A bientôt, François. Pîn vii tu, suntem gata.

- Anders Travel, Carole Jackowitz la telefon.


Vocea ei avea un pic de accent de Bronx, amestecat cu Brook, ambele
temperate de un farmec de Manhattan.
- Bun ziua, doamn Jackowitz. M numesc O'Hara... v aminti i de mine?
-Oh, sigur. Domnul care a luat un bilet dus pentru Walker's Cay, nu? A
fost o c torie în scop de sinucidere? Nimeni nu ia un bilet doar dus
pentru Walker's Cay. Nu e mai mare decît curtea noastr din spate.
- Am înotat înapoi.
- în eleg. i... ... de unde a i vrea s înota i înapoi de data asta?
- Honduras.
- Aha. Vreun loc anume sau vre i s urma i sfatul meu?
- De fapt, m intereseaz un vas de croazier . Ea rîse.
- Pe vasele de croazier nu se dau bilete dus. Cum se nume te?
- Nu tiu.
Urm o pauz lung .
265
- Nu ti i, numele vasului pe care vre i s -l prinde i în Honduras?
- Exact. Dar sunt sigur c pleac peste o zi sau dou . O alt pauz i un
chicotit.
- Verific, spuse ea muzical. Dup o alt pauz : S fiu a naibii. Oh, scuza i-
, n-am vrut s înjur, dar un vas de croazier tocmai a plecat din Port
Cortez azi-diminea . Steaua Golfului. Linia King. P i, a putea s v
recomand o linie mai bun ...
- Unde face prima escal ?
- Prima escal este... Montego Bay, Jamaica. Peste trei zile. S vedem, azi e
mar i... va fi acolo vineri diminea . Vre i s -l lua i de acolo?
- Nu vreau s -l iau deloc, vreau s trimit dou sprezece duzini de trandafiri
unuia dintre pasageri.
- tiam eu c trebuie s fie ceva. Regret, dar nu facem servicii de genul
acesta.
- În sufletul dumneavoastr nu e nici un pic de romantism?
- Numai dac primesc eu trandafirii, drag .
- M-a i ajutat foarte mult. Poate, odat , cînd o s fiu în Pompano Jeach am
sun. Poate lu m masa împreun .
- Dac trimite i dou sprezece duzini de trandafiri întotdeauna, putem s ri
peste prînz i s începem direct cu cina.
- La revedere, Carole.
- La revedere, domnule - ... - O'Hara.
- în regul .
Linia de transport maritim King avea un operator special care pri-, mea
mesaje pentru pasagerii ei. O'Hara îl g si i spuse:
- Pentru domnul J. M. Teach. Este la bordul lui Gulf Star, în Port Cortez,
Honduras.
- Spune i.
- J. M.... dou puncte... Am informa ii suplimentare despre planul Master.
266
Punct. Nu p si vasul în Montego Bay pîn nu iau leg tura cu tine.
Semnat... Quill.
O'Hara aproape c adormi în avion în timp ce traversa oceanul, dar era pe
deplin treaz cînd ateriza în St. Lucifer. începea s se simt pu in cam
ame it. Din Japonia în Boston, de la St. Lucifer la Port Lauderdale, din
Bahamas la Port Lauderdale, toate în trei zile, i acum, la unu i jum tate
diminea a, înapoi la St. Lucy. La aeroport, care era închis pe timpul nop ii,
îl a tepta un taxi. Pîn i vama era închis . Dar, oricum, Zi sau noapte, ce
ar putea cineva s introduc pe furi în St. Lucifer?
În timp ce urca sc rile c tre primul etaj, îl auzi pe Magician cîntînd o
versiune furioas a lui „C-Jam Blues". Sala mare era aproape goal . La
mas , un tîn r i o tîn se giugiuleau, iar la bar se aflau cî iva întîrzia i.
Unul dintre ei era jolicoeur, care se scuz imediat ce-l v zu pe O’Hara.
Magicianul nu era atent, repezindu- i cele ase degete peste claviatura
pianului.
- Bun seara, prietene, m bucur s te v d! Avem ve ti interesante.
Pianistul nu termin melodia pe care o cînta, închise capacul, puse
deasupra un anun pe care scria: „închis. Nu umbla i la pian. Violatorii vor
fi împu ca i la r ritul soarelui" i travers camera cu o igar în col ul
gurii.
- Repede a mai fost, spuse el, dîndu-i reporterului obosit o îmbr are de
urs.
O'Hara îl privi, cu ochii împ ienjeni i:
- Condu-m în camer , nu cred c pot s mai stau mult în picioare. În timp
ce mergeau pe hol, Rothschild îi spuse c rulaser toate numele prin
computer i aveau tip rite datele despre trei dintre ele - Lavander,
Falmouth i Danilov. Pîn acum nu aveau nimic despre Hinge, i c utaser
Cameleonul, descoperind duzini de referin e în bro uri zoologice, biologice,
articole din reviste de studiere a naturii, chiar i cîteva enciclopedii.
267
- De ce e ti atît de interesat de Cameleon?
- I-am spus lui Joii, e un nume fictiv. încerca i cu CIA, serviciile secrete
militare sau navale, chestii din astea. A i putea s -l rula i i pe Colin
Bradley, CIA, prin ma ina aia infernal a voastr . Se presupune c la
Cr ciunul trecut, Cameleonul l-a lichidat pe Bradley.
- Ce dracu' se întîmpl ? întreb Magicianul.
- Mai tîrziu...
O'Hara intr în camer , situat convenabil vizavi de cea a Magicianului, î i
arunc valiza i spuse:
- Treze te-m la prînz.
- Am f cut rapoartele astea înc de cînd ne-ai sunat, zise Magicianul. N-ai
de gînd s le cite ti?
- Nu pot, morm i el. Prea multe c torii cu avionul. Pescuit. Soare. Sunt o
epav .
i, sco îndu- i hainele, se pr bu i în pat.
- Cheam -m la masa de prînz, spuse i imediat c zu într-un somn adînc.
taia în u a lui era insistent .
- Pleac , morm i el. Cineva continua s bat .
- Nu deranja. Pleac .
taia continua.
kdemain! A bientot! Au revoir! strig el. Dar nu ajut la nimic. B taia
deveni mai insistent .
- Fir-ar a dracului! i nici asta nu ajut .
Se d du jos din pat, cl tinîndu-se, deschise pu in u a i se uit afar . O
privi uimit pe Lizzie Gunn cîteva clipe, frecîndu-se la ochi.
- Oh, Doamne, zise.
Ea inea în mîn o cea de cafea aburind .
- Cafea? întreb ea zîmbind.
- Nu cred, spuse el în cele din urm .
268
- Te-am g sit din nou.
Zîmbetul îi era atît de str lucitor, încît îi r nea ochii.
- Cît e ceasul? întreb el.
- Opt diminea a.
- Opt diminea a!
- Da. Opt diminea a.
- De necrezut.
- Nu- i vrei cafeaua?
- Numai dac vrei s vezi un b rbat matur vomitînd.
- Pot s intru?
- Exist vreun mijloc de-a te opri?
- Nu.
- Las -m s m duc înapoi în pat. Sunt gol.
- Nu m deranjeaz , am trei fra i.
- P i, nu sunt unul dintre ei.
El se gr bi înapoi în pat i- i trase cear aful peste cap.
- Nu e ti prea primitor, zise ea.
- S-ar putea s mor de r u de avion. Sau din lips de somn. Amîndou m
teapt ... în rochii lungi, negre, acolo, lîng u .
Vorbea de sub cear af.
Ea se a ez pe un scaun i- i puse cafeaua pe genunchi. El o privi de sub
cear af.
- N-ai de gînd s pleci, nu?
-N.
- Cînd erai mic , erai nesuferit ? Ea scutur din cap, înc zîmbind.
- A trebuit s a tep i pîn te-ai f cut mare, nu? Se retrase înapoi sub
cear af.
- Domnul Jolicoeur mi-a spus c ai s te por i a a.
- De unde dracu' îl tii pe Jolicoeur?
269
- Era în hol, dac a a se nume te aici, cînd am venit eu. Sorbi din cafea.
Mi-a s rutat mîna.
- El s rut mîinile tuturor. E unul dintre lucrurile pe care le face: s rut
mîini.
- Ei bine, nimeni nu mi-a mai s rutat mîna pîn acum.
- De ce nu te duci înapoi în hol? Sunt sigur c i-ar pl cea s i s rute mîna
toat ziua.
Ea continua s soarb din cafea. El se ridic brusc.
- Cum dracu' m-ai g sit? Cum dracu' ai ajuns aici atît de repede?
- Pilotul a trebuit s înregistreze un plan de zbor în Boston i altul în Fort
Lauderdale.
- Asta a fost tot, nu?
- P i... obi nuiam s m întîlnesc cu el.
- Cu pilotul?
- îhî.
O'Hara cl tin din cap.
- Ar fi trebuit s r mîn în Japonia, spuse el, aproape tare. Se uit la ea cu
ochii cîrpi i de somn. Howe tie c e ti aici?
Ea încuviin .
- Mda.
- Tu e ti surpriza de care vorbea.
- Howe i-a spus c o s vin?
- Nu cu atîtea cuvinte. Te-a trimis s m urm re ti, nu?
- P i, nu tocmai...
- P i, ce-a f cut exact?
- A fost în cele din urm de acord c pu in concuren nu r ne te
niciodat pe nimeni.
- Ce s spun, Gunn, ce idee, s trimit pe unul dintre reporterii lui ca s -l
spioneze pe altul.
270
- Credeam c am putea lucra împreun . La urma urmelor, tu la scris, iar
eu la TV. Nu e cu adev rat concuren . În felul sta, Howe le are pe
amîndou . i n-a pl tit degeaba.
- întotdeauna gînde ti, nu?
- încerc.
- Cît de mult tii pîn acum?
- P i, m-a l sat s citesc scrisoarea de la... ...
- Falmouth.
- Exact. Puteam la fel de bine s citesc greaca veche.
- în elegi deci ce vreau s spun.
- Dar pot s înv .
- sta nu-i un joc pentru novici. Aceste...
- Novice, pe dracu'! Am fost reporter...
- Nu vorbesc de reportaje. Vorbesc despre Joc, despre a avea de-a face cu
cei mai periculo i oameni din lu...
- Iar eu sunt femeie, nu?
- M la i s termin? N-are nimic de-a face cu sexul. Eu cunosc personajele
astea, tiu cum lucreaz . Am lucrat cu - sau împotriva - majorit ii lor. Tu
nu cuno ti teritoriul. Faci o gre eal i te arunc , a a cum ar plesni o
musc .
- Nu fi îngrijorat pentru mine, O'Hara, am avut de-a face cu Mafia.
- Fa de ce vorbesc eu, e joac de copii.
- Joac de copii, da!
-Joac de copii, totu i. E ti bun , recunosc, dar...
- Mul umesc mult.
- înceteaz s m mai întrerupi.
- înceteaz s m mai d ce ti.
- Te d cesc, pe dracu'.
-M d ce ti.
271
- i-am spus c e ti bun . E ti foarte, foarte bun , O. K.?
- Asta-i d ceal .
- Ah, la dracu'.
Se b din nou sub cear af.
- Pot s te ajut, O'Hara. Ai încredere în mine.
- Nu conteaz c e ti bun dac e ti mort.
- i-am spus c nu m sperii.
- Nu încerc s te sperii, încerc s te conving c sta e un joc de asasini.
- i e nevoie de alt asasin ca s -i recunoasc , a a-i?
- Nu sunt un asasin i n-am fost niciodat . Dar îi cunosc. Le tiu
mentalitatea. Pot s m descurc.
- M-am descurcat de cînd aveam treisprezece ani.
- Cu ei? Eu pot s m descurc cu ei!
- Te-am g sit în Japonia i te-am g sit aici. S nu trecem a a de u or peste
asta.
O pauz . O'Hara încerc din nou.
- S încerc m din alt punct de vedere. Dac exist o poveste i dac m
decid s-o urm resc, i dac putem g si suficiente date ca s-o scriem, dac
to i ace ti „dac " se rezolv , tot o s fie un joc foarte... al dracului.
Ea îi zîmbi.
- Nu po i s m pierzi, O'Hara. Ochii ei c prui sclipir în a teptare. tiu c
o s fie cu adev rat ceva tare. Adic , domnul Howe nu m-a trimis s fac
autostopul prin toat lumea dup tine degeaba. Iar tu nu te fî îi cu avionul
lui Howe ca s te distrezi. Hai, O'Hara, pot s te ajut. Încearc -m .
- Treze te-m din nou la zece, zise el. O s m gîndesc în timp ce dorm.
Ea oft , puse cea ca de cafea pe noptier , apoi plec . Imediat ce ea ie i din
camer , O'Hara se scul din pat. Dup ce se b rbieri i f cu un du , st tu
aproape o or într-un col al camerei, executînd încet o serie de mi ri ale
corpului, cunoscute sub numele de Fluturele, ca s i alunge durerea i
272
în epeneala din trup. Apoi se a ez în lini te i medit timp de dou zeci de
minute.
Cînd î i termin ritualul de diminea , se sim i din nou vioi i gata s i
înceap ziua.
Peste cinci minute se întoarse i ea, de data asta cu Magicianul i cu Joii.
- Ce revenire remarcabil , zise ea. Acum o or te purtai de parc ai fi murit.
- Acum o or chiar a a eram. OK, s vedem ce avem i pe urm o s te
anun ce se întîmpl .
- În primul rînd, zise Magicianul, n-am g sit nimic despre acest Hinge.
- Spionaj militar?
- Nimic. Pîn acum, se pare c a reu it s r mîn în afara oric ror
înregistr ri.
- OK. Urm torul?
- Falmouth. Ai aici scris tot ce am g sit. Am confruntat sursele CIA cu cele
de la M. I. 6. Foarte interesant.
Oricum, pentru O'Hara nu erau prea multe informa ii noi. Cîteva detalii pe
care nu le tia, dar, în principal, se confirma c Falmouth ie ise la pensie.
Dincolo de asta, nimic. Atît CIA, cît i M. I. 6 p reau s i încheie
înregistr rile privind agen ii lor cînd ace tia ie eau la pensie.
Totu i, dosarul Danilov scoase la iveal cîteva lucruri: c Danilov era
suspectat nu de ase sau apte, ci de dou sprezece asasinate, inclusiv
dou în SUA; c el inventase s geata cu riticin i arma cu care o injecta
victimelor sale; c , de cîteva ori, lucrase pentru KGB. Pîn aici, nici o
surpriz . Marea surpriz era c timp de doi ani, pîn cu optsprezece luni în
urm , Danilov operase în zona Caraibelor, dezvoltînd contacte ruse ti în
Haiti, unde era foarte cunoscut. Se retr sese în urm cu un an i jum tate
i fusese v zut în dou , trei ocazii de al i agen i, atît în Port-au-Prince, cît
i în Cap-Haîtien.
Lucrase oare în Haiti pentru Master? Dac da, ce f cuse? Aici Joii Putea s
273
dea o mîn de ajutor. înc mai cuno tea fiecare metru de P mînt al rii i
era la curent cu bîrfa politic i social .
Raportul asupra lui Avery Lavander era mai complet decît se a teptase.
Magicianul îl compilase din cîteva surse, printre care trei servicii de
înregistrare diferite, dou concerne de pres americane, cîteva ziare, ris
Match, International Herald Tribune i chiar un obscur ziar englez care
publicase singurul portret scris vreodat despre el. Era alc tuit în mare
parte din bîrfe i zvonuri culese din interviuri cu al i oameni printre care
fosta lui so ie, Margaret, care îndurase doisprezece ani al turi de el f
copii, f sex, apoi fugise cu un cînt re la trombon din Orchestra
Simfonic din Londra i se r zbunase spunînd tot ce tia despre el. Ca de
obicei, Lavander refuzase s vorbeasc cu omul care scrisese articolul.
O'Hara î i alc tui un portret mental al lui Lavander; un adev rat excentric
care opera în propria sa lume privat , refuzînd s vad reporteri i evitînd
fotografii; cerea i primea tarife astronomice pentru consulta ii, tarifele
fiind depuse în aur în b ncile desemnate de el, în toat lumea; inea un
mic carnet cu o list codificat a tuturor depozitelor lui, cînd i unde
fuseser f cute i cine îl pl tise, aparent singura înregistrare pe care o
stra. Avea o asemenea reputa ie, încît înainte s dea un interviu unui
client poten ial, Lavander cerea un depozit de zece mii de dolari în
Krugerrands [Moned de aur, în greutate de o uncie, din Republica Africa
de Sud] i, cu toate astea, era îngrozitor de modest, preferînd s stea în
hoteluri proaste i mîncînd în cele mai comune restaurante.
În ciuda aspectului s u ciudat, a comport rii bizare i a naturii lui
îngrozitor de irascibile, majoritatea marilor companii petroliere, la un
moment sau altul, apelaser , se pare, la serviciile lui Lavander, pentru c
rea s fie un om devotat unui singur scop, i acest scop era petrolul.
Diversele rapoarte confirmau c nu era interesat de mîncare, femei, c i
sau muzic . De fapt, nu era interesat de nimic în afar de petrol.
274
Petrolul era via a lui, sub orice form : petrol în sol, petrol în sonde, în
conducte, pe pia , în tancuri petroliere, în rafin rii, în camioane-cistern ,
în pompe, ma ini, cosmetice, produse farmaceutice. Petrol în marile
afaceri. Petrol sub orice form imaginabil . Era, de fapt, fiin a uman cu
cele mai multe cuno tin e în domeniu. i pentru c era apolitic, un
mercenar industrial, care nu servea nici un drapel sau st pîn în afar de
sine însu i, lucrînd doar cu contract de consultan , se mi ca u or în
interiorul comunit ii interna ionale a petrolului, lucrînd cu OPEC, în
America Latin , Canada, Asia de Sud-Est i cu produC torii africani de
petrol. tia cît petrol este transportat, cine îl rafina, cît costa i ce rezerve
mai erau. Putea prezice crize i schimb ri de pre , cum i unde s g seasc
petrol i care e cea mai bun cale de a-l aduce pe pia .
Falmouth avea dreptate. Lavander putea fi un risc considerabil pentru o
mul ime de companii. întrebarea era: care dintre ele îl d duse în urm rire
i de ce?
Deocamdat Magicianul nu g sise nimic despre Cameleon.
O'Hara diger informa ia, memorizînd toate detaliile care i se p reau
importante. Apoi puse deoparte rapoartele, spunînd:
- A mers bine, Magicianule.
- Te ajut ?
- Imens, numai c , deocamdat , nu tiu cum.
- Po i s ne informezi i pe noi? ceru Eliza.
- În regul , dar nu înainte s promite i to i trei c n-o s da i informa iile
nim nui... nim nui, OK, Gunn?
- Da, desigur.
- Jura i. Jura i c nu ve i dezv lui nici o informa ie asupra acestei pove ti,
pîn nu va fi o dezv luire total .
- Jur.
- OK. Pîn acum, povestea e urm toarea...
275
i le spuse în detaliu despre întîlnirea lui cu Falmouth, despre Quill i
Master, i Thornley, despre misiunea Marza, asasinatul din Maui, lovitura
din America de Sud.
- În momentul sta, avem trei piste. Prima e Lavander care e În primejdie
de a fi testat de un agent i executat de Hinge dac d r spunsuri gre ite.
- Ce fel de agent?
- Un agent de leg tur între agentul propriu-zis i contactul lui de la
centru. Un mesager. De obicei, el transport informa ia înainte i înapoi.
Uneori are puterea de a emite un ordin, ca în acest caz.
- tim cine va fi? întreb Magicianul.
- Nu, dar îl tim pe asasin. Hinge. O'Hara lu o fotografie din portofelul s u
i o trecu celorlal i. sta e Hinge. Falmouth mi-a dat poza. A folosit-o ca s -
l identifice vizual pe Hinge pentru misiunea din Caracas. În aceast
torie Lavander folose te numele de J. M. Teach. ansa noastr e s
încerc m s -l prindem pe Lavander înainte de a p si vasul.
- tim unde o s fie? întreb Eliza.
- E o evaluare, dar cred c va fi în Montego Bay, Jamaica, vineri diminea .
Am... riscat ceva. I-am trimis un mesaj, spunîndu-i s nu p seasc
vasul, semnat „Quill".
- Dar dac nu tie cine e Quill? zise Magicianul.
- P i, nu poate s fug . Nu-i va fi transmis decît cînd vasul va p si
Hondurasul. Dup aceea, oricum nu are unde s se duc .
- Dar Hinge? întreb Eliza.
- S-ar putea s vin , oricum, dar, avînd în vedere elementul timp, cred c
va veni cu avionul.
- Putem s verific m aeroportul din Montego Bay, suger Magicianul. Nu e
chiar a a de mare.
- Nu e nevoie decît s urm rim vama, zise Eliza.
- Da, desigur! strig Joii. Nu e decît o înc pere pentru vam . To i intr în
276
aeroport pe aceea i u .
- M duc eu la aeroport, spuse Eliza. Chiar dac e prudent, nu se a teapt
-l urm reasc o femeie.
- De ce? întreb O'Hara.
- E un tip foarte macho... cel pu in din ceea ce ne-ai spus tu despre el, nu
i-ar pl cea s admit c o femeie ar putea fi în acela i joc cu el.
- Poate. Dar i-am mai spus c e un profesionist. Nu risc . i omoar din
instinct... în mai multe moduri decît î i po i imagina, Lizzie.
- Nu începe cu chestia asta.
- Cu ce? întreb Magicianul.
- Porc ria aia cu Lizzie. Numele meu e Eliza.
O'Hara se uit la ea i zîmbi. Ochii lui stabilir contactul cu ai ei i le
impuser s nu se uite în alt parte. Ei bine, se gîndi ea, era i timpul,
primul semn de r spuns de cînd am venit aici.
Iar O'Hara gîndi: o s ne bage în bucluc. Pot s spun dup privirea aia din
ochii ei i dup ce maxilar hot rît are.
Magicianul era exact invers, putea juca stil James Bond sau Stan i Bran,
în func ie de condi ii. Iar Joii avea alte lucruri de f cut.
- OK. Nu-l cunosc pe Lavander decît din descrieri, iar Montego Bay nu e
chiar a a de mic. Dac se pierde, am dat de bucluc. Ce-ar fi ca Mike i cu
mine s lu m barca i s încerc m s -l intercept m înainte s ias în
strad . Eliza, tu te duci la aeroport. Dac apare Hinge, las -i o distan
suficient ... dac te apropii prea mult, te observ i te ucide. ine minte c
tipul sta iube te armele mai mult decît pe oameni. Dac ai noroc, r mîi pe
lîng el pîn se instaleaz undeva.
- Pe urm ce fac? O'Hara se gîndi un minut.
- S facem totul simplu. Las un mesaj la hotel. Unde o s st m? îl întreb
pe Magician.
- La Clubul Half Moon Bay. O s avem trei c su e. Putem veni i pleca f
277
ne apropiem de holul principal.
- Bine. O s folosim mesajele. Dac îl vezi pe Hinge i reu ti s te ii dup
el pîn se opre te undeva, las un mesaj la recep ie, s ne întîlnim acolo.
- Suntem doi, zise Magicianul. Putem s întreb m la fiecare cinci, zece
minute.
- Dar cu mine cum r mîne? întreb Joii, indignat.
- Joii, nu avem decît dou piste c tre Cameleon. Una e Lavander, cealalt e
Danilov. Danilov se ascunde, iar dac tie tot Haiti atît de bine precum se
pare, s-ar putea s se ascund acolo.
- E cam departe, Francis, zise Magicianul.
- N-am nici o idee unde am putea începe s c ut m în alt parte. Tipul
fuge. Ar fi logic s se duc în Haiti. Dac e omul-cheie al ru ilor acolo, e
probabil s cunoasc locul mai bine decît oricine. Are i prieteni acolo. Joii,
crezi c ai putea s ascunzi un asasin bulgar cu o fa ca o varz în Haiti?
- Domnule, a putea ascunde un elefant galben cu buline verzi în Haiti.
- Bine, vezi ce po i s descoperi despre el. Orice.
- Ah, a fost întotdeauna unul dintre visurile mele s joc rolul inspectorului
Maigret. Dac Danilov sta a pus vreodat piciorul în Haiti, o s tiu, vite!

11.

Pe la ora nou digul Liniei King din Montego Bay p rea o cas de nebuni.
Negustorii locali se instalaser în zori pentru a- i etala m rfurile,
transformînd digul într-o pia minuscul , zgomotoas , dar colorat .
Marele vas de croazier era tras la chei, ancorat i cu pasarela montat .
Pasagerii, în costume albe i rochii de bumbac, se gr beau s coboare în
pia pentru a se tîrgui pe co uri i p rii de pai, vederi, cafea, sculpturi i
juc rii de lemn. Zarva era amplificat de o orchestr local care cînta
calypso în pia , b tînd în baterii de o el.
278
O'Hara i Magicianul a teptau la cap tul pasarelei în vreme ce coborau
primii pasageri, c utîndu-l pe tipul pe care îl tiau doar din auzite. De
cîteva ori se apropiaser de b rba i care se potriveau vag cu descrierea.
- Sunte i domnul Teach?
spunsul era întotdeauna o cl tinare din cap sau un „Nu" gr bit.
In zece minute primul val de pasageri p sise vasul, iar pasarela era
goal . Stewardul plec de la cap tul de sus, s i vad de alte treburi.
O'Hara i Magicianul urcar la bord. Cu atîta activitate, nimeni nu le d du
nici o aten ie. Erau amîndoi îmbr ca i sport i puteau fi u or lua i drept
pasageri. B iatul cu bagajele st tea cu o list în mîn . O'Hara decise s
ri te.
- Scuza i-m , spuse el, pref cîndu-se nelini tit. Cred c l-am sc pat Pe
domnul Teach. Trebuia s mergem împreun la rm i acum i-am uitat
num rul de la cabin .
iatul se uit la el încruntîndu-se, dar înainte s poat r spunde, O'Hara
i privi ceasul:
- Sunt sigur c a zis c ne întîlnim aici. Mai e alt cale de a p si vasul?
- Nu, domnule, veni r spunsul în timp ce b iatul se uita pe list , Domnul
Teach este pe puntea A, cabina 116.
- Desigur! Mul umesc, zise O'Hara i se gr bi s plece înainte ca cel lalt s
mai pun vreo întrebare.
Magicianul a tept la piciorul pasarelei, în timp ce O'Hara se duse s caute
cabina 116. O g si f greutate, dar Lavander nu-i r spunse la b taia în
.
- Domnule Teach, strig O'Hara, sunt stewardul. Am un mesaj pentru
dumneavoastr .
Tot nici un r spuns.
Cî iva pasageri îi d dur bun diminea a, trecînd pe lîng el, în drum spre
ora . Cînd coridorul se goli, O'Hara lu un briceag, îi strecur lama în
279
broasc i r suci clan a, for înd-o. Broasca ced . O'Hara deschise u a
foarte încet, pîn cînd putu s vad întreaga cabin . Goal .
Verific baia. Tot goal . închise u a, o încuie i începu s caute prin
camer .
Cabina era mic , dar decorat cu gust, patul era în dezordine, iar dulapul
deschis. Zgomotele de pe chei ajungeau pîn în camer , în timp ce O'Hara
o scotocea repede.
Era evident c Lavander c torea f prea mult bagaj i nu d dea aten ie
hainelor. Dou costume i o pereche de pantaloni atîrnau În dulap.
Degetele i se plimbar pe buzunare i c ptu eli. Nimic. Unul din costume
ar ta de parc nu ar fi fost niciodat c lcat, cel lalt avea o pat de cafea pe
rever. Pe un umera atîrna strîmb o cravat , oribil , multicolor , înflorat ,
cu nodul înc f cut. Valiza era goal . În sertare se afla ceva lenjerie i
cîteva c i, nimic altceva. Pe noptiera de lîng pat se afla o singur
carte, un volum intitulat Regatul petrolului. O'Hara o r sfoi. Proast i
lung .
ut în baie, în trusa de c torie a lui Lavander, în buzunarele unui
halat de baie care atîrna în spatele u ii. Nimic.
întreaga c utare nu dur nici cinci minute.
privi din nou în jur, se uit sub saltea i, în cele din urm , fu sigur c nu
era nimic în cabin .
Tocmai cînd puse mîna pe clan , se auzi o b taie în u . O'Hara înghe .
Se d du cî iva pa i înapoi. B taia în u se auzi din nou.
- Domnule, e camerista.
- Un momento.
- Si. Am s revin, spuse ea i plec pe coridor.
O'Hara descuie u a i se uit pe hol. Fata era în cabina al turat , încuie
a în urma lui i se îndrept spre puntea de deasupra. Era goal .
La fel erau i sufrageria, barul, sala de jocuri, salonul. În zona piscinei se
280
afla un paznic, care dormea pe un ezlong. Nim nui nu-i p sa, pentru c
nu se afla nimeni nici acolo.
Se întoarse i b tu din nou la u . Tot nici un r spuns.
Cînd O'Hara reveni la rm, Magicianul edea pe o lad , bînd o pifia colada.
- Ei? întreb . O'Hara îl conduse prin pia .
- A plecat, spuse el. Poate c mesajul meu a avut un efect invers. S-o fi
speriat i a fugit. Am verificat pun ile de sus, sufrageriile, peste tot.
- Poate c urmeaz s se întîlneasc pe vas, zise Magicianul.
- M îndoiesc. Dac agentul de leg tur îl întîlne te pe vas, va trebui s -l
omoare la bord. Ar fi mult mai sigur s scape de el Undeva la loc deschis.
Nu, e undeva pe aici.
- Poate c se întîlne te cu agentul chiar acum.
- E o posibilitate. O'Hara se uit din nou la ceas. Unsprezece. La dracu', ar
putea fi mort deja.
Se oprir la marginea exterioar a pie ei i aruncar o privire în jur.
Undeva, Avery Lavander avea o întîlnire cu moartea. Aveau ansa de a-l
salva numai dac Eliza îl z rea pe Hinge cînd sosea. Asta, desigur,
Presupunînd c nu era deja acolo, caz în care Lavander era în mod sigur
Un om mort.
Cl direa aeroportului din Montego Bay era o construc ie cu dou etaje.
Principala sal de a teptare cuprindea cea mai mare parte a parterului, pe
peretele opus intr rii avînd o jum tate de duzin de birouri ale unor linii
aeriene. Vama era amenajat într-o înc pere mic , la cap tul estic al
cl dirii i, în cel mai fericit caz, controlul era rapid. Restaurantul era la
etaj, chiar deasupra v mii.
Eliza era la aeroport înc de la ase i jum tate diminea a, iar acum era
aproape amiaz . Pîn acum sosiser trei avioane. Era sigur c Hinge nu
trecuse înc pe poart . î i verific lista. înainte de apusul soarelui trebuia
mai vin înc cinci avioane: dou din SUA, din care unul oprea în Porto
281
Rico i era acum la intrare; unul din Mexic; un Air France de la Paris, prin
Port-au-Prince, i o curs pentru insule, din Kingston. G si un loc în sala
de a teptare, lîng u , i se a ez inînd în mîn un orar al zborurilor.
Închiriase o ma in i mituise un portar ca s-o lase s parcheze lîng
intrarea principal .
Un alt grup de turi ti ie i din vam i se gr bi trecînd pe lîng ea, strigînd
dup taxiuri. Hinge nu era printre ei. Nu-i d du nici o aten ie unui b rbat
înalt, cu fa ca de oim, cu p rul negru lucios, care trecu pe lîng ea
purtînd o geant diplomat. Era Derek Frazer, vicepre edintele AMRAN, un
nou consor iu petrolier din Houston, i avea întîlnire cu Lavander în mai
pu in de opt ore.
Ziua se scurgea încet. Dup sosirea fiec rui avion, ea suna la hotel, l sînd
în esen acela i mesaj. Ultimul fusese: „EAL 610 de la Miami a sosit.
Bagajul dumneavoastr nu se afl la bord. Urm torul avion sose te la ase
i cinci".
Apoi se ducea sus, la restaurant, i- i relua veghea plictisitoare la fereastra
dinspre strad . Pîn la urm torul avion mai erau dou ore.
O'Hara i Magicianul î i petrecuser diminea a cutreierînd ora ul Montego
Bay, sperînd s dea de Lavander. În cele din urm , se oprir într-un mic
bar, peste drum de dig, unde r maser ore întregi supraveghind pasarela,
sperînd ca Lavander s se întoarc . Sau poate s plece. O'Hara î i d duse
seama cînd cercetase vasul c ar fi putut s -l scape u or. Lavander ar
putea fi înc la bord, dar era o ans infim . De fapt era mai mult o dorin
a lor.
La începutul dup -amiezii O'Hara tia c supralicitase. Ceea ce considerase
o idee bun , un mod de a-l împiedica s p seasc vasul, se transformase
într-un dezastru. Poate c lui Lavander îi era fric de Quill i mai exista
posibilitatea s nu tie cine era Quill, caz în care mesajul ar fi putut s -l
expedieze pe excentricul consultant direct în bra ele lui Hinge. Era unul
282
dintre lucrurile pe care le ura în leg tur cu Jocul Cu oameni ca Hinge, nu
exist marj de eroare. În Joc, moartea era pedeapsa pentru un telefon
gre it. Medit pe tema asta pîn cînd Magicianul expedie problema cu un
gest al mîinii.
- înceteaz cu exagerarea, zise el. Ar fi putut fi o idee bun .
- Asta m ajut tare mult, r spunse reporterul sec.
- E un tip ciudat, marinare. Nu po i s tii în ce parte o s sar un tip
ciudat. La dracu', ai tras i n-ai nimerit. Nu te l sa doborît.
- Gre eala mea l-ar putea costa pe Lavander via a.
- Ah, pe dracu', que sera e tot ce spun. Era o lovitur cu b taie lung ,
oricum.
Pe m sur ce ziua se scurgea, f vreun semn din partea excentricului
consultant, erau tot mai convin i c era prea tîrziu, c undeva, pe insul ,
cadavrul lui Lavander a tepta s fie descoperit.
În mod normal, Lavander ar fi stat la bord pîn înainte de întîlnirea cu
directorul de la AMRAN, dar mesajul primit îl îngrijorase. Cine tia c se
afla pe vas sub numele de „Teach"? i, pentru numele lui Dumnezeu, cine
era acest Quill?
Problema nu-i d duse pace dou zile, a a c p si vasul prin deschiderea
pentru m rfuri, imediat ce acesta fu tras la rm. Acum trebuia s a tepte
treac toat ziua, pîn la întîlnire.
AMRAN voia s discute o problem de beneficiu reciproc, i asta îl imtriga.
Chiar dac discu ia nu ducea nic ieri, era sigur c va avea ceva de înv at
pentru c , uneori, chiar i bîrfa îi oferea informa ii nepre uite, buc ele ici
i colo, care, puse cap la cap, completau cuno tin ele lui remarcabile în
domeniul petrolului.
întîlnirea lui Lavander era la ora opt, a a c se mut din restaurant într-o
ceain rie, în bar, la chio cul de ziare, încercînd s fie mereu ocupat.
Lavander nu era un tip cu prea mult r bdare, i plictiseala i se transform
283
în iritare, apoi în mînie, pe m sur ce ziua se f cea mai fierbinte i str zile
deveneau mai aglomerate i trebuia s i croiasc drum prin h rm laia
negustorilor ambulan i care ofereau orice, de la papagali în colivie la
ceasuri scumpe, i printre copiii care trop iau pe lîng el optind „Ginja,
ginja. Î i dau cu cel mai bun pre cel mai bun tutun din Jamaica".
- Vede i-v de drum, draci mici, chem poli ia, arunc Lavander i unul
dintre copii se strîmb la el, apoi se pierdu în mul ime.
Era u or s rîzi de un tip ca Lavander. Era aproape o glum vizual : un tip
mic, slab i neîngrijit, cu ochi exoftalmici, de o paloare cenu ie,
nes toas , cu obrajii umfla i i p rul de culoarea c unii, p rînd c
iese alandala din capu-i supradimensionat. Costumul alb p rea
întotdeauna nec lcat, unul din buzunarele hainei îi atîrna pe jum tate
afar , nodul de la cravat era strîmb, iar pantofii nu cunoscuser niciodat
peria.
Lavander nu mergea, ci fugea, uitîndu-se tot timpul în jurul lui, ca un
roz tor ce caut prin col urile întunecate ale magaziei. Excentricitatea lui
era de fapt o nevroz paranoic s lbatic . î i imagina reporteri mi unînd
peste tot, a teptînd s -l prind i s -i cear interviuri. C nici un om de
pres nu se apropiase de el de cî iva ani nu avea nici o importan . î i
schimba adesea rezerv rile pentru zboruri în ultimul moment, uneori c tre
o cu totul alt ar , apoi zbura înapoi, alegînd rute laborios gîndite c tre
locuri pentru care existau zboruri directe i schimbînd hotelurile de dou
sau trei ori. Aceast nebunie pentru intimitate era singura lui recreere, ca
i cum punctul lui de vedere aproape religios asupra industriei petrolului i-
ar fi izgonit orice urm de ra ionalitate din minte. De cînd cu oroarea r pirii
lui, Lavander devenise i mai suspicios, i mai paranoic.
a hoin rea prin ora , stînd în parcuri, citind ziare americane i
europene, omorîndu- i timpul, a teptînd f chef s se întîlneasc cu
destinul.
284
Avionul avea dou zeci de minute întîrziere, dar Hinge tot mai avea o or
pîn la întîlnirea lui Frazer cu Lavander. Timp suficient s verifice
Trelawney Square i restaurantul unde ace tia urmau s se - ntîlneasc .
Memorase fotografia lui Frazer i apoi îi d duse foc în toaleta avionului.
Hinge n-avu nici o problem la trecerea prin vam . Îi scriser ceva pe bagaj
cu o bucat de cret alb , i-i d dur drumul mai departe.
O observ imediat pe fata care st tea pe o banc în sala de a teptare,
studiind un orar al zborurilor. Reac ia ei cînd îl v zu fu evident .
Recunoa tere? Interes? Poate c îl luase drept altcineva.
îl urm rea oare? Dar de ce? De ce l-ar a tepta o femeie în aeroportul din
Montego Bay?
Se duse la o cabin telefonic i se c ut în buzunare dup o fis . Ea se
mutase pe o banc mai aproape de u . O vedea reflectat în peretele de
sticl al cabinei telefonice.
Cînd form num rul, st tu cu fa a spre telefon, dar pe urm se r suci ca
din întîmplare în cabin . Ea se afla într-o alt cabin telefonic de pe
cealalt parte a aeroportului.
Ar putea fi doar paranoia. Ea p rea s rîd în timp ce vorbea. Dar nu strica
fie foarte prudent. O s-o supravegheze.
Ceru operatorului de la restaurant s vorbeasc cu domnul David Jackson.
Derek Frazer r spunse foarte repede.
Hinge spuse:
- Domnul Jackson? Frazer r spunse:
- Pe care domn Jackson îl dori i?
- Avery Jackson.
- Sunte i domnul Garett din Texas? întreb Frazer.
- Da.
- Cînd v-a i mutat?
- Acum paisprezece luni.
285
- Foarte bine. Vreo problem ?
- Moale precum catifeaua.
- De ma in se va avea grij . Vei primi cheile la biroul de închirieri.
Pachetul e în portbagaj.
- Mul umesc. E vorba de Nelson Pastry Shoppe din Trelaw Square? La opt,
nu?
- Exact.
- La ce or ve i pleca?
- Din pia , m duc direct la aeroport.
- O s cer închiderea dup ce am livrat pachetul.
- Mul umesc.
Cînd termin , fata plecase. Privi în jurul lui în terminal, apoi intr în biroul
de închiriat ma ini i lu cheile. Ma ina era un Datsun ro u coupe, cu
dou u i. Deschise portbagajul. în untru se afla o geant mic de pînz . Îl
închise la loc, intr în ma in i demar .
Un Datsun albastru porni imediat în urma lui i se lu dup el. Se uit s -i
vad luminile, dup ce intr pe oseaua principal , spre ora . Era tot dup
el. încetini i ma ina albastr se apropie. Cînd era destul de aproape, ie i
de pe drumul principal i f cu ocolul unui parc. Ma ina albastr era înc
dup el.
Trebuie s fie fata.
Dar de ce?
Hinge nu avea timp s se amestece în nimic. Trebuia s fac ceva repede.
Ap pe accelerator i intr pe prima strad la dreapta. Datsunul ni
sub el cînd lu curba urm toare, apoi alta. Apoi î i stinse farurile i intr
pe o alt strad . Opri motorul i a tept .
O'Hara privise la Gulf Star timp de cîteva minute f s scoat o vorb .
Era aproape ora apte i Lavander nu ap ruse.
- Mai bine sun din nou la hotel s v d dac a venit Hinge cu ultimul avion,
286
spuse Magicianul.
O'Hara continua s fixeze vasul. În cele din urm , în timp ce Magicianul se
ridica s se duc la telefon, spuse:
- M duc înapoi pe vas.
- De ce?
- Î i aminte ti c i-am spus ce interesat era Lavander de camera lui de
hotel dup ce a fost eliberat în Caracas?
- i?
- De ce i-ar fi p sat? Compania îi pl tea cheltuielile. Ce era atît de
important în leg tur cu camera?
- poate c era îngrijorat pentru bagajul lui.
- I-am v zut bagajul. Crede-m , nu are nimic de-a face cu bagajul. Adic
Tony a zis c sta a fost primul lucru pe care l-a spus.
- i?
- Cred c ascundea ceva în camer i era preocupat s -l recupereze.
- Bani?
- S-ar putea. Dar m îndoiesc. Are bani pu i bine în toat lumea.
- i ce p rere ai, marinare? Conform informa iilor tale, Lavander ine
înregistr ri personale
într-un carnet. Deci, îl ascunde.
- Dar ai c utat prin camer .
- Poate c mi-a sc pat ceva. Am un vierme în stomac, care-mi spune
întruna c mi-a sc pat ceva.
- Dar dac a ap rut Hinge la aeroport?
- Nu lipsesc mult. Sun la hotel, m întorc în zece minute.
Se urc la bord f probleme. Coridorul era gol. Majoritatea pasagerilor
înc mai erau în ora . Deschise broasca în acela i stil i intr cu grij în
cabin .
Camerista f cuse curat în înc perea mic . O'Hara închise fereastra, trase
287
perdelele i aprinse lumina. Se a ez pe pat i privi încet în jurul lui.
Verific din nou dulapul i valiza. Se uit din nou în baie. Ridic Salteaua
i c ut sub ea, apoi o pip i cu grij i o puse la loc.
Se a ez din nou pe pat. Se uit spre servant . Se ridic i scoase sertarele,
unul cîte unul, lncepînd cu cel de sus. Al patrulea de sus în jos se bloca în
ceva. Îl scoase Pe al cincilea, se întinse pe podea, aprinse bricheta i o inu
sub sertar. Lipit de fundul acestuia era un carnet negru, de m rimea unei
scrisori.
O'Hara îl scoase de acolo i se a ez pe podea, r sfoind paginile. Cifre i
cuvinte codificate. Nici una dintre pagini nu avea nici un sens.
Puse sertarele la loc, b carne elul în buzunar, stinse lumina i plec .
Magicianul a tepta în fa a barului.
- A sosit de la Miami la ase i zece, spuse Magicianul, a at. A avut
dou zeci de minute întîrziere. A sunat ea i a l sat un mesaj cu cinci
minute înainte de a suna eu.
- înseamn c Lavander e înc în via .
- Haide, spuse Magicianul. Am achitat nota. S ne întoarcem la hotel ca s
putem vorbi cu ea cînd sun data viitoare.
Eliza conducea încet prin întuneric. Ocolise din nou micul parc dup ce-l
pierduse pe Hinge i îi venea s plîng . O v zuse? Sau pur i simplu, îl
pierduse? Oricum, pierduse asul din mînec .
Continua s mearg , sperînd s dea peste Hinge. Dup zece minute de
condus f nici un rezultat, renun . începu s caute un telefon. Str zile
întunecoase o conduser înapoi spre malul m rii. Trecu de un club
zgomotos i, la cîteva sute de metri în fa v zu o cabin pe cealalt parte a
str zii.
Se opri, c ut prin geant , g si o fis , zvîrli cheile ma inii în untru i fugi
spre cabin . Operatorul r spunse foarte greu.
- C su a aisprezece, v rog, zise ea.
288
- Mul umesc.
Sun de cîteva ori, dar nu r spunse nimeni. Îl c ut din nou pe operator.
- Vreau s las un mesaj, v rog.
- Spune i.
Pe o strad întunecat , nu prea departe, ni te faruri se aprinser . Ea
st tea cu spatele.
- Pentru num rul aisprezece. Mesajul este: „Am pierdut, m întorc la
hotel".
- V d c ave i mari probleme cu bagajul, spuse operatorul. Poate c omul
nostru v poate ajuta.
Ma ina se mi ca încet În josul str zii, spre ea.
- Oh, cred c linia aerian se ocup ...
Se întoarse i v zu ma ina destul de aproape. Datsunul ro u. Fa a lui
Hinge se vedea la volan.
- Mul umesc foarte mult. La revedere.
puse receptorul în furc , dar era prea tîrziu s traverseze strada. El era
aproape acolo. Era atît de aproape, încît îi putea vedea ochii aceia reci de
reptil , uitîndu-se fix la ea prin fereastra deschis .
i scoase pantofii i o lu la fug . Fugea mai repede decît o f cuse vreodat
în via . Ar fi putut cî tiga Olimpiada, atît de repede alerga. Alerg în afara
str zii, pe o alee îngust , spre plaj .
Hinge opri ma ina i s ri afar .
Eliza fugi de-a lungul plajei pîn cînd nu mai putu respira. O dureau
picioarele i, în cele din urm , c zu în genunchi pe nisip. Se întoarse
repede i privi înapoi, a teptîndu-se s -l vad pe Hinge. Dar plaja se
întindea înapoia ei, cenu ie în lumina lunii i pustie.
Privi de jur împrejur. Nimic. Deasupra capului nori grei începeau s alunge
luna, iar la orizont se vedeau fulgere.
Grozav. Acum o s înceap s plou .
289
mase cîteva clipe s i trag r suflarea, apoi merse pîn la liziera
Palmierilor i, ad postindu-se dup ei, porni cu pruden înapoi, spre
ma ina ei.
Dar Hinge se hot rîse s n-o urm reasc . Nu avea timp pentru asta. O
zuse alergînd disperat în întuneric i se gîndi: Cine e? Care dracu’ e
treaba ei? O fi ceva despre care eu nu tiu? Sau e doar o întîmplare? Se
opri lîng ma ina ei i privi în untru. În bord g si actele de îmchiriere.
Hm. Locuia la Clubul Half Moon Bay, c su a aisprezece. Puse hîrtiile
înapoi i închise bordul.
Zîmbind, se întoarse la ma ina lui i porni. Avea alte lucruri de f cut. O s
aib timp s regleze problema cu fata dup ce termina cu Lavander.
Cînd Eliza ajunse în strad , acolo nu mai era nimeni. Nici urm de vreun
Datsun ro u. Ezit cîteva minute, ascunzîndu-se în întunericul copacilor
de pe margine, f cîndu- i curaj înainte de a traversa strada în fug i de a
ri în ma in .
Se sim i norocoas cînd porni ma ina, conducînd înapoi spre hotel. Nu
vorbise toat ziua nici cu O'Hara, nici cu Magicianul. Poate, gîndi ea, îl
interceptaser pe Lavander i totul era în ordine.

12.

Era întuneric cînd Lavander ajunse în Trelawney Square, dar tot a a de


bine ar fi putut s fie i miezul zilei. Toate magazinele erau deschise i locul
avea o atmosfer de carnaval.
Intr într-un magazin de cadouri, peste drum de restaurant. Se duse în
spate i lu cîteva obiecte în timp ce supraveghea pia a. Apoi ie i pe u a
din spate i ocoli cl direa, supraveghind din umbr strada.
Derek Frazer, omul care îi fusese descris la telefon, st tea lîng fereastr la
Nelson Pastry Shoppe. Lavander se concentr asupra acestuia pentru o
290
vreme. Frazer avea genul de tr turi precise pe care unele femei le
consider frumoase. Lavander cuno tea tipul. Un func ionar tipic de
corpora ie, îmbr cat la Brooks Brothers, cu un titlu sonor, vicepre edinte
îns rcinat cu ceva sau altceva, un termen b tor la ochi, care s ascund
o mul ime de p cate.
Frazer sorbea din cafea i citea porc ria de Journal din Kingston.
Ei, n-o s -i ia mult timp. Lavander chicoti pentru sine. Era sigur c uu-l
urm rea nimeni.
Lavander avea dreptate. Hinge nu avea nevoie s -l urm reasc pe el. Tot ce
trebuia s fac Hinge era s -l supravegheze pe Frazer. Era un truc vechi,
dar eficient, s urm re ti omul de contact în loc de int , Ceva ce nu i-ar fi
trecut niciodat prin minte unui amator ca Lavander.
Frazer îl z rise pe consultant chiar în clipa cînt intrase în pia ,
urm rindu-l discret peste marginea ziarului, în timp ce omule ul î i juca
ciudata melodram . Frazer presupuse c i asasinul îl urm rea.
În cele din urm , Lavander travers strada i intr în cofet rie. FraZer Privi
în sus, zîmbi, ridic un deget i din sprîncene, i se ridic în picioare, în
timp ce Lavander venea spre masa lui, cu mîna întins . Aproape c -i strivi
acestuia cîteva degete. De ce trebuie un director s strîng mîna cuiva? î i
spuse Lavander.
- Bun , sunt Derek Frazer.
„Ce înfumurat", gîndi omule ul.
- Lavander.
- Ei bine, e o onoare, într-adev r o onoare. Nu întîlne ti o asemenea ocazie
în fiecare zi.
Vocea lui, educat de timpuriu la un curs pentru directori ca s fie plat ,
autoritar i intimidant , p rea s -l trateze pe Lavander cu
condescenden . Englezului i se p rur fabricate i ofensive atît atitudinea,
cît i aspectul lui Frazer.
291
Lavander d du din umeri.
- Da, nu sunt chiar atît de mul i ca noi.
Frazer se gîndi: „Un egocentric. Un egocentric absolut, zdrobitor, nebun."
- Dori i ceva? întreb Frazer, f cînd un semn chelneri ei.
- Un ceai tare i ceva dulce. Un napoleon, cred. Chelneri a d du din cap i
plec .
Frazer zîmbi i î i frec palmele.
- Ei bine, domnule, noi... în primul rînd, v suntem recunosc tori c a i
acceptat s ... sacrifica i un timp din vacan a dumneavoastr pentru a vorbi
cu noi.
- Folosi i pluralul, domnule Frazer. Mai vine cineva? Frazer zîmbi cu
indulgen .
- Desigur, vorbesc în numele companiei mele. Sunt sigur c ne cunoa te i.
AMRAN. Un fel de... cei mai noi din cartier [Aluzie la numele unei
cunoscute forma ii de muzic rock: „New Kids o Block" n.tr.], în elege i.
Nu încape nici o îndoial , gîndi Lavander, nu-mi place deloc Frazer sta.
Au trimis o paia s fac o treab de b rbat, i asta m jigne te mai mult
decît orice. Dar afacerile sunt afaceri, a a c Lavander va asculta ce va
avea de spus sta.
- Da, da, tiu totul despre AMRAN, spuse el ner bd tor.
- i presupun c a i verificat depunerea din banca dumneavoastr ?
- Sunt aici, nu?
- Exact! P i, cel pu in, nu trebuie s ne preocup m de credibilitatea
companiei mele. Asta ne ajut s economisim ceva timp, în elege i ce vreau
spun?
- Am timp destul, spuse Lavander non alant.
Chelneri a îi aduse ceaiul i pr jitura. Cînd ea plec , Lavander se uit
peste mas la Frazer cu ochii sticlind, anticipînd conversa ia.
- i acum, ce anume dori i? întreb el.
292
- A a cum am spus, suntem nou-veni i în afacere. Nu pretindem c tim
toate r spunsurile, dar credem c dumneavoastr ti i o mul ime dintre
ele. Ne intereseaz o situa ie de consulting.
- Ave i deja probleme serioase, spuse Lavander bîndu- i ceaiul cu zgomot.
- Poftim?
- Printre cele mai nefericite decizii ale lui AMRAN a fost includerea lui
Hensell Oil Company în consor iul dumneavoastr , domnule. A i
achizi ionat un partener falimentar. î i ridic sprîncenele i se aplec spre
Frazer. Nu?
- Noi... presupun c aceast conversa ie e confiden ial .
- Chiar a a!
- îmi pare r u, spuse Frazer repede. Problema este, domnule, c avem
nevoie de pie ele lor de desfacere. Sunt prezen i în treizeci i apte de state.
Doisprezece furnizori, în elege i?
- De fapt sunt patruzeci i dou de state sub trei nume de corpora ie. A i fi
putut s mai a tepta i trei luni i-l avea i pe Hensell cu cî iva dolari.
Lavander flutur cu dispre din mîn , ca un rege care expediaz Un s rac.
- A fost mai ieftin decît s facem o investi ie gigantic , în special într-o vreme
cînd lucrurile sunt pu in...
- Am studiat bine cifrele. Ave i o companie problem ca partener egal într-
un moment cînd pia a e instabil .
- "am fi pierdut. Altcineva ni i-ar fi suflat.
- Nu ca partener egal. Ca filial , poate. Frazer se l pe spate.
- Mai e i problema propriet ilor petrolifere, i anume activele Hensell.
- Ce a i alocat pentru dezvoltare?
Frazer ezit . P rea c nu se hot te dac s r spund sau nu la
întrebare.
Lavander rîse.
- Vre i s v spun eu, ei?
293
- Trei sute de milioane, spuse Frazer aproape în oapt .
- O alt mi care îndoielnic . Peste jum tate din propriet ile acelea sunt în
Montana Strip. Cîmpul e eratic, domnule. Îl cunosc bine. Peste un milion
de acri i neuniform. Pentru fiecare pu cu petrol ve i fora o duzin de g uri
uscate, iar la sfîr it randamentul va fi mic. A zice nu mai mult de...
dou zeci-dou zeci i doi de barili pe zi de pu . Cl tin din cap. A i fi f cut
mai bine s cheltui i banii pentru dezvoltare în Alaska sau în Marea
Nordului.
- Prea aglomerat, spuse Frazer. Celelalte companii ale noastre au resurse...
Lavander îl întrerupse din nou.
- Desigur, celelalte patru companii ale dumneavoastr sunt în stare bun .
American Petroleum va avea o cre tere a profitului de cinci sute cincizeci la
sut fa de anul trecut. Sunset Oil va avea cel pu in patru sute la sut .
Foarte frumos. Foarte frumos c americanii sunt asemenea oi. O vreme or
pl teasc . întrebarea e cît timp crede i c or s se resemneze cu asta?
- Destul pentru a pl ti cele mai grase dividende din istorie, zise Frazer.
- Dar dac Orientul Mijlociu nu v mai aprovizioneaz ?
- Eu... , noi nu prevedem asta pentru cît va vreme.
- Se va întîmpla. Pe nea teptate i în curînd.
- P i, o s trecem i peste asta...
- Adev rul e c ave i rezerve foarte sigure. O tiu eu i o ti i i voi. Toate
companiile petroliere au. Puse bine undeva. S fie al dracului, nu?
Compania dumneavoastr st pe cel pu in vreo... cinci miliarde de galoane
de rezerve certe?
- Aceasta este o informa ie confiden ial , domnule Lavander...
- A fost anun at de compania dumneavoastr într-un raport anual, acum
dou luni. Confiden ial, într-adev r! Hai s fim cinsti i. În realitate
cantitatea e mai aproape de cincisprezece miliarde, nu? Frazer era sincer
surprins de cîte tia Lavander. Ascult , b trîne, zise Lavander, nu-mi pas ,
294
tii, ce le spui s rmanilor pro ti din Congres sau americanilor de pe strad .
Dar pe mine nu încerca s m duci. OK? În realitate, sta i pe cincizeci-
aizeci de miliarde de galoane de rezerve nedeclarate, da? Toate companiile
petroliere au mult mai mult petrol în rezerv decît recunosc. Cum altfel a i
putea s fixa i pre urile, nu?
- To i o fac, spuse Frazer.
- Sigur, sigur, dar cifrele! Doamne, cifrele! S provoci o criz cînd ai un
surplus. Mai devreme sau mai tîrziu, cineva o s ridice cortina de pe toat
aceast urît industrie.
- Nu suntem în pozi ia de a fi în frunte la o cur enie general . Lavander
privi pia a colorat a ora ului.
- Cînd se va întîmpla, zise el, vor intra unii în închisoare, politicienii vor fi
ruina i, s-ar putea s afecteze i guvernul, tii. Pe lîng asta, Afacerile
Watergate i Abscam vor p rea nevinovate ca o vizit în Disneyland.
- Asta nu se va întîmpla.
- Poporul american a fost umilit de Watergate i Abscam, zise Lavander. Va
fi înfuriat cînd va afla cum îl exploateaz companiile petroliere. Î i sugerez
i folose ti bunul-sim . Se pot face o groaz de bani. Nu trebuie s
încalci legea.
- Dac se întîmpl asta, zise Frazer, o s -i loveasc în cap pe to i ceilal i
înainte s ne loveasc pe noi. Suntem proasp t intra i în afacere.
- Cei mai slabi sunt întotdeauna primii. Legea naturii. E ti nou, ai
Probleme. Anchetatorii or s i ascut din ii pe voi, tia noi. întîi or s V
nînce hienele, apoi marii concuren i se vor c i, or s spun : „Oh,
Scuza i-ne, n-am calculat bine". Politicienii, pe partea lor, vor spune: „Nu e
bine, nu e bine", o s -i amendeze cu cîteva sute de mii de dolari i o s -i
scuze, pentru binele economiei. Ce bine o s aib AMRAN din asta? Va fi
deja ruinat atunci.
- Un punct de vedere deprimant, a spune.
295
- Realist. Scenariul e scris deja.
- S sper m c de data asta v în ela i.
- Am o reputa ie, Frazer. Nu m-am asociat niciodat , în nici un fel cu ceva
lipsit de gust. Pot s ajut AMRAN, dar numai dac sunte i de acord s m
asculta i i s -mi urma i sfatul. Pre ul este o mie de dolari pe zi. Treizeci de
zile pl tibile înainte. Dac le dep im, mai pl ti i înc treizeci de zile. i-mi
rezerv dreptul s m retrag în orice moment dac simt c deciziile voastre
pun în primejdie. Acestea sunt condi iile mele standard, le accepta i
sau nu.
- P i, sigur, o s trec asta prin consiliul de conducere i...
- Azi e vineri, Frazer. A tept r spunsul t u luni. S zicem la cinci dup -
amiaza? Po i s -mi trimi i un mesaj la bordul lui Gulf Star.
- E pu in cam scurt, dac ...
Fa a lui Lavander se întunec . Nu mai avea r bdare. I-o t ie lui Frazer:
- În acest moment, produc ia lui Hensell în SUA este cam de dou zeci de
mii de barili pe zi. Rezervele companiei sunt de vreo... b nuiesc, desigur,
aizeci de milioane de barili, în galoane de patruzeci i doi. Una dintre
cauzele pentru care Hensell s-a dus la fund a fost c î i cump rau aizeci
la sut din brut din Orientul Mijlociu. La premium. Ei?
Frazer se uit peste mas la Lavander. Gîtul la baza urechilor i se f cea tot
mai roz.
Lavander continua s preseze.
- Problema e, domnule Frazer, c oamenii lui Hensell i-au vîndut bunuri
AMRAN-ului dumneavoastr . A i cump rat un porc - se opri i începu s
rîd - f s v uita i în portofel.
„Tic los insuportabil", gîndi Frazer. Dar î i p str cump tul. Meseria lui
era s i p streze cump tul.
- Ceea ce se va întîmpla, b trîne, este c AMRAN va trebui s fac s turi
în capitalul ei de petrol, ca s zic a a. S -i tapeze pe ceilal i membri ai
296
consor iului de rezerve, pentru a reduce angajamentele lui Hensell din
Orientul Mijlociu. i pe urm , domnule, o s fi i pe un teren primejdios,
trebuind s explica i rezervele de petrol pe care se presupune c nu le
ave i. Mafia are acelea i probleme cînd încearc s i spele banii. Va trebui
v sp la i petrolul. Chicoti din nou, apoi ad ug : Suficiente sfaturi pe
gratis pentru o zi.
Mînia sfredelea adînc stomacul lui Frazer, dar trebuia s continue s joace.
- Deci, ce sugera i?
- Sugerez s m p stra i pentru a v ajuta s ie i basma curat i s
face i cur enie.
Frazer îl privea fix peste cea ca de cafea.
- De aceea suntem aici, spuse el u or, dup o pauz de cîteva secunde.
Lavander ridic din sprîncene. Apoi privi în propria cea .
- în eleg - hmmm... în eleg un mesaj i mesajul spune: „Frazer nu are
autoritatea s se angajeze". Corect?
- Sarcina mea este doar s deschid negocierile. tim c ne pute i ajuta,
avînd în vedere reputa ia dumneavoastr . întrebarea este: „Ne putem
permite s v avem?"
- O gr un de sare în ocean. Sigur c v pute i permite. Eu pot s v ajut.
Mingea e în terenul dumneavoastr . Da i-mi de tire.
Vru s se ridice în picioare. Frazer spuse:
- , poate c mai e ceva.
- Da?
Frazer scoase din serviet un borcan i-l puse pe mas . Con inea nisip alb
ca zah rul, dar împestri at cu un compus negru. Frazer îl lu i-l scutur ,
apoi se uit zîmbind la Lavander. Îi întinse acestuia borcanul, spunînd:
- Am auzit c pute i s v uita i la e antion, s -l gusta i i s spune i cu
precizie de cîteva sute de metri din ce parte a lumii provine i cît de bogat
poate fi z mîntul.
297
Lavander nu- i putu ascunde curiozitatea. Dar nu atinse borcanul.
- Dup ce încheiem afacerea, Frazer.
În regul , e o hoa b trîn , gîndi Frazer. De tept i nebun. Se joac .
Deasupra oamenilor - cu corpora iile. Dar pe Frazer îl interesau mai mult
rezultatele.
- Sunt împuternicit s v re in pentru cel pu in aizeci de zile, spuse el.
Vom depune aizeci de mii în aur, în orice cont dori i, luni diminea , cînd
se deschid b ncile. Zîmbi i agit din nou borcanul. N-a i vrea s ne vede i
cartea de vizit ?
Lavander se uit la borcan i ochii lui c prui sticlir . Dar tot nu f cu nici o
mi care s -l ia. Era prins într-o lupt interioar , între nego i curiozitate.
- În urm toarele dou s pt mîni c toresc, spuse el. E asta o problem ?
- Deloc, domnule. Am vrea s fi i în Houston la începutul lunii viitoare.
- Atunci accept, spuse el. ... îmi permite i?
- Desigur, spuse Frazer. înha momeala, î i spuse. O s tim în curînd.
Lavander lu borcanul i îl inu în lumin ca i cum ar fi fost un diamant
rar. întinse un erve el de hîrtie pe mas i-l netezi cu mîinile. Apoi
deschise borcanul, scutur cîteva grame de nisip pe erve el i Îl închise la
loc. inu erve elul între mîinile f cute c i scutur nisipul circular,
urm rindu-l cu aten ie. Puse erve elul la loc pe mas , scoase o lup de
bijutier i, separînd gr un ele cu coada unei linguri, le privi atent prin
lup . î i b limba în nisip, gustîndu-l cum ar gusta un specialist vinul.
Frazer îl urm rea cu interes. Pentru moment, egocentrismul i sarcasmul
disp ruser , înlocuite de concentrarea în munc . Lavander l nisipul s -i
curg printre degete.
Buzele i se mi cau asemenea celor ale unui b trîn paralizat:
- Semitropical spre tropical. Nu Africa... s vedem, s vedem... Orientul
Mijlociu? Nu, e alt culoare. Nu e destul de aspru... hmmm... pu in prea fin
pentru Mexico. Sau California... hmmm.
298
Deodat se opri, uitîndu-se la Frazer timp de o frac iune de secund , apoi
tot atît de repede uitîndu-se înapoi.
tie, gîndi Frazer. S vedem ce va face acum.
Lavander rul erve elul, turn nisipul înapoi în borcan i i-l întinse lui
Frazer.
- A mai vrea ni te ceai, spuse el.
în timp ce Frazer se întoarse s cheme chelneri a, Lavander împ turi
erve elul care mai avea cîteva gr un e de nisip în untru, i-l strecur în
buzunar. Frazer se f cu a nu observa; în loc de asta, spuse:
- Ei bine, s vedem cît de bun sunte i! Lavander p ru prudent.
- Pacificul Central, spuse el, undeva la nord de Noua Zeeland . Poate c
undeva de-a lungul lui Tonga Trench.
- Tocmai am fost de acord s v pl tesc aizeci de mii de dolari ca avans
pentru dou luni de munc , domnule, spuse Frazer, i primul lucru pe
care îl face i este c încerca i s v bate i joc de mine.
- Poftim?
Era rîndul lui Frazer s atace.
- ti i c e antionul la nu provine deloc de pe lîng Noua Zeeland .
- Atunci de ce întreba i?
- Se presupune c sunte i foarte bun.
- M testa i?
- De ce nu? Tot ce cunosc este reputa ia dumneavoastr . i am tiut asta
înainte de a veni aici. Dar ce pute i spune despre calitatea stratului?
- ti i calitatea, Frazer. Frazer încuviin foarte încet.
- Acum vorbesc cu aproxima ie. Ghicesc, spuse Lavander. Ca s fiu Precis,
am nevoie de ceva timp în laborator.
- Avem toate astea, spuse Frazer. Vreau doar s ti i c am avut motiVe
întemeiate s facem tîrgul cu Hensell.
- sta e de pe propriet ile Hensell? spuse Lavander surprins.
299
- Nu era în afacere ca parte a propriet ii lor petrolifere. Hensell a
achizi ionat terenurile pentru alte scopuri. Inginerii no tri au dat peste
acesta din întîmplare, cercetînd e antioane pentru altceva.
- în eleg.
- Avem sentimentul c am dat de ceva. în elege i? Nimeni altcineva nu
nuie te c s-ar putea g si petrol în zona respectiv .
Pentru moment, Lavander pierduse controlul întîlnirii. Acum era timpul s -
i revin .
- Gre i, spuse el plat, apoi l remarca s i fac efectul.
- Gre im?
- Unde e acest cîmp, aproximativ? întreb Lavander lini tit, aproape optit.
Frazer se aplec peste mas .
- În nordul Microneziei, aproximativ.
Lavander se agita, iar nevoia lui de a-l pune pe Frazer la punct i de a
controla întîlnirea deveni obsesiv .
- Exist un strat... , la nord-vest de acolo. De calitate foarte bun , ca i
al dumneavoastr .
- Imposibil.
- V spun un fapt cert, spuse Lavander, enervat la gîndul c p rerea lui ar
putea fi pus la îndoial .
- Am fotografiat zona din aer, pe trei mii de mile, din satelit. Nimic, de la
noi pîn în Japonia.
- Iar eu v spun c e un strat... nu un e antion... un z mînt!
- Unde?
- între dumneavoastr i... Japonia. Ar putea fi chiar o parte a aceluia i
strat.
„Iat deci, gîndi Frazer, a spus-o. Orgoliul lui e mai mare decît discre ia, un
defect fatal de personalitate."
- Uite ce e, zise Frazer, m-ai convins. Disear plec în Mexic s -mi v d so ia.
300
Luni diminea am s m ocup de afacerea dumneavoastr , pe data de întîi
ne vedem la Houston. În birourile noastre, la nou diminea a?
- Excelent. îmi place s încep devreme, accept Lavander, apoi strig : Ah!
Nota!
- Eu pl tesc, insist Frazer i chem chelneri a. Lavander spuse la revedere
i ie i în grab din restaurant. Dup ce pl ti nota, Frazer î i lu ziarul, ie i,
îl rupse în dou i-l arunc într-un co de gunoi.
Hinge avusese mai pu in de o or pentru a planifica eliminarea lui
Lavander. L sase ma ina Elizei i- i condusese propriul Datsun pe o strad
întunecoas , chiar la ie irea din pia , unde parcase, apoi scosese saco a
din portbagaj. în untru se afla un pistol cu injec ie, tip igar , un ac
hipodermic, un mic flacon cu mercur i un pumnal cu dou t uri într-o
teac pe bra . Lama cu itului avea zece centimetri i era ascu it pe ambele
i.
Frumos.
Unelte simple pentru o slujb simpl . Dup toate probabilit ile, nu va
avea nevoie de pistol. F arme de foc. În Jamaica a purta a a ceva putea
provoca necazuri. i pe urm , misiunea asta nu cerea gloan e.
i puse cu itul pe bra ul stîng. Apoi puse trei pic turi de mercur în
sering , inser acul în pistolul tip igar i îl puse în buzunarul de la
ma . Repede i curat, gîndi el. Nimic complicat. Love te i fugi.
Lavander va fi o int u oar . Acum s g sim locul.
Informa ia lui privind inta era redus i de mic valoare, dar tia c , de
obicei, Lavander prefera s mearg pe jos, în loc s ia taxiul, mai ales Pe
distan e mici.
Hinge m sur în grab distan a din pia pîn la dig, mergînd mai întîi pe
ruta cea mai probabil , îndep rtîndu-se din pia pe strada Principal ,
patru blocuri, apoi spre vest, înc dou . Ajunse la dig în aPte minute. În
urm toarele patruzeci de minute, merse înapoi spre pia , înChiPuimdu- i
301
diversele combina ii pe care le-ar fi ales Lavander. Hinge ar fi Vrut S -l
intercepteze Pe vreo scurt tur . Erau pu ine. Cel mai greu pentru el era
dac acesta ar fi ales strada principal . Era destul de bine luminat i cu
mult trafic. Celelalte duceau, pe str zi l turalnice spre zona depozitelor.
Cînd Lavander ajunse la cofet rie, Hinge a tepta de partea cealalt a pie ei.
Urm ri mica dram care se desf ura în untru. Era în avans fa de
Lavander. Lavander trebuia s traverseze strada pe drumul înapoi spre
vapor, iar Hinge, care se afla între Lavander i vapor, avea un avans cînd
Lavander plec .
Hinge se concentr mai întîi asupra lui Frazer. Îl v zu ie ind din
restaurant, rupînd ziarul în dou i aruncîndu-l într-un co cu gunoi. Cu
aceast mi care simpl , Frazer aprobase moartea lui Lavander. Acum,
Hinge începea s i urm reasc prada.
Lavander opri un localnic i întreb direc ia. Hinge îl urm ri pe om cum
indic mai întîi o rut de-a lungul str zii principale, arcuindu- i mîna spre
stînga, apoi ar tînd drept în jos c tre depozite.
Lavander se hot rî s o ia pe scurt tur .
Hinge era plin de elan. Se gr bi în josul str zii principale pre de dou
blocuri, pe urm o t ie spre vest, spre cap tul unuia dintre pasajele lungi.
Apoi a tept .
Lavander era transpirat cînd ajunse în Talisman Way, o alee îngust ,
pavat cu piatr , pe care cu greu puteau trece doi oameni al turi, pere ii de
stuc ai depozitelor ridicîndu-se de fiecare parte, împiedicînd lumina s
treac . Dar la cel lalt cap t, Lavander vedea luminile digului. Porni în jos.
Deasupra se auzeau tunete i pasajul fu luminat pentru o clip de un
fulger.
Era poate pe la mijlocul drumului ca un tunel cînd, la cel lalt cap t ap ru
un b rbat care porni spre el. Pentru o clip , Lavander intr în panic . Dar
în lumina slab de la cap tul str zii v zu c b rbatul era îmbr cat într-un
302
costum i era alb, a a c presupuse c era un turist - Oricum, gr bi pasul.
Cel care venea spre el fluiera.
Cînd se apropiar , omul încet s fluiere i spuse binevoitor:
- Hei, amice, ce-ai spune de ni te ginja? Cel mai bun din Jamaica.
Lavander, cu fa a arzînd de indignare, se întoarse furios i PriVi în sus.
- Nu m intereseaz blestematul dumitale de...
Nu- i mai ispr vi niciodat propozi ia. Cînd o începu, fu con tient de o
vag mi care, o senza ie brusc de arsur în ceaf , iar vocea p ru s -i
sl beasc . Omul îi zîmbea, îi vedea col urile dure ale figurii în lumina de la
cap tul digului. Îi inea ceva în fa a ochilor i Lavander nu putea s i
concentreze privirea, apoi v zu ce era: un stilet cu lama îngust mînjit de
sînge. Apoi omul disp ru i el sim i ceva care-i atinge haina de la costum,
apoi buzunarul de la spate al pantalonilor, iar omul îi flutura ceva în fa a
ochilor. Era portofelul lui Lavander. Se sim ea ca în vis, nu- i putea sim i
picioarele i plutea. Dup aceea avu un gust s rat în gur i senza ia de
arsur din gît se transform în foc. Privi în jos, v zu o pat gîlgîitoare,
ro ie, pe pieptul costumului s u alb, apoi v zu i mai mult ro u
spîndindu-se pe jos i în elese c era sîngele lui. Deschise gura s strige,
dar traheea îi era plin de sînge. Duse mîna la gît i un deget alunec în
gaura din gîtul lui.
mîntul începu s se învîrteasc , s se întunece în jurul lui.
i v zu picioarele mi cîndu-se unul în fa a celuilalt, dar nu le sim ea deloc.
Ceva îl lovi peste genunchi i abia dup cîteva clipe în elese c , de fapt,
zuse.
Lavander începu s se tîrasc spre lumin , încercînd s ipe, s atrag
aten ia, dar nu era nimeni care s -l aud . Sim i apoi marginea cl dirii, iar
mai departe pe pavaj, privi în sus i v zu fa a unei femei. Ea deschise gura
i p ru c strig , numai c el nu putea s aud nimic.
Încerc s vorbeasc , dar din ii începur s -i cl ne i, pentru o clip ,
303
corpul fu zguduit de spasme, apoi spatele i se arcui, c zu cu fa a în jos Pe
King Street i muri.
La aeroport, Frazer î i confirm rezervarea. Apoi travers sala i se a ez
Lîng cabinele telefonice. Se afla acolo de zece minute cînd Primul telefon
din rînd începu s sune. Îl ridic imediat.
- Aici, Jackson, spuse el.
- Avery Jackson?
- Ea, corect.
Vocea rece i plat de la cel lalt cap t spuse:
- Pachetul a fost trimis.
- Vreo problem ? întreb Frazer.
- Nimic de care s nu m pot ocupa.
- Mul umesc foarte mult.
Frazer puse receptorul în furc , zîmbind cu satisfac ie cînd p si cabina.
Avionul lui fu anun at peste zece minute. Cump un Paris Match i o
edi ie italian a lui Playboy de la standul de ziare, apoi se sui în avion.
Hinge închise telefonul i se înapoie la ma in . Un tunet se rostogoli încet
pe cer, nori negri acoperir luna plin . Printre ei str luci fulgerul i sim i
primele pic turi timide de ploaie. Le ignor . Era la cîteva sute de metri de
intrarea la Clubul Half Moon Bay. Conduse încet spre intrarea str juit de
palmieri i parc ma ina în umbr , apoi se gr bi spre plaj , strîngîndu- i
umerii împotriva pic turilor care începeau s -l ude. St tu la distan de
ocean, studiind a ezarea hotelului de pe partea cu plaja, ferindu-se de
spuma unui val.
Plaja se desf ura tot mai larg, de la hotelul cu dou etaje, la un cap t
îndep rtat, unde un zid de piatr o separa de plaja de la hotelul Holiday
Inn. Recep ia era ata at cl dirii principale, dar se afla sub cerul liber, sub
un acoperi de indril , acoperit cu frunze de palmieri. Lîng recep ie se
afla un bar în aer liber i un restaurant deasupra golfului. Oamenii
304
încercau s se ad posteasc de ploaie sub acoperi ul de indril , în timp ce
o orchestr calypso, obi nuit cu furtunile iscate din senin, continua s
cînte în restaurant, muzica ei metalic auzindu-se ca un ecou peste golf.
su ele începeau chiar în spatele restaurantului i se întindeau pîn la
zidul de piatr . Erau construite la o dep rtare de aptesprezece,
optsprezece metri fa de ap i aveau doar un nivel; majoritatea erau
neluminate. În total, optsprezece. Ultimele trei l sau s se vad lumin . În
ciuda furtunii, marea era calm , lovind rmul.
începu s plou mai tare cînd travers plaja spre c su a aisprezece.

13.

O'Hara i Magicianul ajunser la c su a Elizei la dou minute dup ea.


Tremura cînd le descrise întîlnirea ei cu Hinge, ochii oglindindu-i înc
spaima.
- Ai avut noroc, spuse O'Hara. Probabil c n-a avut timp s se ia dup tine.
Cl tin din cap. De data asta, am ac ionat ca o ga de amatori.
- Eu sunt amatorul, spuse Eliza. Dac ...
- Nu e nimeni vinovat, spuse Magicianul.
- Mda, zise O'Hara, am bîjbîit. Cel mai bun lucru e s o tergem de aici.
Culorile luminoase i prim ratice ale c su ei, cuverturile galben cu
verde, vaza cu flori de pe servant i fructele proaspete de pe noptiere nu-i
ajutau deloc s i schimbe starea de spirit. St teau sup ra i, cînt rindu- i
op iunile.
- Poate ar trebui s chem m poli ia, cel pu in ei ar putea s intervin între
Lavander i Hinge, suger Eliza.
- Aici nu suntem în Bronx, spuse O'Hara. M îndoiesc c exist zece
poli ti pe partea asta a insulei.
- Ce porc rie, zise Eliza, sincer preocupat de soarta lui Lavander, bun
305
sau rea.
Magicianul î i sc rpin b rbia neras .
- P i, spuse el, dac asta vi se pare ceva r u, cum v-ar pl cea s fi i Prin i
în mijlocul unei b i între ase oferi de camion i paisprezece Pitici în
Waffle House din Soperton, Georgia, la ora unu noaptea?
- Ce! spuse Eliza i începu s chicoteasc .
- Asta s-a întîmplat acum vreo zece ani. Nu aveam o situa ie str lucit i
lucram la un circ care d duse faliment în Texarkana. Iat -ne r ma i la
dracu-n praznic. A a c i-am strîns pe cei paisprezece pitici i am f cut o
echip de baschet. Am crezut c o s fie ceva cu adev rat nou, punîndu-i
alerge cîte doi, unul coco at pe umeri celuilalt, ca s joace baschet. Mai
treceau i printre picioarele adversarilor i alte chestii din astea. Numai c
s-a dovedit a fi un joc monoton, amuzant doar în primul sfert de or , dup
care audien a începea s arunce cu pungile de floricele dup noi. Eram
bloca i în împu ita de Georgia, cu toate jocurile contramandate i atît de
raci, încît frecam monedele sperînd s fac pui.
- Deprimant.
- i pe urm , s mor dac n-am descoperit c blegii ia mici puteau s
cînte! Doamne, puteau s cînte ca îngerii. Armonie pe paisprezece voci. A a
ne-am schimbat numele din Rothschild's Little Big Men în Jesus
Rothschild and the Gospel Midgets i to i ne iubeau. Cîntam la tîrguri,
întîlniri de comemorare, serb ri de caritate. Negrii ne iubeau. Copiii ne
iubeau. Fermierii veneau cu familiile lor i cu co uri de fructe, se îmb tau
i primeau religia. Dumnezeule mare, salvam suflete i f ceam bani.
Aleluia, ce var !
- Despre ce dracu' vorbe ti, Magicianule? întreb O'Hara.
- Fi i aten i c vine i poanta. Într-o noapte, pe la ora unu, ajungem în
Soperton, Georgia, care nu e mai mare ca fundul unei mu te, i trecem pe
lîng Waffle House, care era deschis , a a c intr m to i acolo s bem o
306
cafea. în untru erau vreo ase oferi de camion, ciocnind întruna i tot a a,
lucrurile devin urîte, cu glume despre pitici i tot rahatul, a a c Herman
Heartfinder, un fel de purt tor de cuvînt al lor - avea un temperament
foarte urît - le spune s-o lase mai moale cu bancurile despre pitici. La care
un ofer îi spune lui Herman: „Hei, scurtu ule, dac i-ar fi coco elul de
dou ori mai mare decît gura, tot cu dou degete ar trebui s te
masturbezi", i atunci Herman sare în picioare, cît era de mic - un metru i
cinci centimetri - i arunc cu una din zaharni ele alea vechi de sticl , care
cînt resc cam dou tone fiecare. Îl love te direct în cap. Dintr-odat ne-am
pomenit într-un western. oferi i pitici, to i b tîndu-se al dracului unii cu
al ii, întîmpl tor demolînd Waffle House din Soperton, Georgia, în aCela i
timp.
Exact atunci mi-am dat seama c Soperton, Georgia nu era un loc bun
dac erai un solist de pian evreu, cu ase degete, zorind cu paisprezece
pitici care iscau o gîlceav . A a c , pur i simplu, am plecat direct la sta ia
de autobuz Trailaways, unde am stat cam o or , ascultînd ma inile de
poli ie i ambulan ele, pîn a venit autobuzul i m-am dus spre sud. Am
coborît cînd am p sit oseaua principal , în Key West.
Se opri i zîmbi destul de plin de el, apoi ad ug :
- i asta-i morala.
- Care? întreb Eliza.
- C n-ar trebui s st m acum aici.
- Amin, spuse O'Hara.
- Dar Lavander ar mai putea fi în via dac poli ia ar avea o descriere a lui
Lavander i a lui Hinge.
- N-ar face nici un rahat, zise Magicianul.
- Lavander a încasat-o, zise O'Hara. Hinge e probabil acum în drum spre
Tucson sau de unde a venit, tot ce avem e micu a agend neagr cu
bolboroseli a lui Lavander.
307
Afar , Hinge se strîngea mai tare lîng c su ca s scape de ploaia
toren ial . Îi era recunosc tor furtunii, pentru c oferea o acoperire
excelent . Pic turile de ploaie, b tînd în frunzele de palmier i în ferigi,
sunau ca ni te tobe înte ite de tunete. Se apropiase cît mai mult posibil de
fereastr , în afara razei de lumin , dar destul de aproape pentru a le
urm ri conversa ia prin fereastra deschis .
Dumnezeule, gîndi el, tiu cum m cheam i tiu despre Lavander! Dar ce
e cu chestia asta cu carnetul lui Lavander?
Cine dracu' sunt tia, la urma urmelor?
N-avea nici o importan . Hinge hot rî foarte repede c trebuia s -i omoare
pe to i trei. întrebarea era cînd i cum. Trase concluzia c fiecare dintre ei
avea o c su , judecînd dup luminile din ultimele trei c su e. Va a tepta
pîn ce se va duce fiecare în camera lui i-i va omorî pe rînd. Floare la
ureche. Continua s trag cu urechea.
- Cred c o s afl m ceva din carne el, zise Magicianul. Nu trebuie decît s
descifr m codul Lavander.
- Pe tot, spuse Eliza.
- î i ducea carnetul cu el. Evident c scrie în el tot timpul, a a c probabil
i-a memorat propriul cod. Iar dac el l-a inut minte, eu pot s -l descifrez.
i dac eu nu pot, cu siguran c Izzie poate. Se ridic gata de plecare. La
ce or a zis pilotul s ne întîlnim la aeroport?
- La cinci jum tate, zise O'Hara.
- O s v scol eu pe to i, mai zise el i plec fugind prin ploaie spre c su a
lui, ultima din rînd.
O'Hara se a ez mai bine într-unul din scaunele galben cu verde i spuse:
- Eu am s dorm aici, pe scaun.
- N-o s am nici o problem , spuse Eliza.
- L-am subestimat deja o dat pe Hinge în seara asta. M simt mai bine
dac stau aici.
308
Dincolo de fereastr tunetele bubuiau, iar fulgerele plesneau în apropiere.
- Mai bine s fii atent, O'Hara, o s -mi fac o impresie gre it crezînd c la
urma urmelor ai o inim .
- i asta ce mai vrea s însemne?
- Pîn acum ai fost un robot.
- Un robot!
- Exact, un robot.
- P i, nu m simt ca un robot, zise el, privind-o cu ochii pe jum tate
închi i.
O'Hara eliminase deja afacerea Lavander din mintea lui. O scrîntiser i cu
asta, basta. Acum se concentra la concurentul s u din înc pere, pentru c
o mai privea înc în acest mod. Un metru i vreo cincizeci în ime,
eficient i periculos de naiv . Asta era perspectiva profesional . Din punct
de vedere personal, alte lucruri îi treceau prin minte. Era mai dr gu decît
i amintea din scurta lor întîlnire din Japonia, i fusese prea surprins cînd
o v zuse ap rînd în St. Lucifer ca s -i acorde cu adev rat aten ie. Acum î i
dea seama ce femeie înnebunitoare era. Faptul c era micu o f cea i
mai atractiv . P rul negru ciufulit, tuns scurt i cu uvi e buclate r mase
pe ceaf ; ochii mari, aproape speria i, dîndu-i un aer i mai vulnerabil din
cauza dimensiunilor ei; un nas uimitor de perfect i o gur tentant ,
bosumflat , care putea, într-o clip , s devin cel mai uimitor zîmbet din
cîte v zuse vreodat .
Frumoas , de teapt i tentant . Foarte periculoas .
Pe moment, era nervoas i evita contactul cu ochii lui verzi. St tea pe
marginea patului i privea în jos la podea. O'Hara o intimida i asta era
situa ia, înc înainte de a-l întîlni. Materialul biografic pe care îl citise îl
recomanda pentru multe lucruri, inclusiv capacitatea lui de investigare.
Dar evidenta lui st pînire a filozofiei japoneze era ceea ce o fascina i o
nelini tea în acela i timp. Se mi ca cu o gra ie fluid , pe care ea o atribuia
309
antren rii în arte mar iale, în Japonia. î i amintea viteza cu care el î i
primise i învinsese atacatorul din Japonia. F s i se clinteasc un fir de
r. Chiar i cu o ran de cu it, el era pur i simplu de neatins. în realitate,
era stînjenitor de calm. Iar acum p rea capabil s accepte inevitabilitatea
mor ii lui Lavander, f vinov ie sau remu care. i totu i, ceea ce ea
interpreta ca ceva aproape mistic putea fi simplul rezultat al unor ani de
antrenament. Poate c O'Hara avea un scut atît de solid, încît doar p rea
mistic.
Oft i spuse:
- Nu m pot obi nui cu ideea c poate suntem cauza mor ii lui Lavander.
- Nu, nu suntem noi cauza. Noi doar nu l-am salvat. E o mare diferen .
- Dar nu putem face nimic? A recunoa te ma ina. Era închiriat , a a c
va trebui s-o dea înapoi i...
- Un bun vîn tor tie cînd s-a terminat vîn toarea.
- Iar începi.
- Domnul Kimura vorbe te a a tot timpul, omul de tept nu poart ciorapi
uzi.
- Ce mai e i asta?
- De fapt, ar fi: „Omul în elept nu- i pune ciorapii pîn ce soarele nu i-a
binecuvîntat".
- Oh, la dracu'. F cu o pauz de o clip . Oricum, mi-ar pl cea s m mai
uit la tic losul la o dat . N-am mai v zut niciodat un asasin adev rat.
- Chiar î i place chestia asta, nu?
- Care?
- S alergi dup marea tire. La urma urmelor, cum ai ajuns în meseria
asta? Drace, mi-ai citit dosarul K, tii totul despre mine, pîn i num rul
pe care-l port la chilo i. Iar eu nu tiu nimic despre tine.
Cum ajunsese în meserie? Ei bine, totul începuse pentru c era buc lat .
Cînd Eliza Gunn cre tea în Nebraska, era durdulie. Poate c „durdulie" e
310
generos spus. De fapt, era undeva între durdulie i gras . Durdulie cu
obrajii umfla i i picioare cu gropi e, a a era.
Locuia în Ozone. Dup ce zîmbeai la auzul numelui, nu mai g seai nimic
interesant acolo. Plictisitor. Plictisitor. Plictisitor. Singura statuie din ora
era a lui Calvin Coolidge, care trecuse odat cu trenul pe acolo i f cuse cu
mîna, din mers, ora ului Ozone. Cam atît despre Ozone, Nebraska.
Tat l ei inea magazinul local i era un om dr gu , r bd tor, cre tin,
rezervat, tipul care crede c o atingere pe cap e tot atît de bun ca o
îmbr are. Alwyn Gunn muri crezînd c numai perver ii citesc Playboy,
iar Qualludes sunt tranchilizante. i asta se întîmpla în 1977.
Mama ei murise cînd ea avea trei ani într-un accident de ma in pe cînd se
întorcea de la cump turi din Omaha. Drumul fusese atît de plicticos,
încît adormise la volan. Alwyn angaj o menajer , o v duv nem oaic al
rei so murise c zînd de pe tractor, i- i continu afacerea ca de obicei.
Nu se mai rec tori niciodat . Prea mult efort.
Copiii buc la i sunt dr gu i. Pîn cînd se fac de vreo ase ani. Un copil
gras, la doisprezece ani, nu e dr gu deloc. Eliza nu intr În pubertate, ci
li în ea.
Unul dintre motivele pentru care Lizzie Gunn era buc lat era acela c
dac tr ie ti în Ozone, n-ai nici un motiv s fii slab. De fapt, n-ai nici un
motiv s faci altceva decît s m nînci, s cite ti c i i s fii gravid . Multe
dintre prietenele Elizei r seser gravide. Eliza citea c i i mînca.
Printre multele sale virtu i, Alwyn Gunn era un iubitor al c ilor. Cînd
înv ase s citeasc , Alwyn îi adusese de la magaZin o duzin de c i
pentru copii. La zece ani era deja în grupa pentru adul i.
i mai b de seam , tot pe la zece ani, c era diferit de to i ceilal i. Nu
pentru c era buc lat sau gras , ci pentru c nu voia s fie ca to i ceilal i.
Nu avea nici o dorin de a face parte din trup . Dac nu putea s cî tige,
prefera s ajung cu zece minute în urma tuturor. Orice, pentru a evita s
311
fac parte din turm . Gras sau slab , gîndul de a fi comun îi repugna.
Era ceva mental, nu fizic.
Mai avea i o pasiune pentru descoperiri. S fie prima care s tie. S aib
un secret pe care s nu-l împart cu nimeni.
Cu cît citea mai mult, cu atît fanteziile îi înfloreau. Nu, explodau.
ri la Valhalla cu Kipling; lu cu asalt por ile Moscovei cu Tolstoi; î i
croi drum spre New Orleans cu Twain. înv ce înseamn s ai clas de la
Shaw, gra ia, de la Galsworthy, elegan a, de la Henry James. Era Anna
Karenina, Sarah Bernhardt, Holly Golightly. În coal inventa pove ti, le
spunea periu ei de din i din baie, cîinelui, pisicii i oricui voia s asculte.
Cînd începur s apar filme vechi la TV, era Rosalind Russell, James
Cagney i Pat O'Brien într-unul singur, în urm rirea marii pove ti:
descoperirea.
Fu editor al ziarului colii, sarcin l sat de obicei în seama unor fete
buc late i cu ochelari, deoarece se presupunea c erau mai serioase decît
fetele dr gu e, cu sîni i fund, sau decît b ie ii care erau prea Preocupa i de
sex ca s mai fac ceva ca lumea. Purta o hain veche a tat lui ei, avînd la
butonier un permis de trecere pentru pres , d dea ordine i îi înnebunea
pe to i. Ziarul cî tig Premiul Sigma Delta Chi Pentru cel mai bun ziar de
liceu din stat. Cî tig personal un premiu pentru cel mai bun editorial. Era
despre moartea ultimului fierar din ora . Asta se întîmpla cînd avea
aisprezece ani.
i pe urm , se f cu de aptesprezece ani. În acel an ceva se întîmpl cu
Lizzie. Deveni slab . Slab cum viseaz fetele s fie.
Se întîmpl dintr-odat . A a cum se deschide un cocon, gr simea disp ru
pur i simplu i iat-o pe Lizzie Gunn înalt de un metru cincizeci, în
greutate de patruzeci i dou de kilograme, cu cele mai grozave e i
olduri din liceul Ozone. B ie ii p ro i din coal înnebunir . Telefonul ei
suna întruna; acum era dr gu .
312
Era îns i independent , oarecum excentric , o vis toare cu ochii deschi i
i o singuratic . Slab , dar avea o energie f limite.
De la Ozone, ajunse la Universitatea Missouri, la Lincoln, la Chicago, la
Boston. Via a fusese tot mai interesant de atunci încoace. Dup Ozone
nimic nu mai putea s fie plicticos. Plictiseala se dizolva în tirile de la ora
ase i ceea ce ea numea un constant „ urub" în stomac. Stomacul ei
fusese un „ urub" mereu. i acum, stînd cu Frank O'Hara i vînînd o
himer numit Cameleonul, toate fanteziile, visele, aspira iile ei, totul se
împlinise.
Ea povesti pe scurt. Adîncit în fotoliul confortabil, el o privea ca i cum ar fi
ochit o int . De data asta ea îi întoarse privirea i, cînd termin , se
întoarse direct la subiectul aflat la îndemîn .
- Nu pot s cred c un om e ucis, probabil chiar în clipa asta, i noi st m
aici f s putem face nimic.
O'Hara se ridic i merse pîn la pat, îi lu mîinile i o f cu s se ridice în
picioare. O înconjur cu bra ele i o îmbr . Era ceva prietenos, menit s
o fac s se simt din nou în siguran . Ea fu mi cat de gestul în sine, iar
ldura trupului lui era lini titoare.
- A devenit prea urît, prea repede, zise el.
- Ai avut dreptate, spuse ea, tipii ia din Mafia erau ni te mici copii. El î i
plimb degetul pe obrazul ei, în jos.
- P-p-poate c ai dreptate, poate c nu sunt f cut pentru a a ceva.
Doamne, m bîlbîi, gîndi ea.
- Am f cut tot ce am putut. Via a e mult mai u oar dac po i accepta
inevitabilul. Îi mîngîie lobul urechii.
- Credeam c sunt atît de de teapt urm rindu-l, pe urm am dat col ul.
- N-are sens s ne tot gîndim la trecut. i eu am dat un telefon stupid.
Tipul e profesionist. Cu asta se ocup . Nu te mai gîndi, îi mîngîie u or ceafa
cu degetele.
313
Ea se mi mai aproape. El începu s -i mîngîie obrajii cu vîrfurile
degetelor, apoi le trecu u or peste buza de jos.
„Ce crede, c poate s fac asta un minut, dou i pe urm o s cad, pur i
simplu, în pat?" gîndi ea.
- închide ochii, Lizzie.
Ea îi sim i buzele umede, alunecînd înainte i înapoi pe ale ei, apoi limba,
abia atingîndu-i buzele. „Mda, chiar a a crede", gîndi ea.
Gura i se deschise u or i vîrful limbii lui i-l atinse pe-al ei. „ i are
dreptate", î i continu ea gîndul.
Furtuna se înte ea. Fulgerele str pungeau norii i atingeau p mîntul.
Lumea se lumin pentru o clip , apoi paf! - energia disp ru i totul rec zu
în întuneric.
Hinge se apropie mai mult de fereastr .
Ea se desprinse o clip de el i aprinse bricheta. În camer erau cinci
lumîn ri; le aprinse. Fl rile unduiau în briza rece care venea prin
ferestre.
- M omor dup lumina lumîn rilor, opti ea.
- Aceea i tip tr snit , zise el, apucînd-o de gulerul bluzei i tr gînd-o u or
din nou spre el.
Emo iile ei nu erau stabile deloc. Tremura de pasiunea nop ii - i era
excitat de ea. Îl g sea pe O'Hara irezistibil, piratul care vine de nic ieri, o
smulge din pia a de sclavi i o ia pe vasul lui. Era o fantezie ce data înc de
pe vremea cînd devenise pentru prima dat con tient de senzualitatea ei,
pe care o p strase peste ani. i, în cele din urm , întîlnise piratul.
Iar ea era fata din fantezia lui: vulnerabil , atr toare... dar minunat de
experimentat .
Hinge se mut i mai aproape. Ploua mai tare i b tea vîntul, iar gr dina
din jurul c su ei se transformase într-o groap cu noroi.
Fulgerul p rea c str punge p mîntul i, în lumina acestuia îl v zu pe
314
rbat cum deschide bluza fetei. P rea c nu se mai sfîr te, apoi bluza se
desf cu, dar b rbatul se afla între Hinge i fat . Se mut la cealalt
fereastr i îl v zu profilîndu-se în exploziile de lumin ale fulgerelor,
conturîndu-i u or sfîrcurile cu degetul mare, sco îndu-i bluza i aruncînd-o
pe pat, s rutîndu-i gîtul, umeri sfîrcurile sînilor.
Hinge î i scoase o igar din buzunarul c ii, i-o puse între din i i- i
scoase cu itul din man et . Risca s se aprind iar lumina sau s fie v zut
în lumina unui fulger. Dar ei erau prea prin i ca s mai vad ceva. Tipul ar
fi trebuit s -i mul umeasc . Ce stil. Îl va înjunghia întîi pe b rbat i, dac
nu moare din prima lovitur , o va omorî pe fat dintr-un salt.
O'Hara i Eliza erau o singur form în mi care, în lumina lumîn rilor i,
uneori, în str lucirea scurt a fulgerelor, desf cînd cordoane i nasturi,
îngem na i în cele din urm , c utîndu-se cu mîinile, gustîndu-se cu
buzele, în timp ce el o îndrepta încet c tre pat.
Frunzele de palmier se loveau una de alta în vînt, iar ploaia îi curgea
iroaie pe fa . Îi putea vedea prin fereastra coborît , întin i pe pat, goi
acum, stînd pe o parte, cu fa a unul la cel lalt.
Eliza îl sim ea pe O'Hara strîngînd-o în bra e; buzele lui p reau s fie pe tot
trupul ei, pe sfîrcuri, pe stomac. Limba lui o explora, în timp ce ea î i
plimba mîinile pe spatele lui, sim indu-i pielea, arcuirea adînc a spatelui,
oldurile tari. Ea ap u or i el r spunse la fel. începea. O sim ea în
ceaf , sub urechi, agitîndu-se în stomac. Uit unde era, cu cine era, totul,
în afar de senza ia care cre tea, minunatele r spunsuri senzuale, la
fiecare atingere i s rut.
Hinge se îndrept spre col ul c su ei. întinse mîna s deschid u a - nu
auzi i nici nu v zu bucla de sîrm care îi c zu pe cap, nu putu s -i simt
prezen a decît cînd îl lovi în ceaf . Reac ion imediat i din instinct. întîi se
arunc înapoi c tre atacatorul s u. î i repezi ceafa În sus, umflîndu- i
mu chii împotriva sîrmei. Apoi întinse bra ele înapoi, pentru a- i prinde
315
inamicul. Nimeni. Era în les .
îl smuci din nou i c zu înapoi peste potec în nisipul ud, rostogolindu-se
în clipa cînd atinse p mîntul i r sucindu-se în a a fel, încît s ajung cu
fa a la asasinul lui. Nu v zu decît o figur neclar inînd cap tul sîrmei.
Era un truc vechi, folosirea lesei. Sîrma era trecut printr-un mic nod care
putea fi strîns tr gînd de acesta. Uciga ul st tea la un metru în spatele
victimei, dezechilibrînd-o constant, pîn cînd sîrma o sufoca.
Sîrma t iase adînc. Hinge îi putea sim i relieful aspru prin canadian . S ri
cu cu itul, încercînd s taie sîrma. Mi cîndu-se repede în spatele lui,
asasinul îl împinse puternic pe spate.
rind pe jum tate i rostogolindu-se pe jum tate, Hinge ateriz în
picioare. S ri la umbr cu cu itul preg tit, i-l sim i mu cînd din bra ul
acestuia, i trecînd prin carne. Mai avea înc igara între din i, dar nu putu
trage corect ca s ating gîtul celuilalt.
Atacatorul s ri înapoi i-l smuci din nou.
Hinge începea s i piard for a. Pe m sur ce sîrma t ia mai adînc,
respira ia i se îngreuna. Se rostogoli în nisipul ud, apuc lesa i-l trase pe
asasin c tre el. B rbatul înalt c zu în fa i ateriz pe marginea apei,
sprijinit pe mîini i genunchi.
Pentru o clip , plaja devastat de furtun fu luminat de arcul unui fulger.
Hinge v zu fa a uciga ului s u i ochii i se bulbucar .
- Spettro!
i repezi limba în cap tul ig rii i scuip igara direct în fa a lui
Falmouth. Dar vîntul i mi carea brusc a lui Falmouth conspirar pentru
a-l face s gre easc inta. S geata atinse haina lui Falmouth în um r.
Acesta o scutur în momentul în care se ciocni de Hinge i cei doi b rba i
zur din nou în nisipul ud.
Valul trecu peste picioarele lor.
Hinge era îngrozit. începu s mîrîie ca un cîine, sucindu-se i s rind în
316
ap , s pînd nisipul cu mîna în care inea cu itul, în timp ce cu cealalt
tr gea de guler. Falmouth îl apuc de glezne i-l trase în valuri. În lumina
fulgerului, Falmouth v zu teroarea din ochii lui Hinge i Putu auzi strig tul
de groaz r mas în gîtlejul r nit al acestuia.
Se teme de ap , gîndi Falmouth. Hinge se teme de ap .
Texanul se b tea disperat în timp ce valul trecea u or peste el. Încerc s
respire i c ut orbe te s -l prind pe Falmouth, aruncînd cu itul în
întuneric.
Falmouth îl trase la ap mai adînc . Hinge nu mai putea rezista mult.
Sîrma î i f cea treaba. Acum, dac îl inea pe Hinge sub ap , totul se
termina. Dintr-o dat Falmouth sim i o strînsoare pe gît. Degetele lui Hinge
intrau în carne. Mîna lui era ca de fier. Apoi Falmouth sim i cu itul
intrîndu-i în carne.
Pentru o clip , Falmouth gîndi: „M-a prins. Ceafa blestematului de cowboy
trebuie s fie aproape t iat în dou i el înc mai lupt ”.
Chiar i în ap Hinge era departe de a fi învins.
Se r suci cu putere, tr gîndu-l pe Hinge cu el în apa i mai adînc ,
inîndu-l dedesubt cu lesa. Cu cealalt mîn bîjbîi i g si cu itul înc înfipt
într-o parte a trupului s u. Îl scoase i l valul s -l duc departe. Prinse
mîna lui Hinge i încerc s -i desfac degetele, dar era ca i cum ai fi vrut
desfaci o capcan de fiare s lbatice. Pl mînii lui Falmouth ardeau în
timp ce el i cu Hinge se t leau în mare. Apoi atinse suprafa a i lu o
gur de aer. Îl trase pe Hinge la suprafa cu sîrma i privi imaginea
grotesc pe care o l sase moartea pe fa a lui Hinge.
Lu degetul mare al lui Hinge în pumn i-l frînse, îi înl tur degetele din
gîtlejul lui, apoi c zu pe o stînc , tr gîndu-se afar din ap . Z cu pe stînci
în ploaia puternic , masîndu- i rana din coast i gîtul zgîriat. O clip mai
tîrziu, trupul lui Hinge ap ru la suprafa cu fa a în jos, i Falmouth îl
urm ri cum se love te de stînci.
317
în c su , pe cînd furtuna continua, mintea lui O'Hara derula imagini ca
un fulger între acum i trecut, între Jamaica i Japonia. Dar pe urm o
sim i, o auzi cum începe s i cînte singur , încet, îi sim i umezeala, îi
sim i mîna c utîndu-l i g sindu-l, îi sim i vibra ia invadîndu-l i-i sim i
pielea fin lipit de el. Era aparte felul în care mirosea i se mi ca, i
optea, i-l atingea, i-l s ruta; felul în care striga i t cerea ei, felul în care
se sim ea în untrul ei.
i, pentru o vreme, Japonia încet s existe.

14.

- Ei bine, spuse Magicianul, Lavander e mort. Tocmai am prins postul din


Kingston pe unde scurte. Spun c e vorba de un jaf. Gîtul t iat, buzunarele
iate.
De cînd se întoarser pe St. Lucifer în acea diminea , devreme, nu se
dezlipise de computerul s u, Izzy, încercînd s descifreze codul din
carnetul lui Lavander.
- Chiar c nu e o surpriz prea mare, zise O'Hara.
- Nu, dar am s i mai spun ceva, zise Magicianul. Un alt corp a ap rut la
suprafa la Montego Bay, odat cu fluxul. Un b rbat alb. înc nu a fost
identificat, dar se pare c a fost strangulat.
- Strangulat?
- Mda, dar s nu ne facem probleme pentru mai mult de un asasinat,
spuse Magicianul.
- Am scrîntit-o în Jamaica. Asta-i. întrebarea este unde plec m de aici?
- Da, nu prea avem rezultate din c toria asta, spuse Eliza. Un mort i un
carnet din care nu putem citi.
- Pot s sparg codul la, zise Magicianul, încrez tor. Am lucrat la el toat
diminea a, e doar o chestie de timp. E un cod de litere, pot s spun dup
318
structura propozi iilor.
- i ce înseamn asta? întreb Eliza.
- înseamn c prin cod se substituie o liter cu alta. OK? De exemPlu lui a
i se d valoarea z sau b, sau g, sau orice altceva cere blestematul de cod.
Ceva simplu, încît Lavander s -l poat ine minte. în elegi ce vreau s
spun?
- Cine dracu' poate ine minte dou zeci i ase de afurisite de substitu ii
ale unor litere diferite?
- Lavander ar putea. Se spunea c era un fel de geniu nebun, O'Hara.
- i cum o s rezolve Izzy problema? întreb Eliza.
- E o anagram , o simpl , blestemat de anagram , spuse Magicianul.
Unele cuvinte sunt evidente ca „ i" sau „sunt", cuvintele din cîteva litere,
cele mai utilizate în limbaj, da? Apoi exist litere care se repet mai mult
decît altele, vocale i combina ii de dou litere, t, i, n i altele.
- Dac încerci s descifrezi toate combina iile, va dura o ve nicie zise Eliza.
- Nu i cu Izzy. Mai întîi, în elegi, simplific problema pentru el. Cum ar fi,
de exemplu, s iau o propozi ie i apoi s -l programez pe Izzy s caute
literele care se repet . Caut combina iile de trei litere i mic orez problema.
În cele din urm am trei, patru cuvinte care încep s aib un sens.
- Tot nu în eleg.
- Haide, o s i ar t.
- Apropo, l-a v zut cineva pe Jolicoeur de cînd ne-am întors? întreb
O'Hara.
Magicianul ridic din umeri.
- Probabil c pune la punct vreo opera ie.
Izzy zumz ia lini tit în dulapul lui supradimensionat. Monitorul TV era plin
de cuvinte f sens. Magicianul se a ez i studie ecranul:
- OK, spuse el. Po i s m urm re ti? Mai întîi, vezi, aleg un rînd de prob ,
ceva direct din carnet.
319
Îi ar un rînd de pe ecran:
Cpl Zbwqn Mfclbngcmwngx Y gnj Xca
- Arat ca în aztec , zise Eliza. Magicianul o ignor .
- Dup aceea îi cer lui Izzy s -mi analizeze rîndul.
tu ceva pe tastatur . O clip mai tîrziu computerul începu s tip reasc
informa ii pe ecranul monitorului:
Num rul de cuvinte: 5
Cel mai lung cuvînt: 13 caractere
Cel mai scurt cuvînt: 3 caractere
Altele: 5 caractere: 1
4 caractere: 1
Litere diferite: 15
Litere mari: 5
Cuvinte din trei litere: 2
Frecven a repet rilor: 13:0; 12:0; 11:0; 10:0;
9:0; 8:0; 7:0; 6:0; 5:0;
4: 2 - c, n;
3: 1 - g;
2: 5 - b, 1, m, w, x;
1: 7 - a, f, j, p, q, y, z; Combina ii de dou litere: 0 Cuvinte din trei litere:
Cpl, Xca...
Ma ina f cu o pauz . Ap ru un alt mesaj: P strat pentru subdirector...
- OK, spuse Magicianul, hai acum s -i economisim ceva timp b trînului
Izzy. Nu exist combina ii de dou litere a a c o s încerc m cu cuvintele
din dou i trei litere, da? Ar fi o aiureal s îmceap sau s se termine o
propozi ie cu cuvîntul „ i" sau s se termine o propozi ie cu cuvîntul „the",
nu? M-a i urm rit pîn aici? OK, acum e posibil, nu-i a a, ca o propozi ie
înceap cu cuvîntul „the". A a c s -i cerem lui Izzy s calculeze din nou
propozi ia de încercare, înlocuind pe „Cpl" cu „the".
320
tu „SUB THECPL" i lovi tasta de intrare.
Vechea propozi ie ap ru imediat:
Cpl Zbwqn Mfclbngcmwngx Ygnj Xca
Era urmat de noua propozi ie cu înlocuirile operate:
The Zbwqn Mftcbngtmwngx Ygnj Xta
- Acum s vedem ce avem numai cu literele noi. B tu: „LISTEAZ NUMAI
SUB".
Ma ina afi urm toarele:
The.......te- - -1- -.......t-
- i acum ce facem? întreb O'Hara.
- O s p strez chestia asta, apoi m duc la urm toarea propozi ie pe care
am ales-o. E încercare i eroare, de acord, dar Izzy face toat blestemata de
treab , i repede. A adar, ce fac? Continuu s substitui pîn ce un cuvînt
sau dou cap sens. Am s descifrez codul sta, marinare.
- ine-m la curent, spuse O'Hara. Mi-ar pl cea s tiu de tine în anii ce
vin.
Dar Eliza era fascinat . Lucrase cu procesoare de cuvinte i se pricepea
pu in la limbaje de calculator.
- Poate c o s reu easc , spuse ea, optimist .
Magicianul se aplec înainte cu ochii str lucind, cu degetele înm nu ate
dansînd în aer.
- i poate c o s avem noroc, s d m peste ceva, poate peste o list cu
clien ii lui?
- Avem nevoie de o pauz , spuse O'Hara. Acum am început s rul m în gol.
- Nu fi a a de sceptic, spuse Eliza. E singura chestie pe care o avem.
- Nu chiar, mam'selle et messieurs!
Joii st tea în u cu gura ca o consol de din i albi, str lucitori.
- V-am spus c a putea ascunde un elefant galben în Haiti. Au pritraire,
nimeni nu poate ascunde nimic de mine acolo. L-am g sit pe unul ascuns.
321
- Danilov? strig O'Hara.
- Oui. Desigur.
- în Haiti?
Micul om d du din cap, cu mîndrie.
- i v sugerez ca voi doi s v mi ca i repede.
- Doi? Eu nu sunt inclus ? spuse Eliza.
- M tem, Eliza, c tu nu po i pleca în aceast expedi ie. Amîndoi trebuie s
st m în spate, de data asta.
- De ce? întreb ea, indignat .
- Eu, pentru c nu m pot întoarce în Haiti. Tu, pentru c locul în care se
ascunde Danilov e numai pentru b rba i.
- Numai pentru b rba i? Unde e, în Asocia ia Cre tin a Tinerilor de la
Port-au-Prince?
- Nu. E într-o m stire.
-Om stire? spuse O'Hara.
- Oui. E lîng Cap-Haitien. Muntele Ochilor Goi. Am aranjat cu un prieten
v întîlneasc la aeroport. V va conduce la locul respectiv i va avea
grij s intra i.
- Cînd? întreb Magicianul.
- Cît mai curînd posibil. Ar fi cel mai bine s v duce i înainte de a se face
întuneric. Acum e doar - privi ceasul de aur pe care îl purta la încheietur -
dou sprezece i jum tate. Dac pleca i la ora trei, pute i fi În Cap-Haitien
la patru i jum tate, iar la Ochii Goi, la apusul soarelui.
- Iar plec m, spuse Magicianul. Howe o s cread c ne-am dus în vestul
lbatic cu avionul lui.
- Îl g sesc eu pe pilot, spuse Eliza. S sper m c nu e plecat la pescuit sau
ceva de genul sta.
i alerg afar din camer .
- Joii, spuse O'Hara, cum l-ai g sit pe Danilov atît de repede? Cameleonul
322
probabil c de luni de zile i-a trimis cei mai buni oameni s -l g seasc .
- Pentru c Joii cunoa te pe toat lumea în Haiti, r spunse Magicianul.
Poate c nu e bine s se întoarc acolo, dar poate face multe la telefon.
- Cum ai f cut-o, Joii? întreb O'Hara. Omule ul zîmbi fericit i mîndru.
- Ar putea r mîne secretul meu, dar... în primul rînd, trebuie s recunosc
îl cunosc pe acest Danilov. A intrat i a ie it din hotelul sta de
nenum rate ori, timp de un an. Le Sorcier era prea ocupat cu computerul
lui ca s -i dea aten ie, dar Joii...! Ah, l-am cunoscut, nu dup ocupa ie,
desigur, nu vorbea despre asta. Dar a m rturisit c fusese de multe ori în
Haiti, a a c l-am pus în leg tur cu cî iva prieteni de-ai mei. tiam c ,
dac e în Haiti, pot s -l g sesc, i, voila, am f cut-o!
- O m stire, spuse O'Hara. Cine s-ar fi gîndit vreodat s -l caute pe cel
mai mare asasin din Europa într-o m stire!
- Mda, fu de acord Magicianul, i ce c lug r care se respect l-ar primi pe
tic los?
- O s afla i curînd, spuse Joii de sus i p si camera.
Cap-Haîtien, ora ul lini tit din zona Basse Terre - fî ia îngust de p mînt
de la poalele mun ilor din nordul insulei Haiti - era de patruzeci i cinci de
minute în urma lor, ca i cele treizeci de mile parcurse pe cel mai prost
drum v zut vreodat de O'Hara. Magicianul îl parcursese repede pentru c -
i petrecuse aproape zece ani în Caraibe. Dar, pe cînd vechiul Chevrolet
pr fuit morm ia i gemea, suind una dintre numeroasele pante ale
mun ilor ce m rginesc coasta nordic a rii, pîn i pianistul începu s
dea semne de nervozitate. Nori negri se l saser peste vîrfurile ascu ite, iar
ploaia începuse deja în mun ii din spate. Drumul se termina abrupt, la un
perete de stînc . Dincolo de perete erau o sut cincizeci de metri de gol. Un
iat care nu avea mai mult de nou sau zece ani, a tepta cu trei catîri.
- ia sunt m gari! opti Magicianul. Joii n-a spus nimic despre c ritul
unui afurisit de m gar.
323
- Joii n-a spus prea multe despre nimic.
- Nesuferitul la de broscoi de ciocolat ! Are un sim al umorului foarte
pervers. Asta nu e prima dat cînd îmi leag o tinichea de coad .
- i înc nu am ajuns, zise O'Hara.
Billy, ghidul, nu spusese prea multe cuvinte de cînd îi luase de la aeroport.
Nu era neprietenos, ci doar necomunicativ. Era un b rbat înalt, foarte
sub ire i de culoarea ciocolatei cu lapte, cu mu chi bine contura i pe bra e
i umeri, i cu ni te mîini enorme, umflate. Avea o fa lung , cu unghiuri
dure i pome i adînci i. Pu tiul cu catîrii îi sem na destul de mult ca s -i
fie fiu.
Billy ie i i le f cu semn s -l urmeze. Vorbi scurt cu b iatul în francez , iar
acesta se urc în ma in . Apoi, Billy le f cu semn s se suie pe catîri.
- Trebuie s ne gr bim. Ar fi mai bine s ajungem acolo înainte de
începerea furtunii.
- Cît de departe e? întreb Magicianul.
- Cam treizeci de minute de urcat pe munte, nu e departe. Magicianul îl
privi trist pe O'Hara.
- Treizeci de minute urcînd muntele pe un catîr, i el spune c nu-i
departe?
Se deplasar cu greutate pe dup marginea stîncii, c lare pe cei trei catîri.
Fa a abrupt a muntelui c dea direct în jos, pîn la c rare, care de-abia
dac avea un metru i jum tate l ime. Apoi muntele cobora din nou în
vale, zeci de metri sub ei. Vîntul urla în jurul stîncilor, aducînd
promisiunea umed a ploii, iar tunetul se rostogolea în spirale, deasupra i
dedesubtul lor.
- De data asta o s -i ar t eu lui Joii. De data asta chiar c am s -i tai o
bucat din fundul lui dr gu i o s-o ag pe perete, deasupra pianului.
- Ce dracu', Magicianule, l-a g sit pe Danilov pentru noi.
- Dar nu ne-a spus c o s c rim pe ni te împu i de m gari, urcînd un
324
munte, pe o c rare nu mai lat decît o felie de unc . Ce mai Sim al
umorului. E ca to i broscoii ia blestema i - pervers!
-Nue broscoi, Magicianule. E haitian.
- Vorbe te ca un broscoi, se poart ca un broscoi i e pervers, i asta-l face
broscoi în ochii mei, ip Magicianul.
- i ce te-ai face f el? ip O'Hara ca s acopere vîntul.
- A dormi mai bine noaptea, strig Magicianul drept r spuns. Catîrii erau
destul de speria i. Billy conducea procesiunea. Magicianul, înjurînd
constant, era în mijloc, iar O'Hara încheia irul. Vîntul se repezea asupra
lor, p trunzînd prin canadienele de var . C rarea deveni umed i
alunecoas , apoi începu ploaia. Pe urm c rarea se îngust i mai mult.
Billy aprinse o lantern , leg nînd-o încolo i-ncoace pentru a men ine
drumul vizibil.
Spre vest, La Citadelle, fort rea a din vîrful muntelui, construit de regele
Cristophe la începutul secolului al nou sprezecelea, se ridica peste coasta
nordic , iar zidurile ei înalte i cenu ii st teau ca o apc peste unul dintre
numero ii mun i din jur. În curînd disp ru în ploaia deas i în umbrele ce
se l sau.
Continuar s urce.
Magicianul î i petrecea timpul boscorodindu-l pe Joii, în timp ce O'Hara se
gîndea la Lizzie, cît de cald i de pl cut fusese în Montego Bay i cît de
repede acceptase ansa de a lucra cu Izzy la cod în absen a lor. Doamna
era tare, nici vorb despre asta. Gîndindu-se la ea, timpul trecea mai
repede.
Patruzeci i cinci de minute de c rit prin furtun îi aduser la sfîr itul
rii, un mic platou protejat doar de un zid scund de p mînt. Vîntul i
ploaia îi biciuiau. Exista un ad post pentru vite, în care era atîta loc cît s
încap i ei i cei trei catîri.
O'Hara privi în sus. Stînca disp rea în cea .
325
- i acum? întreb Magicianul cu n duf. Restul drumului îl facem în zbor?
Pe suprafa a stîncii se afla un clopo el i Billy îl scutur de cîteva ori
înainte ca o voce s -i strige de sus.
- Oui? Oui est la?
- Cest moi, Billy, strig ghidul.
- Ah, oui, Billee. Un instant.
Dup o clip , din întunericul de deasupra coborî o frînghie groas de care
era legat un co . Deasupra co ului, frînghia f cea un nod ca o curea de
metrou.
- Cine e primul? întreb Billy i zîmbi pentru prima dat .
- Urc m restul drumului în aia? exclam îngrijorat Magicianul. –
- Oui, rosti Billy.
- Eu merg al doilea, spuse Magicianul, strîngîndu- i umerii ca s se apere
de frig i de ploaie. Sau poate c o s a tept aici.
- E ti pu in nervos? întreb O'Hara.
- Marinare, sunt speriat de moarte.
- O s m duc eu primul, spuse haitianul. În felul sta or s tie c totul e
în ordine.
îi d du lanterna lui O'Hara i se sui în co , stînd în genunchi i inînd
bucla frînghiei cu amîndou mîinile.
- Allez-y! strig el celui de sus i, dup o clip , co ul se ridic în întuneric.
-Allez pe dracu', zise Magicianul. Ce caut eu aici, la urma urmelor?
- Mi-ai spus c te plictise ti i c vrei s i mai ridici i tu nasul. Asta se
cheam a ridica nasul.
- Se cheam a înghe a nasul, a a se cheam .
Privi sup rat în sus, în întuneric, ascultînd hîrîitul frînghiei i clinchetul
constant al scripetelui de sus.
Apoi scripetele nu mai scoase nici un sunet. Cîteva secunde mai tîrziu,
Billy strig :
326
- Allez done! Sui i. E sigur.
- Merci, strig O'Hara.
Co ul ap ru, leg nîndu-se în întuneric. O'Hara îl ajut pe Magician s se
suie în el. Muzicianul apuc frînghia i se ag de ea cu putere,
încheieturile îi erau albe, ochii îi inea strîns închi i.
- Ca i cum nu era destul, trebuia s mai prindem i anotimpul ploios ca
facem c toria asta! strig el.
Vocea i se pierdu în vînt în timp ce co ul urca leg nîndu-se în susul
muntelui, udat de ploaie i luminat de lantern .
Cînd co ul fu coborît a treia oar , O'Hara se sui în el i fluier cu degetele.
Sim i cum e tras încet peste marginea stîncii.
În timp ce se apropia de vîrf, auzi zgomotul f cut de scripete. Co ul era
coborît i ridicat ca o g leat într-o fîntîn .
Cînd ajunse în vîrf, O'Hara fu cople it pe loc de aspectul straniu al locului.
De fapt, nu era atît locul în sine, cît ambian a: c lug rul cu glug , un
spectru lipsit de fa , aplecat peste co ; m stirea îns i ca un labirint
care predomina vîrful muntelui ca o stafie medieval ; cl dirile ei
îmb trînite, legate prin coridoare acoperite i, ca un fundal pentru toate
acestea, un vaiet îngrozitor i continuu, întrerupt uneori de cîte un ip t,
care-i amintea lui O'Hara de descrierea f cut de Dante chinurilor iadului.
Billy i Magicianul se ad postiser în cadrul arcuit al u ii a ceea ce p rea
fie cl direa principal .
- Eu sunt fratele Clef, spuse c lug rul cu glug .
- O'Hara. Acesta e Mike Rothschild, iar pe Billy îl cuno ti.
- Oui. Bonsoir, mon ami.
- Bonsoir, r spunse haitianul. Fratele Clef se întoarse c tre O'Hara.
- Ar trebui s ti i c cei care s-au al turat ordinului nostru au f cut un
jur mînt al t cerii, spuse el. Eu sunt portarul. Prin tradi ie numai eu pot
conversa cu vizitatorii.
327
Vorbea molcom, accentul s u era un hibrid. Englez , un pic de francez ,
poate chiar un pic de spaniol .
- Am în eles c a i venit s -l vede i pe omul cu umbrel i c îl comp timi i
pentru soarta lui.
- A a e, zise O'Hara.
- Bon. Urma i-m , v rog.
Billy prefer s a tepte în anticamera sumbr , în timp ce c lug rul îi
conduse pe O'Hara i pe Magician pe poteci ferite de ploaie. Coborîr prin
stirea cu aspect de catacomb , pe lîng u i cu ferestre z brelite i
O'Hara în elese dintr-o dat de unde venea tînguirea i de ce, i pentru
prima oar numele locului c ta sens. „La Montagne des Yeux Vides”:
„Muntele Ochilor Goi”. Bun nume. Ochi lipsi i de via c utau s -i vad din
spatele gratiilor, mîini se întindeau s -i ating i, cu fiecare izbucnire a
fulgerului, un cor de vaiete se ridica de pe buzele locatarilor. M stirea
era un azil de nebuni, iar c lug rii t cu i erau îngrijitorii.
Magicianul îi arunc lui O'Hara o privire plin de în eles, apoi î i ridic
ochii c tre cer.
Un alt fulger, înc un cor al condamna ilor.
Intrar în cl dire i coborîr cîteva trepte largi de piatr . Pe pere ii goi ai
holului întunecat i rece erau prinse tor e care pîlpîiau. Cl direa, înghe at
de ploaie i de vînt, mirosea a umed ca o prevestire rea.
rbatul cu glug se opri la prima celul .
- I-am spus c veni i, spuse el. Dar reac ia lui ar putea... s v sperie
pu in.
- Frate Clef, Danilov e nebun?
- Nu tia i? Da, Fratele Umbrel este foarte nebun. În nebunia lui î i caut
in a. C lug rul privi prin u a z brelit . Ve i vedea c ... cum se spune...
ce te? R ce te între realitate i nebunie.
- Îl trata i? întreb Magicianul.
328
- M tem c cei care au fost trimi i la Ochii Goi sunt dincolo de orice
tratament. Fratele Umbrel a fost adus la noi de prieteni, dar a cerut s fie
izolat aici.
- A cerut s fie adus aici? spuse Magicianul.
- Da. Suferea de o paranoia extrem i, uneori, devenea ira ional. Credea c
to i vor s -l omoare. Crede chiar c umbrela lui este mortal .
Crede! gîndi O'Hara. Era evident c cei de la Ochi Goi nu tiau cine era în
realitate Danilov. i nici nu le p sa. Credeau c umbrela lui mortal era
inofensiv .
- De cît timp e aici? întreb O'Hara.
- De patru luni. i de cînd a venit, s-a îndep rtat i mai mult de realitate.
Ar c tre un clopo el de lîng u .
- Cînd termina i, pute i suna clopo elul. Oh, i înc ceva. El crede C asta e
casa lui. Nu- i d seama c e unul dintre nebuni. Succes.
lug rul descuie u a i trase z vorul mare.
- Domnule, ave i oaspe i, spuse i urc înapoi pe sc ri, în t cere.
Intrar cu pruden în camer , r mînînd lîng u , i ochii le fur lovi i de
lumina pîlpîitoare a lumîn rilor. Erau lumîn ri peste tot, aruncînd o
lumin galben în celula - sau celulele - lui Danilov, pentru c , de fapt,
erau dou celule legate printr-o arcad s pat în peretele de stînc .
Camera principal îi surprinse: în untru era o mas mare de stejar, lipit
de peretele opus arcadei, acoperit cu hîrtii i caiete; o bibliotec mare,
plin cu c i în mai multe limbi, lipit de un alt perete; pe partea opus ,
un pat cu cîteva perne; lîng pat, o mas mic ; la birou, un scaun cu
sp tar înalt, i alte dou a ezate la întîmplare prin col uri. Pere ii erau
acoperi i cu h i, fotografii cu flori i animale s lbatice, i o fotografie
mic , alb-negru, reprezentînd centrul Sofiei, capitala Bulgariei, ce p rea un
ora cenu iu i deprimant.
Cealalt camer avea un pat, o noptier i un dulap mare, voluminos.
329
Nimic altceva. O vaz mare cu margarete se afla pe podea lîng biroul la
care st tea Danilov, cu stiloul în mîn , aplecat peste un teanc de hîrtii i
scriind furios.
- Un moment, un moment, spuse, fluturînd din mîn .
Cînd termin ceea ce lucra, se întoarse spre ei. Fa a lui spunea totul, c ci
era fa a unui om bîntuit de propriile-i fantasme, împins c tre nebunie de
vîrst , con tiin i team ; un asasin gr bit i mai mult spre nebunie de
bizara închisoare pe care i-o impusese singur; un nebun închis între
nebuni, total incon tient de propria sa stare. Fa a lui ca o varz era obosit
i scofîlcit . Autodistrugerea st tea la pînd în ochii care erau nep tori o
clip , str lucitori ca diamantul în clipa urm toare. P rul, atîta cît îi mai
sese, devenise alb ca z pada, c zîndu-i, transpirat i în dezordine, pe
craniu. Mîinile tremurînde aveau noduri de la artrit . Pe fa a obosit
curgea transpira ia. Purta o pereche de pantaloni albi, murdari i
mototoli i, i o c ma alb , deschis pîn aproape de mijloc.
- Parlez-vous francais? Habla Usted espanol? Sprechen SieDeutsch?
- Engleze te. Vorbim engleze te.
- Engleze te, spuse el, deci sunte i englezi? Vorbea bine limba, în ciuda
unui accent gutural.
- Americani.
- Americani!
Îi privi cu suspiciune, apoi spuse pe un ton febril i sîcîit:
- Na, da, ce este? Sunt un om ocupat. Nu vede i c sunt ocupat? Ia uita i-
la masa asta, uita i-v numai! Proiecte, proiecte, pro... Nu sunt
niciodat destule ore într-o zi ca s ... Secretara mea... N-am. Oh, e plecat
în vacan . Tic loasa aia... Mut înnebunit hîrtiile pe mas .
- Danilov? zise O'Hara.
Omul nebun îl privi în lumina instabil a lumîn rilor.
- Te cunosc, spuse. În voce se sim ea panica. Ai venit s m omori.
330
Se d du înapoi pîn în col ul camerei cu aspect de celul , scîncind ca un
elu speriat, inîndu- i umbrela în fa , cu vîrful lucind amenin tor.
O'Hara se d du înapoi din fa a armei mortale.
- Vreau s te ajut, spuse el.
- N-am nevoie de ajutor. Pleac de aici. E ti unul dintre ei.
- Care ei?
Dispozi ia lui Danilov se schimb subit.
- Nu încerca s ... Crezi c sunt nebun? Cum ai... bine, bine, unde e paza?
Paza! Cum ai... Paza! M-au vîndut... vîndut... Ah, tic lo ii...
închise ochii i b tu cu pumnul într-un genunchi.
- Nimeni nu te-a vîndut, Danilov. Î i promit, secretul t u e în siguran la
noi. i eu m-am ascuns... mai mult de un an.
Dispozi ia lui Danilov se schimb din nou. Chicoti i vorbi pe un ton cîntat,
batjocoritor.
- Nu te cred, spuse el, ca i cum ar fi cîntat un cîntec. Min i. To i mint.
tiai c a min i e o art ?
tept un r spuns cu sprîncenele ridicate, apoi continu :
- În KGB te înva s min i a a cum te-ar înv a un pas de balet. De balet!
O pauz lung . Cine e ti? Te cunosc, nu-i a a?
- Nu ne-am întîlnit niciodat oficial. Numele meu e O'Hara.
- O'Hara... O'Hara... Irlandez, nu?
- American.
- Dadada, mi-ai spus asta, în regul , în regul , morm i nemul umit. Apoi,
la fel de repede, deveni din nou aproape juc .
- Bine, scute te-m de minciuni, da?
Se sprijini pe umbrel i dans în jurul ei.
- Min-ciu-ni-ci-le.
i în capul i cînt ca un coco .
- Nebun ca un afurisit de p rier, opti Magicianul. Hai s ie im dracului
331
de aici. Tipul sta e absolut rasol, terminat, icnit, marinare.
- N-am venit tot drumul pîn aici ca s plec m f nimic, Magicianule.
O'Hara ridic vocea, strigînd:
- Domnule Danilov?
Omule ul se opri i privi disperat peste um r la O'Hara.
- Avem o problem similar , domnule Danilov. Omule ul se opri din dans i
se uit întreb tor la O'Hara.
- A, z u? P mîntul aici, sus... teribil, teribil. Dar... am învins, domnule.
Ar spre margarete. Crescute pe stînca goal . Locul sta e un veritabil
Gibraltar. Dar... am... învins.
- Problema mea nu e gr din ritul, spuse O'Hara.
- Oh?
- Problema mea e c propriul meu ef de sec ie m-a sanc ionat. Danilov îl
privi cu suspiciune. Apoi mintea începu s -i lucreze; poate c era o sclipire
de recunoa tere.
- Se întîmpl tot timpul, spuse el. Cînd ai încredere în cineva, e tocmai cel
care nu trebuie. Eu numesc asta teoria invers rii, hmm? Sau e cumva
invers?
- Vrem s te ajut m, Danilov.
- În ce scop?
- tii de ce e ti aici?
- Pace. Lini te. Nu vreau s plec de aici. îmi place aici. F surprize. Nu
mai suport surprizele. Nu mai suport... îndoiala. Aici, toate zilele sunt la
fel. Mîncarea e la fel. Oamenii sunt la fel. Am o gr din , acolo, afar . Dar
plou . Poate mai tîrziu ne putem plimba. Poate diminea . Poate, poate,
poate, poate, poate, poate... Timpul o s spun , nu? i tu e ti un musafir
aici?
op i mai aproape de O'Hara i spuse cu o voce sc zut :
- Trebuie s te previn, mîncarea e mizerabil . Dar serviciul, ah, serviciul...
332
superb. Absolut... superb. F prea mult vorb rie i foarte prompt.
Desigur c nu... nu, desigur, desigur c nu... absolut nu, dar, la urma
urmelor, mîncarea n-a fost niciodat prea bun nici în Egipt. C tore ti?
- Eu plec, opti Magicianul. Dac mai ascult mult, înnebunesc i eu.
O'Hara îl ignor i insist .
- Domnule Danilov, tii cine sunt eu?
Danilov str tu din nou camera, studiind fa a lui O'Hara, galben i
pîlpîind în lumina lumîn rilor.
- Prietenul meu? Fratele meu? Profesorul meu, preotul meu, oferul meu,
du manul meu? Nimeni, da. Propriul... meu... c u.
- tii cine sunt eu? insist O'Hara.
Bulgarul nebun se a ez din nou i î i strînse buzele.
- întotdeauna am fost foarte bun la teste, spuse el, înc gîndindu-se, apoi
zise: Tu e ti cel pe care-l numesc Marinarul.
O'Hara era uimit.
- A a e, spuse el, surprins.
- Iar tu, îi spuse el Magicianului, e ti cel cu hotelul.
- S fiu al dracului, zise Magicianul. Danilov se întoarse c tre O'Hara.
- Ai întins-o.
- Ai dreptate din nou.
- Ai întins-o. Da, mi-amintesc de tine. i eu am întins-o. Nu e ceva prea
or.
- De ce crezi c e a a?
- Pentru c ei nu vor. Nu e sigur. Prefer s i dea somnul cel lung.
- Cine sunt „ei"?
- Cei f chip, voci la telefon, omoar -l pe sta, omoar -l pe la. De ce? N-
are importan . Oh, scuz -m , excusez-moi monsieur.
- Cine e Cameleonul?
- tiu i nu tiu.
333
- Cum arat ?
- Ca oricine; ca nimeni. E un cameleon. Cameleonul nu e niciodat ceea ce
pare.
- Ce tii despre Master?
Deveni din nou precaut. Ochii îi lic rir în jurul camerei.
- E foarte primejdios, tii, s -i subestimezi.
- Pe cine s subestimez? Vorbe ti de Master?
- Sunt rasi ti filozofici. Nu puteam s-o fac. Nu voiam s-o fac! acum... nu
mai am unde s stau decît aici. E... gaura mea de oarece.
- De ce ai fugit, Danilov?
- Prea b trîn. Artrita. î i întinse mîinile deformate: F sens. Prea multe
fe e. Gr sanul în ploaie... nu po i s ie i la pensie. Nu exist retragere.
Cînd nu mai e ti folositor, se dispenseaz de tine. în elegi? Te arunc la...
cum se spune? Scoase un sunet ca un brrrttt. Co ul de gunoi.
- i singurul motiv pentru care Master te vrea mort e c ai artrit ? Danilov
du din cap cu triste e.
- Da, e de neiertat s te îmboln ve ti. Am încercat s -i împiedic s
descopere. Dar, în cele din urm , erau... lucruri pe care nu mai puteam s
le fac.
cu un gest ca i cum i-ar fi sp lat mîinile i-l repet de cîteva ori. Apoi
spuse:
- Am dat gre . Nu exist a a ceva... s gre ti.
- Cum ai gre it?
- Cameleonul.
- Ce e cu Cameleonul?
- L-am ratat pe Cameleon.
- L-ai ratat? Ai încercat s -l omori?
- Oh, da.
- Quill i-a spus s -l omori pe Cameleon?
334
- Trebuie s g se ti furnica înainte s-o po i strivi.
- Quill i-a spus s -l g se ti pe Cameleon?
Danilov încuviin încet. Privea fix una dintre fl rile lumîn rilor de parc
ar fi fost hipnotizat.
- i sta e motivul? încuviin din cap.
- E ec. Voiau s fac i treaba aia din Hawaii, dar eram prea departe. Pe
asta n-au putut s mi-o impute.
- Ce treab în Hawaii?
- Omul cu fotografiile de la Thoreau.
O'Hara îl privi pe Magician, ridicînd sprîncenele ca pe ni te semne de
întrebare.
- Vrei s spui platforma petrolier care s-a scufundat? întreb Magicianul?
- Da. Cînd l-am pierdut pe Thornby.
- Vrei s spui Thornley, agentul britanic? întreb O'Hara.
- Da, numai c el a schimbat totul. Îngropat pe mare. În eleg. Poetic, nu
crede i?
- Thornley e cel care te-a recrutat în Master?
- Da. Paris. Acum trei ani. Prima mea sarcin a fost... a fost... Simmons.
Texas. În Houston. I-am dat vechea lovitur cu umbrela. Mort în ase ore.
Atac de cord. N-au tiut niciodat .
Zîmbi i f cu cu ochiul.
- S ne întoarcem pu in la Thoreau. De fapt l-au scufundat?
- Da. Cu to i oamenii. O sut i ceva. Optzeci de milioane... o sut de
milioane de dolari. A fost o isprav îngrozitoare. Noi nu l-am pierdut decît
pe Thornby, un schimb nu prea cinstit, nu? I-au zburat unul din picioare
cu plastique.
- i voiau ca tu s iei fotografiile platformei f cute de altcineva, nu?
- Fotografiile erau cu sistemul de pompare. Foarte revolu ionar. Dar nu
voiau s le vad , voiau doar s fie distruse, împreun cu tipul care le-a
335
luat. Totul în aceea i zi. Atr tor, nu?
- Ce vrei s spui cu aceea i zi?
- În aceea i zi în care au scufundat Thoreau m voiau i pentru treaba din
Hawaii. Presupun c au g sit pe altcineva. Eu eram la Londra i nu
puteam s plec. Era vremea proast . Deloc surprinz tor.
- Danilov, cine a ordonat lichidarea Cameleonului?
- Telefonul.
- Era Quill?
- Da.
- Quill i-a dat un ordin împotriva Cameleonului?
- Da.
- De ce?
- Nu exist cauze. Nu exist niciodat nici un fel de cauze.
- Nu po i ghici?
- Devenise o problem .
- Nu el e cel care-l conduce pe Master? încuviin .
- Deci Quill vrea s scape de Cameleon i s preia comanda întregii
opera iuni?
Danilov ridic din umeri.
- Nu exist cauze, spuse el.
Afar furtuna se mai potolise. Tunetul înc se rostogolea printre vîrfurile
mun ilor.
- Unde e Cameleonul?
- I-am pierdut urma.
- Unde i-ai pierdut urma?
- Tokyo.
- Tr ie te în Tokyo?
Danilov ridic din umeri din nou.
- Poate.
336
- Deci Quill i-a ordonat s -l g se ti i s -l distrugi pe Cameleon i l-ai
urm rit pîn la Tokyo, unde l-ai pierdut. Atunci ai fugit?
- Nu. L-am g sit i l-am pierdut în Tokyo.
- Unde? Unde l-ai pierdut?
- Pe strad . Puuf! disp ruse.
- Cum ai ajuns la el?
- Prea lung. Una, alta. Al ii au dat gre înaintea mea.
- Danilov, cî i oameni ai omorît pentru Master?
- Cî i?
- Bine, pe cine?
- Simmons în Houston, Richman în New York, Garcia în Los Angeles, un
rbat în Teheran, altul în Grecia. i... era frig i ploaie... întotdeauna frig
i ploaie... un tip vesel. Gras. Marinarul - Asta era în... în...
Memoria i se înce ase din nou.
- Ai primit vreodat îns rcin ri de la altcineva decît de la Quill?
- Omul de leg tur .
- Cine?
Cl tin din cap.
- L sa un mesaj la hotel. „Biletele tale pentru fotbal sunt la agen ie". În
felul sta tiam c -l g sesc la stadion.
- Care era sta?
- Simmons. Acum îmi amintesc, cel din ploaie... asta era în Japonia.
Bridges. îl chema Bridges. Veselul constructor de b rci. Gras. L-am f cut în
timp ce ie ea dintr-un restaurant.
- Altcineva?
- Nu-mi... amintesc...
- Danilov, cum l-ai recunoscut pe Cameleon în Tokyo?
- Nu-mi... amintesc...
- i nu l-ai întîlnit niciodat pe Quill?
337
- Quill e o voce. Cameleonul e o stafie. Midas e pierdut.
- Midas? Cine e Midas?
- Midas...
- E o persoan ? Un loc?
- Nu-mi... amintesc...
Privi în sus foarte brusc, se a ez drept în scaun cu mîinile pe genunchi,
cu umbrela al turi.
- Profesorul va recita acum din Pound. Po i s reci i din Pound, nu? Ce
nume ciudat... Ezra. Ce povar grea pe umerii unui fiu.
- Danilov...
Apoi c zu în genunchi i începu o litanie bizar :
- Nabikov, Ivan, o strad în Paris, pe drumul spre serviciu. Gregori, Ceorg,
Londra, chiar în fa a Parlamentului... i continu s recite lista victimelor
sale.
- L-ai pierdut, marinare, spuse Magicianul.
- Fir-ar s fie!
- Ai auzit destul.
- tie mult mai multe.
- Nu în seara asta. S-a întors în gaura lui de oarece.
Danilov îi privi cu nebunia sclipind iar în ochii lui de alabastru, urlînd ca o
fiar din p dure. Lu umbrela i s ri în sus, începînd s atace lumîn rile.
- A luat-o razna, omule. Hai s ie im dracului de aici.
O'Hara i Magicianul se d dur înapoi c tre u în timp ce nebunul
continua s se lupte cu lumîn rile. Cînd ajunser la u , el lovi prin
întuneric cu umbrela mortal , inut ca o spad în fa . Ie ir pe u , apoi
o închiser trîntind-o.
- Uau! spuse Magicianul, asta a fost aproape...
Umbrela lovi prin fereastra din u , vîrful ei atingînd p rul lui O'Hara.
Acesta c zu într-o parte i trînti z vorul.
338
Danilov începu s ipe. ipa în timp ce ei î i c utau drumul prin pasajele în
serpentin , c tre poart . înc mai ipa cînd ei fur coborî i, unul cîte unul,
din vîrful iadului.

15.

- Ok, deci ai descifrat codul lui Lavander, spuse Magicianul. S vedem ce


ai.
Dup ce se odihniser , f cuser du i comandaser fructe proaspete i
cafea, se agitau în jurul lui Izzy în timp ce Magicianul se preg tea s cear
informa ii din memoria acestuia, inîndu- i degetele a ezate deasupra
tastaturii computerului, ca i cum ar fi fost un pian. Fredona „Trup i
suflet", în timp ce îndemna computerul s -i vorbeasc .
Eliza explic cum rulase cîteva combina ii de propozi ii din carnetul lui
Lavander, încercînd s descifreze codul prin încerc ri i erori. Apoi
începuse s se gîndeasc la ceea ce spusese Magicianul: „Dac nu era
scris, trebuia s fie simplu, pentru c nimeni nu poate s in minte
dou zeci i ase de substitu ii de litere. Dou zeci i ase. Alfabetul". i
atunci, î i amintise din copil rie o propozi ie care con inea toate literele
alfabetului. „The quick brown fox jumps over the lazy dog" [Vulpea iute,
cafenie sare peste cîinele lene - englez n.tr.].
Urm torul ei pas fusese s experimenteze folosind alfabetul, a ezîndu-l în
sens normal i invers sub propozi ie, încercînd s descifreze codul alfabetic
al acesteia. Chestia asta n-a mers.
- A a c , zise ea, am l sat propozi ia pe monitor, apoi am început s rulez
alfabetul sub ea, mutînd de fiecare dat cîte o liter la sfîr it. Cu alte
cuvinte, am început cu prima liter , b, apoi c. Am ajuns la i, i asta era
cheia.
- Deci ceea ce avem este... spuse Magicianul.
339
The quick brown fx jmps v lazy dg...
- i sub asta punem alfabetul, începînd cu i în loc de a:
lmnopqrstuvwxyzabcdefghij...
- Le punem pe toate la un loc i ce avem? Thequickbrownfxjmpsv i a z y d
g... lmnopqrstuvwxyzabcdefg h i j k...
- i uite-le. L corespunde lui t, m lui h, i a a mai departe. Clar, spuse el,
întorcîndu-se spre Eliza.
- Mda, destul de bine, Gunn, zise O'Hara. L de la Lavander, asta e u or de
inut minte.
- Asta m calific s lucrez cu voi, cei grozavi?
- P i, e un început bun, fu nevoit s recunoasc O'Hara.
- Mul am al dracului de mult, zise ea.
- Deci avem un cod, ce facem mai departe? zise Magicianul, ignorînd felul
în care se tachinau.
Eliza introdusese în computer o bibliotec de defini ii, înlocuind literele
tastaturii cu literele de cod, i înregistrase aproape toat informa ia din
carnetul lui Lavander.
- Ce nume are fi ierul? întreb Magicianul.
- LAV1.
Magicianul scrise „LAV1" i ecranul se umplu cu rînduri de cuvinte i cifre.
Multe dintre date erau nume de b nci cu liste de depozite sub fiecare titlu.
Totu i, majoritatea celorlalte intr ri erau nume de companii ce aveau sub
ele liste codificate de cifre.
- Hristoase, uite o banc în Grand Cayman cu peste o sut de b trîne în ea!
Magicianul era sincer impresionat.
- Pîn acum, depozitele listate acolo însumeaz aproape o sut de milioane
de dolari, spuse Eliza, dar nu asta e cu adev rat interesant. Are cifre de
produc ie, capacit i ale cîmpurilor petrolifere, opera iuni ale companilor,
tot ce- i po i imagina despre o duzin de companii petroliere sau mai mult,
340
cît spun ele c pl tesc pentru petrolul brut, cît pl tesc în realitate. E o
enciclopedie de informa ii suculente. Ar spre dou cifre de pe ecranul
monitorului.
- Capacitatea de rezerv publicat fa de capacitatea de rezerv real . în
fiecare intrare, rezervele reale sunt cu milioane de barili mai mari decît se
raporteaz . Mint lumea, O'Hara.
- Ce vezi tu surprinz tor în asta? Ei omoar oameni, arunc tancuri
petroliere în aer, asasineaz politicieni. Ce înseamn pentru ei o mic
minciun adresat publicului? Trebuie s fac ceva ca s se justifice c ne
jupoaie.
- Asta-i cam cinic, nu?
- Realist, spuse O'Hara.
- Dar ce au toate astea de-a face cu Cameleonul? întreb Magicianul.
- Am spus-o tot timpul, trebuie s fie un model în toate astea. Un obiectiv
diferit de simpla ucidere pentru profit. Cred c suntem chiar în centrul
unui fel de scandal petrolier interna ional.
- Poate c Hinge l-a ucis pe Lavander ca s -i ia carnetul i tu l-ai b tut la
faza asta... poate c e chiar atît de simplu, spuse Eliza.
- E o posibilitate, zise Magicianul.
- Mda, caz în care fiecare companie din carnetul la are motiv s -l omoare
pe b trîn, spuse Eliza.
- Trebuie s descoperim m car un tip r u, zise O'Hara. F cel pu in un
client c ruia s -i tim numele, povestea cade. Ce dracu' îi motiveaz pe
oamenii care-l angajeaz pe Master? Cine-l vrea pe Lavander mort? De ce a
fost sabotat Thoreau? De ce a fost aruncat în aer ma ina lui Marza? Cine
a fost în spatele asasin rii lui Simmons i a celorlal i? Nu doar în general.
De ce au fost f cute aceste lucruri anume?
- A putea ghici eu cîteva i înc destul de bine, zise Magicianul.
- Nu valoreaz nimic, rosti Eliza. în eleg ce vrea s spun .
341
- Dar dac nu vom afla? întreb Magicianul.
- Nou ne trebuie însu i Cameleonul, interveni O'Hara. Ai încercat serviciile
secrete militare i navale, nu?
Magicianul încuviin .
- Dar OSS?
- Dosarele lor au intrat la CIA cînd s-au reorganizat, r spUnse Magicianul.
Le-am verificat deja.
- Dar cazurile inactive? spuse O'Hara. Poate c l-au r cit undeva.
Întoarce-te la ML. Poate am g si mai multe c utînd adînc. Magicianul
ut dosarele serviciilor secrete militare i cercet indexul.
- Drace, spuse el, avem „Inactivi, SUA", „Inactivi, Europa", „Inactivi...". Ia
privi i la tot rahatul sta.
- Cheam „Inactivi" i ruleaz „Cameleon" peste tot. Magicianul începu s
manipuleze tastele lui Izzy i s dea mereu acela i r spuns: „Nu exist un
asemenea dosar". Apoi, la „Inactivi, Japonia", d dur lovitura:
Cameleon, NOI. eful unit ii japoneze de antrenament pentru agen i
secre i. Pe lista criminalilor de r zboi, 1945-1950. Considerat mort la
Hiroshima, 8.06.45. Declarat oficial mort, 2.12.50.
- Ce înseamn NOI? întreb Eliza.
- Nici o alt identificare, r spunse O'Hara.
Se uitar fix la aceast informa ie timp de un minut. În cele din urm ,
O'Hara zise:
- Trebuie s fi fost pe lista neagr . Le-a luat cinci ani s -l declare mort.
- Nu-i mare lucru aici, spuse Magicianul.
- Cameleon pare s fie un nume de cod destul de obi nuit, zise Eliza. Poate
sunt mai mul i.
- Poate, spuse O'Hara. Sau poate c n-a murit la Hiroshima.
- Ce dracu', ar trebui s aib aproape aptezeci de ani. Asta s-a întîmplat
acum mai bine de treizeci i cinci de ani.
342
- Nu încetezi s func ionezi dac ai aptezeci de ani, spuse O'Hara. Dar
depozit informa ia în minte, pentru a o utiliza în viitor.
- Haide i s trecem la altceva, zise Eliza. Ce alte surse exterioare poate
folosi Izzy?
- pe care o vrei. UPI, New York Times, Washington Post, Wall Street
Journal, CIA, Serviciul Secret Britanic, Siguran a Francez ...
- Putem s introducem numele pe care ni le-a spus Danilov în chestia asta
i s le trecem în revist pentru informa ii?
- Pentru asta e f cut, i nu e „chestia asta", marinare, spuse Magicianul.
Spune-i Izzy. Orice lucru atît de de tept ar trebui tratat cu un pic de
respect.
Se apucar de lucru, trecînd în revist serviciile prin cablu i ziarele,
pentru a afla informa ii despre victime. Era obositor pentru c era
plictisitor s formulezi cereri i pe urm s prime ti r spunsul „Nu exist
informa ii disponibile". Trecur cîteva ore. Era uimitor cî i de Simmons i
de Richman ap reau, evident f nici o leg tur . Apoi d dur o lovitur .
Cercetaser United Press International pentru a c uta informa ii în ziarele
din Houston din octombrie 1976 pîn în octombrie 1977 pentru Merrill
Wendell Simmons. Potrivit lui Danilov, el îl ucisese pe Simmons cu trei ani
în urm , ceea ce ar fi însemnat în prim var . Dar agentul de leg tur îi
sase „biletele de fotbal" la agen ie, ceea ce p rea s indice c Danilov se
în ela asupra datei. Ar fi putut fi în toamn .
Danilov se în elase. Era vorba de trei ani i jum tate.
Ma ina scrise:
UPIRef Houston Chronicle 11.12.76p.lCa Dosar: HUCH761112NWS2555-
242
- S vedem cine a fost, spuse O'Hara.
Magicianul tast num rul dosarului i pe ecran ap rur urm toarele:
- Houston, 12 noiembrie UPI - Magnatul milionar al petrolului, Merrill
343
Wendell „Tirbu on" Simmons, fost membru în conducerea SMU, care a dus
tratative pentru un contract unic de arendare a unui teren particular
pentru American Petroleum Corporation, cî tigat la un joc de pocher, a
murit în aceast sear de atac de cord la locuin a lui din suburbia
Houstonului. Avea 56 de ani.
Magnatul afacerilor luase parte în cursul dup -amiezii la o reuniune de
bun venit a SMU, p rînd s se bucure de o s tate excelent . El s-a plîns
nu se simte bine în timp ce preg tea fripturi la un gr tar din gr dina sa
i, dup cîteva clipe, s-a pr bu it. Simmons a fost dus în mare grab la
Spitalul General Houston, unde a fost declarat mort la sosire, la ora 7. 25
seara.
Urma o biografie destul de detaliat .
- Ei bine, iat un asasinat confirmat pentru Danilov. Cine urmeaz ? Era
prima victorie i le împrosp ta energia. Continuar s caute informa ii,
verificînd fiecare nume i pistele pe care acesta le deschidea. Încet,
informa ia începu s se contureze.
- Jack „Red" Bridges, pre edinte la Bridges Salvage Corp., Tokyo, Japonia,
mort, atac de cord, 21.06.77.
- Arnold Richman, pre edinte la Sunset Oil International, mort într-o
torie de afaceri la New York, 9.02.77.
- Abraham Garcia, pre edinte i ef al Consiliului de Administra ie la
Hensell Oil Co., mort de atac de cord într-o c torie de afaceri la Los
Angeles, 18.09.78.
- Ace tia sunt cei patru. Probabil c a spus adev rul, zise O'Hara.
- Cameleonul sta are o adev rat înclina ie pentru companii petroliere,
spuse Magicianul. Au fost uci i trei tipi cu func ii de conducere în companii
petroliere, i Thoreau a fost sabotat.
- S nu-l uit m pe Lavander, spuse Eliza, care era b gat în petrol pîn
peste cap. i pentru c a venit vorba, toate companiile pentru care lucrau
344
tipii tia sunt în carne el. Uita i-v , Hensell, Am Petro... Sunset...
O'Hara privi intr rile decodificate pe care Eliza le scosese pe imprimant .
Pe al doilea rînd al fiec reia din cele trei intr ri era scris AMRAN.
- Ce înseamn AMRAN? întreb O'Hara.
- Nu tiu, zise Magicianul. Eliza ridic din umeri.
- Nu putem afla de la Izzy?
- O s încerc cu Dow Jones.
ase intr ri cu informa ii ap rur imediat.
- Am reu it! strig Magicianul. Acum avem ceva, omule. S ne uit m pe
schi ele de profil din Wall Street Journal.
- Din ce dat ? întreb O'Hara.
- Nou noiembrie.
- Destul de recent. S vedem. Schi a ap ru pe ecran:
- AMRAN Ltd. Consor iu format pe 28 octombrie 1979. Alc tuit din
Intercon Oil Corp., American Petro Ltd., Hensell Oil Products Corp., Sunset
Oil International Inc., The Alamo Oil Company, The Stone Corporation,
Bridges Salvage Corp. Obiective: Pozi ie mai puternic pe pia ,
experiment ri realizate împreun , consolidarea pie elor, putere financiar
crescut . Director executiv: Alexander Lee Hooker, general de armat în
retragere; vicepre edinte pentru opera ii: Jesse W. Garvey, general în
Armata SUA în retragere; vicepre edinte pentru marketing: Pozi ie vacant
de la moartea vicepre edintelui Ralph Greentree, 3.01.80. Principala
institu ie financiar : First Boston Common Bank. Sediul: Tanabe, Japonia.
- S fiu al dracului. Credeam c Hook e mort. N-am auzit nimic despre el
de ani de zile, spuse O'Hara. i baza lor e Japonia.
- Unde e Tanabe? întreb Eliza.
- Pe coasta estic a Insulei Honshu, cam la o sut de mile de Kyoto. Un loc
al dracului de pustiu.
- Cameleonul chiar i-a pus gînd r u lui AMRAN, spuse Eliza. I-a omorît pe
345
cei mai mul i directori din consor iu. Thoreau apar inea lui Sunset Oil.
Tipul care a fost omorît pe Maui avea fotografii de pe Thoreau.
- Vrea cineva s parieze cum a murit b trînul Ralphie Greentree? întreb
Magicianul.
- Doar a a, de amorul artei, Magicianule. Verific Alamo i dac au mor i
recente în e aloanele superioare.
Magicianul ceru un profil al lui Alamo Oil. i acesta ap ru, cu patru
rînduri mai jos:
- David Fiske Thurman, pre edinte al Consiliului, Alamo Oil Company,
mort în accident de ma in , lîng Dallas, Texas, 8.04.77.
- încearc i Ralph Greentree.
- Ralph Greentree, fost vicepre edinte executiv la Alamo Oil Company i
vicepre edinte al serviciului de marketing la AMRAN, înecat în timpul unei
vacan e în Honolulu, 3.01.80.
- Din ce în ce mai bine, spuse O'Hara. Ghici cine era în Maui, cu dou zile
înainte de asta?
- Hinge, spuse Eliza.
- Corect. Greentree s-a înecat la trei zile dup ce Hinge l-a omorît pe omul
din Maui i a luat filmul de pe Thoreau. Honolulu e la treizeci de minute cu
avionul de Maui.
- Altceva?
- Mai încearc una. Vezi ce putem afla despre Stone Corp. Izzy scoase la
iveal urm toarele:
- The Stone Corporation. Companie tip holding în domeniul energiei.
Propriet ile larg r spîndite ale companiei nu sunt f cute publice, dar se
tie c acestea includ uzine de energie atomic în mai multe state din SUA
i facilit i interna ionale de rafinare a petrolului. Director executiv
temporar: Melvin James, înlocuindu-l pe C.L. K. Robertson al III-lea, care a
murit într-un accident, cu avionul s u personal, 25.06.78.
346
- Iisuse, spuse Magicianul, mi-ar pl cea s cred c unii dintre oamenii
tia au murit de fapt în accidente. Dar am mari îndoieli.
- Ce p rere ave i despre ultima intrare? întreb Eliza. Nu se uitaser la
ultimul paragraf al schi ei:
- Cea mai nou achizi ie: contopirea cu conglomeratul japonez San-San.
10.0.579.
- Ce e San-San? întreb Eliza.
- E o foarte puternic companie de acolo, r spunse O'Hara. Dar nu prea
tiu multe despre ea.
- Mie mi-e destul, spuse Magicianul.
Se ridic i se întinse. Eliza se strecur la tastatur , schimb discurile i
începu s încarce în Izzy ultimele cîteva intr ri din carne elul lui Lavander.
- Tu nu obose ti niciodat ? întreb Magicianul pe un ton u or iritat.
- De vin e tinere ea, spuse O'Hara.
Energia lor îi inuse ore întregi i acum, deodat , to i trei p reau s cad în
acela i timp. Hot rîr s fac o pauz i s -l lase pe Izzy s imprime ce mai
sese din intr rile din carne elul lui Lavander.
Eliza, z rind intrarea în timp ce plecau la cin , spuse:
- O'Hara, mai bine uit -te la asta.
Acolo, pe listing, una dintre ultimele intr ri spunea:
- Midas Io.354.200109.12 Igr. Ghawares.2 bb.d.0-112.
Cei trei st tur apleca i peste imprimant , privind fix informa ia timp de
cîteva secunde.
- Midas e pierdut... spuse O'Hara.
- Ce? spuse Eliza.
- A a a spus Danilov: „Midas e pierdut". Midas nu e o persoan , e o
companie sau un loc. M întreb ce înseamn toate cifrele astea. i ce e p?
i „Ghawar"?
- N-am mai v zut o intrare ca asta, spuse Eliza. De obicei, po i s i dai
347
seama ce înseamn cifrele.
- Sunt prea obosit s -mi mai închipui ce mai înseamn , rosti Magicianul.
Trebuie s închid pu in ochii.
- OK, imprim m i asta. Izzy poate s-o scoat pe imprimant i o lu m cu
noi.
- O lu m cu noi unde? întreb Eliza.
- În Japonia.
- Japonia!
- Da. AMRAN e în Japonia. Hooker e în Japonia. Bridges a fost în Japonia,
Cameleonul e în Japonia, San-San e în Japonia. În mod evident, exist un
singur loc unde trebuie s fim, a a c haide i s ne odihnim cu to ii.
Urm toarea oprire e Tokyo.

CARTEA A TREIA

Orice eveniment, dup ce s-a întîmplat, poate fi f cut s par inevitabil de


tre orice ziarist sau istoric competent.
JOSEPH PULITZER

1.

Gravat cu pl cu e de aur pe peretele vechiului templu japonez al lui Oka-


Ri, sta scris: „Anotimpurile se schimb cu zilele, memoria omului se
schimb cu anii". Un poet englez, cu cîteva secole mai tîrziu, a exprimat
acela i gînd mai succint: „În cele din urm , toat istoria e amintire i bîrf ".
Erau zile cînd generalul Hooker st tea singur ore întregi în întunericul
biroului s u, înso it doar de ma in ria stricat din piept, adunînd zilele
tulburi ale trecutului s u, implorînd amintiri ov itoare. În cea mai neagr
dintre aceste zile putea auzi bubuitul tunului i strig tul goarnelor, dar
348
ochii min ii sale nu vedeau decît vîrtejuri de praf, întunecînd zile apuse de
glorie. Nume i figuri îi d deau tîrcoale, ca fantomele la r ritul soarelui,
iar numele locurilor se strecurau în untru i afar din tic-tacul singur ii
lui, f str zi, turle sau parcuri.
Numai Garvey tia i în elegea suferin a lui Hooker. Numai Garvey era cel
care îi venea în ajutor cînd b trînul ipa uneori tare, spunînd nume de
camarazi c zu i sau cîmpuri de lupt uitate.
- M-ai chemat, generale? întreba el.
Generalul repeta numele, iar Garvey, cu propria memorie afectat de timp,
inventa un incident i un loc care s i se potriveasc , iar Hooker mul umit,
se întorcea la visarea lui îngrijorat . î i scria memoriile de zece ani i
adunase un manuscris gigantic. S -l editeze, s aleag adev rul din
realitate de adev rul pe care i l-ar fi dorit Hooker, ar fi luat înc un
deceniu, a a c manuscrisul nu era publicabil.
Erau i ocazii rare, cînd praful anilor trecu i se risipea pentru vreo or i
Hooker avea o viziune foarte clar a trecutului. Aceste experien e erau
aproape orgasmice pentru b trîn. St tea ca în trans , urm rind cu ochii
sm ui i i înce i de ani cum se jucau clipele. i a a, printre sutele de
pagini scrise de mîn , cu fapte alterate, se aflau cîteva scene de lupt
str lucit recreate i studii de caracter, incredibil de precise. Tot restul era
imagina ie.
Hooker nu era prizonier al trecutului s u. Puteau s treac s pt mîni
întregi în care se ocupa de afaceri cu luciditate. Dar erau i zile în care se
trezea i-i spunea lui Garvey: „Colonele, ast zi am s lucrez la memoriile
mele", i disp rea în birou, iar Garvey amîna întîlniri, schimba orare, cerea
scuzele de rigoare, rezolvînd, ca de obicei, majoritatea afacerilor. În timpul
acestor zile, de dou sau de trei ori, Garvey r spundea cînd îl auzea pe
Hooker strigînd.
Era tocmai o asemenea zi, de i Garvey îi reamintise de întîlnirea cu O'Hara,
349
fixat pentru dup -amiaz , tîrziu. S o anuleze?
- Nu. N-ar fi prudent, spuse Hooker i îi f cu cu ochiul. Se sim ea bine.
Hooker era în birou de cîteva ore cînd Garvey îl auzi strigînd unul dintre
cele mai frecvente refrene ale lui:
- Bobby, unde e ti, Bobby? Garvey intr în biroul mare.
- Ai chemat, generale?
- E Bobby din nou. La Bastine.
Garvey î i amintea bine ziua aceea. i tot atît de bine i-l amintea pe b iat.
Bastine, 9 martie 1942. În acea zi, Garvey î i începuse cei trei ani de
prizonierat, la celebrele Suchi Barracks. Hooker urma s mearg spre glorie
i, în cele din urm , s se întoarc la Bastine, pentru a-l elibera. Iar Bobby
disp ru pentru totdeauna.
- E în regul , b trîne, spuse Hooker exuberant, pot s -mi amintesc destul
de clar, mul umesc...
în acea diminea , st tuse în pragul str lucitoarei cl diri albe a Clubului
Ofi erilor, drept ca un stîlp, cu cascheta de campanie, ochelarii fumurii
acoperindu-i cea mai mare parte a fe ei ca de oim, proasp t b rbierit,
sp lat i îmbr cat într-un costum kaki curat i c lcat de curînd, a teptînd
inevitabilul, ceea ce tia c va fi cea mai umilitoare zi a vie ii lui.
Asculta bubuitul înfundat al marilor tunuri japoneze, urmat de oftatul
proiectilelor care veneau, apoi nea teptatul bum al exploziilor.
Japonezii erau la dou zeci de mile dep rtare i mic orau repede distan a.
Americanii erau în debandad . De zile întregi, ceea ce mai r sese din
trupele aflate sub comanda lui Hooker ap rase îngusta Peninsul Bastine,
sînd zeci de mor i pentru fiecare mil cedat . Dar în noaptea precedent ,
japonezii lansaser un asalt brutal. Acum erau asedia i i, într-o or , dou ,
hrana, muni ia i morfina se terminau. Era o chestiune de ore.
Peste tot în jurul lui, generalul vedea team , panic , mînie. Nu po i cî tiga
un r zboi cu cozi de m tur , gîndi el, i asta era cam tot ce mai aveau. Cu
350
toate astea, oamenii lui p straser aceast disputat palm de p mînt timp
de trei luni, în pofida unor greut i îngrozitoare. Acum, bombele japoneze
deau asupra bazei. Un opron pentru repara ii din apropiere explod
brusc într-un nor de praf negru, se dezintegr i m tur zona cu buc i de
lemn i scule. Ceva din untru - benzina sau ceva asem tor - s ri în aer
i ce mai r sese din opron irupse în fl ri de un portocaliu str lucitor.
Hooker ignor haosul din jurul lui, bombele care uierau, ocul brusc al
exploziilor, focul i arborii care c deau, i reciti mesajul care tocmai îi
întrerupsese cafeaua:
ve i întîlni la sediul dumneavoastr la orele 07.00 cu dou vase SUA
sub comanda c pitanului Alvin Leamon. Fi i preg tit s preda i comanda
colonelului Jesse W. Garvey i s p si i imediat locul. Fiecare vas va lua
ase ofi eri. Lua i cu dumneavoastr acei oameni care v pot sprijini în
mar ul nostru spre victorie.
Succes.
Franklin Delano Roosevelt, Comandant suprem.
Mesajul fusese decodificat i reconfirmat. Îl reciti încercat de sentimente
contrarii. Era umilit de înfrîngere. Dar tia c salvarea însemna c e
destinat ca, în cele din urm , s abat o r zbunare teribil asupra
japonezilor. Avea la dispozi ie o or pentru a alege ofi eri cheie din grupul
u zdrobit, i a pleca din locul care-i fusese c min atî ia ani. B iatul,
desigur, va merge cu el. Se uit la ceas. ase. B iatul era în siguran în
ad post, cu civilii aceia care nu puteau s lupte din cauza vîrstei, a sexului
sau a infirmit ilor.
i mutaser cartierul general într-un amplasament din beton pentru
tunuri, lîng golf, i acolo îl g si pe Garvey, cu ochii obosi i i trupul plin
de r ni, neras, cu hainele zdren uite, aplecat deasupra unei h i a
Peninsulei Bastine, dictînd ordine la un telefon de campanie. Liniile lor
telefonice fuseser t iate cu s pt mîni în urm .
351
Garvey îl privi sumbru.
- Japonezii au dou distrug toare i un cruci tor în Canal. Îl
bombardeaz pe Sackett de pe mare... drace, trebuie s fie vreo cincizeci de
mii de japonezi care vin spre noi pe uscat.
- Cît estimezi? întreb Hooker.
- Trei ore, poate. Nu mai mult. O s ne bombardeze de acolo, din golf, înc
vreo or . La dracu', ce mai conteaz , generale? Cînd Sackett i ce a mai
mas din batalionul trei o s ajung aici, n-o s mai aib unde s se duc .
Ar spre vîrful peninsulei cîteva sute de metri mai la nord.
- Va trebui s înot m.
Hooker tia ce voia s spun . De zile întregi discutaser cînd s se predea.
Amîndoi b rba ii erau consuma i, epuiza i cu mult dincolo de capacitatea
de a mai putea lua decizii majore. i nici unul dintre ei nu putea înfrunta
decizia final .
- Mul i dintre b ie ii no tri folosesc propriile lor pu ti de vîn toare i
pistoale. Mai avem pu in i termin m muni ia pentru pu ti.
Situa ia dicta o capitulare imediat , dar hîrtia din mîna lui Hooker schimba
totul. Hooker îi întinse ordinul lui Garvey, care-l citi i i-l d du înapoi.
- Dac mesajul ar fi de la oricine altcineva, l-a ignora, spuse Hooker.
Acum trebuie s rezist m în acest punct pîn ajunge marina aici.
- Bine, spuse Garvey, cel pu in unul dintre noi va ie i din gaura asta de
rahat. Pe cine vrei?
- Cine a mai r mas?
- Cel mai bun om pe care-l avem e Sackett, dar s-ar putea s fie mort deja.
Dac nu, m îndoiesc c i poate croi drum înapoi pîn aici. Cînd am
vorbit cu el acum o jum tate de or , era într-un depozit înconjurat din trei
i. Nu mai avea decît doisprezece oameni la postul de comand din
Capice i urma s -l p streze cît mai mult posibil.
O bomb grea c zu aproape i explozia puternic f cu s curg praful de
352
pe acoperi .
- La dracu'! De ce-au a teptat pîn acum ca s dea ordinul sta?
- Japonezii n-au str puns la Capice decît asear tîrziu. Pîn acum am
luptat destul de bine, cît s rezist m, dac ne gîndim c pe uscat sunt mai
mul i ca noi, poate cincizeci la unu, i c de o lun n-am avut nici un fel de
sprijin, din aer sau de pe mare.
- Cred c ai dreptate. Am în eles c problema e îndoielnic aici.
- îndoielnic ! Ce dracu', e o problem de ore acum. Dac pleci repede, cel
pu in nu trebuie s mai fim îngrijora i de vreo bre .
- îmi adun oamenii imediat, spuse Hooker. Poate c marina o s ajung aici
repede.
- Dar b iatul?
- Merge cu mine, desigur.
Sorbir din cafea i f cur o list a ofi erilor neimportan i din companie.
- i-l las pe Irv Kaler, spuse Hooker. E un bun ofi er de cîmp, dar tie i cel
mai bine japoneza, din toat baza. S-ar putea s ai nevoie de el ca interpret
în urm toarele cîteva... luni. Dar îl vreau pe sergentul Finney. O s -mi
trebuiasc un lupt tor de prima mîn .
Cînd terminar lista, Hooker chem pe cineva i-i ordon s -i adune Pe
oameni la doc. î i privi ceasul. ase i dou zeci i cinci. O alt bomb lovi
aproape i p mîntul se cutremur sub picioarele lor.
Hooker r mase o clip în u , apoi îi întinse mîna.
- A fi vrut s vii cu mine, Jess, spuse el.
„Doamne, î i spuse Garvey, b trînul are lacrimi în ochi." Zîmbi.
- Ai s vii s m iei, îi spuse.
Deodat , Hooker îl îmbr pe micul i puternicul colonel.
- Po i s i pariezi pensia pentru asta, generale, spuse el.
Vocea îi tremura de triste e i de mînie. Scoase din buzunar vechea stea de
general i o prinse pe gulerul lui Garvey.
353
- tiu ce mult ai a teptat-o, spuse el. îmi pare r u c nu s-a întîmplat în
împrejur ri mai prielnice. M voi întoarce dup tine, Jess.
- Am s te-a tept.
Hooker se întoarse la statul-major i p i printre ruinele vechii cl diri
solide, din lemn de tec. Hîrtii i dosare erau îngr dite pe podelele deja
acoperite de cioburi de sticl . U ile atîrnau deschise, iar prin ferestrele
sparte intrau perdele sub iri de fum, ce se ag au de tavane ca ni te
tuci de bumbac murdar.
Timp de o clip sau dou , se opri în r ele împr tiate ale biroului
u, apoi se întoarse brusc i se îndrept c tre dig.
La cincisprezece mile dep rtare, dou vase transportoare vuiau în Canal,
inîndu-se aproape de rmul insulei principale. Marinarii de pe punte
urm reau prin binoclu îngrozitoarea b lie de pe peninsula din fa a lor.
- isuse, rosti un marinar. Sunt afurisi i de japonezi peste tot! E ca i cum
te-ai uita la un mu uroi de furnici.
pitanul Leamon inea leg tura prin telefon cu comandantul celuilalt vas,
Peter Coakley, un locotenent din Boston, care ie ise din Annapolis doar de
doi ani. Coakley era un tîn r aspru, cu p rul ro cat, cu o atitudine de John
Wayne fa de întreaga porc rie împu it .
- Aminte te- i ordinele, locotenente, îi spusese Leamon lui Coakley în urm
cu o or . Trebuie s ne îndrept m cu toat viteza spre Bastine. Nu... repet,
nu angaja inamicul pentru nimic în lume.... Apropie-te doar de ei.
Leamon se uit prin binoclu la cele trei vase japoneze.
- Sunt la nici trei mile de digul Bastine, spuse el.
i Coakley le urm rea.
- Stau ca ni te ra e, spuse acesta. Cruci torul va fi între noi i
distrug toare. Am putea s ...
- Trebuie s i spun din nou, locotenente? Misiunea noastr e s lu m
personalit ile de pe Bastine.
354
- Ni te d dace, asta suntem, spuse Coakley amar.
- Locotenente, vrei o curte mar ial ?
- Ei, haide...
- Ignor m vasele de suprafa . E clar, locotenente?
- Da, domnule.
- Vreau s spun, e al naibii de clar?
- Da, domnule.
- Atunci, s -i d m drumul.
Cele dou distrug toare i cruci torul se aflau la cel mult o mil în fa a
lor, concentrîndu- i focul asupra peninsulei înguste. Zgomotul regulat al
tunurilor lor mari se auzea mai tare.
- OK, dau eu prima tur . Tu stai aproape de rm, a tep i pîn termin, pe
urm treci la rînd.
- Am în eles, ip Coakley drept r spuns, i trînti telefonul.
întoarse vasul sub ire, de mare putere, spre rm, se opri i r mase lîng
copaci. Leamon se mi ca în susul Canalului cu vitez dr ceasc , cu botul
deasupra apei i partea din spate l sat adînc. Inflorescen e ale mor ii
erupeau deasupra, stropind marea din jurul lor cu fl ri. Bombele c deau
în toate p ile. Torpilorul continu s înainteze pe Canal, în timp ce
bombardamentul se înte i. Cerul era negru de fumul bombelor brizante.
Leamon nu se ab tu din drum.
- Afurisitul, o s reu easc , ip Coakley. OK, împu ilor, ine i-v bine,
venim.
i scoase vasul de lîng rm, îndreptîndu-l pe lîng istmul îngust, cu
toat puterea înainte.
Hooker i oamenii lui priveau de pe dig drama naval .
- Uite c vine primul, ip un maior de la West Point, numit Forester.
Hooker st tea lîng el, cu micul s u grup de ofi eri adunat în jurul lui.
Hooker se hot rîse s -l lase pe fiul lui în ad postul antiaerian pîn în
355
ultima clip . Acum era momentul.
- Sergent Finney.
- Da, domnule.
- Du-te, te rog, pîn la bunc rul civil i adu-l pe b iat la mine.
- Da, domnule.
Finney era un bun militar de carier . C ma a lui nu mai avea nasturi i
st tea deschis pîn la centur , iar una din mîneci atîrna din um r, numai
zdren e. D du arma unuia dintre ofi eri, s ri în jeepul generalului i o lu
peste cîmp c tre bunc r. De la dig nu erau mai mult de cinci sute de metri.
Aproape ajunsese cînd o bomb explod chiar în calea lui. Jeepul se ridic
pe ro ile dinapoi, se cl tin i se rostogoli într-o parte. Finney s ri din
scaun, lovi p mîntul i se rostogoli de cîteva ori. Jeepul se opri la cî iva
metri de el i explod .
- Îl aduc eu, spuse tîn rul locotenent cu fa de bebelu , numit Grisoglio, i
începu s alerge c tre bunc r, dar Finney se ridic în picioare, scutur din
cap i alerg restul distan ei.
- Stai pe locul t u, locotenente, ordon Hooker.
Leamon ghid micu ul torpilor într-un canal îngust care fusese cur at în
cursul pr dului de b rcile de pescuit i echipajele lor. Abia era loc
pentru ca vasul îngust s i croiasc drum. Îl conduse încet i cu aten ie
printre resturile fumegînde.
- ine i malul, nu ne împotmoli i, strig Leamon c tre echipajul lui epuizat.
Spune i-i generalului s se suie repede la bord. Nu avem timp. Coakley e
chiar în spatele nostru.
Hooker se întoarse c tre grupul s u, lu ase ofi eri i le ordon s se suie
la bord. Îi v zu pe sergentul Finney i pe b iat p sind bunc rul i
alergînd c tre dig.
- Cu permisiunea generalului, trebuie s golim repede digul, ip Leamon.
Hooker încuviin scurt i s ri imediat pe punte.
356
- Locotenente Grisoglio, e ti ofi er- ef pe al doilea vas. Spune-i sergentului
Finney s -l supravegheze pe tîn r, te rog. Am s -l aduc pe b iat aici, cu
mine, cînd ne vom opri peste noapte.
- Da, domnule, spuse Grisoglio, care era împu cat în picior i folosea o
ramur de copac drept cîrj .
îi arunc lui Hooker un salut hot rît.
- în regul , c pitane, îi spuse Hooker lui Leamon, s plec m.
Manevrar înapoi printre resturi. Leamon r suci timona, întorcînd vasul i
îndreptîndu-l c tre golf i marea deschis .
Hooker urm ri cum digul se f cea din ce în ce mai mic i, în cele din urm ,
îi v zu pe Bobby i Finney cu restul ofi erilor. Slav Domnului, gîndi. F cu
cu mîna, iar pu tiul de opt ani lu pozi ia de drep i i îi arunc un salut
corect. Hooker privi pîn ce fumul acoperi docul i nu mai putu s -i vad .
Apoi î i întoarse aten ia c tre al doilea vas care lua acum vitez prin Canal,
paralel cu distrug torul, ferindu-se de bombe.
Coakley fugea în marea deschis , pe lîng distrug tor, cînd bomba lovi.
trunse în partea lateral a vasului. Era o lovitur puternic . Vasul se
cl tin i buc i zburar din punte, luate de vînt. Unul dintre membrii
echipajului se r sturn i c zu de pe punte, cu picioarele în sus. Cîteva
secunde mai tîrziu, o bomb aerian explod pe puntea din fa . Un
marinar fu aruncat peste cabina principal , cu pieptul zdrobit. Cabina
comandantului fu rupt ca o cutie de carton. Sticla spart se împr tia în
vînt. Coakley fu lovit de o rafal de aer fierbinte. Metalul încins îi sfî ie
um rul. Timona fu smuls din strînsoarea lui i sim i cum cade de-a
curmezi ul pun ii, oprindu-se în balustrad . Timp de o clip , r mase
încremenit, apoi î i d du seama c st tea în patru labe i se uita la
propriul sînge, care se scurgea pe punte. Auzi cum un marinar strig
„Foc!", auzi fl rile zb tîndu-se în vînt. Vasul ardea în jurul lui.
Coakley se ridic în picioare i apuc timona. Ignor durerea din trup; nu
357
mai avea importan . întoarse vasul lovit i-l îndrept direct c tre
distrug tor. Fl rile se învolburau în urma lui, dar el înc traversa apa ca
un zefir, gonind prin fum i larm , direct c tre vasul inamic.
- Blestema ilor, gemea Coakley. Blestema ilor, blestema ilor,
blestema ilor...
Leamon privi ocat cum torpilorul lui Coakley gonea direct în coasta
distrug torului. O clip , totul p ru suspendat în timp. Apoi plecar
torpilele, i depozitele de muni ie ale vasului mare explodar , distrug torul
se cl tin i se r sturn în ap . O minge portocalie de foc se ridic din
gaura din coasta lui, apoi auzir alt explozie, i alta, i alta.
- Doamne, o, Doamne, strig Leamon. Se întoarse c tre general care st tea
în picioare lîng el, urm rind ultimele clipe ale vasului de r zboi. Ne
întoarcem, domnule, pentru restul oamenilor dumneavoastr ?
Hooker privi înapoi c tre Bastine, dar nu era nimic de v zut decît fumul
negru, explozii i fl ri la nesfîr it, t zuind peste paloarea întunecat .
- Am ordinele mele, spuse Hooker. i dumneavoastr la fel.
- Da, domnule, spuse c pitanul Leamon i- i ghid vedeta rapid afar din
Bastine.
Iar acum Hooker st tea în biroul lui, cu lacrimi proaspete pe obraji, i- i
amintea c tocmai aceasta era ziua, dintre toate zilele vie ii sale, pe care
voia cel mai mult s o uite.
Cutia sosi cam pe la patru i jum tate dup -amiaza. Era adus de un ofer
de taxi, care o luase din sta ia de tren unde fusese adus de la... Ad
infinitum.
Era întotdeauna aceea i poveste. Imposibil de reconstituit. Doar o simpl
cutie alb , cu g uri în ea, pe care era scris „Namamono" - „Perisabil".
Cînd intr în birou, generalul edea în întuneric.
- Scuza i-m , domnule.
- Intr , Jesse. Mo iam aici. M gîndeam la vechile zile.
358
- Ve ti proaste, domnule.
- Ce e?
- înc un cadou.
- La dracu'!
Garvey puse cutia pe biroul lui Hooker.
- Vre i s o deschid?
- Am s-o deschid eu.
Lu din sertar cu itul pentru deschis scrisori, t ie sfoara i rupse hîrtia de
deasupra.
Ie i încet. întotdeauna f ceau a a, cercetînd aerul cu limbile lor, mi cînd
ochii în diferite direc ii. Iisuse, ce urî i erau.
tept pîn ce c zu din cutie i începu s traverseze masa. îl lovi într-o
parte, suficient de adînc pentru a str punge pielea. Cameleonul se agit ,
lovind cu coada în urma sa. Era unul mic, nu mai lung de dou zeci sau
dou zeci i cinci de centimetri. îl lovi din nou.
Cameleonul începu s se zbat de durere. Îl pocni iar i iar. Apoi puse
cu itul de hîrtie cu partea ascu it pe gîtul cameleonului i-l ap tare de
mas . Limba i se umfl , o minge ro ie, r sucit , tremurînd în gura pe
jum tate deschis .
- E vreun mesaj? spuse Hooker. Garvey scoase o foaie de hîrtie.
- Spune: „Pe tele îl va mînca pe pescar".
Ura fierbea în gîtlejul lui Hooker i, cu o lovitur puternic a cu itului de
scrisori, decapit cameleonul.

2.

Zburaser de la Miami la San Francisco i luaser cursa Marele Cerc peste


Pol c tre Tokyo. Apoi se odihnir dou zile. Progresele erau mici.
Magicianul urma s verifice antierul lui Red Bridges, apoi s trag cu
359
urechea i s vad ce mai poate afla. Eliza urma s ia masa cu Ira Yerkes,
eful biroului din Tokyo al Agen iei de tiri Howe, sperînd s afle ceva
despre AMRAN. O'Hara porni s caute un vechi prieten din Serviciul Secret
al armatei japoneze. Ca de obicei, urmau s utilizeze telefonul hotelului, ca
leg tur în caz de urgen .
Îi luase un interviu lui Yerkes, cu doi ani în urm , pe cînd acesta se afla în
Boston, în vacan . Era înalt i sub ire, aproape de patruzeci de ani i iute;
un b rbat brunet i frumos, care cu greu putea s stea lini tit suficient
timp pentru a mînca prînzul. i-l amintea ca pe un tip zbîrnîind de energie
i care flirta pu in, dar care ac iona întotdeauna de parc trebuia s plece
undeva chiar în acel moment, i nu neap rat pentru afaceri, ci pur i
simplu undeva. A a era el, i poate din cauza asta era unul dintre cei mai
buni reporteri din lan ul Howe.
Lu cîteva sendvi uri dintr-un restaurant în stil american i o conduse
într-un mic parc de lîng Ginza, aproape de cl direa unde se afla biroul lui,
ez mîncarea ca la picnic i se întinse imediat pe spate, cu ochii închi i,
cu fa a la soare.
- Am mare nevoie de ni te raze de soare. N-am prea ie it iarna asta, spuse
el. Vocalele lui lungi, din Noua Anglie, p reau ciudat de nepotrivite în
Japonia. Deci, ce faci în Tokyo, unde î i sunt aparatele de filmat i toate
celelalte?
- E numai o parte din treab . Probabil c o s trebuiasc s aranjez pentru
o echip de filmare i o ma in înainte de a pleca.
- Nici o problem . B trînul are cel mai bun echipament din japonia. i de
dou ori mai mult decît are nevoie. Vorbe ti limba?
- Nu.
- Asta ar putea fi o problem . Poate o s vin cu tine, ca translator. Deodat
privi în sus. Ai dat de ceva tare?
- Nu.
360
- i-ai f cut o reputa ie de a scoate din mînec mereu cîte o chestie tare,
doamn .
- Ceva legat de turism. Poate i ceva despre industria japonez .
- „Ceva despre industria japonez ", zise Yerkes rîzînd. Nu po i spune ceva
despre industria japonez . Asta e ca i cum ai spune ceva despre Unchiul
Sam. Cu ce vrei s începi?
- Ce p rere ai despre petrol?
- Nu exist a a ceva în Japonia. Nu destul pentru o tire de treizeci de
secunde. Rafin rii, poate. O mul ime.
- Ce tii despre AMRAN?
- Nu-mi spune c te intereseaz ghinionistul Hooker.
- De ce îi spui a a?
- Nu tii nimic despre Hooker? ,
- tiu c a fost un mare general în r zboi. Ce preten ii ai de la mine? M-am
scut abia în 1949.
- Deci - e istorie. Are o reputa ie grozav din r zboi, dar calc cu stîngul în
tot ce face. A fost gonit din Filipine de japonezi, b iatul i-a fost ucis în
zboi, a e uat cînd a candidat la pre edin ie, iar jum tate din partenerii
lui din AMRAN i-au murit. încearc de ani de zile s Pun pe picioare
consor iul sta.
- Nu tiam despre fiul lui.
- Nu s-a f cut prea mare publicitate. Scuz -m , îmi stai în soare...
- Scuze.
- A a e mai bine. Oricum, Hook a fost guvernator militar al uneia dintre
provinciile sudice de aici, în timpul ocupa iei. A fost foarte în eleg tor cu
nevoile rii, a ajutat-o s se pun pe picioare. A aranjat chiar unele
împrumuturi pentru cî iva granguri locali. Nu mai vorbesc despre copil. Nu
e o politic bun .
- De ce are AMRAN sediul aici?
361
- De ce nu? Petrolul e o afacere interna ional . Eu cred c îi i place aici
trînului. Japonezii îl iubesc sau îl ur sc.
- Îl ur sc?
- Cei mai tineri cred c a fost un dictator. Poate c a fost, dar, la naiba, era
cuceritorul. Ar fi putut s fie chiar insuportabil.
- Ce p rere ai tu despre el?
- E un erou de r zboi, al turi de Patton i MacArthur. Istoria îi va acorda,
probabil, opt puncte din zece.
- O s pot vorbi cu el?
- Dac ai noroc. Acum vreun an am scris i eu ceva despre el. Am spus c
a fost cea mai tragic figur din cel de-al Doilea R zboi Mondial. Un tîmpit
de la sec ia interna ional a schimbat-o în „una dintre cele mai tragice
figuri". Oricum, dac te intereseaz AMRAN, ia leg tura cu biroul de
îns rcin ri din Boston. Ieri le-am trimis zece pagini despre asta.
- Despre ce?
- Despre unirea lor cu San-San.
- Ce e San-San?
- San-San înseamn „Cei Trei Domni", o triad . S-a format în timpul
zboiului. A fost oarecum scandalos. eful, Shichi Tomoro, a fost unul
dintre marii industria i din timpul r zboiului. MacArthur l-a îndep rtat cît
ai zice pe te, apoi Hooker l-a ajutat la finan area întregii afaceri. Acum este
unul dintre cele mai puternice grupuri industriale din Japonia. Sunt foarte
puternici din punct de vedere politic i au bani mai mul i decît familia
Rockefeller.
- Ce fel de industrii?
- Rafinarea petrolului, construc ii navale, electronic .
- Poate c ar trebui s stau de vorb cu Tomoro.
Yerkes î i ridic b rbia pentru a beneficia din plin de soare.
- E Prea tîrziu. A dat col ul acum cîteva luni.
362
- Vrei s spui c e mort?
- Mort, incinerat i împr tiat în cele patru z ri. - Cum...
- Avea o rezerva ie de porci mistre i în partea de nord a insulei, lîng
Aomori. S-a împu cat singur din gre eal .
Cameleonul a lucrat din nou, gîndi ea. Trebuia s fie el. Se potrivea perfect.
- Ira, ai auzit vreodat de cineva numit Cameleonul?
- A a îl cheam ? Ce face, st pe lîng cas i- i schimb culorile?
- Este pseudonimul lui.
- Nu. De ce?
- Eram doar curioas .
- Pe dracu'.
- Cum adic pe dracu'?
- Vreau s spun, pe dracu'. Haida-de, doar nu întîmpl tor m întrebi de
cineva numit Cameleonul, ce Dumnezeu. Ce e tipul, vreun cînt re nou de
muzic rock?
- Rock punk.
- Ei, las-o balt . Eu de-abia am ajuns la disco.
Se ridicar s plece i Eliza î i aminti de noti a „Midas" din carnetul lui
Lavander.
- înc ceva, Ira. Î i spune ceva numele „Ghawar"? El duse resturile la un
co de gunoi i le arunc .
- Singurul Ghawar de care tiu e în Arabia Saudit , spuse el.
- Arabia Saudit ?
- Sigur. E cel mai mare cîmp petrolifer din lume.
Kancho-uchi, sediul Serviciului Secret, se afla într-o cl dire cu trei etaje
dintr-un col obscur al complexului guvernamental. O'Hara fu condus de o
tîn într-un costum alb la etajul al treilea. Era atît de formal , încît îl
cea s se simt stînjenit. Hadashi îl a tepta la u a biroului s u.
O'Hara nu-l mai v zuse pe Bin Hadashi de trei ani. Agentul nu se
363
schimbase prea mult. Avea treizeci i ceva de ani i era un tip înalt pentru
un japonez, sub ire, cu p rul tuns scurt. Absolvise Princet cum laude.
- Hei, Kazuo, unde ai fost? spuse Hadashi cu un zîmbet larg. Am auzit c
te-ai dat la fund. Propriul t u om a încercat s i-o coac , nu?
- Cam a a ceva.
- Ce idiot.
Îl introduse pe O'Hara într-o înc pere mic , dar foarte curat . Pe pere i nu
erau tablouri, iar pe birou nu se g seau decît un telefon i o cutie cu suc
de mere.
- N-a fost niciodat altfel, încuviin O'Hara.
- i pe urm a anulat totul.
- Mda.
- Ce idiot. Tot mai scrii ca s i cî tigi existen a?
- încerc. Exist i moduri mai u oare de a- i cî tiga o pîine.
- Ce cau i pe-aici? Vrei ceva, nu?
- Doar o mic informa ie.
- E lucrul cel mai greu de ob inut în acest loc. tii cum suntem noi,
japonezii. De nep truns.
- Tipul pe care-l caut s-ar putea s fie cel mai de nep truns dintre to i. Ai
auzit vreodat de un agent japonez care- i spune Cameleonul? Asta a fost
în timpul r zboiului.
- Care r zboi, al Doilea R zboi Mondial? O'Hara încuviin din cap i
întinse dou degete.
- Tipul sta, Cameleonul, era un spion, nu?
- Era eful unui fel de sec ie special de antrenament pentru agen ii
japonezi.
- N-am auzit niciodat de el.
- Crezi c ar mai fi pe-aici vreun b trîn care s tie ceva?
- Crezi c tipul mai tr ie te înc ?
364
- B nuiesc.
- Oricine atît de b trîn e fie mort, fie la pensie.
- Atunci cineva care a ie it la pensie. Vreau doar s vorbesc cu cimeva care
i-l aminte te.
Hadashi se ciupi de nas de cîteva ori.
- Dai o mas ?
- pl te te un editor bogat din SUA.
- în cazul sta m-am gîndit la cineva. i e chiar aici în cl dire.
- O s vorbeasc cu mine?
- O s vorbeasc cu oricine îl ascult .
Coborîr cu liftul la subsol i merser printr-un tunel subteran, prost
luminat, spre ceea ce p rea s fie subsolul cl dirii al turate. Conducte de
aburi uierau cu furie deasupra capetelor lor.
- Probabil c nu-l plac pe tipul sta dac l-au pus aici jos.
- Probabil c au uitat de el.
Intrar într-o înc pere mare, br zdat de rafturi de o el, pline de dosare,
i, jurnale, teancuri de hîrtii ce p reau nesfîr ite. B trînul st tea pe un
tatami, cu picioarele încruci ate. Sorta dosare, folosind o perie i cerneal
neagr , pentru a nota intr rile, în caligrafie tradi ional , pe o fil de
registru. În camer nu se afla nici un birou, doar rogojina pe care st tea
trînul i o lamp ajustabil , foarte modern , deasupra um rului s u.
Era foarte b trîn, o amintire tears a unui b rbat. Avea smocuri de p r
alb care-i c deau aproape pîn la umeri. Nu avea sprîncene. Purta ochelari
cu lentile groase. Fa a îi era atît de ridat , încît putea fi asem nat cu o
prun uscat .
Termin semnul pe care îl desena i- i ridic privirea.
- A, Hadashi-san, ce dr gu din partea ta s vii pe-aici. Vocea lui blînd
suna ca un ecou al trecutului.
- E o onoare, Kami-sama. V-am adus un mic cadou. Îi întinse un Pachet de
365
tutun de mestecat Redman.
- Spiritele o s v r spl teasc la momentul potrivit. Mul umesc, Prietene.
Deschise imediat pachetul i î i îndes un m nunchi de cîrcei cafenii în
gur .
- Acesta este prietenul meu, O'Hara, cunoscut pe aici sub numele de
Kazuo. Are o întrebare la care cred c numai dumneavoastr îi pute i
spunde.
- Ah, e o deosebire. în elege i c nu sunt decît un func ionar. N-am fost
niciodat mai mult decît un func ionar. Sunt custodele acestor lucruri.
Informa ii care au fost introduse în computer. Istoria noastr a fost redus
la impulsuri pe band . Dar acestea sunt adev ratele înregistr ri. Eu le
indexez.
- De cît timp face i asta? întreb O'Hara.
- Oh, chiar c nu tiu. Poate zece ani, i n-am înaintat prea mult. Ia timp,
în elege i, tinzi s devii interesat de dosare. Am petrecut o mul ime de timp
citind. Nu e nici o grab . Cînd voi termina, o s m fac s ies la pensie, s
duc acas i s mor.
- De cînd sunte i func ionar la înregistr ri?
- Din 1944. Eram prea b trîn pentru serviciul militar. F cu o pauz pentru
a desena un nou caracter în registru. Toate înregistr rile mi-au trecut prin
mîini. Am o memorie bun pentru fapte neînsemnate.
- V aminti i de un agent numit Cameleonul?
Ochii i se m rir . Puse peria jos i se l pe spate, privind în tavan.
- Cameleonul la care m gîndesc eu era un adev rat cameleon. î i schimba
tot timpul culoarea, a a c cine ar putea spune care era adev rata lui
culoare?
- Eu vorbesc despre omul al c rui nume de cod era Cameleonul.
- i eu la fel. Nimeni nu tie cine era. E un secret pe care l-a luat cu el la
zei.
366
- Atunci, a murit?
- Din 1945. A murit la Hiroshima. S-a verificat de propriii vo tri agen i. Era
în înregistr ri.
- Ce ti i despre el?
- Numai ce era în înregistr ri. C a existat i c a murit. Nimic mai mult.
- Deci, singura dovad c a murit este aceea c Serviciul Secret japonez
spune asta.
- Ar min i ei?
O'Hara scoase o foaie de hîrtie. Era imprimarea lui Izzy a raportului CIA
despre Cameleon:
Cameleon. NOI. eful unit ii speciale de antrenament pentru agen i
secre i. Pe lista criminalilor de r zboi, 1945-1950. Considerat mort la
Hiroshima, 6.08.45. Declarat mort din punct de vedere legal, 12.02.50.
- Poate c cineva a vrut s -l protejeze. De ce le-a luat serviciilor secrete ale
armatei americane cinci ani pentru a-i verifica moartea?
- Asta va trebui s -i întreba i pe ei. Dar nu cred c au vreo vin . L-ar fi
declarat mort mult mai devreme, cu excep ia unui singur om.
- Cine?
- Generalul Hooker al vostru. Era pasionat în dorin a lui de a-l g si pe
Cameleon.
- ti i i de ce?
- Prefer s nu ghicesc.
- Cum ar putea un om din serviciul militar s i ascund identitatea de
atî ia oameni?
- Poate c asta era una din multele lui culori. Poate c nu era militar. Este
posibil s fi fost un civil în serviciul împ ratului. Au fost mul i a a.
- În acest caz, oamenii care i-au fost subordona i ar ti cu siguran cine
este.
- Asta nu are nici o importan , Kazuo. înregistr rile pentru acea sec iune
367
au fost distruse chiar înainte s se termine r zboiul. Erau P strate tot
timpul la unitate. Nu le-am v zut niciodat . Am v zut doar raportul final,
închizînd un dosar gol.
- Sec iunea avea un nume?
- Da - Cameleon. Asta-i tot, doar Cameleon. Aveau sediul lor proPriu, în
sud.
- Unde?
- La Cuibul Dragonului, o fort rea din mun i.
- i asta-i tot ce se tie despre Cameleon?
trînul d du încet din cap, în timp ce mesteca tutunul.
- Nu mai e nimic altceva de tiut. Era un cameleon i a murit. Hadashi îl
privi pe O'Hara i ridic din umeri.
- Mul umesc, Kami-sama, mi-a i fost de mare ajutor.
- A fost o nimica toat . Data viitoare, întreba i-m ceva greu, c nu mi-a
mai r mas altceva de f cut decît s -mi dau aere.
Pe drumul spre ie ire, Hadashi remarc :
- Poate c nu e decît o coinciden stranie, dar acest Cuib al Dragonului de
care vorbea b trînul...
- Da?
- E în Tanabe. Acum, e sediul corpora iei AMRAN. Iar Hooker eful AMRAN.

3.

Se gr bi la mas i-l l pe Hadashi cu un „Mul umesc" rapid, dornic s -i


întîlneasc pe Lizzie i pe Magician i s schimbe informa ii. Dar altceva îi
fr mînta mintea; un gînd insistent care nu-i d duse pace de cînd
ajunseser în Tokyo. Se gîndea la ce spusese Kami-sama, introducînd
datele în banca memoriei sale pentru viitoare folosiri, i îi sprijinea ideile.
Dac într-adev r Cameleonul murise la Hiroshima, de ce le luaser
368
serviciilor secrete militare cinci ani ca s -l declare mort?
Luînd-o pe scurt turi, pe str du e i pe alei l turalnice, se gr bi s
traverseze ora ul spre hotel. Cînd era la doar trei intersec ii de acolo, sim i
pentru prima oar c fusese urm rit. Se opri la un col de strad i privi ca
din întîmplare în jur, dar era greu s încerci s identifici pe cineva din
mul ime. încetini pasul, începu s mearg în zigzag pe str zi mai izolate,
sperînd s i confirme b nuiala. Lui O'Hara nu-i pl ceau surprizele, iar
intui ia lui nu putea fi negat . A a c î i modific drumul, urmînd o spiral
din ce în ce mai strîns , c tre o alee închis care lega dou dintre cele mai
aglomerate bulevarde din Ginza, Showa-dori i Chuo-dori.
Pasajul era întunecat i resping tor, trecînd printr-o cl dire care fusese
demolat cu cîteva luni în urm . Rareori era utilizat pentru c era
întunecos, iar cl direa nesigur . Numai dou becuri atîrnate luminau
pasajul de lungimea unui bloc. O'Hara intr i porni c tre Showa-dori.
În ultimii ani, înainte ca aceast cl dire s fie destinat demol rii, Pasajul
devenise un loc de cump turi, dar magazinele lui de antichit i ieftine i
de fleacuri f valoare erau acum pustii. Unele erau blocate cu scînduri,
altele aveau ferestrele sparte, iar altele ar tau exact a a cum fuseser
sate cînd se evacuase cl direa. U ile st teau deschise, gunoiul umplea
multe înc peri. Dac fuSese într-adev r urm rit, O'Hara era sigur c putea
afle aici. Fusese doar urm rit? Sau era o int ?
Mergînd pe alee, ascult fiecare pas care se auzea pe locul acoperit cu
sticl spart . Sunetele traficului se stinser , apoi auzi ecoul propriilor s i
pa i. Unu. i peste o clip , un alt ecou în spatele lui. Doi. Al treilea om se
afla în fa a lui, într-unul din magazinele goale tr dat de un fo net de
bumbac, de o respira ie întret iat . O'Hara respir încet pe gur ,
calmîndu- i sim urile în alert , ascultînd, judecînd distan ele. Cei doi din
spate erau cam la zece metri dep rtare. Cel lalt, cel din magazin, era mai
aproape.
369
Erau buni, mi cîndu-se rapid i f zgomot. Pasajul era plin de energie.
Ioni se rotir în jurul lui O'Hara, ca algele la surf.
Apoi îl surprinser . B rbatul din magazin îi ie i în fa , la mai pu in de doi
metri. Era un tîn r solid, îmbr cat în negru, purtînd pantofi Adidas, cu
spatele drept ca un stîlp, cu picioarele u or flexate. O'Hara privi rapid
înapoi pe alee. Ceilal i doi înghe aser pe loc, statui de piatr conturate de
lumina slab , la cap tul pasajului.
tia nu sunt lupt tori de strad , gîndi O'Hara. Au prea mult stil. Cel din
fa se mi ca u or i un rest de lumin îi atinse o parte a fe ei. Zîmbetul i
înclinarea lui erau subtile ca o amintire, dar f cuse provocarea.
Tradi ionali ti, gîndi O'Hara, probabil din Okinawa. Lucrau în triad i
ghici c tipul din spatele lui, cel din mijloc, va fi cel mai bun, cel din fa va
fi cel mai rapid, iar ultimul, care asigura spatele, cel mai greu de trecut.
Instantaneu, î i decise mi rile.
Era rîndul lui O'Hara s -i surprind . Se r suci pe un c lcîi i f cu trei
salturi c tre cei doi tipi din spatele lui, îl auzi pe cel care-l provocase c
accepta lupta, apoi se opri i execut trei mi ri de baz higaru, aproape
ca pe una singur , concentrîndu- i prima lovitur în stomacul tipului din
fa , chiar înainte ca acesta s se întoarc . Mi rile trebuiau s -l induc
în eroare pe cel din spatele lui, s -l fac s cread c îl atac pe cel din
mijloc. F cu o mi care rapid de la stînga la dreapta, un salt în fa , apoi,
în timp ce primul b rbat se repezi înainte, O'Hara execut perfect ushiro-
geri, înainte i în jos, de la mijloc capul aproape atingînd p mîntul, întinse
brusc piciorul înapoi i aplic o lovitur direct în stomacul atacatorului.
Piciorul lui O'Hara izbi în plin mu chii tari din stomacul primului b rbat,
trunzînd adînc în diafragma acestuia. Ceva din interiorul omului
explod , fa a p ru c i se descompune i se încovoie pentru a mic ora for a
loviturii, dar era prea tîrziu - reflexele nu-i mai func ionau. C zu greoi i se
sturn pe spate, la timp pentru a încasa o a doua lovitur , în tîmpl . Se
370
rostogoli, pierzîndu- i cuno tin a. Mi rile fuseser atît de rapide, încît
ceilal i doi nici nu avuseser timp s reac ioneze. O'Hara plonj printre ei,
cu o tumb în aer, aterizînd în picioare, apoi se lans în sus, izbind cu
cre tetul capului maxilarul celui de-al treilea. Atacatorul, surprins, c zu pe
spate într-o ploaie de cioburi, printr-una dintre vitrinele goale.
rbatul din mijloc se roti, lovi cu piciorul, apoi s ri într-o parte, se ghemui
i se arunc în lupt . O'Hara îl a tepta. Par lovitura, prinse încheietura
mîinii lupt torului i o r suci la spate, repezindu-i un genunchi lateral în
coaste. Lupt torul se feri, se propti pe picioare i atac din nou, de data
aceasta aplicînd o uraken, o lovitur cu dosul pumnului în maxilar.
Execu ia fu perfect , pumnul descriind o mi care de rota ie peste cotul lui
O'Hara i izbindu-l pe american în maxilar. Lovitura îl trimise pe O'Hara
într-o parte, în fa ada blocat cu scînduri a unui alt magazin. Scîndurile
trosnir i cedar , iar el sim i un cui sfî iindu-i um rul jachetei, în timp ce
dea într-o vitrin care expunea articole de lenjerie ip toare, de prost
gust. Continu s se rostogoleasc , cu spatele încovoiat. S ri înapoi în
picioare în clipa în care atacatorul se arunc asupra lui, f s i
sl beasc atacul. O'Hara îl întîmpin , apoi f cu un salt în spate, folosind
chiar iner ia atacatorului, pentru a-l arunca mai departe, în magazin. F cu
o tumb înapoi, ateriz cu genunchii pe pieptul celui de-al doilea b rbat i-
i aplic dou lovituri: prima, o nukite, izbind cu mîna dreapt direct în
nasul atacatorului, iar a doua cu latul palmei, paralizîndu-i gîtul. Omul
respir convulsiv, încerc un procedeu nukite, dar e . A treia lovitur a
lui O'Hara ar fi trebuit s -l termine, dar lupt torul era puternic. Acesta se
rostogoli, îl dezechilibr pe O'Hara, apoi se r suci violent în partea opus .
O'Hara fu azvîrlit într-o parte.
În acel moment, în u a spart a magazinului ap ru b rbatul care forma
ariergarda, cu fa a zgîriat de cioburile de sticl , cu un bra t iat adînc,
sîngerînd. O'Hara nu se retrase. S ri într-o parte în întunericul
371
magazinului, ie ind pentru o clip din cîmpul vizual al celor doi b rba i.
Apoi îl atac din întuneric pe cel de-al treilea, f cînd salturi rapide în stînga
i-n dreapta, r sucindu-se i aplicîndu-i, pe sub bra ele întinse, o lovitur
cu c lcîiul, care distruse cu totul ceea ce mai r sese din maxilar,
trimi îndu-l înapoi pe alee. O secund mai tîrziu, O'Hara primi o lovitur de
picior în rinichi, pe care o resim i ca pe o împuns tur de cu it, urmat de
o explozie care-i trimitea durerea în sus, pe ira spin rii, pîn în umeri. Fu
proiectat înainte, dar, din nou, f cu ceva nea teptat. Dup doi pa i rapizi,
se n pusti înapoi, r sucindu-se în acela i timp i izbindu-se de cel de-al
doilea b rbat. L sîndu-se s cad în genunchi, îl în cu amîndou
mîinile de pulover i-l arunc peste cap prin fereastra spart . Atacatorul
zu peste cel de-al treilea b rbat.
O'Hara ignor durerea din rinichi i atac din nou, de data aceasta
utilizînd mi carea lui favorit , care combina o lovitur lateral fulger toare
a piciorului, cu una a genunchiului, mi care ce necesita concentrare total ,
pentru c trebuia s se r suceasc pur i simplu în aer, folosindu-se de
elanul dat de mi carea piciorului, întorcîndu-se în a a fel, încît genunchiul
-i ajung sub nasul adversarului. Reu i o lovitur perfect i cel de-al
doilea b rbat gemu cînd se pr bu i dup un zbor în aer.
Dar cel de-al treilea b rbat nu era înc terminat. Acesta întinse bra ele
într-o pozi ie defensiv , în timp ce se ridic în picioare i, rapid, încerc o
lovitur lateral în coastele lui O'Hara, urmat de combina ii: o izbitur cu
cotul, continuat cu o lovitur cu dou degete sub b rbia lui O'Hara, care îl
cur pe acesta s i dea capul pe spate. Lovitura rat îns traheea cu o
frac iune de centimetru.
Gre eala tipului din spate fusese prea marea încredere în sine. Cînd O'Hara
i ferise capul înapoi, atacatorul interveni i încerc o lovitur cu dosul
pumnului. O'Hara c zu în picioare, v zu venind lovitura extrem de
sfredelitoare, se deplas înapoi odat cu ea, o l s -i alunece pe lîng
372
obraz, izbi în jos cu propriul lui bra i imobiliz cotul individului sub
propriul lui cot. Îl învîrti pe loc, îi repezi un genunchi în stomac i acesta se
încovoie în fa , î i vîrî cealalt mîn sub b rbia b rbatului i r suci. Cotul
pocni i O'Hara l bra ul, complet mi carea rotindu-l pe atacator în cerc
complet, apoi îi d du drumul, lovindu-l de dou ori cu pumnul. B rbatul îi
zu gr mad la picioare.
O'Hara se întoarse c tre ceilal i doi. Totul se terminase. Instantaneu se
scutur de durere, î i mas mijlocul fugind afar din pasaj, l sîndu-i pe cei
trei atacatori în urm , i- i continu drumul înapoi spre hotel.
Intr în hotel i g si un loc lini tit, lîng o gr din de piatr , într-un col al
salonului. Concentrîndu-se asupra apei, se „duse la perete" i, în trans ,
începu s deruleze în minte tot ce tia pîn atunci. Lan ul începea s -i
devin mai clar. Cameleonul, Hooker, Danilov - ei erau cheile. i înc una.
Cuibul Dragonului.
Totul ducea la Kyoto i, dincolo de asta, la Tanabe. Se apropiau, atacul
dovedea asta.
Nu tia de cît timp îl urm reau cei trei atacatori, dar era mai sigur s
presupun c tiau despre Eliza i Magician. Erau cu to ii în primejdie.
Eliza fuse cea care îi întrerupse concentrarea.
- Ce i s-a întîmplat?
St tea în picioare lîng el, privindu-i haina rupt i cele dou zgîrieturi
care începeau s se vad sub linia maxilarului.
- I-am pus în mi care, indiferent cine sunt ace ti „ei", spuse O'Hara. La
cîteva str zi de aici, trei uciga i profesioni ti au s rit asupra mea. Nu tiu
de cînd m urm resc, dar mesajul e perfect clar. Cineva e nervos.
Ea era mai preocupat de O'Hara decît de primejdia în care se aflau to i.
- Te sim i bine?
- Da. O s m doar gîtul cîteva zile, probabil, dar o s tr iesc. tii ceva de
Magician?
373
- Nu, dar am ve ti interesante, spuse ea i-i povesti conversa ia pe care o
avusese cu Yerkes. i mai e ceva, ad ug ea.
- Ce?
- Î i aminte ti de noti a din carne elul lui Lavander referitoare la Midas?
Scria „Igr. Ghawar". Mai ii minte?
O'Hara încuviin .
- O'Hara, Ghawar este cel mai mare cîmp petrolifer din lume. E în Arabia
Saudit . Poate c Midas e un cîmp petrolifer, iar „Igr" înseamn mai mare
decît... Mai mare decît Ghawar.
- Asta ar însemna c Midas e cel mai mare cîmp petrolifer din lume.
- Exact!
- În regul , dar unde e?
- La întrebarea asta nu cunosc r spunsul.
- Nu po i s ascunzi pur i simplu descoperirea celei mai mari pungi de
petrol din lume.
- Poate c Magicianul a aflat ceva, spuse ea. S verific dac sunt mesaje.
- A teapt , spuse O'Hara. Cînd îl g se ti pe Magician, vreau ca voi amîndoi
pleca i din Tokyo. Lua i un microbuz de la Howe i pleca i la Kyoto în
seara asta. Eu m duc înainte cu trenul.
- Nu putem merge împreun ? El cl tin din cap.
- Am aranjat s vorbesc cu Hooker. Cu cît ajung acolo mai devreme, cu atît
mai bine.
Ea îi atinse zgîrieturile de pe gît.
- E ti sigur c te sim i bine?
- N-am nimic. Nu vreau decît s pleca i amîndoi din Tokyo. Apropo,
spunsurile nu sunt aici, ci la Cuibul Dragonului. Îl s rut u or pe buze.
- Ascult , vreau doar s verific mesajele.
- Trebuie s plec, spuse el, altfel pierd trenul.
- Dar...
374
- O s i rezerv o camer la Royal Hotel. Vei ajunge probabil spre
diminea .
- Dar...
- Caut microbuzul, ia-l pe Magician i f -o. O s rut pe obraz.
- Dar... Plecase.
„Dumnezeule, gîndi ea, m înnebune te, e cel mai impulsiv b rbat pe care
l-am cunoscut vreodat ."
Se duse la recep ie i verific atît mesajele pentru ea, cît i pentru O'Hara.
Era un mesaj urgent, s -l întîlneasc pe Magician pe o strad al c rui
nume nu îl putea pronun a. Alerg încercînd s -l opreasc pe O'Hara, dar
acesta plecase.
- La dracu', spuse tare i lu un taxi.
Locul era pe malul m rii, în jurul unui drum desfundat, murdar, care
trecea peste inele de cale ferat i pe lîng un depozit de c rbuni. Era o
groap de gunoi, iar pe un gard atîrna o firm în ro u, alb i albastru, pe
care scria „La Harry T". Capace de bere ruginite erau aruncate peste tot, iar
în spate se afla antierul Bridges, care bloca vederea spre port.
Magicianul st tea lîng u a localului, cu mîinile în buzunare i arborînd un
aer jalnic. Man eta costumului atîrna desf cut , iar pantalonii aveau o
ruptur mare.
- Dumnezeule, spuse Eliza, ar i de parc te-ar fi c lcat un camion de mare
tonaj.
- Mai r u, spuse el.
- Mai r u?
- Mai r u. M-a atacat un urs.
- Un urs?
- O s i povestesc totul. Unde e marinarul?
- A primit un semnal fierbinte. S-a dus la Kyoto. Trebuie s -l întîlnim acolo,
mîine sear .
375
- La dracu'. Ce caut eu aici? spuse Magicianul, f a se adresa cuiva în
mod special i privi în gol, cl tinînd din cap. Ultimul lucru de care aveam
nevoie era afurisitul la de urs, pot s i spun asta.
- Magicianule, despre ce dracu' vorbe ti?
- Uite ce s-a întîmplat, m învîrteam prin barurile de pe malul m rii,
încercînd s aflu ceva despre Red Bridges. Cred c sunt vreo cincizeci.
Speram, tii tu, s am norocul s dau de ceva. La urma urmelor, sunt un
pianist, nu un afurisit de Harry Ziaristul.
- Poate c data viitoare o s ai ocazia s cîn i ceva la pian.
- Dac e ceva care seam cu un pian pe acolo, fac pe el, spuse indicînd
cu degetul înm nu at spre local. În orice caz, sunt o groaz de marinari
americani acolo care lucreaz la antiere, i to i mi-au zis c dac vreau s
aflu ceva despre Bridges, s vorbesc cu Kraft Americanul.
- Cine?
- Kraft Americanul.
- E numele cuiva sau e ce ai mîncat la prînz?
- E numele tipului, OK? Ce tiu eu. A a c am ajuns aici.
- De ce aici? întreb Eliza.
- Deoarece Kraft Americanul e proprietarul.
- i ce dac ? Asta-i tot?
- Nu, e mai mult. Numai c înc n-am dat de tot.
- De ce?
- Am avut o rund cu ursul de acolo. tii, patru picioare, o mul ime de p r,
un nas lung, din i mari, din i ai dracului de mari.
- Ce fel de urs?
- Nu tiu, cred c ursul japonez. Poart o p rie mic de pai, pe care scrie
„Cu Nixon pe bor, cî tiga i".
Eliza începu s rîd .
- Nu cred o vorb din toate astea.
376
- Ascult , de ce st m aici i vorbim? În împu itul sta de bar e un împu it
de urs i bea o împu it de bere. Du-te s te convingi.
- O s arunc doar o privire în untru, spuse Eliza. Arunc o privire.
- Dumnezeule, e un urs! i e unul al dracului de mare! Adic , uit -te la
tic losul la! spuse Eliza.
- Eu n-a vorbi a a despre el, spuse Magicianul.
- Ce dracu' face un urs într-un bar bînd bere?
- Cum dracu' vrei s tiu? întreab -l pe barman, înainte lucra pentru
Bridges. Cu el ar trebui s vorbim.
- El e Kraft Americanul?
- A a am în eles.
Proprietarul barului, un tip ca un butoi, cu un nas ce fusese spart de atîtea
ori, încît nu se mai putea spune cu siguran în ce parte era îndreptat, i
bra e groase ca un capac de roat , purta un tricou negru pe care scria cu
litere galbene, str lucitoare: „Trupuri fierbin i la Budakan". Tatuajul de pe
bra ul lui stîng, o ancor brodat cu trandafiri, avea deasupra o band pe
care scria „USS Billfish". În col ul gurii îi r sese uitat o scobitoare.
- Oare nu e ilegal s serve ti bere unui urs? În America nu po i s iei nici
car un cîine în magazinul universal, opti Eliza.
- Cu un cîine te mai po i în elege, spuse Magicianul, ceea ce avea tot atîta
sens ca i ursul ce bea bere la bar.
- Ce pl cere s v v d, spuse barmanul. To i îmi spun Kraft Americanul.
Sunt proprietarul. Ce lua i?
- îmi trebuie ceva foarte tare. O pifia colada, spuse Magicianul. i bere
pentru prietenul meu.
- E OK dac fac pifia colada cu rom rusesc? întreb Kraft Americanul.
- Rom rusesc? zise Magicianul, oarecum mirat.
- E tot ce am pîn mîine, cînd îmi vine marfa.
- Sigur, spuse Magicianul, în înd din umeri. Se potrive te perfect cu toate
377
celelalte.
- A ... ce e cu ursul la de colo? întreb Eliza.
- V referi i la cel cu p rie?
- Nu mai v d nici un alt urs aici.
- Ce pot s v spun, zise Kraft Americanul pe un ton de scuz , face Parte
din recuzit , OK? Tipul care a avut localul înaintea mea era un fel de tîmpit
patriot. Ursul e doar una dintre chestii. înc nu v-a i dus la WC. Cînd stai
pe scaun, se cînt „Binecuvînteaz , Doamne, America". Oricum, tipul voia
plece. Mi-a oferit localul. Singura problem , în elege i, e c ursul a
mas. i p ria lui, cu pam-pam-pam-America. i scaunul de la WC cu
steagul. Totul.
- Cum îl cheam ?
- Îl cheam Harry S. Truman.
- I se întîmpl des s sfî ie hainele de pe oameni? întreb Magicianul, înc
sup rat.
- A fost din cauza pianului. Te-a fi avertizat, dar nu te-am v zut cînd te-ai
ezat s cîn i. Singura problem pe care o avem cu Harry S e c afurisitul
de urs turbeaz cînd aude note muzicale. Îi r nesc urechile sau cam a a
ceva. Pianul la n-a fost acordat de cînd am construit Canalul. Vede i,
singurul mod de a-l calma pe Harry S. cînd î i iese din fire e s fluieri
„Drapelul plin de stele".
- A i cunoscut vreodat un tip, Red Bridges? întreb Eliza.
- Dac l-am cunoscut? Drace, nu po i num ra nop ile în care i-am împins
fundul afar de aici. Red era aici tot timpul. Îl iubea pe Harry S. Adic ,
erau prieteni la cataram . Red st tea acolo, îi spunea blestematului de urs
necazurile lui, niciodat n-ar fi vorbit cu altcineva. Obi nuia s se plîng de
farfurie.
- Farfurie? întreb Eliza.
- Mda, o chestie uria , mare cît, ... o jum tate de teren de fotbal. Cam
378
a.
- Ce faci cu ea, invi i la cin o mie dintre cei mai buni prieteni ai t i? spuse
Magicianul, privind în jur i a teptînd s rîd lumea.
Kraft Americanul rîse.
- Asta-i bun , zise el.
Harry S. rîgîi, apoi î i trase buzele înapoi i le zîmbi tuturor.
- De fapt este o chestie din mediul subacvatic.
- Cum de era a a de mare? întreb Eliza.
- Nu prea tiu sigur, OK? E un butoi cu ap dulce. Dar, din cîte am auzit,
chestia asta ca o farfurie poate lua doisprezece, poate cincisprezece
oameni. Au apartamente în toat regula în untru, ca i cum ar urma s
tr iasc acolo. A fost gîndit de grecul la, ti i, la care face toate
rahaturile subacvatice.
- Nicholas Kaginakas? zise Eliza.
- la. i el a murit. A fost aici o vreme, pe urm s-a dus înapoi în grecia i
într-o zi a c zut mort.
- Ce f cea Bridges înainte s înceap s construiasc farfuria? întreb
Eliza.
- Era mare i tare în afacerile de salvare. Pe urm , Red a adus cam
cincisprezece, aisprezece din vasele alea, Liberty, din al Doilea R zboi
Mondial. Ni te chestii mari i urîte, dar puteau c ra o ton . O vreme a
lucrat la ele, le-a reparat, le-a montat cisterne.
- Pentru ce?
- Red a venit cu ideea c le-ai putea cur a în untru, le montezi cisterne i
le folose ti ca tancuri petroliere. A f cut o mul ime de afaceri, nimeni n-a
venit vreodat s se plîng . Era o chestie unic , tii, aveau rezervoare cu
balast în ele, ca un submarin.
- Rezervoare cu balast? întreb Magicianul.
- Da. Cred c a a egalizau modul în care pluteau, goale i pline. Harry S. î i
379
lu halba goal între labe i b tu în tejghea, iar Kraft Americanul se duse
-i aduc înc o bere.
- Ce p rere ai? îi opti Magicianul Elizei.
- N-a zis Danilov ceva despre un om ucis în Grecia? Magicianul încuviin .
Kraft Americanul veni înapoi cu pifia colada i o bere.
- tii unde au dus farfuria aia? întreb Magicianul.
- Nu.
- i Red Bridges a murit înainte s fie terminat ?
- Mda. B trînul Red se s turase de toat afacerea. Se dezvoltase mult, mai
mult decît era în plan. Vezi, Red nu era decît un bun pirat b trîn, un
jocheu salvamar. Îi pl cea s caute epave vechi. Dac ar fi f cut avere
aducînd la suprafa vreun vas vechi, plin cu comori, sau unul din r zboi,
cu r e, asta l-ar fi f cut mai fericit decît un porc în rahat, scuza i-mi
franceza, doamn . Dar s transformi ni te vechituri în tancuri petroliere i
construie ti o farfurie zbur toare subacvatic , nu era o treab pentru el.
Categoric, nu. Nu voia s fie un erou.
- Dar a g sit vreodat ceva, cînd salva epave? întreb Magicianul.
- Sigur. Chiar înainte s plece, a g sit un vechi vas japonez, la vreo
dou zeci de metri adîncime, lîng Insulele Volcano, la sud de aici. Venea de
la Iwo Jima în '45 i bombardierele noastre l-au prins. Pe urm el s-a
amestecat în porc ria asta grozav i nu s-a mai întors niciodat acolo iar
vasul înc zace acolo, ruginind în continuare.
- i nici altcineva nu s-a mai întors acolo?
- Din cîte tiu eu, Red n-a raportat niciodat descoperirea. întotdeauna
avea de gînd s se întoarc acolo cînd ie ea la pensie.
Se opri i d du din cap dezn jduit, apoi continu :
- I-a fost foarte greu s vînd antierul. Totu i, dup treizeci i cinci de ani,
într-o noapte, l-am auzit cum îi spunea totul lui Harry S. Era pu in ame it
i se desc rca pe b trînul Harry. Unii dintre cei cu care a lucrat dup
380
zboi au vrut s -i cumpere afacerea. S racul tic los a murit înainte de a
se putea hot rî.
- înainte? zise Eliza.
- Da. Cu dou nop i înainte s moar , apare aici cu o geant . Se plîngea de
o neîn elegere cu grangurii. Dar care granguri, n-a spus.
- i nimeni n-a mai spus nimic despre ce s-a întîmplat cu farfuria?
- Nu. Au remorcat-o i au dus-o de aici - drace, trebuie s fi fost acum trei,
patru luni. De fapt, m bucur c au luat-o. Totul era foarte secretos, tipii
veneau pe aici, dar nu ziceau nimic. Cam pe vremea aia au început s
angajeze o mul ime de japonezi. Trebuia s treci teste de securitate i tot
tacîmu'.
Harry S. rîgîi din nou.
- Te scuz m, zise Kraft Americanul.
- Cine e acum proprietarul antierului? întreb Eliza.
- , o firm mare de pe-aici. Nu-mi amintesc în clipa asta, da' mi se pare
e pe undeva prin sud.
- AMRAN? se aventur Eliza.
- Nu, ceva cam ca...
- San-San? zise Magicianul.
- Da, ai nimerit-o, omule. Asta-i. Compania San-San. Harry S. morm i, cu
botul în berea lui.
- Ce e, Harry, e ti trist? întreb Kraft Americanul. E melancolic - st acolo
cu nasul în pahar, ca un be iv, i morm ie.
- Poate c e în c lduri, suger Magicianul.
- Nu m-am gîndit niciodat la asta, zise Kraft Americanul i se duse în
partea cealalt a barului, s vorbeasc cu Harry S., care continua s
priveasc trist În pahar.
- începe s se lege, spuse Eliza. înc ceva, domnule Kraft, l-a i auzit
vreodat pe Red vorbind de „Midas"?
381
- Sigur, de multe ori.
- Da?
- Mda. A a îi spuneau farfuriei.

4.

Cînd ajunse la casa din Kyoto, era aproape miezul nop ii. Se strecur pe
poart , dar, înainte s ajung la gr din , îl ajunser cîinii. Erau înnebuni i.
Masculul, Kaziodan, î i azvîrli capul pe spate i l tr din gîtlej, ca un lup
singuratic f cînd serenade la lun .
- încet, zise el cu o voce optit . tia c la ora aceea Kimura dormea, iar în
camera lui Sammi nu era lumin . Se duse spre casa din spate. Tana
dormea, f cut colac pe tatamiul ei, cu p rul negru strîns într-o coad ,
sucit peste um r.
O'Hara era obosit de drum. De trei zile nu se mai odihnise. Travers holul,
trecînd de dormitorul Tanei c tre sala de antrenament. Nu era mai mare
decît un dormitor mare i avea podeaua acoperit cu rogojini. Un perete era
acoperit de oglinzi, ca într-un studio de balet. Se uit dup flori. Tana
punea flori proaspete în camer pentru el, fie c era acolo, fie c nu. Vaza
se afla în col , plin cu garoafe galbene; dorin ele începur s i se
trezeasc .
înc perea era în întuneric, br zdat doar de lumina ce se strecura de afar ,
dar nu aprinse lumina.
Era u urat c Tana dormea. Avea nevoie de timp s i preg teasc trupul,
i limpezeasc mintea, s tearg din ea totul, în afar de obiectivul
imediat. Cameleonul.
Fantoma era aproape. Se sim ea sufocat de giulgiul ei. Tot restul era
imaterial.
i scoase c ma a i st tu zece minute în centrul camerei, în pozi ia
382
lotusului, f s se mi te sau s clipeasc din ochi, ascultînd armoniile
mîntului, „ducîndu-se la perete". Apoi se descol ci u or, ca un arpe ce
se treze te la soare i într-o serie de mi ri atît de rapide i u oare, încît
ar fi putut trece drept un balerin care executa un pas complicat, parcurse
patru pozi ii: yoko-tobi-geri, lovitura lateral zbur toare; neko-aschi-dachi,
pozi ia pisicii, pentru mi care rapid ; zenkutsu-dachi, pozi ia înainte,
pentru lovituri cu pumnii i kibadachi, pozi ia calului, pentru atacuri
laterale. Apoi, tot atît de repede, d du patru lovituri: mîna Tang, pentru
retezat; Taisho, lovitura clasic cu c lcîiul; mawashi-zuki, lovitura în
clavicul .
Repet mi rile de dou sprezece ori, m rind de fiecare dat viteza.
Apoi, tot atît de repede încetini ritmul, tot mai mult i, r sucindu-se într-o
singur mi care lung , filmat parc cu încetinitorul, reveni în pozi ia
lotusului în care r mase nemi cat alte zece minute.
Se ridic în picioare i î i scutur mîinile. Era gata.
În clipa aceea o v zu pe Tana. St tea în u , goal , cu trupul înv luit într-o
lumin slab , cu mîinile pe lîng corp i cu ochii somnoro i.
- Cîinii mi-au spus c e ti aici, zise ea.
El p i într-o raz de lumin i- i inu mîinile în a a fel încît ea s le poat
citi.
- Erai atît de lini tit , încît n-am vrut s te trezesc. Am uitat de cîini.
Ea zîmbi.
- i ai fi dormit f s m treze ti?
- Poate.
- Pot s dorm oricînd. Se apropie de el. N-ai venit ca s r mîi.
- Nu, doar ca s vorbesc cu Tokenrui-san.
- E plecat pîn mîine la ora ultimei mese. Dar a vrea s vorbesc cu tine,
i privesc buzele.
El întinse mîna i o atinse foarte u or pe buze, iar ea îi atinse vîrful
383
degetelor cu limba.
- Pe fa a ta e scris triste ea, zise ea.
- Sunt obosit.
- Nu oboseal , v d eu.
- Nu e momentul s vorbim despre asta.
Ea nu-i mai puse la îndoial judecata. Era problema lui i dreptul lui s
aleag momentul potrivit. În afar de asta, el era acolo, chiar dac numai
pentru o clip .
- Mi-a fost dor de tine, Kazuo. Mi-e greu s dorm f alinarea bra elor tale.
- i eu m-am gîndit mult la tine. Ea îi mîngîie fa a cu degetele.
- Ce bine e s te ating din nou.
Sfîrcurile ei îi atinser pieptul i se înt rir . închise ochii i spuse:
- M-am gîndit la tine pîn ce m-am sim it ca o albin i te doresc îngrozitor
de tare.
El o strînse în bra e i-i mîngîie spatele, o sim i apropiindu-se i mai tare
de el. Degetele ei se mi car spre pantalonii lui i-i descheiar . î i strecur
mîna în untru, îl sim i, î i puse degetele în jurul lui i-l sim i cum se excit
la atingerea ei. Cu cealalt mîn îi descheie fermoarul i-i l pantalonii
cad . Îi lu mîna i i-o puse între picioarele ei, conducîndu-i degetele
între buzele ei, mîngîindu-se cu mîna lui. î i linse cealalt mîn i-l mîngîie
mai tare.
Îl sim i cum devine rigid. Se ridic pe vîrfuri i începu s tremure. Micile ei
ipete p reau prinse în gît; apoi deschise gura i ele izbucnir , o avalan
de ipete care trimiser sîngele n valnic prin penisul lui înt rit.
Îl ghid spre ea, îl sim i alunecînd în untru i- i încol ci un picior În jurul
taliei lui, ridicîndu-se i l sîndu-se în jos pe vîrful celuilalt picior.
îl înv lui, îl atrase adînc în ea, îl strînse i apoi îl l , apoi o f cu din nou.
i din nou. începu i el s tremure. Gemu, dar era mai mult un mîrîit. Apoi
ea î i încol ci i cel lalt picior în jurul lui, iar el o prinse de obraji i începu
384
-i legene coapsele. Un foc ce coborî pe ira spin rii între coapse, îi
desc tu un urlet interior i explod în ea, iar ea îi mu buza de jos în
timp ce el ipa.
El se l u or în genunchi, se sprijini pe un bra i o l pe podea. Z cea
acolo, privind în sus la el, i r suflarea îi revenea în scurte convulsii.
- A fost atît de repede c e deja o amintire, zise ea. Vino În pat, Kazuo, i ai
te treze ti în mine, i vom întîmpina soarele cu ipetele noastre.

5.

Japoneza micu mergea cu pa i repezi în josul str zii cu garduri spre


coala de kendo. Auzi zgomotele ascu ite, plate ale s biilor de bambus
lovindu-se una de alta, înc înainte de a intra în înc perea mare, puternic
luminat .
în untru scena ce se desf ura ar fi putut fi din secolul al
aptesprezecelea. Erau dou zeci de studen i cu to ii, fiecare bine ap rat de
un coif i o masc cu nervuri numit men, haine grele, cu spatele de
bambus, numite do, kotes, m nu i de piele ce le acopereau mîinile i
încheieturile i o tare c ptu it , care le proteja vintrele i pîntecele.
Merse pe o latur a s lii, c tre un podium din fa , i r mase t cut în col ,
urm rindu-l pe maestrul sensei, profesorul, care p rea s pluteasc în
jurul camerei, urm rind fiecare echip care se duela, intervenind uneori
pentru a face cîte o observa ie. „Spadele" shinai, f cute din patru ipci de
bambus, legate împreun la mîner cu piele, pocneau ascu it cînd studen ii
încercau s marcheze puncte, lovind în cre tetul capului, la încheietura
dreapt , partea dreapt a pieptului i la gît.
Sensei preda prin exemplu. Cînd voia s instruiasc un student, intra pur
i simplu în lupt , preluînd rolul adversarului. Mi rile lui erau uluitoare.
Îl v zu marcînd trei puncte, cu ceea ce p rea a fi o singur mi care. Se
385
înclin în fa a elevului i se duse mai departe, croindu- i drum prin
înc pere pîn cînd ajunse la ea.
i sprijini spada shinai de perete.
- Scuza i-m , Okari-san, spuse ea. Nu v-a fi întrerupt ora, dar e ceva
important.
- în eleg Ichida, r spunse el lini tit. Presupun c se întîmpl unele lucruri
în Tokyo?
- Hai, Cel numit Kazuo e mult mai bun decît am crezut.
- Deci Kei i prietenii lui nu l-au descurajat?
- Kei e în spital. Are falca fracturat . Ceilal i au fost r ni i. A spus c era ca
i cum ai lupta cu vîntul.
Maestrul de kendo nu spuse nimic timp de cîteva secunde. î i privea elevii
lucrînd i, f s se întoarc , întreb :
- A progresat, acest Kazuo?
- Poate. Mai întîi s-a dus la arhiv , apoi a vizitat pe un anume Hadashi de
la Kancho-uchi. A fost la Teatrul Kabuki, unde a pus întreb ri despre
machiaj i despre actorii care au lucrat acolo în trecut. Iar acum e aici.
- în Kyoto?
- Hai. St în casa lui Tokenrui. i i-a planificat s se duc la Tanabe
ast zi, mai tîrziu.
- Interesant.
- Cunoa te ara i felul nostru de a fi. Se mi u or.
- E la fel cu ceilal i. Cîndva a lucrat la CIA. Sunt to i la fel. Dar cu englezul
ce e?
- El e mult mai subtil. Parc nici nu s-ar cunoa te.
- Dar ceilal i doi?
- Asear mai erau înc în Tokyo.
- De ei o s m ocup mai tîrziu. Mul umesc. îmi pare r u pentru Kei, dar
sunt sigur c o s se fac bine. E pl cut s tiu c m pot baza pe prietenii
386
mei.
Japoneza numit Ichida se înclin din nou.
- S -l urm rim în continuare? întreb ea.
- Nu. Dar supraveghea i-i pe cei doi din Tokyo. Mai întîi trebuie s -l
lichidez pe asasin, pe O'Hara, care se d drept ziarist. Dup aceea ne vom
ocupa de ceilal i.
i spunînd aceasta se întoarse i, mi cîndu-se cu gra ia unui dansator, se
suci printre elevi ca un dervi , marcînd punct dup punct Pîn cînd îi
învinse pe to i. Apoi se opri, î i scoase men-ul i rîse.

6.

În timp ce mergeau cu ma ina pe drumul cotit de la Tanabe, O'Hara privea


fort rea a care se afla sus, pe stîncile de pe coasta muntelui. Zidurile ei
înalte de piatr p reau s creasc din acele de pin i din ulmi. Sub ea se
desf ura Golful Iyo-Nada, pres rat cu insuli e; dincolo de el, Insula
Shikoku i, dincolo de aceasta, la vest, Hiroshima. Departe în jos, la
picioarele muntelui, rezervoarele în form de cozonac ale rafin riei
Yumishawa scînteiau în soarele începutului de dup -amiaz .
Castelul de deasupra lor fusese construit în secolul al aptesprezecelea de
ogunul Tukagawa Yeyasu, ca avertisment pentru to i cei ce amenin au s
invadeze Japonia dinspre sud. Generalul Hooker î i folosise influen a
considerabil pentru a aranja între guvernul japonez i AMRAN o închiriere
pe termen lung, transformînd Cuibul Dragonului în sediul interna ional al
consor iului. Panorama era spectaculoas . B rci de pescuit i cargouri
pluteau pe apa albastr a golfului de dedesubt, iar oseaua ce ducea spre
fort rea era m rginit de tufe de trandafiri i de azalee. Dup un urcu
de dou zeci de minute pe vulcanul acoperit de iarb , taxiul ajunse la
poarta principal .
387
Intrarea nu era îns la fel de pl cut . În cadrul unei u i t iate în masiva
poart de lemn din zidul de piatr , înalt de ase metri, ap ru un paznic
care le ceru actele de identitate, scrisorile de acreditare, apoi îl
perchezi ion pe O'Hara. Era japonez i avea statura unui lupt tor de
sumo. Uniforma lui, un costum verde închis, pus peste un pulover negru
cu guler pe gît, p rea c e gata s plesneasc la cus turi. Pe bra ul drept
avea o etichet mic pe care scria simplu: SECURITATE AMRAN. Mai purta
i un ecuson de identitate pe buzunarul de la piept. La început p ru
preocupat de faptul c O'Hara nu avea nici o serviet , dar, în cele din
urm , î i alung îngrijorarea ridicînd din umeri. Dup ce termin controlul,
îi f cu semn lui O'Hara s -l urmeze prin mica u .
O'Hara aranjase ca taxiul s -l a tepte i-l urm pe paznic în dai-dairi,
curtea interioar . Avea m rimea unei jum i de teren de fotbal, era
pavat cu piatr i-i lipseau copacii, gr dinile sau orice alte lucruri pl cute.
De cealalt parte a cur ii, se aflau trei cl diri de cîte un etaj. O'Hara
recunoscu amplasarea clasic : în centru, shishin-den, sala de ceremonie i
principala construc ie a ansamblului, la dreapta acesteia, seiryo-den, „sala
pur i rece", de obicei, apartamentele ogunului, iar la stînga, kaisbo-den,
sau bar cile. Construc iile aveau acoperi uri de igl cu pant joas ,
curbate la baz i sus inute de stîlpi gro i de lemn, colora i în ro u-aprins.
Frumuse ea clasic a arhitecturii fusese p strat perfect, cu dou excep ii:
pasaje închise legau cele trei cl diri i toate u ile erau închise ermetic, în
afar de u a principal din shishin-den.
Pe acoperi ul s lii de ceremonie se aflau trei antene parabolice, iar sus, pe
ziduri, mai multe reflectoare. F s atrag aten ia, O'Hara studie
exteriorul în timp ce traversa curtea. Cî iva b rba i i femei în halate negre
lucrau în curte, tergînd, greblînd; era evident c AMRAN p stra locul
extrem de curat. Apoi sim i c cineva îl urm re te i întoarse, ca din
întîmplare, capul. Sub unul din acoperi uri era un om în umbr , o form
388
vag , cu excep ia unui ochi crud, care prinsese un reflex al luminii solare.
Omul se îndep rt , dar nu înainte ca O'Hara s -i observe i cel lalt ochi,
acoperit cu o band neagr , i o cicatrice zim at , care i se întindea de la
cina p rului pîn la falc . Apoi disp ru.
Era o observare normal sau o supraveghere deliberat ? Avu sentimentul
nepl cut c poate îl cuno tea pe acest om, dar nu- i Putea aminti unde sau
cînd se întîlniser . În timp ce intrau în cl direa principal , îl n di
senza ia c îi scap ceva. Se scutur i hot rî s uite.
Holul rotund de la intrare fusese transformat într-o camer de primire.
Lumina venea Prin ferestrele din corni a tavanului înalt, cu console -
Grinzile de stejar erau lustruite f pat - pere ii erau acoperi i cu
paravane de m tase, cu vechi picturi delicate. Singura pies de mobil era
un birou de o el inoxidabil, în stil tipic american, a ezat în mijlocul
camerei, pe care nu se afla nimic în afara unei c i de oaspe i i a unui
telefon cu multe butoane. Mici camere de luat vederi supravegheau
constant înc perea de sus, de pe grinzile tavanului. La baza pere ilor se
mai aflau detectoare de metal i cipuri electronice. Nimeni nu putea intra
în nici una din cl diri f s treac prin aceast camer i nimeni nu
putea trece pe aici cu nici un fel de metal sau dispozitiv electronic.
rbatul a ezat în spatele biroului purta costumul verde i puloverul negru
al for elor de securitate, cu trei dungi pe mînec . î i purta tocul pistolului
în stil occidental, cu vîrful atîrnînd pîn aproape de genunchi. Era lat în
umeri, sub ire în talie, drept ca o eav de pu , dur ca un diamant, iar
fa a lui aspr era puternic bronzat . Nu avea nici un gram de gr sime i,
judecînd dup expresia fe ei, probabil c un zîmbet i-ar fi provocat durere.
O'Hara cuno tea genul. Probabil era un fost ofi er sau instructor militar.
Pe b rbatul de lîng gardian îl recunoscu imediat din c ile de istorie i
vechi comunicate de pres . Pe atunci era slab, ar tînd ca un strigoi, dup
trei ani de prizonierat în lag r. Ochii lui, du i în fundul capului, reflectau
389
un fel de bucurie sticloas , hainele kaki atîrnînd ca pe un schelet. Acum
era mai plin, aproape spilcuit, cu p rul alb i o musta alb , cu vîrfurile
întoarse în sus. Plesni un baston de trestie de pantalonii kaki apreta i i
veni în întîmpinarea lui O'Hara cu mîna întins . Era generalul Jesse
Garvey, Martirul Bar cilor Suchi.
- Domnul O'Hara?
- Da.
- Bun venit la Cuibul Dragonului. Sunt generalul Garvey, vicepre edinte
executiv, iar acesta este sergentul Travors, de la Securitate.
- încîntat, îi spuse O'Hara lui Garvey. V-am recunoscut imediat, domnule.
E o adev rat onoare pentru mine.
- Mul umesc.
- Arat ca o garnizoan , spuse O'Hara cu un zîmbet, uitîndu-se înapoi spre
Travors.
- Generalul Hooker conduce ca în armat . Puterea obi nuin ei, presupun.
- Cred c da.
- P i, v a teapt . Veni i.
în timp ce traversa vasta anticamer , O'Hara auzi sunete în bu ite venind
de dincolo de pere i: ma ini de scris electrice, bîzîit de computere,
casetofoane derulînd benzi. Undeva, în imensa cl dire veche, se petreceau
o mul ime de lucruri.
Garvey îl conduse într-o camer i închise u a dup el. Dintr-o dat se f cu
lini te ca într-o biseric la miezul nop ii.
înc perea era enorm , fiind probabil camera de audien e a ogunului, gîndi
O'Hara, i foarte întunecoas . Nici un pic de soare nu p trundea în untru.
Ferestrele erau închise ermetic, cu paravane de bambus acoperite cu paie,
iar peretele opus fusese transformat într-o ser de interior. Lumini slabe
aruncau umbre vagi, purpurii printre plante i ferigi, în timp ce statui
antice de cîini i de lei de paz din temple f ceau de santinel în t cere, în
390
col urile întunecate. Tocurile îi r sunau pe podeaua din lemn tare.
Era foarte cald i umed, i mirosea vag a tutun de pip .
O'Hara se a ez într-un fotoliu mare din piele ce f cea parte din mobilierul
ezat lîng intrare. O singur lamp , acoperit cu un abajur filipinez din
nuiele, arunca un cerc mic de lumin pe m su a de lîng fotolii. Nu se
sea nimic de citit.
tept . Singurul sunet era tic-tacul unui ceas de undeva din camer .
începu s transpire. Se gîndi c umiditatea din camer trebuie s fi fost de
aproape sut la sut , iar temperatura, de peste treizeci de grade.
Se adapta spa iului, ascultînd fiecare mi care: roua picurînd de pe plante,
picioarele sub iri ale unei insecte zgîriind podeaua, bîzîitul electric slab al
mpilor, melodia de metronom a ceasului care tic ia.
i mai era ceva. O respira ie înceat , superficial . Altcineva mai era în
camer împreun cu el. O'Hara începu s scruteze întunericul cu amîndoi
ochii. Sunetul venea dintr-un col deosebit de întunecat, de lîng ser . Se
auzi hîr îitul unui chibrit, apoi izbucni o lumini ca de chihlimbar, urmat
de o flac care pîlpîia. În lumina ei ov ielnic , v zu profilul istoric al lui
Hooker, nasul de oim, maxilarul de granit, gîtul lung, clasic.
- Foarte bine, domnule. M-a i descoperit în... mai pu in de un minut. O
concentrare incredibil . Trase de nurul l mpii; un Buddha imens, cu
pîntecul sm uit în ro u, str lucind în lumin , st tea cu picioarele
încruci ate la baza acesteia, privind fix camera cu ni te ochi impenetrabili,
picta i.
- Trebuie s -mi cer scuze pentru acest strop de melodram . Ochii mei sunt
foarte sensibili la lumin .
trînul era a ezat în spatele unui enorm birou de campanie, gol cu
excep ia l mpii în form de Buddha, cu vechiul ei abajur cu franjuri i
întrerup torul cu nur, o veche cutie de lemn pentru scrisori i o agend .
În fa a biroului st teau aliniate opt scaune cu sp tar înalt.
391
- V cer scuze i pentru umiditate. La urm toarea aniversare împlinesc
optzeci de ani. Sîngele meu s-a cam sub iat. Dac sunt mai pu in de
treizeci de grade, m ia cu frig. Dori i s be i ceva? O s v sim i mai bine.
- A dori un ceai.
- Cald sau rece?
- Rece, v rog.
Ap un buton undeva sub mas , i Travors ap ru în u .
- Ceai rece pentru domnul O'Hara, sergent. Mie un pahar de sifon, te rog.
- Da, domnule. i disp ru.
- Unele lucruri nu se schimb niciodat , zise Hooker. Am fost atît de mult
timp în armat , încît m mai gîndesc i acum la asisten ii mei, din punctul
de vedere al gradului mai degrab decît al titlului.
- Par s fie o mul ime de tipi îns rcina i cu securitatea prin preajm .
- Nu po i fi niciodat prea atent, r spunse el laconic, i continu : De fapt
aceasta e o adev rat fort rea . Le-a luat cinci ani s-o construiasc , de la
1607 la 1612. Scopul ei era s -i descurajeze pe str ini s intre în Japonia,
dup ce ogunatul a închis ara. Sunt sigur c a i remarcat priveli tea cînd
i urcat. Domin întregul golf i Insula Kyushu.
- E foarte impresionant .
- Cinci ani de munc grea, i b trînul n-a mai venit s-o vad terminat .
Cl tin din cap. Toat munca asta. De fapt, Cuibul Dragonului n-a fost
niciodat atacat.
- Cum de v-a i hot rît s-o folosi i?
- Din considera ii sentimentale, b nuiesc. A fost sediul meu de var cînd
eram guvernator militar, dup r zboi. înainte de asta, aici î i avea sediul o
sec ie special a Serviciului Secret japonez.
O femeie japonez se gr bi s intre în camer cu b uturile lor, se înclin i
ie i. Era tîn , cu pu in peste 20 de ani, foarte dr gu , i niciodat nu
ridic ochii din p mînt.
392
- Ei bine, domnule O'Hara, în s tatea dumitale i succes cu articolul.
Cum v pot ajuta?
Vîrsta adîncise liniile rigide de pe fa a lui Hooker, transformîndu-le în
an uri adînci. Pome ii înal i ie eau în relief ca vîrfurile pe o stînc . Pielea îi
era aproape transparent de b trîne e, iar ochii str luceau de sub
sprîncenele albe i groase. Îl privi intens pe O'Hara prin ni te ochelari de
soare în timp ce- i umplu cu tutun Pipa de argil .
- M documentez pentru un articol despre industria petrolului, zise O'Hara.
Consor iul dumneavoastr m intereseaz pentru c este nou.
- Un adolescent, ca s zic a a. De fapt grupul are mult experien . Hooker
schimb brusc subiectul. A i f cut un drum lung pentru aceast
documentare.
- Eram în Japonia cu alte treburi.
- în eleg. V place ara?
- Am crescut aici.
- Da? În ce parte?
- Tokyo, pe urm Kyoto.
- Ah, atunci presupun c avem în comun dragostea pentru aceast ar .
„Ce de b rbi, gîndi O'Hara. Vulturul sta b trîn tie deja absolut totul
despre mine. De ce joac teatru?" O'Hara încuviin .
- Kyoto este locul meu preferat din toat lumea.
- Pu in prea lini tit pentru un b trîn soldat ca mine, zise Hooker, l sîndu-
se pe spate în scaun i privindu-l pe O'Hara peste globul l mpii.
- Sunte i în acela i timp singura companie american de petrol care- i are
sediul în Japonia, spuse O'Hara, i asta m intereseaz .
- P i, nu e nimic misterios în asta. Exist o mul ime de motive pentru care
ne-am instalat în acest loc.
O'Hara zîmbi.
- sta-i unul dintre motivele pentru care sunt aici, ca s descop r cîteva
393
din ele.
- Bine. Întreba i-m .
O'Hara scoase un blocnotes i un pix. înc mai auzea un ceas tic ind
undeva, dar nu se vedea nici urm de el. Sunetul p rea s vin de la
general. Un ceas de mîn , poate.
- P re i preocupat de ceva, domnule, spuse Hooker.
- Nu e important. Aud întruna un ceas tic ind undeva.
- Ah. Ceasul este aici în untru, domnule O'Hara, spuse el, b tîndu-se în
piept. Un stimulator cardiac zgomotos, dar eficient. Doctorii mei nu vor s
umble la el acum. Rîse. Dac nu mai tic ie, v rog s chema i doctorul.
O'Hara începu cu întreb ri despre Hooker i asocierea lui cu AMRAN.
- Eram pre edinte la Intercon Oil. Noi am propus primii consor iul.
- Cînd a i început s activa i în industria petrolului?
- Oh, acum cincisprezece sau dou zeci de ani. Cînd am candidat la
pre edin ie. Unii dintre cei mai înver una i suporteri ai mei erau texani.
Cînd am ie it din curs , mi s-a propus s preiau Intercon. Compania avea
probleme. Îi lipsea un management puternic la vîrf. În doi ani am f cut-o s
toarc precum un jeep proasp t ie it din fabric .
- De ce a i propus un consor iu?
- Le d dea companiilor implicate o nou putere financiar . Ca orice
industrie, are nevoie de bani ca s fac bani.
- Membrii consor iului schimb între ei informa ii? Hooker aprob .
- Tehnologia tuturor companiilor este reciproc împ rt it , dar ele
func ioneaz individual. Profiturile le apar in. AMRAN nu e un centru al
profitului, e mai mult o... organizare a serviciilor.
- Mai sunte i în leg tur cu Intercon?
- Numai în calitate de consultant. Majoritatea timpului pe care îl petrecem
aici e dedicat opera iilor lui AMRAN.
- Cînd a fost format, de fapt, consor iul dumneavoastr ?
394
- În cele din urm , am fost înregistra i cam acum un an. Ne-a luat ceva
timp s punem totul cap la cap. V pute i imagina problemele cînd încerci
aduci cîteva companii importante sub aceea i umbrel . Au fost necesare
foarte multe negocieri pentru a satisface nevoile i cererile fiec rei structuri
de corpora ie. Repet, domnule O'Hara, fiecare dintre aceste companii î i
streaz autonomia.
- Da. Cît au durat negocierile?
- Am început s vorbim despre asta prin... oh, '75 sau a a ceva.
- Ce companii s-au al turat pîn la urm ?
- A mea, Intercon. Apoi Sunset Oil, Hensell, American Petroleum... O
amintire rapid , neinvitat i nea teptat , o scurt str fulgerare din trecut
îi întrerupse concentrarea i terse din mintea lui ceea ce urma s spun .
- îmi pare r u, spuse el încet, ce... , ce spuneam?
- îmi cl dea i o list cu membrii AMRAN.
- Desigur! S vedem, unde eram...
Continu , dar amintirea persista, for îndu-l s-o abordeze. „Era la Sydney,
gîndi el. Prima cutie a venit chiar dup ce ne-am instalat în Sydney." Se
scutur ca s scape de gînd.
- Intercon, American Petroleum, Hensell, Sunset... O'Hara relu lista
pentru el.
- Desigur... s vedem, mai e Bridges Salvage Corporation, The Stone
Corporation. Mai avem un aranjament cu o mic firm italian care fabric
motoare.
- De ce un antier naval?
- Tancuri petroliere, b trîne, tancuri petroliere. De ce s hr nim industria
greceasc dac putem s ni le construim pe ale noastre?
- Autonomie?
- Cam a a ceva.
- Dar The Stone Corporation?
395
- E o companie holding, pentru cîteva facilit i energetice în Florida,
Georgia, Alabama i alte cîteva state sudice.
- Are i rafin rii de petrol, nu?
Generalul î i aprinse din nou pipa, folosind timpul pentru a-l studia mai
mult pe O'Hara. Nu trebuie s -l subestim m pe acest om, gîndi.
- Da.
- Aici, în Japonia? Hooker aprob din cap.
- Chiar jos, la poalele dealului. Fabrica Yumishawa. Noi le d m de lucru. E
a doua din lume ca m rime.
- Aduce i petrol din alte p i ale lumii ca s -l rafina i aici?
- Corect din nou. Dac v intereseaz , pot s v aranjez o vizit .
- Poate în cursul s pt mînii.
Hooker d du încet drumul unui rotocol de fum c tre plafon.
- Bine, spuse el, cred c o s vi se par instructiv.
- Yumishawa aduce profit? întreb O'Hara. Hooker zîmbi.
- Nu suntem o organiza ie de caritate; suntem în afaceri ca s facem bani.
Yumishawa avea capacitatea care ne trebuia.
- Asta v-a adus înapoi în Japonia?
- AMRAN este o companie interna ional . Folosim cîteva rafin rii japoneze.
De asemenea, întîmpl tor, eu...
Ochii lui Hooker p rur s se întunece în timp ce vorbea. Parc visa cu
ochii deschi i.
- ... e ca i cum a tr i aici.
trînului îi venea greu s se concentreze. În mintea lui începuser s se
infiltreze persistente amintiri întunecate. Îl asculta atent pe O'Hara
încercînd s le alunge, dar ele r mîneau, substituindu-se realit ii.
Era al doilea... nu, probabil era al treilea cameleon. î i amintea cutia, de i
nu avea nimic deosebit. Era doar o simpl cutie alb , i î i amintea c se
uitase la ea foarte mult vreme, ascultînd creatura care se mi ca în untrul
396
ei în ritmul în care ura cre tea în el. Era în Sydney de dou luni, punînd la
cale planurile care s îi apropie tot mai mult de Honshu. Casa era un conac
victorian, cu cercevele albe, care apar inuse cîndva guvernatorului, un loc
spa ios i aerisit, care fusese transformat în sediu pentru companiile lui.
Peste tot erau g rzi. i totu i, ea reu ise s intre - cu cutia.
St tea în picioare în fa a lui, în camera spa ioas , cu fa a calm ca un lac,
atitudinea aceea impenetrabil care nu l sa s se ghiceasc nimic. Via a
fusese bun cu ea. Pielea îi era curat i neted , iar ochii în form de
migdale erau în alert .
- îmi amintesc c erai mult mai dr gu , min i el.
- Poftim? spuse O'Hara.
- Oh, scuze. Mintea îmi r cea. Afaceri... Vocea i se stinse.
- V întrebam dac dumneavoastr a i fost cel care a avut ini iativa cre rii
lui AMRAN, spuse O'Hara.
- Într-un fel. S-a conturat aproape ca o... , necesitate. Cîteva dintre
companii î i pierduser ... directorii, în timpul negocierilor De fiecare dat
cînd se întîmpla, trebuia s o lu m de la cap t, avînd de-a face cu oameni
noi.
- Ce s-a întîmplat cu acei oameni din conducere?
- Au murit. De cele mai multe ori din cauze naturale. Trei au murit - nu,
cred c patru - de atac de cord i a mai fost un accident auto... în orice caz,
au fost foarte multe întîrzieri. E complicat, ti i, s încerci s aduni toate
astea, cu schimb rile bru te din management.
Vorbea aproape automat pentru c mintea continua s -i alunece înapoi în
timp.
În Filipine, politica o f cuse s r mîn t cut i la locul ei. Politica i o sut
de dolari americani pe lun , un pre destul de mic pentru evitarea unui
scandal care i-ar fi ruinat cariera.
Cum reu ise, în mijlocul unui r zboi, s ajung din Luzon în Australia?
397
Cutia r spundea la aceast întrebare.
Cameleonul aranjase totul. Nu înc pea îndoial . De dou ori înainte, cutiile
ajunseser . În fiecare era semn tura lui; un singur cameleon. În prima nu
fusese nici un mesaj, numai o mic fotografie a b iatului stînd în fa a unui
templu Shinto din Tokyo. Ar ta îngrozit.
Agen ii secre i ai lui Hooker dedicaser luni de zile încerc rii de a afla ceva
despre Cameleon. Chiar i agen ii lor din Japonia tiau foarte pu in. Era
eful unei sec ii speciale a Serviciului Secret japonez. Nimeni nu reu ise s
descopere adev ratul lui nume.
Al doilea cameleon, o lun mai tîrziu, înso ea primul mesaj adev rat pe
care îl primise Hooker. B tut la ma in clar, pe o mic foaie de hîrtie,
spunea simplu: „Problema e negociabil ".
Nimic mai mult.
Apoi, dup alte dou luni de a teptare chinuitoare, ea venise s -i aduc
personal mesajul verbal. Insulta suprem .
Fotografia era sadic . Bobby, stînd într-un co ciug de copil. B iatul ar ta
obosit, poate chiar drogat.
- Ce vrea?
- Trebuie f cut repede. S pt mîna viitoare.
- Ce vrea? întrebase Hooker, furios c se trezea negociind cu un ofi er
japonez i cu o concubin .
Ea închisese ochii i repetase pe de rost:
- Îl va da pe Molino în schimbul amiralului Asieda, pe care englezii îl in
acum prizonier aici, în Australia.
Doamne, cum o ura. i totu i, era înc atras de senzualitatea ei. Se întreba
dac trupul ei se schimbase o dat cu trecerea anilor i se gîndea la ea
întins goal lîng el. Timp de trei ani fusese un secret de stat. Doar
Garvey tia.
Generalul, v duv doar de 6 luni, culcîndu-se cu o fat în cas de
398
aptesprezece ani i alungînd-o dup ce îi f cuse un fiu. Doamne, cum ar
mai fi ciripit despre asta co ofenele de la Clubul Ofi erilor. Dar superiorii
lui? L-ar fi distrus.
Acum o ura, cu atît mai mult cu cît, în sl biciunea lui, tr ise trei ani într-o
minciun care se întorcea s -l bîntuie. Cre tin înver unat, o privea chinuit
de vinov ie.
- Ar trebui s fii împu cat ca agent inamic, îi spuse el.
- Îl vreau înapoi pe fiul meu viu, spuse ea...
- ... accident de avion, spunea O'Hara.
- V rog s m scuza i, spuse Hooker, s rind înapoi la realitate.
- Spuneam c Robertson de la Stone Corporation, a fost omorît într-un
accident de avion.
- Da. Nu trebuia s zboare el, ti i. Politica companiei. Dar cînd e ti
pre edinte de corpora ie, cine aplic pedepsele, ei? Asta ne-a dat Pu in
înapoi. Eram aproape de o în elegere cu Stone cînd s-a întîmplat
accidentul. i a mai fost i tipul la din, , Dallas...
- David Fiske Thurman, de la Alamo OiL. Hooker îl privi, evident surprins.
- Dar v d c e ti bine informat, tinere. i Thurman era un nebun. Dac nu
în el, era s-o p easc de cîteva ori înainte.
O'Hara insist , clarificînd informa iile înainte de a pune problema
Cameleonului.
Dar generalul se l iar cuprins de amintiri...
Ce îndr zneal . S -i dea un ultimatum lui, al doilea ofi er ca rang din
comanda Pacificului. Era înfuriat.
- Uite ce p rere am eu despre tic los, îi spuse Hooker femeii. Apuc opîrla,
o inu cu o mîn i-i strînse corpul care se zvîrcolea, pîn cînd o omorî. O
arunc la loc în cutie.
- Du-i asta înapoi tic losului împreun cu complimentele mele.
- O s -l la i s -l ucid pe Molino?
399
- Îl cheam Bobby.
- Îl chema Molino înainte ca tu s mi-l furi. Ce la e ti!
- Femeie, îmi pui r bdarea la grea încercare. Dar i ea se pierduse cu firea.
- Vreau în elegerea aceea. M car asta po i s faci. L-ai p sit o dat ...
- L-am p sit?! A fost un act al sor ii. Nu l-am abandonat pe b iat, eu...
- B iatul. B iatul. Asta-i tot ce a fost pentru tine, b iatul. Mi l-ai luat o
dat . Dac nu faci asta, o s le spun c m-ai violat în casa ta din Bastine,
...
- Te-am violat! În via a mea n-am mai v zut o pereche de picioare care s
se deschid atît de repede. E fiul meu i o s -i spun cum vreau eu. N-ai
nici un drept asupra lui. E al meu, adoptat legal. Toate celelalte acte au
fost distruse. Nu po i dovedi... nimic.
- E fiul meu. O s -l omoare. Trebuie s faci a a cum...
- La dracu', femeie, cum îndr zne ti s m amenin i cu minciuni i antaj?
Nu-mi spune tu mie ce o s fac i ce nu...
Era cople it de mînie i de vinov ie. Imaginile îi întunecau ra iunea.
cate ale c rnii. Calvin i bastonul lui de fulgere. Imagini care îi catalizau
ura. Iar ea st tea în fa a lui, o consoart inamic , amenin înd cu antajul.
Furia lui izbucni necontrolat.
- Nu tiu cum ai ajuns aici, dar acum i s-a înfundat. O s pun s te
aresteze, o s fii acuzat de înalt tr dare. O s trag eu însumi trapa de la
spînzur toarea ta.
- i cum crezi c ai s m arestezi, f s ias la iveal c sunt mama
fiului t u?
- Nimeni nu o s te cread . O prostituat filipinez devenit agent japonez?
Ha!
Ochii ei întuneca i, aruncînd v i, ar tau în ce stare de furie era. î i d du
capul pe spate i-l scuip peste birou.
Se ridic încet, ocoli biroul i veni foarte aproape de ea.
400
- Am s te înv eu s respec i ce reprezint, c ea cu ochii oblici! Ea se
retrase din nou, mîrîind cu ur , i atunci ura lui izbucni.
Brusc, întinse mîinile i o prinse strîns de gît. Mîinile lui mari i osoase îi
strivir mai întîi strig tele, apoi traheea, apoi laringele. Dar continua s
strîng i s r suceasc ...
înc mai auzea sunetul acela ca cel f cut de ni te be oare r sucite i
rupte.
- Domnule general?
- Da!
- V sim i bine?
- Da, da, ... m-am l sat purtat de amintiri. Am avut o zi grea.
- îmi pare r u. Dar a mai avea cîteva întreb ri.
- Voi încerca s fiu mai... , atent.
- A dori s trecem la alt domeniu, spuse O'Hara. Acum e acum. Cuvîntul
„Cameleon" v spune ceva?
Avu o sclipire în ochi, buzele i se mi car , maxilarul i se strînse. P ru s
capete culoare în obraji.
- Asta nu are absolut nimic de-a face cu petrolul.
- Dar are de-a face cu dumneavoastr .
- M simt într-adev r obosit, domnule O'Hara.
începu s se ridice.
- Scuza i-m , domnule general, dar tiu despre Cameleon. Trebuie s
vorbim despre el.
Hooker îl privi enervat.
- De asta ai venit aici?
- Da, domnule.
- i ce tii, de fapt?
- Cameleonul este eful unui serviciu secret foarte eficient pentru sectorul
privat. Agen ii lui au ucis, au furat secrete de corpora ie, au sabotat
401
instala ii, cu pre ul a sute de vie i. i, dintr-un motiv oarecare, AMRAN i
partenerii lui par s fie victimele lui preferate. Hooker trase de timp,
umplîndu- i pipa cu tutun i aprinzînd-o.
- Putem vorbi neoficial cîteva clipe?
O'Hara ezit . Pierduse o mul ime de informa ii bune discutînd „neoficial",
dar nu avea de ales.
- Cameleonul este probabil cel mai periculos terorist din lume ast zi, spuse
Hooker. Metodele lui sunt imprevizibile i, la fel, alegerea victimelor. Nu se
în l turi de la nimic. antaj, r piri, jaf, crim , sabotaj, orice.
- Crede i c în spatele acestor fapte stau concuren ii dumneavoastr ?
- Nu sunt imuni. Unii dintre ei au suferit la rîndul lor. Evident c unele
companii folosesc... numai serviciile Cameleonului. Dar n-am idee cine sau
de ce.
- Dar AMRAN pare s fie inta preferat .
- Nu tiu.
- Dar dac v-a spune c , dup mine, Cameleonul a fost responsabil
pentru moartea lui Simmons, a lui Richman, a lui Thurman... majoritatea
directorilor de la AMRAN care au murit sau au fost uci i?
- A zice c face i afirma ii grave, dar f dovezi.
- Îl cunosc pe cel care i-a omorît pe to i, spuse O'Hara. Sau aproape pe to i.
- Atunci, arat -l. Dac ai o astfel de dovad , poate c povestea ta va fi
crezut .
- Nu cred c e posibil.
- Ascult -m , O'Hara, nimeni n-ar fi mai fericit decît mine dac l-ai
descoperi pe acest... vampir i ai ar ta lumii ce este. Dar tot ce ai spus sau
la ce ai f cut aluzie pîn acum ar fi caraghios f o modalitate de a dovedi.
Hooker l fumul pipei s -i ias încet din col ul gurii. St tu aproape un
minut, privind în gol.
- Majoritatea acestor oameni au murit din cauze naturale sau în accidente.
402
Atacuri de cord într-o profesie în care atacurile de cord reprezint un risc
cunoscut. O profesie cu grad înalt de stres, industria petrolului, iar ace tia
erau, f excep ie, domni în pozi ii înalte i to i trecu i de cincizeci sau
aizeci de ani.
- Dar Bridges? El nu era petrolist.
- Red Bridges era docher, salvator de epave, juc tor. La dracu', patru sau
cinci ani s-a ocupat de salvarea epavelor de la mare adîncime, de-a lungul
coastelor Japoniei. Construirea de vase e o afacere slab . i peste toate
astea, Red avea probleme mari cu greutatea. Trecut de aizeci i
supraponderal. Candidat sigur pentru o boal de inim , în elegi, O'Hara?
dovezi, nimeni n-o s te cread .
- Din cauza asta poate opera a a cum o face. Nimeni nu are suficient curaj
vorbeasc deschis despre asta. Drace, i nici m car nu vorbim oficial.
- Ai vreun interes personal în asta? îl întreb Hooker, surprins de
izbucnirea nea teptat .
- Sunt ziarist i încerc s -mi fac meseria cît mai bine. tiu c acest
Cameleon exist . i dumneavoastr o ti i. Aparent, zeci de al i oameni de
afaceri puternici o tiu. i dumneavoastr sunte i inta lui principal . De
ce?
- Refuz m s ne l m stor i de bani. Asta e, tii, antaj prin fric .
- Dar de ce AMRAN? De ce nu Ampex sau Blue Diamond?
- Nu tiu. Cred c , dac suntem cel mai tîn r conglomerat petrolier, ei sunt
convin i c suntem i cel mai vulnerabil. Transpira. Scoase o batist i- i
tampon fa a. Stimulatorul tic ia furios.
- îmi pare r u. Eu... , am un frison. Nimic important. Doar c sîngele e
prea sub ire. Unul dintre riscurile b trîne ii.
O'Hara era serios îngrijorat. Tipul p rea s fi îmb trînit cu înc un an sau
doi în cursul conversa iei. Avea fa a cenu ie i ochii îi devenir nelini ti i.
- Regret, tiu c n-ar fi trebuit s insist, spuse O'Hara. V sunt
403
recunosc tor c v-a i f cut timp s vorbi i cu mine.
Cel pu in, discu ia despre Cameleon îi limpezise mintea lui Hooker. Acum
era preocupat ce s fac cu O'Hara.
- Poate alt dat , spuse el.
- înc un ultim am nunt. Cameleonul a fost cel care a sabotat Thoreau i
automobilul Aquila?
Generalul î i puse pipa deoparte i- i împreun degetele. Se aplec în fa
peste birou.
- Domnule O'Hara, v-am mai spus înainte, nimeni din domeniu nu va vorbi
despre Cameleon. E un terorist pentru profit. Oamenii se tem de el. E
zbun tor. Majoritatea celor ca mine cred c , dac ei îl ignor , i el îi va
ignora. A vorbi despre el d o anumit legitimitate ac iunilor lui. Nimeni nu
vrea s fac asta.
-F curaj nu exist glorie, domnule general.
- Cameleonul e un apocalips.
- A i fost prevenit în leg tur cu Thoreau sau Aquila? Adic , a fost vorba de
antaj sau doar de sabotaj?
Hooker începea s se simt nelini tit. Spuse rigid:
- Nu po i folosi nimic din toate astea, tinere, pentru c nimic nu poate fi
dovedit. Thoreau zace în Oceanul Arctic la o sut dou zeci de metri
adîncime. Aquila e înapoi pe plan eta de proiectare.
- Nu se va opri, i ti i asta, spuse O'Hara. A pornit o afacere bun . Da i-mi
o m rturie care s spun c -l b nui i pe Cameleon responsabil doar pentru
unul dintre aceste accidente i asta va da credibilitate pove tii. Ar fi un
început. Dezv lui i totul. Tipul sta tr ie te pe seama secretului.
- Domnule O'Hara, tii cine este Cameleonul? Unde tr ie te, de unde
opereaz ? tii ceva despre el?
- Este oare acela i Cameleon care a fost pe lista criminalilor de r zboi în
1945? întreb O'Hara.
404
Hooker scutur cenu a din pip i scoase restul de tutun r mas.
- Omul la care te referi a fost ucis la Hiroshima, spuse el. Numele lui a fost
scos de pe list în 1950.
- ti i cine era în realitate?
- Numele lui era Asieda. Identitatea lui a fost unul dintre secretele de r zboi
cel mai bine p zite. Specialitatea lui era spionajul i îi raporta doar lui Tojo
însu i. El îi antrena pe to i agen ii japonezi.
- Ironic, nu?
- Ce?
- C acel Cameleon pe care-l c ut m noi i criminalul de r zboi au acela i
nume de cod.
- Dac este o ironie, atunci aceasta const în faptul c aceast fort rea a
fost cîndva sediul lui. Îi antrena pe agen i chiar în aceste cl diri. i
Dumnezeu tie ce atrocit i au fost comise în cele trei etaje de celule de sub
noi. A a am aflat despre acest loc. Am venit aici cu for ele de ocupa ie în
1945. Dar nu era nimic. Toate documentele fuseser distruse. De fapt, nu
exist nic ieri nici un document despre activit ile Cameleonului în timpul
zboiului. Din punctul de vedere al armatei, el n-a existat niciodat . E o
carte închis .
- Ei bine, eu cred c , indiferent cine este, Cameleonul se afl aici, în
Japonia. i dac e aici, eu pot s -l g sesc.
Hooker se ridic în picioare, o siluet înalt i impun toare, cu spatele la
fel de drept ca în ziua cînd absolvise West Point. întinse mîna.
- Bun ziua, domnule O'Hara. Vom vorbi despre depozi ii cînd ve i avea
ceva mai mult decît b nuieli i teorii. Sincer vorbind, cred c ave i mai mult
curaj decît mine. Totu i, v urez noroc.
- înc ceva, spuse O'Hara, în timp ce generalul îl conducea spre u . ti i
ceva despre o mare descoperire petrolifer numit Midas?
trînul st tea la u cu spatele la O'Hara. În ochii lui scînteie furia cînd
405
O'Hara puse întrebarea. Stimulatorul începu s tic ie din nou. Tu i pentru
a acoperi g gia gr itoare a inimii lui de om suferind.
- A i spus Midas? Un cîmp petrolifer? Dup ce- i recî tig st pînirea de
sine, se întoarse spre O'Hara. N-am auzit niciodat de el.
- Probabil cel mai mare din lume. Hooker chicoti.
- i unde poate fi asta?
- Nu tiu.
- Nici eu nu tiu, domnule, iar petrolul e specialitatea mea domnule
O'Hara, v admir imagina ia. Dar cred c este pu in cam hazardat s
crede i c exist un cîmp petrolifer de m rimea sugerat de
dumneavoastr , i nimeni s nu tie de el.
- Eu tiu despre el.
- Prea bine... atunci de ce nu v duce i s -l g si i? M tem c aci va trebui
m scuza i. E timpul s -mi fac somnul de dup -amiaz .

7.

Dup ce îl conduse pe O'Hara afar din Cuibul Dragonului, Garvey se


întoarse în biroul lui Hooker. B trînul st tea a ezat în spatele biroului s u,
cu fa a alb ca varul, cu stimulatorul nindu-i în piept. Tic, tic, tic, tic,
tic, tic...
- Lini ti i-v , domnule. Am monitorizat camera. Am auzit tot.
- L-ai auzit întrebînd de Midas? cronc ni Hooker. Garvey încuviin .
- Va trebui s ne schimb m pu in planurile.
- Cum de a ob inut toate aceste informa ii? mugi deodat b trînul. Sîngele
îi inund fa a i-i schimb culoarea în ro u aprins.
- E bun, generale. Cît se poate de bun. A fost un risc calculat.
- Atunci ne trebuie un blestemat de calculator nou.
- Îl vom avea în cîteva ore.
406
- Dar Cameleonul?
- Generale, suntem atît de aproape de el, spuse Garvey. inu degetul mare
i ar torul la distan de doi centimetri.
- Am fost atît de aproape de el prea mult timp, spuse Hooker.
Se ridic i se duse într-un col întunecat al camerei, stînd în picioare, cu
mîinile încle tate la spate, silueta lui înalt fiind subliniat de luminile din
sera aflat în spatele lui.
- Eu ar fi trebuit s fiu pre edinte în locul tic losului luia de Eisenhower,
continu el. Ar fi trebuit s fiu o mul ime de lucruri i n-am fost, din
pricina acelui... acelui albatros din jurul gîtului meu. La dracu', omule, la
dracu'.
cu, i metronomul imperfect din pieptul lui începu în cele din urm s i
încetineasc b taia.
- Omoar -i pe amîndoi, spuse el, i r utatea p rea s -i întîrzie pe buze ca
scuipatul. Omoar -i pe amîndoi disear .
Cea a înv luia în valuri gara, mînat de o briz înghe at . La cap tul
cel lalt al sta iei, un b rbat alb, înalt edea fumînd o Gitane. Lîng el se
afla o cabin telefonic . Cînd telefonul sun prima oar , acesta îl ignor .
Sun doar o dat . Cîteva secunde mai tîrziu, începu din nou A doua oar ,
i el se ridic i r spunse.
- Sta ia Higashiyama, spuse el, cu un u or accent galez.
- Scuza i-m , cred c am gre it num rul.
- Cu cine dori i?
- Cu domnul italian.
- Numele?
- Spettro.
- Bun seara, domnule Quill.
- Telefonul e curat?
- Cabin public în gar .
407
- Excelent. Planurile au suferit o schimbare.
- În regul .
- O'Hara a devenit o problem . A mers mult mai departe decît ne-am
teptat noi. i în direc ia gre it . E important s fie lichidat imediat. Îl
urm re te cineva?
- Va fi aici în trei minute.
- F -o cît mai repede posibil, folosind elanul t u obi nuit.
- Dar ceilal i?
- F -o întîi pe asta. Orice altceva e neimportant.
- Am în eles.
- îmi pare r u, b trîne. Tipul e mai de tept decît credeam. E o problem de
priorit i.
- în eleg.
- D -mi de tire cît de repede po i.
- Desigur. Komban wa.
- Komban wa.
Tony Falmouth puse receptorul în furc i se a ez din nou.
O'Hara o observ pe femeie pentru prima oar cînd aceasta se sui în tren în
sta ia Tofuki-ji, din suburbiile ora ului Kyoto. O observ din nou cînd se
ridic , trei sta ii mai încolo, la Higashiyama, ca s coboare din tren. Îi v zu
reflectarea în fereastr , privindu-l fix din cel lalt cap t al vagonului. U ile
se deschiser i el se gr bi s ias , dornic s se întoarc acas i s discute
cu Kimura despre întîlnirea pe care o avusese cu Hooker.
Femeia coborî dup el, gr bindu-se s treac de ceilal i pasageri, tîr îindu-
i picioarele în urma lui.
- V rog, urma i-m . Trebuie s v vorbesc, îi opti ea i se gr bi mai
departe.
O'Hara era preocupat de femeie i nu d du aten ie celorlal i pasageri din
gar . Tony Falmouth st tea la cel lalt cap t al platformei. Se ridic ,
408
mergînd repede dup O'Hara, p ind printre peticele de lumin ale
felinarelor str zii. O'Hara o urm prin pia , trecînd de pr liile cu pe te,
ignorînd vînz torii care strigau la el i-i fluturau în fa ipari i caracati e,
îndreptîndu-se c tre marginea parcului Maruyama. Era o femeie înalt
pentru o oriental i purta rochie, i obi, fa a îi era pictat cu alb i buzele
ro ii ca sîngele, ca ale ghei elor. Un ac de p r din jad se z rea din cocul de
pe cap. Era întuneric i cea a se risipea din parc, rostogolindu-se c tre
pia .
- E primejdios pentru mine s fiu aici, opti ea. V rog, sta i cu spatele la
mine. Curînd va veni autobuzul. Cum vine, v rog s v urca i i s merge i
o sta ie sau dou înainte de a coborî.
O'Hara ezit o clip . O strad întunecat , cea , iar el st tea cu Spatele la
ea. Nu era în elept. St tu foarte lini tit, ascultînd sunetele mi rilor ei. La
început, îi auzi doar respira ia i pe urm înc ceva. Nu p rea atît un
sunet, cît un sentiment. Aproape c ame i de emo ie i, de i nu o putea
vedea, se sim i atras de ea, ca i cum un curent electric ar fi circulat între
ei.
Se întoarse i privi în susul str zii la luminile ce tremurau în cea , la
farurile autobuzului, halouri punctiforme în dep rtare.
- Ce dore ti? întreb el.
- Nu dumneata ai cerut informa ii la Kabuki-za, în Tokyo?
El ezit din nou. Impulsul era atît de puternic, încît aproape c se întoarse.
Cea a se rotea în jurul lor ca un uvoi.
- Ba da, spuse el în cele din urm . Ea opti:
- Îl cau i pe cel cunoscut sub numele de Cameleonul?
- Da.
- De ce?
- Ca s vorbim.
- S vorbi i? Ha! Trebuie s -l ucizi.
409
Îi veni din nou s se întoarc . Nervii îi frem tau. Se sim i ciudat în acord
cu ea, dar era o senza ie pe care nu o putea interpreta. î i aminti de
noaptea precedent , cînd î i f cuse exerci iile i prezen a Cameleonului
ruse cople itoare. Acum o sim ea din nou. Era ca i cum femeia ar fi
purtat amprenta Cameleonului.
- Nu sunt un asasin, spuse el.
- Ai s în elegi cînd ai s -l întîlne ti.
- Cînd va fi asta? Ea se apropie.
- Cameleonul e aici.
Acum, el se sim ea aproape ame it. Sîngele îi n li în vene i fitiluri de foc
îi br zdar mîinile i picioarele. Putea aproape s întind mîna i s simt
primejdia în aer, dar, în mod ciudat, nu sim ea nici o amenin are imediat .
- Adic aici, în Japonia?
- În Kyoto.
- Unde în Kyoto?
- Am scris adresa pe aceast hîrtie... o cas în prefectura Shiga. Se va
întoarce disear la nou . i va fi singur.
- De unde tii asta?
- tiu. N-are importan cum. Va fi acolo.
Luminile autobuzului trecur pe deasupra lor.
- De ce faci asta?
Pauz .
- Pentru c sunt prizonier i vreau s fiu liber . - Prizonier ?
- Da. Uite, ia hîrtia, pune-o în buzunar. Repede, el are spioni peste tot.
s se întoarc , O'Hara spuse:
- Trebuie s tiu... cum ai aflat c îl caut pe Cameleon? Autobuzul lu
curba i opri.
- Te rog, nu m tr da, spuse ea. Du-te acum. La nou . S nu întîrzii. Nu
mai r sese timp.
410
O'Hara s ri în autobuz i auzi u ile închizîndu-se în urma lui.

8.

La treizeci de metri distan , printre copacii din parc, Tony Falmouth îl


urm ri pe O'Hara suindu-se în autobuz. î i scoase din ureche micul
difuzor, ata at microfonului s u parabolic de lung distan . Auzise perfect
fiecare cuvînt. Lu pe moment decizia s o urm reasc pe femeie i s -l
lase deocamdat pe O'Hara. Nu era o problem s prind urma lui O'Hara.
Dar femeia asta avea cheia, o sim ea. Pulsul i se acceler . Era aproape.
Micul dispozitiv de ascultare se strîngea într-o vergea sub ire, ca o anten
radio. Îl puse în buzunar i, alergînd, ascuns de copaci, începu s-o
urm reasc .
O urm ri în afara pie ei, de-a lungul marginii întinsului parc Maruyama.
Ea trecu pe lîng centrul ora ului, îndreptîndu-se c tre o mic zon
suburban , coborînd prin pasaje t cute, m rginite de garduri înalte ce
ad posteau case din care r zb teau sunete izolate: un plînset de copil, un
radio care emitea muzic popular , un altul rock, dou femei rîzînd
înceti or, un b rbat cîntînd oper într-o italian stricat , o reclam TV în
japonez pentru Coca-Cola. Lanterne se balansau lene deasupra capului,
mi cate de briza u oar , i aruncau pe garduri umbre, ca la Halloween.
Era u or de urm rit; pu ini oameni se aflau pe str zi i, cu excep ia
sunetelor în bu ite, care veneau din case, era o lini te aproape
mormîntal . Îi putea auzi sandalele lovindu-se de pavaj, la cîteva zeci de
metri înaintea lui.
Apoi ea f cu ceva nea teptat. O t ie înapoi c tre strada principal i intr
într-un restaurant, pe strada Nijo-dori, lîng hotelul Fujita. Era chelneri ?
Sau poate administratoare? Nu voia s-o piard . îi d duse lui O'Hara o
adres , i el voia acea adres . A tept cîteva minute, apoi o urm în untru.
411
Nu era un local la mod , dar era lini te, r coare i foarte întuneric. Era atît
de întuneric încît îi lu un moment s-o z reasc , de i restaurantul era
aproape gol. St tea singur la o mas din spate. Pere ii glisan i erau
deschi i iar în spate se afla o gr din de mu chi, cu un lac cu pe ti ori
aurii lîng fereastr . Ea urm rea un crap enorm, auriu cu negru, ie ind la
suprafa în c utarea mînc rii. Falmouth se duse la masa ei.
- Scuza i-m , spuse el. Vorbi i engleze te? Ea cl tin din cap.
Falmouth o d du repede pe japonez .
- Sunt în vizit pe aici, spuse. Am auzit c cel mai frumos ora din lume
este Kyoto. Pe urm , v-am v zut i am uitat de Kyoto. îmi dau seama c e
foarte nepotrivit s v abordez în acest mod, dar o fraz zen Spune: „F i
timp s te bucuri de gr din , s-ar putea s-o întîlne ti doar o dat ". Eu... ,
tiam c probabil n-o s v mai rev d niciodat , a a c v-am urm rit de la
pia . V rog s -mi ierta i...
Ea îi puse o mîn pe buze i-l opri.
- Nu sunt jignit , spuse cu o voce joas , pe care abia o putea auzi. Am tr it
În America. în eleg stilul occidental.
Se întoarse i privi din nou la pe te.
„Pîn aici e bine, gîndi Falmouth. Acum e momentul pentru mi carea cea
mare."
Juc rolul fl ului tulburat, sofisticat, dar cu o urm de nelini te.
- M numesc John Willoughby. Sunt din Londra. Sunt cu adev rat vr jit de
dumneavoastr . A putea, desigur, s mint i s v spun c sunt singur i
doresc companie. Dar, de fapt, cu dumneavoastr vreau s fiu. Pot s v
invit la mas ?
Ea chicoti u or i se uit la el înapoi, peste um r. Mînerul de jad al acului
ei de p r str luci verde pe fondul cocului de p r negru i el îi Putu vedea
ochii sclipind în lumina sc zut , cînd îi opti:
- Da, John Willoughby din Londra, po i.
412
- Poate un general, zise O'Hara.
- Ah, ai început s prive ti dincolo de aparen e.
- Hooker a fost guvernator militar aici ase ani, spuse O'Hara. Din 1945
pîn în 1951.
- Da, spuse Kimura. i îl ura pe Cameleon cu patim .
- De ce?
- O ran veche. Erau du mani de moarte, aminte te- i.
- R zboiul se terminase, Tokenrui-san, mul i du mani au fost ierta i.
- Dar nu to i.
- Dar ce i-a f cut lui Hooker, ca s aprind o ur atît de mare? B trînul
cînt ri întrebarea un timp foarte îndelungat, apoi spuse:
- Poate era înfuriat c nu-l putea identifica pe Cameleon. Nu existau
documente. Nimeni n-a tr dat vreodat secretul identit ii lui.
- Crezi c Hooker avea vreun motiv de r zbunare? Kimura încuviin .
- E posibil, sigur c da.
- Dup Hooker, Cameleonul e un antajist, un tip care stoarce bani, un
terorist. A dat de în eles c toat industria folose te serviciile
Cameleonului. Acum, ei îi sunt victime. Sunt îngrozi i de el.
- Te asigur, Cameleonul pe care îl tii drept Asieda e mort. Kimura se a ez
în fa a m su ei de ceai i scoase o cutie plat cu ig ri.
- Acestea sunt marca Sherman, din New York. Am auzit c sunt excelente.
Scoase o igar . Era roz i cu filtrul auriu.
- Va trebui s m gîndesc la estetica lor, spuse el, inînd igara i
contemplînd-o; apoi o aprinse, tr gînd adînc în piept i sco înd fumul
foarte încet.
- Cinci ig ri pe zi. Atît îmi permit spiritele.
- De unde tii asta? spuse O'Hara sceptic.
- Le-am întrebat.
413
- Tokenrui-san, zise O'Hara, tu po i s dezlegi ghicitoarea asta cu
Cameleonul. Sunt sigur de asta. Dac e mort, las -m s utilizez ceea ce
tii tu ca s pun cap t acestei... acestei guntai-shi, acestei armate a mor ii.
Kimura edea pe podea, cu picioarele încruci ate în pozi ia lotusului.
- Yamuchi Asieda era un importator bogat din Tokyo, un b rbat de sînge
regesc i un om onorabil, spuse el. A fost ini iat în higaru-dashi în 1939,
fiind de la început un candidat la Tokenrui. Un b rbat care st pînea arta
biei în mod des vîr it, agil ca o pas re-musc i care a atins starea
nivelului al aptelea cu o convingere aproape mistic . Yamuchi Asieda nu
era în favoarea r zboiului. Afacerile lui îl purtau prin toat lumea i tia cît
de mare era miza, cît de dur era jocul. Nu era un lord al r zboiului i nici
un asasin. Era un b rbat c ruia îi pl ceau bijuteriile, picturile, por elanul
de Dresda. Dar împ ratul însu i i-a cerut lui Asieda s preia antrenarea
agen ilor pentru Serviciul Secret. Era destul de firesc. Asieda avea parteneri
în toat lumea, a a c s-a apucat s construiasc o re ea de spioni. În
schimb, împ ratul a acceptat ca identitatea lui s nu fie niciodat
dezv luit . A luat numele de cod Cameleon i i-a ales ca sediu Cuibul
Dragonului, pentru c era retras i inaccesibil.
Singurii oameni care i-au tiut adev rata identitate au fost patru membri ai
Consiliului de R zboi, i to i au murit la Hiroshima. Cînd s-a terminat
zboiul, Asieda a devenit un nomad, cutreierînd insulele; identitatea îi era
pierdut pentru totdeauna în cenu a r zboiului. A murit acum cî iva ani.
a c , în elegi, omul sta n-a fost nici terorist, nici asasin. Nu pot s i
spun mai mult, Kazuo... dac a face-o, a viola cuvîntul meu de onoare.
O'Hara ar fi vrut s insiste, dar tia c nu se poate. În loc de asta, scoase
din buzunar o bucat de hîrtie.
- O femeie care m-a urm rit în tren mi-a dat asta.
I-o întinse lui Kimura. B trînul privi foi a f s comenteze i i-o d du
înapoi.
414
- Cameleonul va fi acolo singur, disear . La ora nou .
- i cine era femeia?
- N-am v zut-o decît o clip . P rea s fie o ghei . M-a urm rit înc din
tren. În vocea ei am sim it disperarea. Am întrebat-o de ce îl desconspira i
a spus c e prizonier i î i dore te libertatea.
Kimura puf i din igara lui roz i arunc inele de fum în aer.
- Pare prea evident pentru o curs . Dar ce poate fi mai pu in evident decît
cel mai evident lucru?
- Tokenrui-san...
- Nu te duce disear . Mai d -mi o zi, dou i rezolv eu totul.
- Tokenrui-san, nu i-am cerut s i calci jur mîntul t cerii. Nu-mi cere s
joc rolul unui la . Ea m va duce la el. Sunt sigur de asta.
- Nu tii nimic despre femeie. Nimic despre cas . Nimic despre Cameleon.
i totu i, ai intra în asta?
- Voi fi preg tit.
- Dac acest Cameleon e a a cum crezi, e ti preg tit pentru un cu it în
spate? O sîrm în jurul gîtului? Un glon t cut în cap?
- Voi fi preg tit.
- îmi pui la încercare credin a în tine.
- Asta e ast zi. Tr iesc pentru ast zi. Tu m-ai înv at asta. Dac mîine
spiritul va zbura, va fi atît de plin pe cît pot eu s -l fac.
Kimura nu mai spuse nimic. Privi dincolo de O'Hara, la perete. În cele din
urm , O'Hara se ridic .
- Respect i onorez t cerea ta, Tokenrui-san, sper s în elegi de ce trebuie
m duc.
- Cînd nebunul va avea destule cicatrice, va deveni un om în elept, spuse
Kimura, continuînd s fixeze peretele.
- Arigato.
- Ai grij .
415
i, pe cînd O'Hara se îndrepta spre u , b trînul privi în sus la el, zîmbind.
- Cînd o s scrii povestea aia a ta, aminte te- i c ritmul e cea mai bun
sur a libert ii i bog iei unui scriitor. Dac nu se pricepe, va fi
imediat descoperit dup s cia armoniilor lui.
- O s -mi amintesc asta. O spune Tendai?
- Nu, a spus-o Ralph Waldo Emerson. Rîzînd, O'Hara ie i din cas .
- S -l urm resc? întreb Sammi.
- Desigur.

În timpul mesei fusese evaziv , vorbind foarte pu in, mîncîndu- i pe tele


crud, sorbind sake i f cîndu-l s vorbeasc despre el însu i. Era v duv, îi
spusese el, i se ocupa de afaceri cu c i. Era prima lui vacan singur.
Visase s vin la Kyoto, dar c toria se dovedise mai singuratic decît
crezuse.
Ea îi ar tase în elegere.
Acum îl conducea printre alte pasaje m rginite de garduri, trecînd pe lîng
alte sunete, într-o zon reziden ial lini tit , aproape ca în pove ti.
Deschise o poart în gardul înalt i îl conduse prin ea. La vreo
cincisprezece metri de la strad se afla o cas mare, cu dou etaje, care nu
sem na cu cele din jurul ei. Acoperi ul ei ascu it i coloanele sculptate îi
spuser lui Falmouth c era casa unei persoane bogate. Terenul era foarte
îngrijit i pres rat cu s lcii pitice i pini. Ea duse un deget la buze i îl
conduse spre o latur a casei. Un pîrîia susura melodios printre straturi i
disp rea în umbr , iar undeva în spate, ni te clopo ei cîntau în b taia
brizei.
Falmouth verific locul cît putu de bine, f s atrag aten ia. Casa era în
form de L. Singurele lumini erau în col ul îndep rtat al zidului. Pustiu.
Minunat. S-ar putea s fie nevoie de unele iretlicuri pentru a pune mîna
pe adres . Nu avea timp s se învîrteasc prea mult în jurul ei pentru a
416
ob ine informa ia. Trebuia s ac ioneze repede. Ea se opri în fa a uneia
dintre camerele aripii principale i trase de u a glisant . Pîn în cas era
mai pu in de un pas, pentru c era construit pe piloni scur i i gro i, care
nu se ridicau de la p mînt mai mult de treizeci de centimetri. Cînd
ajunser în untru, ea opti:
- Tat l meu locuie te în spate. Nimeni altcineva nu mai e aici. Voi l sa
lumina stins .
închise u a, dar prin panourile de sticl sub ire, opac , se filtrau luminile
str zii.
Ea îi descheie jacheta i i-o scoase, apoi cravata, pe urm îl trase lîng ea.
Ce ghinion, se gîndi el; s întîlnesc o buc ic delicioas ca asta i s
trebuiasc s m mul umesc cu afacerile.
Ea îi scoase ceasul de aur i-l a ez u or pe podea, lîng tatami. Era ora
nou .
Se întinse pe spate i-l trase lîng ea. Buzele ei le atinser pe ale lui.
întinse mîna înapoi i scoase acul din p r. Fixat de mînerul de jad se afla
un stilet lung de cincisprezece centimetri.
rul îi c zu în jurul umerilor.
Ce dracu', gîndi Falmouth, ce mai conteaz cîteva minute în plus sau în
minus...
Fu aproape ultimul lui gînd.
În timp ce se apleca s-o s rute, ea inu pumnalul cu bra ul întins i apoi i-l
înfipse în ureche.
Sim i un foc ce îl arse adînc în ceaf , îi cauteriza creierul i apoi erupse în
durere.
ip tul lui spintec noaptea ca o secure. Se rostogoli de lîng ea, se str dui
se ridice pe genunchi, atingînd cu degetele tremurînde pl selele de jad
care îi ie eau obscen din ureche. Focul îl arse mai adînc i durerea
provocat de o elul din creierul lui deveni de nesuportat.
417
Se ridic în picioare, dar camera era deja estompat , iar durerea îi
încremenise în gît. Mîrîia ca o vulpe prins în capcan . Podeaua se leg na.
Se întoarse, încerc s i recapete echilibrul, se poticni într-o parte i se
pr bu i cu capul înainte prin u . Sticla se sf rîm în sute de flori de
lumin . Rama cr i u a c zu o dat cu el în gr din .
Doamne, îmi pierd cuno tin a, se gîndi. Trebuie... s ... îl scot. i cu toat
puterea, trase stiletul din cap. Durerea îi curse în ran ca uleiul încins. Se
cl tin , c lcînd în bazinul cu pe ti i c zu cu fa a în jos în gr dina de
stînc . Cu itul îi c zu dintre degete în pîrîu. Pleosc.

O'Hara g si adresa f mari probleme. încerc poarta i v zu c nu era


încuiat . î i privi ceasul. Nou . Perfect.
Tocmai intra pe poart cînd auzi ip tul. Era al unui b rbat ce zguduia
noaptea cu suferin a lui, dar suna inuman. Alerg în direc ia de unde
venea ip tul i, cînd d du col ul casei, v zu un b rbat plonjînd prin u .
Acesta intr cl tinîndu-se în bazinul de pe ti, inîndu-se cu ambele mîini
de o parte a capului, apoi se pr bu i.
O'Hara alerg i-l r sturn pe spate.
- Dumnezeule, strig el, Tony!
Femeia st tea în u a sf rîmat a casei, o siluet întunecat , conturat de
luminile din spatele ei, cu p rul negru atîrnînd în uvi e lungi În jurul
umerilor.
- E mort, sau va fi într-o clip , spuse ea cu o voce aspr . Lama a fost
înmuiat în arsenic.
întinse mîna i- i apuc coama de p r, tr gînd de ea, iar aceasta c zu într-
o parte. O peruc .
O arunc pe podea. î i apuc bluza cu ambele mîini i o deschise. Era o
ma v tuit . O arunc i pe aceasta. i, dintr-o dat , ea nu mai era o
ea. Devenise el.
418
Un b rbat tatuat de la brîu în sus cu cameleoni încol ci i, care i se
zvîrcoleau pe pîntec, în sus pe piept, între pectorali, sfîrcul stîng formînd
un ochi obscen al uneia dintre opîrlele vioaie. Fiecare avea o alt culoare,
modelele, colorate aprins de-a lungul trupurilor sub iri i r sucite, variind
de la albastru de cobalt la galben ca l mîia i la ro u de flac , cu ochii
str lucind veninos, limbile bifurcate lingînd stomacul tare al b rbatului.
O'Hara se afla fa în fa cu Cameleonul.

9.

Era cameleonul primordial; diavoli a transformat în Satan. Cum spusese


Danilov? „ tiu i nu tiu... Oricine, nimeni... Cameleonul nu e niciodat
ceea ce pare."
- Deci, Ochi-Rotunzi i-a întîlnit în sfîr it perechea, spuse b rbatul tatuat.
Ar trebui s te rogi s ai mai mult noroc decît prietenul t u.
O'Hara îl întoarse pe Falmouth pe spate. Ochii lui cenu ii priveau în sus cu
groaz , ca i cum ar fi v zut chipul mor ii. Îi curgea sînge din urechi, din
nas, din gur . Buzele i se mi car , un tremurat sporadic, ca un fluture
flirtînd cu o floare.
- Demon...
- Tony, m auzi?
- Demon... Bradley, eu... ne-a terminat pe to i. Nu-i de... mirare.
- Tony!
Ochii i se limpezir pentru o clip . Îi zîmbi lui O'Hara.
- îmi datorezi... o sut dou zeci i cinci de miare, marinare, spuse i muri.
O'Hara privi înapoi spre u . Cameleonul st tea nemi cat, cu mîinile pe
lîng corp, cu degetele r sfirate i picioarele u or dep rtate. Nu era b trîn;
de fapt, probabil c nu era cu mult mai vîrstnic decît O'Hara. Trupul îi era
tare i musculos, iar capul, ras complet. O'Hara îl cuno tea de undeva.
419
- Okari, spuse O'Hara. E ti profesorul de kendo, Okari.
- Hai. Iar tu e ti beikoku numit Kazuo.
- E adev rat, sunt american. Vorbe ti bine engleza.
- Am avut profesor bun.
- El te-a înv at cum s ucizi oameni neajutora i?
- Neajutora i! Ha! Prive te-i glezna. Man eta. Ar fi f cut acela i lucru. Un
asasin nu are onoare.
- Era prietenul meu.
- Atunci ai nevoie s mai înve i cum s i alegi prietenii. De fapt, educa ia
ta urmeaz s înceap . E adev rat c e ti maestru în mînuirea s biei?
O'Hara nu zise nimic. Gr dina era t cut , cu excep ia apei care picura
printre pietre în bazinul de pe ti i a clinchetului unor clopo ei de vînt,
undeva în spatele casei.
O'Hara aprob .
- Am lucrat cu sabia, spuse el.
- E ti prea modest, Marui-me. Haide, Ochi-Rotunzi, d -mi o lec ie.
Cameleonul se d du pu in înapoi în înc perea mic . O'Hara p i pîn la
a spart i privi în untru. Era un dormitor. Tatamiurile erau întinse cu
grij la un cap t al camerei. Un obi z cea la capul saltelelor. Lîng pat se
sea o m su joas , cu un be or aromat arzînd într-un vas. O lantern
de deasupra arunca o lumin egal , dar slab , asupra camerei.
Cameleonul trase un panou din perete i scoase dou s bii de samurai.
Cameleonii tatua i îi înconjurau trupul, lateral i pe spate. Aproape nici o
buc ic de piele nu sc pase acului de tatuat. Se întoarse s -l înfrunte pe
O'Hara.
Oferea o priveli te ciudat , cu trupul tatuat lucind în lumina galben a
lanternei, fardurile i rujul înc ascunzîndu-i adev ratele tr turi.
Îngenunche în centrul camerei i puse s biile pe podea, cu mînerele
îndreptate spre O'Hara.
420
- Alege, rosti Cameleonul.
- N-am venit aici s te ucid, spuse O'Hara.
- Bine, atunci avem acela i gînd. Nu inten ionez s te las.
- N-ar fi trebuit s -l omori pe Falmouth.
- Am ucis mul i ca el. Vin pentru sînge i le dau sînge.
- i pe to i i-ai omorît la fel, ascunzîndu-te dup fuste de femeie i lovindu-i
cînd aveau ochii închi i?
Mu chii din maxilarul Cameleonului se mi car , dar el î i sublinie ideea.
- Amîndoi a i venit s m omorî i. El n-a reu it. î i ofer o ans s -i r zbuni
moartea. Trebuie s cred c un fiu al spadei se teme s ridice spada?
- Prefer s respect legea.
Cameleonul se ridic în timp ce O'Hara vorbea. Lu una din s bii, o scoase
din teaca de lemn i f cu cî iva pa i spre O'Hara, oprindu-se cam la un
metru în fa a lui. Puse vîrful lamei pe gîtul lui O'Hara i trase încet sabia în
jos spre mijlocul lui O'Hara. îi t ie nasturii c ii i ace tia c zur pe
podea. Cameleonul îi deschise c ma a cu vîrful lamei. În p rul de pe
pieptul lui O'Hara, de la gît pîn la buric, era trasat o linie.
- Ridic samuraiul, Ochi-Rotunzi, ordon Cameleonul.
- Nu. Am jurat s nu...
- ... te aperi? Acesta e un instrument de onoare. A-l st pîni pentru joac e o
insult la adresa str mo ilor mei.
- Dac ridic sabia împotriva ta, o voi dezonora, spuse O'Hara. Tu nu meri i
onoare. Ucizi pe la spate.
- Cuno ti semnul pentru okubyo, la ul? T ietura pe obraz care-i
marcheaz pe cei ce se tem s i apere propria onoare?
Puse vîrful s biei de samurai pe obrazul lui O'Hara. Ap ru o perl de sînge.
- Cred c tu e ti la ul, spuse O'Hara.
Furia urc clocotind pe fa a Cameleonului. îl privi pe O'Hara cu ochi de
reptil , m rgele de ur încadrate de fa a pictat cu alb de cret , buzele
421
conturate cu ro u stacojiu i pleoapele fardate cu umbre negre. Strînse mai
tare mînerul îmbr cat în piele al s biei. Fo netul mîinii pe pielea mînerului
fîlfîi pe lîng urechile lui O'Hara.
Cameleonul se trase înapoi cî iva centimetri. Ridic sabia deasupra
capului, apoi lateral. Era într-o pozi ie clasic de atac. O lovitur puternic
ar fi putut cu u urin s -i taie capul lui O'Hara.
O'Hara încle din din i. Era inadmisibil s -i permit Cameleonului s -l
provoace la tr darea onoarei.
Cameleonul se l u or pe piciorul drept. Bra ele îi erau ridicate drept din
um r, sabia a ezat drept în sus. î i deplas centrul de greutate i lovi.
Lama str lucitoare t ie aerul i O'Hara o v zu venind cu încetinitorul, ca o
umbr a mor ii.
O sim i crestîndu-i m rul lui Adam.
Revenirea Cameleonului era perfect . Cu o singur mi care, se întoarse la
pozi ia de atac, pozi ia Boului. O'Hara î i putea sim i c ldura sîngelui ce i
se scurgea pe gît.
Cameleonul î i schimb din nou centrul de greutate spre dreapta. Ochii lui
i pierdur expresia. Devenir fic i. O'Hara tia c urm torul balans îl va
decapita.
Acum era o problem de ap rare. Onoarea îi cerea s r spund .
Se retrase în afara razei de ac iune a s biei Cameleonului i se înclin .
Lu cealalt sabie. Cameleonul se întoarse la pozi ia de a teptare i coborî
lama s biei.
O'Hara încerc greutatea s biei, inînd-o mai întîi în mîna dreapt , apoi în
mîna stîng , cînt rind-o prin sim uri. Era mai grea decît era el obi nuit,
dar greutatea st tea mai degrab în lam decît în mîner, ceea ce era bine.
Mînerul era vechi i zgîriat, dar partea ascu it a lamei lic rea ca un brici.
tia c profesorul de kendo va prefera acelea i lovituri mortale ca i
lupt torii cu be e. Va încerca lovitura b rbie-um r sau poate t ietura la
422
old.
Cameleonul se d du înapoi i l sabia într-o parte. începu s cînte foarte
încet, cu ochii fixa i undeva, departe. Amintirile i se rostogoleau din
subcon tient, fragmente ce trebuiau eliminate din mintea lui, purificînd
planuri i reflexe; fum, foc i carne duhnind, i tu ea ca un mîrîit, scuipînd
el, oapta ca un cronc nit de corb al mor ii; siluete cu voci mînioase pe
paravane de hîrtie i bra ele moi ale unei femei de-a lungul str zilor
întunecate; un Goliat negru scuipînd aburi, tremurul cutremurului i
urletul vulcanului, strig tul de nînie al fierului pe fier, al ro ilor pe ine i
departe, în urm , un ora evaporîndu-se într-un praf ce fierbe, ridicîndu-se
pîn în rai. Co maruri adunate la periferia min ii lui. Eliberate, zburar .
Era preg tit.
O'Hara î i fix aten ia la clopo eii de vînt, l sînd sunetul s -i cure e mintea.
Se sim i propulsat afar din trup, v zînd camera de undeva de sus.
Urechile îi devenir urechi de lup. Auzi aerul mi cîndu-se în camer i
sim i energia Cameleonului electrizîndu-l. Deveni una cu spa iul, capabil
-i simt curen ii, moleculele.
Se post în fa a Cameleonului, cu picioarele u or dep rtate, inu sabia în
fa în prelungirea bra ului, apoi o coborî încet spre p mînt.
Cameleonul f cu prima mi care, o lovitur ca de bici, îndreptat direct spre
el, atît de rapid , încît sabia p ru o umbr de argint cîntînd prin aer.
O'Hara s ri înapoi i par lovitura. Lamele de o el se izbir cu zgomot în
camera mic , iar încheieturile mîinilor lui sim ir puterea atacului.
Cameleonul se mi ca precum vîntul i O'Hara se mi ca o dat cu el, doi
rba i f cînd piruete cu moartea, în ritmul z ng nitor al armelor lor.
Str fulger ri de argint izbucnir în camer ; s biile fichiuiau aerul sau
scoteau acel strig t aspru al o elului izbit de o el.
Dac ar fi încercat s -l urm reasc pe Cameleon, ar fi fost fatal; b rbatul
tatuat era mult prea rapid. O'Hara mai degrab îi intuia decît îi vedea
423
mi rile, sim ind curen ii de aer ce se mi cau o dat cu el, detectînd
cîmpul de energie al Cameleonului. Mi rile lui O'Hara erau mi ri
clasice de ap rare, declan ate de mi rile rapide i bru te i de r sucirile
Cameleonului. Cu fiecare din avînturile Cameleonului, auzea lama cîntînd
prin aer. Ie i din timp i p trunse mental în al aptelea nivel i fiecare
mi care deveni parc dat cu încetinitorul. Sim ea partea sclipitoare a
lamei Cameleonului venind c tre el din cadranul stîng, din cel central, apoi
din nou din stînga, apoi de jos, apoi venea lovitura i propria lam avea
timp s pareze, s blocheze, s împung .
Cameleonul p rea s posede un sim suplimentar. Sabia lui era ca un
spectru, înghi it de mi care. Era o prezen primejdioas i mortal ,
auzit , dar nev zut . Moartea cînta în aerul din micul dormitor.
Cameleonul era fantoma t cut i neobosit . O'Hara era dansatorull cu
urechile adaptate la fiecare fo net de m tase, fiecare mi care a aerului din
camer , fiecare biciuire de o el. Ochii lui p reau acoperi i de pîcl , aproape
transfigura i, în timp ce- i desf ura jocul defensiv împotriva b rbatului
tatuat. Para i contracara, s rind încolo i încoace, învîrtindu-se, lovind,
reac ionînd instinctiv la fiecare mi care a Cameleonului, folosind cei
doisprezece ani de înv tur , practic i disciplin .
rbatul japonez era mai sigur pe el, mai agresiv. Sabia se mi ca fluid în
mîinile lui. Prinse cu îndemînare m su a joas din calea lui cu piciorul i,
s se împiedice, o arunc din calea lui, izbind-o de perete.
Lamele se izbeau constant, în timp ce ei înconjurau camera, fiecare dintre
ei o int am gitoare pentru cel lalt. înc perea abia le mai putea cuprinde
energia. Apoi Cameleonul lans atacul mortal, o mi care de rotire urmat
de un salt, o aruncare în el toare i o lovitur . O'Hara s ri într-o parte,
ferindu-se, prinse sabia Cameleonului lîng mînerul propriei s bii în timp
ce se roteau unul pe lîng cel lalt i, cu un rever puternic din încheietura
mîinii, îl r ni pe Cameleon la um r.
424
Era mai degrab o julitur decît o t ietur . O dung ro ie, sub ire, ap ru
pe um rul Cameleonului, lîng clavicul . Se opri, lu pozi ie, cu picioarele
perfect a ezate; mu chii bra elor erau acoperi i de sudoare. opîrlele
tatuate pe pieptul lui p reau s se mi te la fiecare r suflare.
Privi fix c tre O'Hara, pericolul sclipindu-i în ochi.
O'Hara d du o lovitur timid , apoi înc una i apoi, mi cîndu-se de la
dreapta la stînga, la dreapta, atac i izbi. Cameleonul se rostogoli într-o
parte, c zu aproape în genunchi apoi se ridic i atac la rîndul lui. Sabia
lui de samurai trecu repede de a lui O'Hara, în interiorul loviturii acestuia
i O'Hara v zu cu încetinitorul punctul de o el, mi cîndu-se direct c tre
ochiul lui. î i mi u or capul, sim i lama de brici crestîndu-i lobul
urechii, sim i arsura aspr a r nii, dar o alung i ni aproape de
Cameleon, atît de aproape, încît îi sim i c ldura corpului i, înc o dat ,
încerc un rever din încheietura mîinii.
Dar b rbatul tatuat anticip mi carea i se r suci i el, rec tîndu- i
echilibrul, tr gînd în jos mînerul s biei lui i blocînd pentru o clip cele
dou s bii împreun , mîner lîng mîner, apoi r sucindu-se puternic din
talie, sim ind impulsul de putere în umeri i în joSul bra elor, i a
încheieturilor, se r suci cu i mai mult putere în momentul contactului.
O'Hara î i sim i smuls dintre degete sabia care, luîndu- i zborul din mîna
lui, sfredeli aerul, t ie peretele i r mase înfipt acolo, cu mînerul lucind de
sudoare, la cincisprezece centimetri distan .
Cameleonul ateriz pe latura unui picior, o gre eal care aproape îi rupse
glezna. î i pierdu echilibrul o frac iune de secund i O'Hara f cu un salt
pe lîng el, aterizînd pe un um r i rostogolindu-se pe lîng perete, ie ind
din rostogolire cu genunchii la piept, s rind în sus i smulgîndu- i sabia
din capcana ei, la timp pentru a prinde urm toarea lovitur a
Cameleonului, cu partea plat a lamei. Se izbir unul de altul, cu armele
încle tate în „V", între ei i lovir peretele; impactul fu deosebit de puternic.
425
O'Hara î i puse piciorul între picioarele Cameleonului, îl ag i se
rostogoli în acela i timp, smucind piciorul Cameleonului în spatele lui.
Cameleonul, dezechilibrat pentru moment, se r suci i c zu pe o parte.
O'Hara s ri înapoi în picioare. Dar Cameleonul pierduse controlul doar
pentru o clip , î i arcui spatele i s ri înapoi în picioare, recuperînd terenul
pierdut printr-o alt mi care ofensiv . De data aceasta, lovitura
Cameleonului fu foarte prost intit , iar O'Hara par , r sucindu-se în
aceea i clip . Mi carea aproape c îi rupse Cameleonului încheietura
mîinii, dar acesta nu l sabia. î i invers mi carea, s ri pe un picior i
aplic o lovitur larg , la picioarele lui O'Hara.
O'Hara f cu o s ritur tr gîndu- i picioarele sub el, sim ind coasa rece
cum îi uier sub picioare. Cameleonul se roti în aer ca o sfîrleaz , roti
lama complet i lovi a doua oar . O'Hara primi lovitura cu sabia, dar
puterea rota iei de trei sute aizeci de grade era în lama de o el - durerea
izbucni în degetele lui O'Hara, apoi în încheieturi, în bra e, în bicep i.
Sabia îi s ri dintr-o mîn , dar el o inu cu cealalt i se rostogoli c utînd
un col îndep rtat al camerei, pentru a- i rec ta puterea i controlul.
Cameleonul îns nu-l sl bi. Atac din nou, cu o mi care ca o s ritur ,
traversînd camera cu sabia inut sus, deasupra capului.
în timp ce se îndrepta din rostogolire, O'Hara sim i o mi care lîng u a
sf rîmat , apoi auzi un ordin aspru:
- Tomare! Stop!
încremenir ca ni te statui, Cameleonul în pozi ia lui, cu sabia deasupra
capului, iar O'Hara pe vine, cu sabia în fa a lui.
Kimura intr în camer . Sammi st tea t cut, lîng u . Kimura st tea între
ei ca un arbitru, cu bra ul drept inut întins din um r, cu palma îndreptat
în jos.
- A trage sabia unul împotriva celuilalt înseamn a dezonora higaru-dashi,
spuse el, lini tit. Indiferent cine a aruncat provocarea, va trebui s m
426
ucid înainte de a continua.
Okari îl privea pe Kimura, cu sabia tremurîndu-i în mîini.
- Nu în eleg, spuse el.
- înainte de a v ucide unul pe altul, trebuie s m ucide i pe mine, repet
trînul.
- De ce stai între noi? întreb Okari. Asta n-are nimic de-a face cu higaru.
- Da? Pui la îndoial autoritatea lui Tokenrui?
- Nu! strig Cameleonul. Dar acest om este un beikoku-jin. El...
- Deci, este american. i care-i diferen a? Ai ataca un om neînarmat?
- Nu m insulta, Tokenrui-san, i-am oferit alegerea armelor.
- Dac nu e antrenat în folosirea lor, e ca i cum ar fi neînarmat.
- tiu despre O'Hara-san. Este cel c ruia i se spune Kazuo. tie s lupte cu
sabia.
- Eu l-am numit Kazuo. L-am tratat ca pe fiul meu. i el este higaru-dashi.
Cameleonul era ocat.
Kimura îi privi pe amîndoi b rba ii. Mu chii fe ei îi erau rigizi, ochii severi.
- Credeam c amîndoi a i dep it faza gîlcevilor. Crede oare vreunul din voi
e o onoare în acest duel? M tem c , dac este nevoie de în elepciune
aici, ea trebuie s vin de la mine. i dac va fi o provocare, ea trebuie
cut corect i aprobat de mine.
- Eu am f cut provocarea corect , spuse O'Hara.
Kimura privi zgîrietura fin de pe pieptul lui O'Hara i nasturii de pe podea.
Întorcîndu-se c tre Cameleon, spuse:
- Iar tu, Okari, l-ai provocat s-o fac .
- Hai.
- Amîndoi m insulta i.
- De ce? întreb O'Hara.
- Pentru c a a e higaru-dashi. Pentru c suntem cu to ii fra i, iar un om
de onoare nu ridic sabia împotriva fratelui s u. Pentru c amîndoi sunte i
427
oameni de onoare, care au depus jur mîntul Lupt torului Secret.
Okari i O'Hara priveau unul la altul, din col uri diferite ale camerei mici,
în timp ce semnifica ia dezv luirii lui Kimura î i f cea efectul. Kimura
st tea înc între ei, cu bra ul întins. Nici unul din ei nu ar fi pus la îndoial
acel gest. A face asta ar fi însemnat s -l provoci pe Tokenrui.
Okari î i vîrî cu precizie sabia în teac .
-Arigato, spuse Kimura lini tit.
- Deci, Marui-me a înv at Calea Lupt torului Secret, spuse Okari.
- Omul acesta e fratele t u i totu i folose ti termenul de „Ochi-Rotunzi" ca
pe o insult , spuse Kimura. Okari, ai uitat a cincea lec ie Tendai? Arogan a
ta m ocheaz . Ai studiat mul i ani disciplina umilin ei, iar acum e ti pe
cale s-o lepezi, într-un moment de nebunie.
- A venit s m omoare!
- Spui asta f team c gre ti?
Se duse în cel lalt cap t al camerei i se întoarse, stînd cu mîinile
împreunate în fa .
- Am s v amintesc amîndurora c scopul disciplinei noastre este s -l fac
pe fiecare s se întreac doar cu el însu i, pentru c numai cînd ai st pînit
acel demon, e ti gata s -i înfrun i pe ceilal i.
O'Hara i Okari st teau cu mîinile pe lîng corp, în timp ce Kimura îi
mustra, amintindu-le jur mintele pe care le f cuser . Okari spuse:
- Nu m-am gîndit niciodat ...
- Nu te-ai gîndit! De ani de zile ai fost antrenat s prive ti dincolo de ceea
ce pare realitate, s anticipezi necunoscutul. i acum îmi spui c nu te-ai
gîndit! Ai dreptate, nu te-ai gîndit. înc mai ai de înv at s nu te încrezi
niciodat în ceea ce pare evident? Oare p unul îmbr eaz capcana cu
bucurie?
Reveni în partea camerei în care se aflau ei i se opri în fa a lor.
- V-a i am git, nereu ind s privi i dincolo de ceea ce pare. Amîndoi a i
428
atins misterul celui de-al aptelea nivel i totu i nici unul nu l-a pus în
practic în povestea asta.
Se opri un moment, privindu-i pe cei doi cum r suflau greu în fa a lui.
- S m în el oare? Poate c nici unul dintre voi nu e demn s fie un
candidat pentru Tokenrui.
Amîndoi privir în fa a lor, oca i.
- Da, într-o zi va trebui s -l aleg pe unul din voi s -mi ia locul ca Tokenrui.
Acum în elege i? V-am urm rit i antrenat pe amîndoi, cu mult înainte ca
vreunul s devin b rbat. Iar acum, n-a putea alege între voi.
- Nu m-am gîndit niciodat c a putea fi vizat, zise O'Hara.
- Nici eu, zise Okari.
- Bine. Asta e încurajator. Poate c înc mai p stra i un pic de umilin .
- Dar Sammi, spuse O'Hara, nu e i el candidat?
- Din nefericire, va fi num rul trei. i indiferent care dintre voi nu va fi ales
ca Tokenrui, va fi al doilea dup cel care va fi ales. Spun „din nefericire"
doar pentru c Sammi îmi este nepot i s-a antrenat la fel de mult ca
oricare dintre voi. Dar el nu a ajuns decît pîn la nivelul al cincilea. Oricare
va fi rezultatul, voi trei sunte i fra i i asta nu se poate schimba. Iar dac
leg tura e rupt de oricare dintre voi, ve i fi alunga i în dezonoare din
higaru-dashi, pentru totdeauna.
- i trebuie s -i spun frate acestui beikoku no, kancho? întreb Okari.
- Oare un tigru critic dungile altui tigru? îi spuse Kimura sever lui Okari.
rbatul mai tîn r îi arunc o privire lui O'Hara, apoi îl privi din nou pe
Kimura.
- Beikoku-jin m-ar fi omorît, spuse el.
- tii sigur c americanul te-ar fi omorît sau frica din inima ta vorbe te
pentru tine?
Okari ezit , privindu-l st ruitor pe americanul cu ochi verzi.
- Nu e spion i nu ucide, spuse b trînul. i nu e unul dintre ei. A venit
429
înapoi ca s -i dema te.
- Dar el nu neag c e Cameleonul, spuse O'Hara.
- Da i nu, spuse Kimura. Este Cameleonul i nu este.
- Mda, Cameleonul nu e niciodat ceea ce pare, spuse O'Hara.
- De data asta, e foarte adev rat. Cameleonul nu e cu siguran ceea ce
crezi tu c e. Amîndoi ave i multe de aflat. Cînd amîndoi ve i fi luat Calea
celor o Mie de Zile i puterile speciale zen vi se vor fi revelat, poate c
atunci în elepciunea voastr va fi mai pu in umbrit . Acum, trebuie s
hot rîm care va fi pasul urm tor. Pot s v sugerez s bem ni te ceai?
Toat vorb ria asta mi-a f cut sete.

10.

- Acesta e Cameleonul, dar nu Cameleonul pe care îl cau i tu, spuse


Kimura, punînd mîna pe um rul lui O'Hara.
O'Hara sunase la hotel. Dup cum fusese planificat, Eliza i Magicianul
luaser trenul de dup -amiaz spre Kyoto i erau la bar, a teptîndu-l s se
întoarc de la Tanabe. Nu le explicase unde era i ce se întîmplase; le
duse doar adresa. Acum erau a eza i to i în careu. O'Hara i Gunn
st teau fa în fa cu Kimura i Okari. Magicianul era la un cap t al
careului, iar Sammi în fa a lui. Între O'Hara i Okari înc mai era tensiune,
dar amîndoi îl ascultau cu aten ie pe Kimura.
- Imagina i-v c am mai multe cutii, începu el. Fiecare e f cut din sticl ,
a încît putem vedea prin ea, i în fiecare se afl un eveniment. În fiecare
cutie am pus un moment al istoriei. Dar pentru a examina aceste momente
în ordinea lor corect , trebuie s suspend m cutiile în aer, astfel încît s-o
putem vedea pe fiecare în rela ie cu celelalte. Numai atunci vom putea
în elege cu adev rat ce s-a întîmplat i de ce. Numai atunci vom putea
vedea ce se afl în spatele fiec rui eveniment. Numai atunci vom în elege
430
totul. Dac este ceva semnificativ pe care nu-l tim, va deveni evident prin
absen a lui.
Deci, s începem cu prima cutie, cea pe care o vedem cel mai clar. În ea
vom pune ce ai aflat tu, Kazuo, a a c trebuie s ne spui ce tii, nu ce
crezi.
- Ce tim este c s-a format un consor iu de companii petroliere. A fost
conceput de generalul Alexander Hooker, care era pre edinte al Intercon
Oil. În timpul celor trei sau patru ani în care Hooker a negociat aceast
afacere, efii tuturor acestor companii au murit de atacuri de cord sau au
fost uci i în accidente de ma in . Printre ei se num i Shichi Tomoro,
eful companiei japoneze San-San, care tocmai devenise membru al
AMRAN. De asemenea, o platform petrolier experimental a fost sabotat
în apele Alask i.
- Scuza i-m , spuse Eliza, acela i lucru s-a întîmplat cu Aquila Milena,
ma ina pe care o conducea Marza cînd a fost ucis. Nu tim înc de ce. Iar
Aquila Motor Works face parte acum din AMRAN. Consor iul finan eaz
construc ia ma inii.
- S nu-l uit m pe tipul din Hawaii, spuse Magicianul.
- Da, spuse O'Hara. Un om se pare c a fost omorît pentru ni te fotografii,
care fuseser f cute la bordul platformei petroliere. Dar tot ce voiau era s
distrug filmul.
Kimura, asemenea unui mim care descrie o poveste cu mîinile, atîrna în
aer cutii invizibile de sticl , de fiecare dat cînd ei anun au ceva nou.
- E important s ne amintim în ce ordine s-au întîmplat aceste lucruri.
Datele nu conteaz atît de mult, cît ordinea, spuse el.
- Un alt element al succesiunii este Red Bridges, continu Eliza. A fost
salvator de epave în Japonia, imediat dup r zboi. Dup aceea s-a ocupat
de construc ia de nave, apoi s-a implicat în dezvoltarea unui mediu de via
subacvatic foarte mare. Acesta a fost proiectat de cercet torul oceanograf
431
Kaginakas. Atît el, cît i Bridges au murit de atac de cord. Farfuria, cum a
fost numit , a fost de atunci terminat i dus ... undeva.
- A fost implicat i în renovarea unor vase Liberty vechi, transformîndu-le
în tancuri petroliere, spuse Magicianul.
- i am aflat ieri c Bridges f cea parte din San-San, care acum face parte
din consor iu, ad ug Eliza.
Alte cutii fur ag ate în aer. Kimura se l pe spate, concentrîndu -se
asupra complexului imaginar pe care îl construise.
- O întrebare: ave i vreo îndoial c ace ti oameni din corpora ii, care au
murit, au fost în realitate uci i de nebunul cu umbrela?
O'Hara, Eliza i Magicianul cl tinar to i din cap.
- Mor ile accidentale au fost probabil executate de altcineva decît Danilov,
spuse O'Hara. Poate Falmouth sau un francez numit Le Croix, care este de
asemenea necunoscut, de i reputa ia lui de sadic e mnedocumentat . Dar
nu e nici o îndoial c atacurile de cord au fost provocate de Danilov.
- Dar de ce a fost aleas AMRAN ca victim a acestui terorist c ruia îi spui
Cameleonul? întreb Okari.
- Ca s i se stoarc bani, spuse O'Hara. AMRAN a refuzat s joace cum i se
cînta.
- S joace? întreb Okari.
- O expresie beikoku no, explic Kimura. înseamn c n-au vrut s
coopereze.
- Mai exist o cutie, pe care n-am amintit-o, spuse Eliza. Expertul în petrol,
Lavander. Lucrase pentru toate aceste companii în ultimul an, inclusiv
San-San, i a fost la rîndul lui ucis, dup ce s-au str duit din greu s -l
elibereze din mîinile unor terori ti din America de Sud, care îl r piser .
- Crede i c a fost vreo leg tur între cele dou grupuri teroriste, cei care l-
au r pit pe Lavander i cei care l-au eliberat? întreb Kimura.
- Nu, spuse O'Hara. Cred c a fost o întîmplare. Dar se pare c una dintre
432
aceste companii s-a speriat. Au trimis un om s -l testeze pe Lavander i
Lavander a e uat. Devenise un risc pentru securitatea cuiva.
- Am recuperat o agend de-a lui, spuse Eliza. Con ine cifre foarte
confiden iale ale tuturor companiilor petroliere din AMRAN, ca i ale altor
firme pentru care a lucrat. Cifrele ar putea fi foarte d un toare dac ar fi
cute publice.
- De ce? întreb Kimura.
- Pentru c ele dovedesc faptul c companiile au min it publicul în leg tur
cu cantitatea de petrol pe care o au în rezerv .
- i de ce au f cut asta?
- Pentru a controla pre ul petrolului, spuse O'Hara. Profiturile variaz cu
patru, cinci sute la sut , în fiecare an. Publicul crede c e din cauza lipsei
de petrol, cînd în realitate e un surplus.
- în eleg. Continu .
- Mai era i o noti despre ceva numit Midas, spuse O'Hara, i Danilov mi-
a vorbit de Midas. A spus „Midas e pierdut".
- Iar Midas e o alt întrebare la care înc nu exist r spUns evident pîn
acum, spuse Kimura. Deci, acum avem ase întreb ri la care nu s-a
spuns. Unu, de ce a fost ucis omul din Hawaii? Doi, unde a fost dus
farfuria lui Bridges i la ce folose te? Trei, ce e Midas? Patru, de ce a fost
asasinat acest Lavander? Cinci, de ce a fost sabotat platforma petrolier ?
i, în sfîr it, de ce a fost aruncat în aer ma ina italian ? Corect?
- Da, spuse O'Hara.
- Mai e ceva?
- Da, spuse O'Hara, ce f cea Tony Falmouth aici?
- Asta e probabil cea mai bun întrebare, spuse Kimura. Dar o s-o mai
str m cîteva minute. Tot mai crezi c acest Cameleon e în via , Kazuo?
- Îl privesc chiar acum, spuse O'Hara.
- i Cameleonul pe care îl cau i a fost agent japonez în al Doilea R zboi
433
Mondial, nu?
O'Hara încuviin . Kimura privi spre Okari i întreb :
- Arat acesta ca un b rbat care a luptat în al Doilea R zboi Mondial?
O'Hara rîse.
- Nu, r spunse el.
- Atunci, putem presupune c sunt doi Cameleoni diferi i? O'Hara accept .
- Deci, acum avem multe cutii prin care s privim. Dar înainte de a
continua, s abord m neîn elegerile care exist între voi doi.
- N-am venit aici s omor pe nimeni, îi spuse O'Hara lui Okari. Am venit s
sesc adev rul.
- i care este adev rul? întreb Kimura.
- Cameleonul e un monstru care distruge f sentimente, care ucide
pentru profit.
- Fiule, ai vînat un nume, nu o persoan . Amîndoi a i fost p li i.
-P li i? De cine?
- De eikoku-jin de afar , cel mort. Te-a p lit, Kazuo, f cîndu-te s crezi
Okari era du manul t u. Iar tu, Okari, ai fost f cut s crezi c O'Hara a
venit s te ucid . Amîndoi a i ales s crede i ceea ce era evident, totu i
amîndoi ti i c , adesea, adev rul se ascunde în spatele unor minciuni.
- Dar atunci ce...
- Mai spune-mi o dat , O'Hara, care era scopul pentru care îl urm reai pe
Cameleon?
- S -l distrug cu ajutorul adev rului.
- Iar tu, Okari?
- Au mai trimis uciga i dup mine i înainte. De ce ar fi acesta diferit?
- Deoarece Kazuo nu e unul dintre ei. Amîndoi ave i acelea i obiective.
Amîndoi c uta i s distruge i acela i diavol i totu i i-a i permis diavolului
v transforme în du mani.
- Dar Falmouth? întreb O'Hara.
434
- Un instrument. Te urm re te pîn la Cameleon i v ucide pe amîndoi.
- De unde tii asta?
- Pentru c ascult cu creierul, nu cu inima. Ce alt motiv ar fi? Chiar tu ai
recunoscut fa de mine c eikoku-jin i-a spus c acest Cameleon era eful
unor terori ti mercenari. El te-a trimis în c torie pentru c nu era destul
de bun s -l g seasc el însu i pe Cameleon. Altfel, de ce te-ar fi urm rit?
- Mi-e greu s cred, Tokenrui-san, c Falmouth era un astfel de om.
- î i admir loialitatea, dar nu i percep ia. De ce continui s ai încredere în
el? A ucis pentru bani. Poate un astfel de om s fie onorabil? Poate s fie el
cu adev rat prieten? Chiar crezi sincer c cel care împarte Calea cu tine e
u?
- Poate c egoul meu n-o s m lase s recunosc c am fost un prost.
Kimura aprob cu în elepciune.
- E posibil. Dar ai avut o problem dificil . El i-a spus minciuni i le-a
pictat cu adev r. Apoi nebunul de pe munte le-a confirmat cu r cirile lui.
- Deci Falmouth m-a p lit pentru a-l duce la Cameleon?
- Asta era menirea lui, Kazuo, s elimine un inamic etern.
- Dar de ce? Dac acest Cameleon nu e unul dintre ei, de ce sunt atît de
dispera i s -l elimine?
- Vom ajunge i la asta. S r mînem la subiect. Acest eikoku-jin te-ar fi
omorît dup aceea, pentru c tiai prea mult. A fost un risc pe care i l-au
asumat, s dezv luie suficient cît s te pun pe urmele Cameleonului, dar
nu- i spun prea mult. Ai fost mai bun decît credeau ei. Tu i Gunn-
san.
- i pe urm i-ar fi ucis pe Eliza i pe Magician din acela i motiv.
- A a se pare.
- Ai dreptate, Tokenrui-san, Falmouth m-ar fi putut ucide u or. Nu m
teptam la asta.
Kimura încuviin , dar ad ug :
435
- Okari mi-a spus c eikoku-jin era în spatele t u. El a crezut c voi doi
lucra i împreun . Am în eles ce urm rea atunci cînd mi-ai spus c nu l-ai
zut pe englez de cînd v-a i întîlnit pe mare.
- Grozav - acum îi datorez Cameleonului via a mea! spuse O'Hara.
- Hai. O povar greu de dus.
- Î i sunt îndatorat, nii-san, spuse O'Hara i se înclin în fa a lui Okari.
- Iar eu î i datorez scuze pentru c am ridicat sabia împotriva unui frate.
- Ah, un început. Acum va trebui s suport m testele, spuse Kimura cu un
oftat.
- Testele? spuse Okari.
- Da, tu îl vei testa pe el, el te va testa pe tine. În cele din urm , ve i fi cu
adev rat fra i, dar înainte de asta, vor fi aceste încerc ri i va fi foarte
plictisitor, cred.
- Testele s-au terminat, spuse O'Hara.
- Da, aprob Okari. Am o povar mult prea grea ca s m ocup de
asemenea nimicuri.
- A devenit o povar pentru noi to i, Okari. Acum suntem cu to ii implica i,
spuse Kimura.
- Eu tot nu tiu înc de ce Master vrea atît de mult s -l ucid pe Okari,
spuse Eliza.
- Nu pe Okari... pe Cameleon. E important s ne amintim asta.
- De ce?
- Ca s în elegem, trebuie s ne întoarcem la cutii. Acum, dac în elegem
acest Cameleon nu este du manul t u, ce- i spun cutiile? Studiaz
succesiunea evenimentelor. Oamenii viza i au fost uci i cu to ii, înainte ca
AMRAN s le înghit companiile, corect?
- To i, în afar de Bridges, spuse Magicianul. El a f cut parte din San-San
aproape de la început.
- Dar pentru ceilal i e corect, spuse O'Hara.
436
- R spunsul e în cutii, spuse Kimura. Cameleonul pe care îl c uta i, poart
pielea unui erou, dar are inima unei nev stuici. El poart coroan acolo
unde ar trebui s poarte spini. i-a folosit biroul militar pentru a deveni
bogat. i-a creat o organiza ie cu propriii ei asasini pl ti i, distrug tori.
- Hooker, spuse Eliza. Vrei s spui c eroul nostru de r zboi este capul
întregii afaceri?
- Adev ratul Cameleon, spuse O'Hara. întrebarea este: de ce? De ce a pus
pe Falmouth s m asmut pe o urm care, în cele din urm , ar fi ajuns
înapoi la ei?
- E u or, spuse Magicianul. Au avut unul din cei mai buni asasini pl ti i
din lume pe urmele tale. Dac ie eai din rînd, b gau techerul în priz .
- Omul care m-a urm rit pe mine, te urm rea în realitate pe tine, spuse
Okari. L-am v zut în gar . Am crezut, din gre eal , c lucra i în echip . i
cînd a început s m urm reasc , am fost sigur de asta.
- Uite ce s-a întîmplat, spuse Magicianul. Tocmai venise i de la întîlnirea
cu Hooker. Falmouth tia probabil unde te duci i cînd te întorci. A tepta la
gar , nu? Pe urm , s-a r zgîndit în ultimul minut i s-a hot rît s -l
urm reasc pe Okari.
Un zîmbet trist trecu pe fa a lui O'Hara.
- Mi-a spus c devenise prea b trîn pentru Joc, c f cea gre eli. Mai
devreme sau mai tîrziu, trebuia s fac una mare de tot.
- Deci, privim cutiile i-l vedem pe general, pe Hooker, Construindu- i
imperiul petrolier prin crim . Motivele ar putea fi multe, ce e important
acum este c trebuie s -l distrugi repede pe Hooker. tie Cît e ti de
periculos. Cînd ataci un rege, trebuie s -l omori.
- Are cineva vreo idee? întreb Magicianul.
Okari spuse:
- În Tendai scrie c adev rul ucide mai repede decît otrava.
- Bine spus, aprob Kimura, dar ce semnifica ie aduce asta în problema
437
noastr ?
- Nu sunt Gunn-san i Kazuo voci ale adev rului? spuse el.
- Ba da, zise Eliza, dar adev rul cere dovezi i, pîn acum, noi n-am putut
dovedi nimic.
- Poate c ultimele cutii v vor da un r spuns, spuse Kimura. Dar pentru a
pune evenimentele la locul potrivit, trebuie s ne întoarcem înainte de
zboi. La primul Cameleon, Yamuchi Asieda. Asieda nu s-a c torit
niciodat . Fratele lui, amiral în Marina Imperial , a fost luat prizonier în
primele zile ale r zboiului. Cînd c derea Filipinelor era iminent , lui Hooker
i s-a ordonat de c tre pre edintele Roosevelt s i abandoneze cartierul
general de la Bastine. Printr-un accident, fiul adoptiv al lui Hooker a r mas
în urm i, mai tîrziu, a c zut în mîinile lui Asieda, care l-a luat înapoi în
Japonia. B iatul, care era pe jum tate filipinez, ar ta mai japonez decît
chiar mama lui, a a c n-a fost greu pentru el s tr iasc aici. Asieda l-a
luat la Cuibul Dragonului unde a încercat s aranjeze un schimb. B iatul,
pentru fratele lui Asieda. A comunicat condi iile trimi îndu-i lui Hooker un
cameleon într-o cutie, apoi a g sit-o pe mama b iatului i a trimis-o s
încerce s negocieze schimbul. Hooker a r spuns omorînd-o. Asieda nu
avea de ales. Negocierea era în afara oric rei discu ii. Dar ce putea face cu
fiul lui Hooker? Aminte te- i, acesta era un om bun, nu un lord al
zboiului. i în lunile de captivitate începuse s aib mult afec iune
pentru fiul lui Hooker. B iatul s-a sim it, în cele din urm , în siguran cu
Asieda. Au devenit inseparabili. O adev rat ironie: Cameleonul a trebuit
-l adopte pe fiul du manului s u de moarte. Dar pe cînd r zboiul se
apropia de sfîr it, membrii Consiliului de R zboi au intrat în panic . Pu inii
care tiau cine era în realitate fiul Cameleonului au cerut o întîlnire la
Hiroshima. Planul lor era s -l foloseasc pe b iat ca pe un instrument de
negociere imediat ce se termina r zboiul. Asieda, fire te, nu a fost de acord.
S-au certat. În noaptea aceea, Cameleonul, deghizat în femeie, s-a furi at
438
cu fiul s u i în zori au plecat cu trenul, cu dou ore înainte ca ora ul s
fie ters de pe fa a p mîntului. Asieda i tîn rul Hooker au privit totul din
tren.
El i b iatul au devenit nomazi. Aveau dou lucruri în comun: se iubeau
unul pe altul i-l urau pe Hooker. În cele din urm , s-au stabilit la Kushiro,
în nordul Insulei Hokkaido. Asieda a devenit pescar.
Asieda jurase c n-o s -l lase în pace niciodat pe Hooker. tia c Hooker
i-a ucis propria amant , pe mama lui Bobby. tia c î i folose te pozi ia
militar pentru a înfiin a în Japonia industrii noi, în care era i el partener
tacit. A aflat toate punctele vulnerabile ale generalului, i erau multe.
Cameleonul tia despre generalul Hooker mai mult decît oricine altcineva
în via . A devenit un fel de con tiin . Cînd Hooker a devenit guvernator
militar, el a ajutat la formarea conglomeratului San-San i l-a pus pe
Tomoro în fruntea acestuia. În schimb, Tomoro a încercat, timp de cinci
ani, s -l descopere pe Cameleon. Dar era imposibil. Agen ii Cameleonului
nu i-ar fi dezv luit niciodat identitatea - erau cu to ii membri ai higaru-
dashi. i pu inii membri ai consiliului, care-i cuno teau adev rata
identitate, au murit to i la Hiroshima.
- i Asieda a fost raportat mort la Hiroshima, spuse Okari. A a c , timp de
treizeci de ani, Hooker a fost vînat de o fantom - Cameleonul. Desigur, nu
era o fantom , ci un b rbat dedicat distrugerii psihologice a du manului
u. Un simplu pescar, care a jurat r zbunare unui b rbat dezonorat,
devenind vocea con tiin ei acestuia. Vechii lui agen i îi d deau informa ii.
La fel i prietenii lui din guvern. R zbunarea a func ionat în ambele
sensuri. Hooker a trimis un asasin dup altul s -l g seasc pe Cameleon.
Unii au renun at. Al ii au murit. Ultimul venit a fost prietenul t u,
Falmouth. i, de i Asieda a murit lini tit în somn, acum patru ani,
Cameleonul tr ie te mai departe. Fiul lui a preluat jur mîntul. i va
continua pîn cînd o s moar Hooker... sau o s m omoare el.
439
- Deci, tu e ti Bobby Hooker, spuse Eliza.
- Sunt Okari Asieda, spuse omul tatuat. Bobby Hooker nu mai exist .
Le dezv lui apoi sim mintele ascunse, pe care nu le putuse spune
nim nui pîn atunci; cum îl urîse i cum se temuse de Asieda-san luni de
zile i cum Asieda-san, cu r bdare i în elepciune, îl cucerise în cele din
urm , îi explicase sensul lui Tendai i cele mai vechi mituri, îl înv ase cum
tr iasc în p dure i s fie pescar pe mare.
- Cînd r zboiul s-a terminat i el a început Calea celor o Mie de Zile, am
plecat cu el, cer ind pe la u i, mergînd pe jos dintr-un cap t în cel lalt al
Japoniei, în timp ce el c uta în elepciunea zen. i întotdeauna era timp
pentru lec ii. M-a înv at Calea Lupt torului Secret, Mi rile S biei,
Limbajul Creaturilor. M-a înv at onoarea, respectul i iubirea. i, în cele
din urm , mi-a revelat al aptelea nivel al lui higaru-dashi.
- i n-a încercat niciodat antajul? Stoarcerea de bani? întreb
Magicianul.
- N-a mai cerut niciodat nimic dup ce fratele lui a murit. O'Hara se l
pe spate, urm rind cutiile imaginare atîrnînd în aer în fa a lui, privind
înapoi prin timp. încet, piesele începur s se a eze la locul lor.
Succesiunea îi p ru evident atunci.
Lui Hooker i prietenilor lui din elit le trebuia o baz de putere proprie.
Dup aceea puteau s monopolizeze alte companii înrudite. Aveau doar o
problem : monopolurile erau ilegale. Dar un consor iu petrolier format din
corpora ii cu proprietari separa i, fiecare cu autonomia ei - asta ar fi fost
perfect. Cheia era AMRAN. Au format consor iul, apoi i-au ucis pe oamenii-
cheie din corpora iile membre i au pus în loc oamenii lor. În realitate, erau
proprietarii fiec rei companii. Erau proprietarii lui Hensell, Alamo, Sunset,
Intercon, Am Petro i San-San, i ai tuturor sucursalelor acestora.
Controlau chiar i o banc în Boston. Tr tura comun era petrolul.
Mai erau totu i cîteva cutii goale.
440
- Tot m întreb de ce au aruncat în aer ma ina lui Marza, spuse Eliza.
- În felul acesta, a fost mai u or s preia Aquila.
- i, spuse Magicianul, tii ce avea ma ina aceea atît de special? Eliza
scutur din cap.
- Afurisita de ma in f cea cincizeci- aizeci de mile cu trei-patru litri de
benzin . Ar fi revolu ionat industria automobilului. Î i dai seama cum ar fi
dus asta la sc derea profiturilor lui AMRAN?
- Doamne, spuse Eliza. Sunt chiar a a de lacomi?
- Jocul nu mai era pentru bani, spuse O'Hara. Aveau to i banii de care
aveau nevoie. Acum Jocul devenise putere pur .
- Atunci de ce l-au scufundat pe Thoreau? întreb Eliza. Dac cei de la
AMRAN urm reau s fac din Sunset Oil un membru al consor iului,
atunci au distrus o valoare de 80 de milioane de dolari, care într-o zi le-ar fi
putut apar ine. Nu înseamn asta s i tai nasul ca s i-l po i sufla mai
bine?
- Poate c era un joc de înghesuial , spuse Magicianul. Poate c Sunset
rezista, iar dup scufundarea platformei nu i-a mai putut permite s
reziste.
- E o teorie bun , spuse O'Hara. Dar s privim o clip dincolo de ea. De ce
au fost luate i apoi distruse fotografiile în Hawaii?
- Pentru c nimeni nu avea nevoie de ele, spuse Magicianul.
- Atunci de ce s le cumpere?
- Ca s nu le cumpere altcineva! r spunse Eliza.
- A a cred, zise O'Hara. Ceea ce arat c , indiferent cine a ordonat uciderea
tipului, avea detaliile a ceva de pe Thoreau.
- Sta ia de pompare, spuse Magicianul. Asta trebuie s fie!
- Dac a a stau lucrurile, au fost dou motive ca s distrug platforma
Thoreau. Unul a fost acela de a constrînge financiar compania Sunset.
Cel lalt era c AMRAN avea deja planurile sta iei de pompare.
441
- Doreau ca fotografiile s nu ias pe pia . Deci, probabil c AMRAN
folose te sta ia aceea de pompare.
- Interesant, zise O'Hara. Hooker nega c ar ti ceva de Midas.
- Ce e Midas? întreb Okari.
- Credem c e un cîmp petrolifer, cel mai mare din lume. Dar nu tim unde
este.
- Iar eu cred c tiu de ce, zise Eliza. Se întoarser cu to ii spre micu a
reporter , care afi a unul dintre zîmbetele ei de milioane.
- Ei? spuse O'Hara.
- Este sub ap ! Kraft Americanul a spus c farfuria subacvatic construit
de Bridges se numea Midas. Midas este inima cîmpului petrolifer, sta ia de
pompare pentru întreaga opera iune. i totul sub ap , ascunz toarea
perfect .
- Dar unde e? întreb Magicianul.
- Cred c aici pot s v ajut eu, zise Okari. Am v zut camera din care ei
conduc totul. E enorm , de vreo patruzeci de metri în ime. i are o hart
imens , cu ecrane TV ciudate, încastrate în ea.
- Se numesc ecrane diodice, spuse Magicianul. Forma liber .
- Aceste ecrane TV arat opera iunile lor din toat lumea. Pot urm ri tot ce
se petrece în imperiul lor. Exist una special , lîng Bonin, care are
farfuria subacvatic de care vorbi i. Au imagini TV din afar i din untru.
i mai sunt vase acolo, ca un fel de mare cimitir de tancuri petroliere vechi.
- Minunat, spuse Magicianul. Acesta e r spunsul pentru tancuri. Le
scufund i in rezervele de petrol în ele. Pariez c în partea aceea de ocean
s-a scufundat cel pu in un vapor în ultimii cî iva ani.
- Iar Yumishawa are o rafin rie nou pe Insulele Bonin, la mai pu in de o
sut de mile dep rtare, spuse Okari.
- Deci, pompeaz petrolul din vasele de depozitare subacvatice c tre
rafin ria lor dup cum au nevoie. Hristoase, ce opera iune ingenioas ,
442
spuse O'Hara.
- Fac chestia asta de treizeci de ani? întreb Magicianul. Atunci de ce nu
au început s pompeze petrol înapoi? De ce s a tepte?
- Nu puteau face nimic înainte de asta, spuse Eliza. Ar fi însemnat s
dezv luie existen a descoperirii. sta e atuul lor. Le ofer rezerve de petrol
aproape nelimitate. Gîndi i-v ce înseamn asta pe pia . Cu cît le in
secrete mai mult timp, cu atît devin mai puternici.
- Da, reflect Kimura, dac cineva vinde nuci de cocos, lumea tie c are
un copac.
- Ce tipi r bd tori, interveni Okari.
- De ce nu? spuse Magicianul. Prive te roadele.
- Iar Lavander a încasat-o pentru c a fost angajat s evalueze cîmpul cînd
au început mi carea cea mare, spuse Eliza. Era în carne elul lui. tia
poten ialul. Drace, bietul nebun tia prea mult pentru binele lui.
- Probabil c planificaser s -l elimine chiar înainte de a fi r pit, spuse
Magicianul. Aveau doar o problem - Cameleonul, care p rea s tie tot ce
ceau.
O'Hara era adîncit în gînduri, încercînd s construiasc din cutiile
abstracte din aer realit i de baz . Era sigur c r spunsurile la toate
întreb rile lor se aflau acolo i trebuia doar s le clarifice. Dar nu putea s -
i scoat din minte imaginea lui Hooker. A-l dezonora pe marele erou de
zboi era aproape ca i cum ar fi dezonorat istoria, mînjind victoriile
Americii - i asta îl tulbura. i totu i, Hooker se dezonorase singur. Ce ur ,
ce frustr ri putuser s sape atît de adînc în el, încît s -i deformeze
sim urile într-atît, ca s g seasc alinare doar în partea întunecat a
sufletului lui? î i tr dase încrederea, proiectase un monolit de l comie,
finan at de eliti ti la fel de lipsi i de onoare ca i el i crease un imperiu de
co mar, în care asasinatul i jaful erau de la sine în elese i executate de
vipere: Hinge, Danilov, Le Croix, da, chiar i de Falmouth. Hooker trebuia
443
distrus. Dar cum? R spunsul era simplu: prin adev r. Problema era cum s-
o fac .
- Trebuie s p trundem în untru i s fotografiem pupitrul acela, în special
prim-planuri ale sta iei de pompare, spuse O'Hara. întrebarea e cum.
- De ce n-ai spus pîn acum nim nui despre asta? îl întreb Magicianul pe
Okari.
Okari zîmbi vis tor.
- Era o problem personal , spuse el. În afar de asta, nu în elegeam
întreaga semnifica ie; i nici Asieda-san. Aveam fragmente, resturi din
co urile de hîrtii, însemn ri de pe birouri. Am crezut c tiu mult mai mult
decît tiam în realitate.
Magicianul fredona „C-Jam Blues" i zîmbea.
- Am o idee, spuse el. Locul e f cut din piatr , nu? Okari încuviin .
- Nu e nici un pic de metal în pere i? Okari d du negativ din cap.
- Lemn, spuse el.
- Perfect.
- Ai de gînd s ne spui i nou secretul? întreb O'Hara.
- Au camere video de securitate care supravegheaz camera aceea, da? îl
întreb Magicianul pe Okari.
- Da, lîng tavan. Unele sunt nemi cate, altele adulmec înc perea precum
ni te copoi.
- Iar noi avem carul de reportaj. în untru se afl o jum tate de duzin de
ma ini de înregistrat video. Nu trebuie decît s facem rost de cîteva
emi toare mici, cu microunde. S intr m în untru, s g sim spatele
monitoarelor i s punem emi toarele în borna „Video-out". Asta le va
transforma ecranele în camere video. Noi recep ion m semnalul în carul de
reportaj în direct de afar i-l înregistr m. Rezultatul va fi o imagine
continu din interior.
- Unde se g sesc asemenea emi toare? întreb Kimura.
444
- Oh, cam în orice magazin de electronice, r spunse pianistul, înc rînjind.
- Cum se intr acolo? îl întreb O'Hara pe Okari.
- Sus, prin canalele mari de piatr de la piciorul peretelui. Ele duc la celule,
care sunt folosite doar ca magazii. Gratiile sunt vechi. O dat ajuns
în untru, m duc la vestiarul unde oamenii de la între inere î i in
uniformele. Dup ce mi-am schimbat hainele, pot circula unde vreau. Pot
uta prin co urile de gunoi, pe biroul lui Hooker, pot g si ceva care s -l
enerveze, s -mi fac sim it prezen a. Pe urm îi trimit cameleonul.
- Care sunt riscurile, în afar de cele evidente? întreb Kimura.
- Computerele se afl în fostele celule, spuse Okari. E riscant s întîrzii
prea mult pe acolo. Paznicii sunt to i lupt tori de sumo, iar conduc torul
lor e un b rbat cu mirosul unui animal. L-am v zut de dou ori. E f
astîmp r. Se plimb pe holuri i prin celule la orice or din noapte, ca un
cîine de paz . întotdeauna am grij s nu ajung prea aproape i s m
recunoasc . Eu îi spun Hitotsu-me.
O'Hara privi iute în sus.
- Un Ochi? spuse el. Poart o band ?
- Hai. i are o cicatrice foarte urît .
Okari desen o linie imaginar în josul fe ei sale.
- L-am v zut ast zi. Am avut senza ia c m supravegheaz i am mai avut
impresia c l-am mai întîlnit, dar...
O'Hara f cu o pauz , concentrîndu-se la pu inele detalii ale unei fe e pe
care o v zuse doar cîteva clipe, izolînd detaliile vagi ale acelei fe e în mintea
lui i concentrîndu-se total asupra ei. Nu spuse nimic mai mult de un
minut, apoi:
- Nu, nu cred c -l tiu. i totu i, exist ceva familiar... încerc s se
concentreze, sondîndu- i memoria.
- Poate o fotografie... Nu, fa a în sine nu e familiar .
Se întoarse la început, la conversa ia lui cu Falmouth pe vapor. Juc torii...
445
- Le Croix, spuse el.
- Cine? întreb Okari.
- Un francez. Le Croix e porecla. i-a pierdut un ochi în Algeria i a
crucificat cîteva duzini de rebeli, ca s fie chit. Ar putea fi el. Nu exist
fotografii de-ale lui; le-a distrus pe toate. Dac e Le Croix, ai dreptate, ne
teapt o sut de mile de drum prost. De dragul petrecerii, trebuie s -i
m loc destul. Alte probleme?
Okari scutur din cap.
- Cum te-ai gîndit la toate astea? întreb Eliza. S urci prin canalele de
scurgere i tot restul?
- E foarte simplu, spuse Okari, ui i c am locuit cîndva aici? Timp de trei
ani a fost locul meu de joac . Cunosc fiecare piatr .

11.

Le Croix intr pe coridorul ce ducea la celulele din Cuibul Dragonului i


coborî scara larg de piatr . Cîinele, o corcitur urît , era dresat
excep ional. Mergea înaintea lui, cu botul în aer, apoi pe p mînt,
adulmecînd cu aten ie.
Instinctele lui Le Croix îl avertizaser înc de cînd îl v zuse pe O'Hara la
fort rea , mai devreme. Pentru prima oar de cînd se al turase lui Master,
se sim ea amenin at. Timp de trei ani totul mersese perfect, f nici o
gre eal . Pe urm lucrurile începuser s mearg pu in pe dos. Mai întîi, a
fost misiunea de pe Thoreau, cînd Thornley a fost ucis. Dup aceea fusese
pit Lavander. Apoi, Garvey i Hooker îl aduseser la Cuibul Dragonului,
conduc securitatea. I se p rea c deveniser defensivi, în timp ce jocul
lui fusese întotdeauna ofensiv. i acum, acest reporter, care ar fi trebuit s -
i conduc la Cameleon, p rea în schimb s se apropie de ei.
Ura celulele. Erau reci i umede i-l enerva vîntul care urla printre
446
cr turile din mortar. Pîn i cîinele p rea h ituit de stafii.
Cînd fu sigur c locul era în siguran , se retrase din nou la c ldura
biroului pentru securitate i se a ez s priveasc ecranul monitorului, în
timp ce camera video supraveghea sc rile celulelor. Era ceva în aer, sim ea
la fel de sigur cum sim ea curentul de aer jos. O s bea o cafea i o s
verifice din nou peste treizeci-patruzeci de minute. Nu avea încredere în
sistemele electronice. Nu avea încredere în nimic i în nimeni, în afar de el
însu i.
Zidul Cuibului Dragonului se ridica dintre copaci, deasupra lor, ca un
imens blindaj cenu iu. Urcaser muntele de pe drumul de jos i acum se
seau la gura unei conducte de scurgere, ale c rei pietre zidite deveniser
verzi o dat cu trecerea secolelor în care se depuseser mu chi. Un pîrîia
ie ea din gura canalului i se r spîndea pe stîncile de dedesubt. Ni te ochi
ro ii sclipir în fasciculul lanternei lui O'Hara. Creatura gui i se gr bi s
intre din nou în canal. Intrarea era blocat de vegeta ie.
- Nu e de mirare c n-au dat niciodat aten ie acestei scurgeri, opti
O'Hara. Trebuie s fii nebun s faci una ca asta.
- Bun venit în nebunie, spuse Cameleonul i se strecur printre plante, în
canal. O'Hara îl urm . Mîinile îi alunecau pe stîncile acoperite de mu chi.
Tunelul era lung i avea patru metri în diametru. Drumul era erpuit i
ie ea mereu din raza dreapt de lumin . Departe, în spate, O'Hara auzea
curgerea constant a unei duzini de pîrîia e ce f ceau ecou în tunel. Aerul
rece uiera, înv luindu-i.
Cameleonul mergea în patru labe, ca o pisic . i repede. Amîndoi erau
îmbr ca i în pantaloni negri, bluze negre cu guler pe gît, pantofi negri.
Cameleonul c ra o frînghie, cu un mic cîrlig telescopic la un cap t. Aveau
patru emi toare cu microunde, fiecare învelit în poliester, ascunse în
pulovere. i nimic în plus, în afar de lantern .
Amîndoi continuar s se tîrasc pe mîini i picioare, cu spin rile curbate,
447
pentru a se feri de partea de sus a canalului, trecînd de dou canale mai
mici, ce se scurgeau în primul. La al treilea, Cameleonul se opri. Ar în
sus i O'Hara îndrept lanterna înspre tavan. Un pu urca direct în
runtaiele fort re ei. Avea vreo zece-doisprezece metri i se ridica drept în
sus, cu un gr tar la cap tul îndep rtat. Cameleonul î i sprijini spatele de
un perete i picioarele de cel lalt i începu s urce. Era un urcu chinuitor,
pentru c pere ii pu ului erau uzi. Alunecînd la fiecare pas, î i croi drum în
sus prin împrejmuirea îngust . Cînd ajunse la cap t, leg cîrligul de gr tar
i desf cu frînghia. Aceasta c zu pîn la degetele lui O'Hara. El urc ,
inîndu-se numai în mîini. Se sprijini cu picioarele i spatele, în timp ce
Cameleonul împinse cu grij gr tarul în sus i-l a ez deoparte.
Pasajul subteran era întunecat. Numai dou l mpi iluminau celulele cu
tavane joase. Fostele celule erau acum transformate în magazii, dar locul
rea str tut de strig te de tortur i disperare, ca i cum istoria ar fi
optit prin coridoarele reci de piatr . Era vîntul, p trunzînd printre
cr turile din pere i i în jos pe sc ri.
Se traser repede în hol i puser la loc gr tarul. Ascunser cîrligul i
alergar spre sc ri. Cameleonul îi f cu semn lui O'Hara s a tepte. Privir
în sus i v zur o camer de luat vederi mi cîndu-se înainte i înapoi,
turînd încet sc rile i holul de deasupra. În timp ce se mi afar din
raza lor, spre hol, Cameleonul alerg în sus pe sc ri i se opri exact sub
camer . St tu cu spatele lipit de perete în timp ce aceasta se mi t cut
deasupra capului lui, îndreptîndu-se înapoi c tre sc ri. Apoi alerg restul
drumului în jos pe hol, c tre o u de incendiu. Vestiarul era exact în
spatele ei. Trebuia s fac o mi care înainte ca dispozitivul s i completeze
rotirea înapoi. Dac era cineva pe hol, de partea cealalt a u ii, aveau s
dea de necazuri.
Deschise u a i intr în untru. Holul era gol. În spatele lui, O'Hara se gr bi
tre locul de sub camer i a tept pîn ce aceasta se roti înapoi, pe urm
448
alerg c tre u .
Alergar spre vestiar i s rir prin u .
În fa a lor se afla un b rbat.
Afar , Eliza i Magicianul conduseser ma ina spre vîrful muntelui pîn la
un punct unde oseaua cotea aproape de marginea unei pr stii. Eliza
trase ma ina pe dreapta i opri. De acolo nu puteau vedea în Cuibul
Dragonului, dar Magicianul era sigur c primirea va fi excelent . St tea în
spatele camionetei, a ezat în fa a a trei ecrane video, mînuind comenzi,
utînd semnalul. Nu era nimic altceva decît electricitate static .
- Nu sunt înc acolo, spuse el.
- Sper numai c , o dat intra i acolo, vor face treaba i vor pleca repede,
spuse Eliza.
- Sper doar s nu se întîlneasc cu vreunul dintre lupt torii de sumo care
sunt paznici. Dou sute de kilograme de ve ti proaste.
saser o Toyota parcat la poalele muntelui. Dac erau urm ri i la
plecare, Eliza urma s ia benzile i s se duc spre ma in . O'Hara,
Magicianul i Cameleonul trebuia s stea lîng camionet i s -i in pe
urm ritori departe de ea.
O'Hara fusese cel care în elesese c nu aveau nevoie decît de o înregistrare
cu sistemul de pompare de pe Midas ca s dovedeasc faptul c AMRAN
furase planurile. Asta i existen a îns i a cîmpului Midas vor fi suficiente
pentru a justifica dezv luirea întregii pove ti despre AMRAN.
Magicianul î i privi ceasul. Erau pleca i de o or . Atît estimase Cameleonul
le va lua pentru a intra în coridorul cu panoul de control din spatele
marii h i. Magicianul trebuia s supravegheze ecranele video din
camionet i s înregistreze tot ce ap rea. Fiecare transmi tor era fixat
pentru a- i emite semnalul pe o frecven diferit , astfel încît imaginile s
nu se suprapun . Nu- i putea imagina c ar fi uitat ceva.
rbatul din vestiar p rea s aib în jur de cincizeci de ani. Avea ochii
449
obosi i, pielea ridat de vîrst , p rul alb i rar ca ni te smocuri de bumbac.
- Ai venit devreme, spuse el în japonez .
- Da, spuse Cameleonul, avem o problem la unul dintre aparatele de aer
condi ionat.
- i trebuie s fi i doi? Doamne, cum s-au mai schimbat vremurile, mult
prea extravagant pentru un portar ca mine. Noapte bun . Nu sta i pîn
tîrziu.
i plec .
- închide, spuse O'Hara.
- S sper m c nu spune nimic nim nui pe drumul spre exterior.
- i acum?
- Vezi ce vestiare sunt deschise. Oamenii de la între inere î i las de obicei
insignele de identificare pe uniforme, zise Cameleonul.
Se g seau mai multe, i membrii echipei de între inere erau în mod evident
mai pu in volumino i decît cei din for a de securitate. Amîndoi î i g sir
uniforme potrivite.
Cameleonul îi întinse lui O'Hara o casc i îi spuse:
- Pune- i-o. ine capul în jos în a a fel, încît camerele de luat vederi s nu-
i prind fa a. Dac vezi pe cineva, salut din cap i treci mai departe. O s
vezi c deasupra nu se face prea mult conversa ie. Urc m pîn în capul
sc rilor i intr m pe palierul principal. Camera cu harta se afl imediat la
stînga ta, iar coridorul care duce în spatele h ii este urm torul. Avem
noroc. Nu trebuie s mergem prea departe.
- Ag m emi toarele, verific m camera h ii s vedem dac ecranele
arat ce vrem noi, i pe urm o întindem, spuse O'Hara. Nu întîrziem pe
aici c utînd prin co urile de gunoi, OK?
- Voi încerca s m controlez.
Fu floare la ureche s ajung în spatele h ii. Coridorul principal era gol i
a descuiat . Peretele avea o mul ime de monitoare TV.
450
- Va fi greu s g sim monitoarele pentru camera h ii, spuse O'Hara.
- Sunt marcate. Uit -te.
Fiecare cutie avea scris localizarea pe ram , cu un creion de marcaj.
Verificînd inscrip iile, O'Hara i Cameleonul localizar u or monitoarele
pentru cele dou camere de luat vederi din camera h ii. Ag ar cîte o
mic clam cu un fir sub ire pe borna „video out" a fiec rei cutii de monitor
i înfipser transmi toarele, care erau lungi de vreo zece centimetri i
groase de doi i jum tate. Sîrmele care conectau clamele la transmi toare
erau destul de lungi pentru a-i permite lui O'Hara s mute cutiile sub
monitoare, unde nu puteau fi v zute.
Apoi O'Hara observ un alt monitor interesant. Era pentru camera de luat
vederi din biroul lui Garvey. O'Hara îl aranj i pe acesta.
- OK, hai s verific m o dat camera jocurilor i s-o tergem de aici. S
sper m c cei de afar recep ioneaz ceva.
în carul de reportaj, Magicianul r suci încet butonul mic pentru acord fin
al unuia dintre monitoare. Brusc, ap ru imaginea. Se uit la înc perea
descris de Okari. Harta avea pe pu in nou metri în ime i ase lungime.
În ea erau încastrate dou sprezece ecrane diodice. Camera se mi i
Magicianul o urm ri cum scruteaz înc perea de la un cap t la altul. Le
regl i pe celelalte dou . Una lua o imagine sta ionar dintr-un birou. Un
rbat scund, cu o musta r sucit , vorbea la telefon. Magicianul îl
recunoscu din descrierea lui O'Hara. Trebuia s fie generalul Garvey.
- Am prins-o, Lizzie. N-o s i vin s crezi. Avem dou unghiuri diferite
asupra h ii.
- Po i vedea Midas?
- Da... dar camera înc se mi . Acum, O'Hara ar trebui s intre acolo i
s-o fixeze.
Regl ecranele cît mai bine posibil. Camera de luat vederi se deplasa c tre
centrul înc perii i înapoi.
451
Erau acolo. Patru ecrane localizate pe Midas. Dou exterioare i dou
interioare.
- Incredibil! spuse Magicianul.
- Avem sunet?
În camera h ii se auzeau voci murmurînd.
- Da. i o imagine de un milion de dolari pe toate trei.....
Se opri la jum tatea frazei. Îl ascult pe Garvey.
- Quill. Nou i dou zeci i cinci, 8 aprilie. 730-037-370. Urgen ro ie. Nu
avem ve ti de la tine de dou zeci i patru de ore. Este important s ne
contactezi imediat.
Puse receptorul în furc .
- Ei, s fiu al dracului. Avem i un premiu, spuse Magicianul.
- Ce?
- Îl avem pe Quill filmat. i ghici cine e?
- Hooker?
- Garvey.
- Cum ajungem la camere? întreb O'Hara. Nu sunt foarte sus?
- În camera h ii exist o scar cu rotile. O s fie acolo cel mult patru,
cinci oameni i n-o s ne dea nici o aten ie - sunt prea ocupa i. De la acest
panou sunt controlate toate mi rile de pe Midas.
- Pur i simplu, intr m în untru, nu? spuse O'Hara. Cameleonul
încuviin . Intrar în camera mare. O'Hara fu uimit de dimensiuni. Apoi, pe
dou dintre ecranele diodice, v zu pentru prima dat Midasul.
Ambele exterioare erau stranii. Imagini cenu ii, lipsite de sunet, sub ap .
Una era farfuria, aflat sub ap , cu suprastructura atîrnînd în jos, c tre
fundul oceanului. Cealalt era i mai bizar . Un ir lung de vase ruginite,
ezate adînc în nisip, se desf ura în fa a aparatului de filmat. Reflectoare
subacvatice puternice r ceau prin apa murdar , conturînd forme i
umbre. Unul dintre ecrane ar ta un prim-plan al sta iei de pompare, inima
452
întregului sistem.
Era acolo dovada de care aveau nevoie în culori vii.
Patru oameni lucrau la enorma consol . Unul dintre ei arunc o privire
peste um r cînd intrar în camer , apoi se întoarse la ceea ce f cea.
Cameleonul a ez scara de cinci metri sub aparatele de filmat. Pentru c
nu avea cum s verifice parametrii celor dou camere, voia s se asigure c
una din ele este îndreptat spre cea mai important parte a h ii, prim-
planul TV al sta iei de pompare. Nu aveau nici o posibilitate s tie sigur c
tranzistorii func ionau. În acest moment, f ceau totul dup ureche.
O’Hara se c pe scar . În partea de jos a camerei de luat vederi se afla
un mic buton, care o oprea s mai m ture zona i o fixa pe un anumit loc.
Dup ce O'Hara oprea camera, era doar o chestiune de timp pîn cînd
cineva din biroul securit ii avea s observe i s vin s verifice. Trebuia
plece repede dup ce fixa butonul.
întindea mîna spre buton cînd intr Garvey. Era chiar sub O'Hara, care
imediat privi în alt parte i începu s me tereasc ceva la camer .
Cameleonul se întoarse, de asemenea, cu spatele la omule ul spilcuit.
- Totul e în regul ? întreb Garvey, cînd trecu pe lîng ei.
Cameleonul încuviin din cap.
- Cur m doar lentilele, spuse el.
Dar Garvey era mult mai interesat de consol .
- Cum arat ?
- Suntem aproape gata s cupl m num rul aptesprezece, spuse unul
dintre operatori.
- Mai bine anun i-l pe general. ti i cît de mult îi place s urm reasc
deschiderea noilor pu uri.
- Nu e mare lucru de v zut, r spunse omul de la consol . Doar luminile de
leg tur i contorul digital, care înregistreaz galoanele.
- Nu e treaba noastr s tim de ce, oft Garvey. Lu telefonul, form un
453
num r i a tept .
- Generale, tocmai urmeaz str pungerea la num rul aptesprezece... Prea
bine, domnule.
Puse receptorul în furc .
- Vine încoace.
Abia atunci O'Hara în elese ce se întîmpla. Se preg tea s dea drumul unui
nou pu de petrol.
Trebuia s ias de acolo repede. O'Hara întinse mîna i ap butonul.
Camera de filmat încet s se mai mi te. Era îndreptat direct c tre
ecranele pentru Midas. Se gr bi s coboare i ar energic cu capul în
direc ia u ii.
Cameleonul nu se mi . Privea fix u a. O'Hara îl apuc de bra , dar
Cameleonul scutur din cap. Nu putea s plece. Trebuia s -l vad pe
Hooker. M car o dat trebuia s fie la un bra distan de omul pe care-l
urîse de cînd era copil.
Generalul intr în camer , venind din biroul lui.
O'Hara î i f cu de lucru ducînd scara într-un col , ascunzîndu- i fa a de
Hooker i de Garvey.
„Trebuie s ie im de aici repede, gîndi O'Hara. To i sunt în camera asta, în
afar de Le Croix, i Dumnezeu tie unde e el. Dac Hooker sau Garvey m
resc, jocul s-a sfîr it." Se întoarse.
Cameleonul se apropia de b rbatul înalt, cu fa a de oim. „Hristoase, gîndi
O'Hara, o s strice totul."
Dar micul grup de oameni de la consol era ocupat cu aparatura i cu
ac iunea care era în plin desf urare. Operatorul- ef spuse:
- OK, suntem gata.
- Ia un prim-plan al valvei, spuse Garvey.
Operatorul ap un buton i camera, echipat cu lentile telescopice, afi
totul pe ecran. Imaginea se schimba încet, pe m sur ce obiectivul se
454
apropia de valv .
Era perfect. Un prim-plan al sta iei de pompare, aflat în procesul de
cuplare a unui nou pu . Acum, tot ce trebuia s fac era s -l scoat
dracului pe Cameleon de acolo, f s atrag aten ia. B rbatul tatuat
st tea la cî iva metri în spatele lui Hooker, transfigurat, privind fix profilul
ascu it al b trînului.
Propriul lui tat se afla la o distan doar de cî iva metri.
- Programez cuplarea, spuse operatorul. Ap alte cîteva butoane.
- Num toarea invers ... cinci, patru, trei, doi, unu... i func ioneaz .
Ecranul TV spunea toat povestea. Pe consola valvei de pompare sclipir o
mul ime de lumini e. Apoi numerele de pe contorul digital începur s se
schimbe atît de repede, încît nici nu puteai s le cite ti.
- Func ion m, strig operatorul. Generalul rîse i b tu din palme.
- Foarte bine, domnule, spuse el. Jess, vino în birou, am ampanie la
ghea .
- Bine, domnule, imediat.
Hooker se întoarse i se îndrept spre u a biroului. O clip , privirea lui
întîlni privirea Cameleonului. Generalul îl privi scurt, apoi d du din cap i
porni mai departe.
Cameleonul era chiar în spatele lui. Nu-l v zu nimeni, în afar de O'Hara.
Ceilal i priveau înc aten i la centrul nevralgic al lui Midas.
„Ce dracu' face?" gîndi O'Hara.
Generalul intr în biroul s u, iar Cameleonul a tept pîn cînd u a fu
aproape închis i se strecur în untru. În spatele lui, u a se închise cu
un declic.
„Ei, fir-ar al dracului, gîndi O'Hara. Ce facem acum?" se întreb .
În camionet , Magicianul i Eliza urlau de fericire. Aveau în prim-plan
exact ceea ce le trebuia i înc în cursul cupl rii unui nou pu .
- O avem! ip Magicianul.
455
- Mai st m un minut, dou i va trebui s plec m. Ar trebui s fie pe
drumul spre ie ire. Trebuie s ne ducem la poalele dealului.
- Hei, strig Magicianul, s-a stricat ceva!
Garvey url , ar tînd undeva în afara ecranului, pip indu- i centura. În
mîna lui ap ru un pistol. Apoi brusc, O'Hara s ri în ecran, lovi mîna în
care Garvey inea pistolul, o prinse i o r suci. Pistolul se desc rc de ase
ori. Pac, pac, pac, pac, pac, pac.
Gloan ele mu car din imensa hart de sticl . În dreptul Americii de Sud
ap ru o salb de g uri. Sticla se cr i se cl tin . În spatele ei, labirintul
de fire care controla minunea electronic fu sec ionat de sticla în c dere. În
camer plouar scîntei. Limbi de foc dansar pe pere i.
În camionet , Eliza i Magicianul priveau hipnotiza i ecranele video. Nu
zur cum umbrele de la marginea drumului începeau s dispar i nu- i
dur seama c mai era cineva acolo pîn cînd u a se deschise larg i,
întorcîndu-se, d dur cu ochii de cea mai mare fiin omeneasc pe care o
zuser vreodat . Cînt rea vreo dou sute de kilograme, gîtul i se rev rsa
peste gulerul c ii, iar ochii priveau amenin tori de pe o fa umflat ca
un balon.
- Ei dr cie! strig Magicianul, c utînd o arm , ceva. Paznicul î i întinse
mîna cît o roat de ma in , apucînd-o pe Eliza, i ridicînd-o de parc ar fi
fost o p pu . Ea nu scoase nici un sunet. Strînse numai pumnul cu
ar torul i degetul mic întinse i le înfipse în ochii paznicului care r cni
de durere. Dar ea nu-l l i continu s -i îndese degetele în ochi.
Paznicul îi d du drumul i ea se urc imediat la volanul camionetei.
Magicianul s ri afar cu o cheie fix în mîn , i-l lovi puternic pe paznic în
tîmpl . Uria ul, orbit pe moment, se scutur de lovitur ca de în ep tura
unei albine.
Magicianul îl lovi înc o dat , drept în moalele capului. Izbitura îi produse
Magicianului o durere ascu it în mîini.
456
Paznicul se cl tin i porni c tre el.
- Urc ! ip Eliza în timp ce cupla viteza întîi.
Magicianul aplic a treia lovitur . Unealta de fier îi sc din mîn . De data
aceasta, paznicul se pr bu i ca un bizon împu cat.
Magicianul se urc în camionet . Eliza lu o curb strîns i acceler pe
osea în jos.
Cînd Cameleonul se strecur în biroul lui Hooker, se lipi mai întîi de zid,
urm rind cum generalul se duce la biroul lui, se apleac peste frapier i
suce te sticla de ampanie cu palmele în ghea .
Apoi Cameleonul se apropie încet de el. B trînul privi în sus i-l fix pe
lucr torul de la între inere.
- Ce e, s-a întîmplat ceva? întreb el.
Omul nu r spunse. P i încet prin camera întunecat i se opri în fa a
biroului.
începu s i desfac nasturii c ii.
În camer era o lini te de moarte; nu se auzea decît tic itul din pieptul lui
Hooker. i se auzea din ce în ce mai sacadat. Tic... tic... tic... tic...
- Ce faci? Ce înseamn asta?
Nici un r spuns. Ochii b rbatului erau plini de ur . Continua s i
deschid c ma a. Tic, tic, tic, tic...
Ochii lui Hooker se f cur cît cepele cînd v zu tatuajele. Era hipnotizat de
spectrul care st tea în fa a lui. Gînduri disparate i se învolburau în minte.
- Da i-mi voie, domnule general, eu sunt Cameleonul, spuse b rbatul.
Tictictictictictic...
Ceasul din pieptul lui Hooker b tea cu disperare. Tic itul se înte i. Suna ca
un contor Geiger.
- E-e-e-e ti prea tîn r, îng im el.
- Spitalul Militar Capice, 23 septembrie 1933, spuse el. Fu nevoie de un
moment ca informa ia s fie înregistrat .
457
- Ce vrei s spui?
- Vorbesc de ziua cînd m-am n scut... tat .
trînul începu s tremure. Stimulatorul parc înnebunise.
- Min i, spuse el.
Vocea îi era doar un ecou stins. Auzi din camera h ii zgomotul în bu it i
sacadat - pac, pac, pac, pac, pac, pac - al pistolului lui Garvey, dar nu-i
du aproape nici o aten ie.
- Mama mi-a dat numele Molino, iar tu, Bobby. Vrei s i spun data cînd ai
ucis-o în Australia? Aprilie...
O limb îngust de foc p trunse prin tavan. Ochii lui Hooker privir iute
într-acolo, pe urm înapoi.
„Nu-u-u-u!"-ul lui Hooker sun la fel de chinuit ca strig tul de moarte al
unui lup.
trînul deschise brusc un sertar i scoase un Colt 45. Îl inu cu amîndou
mîinile i-l îndrept exact între ochii Cameleonului. Stimulatorul b tea cu
putere. Apoi t cu. Nu mai tic ia. Fa a generalului deveni livid . Buzele
începur s -i tremure. Degetul îi tremura pe tr gaci.
a se deschise n valnic i O'Hara se repezi în untru. Se opri îngrozit.
Generalul inea pistolul îndreptat spre Cameleon, la cî iva milimetri de
acesta. i totu i, Cameleonul nu se clintea.
Mîna care inea pistolul ezita. Ochii generalului se d dur peste cap. F cu
un ultim efort s apese tr gaciul, dar nu mai avu putere.
- E ti mort, domnule general, spuse Cameleonul.
Privirea generalului se întunec iar el se pr bu i cu fa a în jos, peste birou.
- Pentru numele lui Dumnezeu, s ie im de aici, url O'Hara. Cade iadul pe
noi.
În spatele lui, o gr mad de cabluri se încruci ar i explodar ca ni te
focuri de artificii. Cioburi colorate str lucir în aer i transformar camera
ii într-un caleidoscop gigantic.
458
Garvey st tea în mijlocul camerei privind, f s -i vin s cread , la
cascadele de sticl din jurul lui.
O'Hara i Cameleonul o luar la fug .
Era un infern.
Garvey d dea ordine, urlînd.
Focul atinse tavanul, atac lemnul. Cablurile scurtcircuitate erau ca ni te
limbi de foc. O ploaie de scîntei c dea în jurul lor, în timp ce fugeau spre
ie irea din camera h ii. Paznicii de securitate trecur pe lîng ei, cu
sting toare în mîini. Fugir spre sc rile care duceau la celule. În spatele
lor, îl auzir pe Garvey ipînd:
- Opri i-i! Opri i-i!
Nu privir înapoi. Alergar c tre scara de piatr . În clipa în care d dur
col ul, spre scar , în spatele lor bubui o arm . Gloan ele mu car buc i
din zidul de piatr , care lovir fa a lui O'Hara.
- Mergi înainte, ip el, trîntind u a de incendiu care ducea la celule i
blocînd-o.
înainte de a se întoarce, auzir cîinele. Era la nici jum tate de metru de ei.
i în spatele lui, Le Croix, cu un pistol în mîn , tocmai ajunsese la partea
de sus a sc rii de piatr . Nu era preg tit pentru ceea ce urm , deoarece
Cameleonul se mi instantaneu, s ri peste cîine i se rostogoli dincolo de
Le Croix.
- Nu te opri! url O'Hara i Cameleonul alerg în jos pe sc ri.
Le Croix, neatent o clip , strig un ordin cîinelui:
- Le cou, gîtul. i în timp ce cîinele se repezi dup Cameleon, Le Croix se
întoarse i trase în O'Hara. Dar diversiunea Cameleonului îi d duse
reporterului clipa de care avea nevoie. Fentînd mai întîi la dreapta, apoi la
stînga, s ri i lovi în aceea i clip , cu ochii la mîna în care Le Croix inea
pistolul. Acesta icni i pistolul se desc rc , gloan ele înfigîndu-se în u a din
spatele lui O'Hara, care lovi cu piciorul încheietura mîinii lui Le Croix.
459
Acesta sc pistolul.
Cameleonul s ri ultimele cîteva trepte pîn la podeaua subteranei i se
întoarse spre gr tar. Cîinele era chiar în spatele lui, tremurînd, cu din ii
strîn i. Dar nu scotea nici un sunet. Cînd Cameleonul se întoarse s -l
întîmpine, cîinele îi s ri la gît. Cameleonul se l în jos i se rostogoli pe
spate. Cîinele ateriz dincolo de el, zgîriind cu labele, apoi se r suci.
Sus, în capul sc rilor, O'Hara c zu în picioare, f cu un pas i apoi îl lovi pe
Le Croix în ceaf , cu latul palmei. B rbatul, însp imîntat, c zu, dar cînd
O'Hara s ri peste el, Le Croix îi puse piedic . O'Hara se cl tin , dar r mase
în picioare. În spatele lui, Le Croix ezit o clip . Din man eta lui c zu, ca
un arpe, o frînghie. Era legat de încheietura mîinii cu o mic br ar
ptu it . O arunc ca pe un lasou i funia uier prin aer, desf urîndu-
se spre capul lui O'Hara care, auzind zgomotul, se întoarse o clip , v zu
cursa mortal i se feri, ridicînd bra ul. Lasoul pocni peste bra ul lui i i se
înf ur pe încheietur t indu-i pielea. O'Hara smuci de frînghie i Le
Croix c zu. Cei doi se rostogolir unul peste altul, pe sc ri în jos.
La a doua s ritur a cîinelui, Cameleonul era preg tit. Se l din nou în
jos i în timp ce cîinele f cea saltul peste el, întinse amîndou mîinile i-l
prinse de gît, trîntindu-l de podeaua de piatr . Labele cîinelui se ag ar cu
disperare de bra ele lui, sfî iindu-i puloverul, umplîndu-l de sînge.
Cameleonul îl sugrum , îl r suci cu mîinile lui puternice, apoi s ri în
picioare i îl izbi cu capul de zid. Cîinele url o dat , înainte de a muri.
- Kazuo! strig el.
- Arunc frînghia! ip O'Hara.
a de incendiu începea s cedeze sub b ile a vreo ase paznici sumo.
Cameleonul recuper din ascunz toare cîrligul i începu s trag gr tarul
înapoi, în timp ce la jum tatea sc rii, Le Croix i O'Hara se luptau corp la
corp, lega i unul de altul prin firul sub ire înf urat pe încheieturile
mîinilor lor. Le Croix era o brut , dar a te lupta cu O'Hara era ca i cum te-
460
ai fi luptat cu aerul. O'Hara alunec într-o parte, s ri în picioare, îl trase pe
Le Croix de frînghie i-l lovi peste gît cu mîna r mas liber . Le Croix c zu
pe spate, tr gîndu-l pe O'Hara dup el. Banda îi c zu de pe fa , dezv luind
o orbit cenu ie, înfior toare, t iat de cicatricea adînc ce-i traversa toat
fa a. Asasinul f un ochi încerc s r suceasc frînghia în jurul gîtului
lui O'Hara dar, înc o dat reporterul se mi mai repede. S ri peste Le
Croix, împingîndu-i bra ele în l turi i frînghia se înf ur pe gîtul
acestuia. O'Hara trase de bucl i mîna lui Le Croix fu smucit i izbit de
gît. Funia îi t ie carnea. Ochiul s tos îi oglindea spaima. întinse mîna
liber dup O'Hara, dar reporterul î i trase bra ul înapoi i lasoul se strînse
în jurul gîtului lui Le Croix care, în momentul acela, se repezi spre gîtul
adversarului. O'Hara se rostogoli sprinten, iar Le Croix s ri peste el i c zu
dincolo de marginea sc rii. P ru s r mîn nemi cat o secund , apoi se
pr bu i. Mîna lui O'Hara fu smucit cu violen de greutatea corpului în
dere. Apoi sim i funia cum se strînge i-i cresteaz încheietura.
Auzi apoi cum gîtul lui Le Croix se rupe ca o ramur uscat .
Greutatea b rbatului îl trase c tre marginea sc rii. Le Croix se b nea
grotesc, ag at de frînghie, cu picioarele dansînd în aer la cî iva centimetri
de podea, cu mîna dus foarte aproape de fa , cu limba atîrnîndu-i obscen
i ochiul s tos rotindu-se s lbatic lîng orbita stearp . Se zvîrcoli cîteva
secunde. Frînghia mu ca i mai adînc din încheietura lui O'Hara, sîngele
nind din pielea zdrelit . Apoi ochiul lui Le Croix se d du peste cap i el
mase atîrnat acolo.
Peste o clip , Cameleonul ap ru la etajul de dedesubt i-l sus inu pe mort
urînd greutatea ce atîrna de încheietura mîinii lui O'Hara, care desf cu
nodul i se eliber .
Din u a de incendiu zburau a chii. Ap ru o cr tur . O'Hara se ridic în
picioare i alerg în jos pe trepte, ov itor.
- Ai s po i doar cu o mîn ? întreb Cameleonul.
461
- Pot s încerc.
- Haide, spuse Cameleonul.
O'Hara nu-l contrazise. Apuc frînghia i s ri în abisul negru.
a s ri din îni i se pr bu i pe podea. Trei paznici intrar prin
deschiz tur .
Cameleonul începu s coboare pe frînghie.
O'Hara alunec în jos atît de repede, încît frînghia îi ardea mîna. Îl sim i pe
Cameleon deasupra lui ag at de frînghie. Apoi, dintr-o dat , nu mai
coborî. Privi în sus. Fa a încruntat a unuia dintre paznicii sumo rînjea la
el. Omul îi ridica înapoi ca i cum ar fi fost ni te p pu i.
- S ri! ip O'Hara i- i d du drumul.
Nu tia cît de sus erau. Plonj în întuneric c tre principalul tunel de ap ,
se lovi i se rostogoli. Cameleonul ateriz cîteva secunde mai tîrziu i se
rostogoli peste el.
Continuar s alunece pe mu chiul ud, rostogolindu-se unul peste altul, ca
ni te copii într-un parc de distrac ii, pîn ie ir afar din tunel, tr gînd
ramuri dup ei, continuînd s alunece pe coasta muntelui, pîn cînd fur
opri i de tufi uri.
Camioneta era la trei metri distan .
Mîinile lui O'Hara erau jupuite de la frînghie, um rul era zdrelit i
încheietura mîinii îi sîngera. încerc s se ridice în picioare i îl v zu pe
Magician alergînd spre el.
- Cameleonul?... întreb el.
- Aici, tomodachi, spuse b rbatul tatuat, ajutîndu-l s se ridice. Pentru
prima dat îl numea pe O'Hara, prieten.
rir în camionet i se pr bu ir pe podea.
- S mergem! ordon Magicianul, i Eliza porni motorul i o lu în jos pe
deal.
- Ce dracu' s-a întîmplat? întreb Magicianul.
462
- S-a ales praful de tot, r spunse O'Hara.
- Eu sunt de vin , interveni Cameleonul. Mi-am pierdut controlul, acolo,
pentru cîteva minute. M-am l sat condus de instincte...
O'Hara se ridic în capul oaselor i puse mîna pe bra ul Cameleonului.
- Hei, spuse el, cine se plînge? Se întoarse spre Magician.
- S-a înregistrat ceva?
- întregul spectacol.
O'Hara rîse i se l înapoi pe spate, pe podeaua camionetei.
- Ave i pe aici o trus de prim ajutor? se interes el. Cred c s-ar putea s
sîngerez de moarte.
Eliza acceler în josul muntelui, apoi pe cîmpia de la marginea lui Tanabe.
În spatele lor, fl ri galbene se ridicau din Cuibul Dragonului. Cameleonul
privea prin fereastra din spate a camionetei i- i masa bra ele r nite.
- E un foc ce cur , rosti el. Cînd se va termina, fort rea a va fi înc în
picioare i noi vom putea s o restaur m, s-o facem ce a fost odat , un cuib
de dragoni, nu de nev stuici.
Se l pe spate i închise ochii. Durerea ce i se citea pe fa nu era
provocat de t ieturi i zgîrieturi. F s deschid ochii, spuse:
- îmi pare r u, Kazuo, c mi-am c lcat promisiunea. Puteai s mori acolo
din cauza mea.
- Dar n-a fost a a. Tokenrui-san va spune c a fost doar o clip -n timp.
Poe ii vor trece peste ea.
- S-a întîmplat a a pentru c l-am v zut, pentru c am stat atît de aproape
de Hooker. M-a înnebunit. Trebuia s -i ar t adev rul, a a cum tu trebuie
ar i lumii adev rul despre el.
- Las-o balt , Okari, las-o balt , oft O'Hara i începu s se îngrijeasc de
propriile-i dureri.
Magicianul scoase cele trei casete din aparate i le înf ur într-o band , în
timp ce Eliza opri în lumini ul unde l saser Toyota.
463
- Poate c Magicianul ar trebui s mearg cu... începu O'Hara, dar ea
tr sese frîna i coborîse deja din camionet .
a cum stabiliser , Eliza se urc în Toyota i porni în tromb .
- Vrei s i spun ceva? N-a mai merge înapoi la Kyoto cu ea în ma in . A
condus camioneta asta atît de repede, încît jum tate din timp n-am fost
sigur dac ea conducea ma ina sau ma ina o conducea pe ea.
Cele trei ore de drum înapoi spre Kyoto se scurser f incidente. Se p rea
focul îi inea pe Garvey i pe ai lui prea ocupa i ca s le mai pese de ei.
Cînd ajunser în centrul ora ului Kyoto, Cameleonul le ceru s -l lase acolo.
- E mai bine s plec acum.
întinse mîna i apuc mîna lui O'Hara.
- Indiferent pe cine va alege Kimura-san ca Tokenrui, o s fiu de acord.
Dac va fi s fii tu, tomodachi, voi fi onorat s te servesc. Dac ai vreodat
nevoie de ceva, acest maestru de kendo î i st la dispozi ie.
- i eu simt la fel, spuse O'Hara. Arigato, prietene.
Îl urm ri pe Okari cum se îndep rteaz chiop tînd pe o strad lateral ,
pîn cînd îl înghi i întunericul. Reporterul se întinse apoi din nou pe
podeaua camionetei. Fusese o noapte lung , plin de surprize, dar, în
ciuda încheieturii sfî iate i a coastelor lovite, se sim i deodat înviorat.
Adev rul se afla pe casete. Howe va avea marea tire. Lizzie î i va face
emisiunea la New York. O grea povar fusese luat de pe umerii
Cameleonului. Totu i, lui O'Hara victoria i se p rea ciudat de goal . Se
gîndi la Falmouth, care-l min ise i-l tr dase. Era o lec ie pe care n-o va
uita niciodat . Cum spunea Kimura-san, „Omul în elept are multe r ni".
Dar tot el spusese i c „Omul fericit î i uit cicatricele".
Magicianul rupse vraja.
- Ciudat, spuse el.
- Ce e ciudat?
- Toate afurisitele alea de tatuaje. Se întoarser la hotel.
464
- Dup cum v d eu, o s lu m primul tren de diminea , spuse Magicianul
dup ce parcar camioneta. Drace, putem ajunge înapoi în State mîine-
sear pe vremea asta.
O'Hara încuviin încet din cap.
- S sper m c Lizzie nu s-a sinucis conducînd ma ina pîn aici. Apuc
primul telefon pe care îl v zu în holul hotelului i form num rul. Sun i
apoi se auzi vocea operatorului.
- Cine?
- Eliza Gunn, SUA. Domni oara Gunn a plecat.
- A plecat?!
- Hai. Acum vreo dou zeci de minute.
- Mul umesc.
Biletul era în cutia lui: „Am avut noroc i o terg. Am g sit un tîn r pilot
dispus s m duc la Tokyo în seara asta. Tu ai articolele, eu casetele.
Cinstit, nu? Apropo, dac nu te deranjeaz , du înapoi camioneta la
HoweTokyo. Mul umesc. Ne vedem la Boston. E".
Îl întinse Magicianului.
- P i, s fiu al dracului, spuse Magicianul i începu s rîd . i-a tras-o,
amice!

12.

Charles Gordon Howe se roti în scaunul din biroul s u spa ios, cu vedere
spre Haymarket. Mul umit celor doi reporteri ai s i, cei mai buni, avusese
o zi înc rcat , dar plin de rezultate. Focul de la Cuibul Dragonului
generase o mul ime de reportaje, dar cel mai mult spa iu fusese destinat
mor ii lui Hooker. Aceasta nu f cuse decît s preg teasc apetitul tuturor
pentru întreaga poveste i apoi urmase totul.
Eliza avusese un spa iu special de cincisprezece minute la tiri. Lucrase
465
toat noaptea la material. Urma s acopere o mare parte din tirile de
sear . Iar O'Hara se întorcea cu un articol de prim pagin pentru ziarul
Star. Cu toate detaliile. B trînul se rezem de sp tarul scaunului, frecîndu-
i b rbia.
Excelent. Figura str lucitoare a Elizei ap ru pe ecran, avînd o expresie
grav . Nimic nu era tratat cu u urin .
- Bun seara, începu ea, sunt Eliza Gunn i v prezint tirile de la ora
ase.....
- Nu fi îngrijorat, o s fac o treab al dracului de bun .
Howe recunoscu imediat vocea ce venea din col ul întunecat al biroului, din
spatele plantelor. O'Hara p i în lumin .
- M-ai speriat al naibii, locotenente. Ce faci acolo, ascuns printre arbu ti?
- Atîrnam cutii în aer.
- Ce?
- E un vechi truc zen. Nimic altceva decît logic .
- Adev rat? spuse Howe. Urm rea televizorul, aproape aruncîndu-i ocheade
reporterei sale vedet , care descria opera iunea cunoscut sub numele de
Master i pe cei care au realizat-o.
- E vorba de mult mai mult decît tie ea, spuse O'Hara.
- Dar nu e nimic eronat în materialul ei.
- Da, dar e doar vîrful aisbergului.
- Nu putem a tepta pîn se termin ? Howe începea s se enerveze.
- Toate canalele din ar vor dori s preia tirea.
- Dar tu cît de departe ai ajuns?
- Am terminat.
- Grozav. Hai s vedem numai ce face ea i pe urm vorbim despre tine,
OK?
- Vreau s vorbim acum.
- La dracu', dup emisiune, locotenente, dup emisiune.
466
- N-o s a tept. Închise televizorul.
Howe î i ridic privirea i se încrunt .
- Poftim?
- N-am de gînd s a tept. Ai s o po i vedea mai tîrziu, înregistrat . Garvey
i-a v rsat povestea. De fapt, probabil c înc o mai face, dar pentru mine
a fost destul. Putem l sa restul pentru istorici.
- Garvey? El care era?
- Era cel numit Quill. El repartiza misiunile.
- Minunat. La dracu', omule, ai descoperit una dintre cele mai mari pove ti
ale secolului, iar acum putem s deschidem televizorul...
O'Hara îl întrerupse.
- Nu noi. Eu. Eu am povestea.
- A a, b iete. Pe Dumnezeu, vom sfî ia ziarul i o s i d m pagina întîi
întreag . Acum, dac nu te...
- Nu. N-o s mearg a a.
Howe deveni atent. Gîndurile i se îndep rtar de la televizor.
- Ce vrei s spui?
- Vreau s spun c n-o s i ias în ambele sensuri.
- În ambele sensuri? Howe era sincer nedumerit.
- Sigur. Uit -te cum se m re te. Ei pot s identifice prelu rile micilor
momeli din Texas, planificate de la început. Pe cei care le-au spus pe cine
ucid , cine era puternic i cine era slab în companie. Asta se nume te
conspira ie, dar probabil c vor sfîr i petrecînd într-un club guvernamental
local, ca cei din banda lui Nixon.
Howe scutur din cap.
- Tot nu...
- Dup cum v d eu lucrurile, Hooker e mort. Garvey i cî iva milionari
texani or s aib mult de furc . Un cartel al dracului de mare se duce pe
apa sîmbetei. Probabil c vor fi cîteva procese interna ionale pentru crim .
467
întreaga lume a spionajului va fi r sturnat cu susul în jos. Dar cea mai
interesant parte a pove tii n-o s fie spus niciodat .
- De ce, locotenente?
- Pentru c nimeni nu poate s-o dovedeasc . Howe se aplec înainte, cu
ochii sticlind.
- Dar eu trebuie s m ocup de treaba asta - pentru mine - în elegi ce
spun? Am propriile mele intui ii în leg tur cu asta.
- i?
- i nu cred în coinciden e. Nu cred c Falmouth a venit pur i simplu la
tine pentru c -i pl cea s citeasc Boston Star. Am fost p lit de la
început.
- Nu te pot urm ri, locotenente.
- Ba da, sigur c po i. M urm re ti foarte bine.
Expresia lui Howe deveni rece. Mînia îi pi col urile ochilor.
- Vrei s spui c am vreun amestec în toate astea?
-F îndoial .
- E ti cam plin de tine i cam prost.
- M simt luat de prost.
Eliber col ul biroului lui Howe de cîteva lucruri i se a ez .
- Quill, sau Garvey, cum vrei s -i spui, a fost cel care m-a pus pe gînduri.
Dup el, tii cine a început toat povestea? Bietul Red Bridges, b trînul,
numai c n-avea nici cea mai mic idee despre cum vor evolua lucrurile. În
martie 1945, un vas de aprovizionare japonez, Kira Maru, se îndrepta cu
dificultate spre Tokyo, dup ce fusese lovit de bombele noastre. S-a
scufundat, i majoritatea celor din echipaj au reu it s ajung în Insulele
Bonin. Cinci ani mai tîrziu, un fost marinar, numit Red Bridges, conducea
o opera ie de salvare în largul coastelor Japoniei. A angajat cî iva marinari
care fuseser pe Kira Maru. Ei i-au povestit despre vas i l-au localizat în
apele pu in adînci, lîng una dintre Insulele Volcano. El a coborît s arunce
468
o privire i a g sit petrol bolborosind pe fundul oceanului, la mai pu in de
patruzeci de metri adîncime. Numai Red tia despre asta. N-a împ rt it
informa ia echipei, ci doar unui b rbat, vechiului s u prieten Alexander
Hooker, guvernator militar în sudul provinciei Honshu. Asta l-a f cut pe
Red bogat i, în cele din urm , l-a ucis. Iar pe Hooker l-a f cut unul din cei
doi oameni din lume care cuno teau localizarea a ceea ce s-a dovedit a fi
cel mai bogat z mînt de petrol descoperit pe p mînt.
Deci, Hooker a început s i construiasc imperiul. Finan area pentru asta
a ob inut-o de la prieteni boga i. Oameni care erau eliti ti, ca i el, care
credeau c înving torul ia totul. Ca baronii ho i pe care îi admiri, domnule
Howe: Fisk, Doheny, Morgan i to i ceilal i pira i, oameni ca unii dintre
prietenii din fotografiile de pe vasul t u. La dracu', ai cump rat chiar un
iaht care a apar inut cîndva lui Doheny.
- Unde vrei s ajungi? spuse Howe.
- Unde? P i, e ti unul dintre ei. Te-ai plasat împreun cu o ga întreag
în locuri-cheie. Cred c tu ai fost unul dintre bancherii acestui joc de
lu ei. i-ai folosit influen a ca s -l desfiin ezi pe Omul-Iarn , pentru c
tuturor v era fric de Cameleon. Hooker te-a convins c amenin area
Cameleonului era real , iar Falmouth l-a convins pe Hooker c eu eram cel
care-l putea g si. Hooker era prea aproape de a cî tiga pentru a l sa totul
se duc dracului, dup to i ace ti ani de planuri.
- De a cî tiga ce?
- O panic financiar . Mai întîi cre terea pre ului petrolului i ruinarea
industriei automobilului. O dat cu aceasta, era distrus i industria
elului. Apoi continuarea ridic rii cursului de baz i distrugerea
afacerilor cu bunuri imobiliare. Obligarea sindicatelor s îngenuncheze.
Drace, toate astea ar fi suficiente pentru declan area unei panici generale.
i cînd se termin , cine ia banii? Voi lua i banii. Principalii ac ionari din
Master.
469
- O suprasimplificare ridicol , locotenente. Nedemn de tine.
- Hooker nu avea aceea i p rere. Era aproape lefter. Nu tiu dac ar fi mers
sau nu, depinde de cifre. i nu vom ti niciodat cine erau to i juc torii,
pentru c Hooker a fost singurul care tia i el e mort.
Howe se l pe spate pe scaun.
- Aiureli, b iete.
- Gogoa a s-a spart, Howe. Nu v-a mai exista nici un AMRAN. Nici un
Master. Nici un domn Quill care s i mi te asasinii pe tabla de ah.
- N-am fost niciodat implicat în asta.
- Te cred. Nu cred c vreunul dintre voi tia ce se întîmpl cu adev rat. Tot
ce voia i erau rezultatele. Dar ai tiut c Falmouth m va omorî dup ce-l
duc la Cameleon. M-ai marcat ca int , domnule Howe.
trînul p rea c se afund mai tare în scaun, c îmb trîne te sub privirea
lui O'Hara.
- Presupun c ai vreo tîmpenie de microfon sub guler, care înregistreaz
toat porc ria asta.
O'Hara scutur din cap.
- Nici un microfon. St m doar de vorb .
- N-am tiut c pl nuiau s te ucid . Nu înainte ca Eliza s -mi spun în
diminea a asta. N-am f cut decît s v ajut s v întîlni i, tu i cu
Falmouth. Hooker se dizolva. Trebuia terminat toat povestea cu
Cameleonul.
- i n-ai tiut de Thoreau? De afacerea Marza? Howe nu r spunse.
- Vei ie i din chestia asta curat, nu-i a a, domnule Howe? Numai c ... n-o
i ias în ambele sensuri.
- Ce vrei s spui cu ambele sensuri? Spui asta pentru a doua oar .
- Vreau s spun c , înainte de orice, e ti om de tiri, Howe. L comia vine
pe planul doi. Cred c te-ai gîndit c , indiferent cum iese, nu po i s pierzi.
Dac eu îl g seam pe Cameleon, Falmouth l-ar fi eliminat, iar Gunn sau
470
eu, sau amîndoi am fi avut povestea pentru tine. Chiar i dac Falmouth
m-ar fi ucis, Gunn tot ar fi avut povestea pentru tine. în ambele sensuri...
acum în elegi?
Howe chicoti.
- P i, b iete, indiferent ce m-am gîndit eu, e tiut numai de mine. Dar se
pare c a a a ie it acum, nu?
- Nu chiar.
- Oh, spuse Howe ridicînd din sprîncene, cum a a?
- Am dat povestea ta altcuiva. Howe se uit la el cîteva secunde, pe urm
spuse:
- Ai dat-o altcuiva?
- Am dat povestea unui prieten de-al meu, Art Harris, de la Washington
Post. Cu suficiente detalii.
Howe reu i cu greu s priceap .
- Despre ce dracu' vorbe ti, O'Hara?
- Am dat povestea la Washington Post, Howe. Dar e OK, te-am l sat
complet în afara ei. Asta vrei, nu? Anonimat. Asta ai ob inut.
Expresia de pe fa a lui Howe trecu de la neîncredere la îndoial , de la
în elegere la mînie.
- Fir-ar al dracului, nu po i...
- Am i f cut-o.
- Am s te dau în judecat i...
- Nu prea. Nu f s r storni o cutie cu viermi, pe care nu- i po i permite
s-o r storni.
- E ti un ho . Ai dat altcuiva ceea ce era al meu.
- Nu po i fi proprietarul a ceea ce n-ai avut niciodat . Î i aminte ti
în elegerea noastr de la Cape Cod? Puteam pleca oricînd dac voiam i s
las pe altcineva s termine. Asta am i f cut, domnule Howe. Doar c eu l-
am ales pe cel care s-o termine.
471
Howe scutur din cap.
- E ti nebun. Ai trecut prin atîtea i cu ce te alegi la sfîr it?
- Suntem chit, domnule Howe.
- i eu ce cap t?
- Anonimatul. i nou zeci i opt la sut , cel pu in pentru disear .
În ma ina de scris a Elizei se g seau dou mesaje cînd ea se întoarse în
birou. Unul era s -l sune pe Howe. Cel lalt era într-un plic. Îl deschise.
Mesajul era simplu:
„Drag Lizzie,
i-am prins emisiunea. Grozav . Ai luat premiul anului pentru reportaje
senza ionale. Eu nu m aleg nici m car cu fata. xxxO.”
Coama aspr de pini de pe Kinugasa-yama se leg na în vîntul din vest,
care adusese ploaia mai devreme. Dar, pe cînd soarele începu s alunece în
spatele spiralei lui Tofuku-ji, ploaia încetase, iar cea a colorat de soarele
muribund se r sucea prin parcul înverzit. Parcul era întotdeauna de un
verde luxuriant, chiar i iarna.
Cînd intr în gr din , îl dureau oasele de oboseal . Dar mai avea cam o or
pîn cînd se întuneca. Timp suficient ca s înceap . Cînd se întoarse la
casa din Kyoto, era ca i cum timpul st tuse pe loc cît vreme lipsise.
Nimic nu se schimbase, nu înfloriser flori noi, nu trecuser cele vechi.
Totul era la fel. Cum spusese odat Tokenrui... „Suntem doar un gr unte
în infinitatea timpului. Nimic nu se schimb niciodat ".
Flori proaspete se g seau în vaz , în camera lui de exerci ii. Cîinii îi st teau
la picioare, privind în sus, a teptînd s fie mîngîia i i lini ti i.
Deschise pachetul i scoase gogensei-ul pe care tocmai îl cump rase. Era o
tunic cenu ie, strîns la mijloc, f cut din bumbac aspru. î i scoase
hainele i- i puse gogensei-ul. îi d dea o senza ie pl cut pe piele. Apoi
auzi cîinii l trînd. tiu c venea ea. Ea se opri în u cînd îl v zu, apoi îi
privi hainele i, din nou, ochii.
472
- Pleci din nou, spuse ea. El încuviin din cap.
- Acum?
El încuviin din nou.
Ea se apropie de el, îi atinse buzele cu degetele, î i trecu limba peste buze.
- E foarte tîrziu, spuse ea. Mîine nu e chiar a a departe. i se strînse lîng
el. El se opri o clip , apoi î i puse încet bra ele în jurul ei.
Avea dreptate. Mîine avea s fie o zi mai bun pentru a începe Calea celor o
Mie de Zile.

Sfîr it.

473

S-ar putea să vă placă și