OMEGA

-Robert Sheckley-

Intoarcerea la starea con tient era un proces lent i dureros. O

torie în care str tea întreg timpul. Visa. Se în a prin straturi
de somn groase, dinspre începuturile imaginare ale tuturor lucrurilor.
Ridic din supa primordial un pseudopod, iar pseudopodul era el-
însu i. Deveni o amoeb care con inea esen a lui; apoi, un pe te
însemnat cu propria lui individualitate aparte; apoi o maimu ,
diferit de toate celelalte maimu e. i, în cele din urm , deveni om.
Ce fel de om? Nedeslu it, se v zu pe sine, f chip, cu un lansator
de raze inut strîns într-o mîn i un cadavru la picioare. Acel fel de
om.
Se de tept , î i frec ochii i a tept s vin i alte amintiri.
Nu sosi nici una. Nici m car numele lui.
Se ridic gr bit în capul oaselor i î i for memoria s revin .
Cînd acest lucru nu se întîmpl , privi în jur, c utînd în împrejurimi
vreo cheie a propriei identit i.
St tea a ezat pe un pat, într-o înc pere mic i cenu ie. Lateral,
se afla o u închis . De cealalt parte, printr-un alcov cu perdele,
putea vedea un mic lavabou. Lumina p trundea în camer din cine
tie ce surs ascuns , poate chiar din plafon. Odaia con inea un pat, un
scaun, i nimic altceva.
I i propti b rbia în pumn i închise ochii, încerc s i catalogheze
toate cuno tin ele, i implica iile acestora. tia c e om, specia homo
sapiens, locuitor al planetei P mînt. Vorbea o limb care tia c se
nume te Englez , (însemna oare c existau i alte limbi?) Cuno tea
numele comune ale obiectelor: camer , lumin , scaun. In plus, mai
poseda o cantitate limitat de cuno tin e generale. tia c exist
multe lucruri pe care nu le cuno tea, dar le tiuse cîndva.
Cred c s-a întîmplat ceva cu mine.

1
 Acel ceva ar fi putut s fie chiar i mai r u. Dac mergea doar
cu pu in mai departe, ar fi l sat din el o f ptur lipsit de judecat ,
poate f nici un limbaj, incon tient de natura sa omeneasc , de
faptul c e om, c provine de pe P mînt. Ii fusese totu i acordat o
anume cantitate de cuno tin e.
Dar cînd încerc s se gîndeasc i la altceva decît faptele de
baz pe care le st pînea, întîlni o zon întunecat i plin de
oroare. Intrarea interzis . Exploatarea propriei sale min i era tot
atît de primejdioas ca o c torie prin... ce? Nu putea g si o
analogie potrivit , de i presupunea c existau destule.
Precis c am fost bolnav.
Era singura explica ie ra ional . El avea capacitatea de a- i
aduce aminte trecutul. Desigur, de inuse cîndva acel nepre uit
tezaur al memoriei pe care acum nu-1 putea decît deduce din
dovezile limitate aflate la dispozi ia sa. Odinioar , trebuia s fi
avut amintirile concrete ale p rilor, copacilor, prietenilor,
familiei, st rii sociale, poate chiar i a unei so ii. Acum nu era în
stare decît s teoretizeze in privin a lor. Cîndva, avusese
posibilitatea de a spune "asta seam cu", sau "astalalt îmi
aminte te de". Acum nimic nu-i mai aducea aminte de nimic
concret, iar lucrurile nu se asemuiau decît cu ele-însele. I i
pierduse capacit ile de contrastare i compara ie. Nu mai putea
analiza prezentul în termenii trecutului tr it.
sta sigur e un spital.
Fire te. In acest loc i se purta de grij . Doctori amabili lucrau s -
i restaureze memoria, s -i pun în ordine identitatea, s -i repare
aparatul de a judeca, s -i dea de tire cine i ce era el-însu i. Foarte
frumos din partea lor; sim i lacrimi de recuno tin podidindu-i
ochii.
Se ridic în picioare i porni încet împrejurul micu ei sale
camere. Se duse la u i o g si încuiat . U a aceea încuiat îi
pricinui un moment de panic pe care si-o controla cu severitate.
Poate c fusese violent.

2
 Ei bine, nu va mai fi violent. Au s vad ei. Au s -1 r spl teasc
oferindu-i toate privilegiile posibile pentru un pacient. Va vorbi
despre asta cu doctorul.
A tept . Dup mult timp, auzi pa i apropiindu-se pe coridor. Se
ez pe marginea patului i ascult , încercînd s i st pîneasc
tulburarea.
Pa ii se oprir în dreptul u ii. Panoul unei vizete lunec lateral,
si o fa privi în untru.
- Cum te sim i? întreb omul.
Se ridic i p i spre vizet . Cel care-i adresase întrebarea era
îmbr cat într-o uniform cafenie. Avea la sold un obiect pe care-1
putu identifica, dup o clip , ca fiind o arm . Individul era f
îndoial un paznic. Avea o fa obtuz , de nep truns.
- Mi-a i putea spune cum m numesc? îl întreb .
- Spune- i 402, r spunse paznicul. sta-i num rul celulei tale.
Nu-i pl cea deloc. Dar 402 era totu i de preferat, decît nimic,
întreb din nou:
- Am fost mult vreme bolnav? M prezint mai bine acum?
- Da, spuse gardianul, cu un glas f pic de convingere.
Important e s stai lini tit. Respect regulile. Asa-i cel mai bine.
- Fire te, r spunse 402. Dar de ce nu-mi pot aduce aminte
nimic?
- P i, a a se întîmpl , spuse paznicul, si d du s -si continue
drumul.
402 strig în urma lui:
- A tepta i! Nu m pute i l sa a a, pur i simplu, trebuie s -mi
spune i ceva. Ce s-a întîmplat cu mine? De ce m aflu în spitalul
sta?
- Spital? se r suci mirat gardianul spre 402; rînji. Cum i-a venit
ideea c ai fi în spital?
- Am presupus, r spunse 402.
- Ai presupus gre it. E o închisoare.
402 î i reaminti visul cu omul ucis. Vis sau amintire? Disperat,
strig dup cel lalt:
- Care mi-e vina? Ce-am f cut?

3
 - O s afli, ridic din umeri omul.
- Cînd?
- Dup ce-ateriz m. Acum preg te te-te pentru adunare.
I i v zu de drum. 402 se a ez pe marginea patului si încerc s
gîndeasc . Aflase cîteva lucruri. Era la pu rie, iar pu ria urma
aterizeze. Asta ce mai însemna? De ce s aterizeze o închisoare?
i ce naiba era aia o adunare?
402 nu r mase decît cu o p rere confuz asupra celor ce se
întîmplar mai departe. Trecu un r stimp imposibil de m surat.
St tea a ezat pe pat, încercînd s asambleze laolalt faptele despre
sine însu i. Avu impresia c aude r sunînd sonerii. Apoi, u a
celulei se deschise larg.
Ce mai era i asta? Ce putea s însemne?
Se duse i arunc o privire pe coridor. Era foarte nelini tit, dar
nu-i venea s p seasc securitatea celulei. A tept pîn ce
gardianul î i f cu apari ia.
- In regul , acum, spuse paznicul, nimeni n-o s i fac nici un
u. Ia-o drept înainte pe culoar.
Il împinse u urel. 402 porni de-a lungul coridorului. V zu u ile
altor celule deschizîndu-se, al i oameni ie ind. La început fu numai
un uvoi sub irel; dar, pe m sur ce- i continua drumul, al i si al i
de inu i se înghesuiau pe calea de acces. Majoritatea ar tau ului i,
i nici unul dintre ei nu scotea vreo vorb . Singurele cuvinte ce se
auzeau erau ale paznicilor:
- Circula i, circula i, nu v opri i, drept înainte.
Fur îndruma i într-un auditorium circular, spa ios. Privind în
jurul s u, 402 v zu c un balcon înconjura înc perea, iar de-a
lungul acestuia sta ionau la intervale egale g rzi înarmate. Prezen a
lor p rea inutil ; oamenii aceia timora i si uimi i nu erau în stare s
stîrneasc o revolt . Dar gardienii le aminteau celor proasp t trezi i
faptul cel mai important: acela c erau prizonieri.
Dup cîteva minute, un b rbat în uniform închis la culoare ie i
pe balcon. Ridic mîna ca s le atrag aten ia, de i prizonierii îl
priveau deja fix. Apoi, f s dispun de nici un amplificator vizibil,
glasul s u vui reverberat în întregul auditorium:

4
 - Aceasta este o edin de îndoctrinare. Asculta i cu aten ie i
încerca i s re ine i ceea ce v spun. Este foarte important pentru
existen a voastr viitoare.
Prizonierii îl priveau. Vorbitorul continu :
- Cu to ii v-a i trezit, pe parcursul ultimei ore, în celulele voastre.
i descoperit c nu v pute i aduce aminte via a trecut - nici
car numele. Tot ce de ine i este un stoc inconsistent de
cuno tin e generale; suficient pentru a v men ine în contact cu
realitatea.
Nu v voi îmbog i cu nimic cuno tin ele. Voi to i, acas pe
mînt, a i fost criminali vicio i i deprava i. A i fost oameni din
cea mai joas spe , oameni c rora li s-a confiscat dreptul la cea mai
mic form de considera ie din partea statului. Intr-o epoc mai
pu in iluminat , a i fi fost executa i, în epoca noastr , sînte i
deporta i.
Vorbitorul ridic mîinile pentru a potoli murmurul ce str tu
asisten a. Spuse:
- Cu to ii sînte i criminali. i cu to ii ave i în comun un lucru: o
anume incapacitate de a v supune regulilor fundamentale
obligatorii ale societ ii omene ti. Aceste reguli îi sînt necesare
comunit ii pentru a func iona. Nesocotindu-le, a i comis delicte
împotriva întregii omeniri. Prin urmare, omenirea v respinge. Nu
sînte i decît nisip în angrenajul
civiliza iei, i a i fost expedia i într-o lume unde domnesc cei de teapa
voastr . V pute i face propriile voastre legi, i muri de pe urma
lor. Aici se g se te libertatea dup care a i jinduit; libertatea
nest pînit si auto-destructiv a unei tumori canceroase.
Omul î i terse fruntea i privi cu sinceritate spre prizonieri:
- Dar, poate, este posibil o anumit reabilitare pentru unii. Omega,
planeta spre care ne îndrept m, e lumea voastr .
- Un loc orînduit în întregime de c tre prizonieri. Este o
societate unde a i putea-o lua iar i de la început, f prejudec i,
cu un dosar curat! Vie ile voastre dinainte sînt date uit rii. Nu
încerca i s vi le reaminti i. Asemenea memorii nu ar servi decît s
stimuleze din nou tendin ele criminale. Considera i-v proasp t

5
 scu i, la fel ca în momentul de tept rii în celule.
Cuvintele încete i m surate ale celui ce le vorbea p reau s -i
hipnotizeze. 402 asculta, cu ochii u or înce i i a inti i asupra
frun ii palide a vorbitorului.
- O lume nou , spunea acesta. A i ren scut dar cu con tiin a
necesar a p catului. F ea, a i fi incapabili s combate i r ul
inerent din personalitatea voastr . ine i minte ce v spun.
ine iminte c nu exist nici o cale de evadare sau de
reîntoarcere. Nave de gard dotate cu cele mai recente tipuri de
arme laser patruleaz zi i noapte pe cerurile planetei Omega. Sînt
proiectate s nimiceasc orice obiect se înal la mai mult de o sut
cincizeci de metri de la suprafa a solului - o barier invincibil prin
care nici un prizonier n-ar putea r zbate vreodat . Imp ca i-v cu
aceste lucruri. Constituie reguli care trebuie s v guverneze vie ile.
Gîndi i-v la ceea ce a i auzit. Iar acum, fi i gata pentru debarcare.
Omul care vorbise p si balconul. Pentru un timp, prizonierii nu
cur decît s se uite cu ochi holba i la locul unde st tuse. Apoi,
nesigur, începu un murmur de conversa ie. Dup o vreme, se stinse.
Nu aveau despre ce s i vorbeasc . F vreo amintire a trecutului,
le lipseau reperele pe baza c rora s i construiasc vreo specula ie
asupra viitorului. Personalit ile lor puteau fi schimbate între ele;
abia ie iser la lumin i erau înc nedefinite.
St teau a eza i, în t cere, oameni necomunicativi care
cuser vreme prea îndelungat în recluziune solitar . Gardienii
de pe balcon se ineau ca ni te statui, închi i în ei si impersonali.
i atunci, o abia sim it vibra ie str tu pardoseala
auditoriumului.
Trepida ia se repet ; apoi se preschimb într-un tremur clar. 402
se sim i mai îngreunat, ca si cum o for invizibil i-ar fi ap sat
capul si umerii.
Printr-un amplificator, un glas strig cu putere:
- Aten iune! Nava aterizeaz pe Omega. In curînd vom debarca.
Ultima trepida ie se stinse, dup care planseul de sub picioarele
lor se înclin u or. Prizonierii, înc t cu i si buim ci i, se aliniar
într-o coad prelung si p ir afar din auditorium. Flanca i de

6
paznici, coborîr printr-un coridor ce se alungea interminabil.
Observînd acest lucru, 402 începu s i fac o oarecare idee asupra
dimensiunilor navei.
Departe înaintea lui, putea vedea o pat de lumin solar
str lucind puternic în contrast cu iluminarea palid a coridorului.
Tronsonul s u, din lungul ir ce înainta cu pas tîrsit, ajunse la
soare, iar 402 v zu c razele p trundeau printr-o valv deschis pe
unde ie eau de inu ii.
Trecu la rîndul s u prin portal, coborî o scar lung , i se g si pe
teren solid. St tea într-un careu deschis, luminat de soare.
Gardienii îi rînduiau în iruri pe prizonierii debarca i; în toate
ile, 402 putu vedea o mul ime de spectatori privind.
Vocea unui difuzor bubui:
- R spunde i cînd v auzi i strigat num rul. Acum vi se va
dezv lui identitatea. R spunde i cu promptitudine cînd v este
strigat num rul.
Se sim ea sl bit si foarte obosit. Nici m car propria sa identitate
nu-1 mai putea interesa acum. Tot ce-si dorea era s se culce, s
doarm , s aib un r gaz de-a reflecta la noua situa ie. Privi
împrejur si re inu în treac t prezen a uriasei astronave în spatele
lui, a paznicilor, a mul imii de gur -casc . Deasupra capului, v zu
puncte negre deplasîndu-se pe un cer albastru, în primul moment,
crezu c sînt p ri. Apoi, privind mai atent, î i d du seama c erau
navele de gard . Nu-i stîrneau cine tie ce interes.
- Num rul l! Vorbe te!
- Aici, r spunse un glas.
- Num rul l, numele dumitale este Wayn Southholder. Vîrsta, 34
de ani, grupa sangvin A-L2, Index AR-431-C. Vinovat de tr dare.
Cînd glasul încheie, o ova ie sonor se ridic din mul ime.
Aplaudau ac iunile tr toare ale prizonierului si îi urau bun-
venit pe Omega.
Numele fur citite de-a lungul listei, iar 402, ame it sub razele
soarelui, picotea pe piciore si asculta despre crime de omor, furt
de credit, devia ionalism i mutantism. Intr-un tîrziu, fu strigat i
numele lui.

7
 - Num rul 402.
- Aici.
- Num rul 402, numele dumitale este Will Barrent. Vîrsta, 27 de
ani, grupa sangvin O-L3, Index JX-221-R. Vinovat de omucidere.
Gloata ova iona, dar 402 abia dac îi auzi. Incerca s se acomodeze
cu ideea de-a avea un nume. Un nume veritabil în locul unui simplu
num r. Will Barrent. Spera s nu-1 uite. I i repet sie i numele iar si
iar, i aproape rat ultimul anun din amplificatorul navei.
- Noii oameni sînt acum elibera i pe Omega. Vi se va acorda cazare
temporar la Scuarul A-2. Fi i pruden i si circumspec i în cuvinte si
ac iuni. Privi i, asculta i si înv i. Legea îmi cere s v previn c
media probabil de via pe Omega e de aproximativ trei ani tere tri.
Acestor din urm cuvinte le trebui un oarecare timp pentru a-si
face efectul asupra lui Barrent. Contempla înc noutatea situa iei de-
a avea un nume. Inc nu se gîndise la nici una din implica iile faptului
era un uciga pe o planet a lumii interlope.

Prizonierii, aproape cinci sute cu totul, fur condu i spre un ir

de bar ci, la scuarul A-2. Inc nu se puteau numi b rba i, nu erau
decît entit i ale c ror memorii adev rate abia dac acopereau o
or în timp. A eza i pe paturile ca de cazarm , noii n scu i î i
priveau curio i trupurile, î i examinau cu interes sporit mîinile i
picioarele. Se zgîiau unii la al ii, si-si vedeau diformitatea oglindit
unul în ochii celuilalt. Nu erau maturi, dar nici copii. Anumite
no iuni abstracte persistau, ca si fantomele unor amintiri.
Maturizarea sosea cu repeziciune, n scut din vechile tipare ale
obi nuin ei si tr turi de caracter re inute în firele rupte ale
fostelor lor vie i pe P mînt.
Noii oameni se ag au de amintirile vagi ale conceptelor, ideilor,
regulilor. Pe parcursul a cîteva ore, curtenia lor flegmatic ,
începuse deja s se tearg . Acum deveneau b rba i. Indivizi. Din
masa unei conformit i abulice si superficiale începeau s se

8
iveasc diferen e ascu ite. Caracterul se afirma din nou, si cei cinci
sute prindeau s descopere ce erau de fapt.'
Will Barrent st tea la coad pentru a arunca o privire la sine însu i
în oglinda bar cii. Cînd îi veni rîndul, v zu reflexia unui tîn r
agreabil, cu chip îngust, nas sub ire si p r brunet drept. Tîn rul
rbat avea o fa hol rît , deschis , prin nimic ie it din comun,
nefiind marcat de nici o patim puternic . Se întoarse la locul lui,
dezam git; privise chipul unui str in.
Mai tîrziu, cxaminîndu-se cu mai mult aten ie, constat c nu
putea g si nici o cicatrice sau orice alt semn care s -i deosebeasc
trupul dintr-o mie de alte trupuri. Avea mîini neb torite. Era mai
degrab vînos decît musculos. Se întreb ce fel de munc o fi f cut pe
mînt.
Omor?
Se încrunt . Nu era preg tit s accepte una ca asta.
Un b rbat îl b tu pe um r:
- Cum te sim i?
Barrent se întoarse pentru a vedea un om masiv, cu umeri la i si p r
ro cat, stînd lîng el.
- Bini or, r spunse. Erai lîng mine la coad , nu-i a a?
- Corect. Num rul 401. Danis Foeren e numele meu.
Barrent se prezent .
- i crima ta? întreb Foeren.
- Omucidere.
Foeren d du din cap, p rînd impresionat.
- Eu, eu sînt falsificator. N-ai zice, dac e s te ui i la mîinile
mele...
In dou labe masive, acoperite cu fire de p r rare si ro covane.
- Dar îndemînarea e aici. Mîinile i-au reamintit-o înaintea oric rei
altei p i din mine însumi. Pe nav , edeam în celul si mi le
priveam. M mîncau. Ardeau de ner bdare s fie libere i s fac fel
de fel de treburi. Restul din mine, îns , nu- i putea aduce aminte ce
anume.
- i ce-ai f cut? se interes Barrent.
- Am închis ochii i mi-am l sat mîinile s fac ce vor. Primul

9
lucru pe care 1-am tiut, e c se ridicaser i tr geau de clan a
celulei. De tep i dr cu ori!
- Umblau la broasc ? P i credeam c e ti plastograf.
- Ei, acuma, preciza Foeren, plastografia era linia mea
principal . Dar o pereche de mîini îndemînatice pot face aproape
orice. Presupun c am fost doar prins pentru fals; dar s-ar putea tot
atît de bine s fi fost sp rg tor de safe-uri. Mîinile mele tiu prea mult
pentru un simplu falsificator.
- Ai descoperit despre tine mai mult decît am reu it eu, murmur
Barrent. Singurul lucru de la care pot porni e un vis.
- M rog, sta e un început, î i d du cu p rerea Foeren. Trebuie
existe c i de a afla mai mult. Lucrul cel mai important este c ne
afl m pe Omega.
- De acord, încuviin acru Barrent.
- Nimic în neregul cu asta. N-ai auzit ce-a zis tipul? E planeta
noastr .
- Cu o medie probabil de via cît trei ani p mînteni, îi aminti
Barrent.
- Asta probabil c nu-i decît vorb rie ca s ne sperie, arunc
Foeren. N-a da crezare unor asemenea treburi, spuse de un
gardian. Marea chestie e c avem planeta noastr proprie. Ai auzit
ce ziceau. "P mîntul ne respinge." Nova P mînt! Cine are nevoie
de ea? Avem lumea noastr proprie aici. O planet întreag ,
Barrent! Sîntem liberi!
Un alt b rbat interveni:
- Ai dreptate, prietene.
Era m runt, cu ochii tem tori, i prevenitor-prietenos.
- Numele meu e Joe, se prezent el. De fapt, m numesc Joao;
dar prefer forma arhaic , cu mireasma ei de vremuri mai
mizericordioase. Domnilor, n-am avut încotro i v-am auzit
conversa ia, a a c sînt din toat inima de acord cu prietenul nostru
cu p rul ro u. Gîndi i-v ce mai posibilit i! Ne-a azvîrlit P mîntul
peste bord? Excelent! Ne descurc m mult mai bine f el! Aici
to i sîntem egali, oameni liberi într-o societate liber . Nici
uniforme, nici gardieni, nici militari. Doar fo ti criminali poc i,

10
care vor s tr iasc în pace.
- Pentru ce te-au înh at? îl întreb Barrent.
- Sus in ca a fi ho de credite, ridic Joe din umeri. Mi-e ru ine
admit c nu-mi pot aminti ce-i la un ho de credite. Dar o s -mi
aduc aminte, sper.
- Poate c autorit ile or avea un soi de sistem de reantrenare a
memoriei, presupuse Foeren.
- Autorit i? ripost Joe indignat. Ce vrei s spui, "autorit i"?
Asta-i planeta noastr . Sîntem cu to ii egali aici. Prin defini ie, nu
pot exista nici un fel de autorit i. Nu, prieteni, toate ame elile de
soiul sta le-am l sat acas , pe P mînt! Aici sîntem...
Se întrerupse brusc. U a bar cii se deschise, i un om p i
în untru. Era în mod evident un mai vechi rezident pe Omega, de
vreme ce îi lipsea uniforma gri a închisorii. Gras, purta
îmbr minte albastr cu galben ip tor. La cing toarea petrecut
în jurul taliei sale ample avea un pistol în teac i un pumnal. Se
opri imediat în fa a pragului, cu mîinile în olduri, privind aprig la
noii sosi i.
- Ei? f cu. Voi tia noii, nu recunoa te i un Chestor? In
picioare!
Nici unul dintre ei nu se clinti. Fa a Chestorului se f cu stacojie:
- Cred c trebuie s v -nv ni el respect.
Inc înainte de-a- i fi scos arma din teac , nou-sosi ii s riser în
picioare. Chestorul se uit la ei cu un vag aer de regret i- i vîrî
arma la loc în teac .
- Primul lucru pe care ar fi bine s -1 înv i, b ie i, e starea
voastr social pe Omega. Pozi ia voastr nu este nic ieri. Sînte i
peoni, i asta înseamn c nu sînte i nimic.
A tept un moment, apoi spuse:
- Acum fi i aten i, peonilor. Urmeaz s fi i instrui i care v sînt
îndatoririle.

11
 - Primul lucru pe care e cazul s -1 în elege i, b ie i, spuse
Chestorul, e tocmai ce sînte i voi exact. Asta-i foarte important. i-
o s v spun eu ce sînte i. Sînte i peoni. Sînte i cei mai de jos dintre
cei de jos. Sînte i f pozi ie. Nu exist nimic sub voi, înafar de
mutan i, iar tia nu-s cu adev rat oameni. Vreo întrebare?
Chestorul a tept . Nu i se puse nici o întrebare, a a c spuse:
- V-am definit ce sînte i voi. De aici, vom proceda la o
în elegere de baz a ceea ce sînt to i ceilal i pe Omega, înainte de
toate, oricare altul e mai important decît voi; dar unii sînt si mai
importan i ca al ii. Urm torul în rang este Rezidentul, care abia
dac are cu pu in mai mult importan decît oricare peon, iar dup
aceea urmeaz Cet eanul Liber. Poart pe deget un inel gri
indicîndu-i starea social , iar hainele îi sînt negre. Nici el nu-i prea
important, dar e cu mult mai important decît voi. Cu pu in noroc,
unii ve i putea deveni Cet eni Liberi.
Urm toarele sînt Clasele Privilegiate, toate distinse prin felurite
simboluri de recunoa tere, în conformitate cu rangul - cum ar fi
cerceii de aur, de exemplu, ai clasei Hadji. In cele din urm ve i
înv a toate semnele si prerogativele diferitelor ranguri i grade. As
putea men iona deasemenea preo ii. Chiar dac nu sînt de rang
Privilegiat, li se garanteaz anumite imunit i i drepturi. M-am
cut în eles limpede?
To i cei din barac morm ir a încuviin are. Chestorul continu :
- Ajungem acum la subiectul comportamentului, atunci cînd
întîlnim pe cineva de rang superior. Ca peoni, sînte i obliga i s
saluta i un Cet ean Liber adresîndu-i-v cu titlul s u complet, de o
manier respectuoas . Cu rangurile Privilegiate, cum ar fi Hadjii,
vorbi i numai cînd vi se vorbe te, iar atunci sta i cu ochii în jos si
mîinile împreunate în fa . Nu pleca i în prezen a unui Cet ean
Privilegiat, pîn nu vi se acord permisiunea. Nu v a eza i, în
compania lui, în nici o împrejurare. In eles? i mai ave i înc
destule de înv at. Oficiul meu de Chestor, de exemplu, vine sub
pozi ia de Cet ean Liber, dar poart anumite prerogative ale
Privilegia ilor.
Chestorul se holb la ei ca s fie sigur ca au în eles.

12
 - Baraca asta e locuin a voastr temporar . Am schi at un tabel
ca sa v ar t care oameni fac curat, cine spal , i a a mai departe,
îmi pute i pune întreb ri oricînd vre i; dar întreb rile proste ti sau
impertinente pot fi pedepsite cu mutilarea sau moartea. ine i doar
minte c sînte i cei mai de jos dintre cei de jos. Dac v intr asta
în cap, s-ar putea s fi i în stare s r mîne i vii.
R mase t cut cîteva momente. Apoi ad ug :
- Pe parcursul urm toarelor cîteva zile, ve i primi cu to ii felurite
îns rcin ri. Unii dintre voi o s merge i 1â minele de germaniu,
al ii în flota de pescuit, unii ve i ucenici în munci diverse, în tot
acest r stimp, sînte i liberi s c sca i gura prin Tetrahyde.
Intîlnind privirile albe ale oamenilor, Chestorul le explic :
- Tetrahyde e numele ora ului în care v g si i. E cel mai mare
ora de pe Omega...
Cuget o clip .
- De fapt, e singurul ora de pe Omega.
- Ce înseamn denumirea "Tetrahyde"? întreb Joe.
- De unde s tiu eu? replic , încruntîndu-se, Chestorul.
nuiesc c -i unul din numele alea vechi p mînte ti cu care vin
mereu skrennerii. Oricum, fi i aten i pe unde c lca i cînd intra i în
el.
- De ce? întreb Barrent. Chestorul rînji:
- sta, peonule, e un lucru pe care va trebui s -1 afli singur.
Se r suci pe c lcîie si p i afar din barac .
Dup ce Chestorul plec , Barrent se duse la fereastr . Prin ea
putu vedea un scuar pustiu si, dincolo de acesta, str zile Tetrahyde-
i.
- Te bate gîndul s ie i acolo? întreb Joe.
- Te cred c ies, replic Barrent. Vii cu mine?
Micul ho de credite cl tin din cap:
- Nu cred c -i prea sigur.
- Foeren, tu ce spui?
- Nici mie nu-mi place, r spunse Foeren. S-ar putea s fie mai
bine s st m pe lîng bar ci o vreme.

13
 - Asta-i ridicol, protest Barrent. Acum e ora ul nostru. Nu vine
nimeni cu mine?
Ar tîndu-se jenat, Foeren î i cocîrj umerii enormi i cl tin din
cap. Joe ridic la rîndul s u din umeri si se l pe spate pe pat.
Restul noilor sosi i nici m car nu ridicar privirea.
- Foarte bine, conchise Barrent. O s v ofer un raport complet
mai tîrziu.
Mai a tept un moment, pentru cazul c cineva s-ar r zgîndi
totu i, apoi ie i pe u .
Ora ul Tetrahyde era o colec ie de cl diri r spîndite de-a lungul
unei peninsule înguste ce se repezea într-o mare cenu ie i lene .
Latura dinspre uscat a peninsulei era barat cu un zid înalt de
piatr , str tut de por i i p zit de santinele. Cea mai mare cl dire
era Arena, folosit o dat pe an pentru Jocuri. Lîng Aren se
înghesuia un mic pîlc de cl diri guvernamentale.
Barrent merse de-a lungul str zilor strimte, privind în jurul s u,
încercînd s i fac o oarecare idee despre cum ar ta noua sa
re edin . Drumurile întortocheate, nepavate, i casele întunecoase
si b tute de intemperii strîneau în el un c tîi de amintire care-i
sc pa printre degete. V zuse un asemenea loc pe P mînt, dar nu-si
putea aduce aminte nimic despre el. Rememorarea era la fel de
sîcîitoare ca o mînc rime; îns nu-i putea identifica sursa.
Dincolo de Aren , ajunse în principalul cartier de afaceri al
Tetrahyde-i. Fascinat, citi firmele pr liilor: "MEDIC
NELICEN IAT - AVORTURI EFECTUATE ÎN-TIMP-CE-
TEPTA I". Mai încolo, "AVOCAT EXCLUS DIN BAROU.
LOVITUR POLITIC !"
Toate acestea i se p reau vag în neregul lui Barrent. î i
continu drumul, pe lîng o mic dughean ce anun a: "CITIREA
MIN II! LOT COMPLET DE MUTAN I SKRE-NNING!
DEZV LUIREA TRECUTULUI DUMNEAVOAST PE
MÎNT!"
Barrent se sim i tentat s intre. I i aminti îns c nu avea nici o
lescaie; iar Omega p rea genul de loc care punea mare pre pe
bani.

14
 Coti pe o strad lateral , trecu prin dreptul mai multor
restaurante, si ajunse la o cl dire mare numit "INSTITUTUL
OTR VII (Condi ii avantajoase. Pîn la 3 ani pentru plat .
Satisfac ie garantat , sau banii înapoi)". La u a de-al turi se g sea
"GHILDA ASASINILOR, Local 452".
Dup edin a de îndoctrinare din nava-temni , Barrent se
teptase la o Omega dedicat reabilit rii criminalilor. Judecind
îns firmele magazinelor, nu era cîtusi de pu in astfel; sau, dac da,
atunci reabilitarea lua ni te forme extrem de ciudate. I i v zu de
drum, mai încet, cufundat în gînduri.
Atunci qbsev c oamenii se d deau la o parte din calea lui. Ii
aruncau cîte-o privire i se ascundeau în u i i pr lii. O femeie
mai vîrstnic îl învrednici cu o c ut tur iute si fugi.
Ce nu era în regul ? S fi fost vorba de uniforma lui de
pu ria ? Nu, oamenii de pe Omega v zuser multe din-astea.
Atunci, ce-aveau?...
Strada era aproape pustie. Un negustor, în apropierea lui, î i
tr gea gr bit obloanele de o el peste vitrina sa cu materiale pentru
îngr diri.
- Ce se întîmpl ? îl întreb Barrent. Care-i problema?
- i-aî ie it din min i? se r sti comerciantul. E Ziua Ateriz rii!
- M scuza i?
- Ziua Ateriz rii! repet omul. Ziua cînd a aterizat nava-
pu rie. Intoarce-te la bar cile voastre, idiotule!
Trînti ultimul panou o elit la locul lui i îl încuie. Barrent sim i
un brusc fior rece de spaim . Mirosea a o încurc tur a dracului de
urît ... Mai bine s se înapoieze degrab . F cuse o prostie c nu
teptase s afle mai multe despre obiceiurile planetei Omega...
Trei oameni veneau în josul str zii spre el. Erau bine îmbr ca i,
i fiecare purta micul cercel de aur al Hadji-lor în urechea stîng .
To i trei aveau arme de foc.
Barrent d du s se îndep rteze de ei, dar unul dintre Hadji strig :
- Peon, stai!
V zu c mîna omului atîrna lîng pistol. Se opri i întreb :
- Ce este?

15
 - E Ziua Ateriz rii, r spunse omul; î i privi tovar ii: ei bine,
cine-1 ia primul?
- Vom trage la sor i.
- Uite-o fis .
- Nu, s ar m degete.
- Gata? Un, doi, trei!
- E-al meu, spuse Hadji-ul din stîng . Prietenii s i se traser
înapoi în timp ce- i scotea arma.
- Sta i! strig Barrent. Ce face i?
- Am s te împu c, spuse omul.
- Dar de ce?
Hadji-ul zîmbi.
- Pentru c e un privilegiu Hadji. De fiecare Zi a Ateriz rii,
avem dreptul s -1 împu m pe oricare peon ce p se te zona
bar cilor.
- Dar nu mi s-a spus!
- Fire te c nu. Dac vou , stora noii, vi s-ar spune, nici unul
dintre voi n-ar pleca din bar ci în Ziua Ateriz rii. i asta ar strica
toat distrac ia.
inti.
Barrent ac iona instantaneu. Se arunc la p mînt în timp ce
Hadji-ul tr gea, auzi un uierat i v zu o arsur zim at pîrjolind
cl direa de c mizi lîng care st tuse.
- Acum e rîndul meu, spuse unul dintre cei trei.
- Regret, b trîne, cred c eu urmez.
- Ascendentul vîrstei, drag prietene, are privilegiile sale. D -te
la o parte.
Inainte ca urm torul Hadji s poat ochi, Barrent era pe picioare,
alergînd. Strada în serpentine strînse îl proteja pentru moment, îns
putea auzi zgomotele urm ritorilor în spatele s u. Fugeau cu pas
elastic, aproape doar un mar rapid, ca i cum ar fi fost siguri pe
prada lor. Barrent se angaja într-un sprint, coti pe o str du
turalnic i- i d du seama imediat c f cuse o gre eal . Avea în
fa o fund tur . Hadjii, înaintînd cu pa i lejeri, veneau pe urmele
lui.

16
 Barrent privi s lbatic în jur. Fa adele magazinelor erau toate
oblonite i ferecate. Nu exista nici un loc în care s se ascund ,
nic ieri unde s se poat c ra.
i atunci, v zu o u deschis , cam pe la jum tatea str zii, în
direc ia h ita ilor. Gonise drept prin fa a ei. O emblem ie ind din
perete deasupra por ii anun a: "SOCIETATEA PROTECTOARE
A VICTIMELOR". Asta-i pentru mine, î i spuse Barrent.
Se repezi spre ea, alergînd aproape pe sub nasurile Hadji-lor
surprin i. Un singur foc de pistol pîrli p mîntul sub c lcîiele lui; în
clipa urm toare, ajunsese la u si plonja în untru.
Se adun pe picioare. Vîn torii nu-1 urmaser ; putea înc s le
aud vocile în strad , punînd întreb ri amiabile în chestiunea
întîiet ii. Barrent î i d du seama c p trunsese într-un soi de
sanctuar.
Se afla într-o înc pere mare, puternic luminat . Cî iva oameni
zdren ro i st teau a eza i pe o banc lîng u , rîzînd de cine tie
ce glum numai de ei tiut . Pu in mai încolo, o fat brunet îl
privea pe Barrent cu ochi mari si verzi, f s clipeasc . In cap tul
îndep rtat al s lii, se g sea un birou înd tul c ruia edea un
rbat. Omul îi f cu semn lui Barrent s se apropie.
Merse pîn în fa a biroului. B rbatul a ezat era scund i cu
ochelari. Zîmbi încurajator, a teptîndu-1 pe Barrent s vorbeasc .
- Aici e Societatea Protectoare a Victimelor? întreb Barrent.
- Absolut corect, domnule, r spunse omul. Eu sînt Rondolph
Frendlyer, pre edinte al acestei societ i nelucrative. V-as putea fi
de vreun ajutor?
- F îndoial c da, replic Barrent. Sînt, practic, o victim .
- Am tiut asta doar uitîndu-m la dumneavoastr , îl încredin a
Frendlyer, zîmbind cu c ldur . Ave i o anumit înf are de
victim , un melanj de team si nesiguran cu doar o u oar
sugestie de vulnerabilitate azvîrlit într-însul. E absolut
înconfundabil.
- Foarte interesant, coment Barrent, privind spre u i
întrebîndu-se cît vreme îi va mai fi respectat sanctuarul. Domnule
Frendlyer, nu sînt un membru al organiza iei dumneavoastr ...

17
 - Aceasta nu are nici o importan , r spunse Frendlyer. Calitatea
de membru al grupului nostru este în mod necesar spontan . Omul
i se integreaz cînd se ive te prilejul. Inten ia noastr e de a proteja
drepturile inalienabile ale tuturor victimelor.
- Da, domnule. Ei bine, afar sînt ni te oameni care vor s m
ucid .
- In eleg... murmur Domnul Frendlyer; deschise un sertar si
scoase o carte masiv ; o r sfoi repede, g sind referin a pe care o
dorea. Spune i-mi, a i luat cuno tin de starea social a acestor
oameni?
- Cred c erau Hadji. Fiecare purta cîte un mic cercel de aur în
urechea stîng .
- Intru totul corect. Iar ast zi e Ziua Ateriz rii. A i sosit cu nava
de azi, i a i fost clasificat ca peon. Corect?
- Da, a a e, confirm Barrent.
- Atunci, am bucuria s v anun c totul este în ordine.
Vîn toarea din Ziua Ateriz rii ia sfir it la apusul soarelui. Pute i
si acest loc cu convingerea c totul este regulamentar i c
drepturile dumneavoastr nu sînt în nici un fel violate.
- S plec de-aici? Dup ce apune soarele, vre i s spune i...
Domnul Frendlyer cl tin din cap i surise trist:
- Team mi-e c nu. Conform legii, trebuie s pleca i de aici
imediat.
- Dar au s m omoare!
- Foarte adev rat, încuviin Frendlyer. Din nefericire, nu avem
ce face. O victim , prin defini ie, este cineva care urmeaz s fie ucis.
- Credeam c -i o organiza ie protectoare...
- A a i e. Dar protej m drepturi, nu victime. Drepturile
dumneavoastr nu sînt violate. Hadjii au privilegiul de a v ucide în
Ziua Ateriz rii, la orice or înainte de apusul soarelui, dac nu v
afla i în perimetrul bar cilor. Dumneavoastr , a putea ad uga,
bucura i de dreptul de a omorî pe oricine încearc s v ucid .
- N-am arm , protest Barrent.
- Victimele nu au niciodat arme. In asta const toat deosebirea,
nu-i a a? Dar, înarmat sau nu, m tem c acum trebuie s v duce i.

18
 Barrent putea înc s mai aud glasurile t nate ale
Hadjilor afar , întreb :
- N-ave i o ie ire dosnic ?
- Regret...
- Atunci, pur i simplu nu plec.
Continuînd s zîmbeasc , Domnul Frendlyer deschise un sertar i
scoase din el un pistol, îl îndrept spre Barrent:
- Chiar trebuie s pleca i. Pute i miza pe ans cu Hadjii, sau pute i
muri aici f nici cea mai mic ans .
- Imprumuta i-mi pistolul, ceru Barrent.
- Nu este îng duit, îi replic Frendlyer. In elege i, nu putem
sa victimele s umble prin ora cu arme. Ar da lucrurile peste cap.
Trase piedica.
- Merge i?
Barrent î i calcul ansele de a plonja peste birou dup pistol, i
ajunse la concluzia c nu va reu i sub nici o form . Se r suci i
merse încet spre u . Zdren ro ii continuau s rîd împreun . Fata
cea brunet se ridicase de pe banc i st tea în picioare lîng ie ire.
Apropiindu-se de ea, Barrent observ c era foarte dr gu . Se
întreb ce crim o fi dictat expulzarea ei de pe P mînt.
In timp ce trecea pe lîng ea, sim i un obiect dur ap sîndu-i
coastele. D du cu mîna i se pomeni strîngînd un pistolet mic, dar
încurajator la vedere.
- Noroc, îi ur fata. Sper s tii cum s -1 folose ti.
Barrent înclin capul în semn de mul umire. Nu era sigur c tia
cum; spera îns s afle.

Strada era pustie, cu excep ia celor trei Hadji, care st teau la vreo
dou zeci de metri distan , sporov ind lini ti i. Cînd Barrent ie i pe
, doi dintre ei se d dur înapoi; al treilea, cu arma coborît
neglijent, p i înainte. V zînd c Barrent era înarmat, î i ridic gr bit
pistolul în pozi ie de tragere.

19
 Barrent se arunc la p mînt i ap tr gaciul neobi nuitei sale
arme. O sim i vibrîndu-i în mîn , v zu capul si umerii Hadji-ului
înnegrindu-se, începînd s se f rîmi eze... înainte de a putea ochi
spre ceilal i doi, pistolul îi fu smuls cu violen din mîn . Focul tras
de Hadji-ul muribund îi f uise gura evii.
Disperat, Barrent s ri dup arm , tiind c nu va putea în veci s-o
ajung la timp. Pielea i se încre ise în a teptarea împu turii uciga e.
Se rostogoli pîn la pistolul s u, r mînînd, ca prin farmec, viu înc , si
inti spre cel mai apropiat dintre Hadji.
In ultima clip , se ab inu s nu trag . Hadjii î i b gaser armele în
teac . Unul dintre ei spunea:
- S rmanul Draken. Pur si simplu nu putea înv a s ocheasc
repede.
- Lips de exerci iu, coment cel lalt. Draken nu pierdea niciodat
prea mult vreme în poligonul de trageri.
- Ei bine, dac -i s m întrebi, a fost o foarte bun lec ie
practic . Nu trebuie s i pierzi antrenamentul.
- i, ad ug cel lalt, nici chiar pe un peon s nu-1 subestimezi.
Privi spre Barrent:
- Frumoas tragere, b iete.
- Da, foarte frumoas într-adev r, încuviin i primul Hadji. E
dificil s tragi corect cu o arm de mîn în timp ce e ti în mi care.
Barrent se ridic tremurînd, cu arma fetei înc în mîn , preg tit
trag la cea mai mic mi care suspect din partea Hadjilor.
Ace tia îns nu se ar tau amenin tori. P reau s considere întregul
incident închis.
- Acum ce se întîmpl ? întreb .
- Nimic, spuse unul dintre Hadji. De Ziua Ateriz rii, un omor
este tot ce i se îng duie unui om sau grup de vîn tori. Dup asta, ai
ie it din Vîn toare.
- Nici nu-i o s rb toare prea important , preciza cel lalt. Nu se
compar cu Jocurile sau cu Loteria.
- Tot ce- i r mîne de f cut, ad ug primul, e s te duci la Oficiul
de înregistrare pentru a- i ob ine mo tenirea.
- A-mi ob ine ce?

20
 - Mo tenirea, repet r bd tor Hadji-ul. Ai dreptul la toat averea
victimei. In cazul lui Draken, cu regret spun, nu se ridic la cine
tie ce.
- N-a fost niciodat un bun om de afaceri, murmur trist al
doilea. Totu i, î i va oferi ceva cu care s i începi via a. i de
vreme ce ai comis un omor autorizat - chiar dac unul absolut
neobi nuit - promovezi ca pozi ie social . Devii un Cet ean Liber.
Oamenii reveniser pe str zi, iar comercian ii î i descuiau
obloanele metalice. Un camion cu incrip ia "RIDICARE
TRUPURI, UNITATEA 5" î i f cu apari ia, i patru oameni în
uniforme culeser cadavrul lui Draken. Reîncepuse via a normal
în Tetrahyde. Acest lucru, mai degrab decît asigur rile Hadji-lor,
îl convinse pe Barrent c momentul asasinatelor trecuse. Puse
pistolul fetei în buzunar.
- Oficiul de înregistrare e pe-aici, îl îndrum unul dintre Hadji.
i vom servi drept martori.
Barrent nu avea înc decît o no iune limitat asupra situa iei.
Dar de vreme ce lucrurile începuser dintr-o dat s mearg în
favoarea lui, hot rî s accepte tot ce se întîmpla f prea multe
întreb ri. Urma s aib destul timp mai tîrziu pentru a afla în ce se
gase.
Inso it de Hadji, se duse la Oficiul de înregistrare din Gunpoint
Square. Acolo, un contopi i plictisit ascult toat povestea, scoase
la iveal documentele de afaceri ale lui Draken i trecu numele lui
Barrent peste cel al fostului proprietar. Barrent observ c multe
alte nume fuseser modificate anterior. Se p rea c afacerile
sufereau întors turi rapide în Tetrahyde.
Constat c era acum patronul unui magazin de antidoturi pe
Blazer Boulevard, nr.3.
Hîrtiile de afaceri recuno teau deasemenea i noul rang al lui
Barrent, ca Liber Cet ean. Func ionarul îi d du un inel de stare
social , fabricat din bronz-pentru-tun, i îl sf tui s se schimbe cît
mai curînd posibil în haine de Cet ean, dac dorea s evite
incidentele nepl cute.

21
 Afar , Hadjii îi urar noroc. Barrent se decise s vad care îi era
noua ocupa ie.
Blazer Boulevard era o alee scurt str tînd distan a dintre
dou str zi. Aproape de jum tatea ei se g sea fa ada unei pr lii
cu o firm pe care scria: "MAGAZIN DE ANTIDOTURI", iar mai
jos: "Remedii specifice pentru orice otrav , fie animal , vegetal ,
sau mineral . Cump ra i comoda noastr Trus de Supravie uire la
Purt tor. Dou zeci i trei de antidoturi într-un container de
buzunar!"
Barrent deschise u a i intr . Inapoia unei tejghele joase, v zu
rafturi pîn -n tavan înc rcate cu sticle etichetate, cutii de metal si
carton si borcane patrate din sticl , con inînd frînturi ciudate de
frunze, smicele i fungus. In spatele comptoarului se afla o mic
poli cu c i purtînd titluri ca: "Diagnostice rapide în cazuri de
otr vire acut "; "Familia arsenicului"; "Permut rile m selan ei".
Era absolut evident c otr virile jucau un rol important în via a
de zi cu zi pe Omega. Avea în fa un magazin - si era de presupus
mai existau si altele - al c rui unic scop consta în a oferi
antidoturi. Barrent cuget la acest lucru si ajunse la concluzia c
mo tenise o afacere stranie dar onorabil . Avea s studieze c ile
si s afle cum se inea un asemenea magazin.
Localul avea un apartament dosnic cu camer de zi, dormitor i
buc rie. Intr-unul din dulapuri, Barrent g si un costum prost
croit, negru Cet enesc, în care se i schimb . Scoase pistolul fetei
din buzunarul uniformei primite pe nava-închisoare, îl cînt ri în
palm un moment, apoi îl introduse în buzunarul costumului nou.
si magazinul si începu s caute drumul înapoi spre Societatea
Protectoare a Victimelor.
U a era tot deschis , iar cei trei zdren ro i înc mai edeau pe
banc . Acum nu mai rîdeau. Indelungata a teptare p rea s -i fi
obosit. La cel lalt cap t al înc perii, Domnul Frendlyer st tea la
biroul s u, citind dintr-un teanc gros de hîrtii. Nu se z rea nici
urm de fat .
Barrent p i spre birou, iar Frendlyer se ridic s -1 salute:
- Felicit rile mele! Drag b iete, cele mai calde felicit ri din

22
partea mea. A fost o tragere splendid ! i unde mai pui c i din
mi care!
- Mul umesc, r spunse Barrent. Motivele pentru care m-am
întors aici...
- tiu de ce, îl întrerupse Frendlyer. Dori i s fi i conseiat
asupra drepturilor dumneavoastr ca Liber Cet ean. Ce-ar putea
fi mai natural? Dac lua i pu intel loc pe banca aceea, v apar in
în...
- Nu pentru asta am venit, protest Barrent. Vreau s aflu
despre drepturile i obliga iunile mele, desigur. Dar, pe moment, a
dori s-o g sesc pe fata aceea.
- Fat ?
- St tea pe banc , în clipa cînd am intrat. Ea mi-a dat pistolul.
Domnul Frendlyer se ar surprins.
- Cet ene, trebuie c sînte i victima unei confuzii. N-a fost nici o
femeie în biroul sta ast zi, toat ziua.
- edea acolo, pe banc , lîng oamenii aceia trei. O fat brunet ,
foarte atr toare. Nu se poate s n-o fi observat.
- F îndoial c as fi observat-o dac ar fi fost aici, f cu Frendlyer
cu ochiul. Dar, a a cum am mai spus, nici o femeie n-a intrat azi în
sediul nostru.
Barrent îl privi piezi , i scoase pistolul din buzunar:
- Dac -i pe a a, sta de unde-1 am?
- Eu vi 1-am împrumutat, r spunse Frendlyer. M bucur c a i
reu it s -1 folosi i cu succes, dar acum v-a fi recunosc tor dac mi 1-
i înapoia.
- Min i, replic Barrent, strîngînd în mîn pistolul. S -i întreb m
pe oamenii de acolo.
Se îndrept spre banc , urmat îndeaproape de Frendlyer. Ii
distrase aten ia individului care st tuse cel mai aproape de fat , i
întreb :
- Unde s-a dus fata aia?
Omul în o fa posac , neb rbierit , i spuse:
- Despre ce fat vorbi i, Cet ene?
- Tînara care st tea a ezata chiar în acest loc.

23
 - N-am observat pe nimeni. Rafeel, ai v zut tu vreo femeie aici pe
banc ?
- Eu nu, r spunse Rafeel. i-am ezut aici încontinuu de azi
diminea de la zece.
- Nici eu n-am v zut-o, interveni cel de-al treilea. Eu, care am
ochi ageri...!
Barrent se întoarse spre Frendlyer:
- De ce m min i?
- V-am spus purul adev r, se ap Frendlyer. N-a fost nici o fat
aici, toat ziua. V-am împrumutat pistolul, conform privilegiului meu
de Pre edinte al Societ ii Protectoare a Victimelor. Acum, as aprecia
dac mi 1-a i restitui.
- Nu, cl tin din cap Barrent. P strez pistolul pîn o voi g si pe
fat .
- S-ar putea s nu fie cel mai în elept lucru, r spunse Frendlyer,
i ad ug gr bit: ho ia, vreau s spun, nu se iart în circumstan ele de
fa .
- Imi asum eu riscul sta, conchise Barrent. Se întoarse si p si
Societatea Protectoare a Victimelor.

Barrent avu nevoie de timp ca s i revin , dup violenta sa

integrare în via a planetei Omega. Incepînd din starea neajutorat a
nou-n scutului, evoluase, prin crim , pîn la de inerea unui magazin
de antidoturi. Dintr-un trecut uitat, pe o planet numit P mînt,
fusese catapultat în prezentul dubios al unei lumi pline de criminali.
Apucase s perceap o frac iune din complexa ei structur de clas , si
o cîtime dintr-un program al crimei institu ionalizate. Descoperise în
sine însu i o anume m sur a autoîncrederii, si o surprinz toare
iu eal în mînuirea pistolului. tia c mai erau o mul ime de lucruri
de aflat despre Omega, P mînt, si el-însu i. Spera s tr iasc suficient
de mult pentru a face descoperirile necesare.
Dar, toate la timpul lor. Trebuia s i cî tige existen a, în acest
sens, avea de înv at despre otr vuri i antidoturi.

24
 Literatura asupra toxicologiei era fascinant . Existau otr vuri
vegetale cunoscute pe P mînt, ca de exemplu spînzul, sau "iarba-
nebunilor", cutcurigul, belladonna sau m tr guna, i tisa. Afl despre
efectele cucutei - intoxicarea preliminar i convulsiile finale. Citi
despre otr virea cu acid prusic din migdale si cea cu digitalin din
"dege elul-purpuriu". Descoperi înfior toarea eficien a omagului-
galben, sau "m rul-lupului", cu stocul s u fatal de venin. Erau
prezen i fungu ii, precum ciuperca amanita si buretele-pestri ,
cunoscut i drept "p ria arpelui", ca s nu mai pomenim
veninurile vegetale specifice strict planetei Omega, cum ar fi cupa-
rosie, crinul-înflorit si amortalis.
Dar otr vurile vegetale, de i descurajator de numeroase, nu
reprezentau decît o parte din studiile lui. Trebui s revad
animalele de pe P mînt, din ape si v zduh, multiplele specii de
ianjeni venino i, erpii, scorpionii si viespile gigantice. Figura o
gam impun toare de otr vuri metalice, ca arsenicul, mercurul i
bismutul. Se în iruiau corozivele comune -acidul nitric, clorhidric,
fosforic, si sulfuric. i mai erau i otr vurile distilate sau extrase
din diferite surse, printre care se num rau stricnina, acidul formic,
hiosciamina i belladonna.
Fiecare dintre otr vuri aveau consemnate unul sau mai multe
antidoturi; b nuia îns c formulele acelea complicate, grijuliu
alc tuite, erau în mod frecvent lipsite de succes. Pentru a îngreuna
i mai mult lucrurile, eficacitatea unui antidot p rea s depind de
o diagnoz corect a agentului toxic. i, mult prea adesea,
simplomele cauzate de c tre o otrav se asem nau cu ale alteia.
Barrent cump ni toate aceste probleme în vreme ce studia
ile. Intre timp, cu considerabil nervozitate, î i servi primii
clien i.
Descoperi c multe din temeri îi erau neîntemeiate, în pofida
zecilor de substan e letale recomandate de c tre Institutul
Otr virilor, cei mai mul i dintre otr vitori se ag au cu obstina ie
de arsenic sau stricnina. Erau ieftine, sigure, i foarte, dureroase.
Acidul prusic avea un miros u or de recunoscut, mercurul era greu
de introdus în sistem iar corozivii, de i de o spectaculozitate cît se

25
poate de agreabil , prezentau primejdii pentru cel ce-i folosea.
rul-lupului i p ria- arpelui erau, fire te, excelente; m tr guna
nu putea fi pierdut din vedere; iar amanita avea propriul s u
farmec macabru. Acestea îns erau otr vurile unei epoci mai vechi,
mai tihnite. Ner bd toarea genera ie tîn - si în special femeile,
care constituiau aproape nou zeci la sut din num rul otr vitorilor
de pe Omega - se mul umeau cu arsenic simplu sau stricnina, dup
cum cereau situa ia si prilejurile.
Femeile de pe Omega erau conservatoare. Pur si simplu nu le
interesau rafinamentele niciodat -încheiate ale artei otr virilor.
Mijloacele nu le preocupau; numai finalurile, cît mai grabnice si
ieftine cu putin . Rezidentele erau recunoscute pentru bunul lor
sim . De i teoreticienii plini de solicitudine de la Institutul
Otr virilor încercau s vînd mixturi dubioase de Contact-Otrav
sau Lutul-de-Trei-Zile, i lucrau din greu pentru a pune la punct
scheme complexe, icnite de-a binelea, implicînd viespi, ace
ascunse i sticle duble, nu g seau decît pu ine amatoare în rîndul
femeilor. Simplul arsenic si stricnina cu ac iune rapid continuau
fie principalele jaloane ale comer ului toxicologic.
Acest lucru simplific absolut firesc munca lui Barrent.
Remediile sale - regurgitare imediat , sp laturi, agent neutralizator
- erau destul de u or de st pînit.
Intîmpin oarecari dificult i cu oamenii care refuzau s cread
fuseser otr vi i cu un compus atît de banal ca arsenicul sau
stricnina. Pentru aceste cazuri, Barrent prescria o varietate de
cini, ierburi, lujeri, frunze, si o infim doz homeopatic de
otrav . Dar, invariabil, le preceda pe toate prin regurgitare,
sp tur gastric si agent neutralizator.
Dup ce se instala, Barrent îi primi în vizit pe Danis Foeren i
Joe. Foeren g sise o slujb temporar în docuri, la desc rcatul
rcilor de pescuit. Joe organizase un joc nocturn de pokra printre
lucr torii guvernamentali din Tetrahyde. Nici unul dintre cei doi nu
avansase prea mult în rang; f omoruri la activ, nu progresaser
decît pîn la gradul de Rezident Clasa a Doua. Se sim eau stînjeni i
se întîlneasc în societate cu un Cet ean Liber, dar Barrent îi

26
lini ti. Erau singurii prieteni adev ra i pe care-i avea pe Omega, i
nu inten iona cîtu i de pu in s i-i piard pe motive de pozi ie
social .
Barrenl nu reu i s afle de la ei prea mult în privin a legilor si
obiceiurilor în Tetrahyde. Nici chiar Joe nu fusese în stare s
scoat ceva clar de la prietenii s i din serviciul guvernului. Pe
Omega, legea era inut secret . Reziden ii mai vechi î i foloseau
cuno tin ele juridice pentru a-si în spri domina ia asupra noilor
sosi i. Acest sistem era trecut cu vederea i chiar încurajat de c tre
doctrina inegalit ii tuturor oamenilor, care subzista la baza
sistemului legal de pe Omega. Prin inechitate planificat i
ignoran for at , puterea i statutul social r mîneau în mîinile mai
vechilor locuitori.
Desigur, nu toate formele de ascensiune social puteau fi oprite.
Se g seau îns solu ii pentru a le întîrzia, descuraja i a le face s
prezinte pericole excesive. Calea de a te confrunta cu legile si
uzan ele societ ii consta într-un continuu si riscant proces de
încercare- i-eroare.
De i Magazinul de Antidoturi îi ocupa cea mai mare parte a
timpului, Barrent î i continu eforturile de a da de urma fetei. Se
di îns incapabil s g seasc m car un semn cum c ar fi existat.
Se împrieteni cu negustorii afla i de ambele p i ale
magazinului. Unul dintre ei, Demond Harrisbourg, un tîn r jovial
si must cios, inea o unitate de produse alimentare. Domeniu de
lucru cît se poate de lumesc si chiar u or ridicol - dar, explicase
Harrisbourg, pîn i criminalii trebuie s m nînce. i, de aici,
nevoia de fermieri, prelucr tori, ambalatori, si magazine
alimentare. Harrisbourg se f lea c munca sa nu era în nici un fel
inferioar industriilor indigene de pe Omega, centrate în jurul
mor ii violente. Pe de alt parte, unchiul so iei lui Harrisbourg era
Ministrul Lucr rilor Publice. Prin intermediul s u, Demond spera
ob in un certificat de omor. Folosindu-se de acest atot-
important document, î i putea efectua uciderile de sase luni i
promova la nivelul de Cet ean Privilegiat.

27
 Barrent era de acord. Se întreba îns dac so ia lui Harrisbourg,
o femeie sub iratic si neobosit , nu va ajunge la hot rîrea ca mai
întîi s -1 otr veasc . P rea cam nemul umit cu b rbatul ei, iar
legea interzicea divor ul pe Omega.
Cel lalt vecin, Tem Rend, era un om usc iv si vesel, trecut cu
pu in de patruzeci de ani. Avea cicatricea unei arsuri pornind de
sub urechea stîng în jos pîn aproape de col ul gurii, suvenir
ruit de un doritor-de-rang plin de speran e. Doritorul î i alesese
omul nepotrivit. Tem Rend poseda un magazin de arme, exersa
constant si- i purta întotdeauna asupra lui articolele cu care f cea
comer . Conform martorilor, contraatacase într-o manier
exemplar . Visul lui Tem era s devin membru al Ghildei
Asasinilor. Cererea se afla depus la dosarul str vechii si austerei
organiza ii, i avea anse s fie acceptat în cursul aceleia i luni.
Barrent cump de la el o arm individual . Urmînd sfatul lui
Rend, alese un Jamiason-Tyre cu raza sub ire ca acul. Era mai
rapid si mai precis decît orice arm cu proiectile, i transmitea
aceea i putere-de-soc ca un glon de calibru greu. Ca o oarecare
dificultate, nu provoca r spîndirea de c ldur proprie armelor de
genul pe care le folosiser Hadjii, ce putea ucide pe o raz de sase
degete împrejurul intei. Dar lansatoarele de raze pe arie larg
încurajau imprecizia. Erau arme grosolane, neglijente, ducînd la
dezvoltarea superficialit ii. Oricine putea trage cu o carabin
caloric ; ca s folose ti îns eficient un lansator de raze-ac, trebuia
te antrenezi continuu. Iar practica d dea roade. O raz -ac bun
era mai mult decît echivalentul a doi pu ca i cu raz -larg .
Barrent lu în serios acest sfat, provenind, cum se vedea, de la
un ucenic-asasin si proprietar de magazin-arsenal. Petrecu ceasuri
îndelungate la poligonul de tir, în pivni a lui Rend, deprinzîndu-se
cu teaca Quik-Thro.
Avea o gr mad de f cut i o cumplit droaie de înv at, doar
pentru a supravie ui. Pe Barrent nu-1 deranja munca grea, cît
vreme o f cea cu un scop care s merite. Spera c lucrurile vor
mîne calme o vreme, astfel încît s -i poat prinde din urm pe
mai vechii localnici.

28
 Dar treburile nu mergeau niciodat în lini te pe Omega.
Intr-o zi, dup -amiaza tîrziu, cînd închidea, Barrent primi un
client neobi nuit la înf are. Era un b rbat de vreo cincizeci de
ani, bine cl dit, cu fa a sever , oache . Purta o rob ro ie lung
pîn la glezne, si sandale, împrejurul mijlocului avea petrecut o
centur din piele net cit de care spînzurau o c rticic neagr si
un pumnal cu pr sele ro ii. Plutea în jurul lui un aer de for
neobi nuit i de autoritate. Barrent nu reu ea s -i stabileasc ran-
gul.
- Tocmai închideam, domnule, spuse. Dar dac e ceva ce-a i dori
cump ra i...
- N-ani venit aici s cump r, îl întrerupse vizitatorul,
îng duindu- i un mic surîs. Am venit sa vînd.
- S vinde i?
- Sînt preot, se prezent omul. Dumneata ai sosit de curînd în
district. Nu te-am observat la slujbele noastre.
- N-am tiut nimic despre... Preotul ridic mîna:
- Atît sub legea sacr cît si sub cea profan , necunoa terea nu e o
scuz pentru neîndeplinirea propriilor îndatoriri. Intr-adev r,
ignoran a poate fi pedepsit ca act de neglijen con tient , pe baza
Actului Responsabilit ii Personale Totale din '23, ca s nu mai
vorbim de Codicilul Lesser...
Zîmbi din nou:
- Oricum, înc nu se pune problema sanc ion rii dumitale.
- M bucur s aud asta, domnule, spuse Barrent.
- "Unchiule" e forma cuvenit de adresare, îl corect preotul. Eu
sînt Unchiul Ingemar, i am venit s i vorbesc despre religia
ortodox de pe Omega, care const în adorarea acelui spirit pur si
transcendent al R ului ce reprezint inspira ia si mîngîierea
noastr .
Barrent se lumin la fa :
- Sînt foarte bucuros s aud de religia R ului, Unchiule. Mergem
în living?
- F discu ie, Nepoate, încuviin preotul, i îl urm pe Barrent
în apartamentul dinapoia magazinului.

29
6

- R ul, spuse Unchiul Ingemar, dup ce se instalase confortabil

în cel mai bun scaun al lui Barrent, R ul este acea for dinl untrul
nostru care îi inspir pe oameni întru fapte ale puterii i îndur rii.
Adorarea R ului este esentialmente adorarea ta-însu i, i prin
urmare unica adora ie adev rat . Eul pe care îl ador m este fiin a
social ideal ; omul constrîns în ni a sa din societate, si totu i gata
oricînd s se agate de orice prilej pentru a avansa; omul care
întîmpinâ moartea cu demnitate, care ucide f a se înjosi prin
viciul milei. R ul este crud, odat ce e adev rata reflectare a
universului indiferent si nesim itor. R ul e etern i neschimb tor,
de i vine c tre noi în numeroase forme de via diversificat .
- V-ar face pl cere pu in vin, Unchiule? întreb Barrent.
- Mul umesc, e ti foarte amabil, r spunse Unchiul Ingemar.
Cum î i merg afacerile?
- Bine. Pu in cam încet, s pt mîna asta.
- Oamenii nu mai acord aceea i aten ie otr virii, coment
preotul, sorbindu-si posomorit b utura. Nu e ca pe vremea cînd
eram un b ie andru, proasp t r spopit si debarcat de pe P mînt.
Totu i, î i vorbeam despre R u.
- Da, Unchiule.
- Ador m R ul, continu Unchiul Ingemar, în forma încarnat a
Celui Negru, spectrul acela jncornorat si oribil al zilelor i nop ilor
noastre. In Cel Negru g sim cele apte p cate cardinale, cele
patruzeci de abjec ii si cele o sut si una ofense. Nu exist crim pe
care Cel Negru s n-o fi comis - f gre eal , a a cum se cuvine
naturii lui. Prin urmare,
noi, f pturi imperfecte, ne lu m drept model perfec iunile sale. i,
uneori, Cel Negru ne r spl te te ap rînd dinaintea noastr în
groaznica frumuse e a aprigei sale c rni. Da, Nepoate, am avut cu
adev rat privilegiul de a-1 vedea. Acum doi ani s-a ivit la
închiderea Jocurilor, i a mai ap rut si în anul dinainte.
Preotul medita un moment la divina apari ie. Apoi spuse:

30
 - De vreme ce recunoa tem în Starea Social cel mai înalt
poten ial al omului pentru R u, ador m deasemenea i Starea ca pe
o crea iune supraomeneasc , de i mai pu in decît divin .
Barrent încuviin . Avea de furc s r mîn treaz. Vocea joas ,
monoton , a Unchiului Ingemar predicînd despre un lucru atît de
banal ca R ul, avea asupra lui un efect soporific. Se chinuia s i
in ochii deschi i.
- S-ar putea foarte bine pune întrebarea, continu s toarc
Unchiul Ingemar, dac R ul este cea mai înalt realizare a naturii
omene ti, atunci de ce a îng duit Cel Negru s existe cît de cît Bine
în Univers? Problema Binelui i-a nec jit pe cei neilumina i epoci
de-a rîndul. Nu eu î i voi dezv lui r spunsul.
- Da, Unchiule? murmur Barrent, ciupindu-se în mod repetat de
partea interioar a coapsei în efortul de a se men ine treaz.
- Dar mai întîi, continu Unchiul Ingemar, s ne definim
termenii. S examin m natura Binelui. S privim cu îndr zneal si
netem tori du manul în fa i s descoperim aliniamentele
adev rate ale tr turilor sale.
- Da, confirm Barrent, întrebîndu-se dac n-ar trebui s
deschid o fereastr , î i sim ea ochii incredibil de grei. i-i frec
ap sat si încerc s fie atent.
- Binele e o stare a iluziei, rosti Unchiul Ingemar cu vocea sa
egal si monoton , o stare care îl aserve te pe om atributelor
inexistente ale altruismului, umilin ei i piet ii. Dar cum putem
recunoa te Binele ca fiind o iluzie? Pentru c nu exist decît omul
i Cel Negru în tot universul, iar a-1 adora pe Cel Negru înseamn
a adora expresia ultim a ta însu i. Astfel, de vreme ce 1-am
dovedit pe Bine drept iluzie, îi recunoa tem cu necesitate atributele
ca non existente, în elegi? Barrent nu r spunse.
- In elegi? îl întreb mai t ios preotul.
- Mm? f cu Barrent. Mo ise cu ochii deschi i. Se for s se
trezeasc si reu i s spun :
- Da, Unchiule, în eleg.
- Excelent, în elegînd asta, ne întreb m, de ce a îng duit Cel
Negru ca pîn i iluzia Binelui s existe într-un univers R u? Iar

31
 spunsul se g se te în Legea Opu ilor Necesari; c ci R ul nu ar
putea fi recunoscut ca atare f ceva cu care s contrasteze. Cel
mai bun contrast îl furnizeaz opusul. Iar opusul R ului este
Binele.
Unchiul Ingemar zîmbi triumf tor:
- E atît de simplu si deslu it, nu-i a a?
- Cu siguran c e, Unchiule, încuviin Barrent. Mai servi i
pu in vin?
- Doar un stropsor, accept preotul.
Ii mai vorbi lui Barrent înc zece minute despre R ul natural i
fermec tor inerent în animalele de pe cîmpii i din p duri, i îl
sf tui s -si orînduiasc modul de comportare dup modelul acestor
candide f pturi. In cele din urm , se ridic s plece.
- Sînt foarte bucuros c am putut avea aceast micu
conversa ie, m rturisi Unchiul Ingemar, strîngîndu-i lui Barrent cu
ldur mîna. Pot conta pe apari ia dumitale la slujba noastr de
luni sear ?
- Slujb ?
- Fire te! în fiecare luni sear - la miezul nop ii - inem Mesa
Neagr la Mititica Intrunire, pe Kirkwood Drive. Dup slujb ,
Auxiliarul Doamnelor obi nuie te s ne serveasc o gustare, si
avem dansuri de societate i muzic coral . E foarte dr gu totul.
Afi un zîmbet larg.
- Vezi, adorarea r ului poate fi i amuzant .
- Nu m îndoiesc c poate, îl asigur Barrent. Voi fi acolo,
Unchiule.
Il conduse pe preot la u . Dup ce încuie în urma lui, se gîndi
îndeaproape la cele ce i le spusese Unchiul Ingemar. Nu înc pea
îndoial c participarea la slujbe era necesar . Obligatorie, mai
bine zis. Spera numai ca Mesa Neagr s nu fie tot atît de infernal
de plicticoas pe cît fusese expunerea lui Ingemar asupra R ului.
Aceasta se întîmpl într-o vineri. Barrent fu ocupat în
urm toarele dou zile. Primi un transport de ierburi si r cini
homeopatice de la agentul s u din districtul Bloodpit. Sortarea si

32
clasificarea lor îi lu cea mai mare parte a zilei, dup care mai
pierdu o zi rînduindu-le în borcanele corespunz toare.
Luni, înapoindu-se la magazin dup prînz, Barrent avu impresia
a v zut-o pe fat . Se gr bi pe urmele ei, dar o pierdu în mul ime.
Cînd ajunse înapoi la magazin, descoperi c îi fusese strecurat
o scrisoare pe sub u . Era o invita ie de la vecinul s u cu
Magazinul de Vise. Scria a a:
Drag Cet ene,
Profit m de acest prilej pentru a v ura bun sosit în vecin tate i
a ne extinde i asupra dumneavoastr serviciile celui pe care îl
consider m ca fiind cel mai rafinat Magazin de Vise de pe Omega.
Toate genurile i tipurile de vise v stau la dispozi ie - si la un
pre surprinz tor de sc zut. Ne-am specializat în visele de
reactivare a amintirilor p mîntene. Pute i fi sigur c Magazinul de
Vise din vecin tatea dumneavoastr v ofer pur i simplu tot ce
poate fi mai bun în materie de tr ire substituit .
In calitatea dumneavoastr de Cet ean Liber, ve i fi cu
siguran dornic s beneficia i de aceste servicii. Ne-am putea
tepta s o face i în cursul acestei s pt mîni?

Proprietarii.

Barrent l jos scrisoarea. N-avea nici cea mai vag idee ce era
acela un Magazin de Vise, sau cum se provoca procesul. Ar fi
trebuit s afle. Chiar avînd o formulare elegant , invita ia tr da un
ton peremptoriu. F îndoial , vizita într-un Magazin de Vise se
num ra printre îndatoririle unui Cet ean Liber.
Dar, desigur, o obliga ie putea fi totodat i o pl cere.
Magazinul de Vise suna interesant. Iar un vis de rede teptare a
amintirilor de pe P mînt, autentic, ar fi meritat aproape orice pre i-
ar fi pretins proprietarii.
Aceasta îns mai avea de a teptat. In aceea i noapte se inea
Mesa Neagr , iar prezen a lui acolo era absolut necesar .

33
 Barrent î i p si magazinul la ora unsprezece seara, î i
rezervase pu in timp pentru o plimbare prin Tetrahyde înainte de-a
ajunge la slujb , care avea loc la miezul nop ii.
I i începu promenada cu un sim mînt clar de mul umire. i
totu i, datorit naturii ira ionale i nea teptate a planetei Omega,
nu-i lipsi mult s moar înainte de-a ajunge la Mititica Intrunire de
pe Kirkwood Drive.

Seara se transformase într-o noapte fierbinte, aproape sufocant

de umed , la vremea cînd î i începu Barrent plimbarea. Nici cea
mai slab adiere de vînt nu se sim ea pe str zile întunecate. De i
purta doar o c ma de plas neagr , sort, centura cu pistolul, i
sandale, Barrent se sim ea de parc ar fi fost înfofolit într-o p tur
groas . Majoritatea oamenilor din Tetrahyde, cu excep ia celor
afla i deja la întrunire, se retr seser în r coarea pivni elor. Str zile
obscure erau aproape pustii.
I i urm drumul, mai încet. Pu inii trec tori pe care-i întîlni
fugeau spre casete lor. Persista un sentiment de panic în
încordarea aceea înc înat printr-o z pu eal care îngreuna
mersul, încerc s -i afle cauza, dar nimeni nu vru s se opreasc .
Un b trîn îi strig peste um r:
- Nu r mîne pe strad , idiotule!
- De ce? st rui Barrent.
Mo neagul mîrîi ceva neinteligibil i gr bi pasul.
Barrent merse mai departe, pianotînd nervos cu degetele pe patul
armei. Ceva era cu siguran în neregul , dar n-avea nici cea mai
vag idee ce anume. Acum, cel mai apropiat ad post îl reprezenta
Mititica Intrunire, aflat la vreo jum tate de mil distan . Se p rea
era mai indicat s se deplaseze în continuare într-acolo r mînînd
atent, a teptînd s dezlege misterul.
In cîteva minute, Barrent se pomeni singur într-un ora ferecat
cu str nicie. Trecu pe mijlocul str zii, î i sl bi lansatorul de raze
în teaca sa i se preg ti s in piept atacului, indiferent din ce

34
direc ie. Poate c avea de-a face cu vreo s rb toare special , cum
fusese i Ziua Ateriz rii. Cine tie, în seara aceea Cet enii Liberi
or fi fost pe post de vînat? Totul i se p rea cu putin pe o planet
ca Omega.
I i închipuia c e preg tit pentru orice variant . Dar, cînd îl
surprinse agresiunea, aceasta sosi din cel mai nea teptat sector.
O briz slab anim aerul st tut. Se stinse si reveni, mai
puternic de ast dat , r corind perceptibil str zile înfierbîntate.
Vîntul se rostogolea dinspre mun ii continentali si uiera prin
str zile Tetrahyde-i, iar Barrent î i putu sim i transpira ia de pe
piept i spinare începînd s se usuce.
Pre de cîteva minute, climatul Tetrahyde-i fu pe cît de pl cut s-
ar putea imagina.
Temperatura îns continua s scad .
Se r ci rapid. Aer înghe at se strecura dinspre îndep rtatele
coaste montane, iar temperatura trecu prin aptezeci de grade
Fahrenheit pîn spre aizeci.
Asta-i ridicol, î i spuse Bairent în sinea sa. A face mai bine s
ajung la Intrunire.
P ea mai repede, în vreme ce temperatura cobora vertiginos.
Dep i valoarea de patruzeci pîn pu in deasupra treizecilor.
Primele semne de promoroac ap rur , scînteietoare, pe str zi.
Nu mai poate coborî mult, reflect Barrent. Ba putea. Un vînt de
iarn sufla furios printre case, iar temperatura ajunsese la dou zeci
i ceva de grade. Umezeala din aer începu s se prefac în lapovi .
Inghe at pîn -n m duva oaselor, Barrent alerga pe str zile goale,
iar vîntul, crescînd cu for a unei furtuni, începu s -1 trag i s -1
îmbrînceasc . Caldarîmul sclipea de ghea , f cînd pasul nesigur.
Lunec i c zu, si trebui s -si continue goana cu vitez mai redus
pentru a-si p stra echilibrul. Iar temperatura continua s coboare;
vîntul urla i musca precum o fiar furioas .
Z ri lumin , printr-o fereastr oblonit din greu. Se opri i b tu
cu pumnul în jaluzele, dar nici un sunet nu r zb tu din untru.
Realiz c or enii din Tetrahyde nu ajutau niciodat pe nimeni; cu
cît mureau mai mul i, cu atît aveau mai multe anse

35
supravie uitorii. A a c fugi mai departe, cu picioare pe care i le
sim ea de parc-ar fi fost ni te bu teni.
Vîntul îi uiera pe la urechi, si buc i de grindin mari cît
pumnul bombardau solul Obosise prea tare ca s mai alerge. Tot ce
mai putea face acum era s mearg la pas, printr-o lume alb si
înghe at , sperînd c va ajunge la Mititica Intrunire.
Umbl a a minute si ore în ir, sau poate ani. La col ul unei
str zi, trecu pe lîng trupurile a doi oameni înghesui i într-un
perete si acoperi i cu chiciur , î i încetaser goana si muriser
înghe i.
Se for s fug iar i. Un junghi în coaste îi ap ru ca o ran de
cu it, în vreme ce gerul i se tîra în susul bra elor i de-a lungul
picioarelor. Curînd, înghe ul avea s -i ajung la piept, i aceasta
însemna sfîr itul.
Un vîrtej de grindin îl buim ci. F a fi con tient de vreo faz
intermediar , se pomeni z cînd pe pavajul înghe at, în vreme ce un
vînt monstruos îi smulgea dramul de c ldur pe care trupul mai era
apt s-o genereze.
La cap tul îndep rtat al cvartalului putea vedea mica lumin
ro ie a l ca ului de cult. Inainta spre ea în coate i genunchi,
miscîndu-se mecanic, f a spera cu adev rat c va ajunge acolo.
Se tîrî la nesfîrsit, dar lumini a ro ie ce-1 chema r mînea mereu la
aceea i dep rtare de el.
Continu îns s avanseze si într-un tîrziu ajunse la u a
întrunirii. Se sili s se ridice în picioare si r suci minerul ce inea
loc de clan .
U a era încuiat .
B tu cu pumnii, vl guit. Dup un moment, o vizet se
întredeschise. V zu un om privindu-1, apoi micul panou se închise
la loc. A tept ca u a s se deschid . Nu se deschise. Minutele
treceau si u a tot nu se deschidea. Ce a teptau, acolo în untru? Ce
nu era în regul ? Barrent încerc s bat iar i, î i pierdu echilibrul
si c zu la p mînt. Se rostogoli cu fa a în jos i privi disperat spre
a încuiat . Apoi î i pierdu cuno tin a.

36
 Cînd î i veni în sim iri, se pomeni z cînd pe o canapea. Doi
rba i îi masau bra ele si picioarele, iar dedesubt putea sim i
fierbin eala pernelor înc lzitoare. Privind cu nelini te la el, v zu
deasupra chipul Unchiului Ingemar.
- Acum i-e mai bine? întreb preotul.
- A a cred, murmur Barrent. De ce v-a trebuit atîta pîn s
deschide i u a?
- Aproape c n-am deschis-o deloc, îi spuse Unchiul Ingemar. E
împotriva legii s -i aju i pe str inii afla i la nevoie. De vreme ce
pîn acum nu te-ai înscris în întrunire, erai, tehnic vorbind, str in
înc .
- Atunci de-ce mi-a i dat drumul?
- Asistentul meu a observat c aveam un num r par de adoratori.
Trebuie s fim în num r impar, preferabil terminat cu cifra trei.
Atunci cînd legile sacre si cele profane se afl în conflict, trebuie
prevaleze cele sacre. A a c te-am l sat în untru, în pofida
dispozi iei guvernamentale.
- E o regul ridicol , spuse Barrent.
- Nu tocmai. La fel ca majoritatea legilor de pe Omega, are
menirea de a men ine sc zut nivelul popula iei. Omega, în elegi, e
o planet extrem de arid . Sosirea constant a noi i noi prizonieri
face ca num rul locuitorilor s tot creasc , spre enormul dezavantaj
al mai vechilor locuitori. Obiceiurile i mijloacele trebuie s fie
gîndite astfel încît s ne debaras m de excesul noilor-sosi i.
- Nu e cinstit, protest Barrent.
- Ai s i schimbi p rerea cînd vei fi devenit un locuitor vechi, îl
asigur Ingemar. i, dup tenacitatea ta, sînt sigur c vei reu i.
- Poate. Dar ce s-a întîmplat? Temperatura trebuie c a coborît
cu aproape o sut de grade în numai cincisprezece minute.
- O sut opt grade, ca s consemn m exact, preciza Unchiul
Ingemar. E chiar foarte simplu. Omega se rote te excentric în jurul
unui sistem stelar binar. Instabilit i sporite, se spune, provin de la
neobi nuita configura ie a scoar ei - amplasamentul mun ilor i al
rilor. Rezultatul const într-un climat dramatic si uniform-r u,
caracterizat prin schimb ri termice bru te i violente.

37
 Asistentul, un b iat scund si plin de importan , ad ug :
- S-a calculat c Omega se afl la limitele exterioare ale
categoriei de planete ce pot sus ine via a omeneasc f ajutor
artificial masiv. Dac fluctua iile între c ldur si frig ar fi doar cu
pu in mai violente, orice urm de via uman s-ar terge de pe
suprafa a ei.
- Este lumea punitiv perfect , afirm cu mîndrie Unchiul
Ingemar. Reziden ii cu experien simt cînd urmeaz s aib loc o
modificare de temperatur , i se refugiaz în untru.
- E... ceva de iad, spuse Barrent, incapabil s -si aleag cuvintele.
- O descriere irepro abil , încuviin preotul. Este iadul, si prin
urmare ideal pentru adorarea Celui Negru. Dac acum te sim i mai
bine, Cet ene Barrent, trecem a adar de slujb ?
Cu excep ia unor mici degeraturi în vîrful degetelor de la mîini
si de la picioare, Barrent se sim ea bine. D du din cap si îl urm pe
preot si pe adoratori în înc perea principal a întrunirii.
Dup cele prin care trecuse, Mesa Neagr fu în mod inevitabil o
dezam gire. In strana sa bine înc lzit , Barrent picoti de-a lungul
predicii Uchiului Ingemar asupra înf ptuirii necesare a r ului de zi
cu zi.
Adorarea R ului, spunea Unchiul Ingemar, nu ar trebui s fie
rezervat exclusiv pentru nop ile de lunea. Dimpotriv !
Cunoa terea si realizarea r ului trebuie s inunde via a cea de toate
zilele a individului. Nu oricui îi este dat s fie un mare p tos, dar
acesta nu e pentru nimeni un motiv de descurajare. Micile acte de,
utate comise de-a lungul unei vie i se acumuleaz într-un întreg
al p catului cum nu se poate mai pl cut Celui Negru. Nimeni n-ar
trebui s uite c unii dintre cei mai mari p to i, pîn si sfin ii
demoniaci în i, au avut adesea începuturi umile. Nu a început
Thrastus, oare, în chip de pr lia nevolnic, în elîndu-si
cump torii cu cîte o por ie de orez? Cine s-ar fi a teptat ca omul
acela simplu s evolueze spre a deveni Uciga ul Ro u din
Thorndyke Lane? i cine s -si fi închipuit c Dr. Louen, fiu de
docher, va ajunge într-o zi autoritatea suprem din lume în
aplica iile practice ale torturii? Perseveren a i pietatea le-au

38
îng duit acestor oameni s se înal e deasupra handicapurilor lor
naturale spre o pozi ie proeminent de-a dreapta Celui Negru. i s-
a dovedit astfel, spuse Unchiul Ingemar, c R ul e treaba celor
rmani la fel ca i a celor avu i.
Cu aceasta, predica se sfîr i. Barrent se de tept un moment,
cînd fur aduse si înf ate reveren ioasei congrega ii simbolurile
sacre - un jungher cu pr sele ro ii i o broasc rîioas din ghips.
Apoi mo i iar i pe parcursul lentei înscrieri a pentagonului
magic.
Intr-un tîrziu, ceremonia prinse s se apropie de sfîrsit. Numele
demonilor mijlocitori ai r ului fur citite - Bael, Forcas, Buer,
Marchocias, Astaroth si Behemoth. O rug ciune fu rostit , pentru a
ine la distan efectele Binelui. Iar Unchiul Ingemar se scuz c nu
avea o fecioar pe care s-o sacrifice pe Altarul Ro u.
- Fondurile noastre nu au fost îndestul toare, explic el, pentru
tîrguirea unei peone virgine certificat de c tre guvern. Totu i, sînt
sigur c vom fi în m sur s onor m ceremonia complet lunea
viitoare. Acum asistentul meu va trece printre dumneavoastr ...
Asistentul purt de jur-împrejur talerul tivit cu negru, pentru
colect . Asemeni celorlal i adoratori, Barrent contribui cu
generozitate. P rea mai în elept s procedeze astfel. Unchiul
Ingemar era vizibil nemul umit c nu are o fecioar pentru
sacrificiu. Dac se enerva pu in mai mult, îi putea da prin minte s
sacrifice pe cineva din congrega ie, virgin sau nu.
Nu r mase la cor si dans. Cînd adora ia serii fu încheiat ,
Barrent î i scoase cu pruden capul pe u . Temperatura s ltase la
loc în jurul valori de aptezeci, iar ghea a de pe jos se i topise.
Barrent îi strînse mîna preotului si se gr bi spre cas .

Ii era prea destul de ocurile si surprizele planetei. St tea pe

lîng magazinul s u, î i vedea de afaceri si se men inea alert_fa
de eventualele necazuri. Incepea s afi eze expresia tipic pentru
Omega: o îngustare suspicioas a ochilor, mîna întotdeauna în

39
preajma patului armei, picioarele gata de s ritur . La fel ca
locuitorii mai vechi, dobîndea un al aselea sim - cel al
pericolului.
Noaptea, dup ce u ile i ferestrele erau ferecate i sistemul de
alarm triplex bran at, Barrent se întindea în pat si încerca s i
aminteasc P mîntul. Sondînd în cotloanele înce ate ale
memoriei, g sea urme i aluzii sîcîitoare, si fragmente de imagini.
Ici, o enorm autostrad suspendat curbîndu-se spre soare; colo,
un fragment dintr-un ora gigantic, cu multiple nivele; vederea de
aproape a coc i curbate a unei astronave. Dar imaginile nu aveau
continuitate. Existau pentru o infim frac iune de secund , apoi
disp reau.
Serile de sîmb si le petrecea cu Joe, Danis Foeren i vecinul
u Tem Rend. Pokra lui Joe prosperase, iar acesta fusese în
sur s -si cumpere drumul pîn la statutul de Cet ean Liber.
Foeren era prea obtuz si otova pentru a a ceva; r sese la nivelul
de Rezident. Dar Tem Rend promisese s -1 ia pe m losul
plastograf ca asistent, dac Ghilda Asasinilor avea s -i aprobe
cererea.
Seara începu destul de pl cut; dar se încheie, ca de obicei, cu o
ceart despre P mînt.
- Uite ce e, spuse Joe, tim cu to ii cum e P mîntul. E un
complex de gigantice ora e plutitoare. Sînt construite pe insule
artificiale, în diferite oceane...
- Nu, ora ele se afl pe uscat, întrerupse Barrent.
- Pe ap , insist Joe. Oamenii de pe P mînt s-au reîntors c tre
mare. Toat lumea are adaptoare speciale de oxigen ca s respire
sub apa s rat . Zonele de uscat nici m car nu mai sînt folosite.
Marea furnizeaz tot ceea ce...
- Nu-i a a, îl contrazise Barrent. Imi aduc aminte de ora e uria e,
dar toate se g seau pe uscat.
Foeren interveni:
- Amîndoi v în ela i. Ce s fac P mîntul cu ora ele? A
renun at la ele de veacuri întregi. P mîntul e acum un parc cu
peisaje. Fiecare locuitor are casa sa proprie, i mai mul i acri de

40
teren. Tuturor p durilor si junglelor li s-a îng duit s creasc la loc.
Oamenii tr iesc cu natura în loc s încerce s-o cucereasc . Nu-i
a, Tem?
- Aproape, dar nu tocmai, r spunse Tem Rend. Inc mai exist
ora e, dar sînt sub p mînt. Uluitoare fabrici subterane i regiuni de
produc ie, în rest, e cum a spus Foeren.
- Nu mai exist nici o fabric , st rui cu înc înare Foeren. Nu
mai au nevoie de ele. Toate bunurile care-i trebuiesc unui om pot fi
ob inute prin control mintal.
- Ascult ce- i zic eu, spuse Joe, in foarte bine minte ora ele
plutitoare! Locuiam în sectorul Nimui al insulei Pasiphae.
- Crezi c asta dovede te ceva? îl întreb Rend. Imi amintesc c
lucram la nivelul unsprezece subteran al ora ului Nueva Chicaga.
Cota mea de munc era de dou zeci de zile pe an. Restul timpului
îl petreceam afar , în p duri...
Foeren îl întrerupse:
- Gre ti, Tem. Nu exist nici un fel de nivele subterane. Pot
-mi aduc aminte clar c tat l meu era Controlor, Clasa a Treia.
Familia noastr obi nuia s c toreasc mai multe sute de mile în
fiecare an. Cînd aveam nevoie de ceva, tata se gîndea la acest
lucru, si ap rea imediat. Imi promisese c-o s m înve e si pe mine
cum, dar nu cred c-a f cut-o vreodat .
- Ei bine, spuse Barrent, cî iva dintre noi au cu siguran amintiri
false.
- Asta-i sigur, încuviin Joe. Dar problema e, cine are dreptate?
- Nu vom afla niciodat , replic Rend, decît dac reu im s ne
înapoiem pe P mînt.
Aceasta puse cap t discu iei.
Spre sfîr itul s pt mînii, Barrent primi o nou invita ie de la
Magazinul de Vise, mai categoric exprimat decît prima. Hot rî s
se achite de obliga ie în aceea i sear . Controla termometrul, si
constat c temperatura se ridicase pîn mult peste nou zeci de
grade. Mai în elept acum în privin a uzan elor de pe Omega, î i
împacheta un s cule plin cu îmbr minte pentru timp friguros i
ie i.

41
 Magazinul de Vise era amplasat în sec iunea exclusiv a irului
Mor ii. Barrent intr , i se pomeni într-o sal de a teptare mic ,
mobilat somptuos. Un tinerel onctuos, instalat la un birou lustruit,
îi adres un zîmbet artificial.
- V pot fi de vreun folos? se interes tîn rul. Numele meu este
Nomis J. Arkdragen, director adjunct îns rcinat cu visele din
partea dinspre noapte.
- As vrea s aflu cîte ceva despre ceea ce se întîmpl . Cum se
ob in visele, ce fel de vise, lucruri de soiul sta.
- Desigur, r spunse Arkdragen. Serviciul nostru e u or de
explicat, Cet ene...
- Barrent. Will Barrent.
Arkdragen înclin din cap si verific un nume de pe o list aflat
în fa a lui. Ridic privirea si spuse:
- Visele noastre sînt produse prin ac iunea drogurilor asupra
creierului i sistemului nervos central. Exist un mare num r de
compu i cate provoac efectul dorit. Printre cele mai folosite se
înscriu heroina, morfina, opiul, coca, ha ul si peyotl-ul. Toate
acestea sînt produse p mîntene. Strict pe Omega, se g sesc
Papucul Negru, nacella, maniaceela, tri-narcotina, djedalas-ul, i
diferi ii produ i din grupa carmoidelor. Oricare dintre toate acestea
sînt inductori-onirici.
- In eleg, spuse Barrent. Va s zic , vinde i droguri.
- Cîtusi de pu in! îl contrazise Arkdragen. Nimic atît de simplu,
nimic atît de crud. In vremile str vechi ale P mîntului, oamenii î i
administrau ei-în i drogurile. Visurile care rezultau aveau în mod
inevitabil o natur aleatoare. Nu tiai niciodat despre ce anume
vei visa, sau pentru cît vreme. Nu tiai dac vei avea un vis
frumos sau un co mar, o oroare sau o desf tare. In zilele noastre,
drogurile pe care le oferim sînt atent dozate, mixate i calculate
pentru fiecare individ. Exist o precizie absolut în f urirea viselor,
parcurgînd toat gama de la calmul â la Nirvana al Papucului
Negru, prin halucina iile multicolore ale peyotl-ului i tri-
narcotinei, pîn la fanteziile sexuale induse de c tre nacella i

42
morfin , i în sfîrsit la visele de resuscitare a memoriei datorate
grupei carmoidelor.
- Visele astea de resuscitare a memoriei m intereseaz , spuse
Barrent.
Arkdragen se încrunt :
- Nu v-as recomanda-o, pentru o prim vizit .
- De ce nu?
- Visurile de pe P mînt sînt predispuse s ac ioneze mai
nelini titor decît orice produs al imagina iei. De obicei e
recomandabil s construim o anume toleran pentru ele. V-as
propune o mic i dr gu fantezie sexual , pentru prima vizit .
Avem un stoc special de fantezii sexuale la vînzare, s pt mîna
asta.
Barrent cl tin din cap.
- Cred c prefer chestiunea real .
- N-as zice, replic directorul adjunct, cu un zîmbet de
cunosc tor. Crede i-m , odat ce v deprinde i cu substitutele de
experien e sexuale, chestiunea real p le te în compara ie cu ele.
- Nu m intereseaz . Ceea ce doresc este un vis de pe P mînt.
- Dar nu v-a i construit toleran a! protest Arkdragen. Nici
car nu sînte i dependent!
- E necesar dependen a?
- Important , la fel ca si irecuperabilitatea. Toate drogurile
noastre formeaz toxicomanii, cum cere si legea. Vede i, pentru a
aprecia cu adev rat un stupefiant, trebuie s v construi i nevoia de
el. Spore te enorm pl cerea, ca s nu mai vorbim de cre terea
toleran ei. De aceea v sugerez s începe i cu...
- Vreau un vis de pe P mînt, i-o retez Barrent.
- Prea bine, accept moroc nos Arkdragen. Dar s ti i c nu ne
facem r spunz tori de traumele ce pot surveni.
Il conduse într-un coridor lung, m rginit de u i. Din untrul
unora dintre ele Barrent putu auzi gemete înfundate si gîfiieli de
pl cere.
- Consumatori, spuse Arkdragen, f nici o alt explica ie. Il
duse pe Barrent spre o camer deschis de lîng cap tul culoarului.

43
In untru, un b rbos cu înf are vesel , îmbr cat într-o jachet
alb , citea o carte.
- Bun seara, Doctor Wayn, salut Arkdragen. Acesta e
Cet eanul Barrent. Prima vizit . Insist s aib un vis P mîntean.
Se r suci pe c lcîie i plec .
- Ei, f cu doctorul, cred c putem rezolva...
I il jos cartea.
- Ajunge s v culca i acolo, Cet ene Barrent.
In centrul od ii se afla o mas lung ajustabil . Deasupra ei
spînzura un instrument complicat la înf are. La cap tul înc perii
se g seau dul pioare de sticl pline cu borcane p trate; îi aminteau
lui Barrent de antidoturile lui.
Se întinse. Doctorul Wayn îl supuse unui examen general, apoi
unui control special pentru sugestibilitate, index hipnotic, reac ii la
cele unsprezece grupe fundamentale de droguri, si susceptibilitate
la crizele epileptice i tetanice. I i consemn rezultatele pe o fis ,
verific cifrele, se duse la un dulap i începu s amestece
stupefiantele.
- E posibil s prezinte vreun pericol? întreb Barrent.
- N-ar trebui, r spunse Doctorul Wayn. P re i destul de s tos.
Absolut s tos, de fapt, si cu o rat joas a susceptibilit ii.
Fire te, accesele epileptice au loc, probabil datorit reac iilor
alergice cumulative. N-avem ce face cu treaba asta. i-apoi mai
sînt i traumele, care uneori duc la nebunie i moarte. Formeaz un
subiect interesant de studiu în sine. Iar unii oameni se blocheaz în
visele lor i nu mai sînt în stare s se extrag . Presupun c asta s-ar
putea clasifica drept o form de nebunie, de i practic nu e.
Medicul terminase de mixat compu ii. Umplea o sering cu
amestecul. Barrent avea îndoieli cu privire la oportunitatea întregii
afacerii.
- Poate c-ar fi mai bine s amîn vizita, încerc . Nu sînt convins
...
- Nu v face i nici o grij , îl asigur doctorul. E cel mai bun
Magazin de Vise de pe Omega. Incerca i s v relaxa i. Mu chii
încorda i pot duce la convulsii tetanice.

44
 - Cred c Domnul Arkdragen avea dreptate, spuse Barrent. Poate
n-ar fi trebuit s cer un vis de pe P mînt la prima vizit . Spunea c
e periculos.
- M rog, la urma urmei, ce înseamn via a f un strop de risc?
filosof medicul. In plus, cele mai comune v ri sînt leziunile
cerebrale i vasele sangvine sparte. i avem dot ri depline ca s ne
descurc m cu a a ceva.
Apropie acul de bra ul stîng al lui Barrent.
- M-am r zgîndit, spuse acesta, i d du s coboare din pat.
Doctorul Wayn îi înfipse cu îndemînare acul în bra .
- Nu ne r zgîndirn, îl mustr el pe Barrent, într-un Magazin de
Vise. Incerca i s v relaxa i.
Barrent se relaxa. Se l la loc i auzi o melodie ascu it în
urechi, încerc s -si focalizeze privirea pe chipul doctorului.
Dar chipul nu mai era acela i.
Era un chip vîrstnic, rotund si c rnos. Cordoane de gr sime se
reliefau pe b rbie si gît. O fa transpirat , prietenoas si
îngrijorat .
Era Sf tuitorul din Trimestrul 5 al lui Barrent.
- Acuma, Will, spuse Sf tuitorul, trebuie s ai grij . Trebuie s
înve i s i st pîne ti temperamentul sta al t u. Will, trebuie!
- tiu, domnule, r spunse Barrent. Treaba e c m înfurie atîl de
mult...
- Will!
- In regul . Am s m controlez.
P si biroul universit ii i ie i în ora . Era un ora fantastic, cu
zgîrie-nori i str zi supraetajate, un ora str lucitor de argint i
i diamantine, un ora ambi ios care administra o re ea de ri i
planete întins pîn departe. Barrent parcurse al treilea nivel pentru
pietoni, furios înc , gîndindu-se la Andrew Therkaler.
Din cauza lui Therkaler si a invidiei sale ridicole, cererea lui
Barrent pentru Corpul de Explorare Spa ial fusese respins .
Sf tuitorul nu avea ce face în aceast privin ; Therkaler de inea o
prea mare influen asupra Comisiei de Selec ie. Aveau s treac
trei ani de zile pîn s poat candida din nou. Intre timp r mînea

45
legat de P mînt, neangajabil. Toate studiile i le dedicase
explor rilor spa iale. Nu exista nici un loc pentru el; iar acum avea
drumul spre spa iu t iat.
Therkaler!
Barrent p si nivelul pietonilor si lu rampa de mare vitez spre
districtul Sante, în timp ce rampa se deplasa, pip i mica arm din
buzunar. Armele de mîn erau în afara legii pe P mînt. i-o
procurase prin mijloace ce nu l sau urme.
Era hot rît s -1 ucid pe Therkaler.
Urm un uvoi de chipuri grote ti. Visul se tulbur . Cînd se
limpezi iar, Barrent se reg si ochind cu pistolul spre un individ
slab si sa iu al c rui ip t de îndurare fu retezat din scurt.
Informatorul, cu fa a inexpresiv i sever , not crima si inform
poli ia.
Poli tii, în uniforme gri, îl luar în custodie i îl aduser
înaintea judec torului.
Judec torul, cu chipul s u vag, de pergament, îl condamn la
servitute perpetu pe planeta Omega, i semn decretul obligatoriu
prin care Barrent urma s aib memoria tears .
Apoi, visul se transform într-un caleidoscop al groazei. Barrent
se ca pe o pr jin alunecoas , pe un perete montan neted,
printr-un pu cu laturi lustruite, în urma lui, apropiindu-se, se tîra
cadavrul lui Therkaler cu pieptul c scat. Hoitul era sus inut de o
parte si de cealalt de c tre informatorul cu fa impenetrabil si
judec torul cu chip pergamentos.
Barrent alerg în josul unei coline, al unei str zi, al unui
acoperi . Urm ritorii ajunseser aproape în spatele lui. Intr într-o
camer sc ldat în lumin galbert-difuz i încuie u a. Cînd se
suci pe c lcîie, v zu c se încuiase în untru împreun cu
cadavrul lui Therkaler. Fungus înflorea în rana deschis a piep-
tului, iar capul plin de cicatrice era încoronat cu ciuperci ro ii i
purpurii. Le ul înainta, întindea mîinile spre el, iar Barrent se
azvîrli pe fereastr cu capul înainte.
- Iesi afara, Barrent. Intreci masura. Iesi afara din vis.

46
 N-avea timp s asculte. Fereastra se pref cu într-un tobogan, i
lunec printre marginile sale lucioase pîn într-un amfiteatru.
Acolo, cadavrul se tîra spre el cu cioturile bra elor si picioarelor
peste nisip cenu iu. Enormele tribune erau goale, cu excep ia
judec torului si informatorului, care st teau a eza i unul lîng altul,
privind.
- S-a blocat.
- P i, eu l-am prevenit...
- Ie i din vis, Barrent. I i vorbe te Doctorul Wayn. Te afli pe
Omega, în Magazinul de Vise. Ie i afar din vis. Inc mai ai timp
te smulgi imediat.
Omega? Vis? Nu avea timp s se gîndeasc la asta. Inota de-a
latul unui lac întunecat, cu miros greu. Judec torul si informatorul
veneau imediat în urma lui, flancînd cadavrul, a c rui piele se
jupuia încet.
- Barrent!
Iar acum lacul se transforma într-o gelatin groas care i se
ag a de bra e si picioare i-i umplea gura, în vreme ce judec torul
si informatorul...
- Barrent!
Deschise ochii, pentru a se reg si pe patul reglabil din
Magazinul de Vise. Doctorul Wayn, ar tîndu-se oarecum zguduit,
se aplecase deasupra lui. O infirmier st tea în apropiere, cu o
vi cu seringi si o masc de oxigen. In spatele ei era Arkdragen,
tergîndu- i sudoarea de pe frunte.
- Nu credeam c-ai s reu ti, spuse Doctorul Wayn. Chiar nu
credeam.
- S-a extras exact la timp, interveni si sora.
- Eu 1-am avertizat, repet Arkdragen, si ie i din înc pere.
Barrent se s lt în capul oaselor.
- Ce s-a întîmplat? întreb . Doctorul Wayn ridic din umeri.
- Greu de spus. E posibil s fi existat o predispozi ie la reac ia
circular , si, uneori, drogurile nu sînt absolut pure. Dar lucrurile
acestea, de obicei, nu se întîmpl mai mult de o singur dat .

47
Crede i-m , Cet ene Barrent, experien a drogurilor e foarte
pl cut . Sînt sigur c v ve i bucura de ea a doua oar .
Inc r it de cele întîmplate, Barrent era sigur c pentru el nu
va exista o a doua oar . Indiferent de pre , n-avea de gînd s ri te
repetarea acelui co mar.
- Acum sînt toxicoman? întreb .
- O, nu, r spunse Doctorul Wayn. Dependen a apare la a treia
sau a patra vizit .
Barrent îi mul umi i plec . Trecu prin fa a biroului lui
Arkdragen si întreb cît îi datoreaz .
- Nimic, spuse directorul. Prima vizit e întotdeauna pe spezele
casei.
Ii arunc un surîs complice.
Barrent p si Magazinul de Vise si se gr bi spre apartamentul
u. Avea destule la care s se gîndeasc . Acum, pentru prima
oar , de inea dovada c f ptuise o omucidere voluntar , cu
premeditare.

S fii acuzat de o crim pe care nu i-o aminte ti, e una; s i

aduci aminte de o crim pentru care ai fost acuzat, e cu totul
altceva. O asemenea eviden e greu de privit cu neîncredere.
Barrent încerc s i pun în ordine sentimentele asupra
problemei. Inainte de vizita la Magazinul de Vise, nu se sim ise
nici un moment ca fiind un criminal, indiferent de ce îl acuzaser
autorit ile terestre, în cel mai r u caz, se gîndise c o fi putut
ucide într-un acces de furie necontrolat . Dar s pl nuiasc si s
comit un asasinat cu sînge rece...
De ce o f cuse? Avusese o asemenea poft de r zbunare încît s
se lepede de toate restrîngerile specifice civiliza iei p mîntene?
a se p rea. Ucisese, si cineva informase despre el, iar un
judec tor îl osîndise pe Omega. Era un asasin pe o planet de
criminali. Pentru a tr i aici cu bine, nu trebuia decît s i urmeze
pur si simplu înclina ia natural c tre ucidere.

48
 i totu i, Barrent g sea acest lucru extrem de dificil. Avea
surprinz tor de pu in gust pentru v rsarea de sînge. De Ziua
Cet eanului Liber, de i ie i pe strad cu raza-ac, nu se putu îndura
omoare pe nimeni din clasele inferioare. Nu vroia s ucid . Era
o prejudecat ridicol , inînd cont de locul unde se afla si ce anume
era; dar n-avea ce face. Indiferent cît de des îl prelucrau Tem Rend
sau Joe asupra datoriilor sale Cet ene ti, Barrent continua s
seasc omorul absolut dezgust tor.
Ceru ajutorul unui psihiatru, care îi spuse c respingerea sa fa
de crim î i avea r cinile într-o copil rie nefericit . Fobia îi
fusese i mai mult complicat de c tre calit ile traumatice ale
experien ei sale in Magazinul de Vise. Din aceast cauz , crima,
bunul social suprem, îi devenise repugnant . Nevroza anti-ucidere
a unui om eminent dotat pentru arta omorului, spunea psihiatrul, va
duce inevitabil la distrugerea lui Barrent. Singura solu ie era de a
disloca nevroza. Ii sugera s se trateze într-un sanatoriu pentru
neuciga ii criminali.
Barrent vizit un sanatoriu, i-i auzi pe interna ii demen i
cnind despre bun tate, fair-play, sanctitatea vie ii i alte
obscenit i. Nu avea inten ia s li se al ture. O fi fost el bolnav, dar
nu chiar atît de bolnav!
Prietenii îi spuseser c atitudinea sa necolaboratoare era sortit
-i aduc necazuri. Barrent nu-i contrazise; spera îns c , ucigînd
atunci cînd n-avea încotro, va sc pa de observa iile indivizilor sus-
pu i care administrau legea.
Pre de mai multe s pt mîni, planul s u p ru s func ioneze. Nu
lua în seam notele tot mai categorice primite de la Magazinul de
Vise i nu mai reveni la slujbele din Mititica Intrunire. Afacerile
prosperau, iar Barrent î i petrecea timpul liber studiind efectele
otr vurilor mai rare i antrenîndu-se cu raza-ac. Se gîndea adesea
la fata din Societatea Protectoare a Victimelor. Inc mai avea
pistolul pe care i-1 d ruise ea. Se întreba dac o va mai vedea
vreodat .
i se mai gîndea i la P mînt. De cînd cu vizita în Magazinul de
Vise, avea din cînd în cînd str fulger ri de amintire, imagini

49
izolate ale unei cl diri din piatr b tut de vînturi, un pîlc de
stejari, curbura unui rîu v zut printre s lcii. Acest P mînt reamintit
pe jum tate îl umplea cu un dor aproape de neîndurat. La fel ca
majoritatea cet enilor de pe Omega, singura sa dorin real era s
se reîntoarc acas .
Iar acest lucru era imposibil.
Zilele treceau, i necazul, cînd se ivi, o f cu pe nea teptate. Intr-
o noapte, la u r sun un cioc nit greu. Pe jum tate adormit,
Barrent deschise. Patru indivizi în uniform se îmbulzir în untru
i îi spuser c era arestat.
- Pentru ce? întreb Barrent.
- Netoxicomanie, spuse unul dintre ei. Ave i trei minute ca s v
îmbr ca i.
- Care e pedeapsa?
- Ve i afla în fa a Cur ii, r spunse omul. Le f cu cu ochiul
celorlal i gardieni i ad ug :
- Dar singura cale de a vindeca un netoxicoman e aceea de a-1
ucide, nu?
Barrent se îmbr .
Fu condus într-o sal din întinsul Departament al Justi iei.
Inc perea se numea Curtea Kangaroo, în onoarea vechii proceduri
judiciare Anglo-Saxone. Vis-a-vis, de cealalt parte a holului,
deasemenea pe o filia ie antic , se alia Camera Star. Imediat dup
ea urma Curtea de Ultim Apel.
Curtea Kangaroo era împ it în dou printr-un panou înalt, din
lemn, c ci justi ia planetei Omega considera fundamental faptul ca
acuzatul s nu-si vad judec torul sau pe oricare dintre martorii ce
depuneau împotriva lui.
- Prizonierul s se ridice în picioare, spuse un glas de dup
panou. Vocea sub ire, plat si lipsit de emo ie, r suna dintr-un
mic amplificator. Barrent abia putea în elege cuvintele; tonul si
inflexiunile se pierduser , a a cum dealtfel se inten ionase. Pîn i
în vorbire, judec torul r mînea anonim.
- Will Barrent, spuse magistratul, ai fost adus înaintea acestei
cur i sub culpa major de neaderare la droguri si o acuza ie minor

50
de impietate religioas . Pentru capul de acuzare minor, de inem
declara ia sub prestare de jur mînt a unui preot. Pentru cel major,
avem m rturia Magazinului de Vise. Po i refuta vreuna din aceste
acuza ii?
Barrent se gîndi o clip , apoi r spunse:
- Nu, domnule. Nu pot.
- In situa ia prezent , continu judec torul, impietatea religioas
poate fi trecut cu vederea, de vreme ce nu prezint antecedente.
Dar nedependen a de droguri reprezint o crim major împotriva
statului Omega. Uzul neîntrerupt al stupefiantelor este un
privilegiu for at al fiec rui cet ean. Se tie bine c privilegiile
trebuie s fie exercitate, altminteri se pierd. A renun a la privilegii
ar însemna s ne pierdem îns i piatra de bolt a libert ii noastre.
Prin urmare, respingerea sau neprofitarea de un privilegiu,
indiferent pe ce c i, echivaleaz cu înalta tr dare.
Urm o pauz . Gardienii se foiau pe picioare, ner bd tori.
Barrent, care î i considera situa ia lipsit de speran , r mase în
teptare, atent.
- Drogurile servesc multor scopuri, urm judec torul cel ascuns.
Nu e nevoie s le enum r calit ile dezirabile pentru consumator.
Dar, vorbind din punctul de vedere al statului, am s i spun c o
popula ie dependent e o popula ie loial ; c drogurile sînt o surs
major de impozite; c ele ne exemplific întregul mod de via .
Mai mult, î i spun c minorit ile netoxicomane s-au dovedit în
mod invariabil ostile institu iilor native pe Omega. i-am dat
aceste explica ii lungi, Will Barrent, în scopul de-a în elege mai
bine sentin a care urmeaz s i se aplice.
- Domnule, spuse Barrent, am gre it evitînd toxicomania. Nu voi
invoca necunoa terea, pentru c tiu c legea nu admite aceast
scuz . Dar v cer cu cea mai mare umilin o a doua ans . V rog
v aminti i, domnule, c aservirea i reabilitarea mea e înc
posibil .
- Curtea recunoa te aceasta, r spunse judec torul. Din acela i
motiv curtea are pl cerea de a- i exercita cele mai depline puteri de
milostenie judiciar . In locul execu iei sumare, po i s alegi între

51
dou sentin e mai u oare. Prima e punitiv ; const în a suferi
pierderea mîinii i a piciorului drept ca isp ire pentru crima ta
contra statului; dar astfel nu- i vei pierde via a.
Barrent înghi i în sec si întreb :
- Si care este a doua sentin , domnule?
- Cealalt sentin , avînd un caracter non-punitiv, î i cere s te
supui unei încerc ri prin Calvar. i dac supravie uie ti unei
asemenea încerc ri, te vei întoarce la rangul cuvenit si pozi ia ta în
societate.
- Aleg încercarea prin Calvar, spuse Barrent prompt.
- Foarte bine, replic judec torul. Cazul s -si urmeze cursul.
Barrent fu condus afar din camer . In urma sa, auzi rîsul repede
reprimat al unuia dintre gardieni. Alesese oare gre it? se întreb .
Putea o încercare prin calvar s fie mai rea decît mutilarea de-a
dreptul?

10

Pe Omega, se zvonea, nu era loc nici s strecori o lam de cu it

între proces si executarea sentin ei. Barrent fu introdus de îndat
într-o înc pere mare si circular , din piatr , în beciurile
Departamentului Justi iei. L mpi cu arc albe str luceau spre el din
în imea tavanului boltit. Dedesubt, o sec iune a peretelui fusese
iat si îndep rtat pentru a da posibilitatea amenaj rii unei loji de
unde s priveasc spectatorii. B ncile erau aproape pline cînd sosi
Barrent, iar negustorii ambulan i vindeau exemplare din calendarul
legal al zilei.
Pentru cîteva clipe, r mase singur pe pardoseala de piatr . Apoi,
un panou culis lateral într-un perete curbat, si o mic ma in rie
rul afar .
Un megafon instalat sus în loja spectatorilor anun :
- Doamnelor si domnilor, aten iune v rug m! Urmeaz s fi i
martorii încerc rii 642-BG223, prin Calvar, între Cet eanul Will
Barrent i GME 213. Ocupa i-v locurile, v rug m. Lupta începe
în cîteva minute.

52
 Barrent privi spre oponentul s u. Era o ma in neagr i
sclipitoare, de form emisferic , avînd peste un metru în ime.
Luneca neîncetat înainte si-napoi pe ni te rotile mici. O
configura ie de lumini e ro ii, verzi si chihlimbarii, provenind de la
becurile de sticl îngropate, scînteia peste pielea ei din metal neted.
De tepta în Barrent amintirea vag a cine tie c rei creaturi din
oceanele terestre.
- In sprijinul celor care viziteaz pentru prima oar galeria
noastr , spunea amplificatorul, se cuvin cîteva cuvinte explicative.
Prizonierul, Will Barrent, a ales de bun voie încercarea prin
Calvar. Instrumentul justi iei, care în acest caz este GME 213, e un
exemplu din cele mai rafinate produse ale ingineriei creatoare de
pe Omega. Ma ina, sau Max, cum îi spun numero ii s i prieteni si
admiratori, e o arm ucigas de eficien exemplar , capabil s
utilizeze nu mai pu in de dou zeci i trei de moduri de a ucide,
multe dintre ele extrem de dureroase. In scopul încerc rii, e
programat s opereze dup un principiu aleator. Asta înseamn c
Max nu are posibilitatea de a alege felul în care va ucide. Modurile
sînt selectate si abandonate dup un aranjament întîmpl tor de
dou zeci si trei de numere, legate de un tot atît de arbitrar selector
temporal de la una la ase secunde.
Max se îndrept pe nea teptate spre centrul înc perii, iar Barrent
du înapoi din fa a lui.
- St în puterea prizonierului, continu vocea din megafon, s
scoat ma ina din func iune; în care caz, el cî tig lupta si e
eliberat cu drepturile depline i privilegiile rangului s u. Metoda de
a o scoate din func iune variaz de la ma in la ma in .
Intotdeauna e teoretic posibil ca prizonierul s cî tige. Practic
vorbind, aceasta s-a întîmplat într-o propor ie de circa 3,5 la sut
din cazuri.
Barrent ridic privirea spre galeria pentru spectatori. Judecind
dup îmbr minte, cu to ii erau b rba i si femei de vaz , ajun i în
rîndurile Claselor Privilegiate.
Atunci o v zu, a ezat pe un scaun din rîndul întîi, pe fata care îi
împrumutase pistolul, în prima lui zi la Tetrahyde. Era la fel de

53
frumoas pe cît i-o amintea; dar nici o umbr de emo ie nu atingea
fa a ei oval , palid . Il privea cu interesul franc i deta at cu care
se uit cineva la o gînganie neobi nuit sub un borcan.
- S înceap lupta! anun amplificatorul.
Barrent nu avu timp s se mai gîndeasc la fat , c ci ma ina
începu s lunece spre el.
Se feri alert din calea sa. Max extrud un singur tentacul sub ire
cu o lumini alb clipind în cap t. Rul spre prizonier, f cîfldu-1
se retrag lîng un perete.
Brusc, se opri. Barrent auzi z ng nitul mecanismelor. Tentaculul
fu retras, iar în locul lui ap ru un bra de metal articulat ce se
sfirsea într-o lam de cu it. Miscîndu-se mai repede acuim ma ina
îl bloca pe om la perete. Bra ul zvîcni, dar Barrent reu i s se
fereasc . Auzi t ul zgîriind piatra. Cînd bra ul se retrase, Barrent
se folosi de ocazie pentru a trece iar i în mijlocul înc perii.
tia c singura ans de a opri ma ina o avea în timpul pauzei
cînd selectorul trecea de la un mod de-a ucide la altul. Dar cum s
po i strica un mecanism cu spinare de broasc estoas si suprafa
neted ?
Max îl atac din nou, iar acum pielea sa metalic lucea de o
substan verde-mohorît pe care Barrent o recunoscu imediat ca
fiind Otrav -de-Contact. O lu fuga, încercuind camera, c utînd s
evite atingerea fatal .
Ma ina se opri. Agen i neutralizatori îi sp lar suprafa a,
înl turînd otrava. Apoi, Max se repezi din nou la el, de ast dat
arme la vedere, dup cîte se p rea inten ionînd s -1 izbeasc
precum un berbece.
Barrent începea s i piard suflul. Eschiv , iar ma ina devie
odat cu el. St tea lipit de perete, neajutorat, în vreme ce Max
prindea vitez .
Se opri, la cîteva degete distan . Selectorul cl ni. Max scotea
la iveal un fel de baston.
Asta, î i spuse Barrent, era un exerci iu de sadism aplicat. Dac
o mai inea mult a a, ma ina avea s -1 trînteasc de pe picioare,

54
ucigîndu-1 în voie. Indiferent ce putea face, cel mai bine era s-o
fac imediat, cît vreme mai avea for .
Chiar în timp ce se gîndea la acestea, ma ina leg cu un bra
metalic bastonul. Barrent nu putu evita complet lovitura. M ciuca
îl izbi în um rul stîng, i- i sim i bra ul amor ind.
Max select din nou. Barrent i se arunc pe spinarea neted ,
rotunjit . In vîrful acesteia, v zu dou mici orificii. Rugîndu-se s
fie deschideri pentru absorb ia aerului, le astup cu degetele.
Ma ina se opri pe loc, iar publicul mugi. Barrent se ag a de
suprafa a lis cu bra ul amor it, încercînd s -si men in degetele în
uri. Configura ia luminilor de pe carcasa lui Max se schimb , de
la verde, prin chihlimbar, pîn la ro u. Bîzîitul s u gros deveni un
zumzet înfundat.
In clipa urm toare, ma ina scoase tuburi, ca alternative ale
urilor de respirat.
Barrent încerc s le acopere cu propriul trup. Dar Max, urlînd
într-o trezire brusc la via , se învîrti rapid si îl azvîrli la p mînt.
Omul se rostogoli, ridicîndu-se pe picioare, si reveni în centrul
arenei.
Lupta nu dura de mai mult de cinci minute, îns Barrent se
sim ea epuizat. Se for s dea înapoi din fa a ma inii, care acum
venea spre el cu o secure lat , lucitoare.
In clipa cînd bra ul-secure lovi, Barrent s ri asupra lui, în loc s
se fereasc . Apuc bra ul cu ambele mîini si îl îndoi înapoi.
Metalul scîr îi, iar prizonierului i se p ru c aude articula ia
începînd s cedeze. Dac putea rupe membrul metalic, avea o
ans s înving ma ina; cel pu in, securea i-ar servi drept arm ...
Max porni brusc în mar arier. Barrent încerc s nu dea drumul
bra ului, dar acesta îi fu smuls din mîini. Se pr li cu fa a în jos.
Toporul c zu, înfigîndu-i-se în um r.
Barrent se rostogoli i privi spre galerie. Era terminat. Putea
foarte bine s accepte cu calm urm toarea tentativ a ma inii i s
sfîr easc astfel totul. Spectatorii jubilau, privindu-1 pe Max cum
i începea transformarea într-un alt stil de uciga .
Iar fata îi f cea semne.

55
 Barrent holb ochii, încercînd s deslu easc în elesul gesturilor.
Ii indicau s întoarc ceva, s -1 r stoarne si s -1 distrug .
Nu mai avu timp de privit. Ame it în urma hemoragiei, se cl tin
pe picioare si v zu ma ina atacînd. Nu se osteni s remarce ce
arm scosese; întreaga aten ie îi era concentrat asupra ro ilor.
In clipa cînd Max ajunse la el, Barrent se arunc dedesubt.
Ma ina încerc s frîneze i s coteasc , dar nu destul de repede.
Ro ile trecur peste trupul lui Barrent, înclinînd accentuat carcasa
în sus. Omul gemu sub impact. Cu spinarea dedesubtul ma inii, î i
investi toat puterea r mas într-o încercare de a se ridica.
O clip , Max se cl tin , cu ro ile învîrtindu-i-se s lbatice. Apoi,
se r sturn pe spate.
Barrent se pr bu i al turi.
Cînd putu din nou s vad , adversarul era tot pe spate. Extruda
un set de bra e pentru a se întoarce.
Barrent se azvîrli pe pîntecul plat al ma inii i începu s -1
bombardeze cu pumnii. Nu se întîmpl nimic, încerc s smulg
una dintre ro i, nu reu i. Max se ridica, preg tindu-se s se întoarc
la loc si s reia lupta.
Gesturile fetei îi atraser lui Barrent aten ia. F cea o mi care de
smulgere, repetat, insistent.
Abia atunci v zu o cutie mic pentru fuzibile, lîng una dintre
ro i. Ii scoase capacul, pierzînd aproape o unghie întreag cu acest
prilej, si smulse siguran a.
Max sucomb gra ios.
Barrent le in .

11

Pe Omega, legea e suprem . Ascuns i dezv luit , sacr si

profan , legea guverneaz ac iunile tuturor cet enilor, de la cei
mai de jos dintre cei de jos i pîn la cei mai sus-pu i din cei
ajun i. F lege, n-ar putea exista privilegii pentru cei care au
cut legea; prin urmare, ea este absolut necesar . F lege i
respectarea ei cu str nicie, Omega ar fi un haos de neconceput, în

56
care drepturile omului nu s-ar putea extinde decît atîta cit i le im-
pune el personal. Aceast anarhie ar însemna sfîrsitul societ ii; i,
mai ales, sfîrsitul acelor cet eni seniori din clasa conduc toare
care au promovat în ranguri înalte, dar a c ror dib cie în mînuirea
armelor i-a dep it de mult apogeul.
Prin urmare, legea era necesar .
ins Omega mai era i o societate criminal , compus în
întregime din indivizi ce înc lcaser legile p mînte ti. Era o
comunitate care, în ultim instan , solicita str daniile individuale.
O societate în care cel ce c lca legea era rege; în care crimele nu
erau numai tolerate, ci chiar admirate i recompensate; în care
abaterea de la reguli era judecat exclusiv pe baza gradului ei de
succes.
Iar aceasta rezulta în paradoxul unei comunit i criminale cu legi
absolute care aveau menirea de a fi înc lcate.
Judec torul, înc ascuns dup paravanul s u, îi explic toate
aceste lucruri lui Barrent. Trecuser cîteva ceasuri de la încheierea
încerc rii prin Calvar. Barrent vizitase infirmeria, unde r nile îi
fuseser bandajate. Erau, în mare parte, minore; dou coaste rupte,
o t ietur adînc în um rul stîng i diferite zgîrieturi i julituri.
- In conformitate, urm judec torul, legea trebuie s fie simultan
înc lcat i respectat . Aceia care nu calc niciodat vreo lege, nici
nu pot avansa în rang. Sînt de obicei omorî i într-un fel sau altul,
de vreme ce le lipse te ini iativa necesar pentru a supravie ui.
Pentru cei care, a a ca dumneata, încalc legea, situa ia e oarecum
diferit . Legea îi pedepse te cu absolut severitate - în afara
cazului c reu esc s se descurce cu ea.
Judec torul f cu o pauz . Apoi, cu o voce îngîndurat , continu :
- Tipul suprem de om pe Omega este individul care în elege
legile, le apreciaz necesitatea, cunoa te pedepsele pentru
infac iune, apoi le încalc - i reu te! i asta e ceea ce ai reu it s
faci, Wiil Barrent, cî tigînd Incercarea prin Calvar.
- Mul umesc, domnule, r spunse Barrent.
- A dori s în elegi, urm magistratul, c succesul nerespect rii
unei legi nu înseamn neap rat c te vei descurca i o a doua oar .

57
Sor ii cresc împotriva ta de fiecare dat cînd încerci - la fel cum i
recompensele sînt tot mai mari pe m sur ce reu ti. Prin urmare,
te sf tuiesc s nu ac ionezi pripit pe baza cuno tin elor tale nou-
dobîndite.
- N-o voi face, domnule.
- Foarte bine. E ti a adar promovat la Statutul de Cet ean
Privilegiat, cu toate drepturile i obliga iile care decurg de aici. i
se îng duie s i continui afacerea, la fel ca înainte. Mai mult, i se
ofer o s pt mîn de vacan gratuit în regiunea Lacului Norilor;
i po i petrece aceea vacan cu orice femeie î i alegi.
- V rog? f cu Barrent. Ce-a i spus acuma, la urm ?
- O s pt mîn de vacan , repet judec torul ascuns, cu orice
femeie î i alegi. E o r splat de mare pre , tiind c b rba ii sînt pe
Omega mai numero i decît femeile cu ase la una. Po i cere orice
femeie nem ritat , indiferent c ea te vrea sau nu. I i voi acorda
trei zile în cursul c rora s te hot ti pe cine alegi.
- N-am nevoie de trei zile, spuse Barrent. O vreau pe fata care
st tea în primul rînd al galeriei spectatorilor. Tîn ra cu p r negru i
ochi verzi. ti i la care m refer?
- Da, r spunse rar judec torul, tiu la cine te referi. Se nume te
Moera Ermaid. i-a sugera s alegi pe altcineva.
- Ave i vreun motiv?
- Nu. Dar ai face mult mai bine s alegi alt femeie. Grefierul
meu va fi încîntat s i furnizeze o list de tinere domni oare
corespunz toare.
Majoritatea au absolvit Institutul Femeilor, care, a a cum probabil
tii, ofer un curs riguros, de doi ani, în arta si tiin a ghei elor. i-
putea personal recomanda...
- Moera e cea pe care o vreau, st rui Barrent.
- Tinere, gre ti în judecata dumitale.
- Imi asum riscul.
- Foarte bine, conchise judec torul. Vacan a începe mîine
diminea la nou . I i doresc, cu sinceritate, mult noroc.
G rzile îl escortar afar din od ile judec torului, i fu condus
înapoi la pr lia sa. Prietenii lui, care a teptaser anun ul mortuar,

58
venir s -1 felicite. Erau ner bd tori s afle detalii complete despre
încercarea prin Calvar, dar Barrent înv ase acum c informa iile
strate secrete pavau drumul spre putere. Nu le dezv lui decît o
schi
general .
In seara aceea mai aveau un motiv de s rb torire. Cererea lui
Tem Rend fusese în sfîr it acceptat de c tre Ghilda Asasinilor.
a cum promisese, avea s -1 ia pe Foeren ca asistent.
A doua zi diminea , Barrent î i deschise magazinul si d du cu
ochii de un vehicul parcat în fa a intr rii. Departamentul Justi iei i-
1 pusese la dispozi ie pentru vacan . A ezat pe bancheta din
spate, ar tînd foarte frumoas si foarte nemul umit , o v zu pe
Moera.
- i-ai ie it din min i, Barrent? îl întîmpin ea. Crezi c am timp
pentru a a ceva? De ce m-ai ag at?
- Mi-ai salvat via a, r spunse Barrent.
- i, presupun, î i închipui c asta înseamn c m interesezi? Ei
bine, nu. Dac tii ce-i aia recuno tin , îi vei spune oferului c te-
ai r zgîndit. Mai ai înc timp s i alegi o alt fat .
Barrent cl tin din cap:
- Tu e ti singura care m intereseaz .
- Deci nu vrei s te mai gînde ti?
- Nici o ans .
Moera oft si se rezem de sp tar.
- Chiar te intereseaz persoana mea?
- Mult mai mult decît a m "interesa".
- Ei bine, replic Moera, dac nu accep i s te r zgînde ti,
în eleg c trebuie s m resemnez cu tine.
Intoarse capul; dar, înainte de a o face, Barrent sesiz o infim
und de surîs.

12

Lacul Norilor era cea mai bun sta iune de vacan de pe

Omega. La intrarea în district, toate armele trebuiau depuse la

59
poarta principal . Duelurile nu se îng duiau sub nici un motiv.
Certurile erau arbitrate de cel mai apropiat barman, iar omorurile
se pedepseau prin pierderea imediat a tuturor rangurilor.
Orice distrac ie se putea g si la Lacul Norilor. Aveau loc
exhibi ii, cum ar fi turnirurile, luptele cu tauri, h uiri de ur i. Se
practicau sporturi, ca înotul, alpinismul i skiul. Seara se dansa în
principala sal de bal, înd tul pere ilor de sticl ce-i separau pe
reziden i de cet eni si pe cet eni de elit . Exista un bar bine
garnisit con inînd orice drog si-ar fi putut dori toxicomanul la
mod , precum i unele nout i pe care ar fi vrut s le deguste.
Pentru b ie ii de via , se ineau orgii în fiecare miercuri si sîmb
sear , la Grota Satirului. Pentru timizi, administra ia aranja rendez-
vous-uri mascate în pasajele întunecate de sub hotel. Dar, mai
important decît orice altceva, se g seau coline blînde i p duri
umbroase unde s te po i plimba, departe de tensiunile luptei de zi
cu zi pentru existen în Tetrahyde.
Barrent i Moera aveau camere învecinate, iar u a dintre ele nu
era încuiat . Dar, în prima noapte, Barrent evit u a aceea. Moera
nu d duse nici un semn c i-ar dori prezen a, si, pe o planet unde
femeile aveau acces u or si continuu la otr vuri, b rbatul trebuia s
se gîndeasc de dou ori înainte de a- i impune compania acolo
unde nu era dorit . Pîn i proprietarul unui magazin de antidoturi
se cuvenea s aib în vedere posibilitatea de a nu fi capabil s i
recunoasc la timp propriile simptome.
In cea de-a doua zi, urcar sus pe dealuri. Mîncar un prînz adus
în cot, pe o pant înverzit care cobora spre marea cenu ie. Dup
mas , Barrent o întreb pe Moera de ce îi salvase via a.
- N-o s i plac r spunsul, spuse ea.
- As vrea totu i s -1 aud.
- Ei bine, ar tai atît de ridicol de vulnerabil în ziua aceea la
Societatea Victimelor. As fi ajutat pe oricine care ar ta a a.
Barrent d du din cap, nemul umit.
- i a doua oar ?
- Pe-atunci, cred c prezentai un oarecare interes pentru mine.
Nu în sens romantic, în elegi... Nu sînt cîtu i de pu in romantic .

60
 - Atunci, ce fel de interes?
- M-am gîndit c ai putea fi un bun material pentru recrutare.
- Mi-ar pl cea s aud mai multe despre asta. Moera t cu un timp,
privindu-1 cu ochii ei verzi, f s clipeasc . Apoi zise:
- Nu- i pot spune prea mult. Sînt membr a unei organiza ii.
ut m permanent candida i buni. De obicei, selec ion m direct de
pe navele-închisori. Dup aceea, recrutorii ca mine pornim în
utarea oamenilor pe care-i putem folosi.
- Ce fel de oameni c uta i?
- Nu oameni de genul t u, Will. Imi pare r u.
- De ce nu eu?
- La început m-am gîndit serios s te cooptez. Imi p reai exact
genul de persoan care ne trebuie. Pe urm , i-am verificat dosarul.
- i?
- Nu recrut m uciga i. Uneori îi angaj m pentru munci
specifice, dar nu-i coopt m în organiza ie. Exist anumite
circumstan e atenuante, pe care le recunoa tem; legitima ap rare,
de exemplu. Dar, dincolo de asta, consider m c un om care pe
mînt a comis un omor cu premeditare nu e potrivit pentru noi.
- In eleg, spuse Barrent. Ar ajuta cu ceva dac i-as spune c nu
am atitudinea obi nuit pe Omega fa de crim ?
- tiu c n-o ai, r spunse Moera. Dac ar fi dup mine, te-a lua
în organiza ie. Dar nu eu decid... Will, e ti sigur c e ti un asasin?
- Cred c da, confirm Barrent. Probabil sînt.
- Foarte r u. Totu i, organiza ia are nevoie de indivizi cu un
înalt poten ial de supravie uire, indiferent ce-au f cut pe P mînt.
Nu- i promit nimic, dar am s v d ce pot face. Ar fi de ajutor s
afli mai multe despre motivele pentru care ai comis crima. Poate c
au existat circumstan e atenuante.
- Poate, spuse cu îndoial Barrent. Voi încerca s aflu.
In seara aceea, chiar înainte ca Barrent s adoarm , Moera
deschise u a intermediar i intr în camera lui. Svelt i cald , i se
strecur în pat. Cînd începu s vorbeasc , ea îi acoperi gura cu
mîna. Iar Barrent, care înv ase s nu ia norocul la întreb ri, t cu.

61
 Restul vacan ei trecu mult mai repede. Subiectul organiza iei nu
mai fu abordat; dar, poate ca o compensa ie, nici u a de leg tur nu
mai r mase închis . In cele din urm , la sfîr itul celei de-a aptea
zile, se înapoiar la Tetrahyde.
- Cînd ne mai vedem? întreb Barrent.
- O s te caut eu.
- sta nu-i un aranjament prea încînt tor.
- E tot ce pot face, st rui Moera. Regret, Will. Am s v d ce se
poate rezolva cu organiza ia.
Barrent fu nevoit s se mul umeasc doar cu atît. Cînd vehiculul
îl l la magazin, înc nu aflase unde locuia ea, si nici ce fel de
organiza ie reprezenta.
Revenit în apartamentul s u, se gîndi cu mare aten ie la detaliile
delirului din Magazinul de Vise. Toate erau la locul lor: furia lui
împotriva lui Therkaler, arma ilicit , întîlnirea, cadavrul, i apoi
informatorul i judec torul. Un singur lucru lipsea. Nu- i amintea
deloc crima propriu-zis , n-avea nici o amintire în care s ridice
arma si s-o activeze. Visul se întrerupea cînd el îl întîlnea pe
Therkaler, si se relua dup ce acesta era deja mort.
Poate c blocase momentul omorului concret, si-1 scosese din
minte; dar se mai putea si s fi existat vreo provocare, vreun motiv
satisf tor de a-1 ucide pe cel lalt. Trebuia s afle.
Nu existau decît dou c i de a ob ine informa ii despre P mînt.
Una trecea prin viziunile spoite cu groaz din Magazinul de Vise,
si acolo era hot rît s nu se mai duc . Cealalt cale consta în
serviciile unui mutant skrenning.
Barrent resim ea fa de mutan i degustul cuvenit. Reprezentau
întru totul alt specie, iar statutul lor de intangibilitate nu era o
simpl prejudecat . Se tia bine c mutan ii purtau adesea boli
stranii si incurabile. Erau ostracizan i, si reac ionau fa de
excludere prin exclusivism. Locuiau în Cartierul Mutan ilor, acesta
fiind, în Tetrahyde, aproape un ora auto-con inut. Cet enii cu
bun-sim se ineau la distan de Cartier, mai ales dup c derea
întunericului; toat lumea tia c mutan ii puteau fi r zbun tori.

62
 Dar numai ei aveau capacitatea skrenning-ului. In trupurile lor
diforme z ceau puteri si talente neobi nuite, abilit i ciudate,
nenaturale, pe care omul normal le proscria ziua si le curta pe
ascuns noaptea. Se afirma c Mutan ii s-ar afla în gra ia special a
Celui Negru. Unii oameni presupuneau c marea art a Magiei
Negre, cu care se l udau Unchii, nu putea fi înf ptuit decît de un
mutant, dar acest lucru nu era niciodat afirmat în prezen a vreunui
preot.
Mutan ii, datorit talentelor lor stranii, aveau reputa ia de a- i
aminti despre P mînt mult mai mult decît le st tea în putin
oamenilor obi nui i. Nu numai c -si puteau rememora P mîntul în
general, dar aveau posibilitatea de a skrenna firul vie ii unui om în
particular, înapoi prin spa iu i timp, str pungînd zidul uit rii si
spunîndu-i ce i s-a întîmplat de fapt.
Al ii, îns , nu credeau c mutan ii ar avea vreo abilitate ie it
din comun, îi considerau doar ni te declasa i de tep i care tr iau
din credulitatea celorlal i.
Barrent se hot rî s afle singur. Intr-o noapte, tîrziu, înarmat
corespunz tor i înf urat în pelerin , ie i din apartament i porni
spre Cartierul Mutan ilor.

13

Str tu str zile strimte i întortocheate ale Cartierului, cu mîna

niciodat prea departe de arm . Trecu printre schilozi i orbi, pe
lîng idio i hidrocefali si microcefaloizi, prin dreptul unui jongleur
care men inea în aer dou sprezece f clii aprinse, cu ajutorul unei o
a treia mîini rudimentare ce-i crescuse din piept. Negustori
ambulan i vindeau haine, articole cosmetice si bijuterii. Se puteau
vedea c rucioare înc rcate cu mîncare puturoas si deloc salubr la
înf are. Trecu prin fa a unui ir de bordeluri pictate ip tor. Fete
îngr dite la ferestre ipau spre el, iar o femeie cu patru bra e i
sase picioare îi spuse c a sosit tocmai la timp pentru Ritualurile
Delphiene. Barrent îi întoarse spatele si aproape c se ciocni cu o
individ monstruos de gras care î i inea bluza descheiat pentru a

63
dezv lui opt sîni pipernici i. O ocoli, trecînd repede pe lîng un
grup de quadruple i siamezi uni i ce se holbau la el cu ochi uria i si
jalnici.
D du un col si se opri. Un b trîn înalt, zdren uit, cu baston, îi
ia calea. Omul era pe jum tate orb; pielea crescuse, neted i
spîn , peste g vanul unde ar fi trebuit s i se afle ochiul stîng.
Dreptul îns era p trunz tor si aprig, sub o sprincean alb .
- Cau i serviciile unui skrenner veritabil? îl întreb b trînul.
Barrent d du din cap.
- Urmeaz -m , spuse mutantul. Coti pe o alee, iar Barrent p i
dup el, inînd strîns patul pistolului. Legea le interzicea mutan ilor
poarte arme; dar, la fel ca si acel b trîn, majoritatea aveau
bastoane grele, cu m ciulie de fier. In locuri strimte, nimeni n-ar fi
pretins o arm mai bun .
B trînul deschise o u i-i f cu semn s intre. Barrent st tu pe
loc, gîndindu-se la istorisirile pe care le auzise, cu cet eni
încrez tori ce c zuser în mîinile mutan ilor. Apoi î i scoase pe
jum tate lansatorul de raze si intr .
La cap tul unui culoar lung, b trînul îl introduse pe vizitator
într-o înc pere mic , luminat difuz. Pe m sur ce ochii i se
deprindeau cu întunericul, Barrent putu deslu i siluetele a dou
femei a ezate în fa a unei mese de lemn, pe care se afla un vas cu
ap , iar în untru o bucat de sticl mare cît pumnul, t iat cu multe
fa ete.
Una dintre femei era foarte b trîn si complet cheal , cealalt
lîn si frumoas . Apropiindu-se, Barrent v zu, ocat, c avea
picioarele unite, sub genunchi, printr-o membran de piele
solzoas , iar labele prezentau forma rudimentar a unor cozi de
peste.
- Ce-ai dori s skrenn m pentru dumneata, Cet ene Barrent?
întreb tîn ra.
- De unde-mi ti i numele? întreb Barrent. Neob inînd nici un
spuns, ad ug :
- In regul . Vreau s afla i despre o crim pe care am comis-o pe
mînt.

64
 - De ce vrei s tii despre ea? se interesa tîn ra. Nu i-au înscris-
o în dosar autorit ile?
- Au înscris-o. Dar vreau s aflu de ce am f cut-o. Poate c au
existat circumstan e atenuante. Poate am ac ionat în legitim
ap rare.
- E chiar atît de important? întreb femeia.
- A a se pare, spuse Barrent. Ezit un moment, apoi se decise s
ri te:
- Problema e c am o prejudecat nevrotic împotriva uciderii.
Mai curînd nu a omorî. A a c vreau s aflu de ce, pe P mînt, am
ucis un om.
Mutan ii se uitar unul la altul. Apoi, b trînul rînji:
- Cet ene, te vom ajuta pe cît de bine putem. i noi, mutan ii,
avem o pozi ie contra omorurilor, de vreme ce întotdeauna
altcineva ne ucide pe noi. Sîntem cu to ii al turi de cet enii
suferinzi de nevroze anti-crim .
- Deci, îmi ve i skrenna trecutul?
- Nu-i chiar atît de simplu, r spunse tîn ra femeie. Capacitatea
skrenning-ului, care face parte dintr-un întreg m nunchi de talente
psi, e dificil de folosit. Nu func ioneaz întotdeauna. Iar atunci
cînd o face, adesea nu dezv luie ceea ce se a tepta de la ea.
- Credeam c to i mutan ii pot privi în trecut, ori de cîte ori vor,
spuse Barrent.
- Nu, îl contrazise b trînul, nu e adev rat. Pe de o parte, nu to i
aceia dintre noi clasifica i ca mutan i sînt mutan i cu adev rat.
Aproape orice diformitate sau anomalie, în ziua de azi, e numit
mutantism. E un termen la îndemîn pentru a desemna pe oricine
nu se conformeaz standardelor p mîntene de înf are.
- Dar unii dintre voi sînte i mutan i veritabili?
- Fire te. Chiar si în acest caz, îns , exist diferite tipuri de
mutantism. Unii nu fac decît s prezinte anomaliile cauzate de
radia ii - gigantism, microcefalie, si a a mai departe. Doar pu ini
dintre noi posed minime calit i psi - de i to i mutan ii si le
revendic .
- Dumneata e ti capabil de skrenning? îl întreb Barrent.

65
 - Nu. Myla, îns , o poate face, spuse b trînul, ar tînd spre tîn ra
femeie. Uneori, poate.
Tîn ra privea în vasul cu ap , la sticla fa etat . Ochii ei verzi-pal
erau foarte larg deschi i, dezv luindu- i pupilele aproape în
întregime, iar trupul terminat în cozi de pe te se inea rigid i drept,
sus inut de b trîn .
- Incepe s vad ceva, spuse mutantul. Apa si sticla nu sînt decît
auxiliare ca s i focalizeze aten ia. Myla e priceput la skrenning,
de i uneori amestec viitorul cu trecutul. Lucrurile de soiul sta
sînt nepl cute, i-i aduc skrenning-ului o reputa ie proast . Oricum,
n-avem ce face. Din cînd în cînd, viitorul apare acolo în ap , iar
Myla trebuie s spun ce vede. S pt mîna trecut i-a spus unui
Hadji c va muri în patru zile. Ar fi trebuit s -i vezi mutra, chicoti
trînul.
- A v zut si cum va muri? întreb Barrent.
- Da. Printr-o lovitur de cu it. Bietul om a stat închis în cas
patru zile la rînd.
- i a murit?
- Sigur. L-a omorît nevast -sa. Era o femeie hot rît , am auzit.
Barrent spera ca Myla s nu-i dezv luie viitorul. Via a, era si-asa
destul de grea, f ca s i-o mai complice si prezicerile unui
mutant.
Acum femeia î i ridica privirea dinspre sticla fa etat , cl tinînd
din cap cu triste e:
- N-am decît foarte pu ine s i spun. Nu am reu it s v d
comiterea crimei. Dar am skrennat un cimitir, si în el am v zut
mormîntul p rin ilor t i. Era un mormînt vechi, poate de dou zeci
de ani. Cimitirul se afla la periferiile unui loc de pe P mînt, numit
Youngerstun.
Barrent reflect un moment, dar numele nu avea nici o
semnifica ie pentru el.
- Deasemenea, ad ug Myla, am întrez rit un om care tie
despre crim , î i poate spune ce s-a întîmplat dac va voi.
- Omul acesta a v zut omorul?
- Da.

66
 - Este cel care a informat despre mine?
- Nu tiu, ridic din umeri Myla. Am skrennat cadavrul, al c rui
nume era Therkaler, si mai era un om care st tea lîng el. Omul
acela se nume te Illiardi.
- E aici, pe Omega?
- Da. Il po i g si chiar acum în Euforiatoriumul de pe Strada
Micii Axe. tii unde vine asta?
- O pot g si, r spunse Barrent. Ii mul umi fetei si se oferi s
pl teasc , dar fu refuzat. Myla p rea foarte nefericit , în timp ce
Barrent pleca, strig dup el:
- Ai grij !
Barrent se opri la u , si sim i un fior înghe at fulgerîndu-i
pieptul.
- Mi-ai v zut si viitorul?
- Numai pu in, r spunse Myla. Numai pe cîteva luni.
- i ce ai v zut?
- Nu- i pot explica. Ceea ce am v zut e cu neputin .
- Zi-mi ce era.
- Te-am v zut mort. i totu i, nu erai mort cu adev rat. Te uitai
la un cadavru, care era sfîrtecat în buc ele mici. Dar cadavrul
acela, tot tu erai.
- i ce înseamn asta?
- Nu tiu, oft Myla.
Euforiatoriumul era un local spa ios i înzorzonat, specializat în
droguri i afrodisiace ieftine. Servea în special clientel format
din peoni i reziden i. Barrent se sim i coborît în rang în timp ce- i
croia drum cu coatele prin mul ime i întreba un chelner unde 1-ar
putea g si pe un om numit Illiardi.
Osp tarul îi ar . Intr-un separe dintr-un col , Barrent v zu un
rbat chel, cu umeri gro i, a ezat în fa a unui p rel de
thanapiquita. Merse într-acolo i se prezent .
- Incîntat s v cunosc, domnule, spuse Illiardi, ar tînd respectul
obligatoriu al Rezidentului de Clasa a Doua fa de un Cet ean
Privilegiat. Cu ce v pot fi de folos?

67
 - Doresc s v pun cîteva întreb ri despre P mînt, r spunse
Barrent.
- Nu-mi aduc cine tie ce aminte despre acel loc. Dar sînte i
binevenit s afla i tot ce tiu.
- V aminti i de un anume Therkaler?
- Desigur, încuviin Illiardi. Sl bu . Sa iu. N-a i putea g si un
om mai r u ca la.
- Era i prezent cînd a fost ucis?
- Eram acolo. A fost primul lucru pe care mi 1-am amintit cînd
am coborît de pe nav .
- A i v zut cine 1-a omorît?
Illiardi f cu o mutr nedumerit .
- N-aveam de ce s v d. Eu 1-am omorît. Barrent se str dui s
vorbeasc pe un ton calm, st pîn pe sine:
- Sînte i convins de asta? Absolut sigur?
- Fire te c sînt sigur. i m-a lupta cu oricine ar încerca s ia
crima asupra lui. Eu 1-am ucis pe Therkaler, ba înc merita si mai
mult decît atît.
- Cînd 1-a i omorît, întreb Barrent, m-a i v zut pe mine pe
undeva prin preajm ?
Illiardi îl privi atent, apoi cl tin din cap.
- Nu, nu cred c v-am v zut. Dar n-am de unde s tiu sigur.
Imediat dup ce 1-am ucis pe Therkaler, mi se rupe complet filmul.
- Mul umesc, încheie Barrent. i p si Euforiatoriumul.

14

Barrent avea destule la ce s se gîndeasc , dar cu cît gîndea mai

mult, cu atît mai z cit se sim ea. Dac Illiardi îl omorîse pe
Therkaler, de ce fusese el, Barrent, deportat pe Omega? Dac se
cuse o gre eal nevinovat , de ce nu-1 eliberaser cînd se
descoperise adev ratul asasin? De ce îl acuzase cineva de pe
mînt de o crim pe care nu o comisese? i de ce o fals amintire
a crimei îi fusese supraimpresionat pe cortex, imediat sub nivelul
con tient?

68
 Nu avea r spunsuri pentru aceste întreb ri. tia îns c niciodat
nu se sim ise ca un adev rat asasin. Acum avea dovada, întrucîtva,
nu era un uciga .
Senza ia de inocen schimb pentru el totul. Sim ea mai pu in
toleran pentru obiceiurile de pe Omega, si nici urm de interes s
se mai conformeze unui mod de via criminal. Tot ce-si mai dorea
era s evadeze si s revin la mo tenirea sa de drept, pe P mînt.
Dar acest lucru era imposibil. Zi i noapte, navele de paz
deau tîrcoale pe deasupra. i chiar dac ar fi existat vreo cale de
a le evita, evadarea r mînea tot imposibil . Tehnologia planetei nu
progresase decît pîn la motorul cu combustie intern . Unicele
astronave existente erau comandate de c tre for ele p mîntene.
Barrent continua s lucreze în Magazinul de Antidoturi, îns
lipsa de spirit social începea s -i fie vizibil . Ignora invita iile de la
Magazinul de Vise, si nu asista niciodat la vreo execu ie public .
Cînd se formau hoarde r citoare care s se distreze pu in în
Cartierul Mutan ilor, Barrent obi nuia s acuze dureri de cap. Nu
participa la nici o Vîn toare de Ziua Ateriz rii i îl repezea pe
comis-voiajorul acreditat de la Clubul Lunar al Torturii. Nici chiar
vizitele Unchiului Ingemar nu-1 puteau face s i schimbe
apuc turile anti-religioase.
tia c o c uta cu luminarea. Se a tepta s aib necazuri, iar
con tiin a acestui lucru era în chip curios fascinant . La urma
urmei, nu era nimic r u în a înc lca legea pe Omega - cît vreme
reu eai s scapi nepedepsit.
In mai pu in de-o lun , avu prilejul s i pun la încercare
decizia. Pe cînd mergea spre magazin, într-o zi, un om din mul ime
îl îmbrînci. Barrent se d du la o parte, iar individul îl înf sc de
um r si-1 întoarse cu fa a spre el.
- In cine crezi tu c te-mpingi? se r oi. Era scund si îndesat.
Hainele sale indicau rangul de Cet ean Privilegiat. Cinci stele de
argint intuite la cing 'toare ar tau num rul omorurilor autorizate.
- Nu te-am împins, replic Barrent.
- Min i, iubitor-de-mutan i ce e ti!

69
 Gloata amu i la auzul insultei de moarte. Barrent se d du înapoi,
teptînd. Omul î i scoase arma cu o trac iune rapid , artistic . Dar
raza-ac a lui Barrent fu afar cu o deplin jum tate de secund
înainte ca pistolul celuilalt s i fi p sit teaca.
Il pr ji drept între ochi; apoi, sim ind în spatele s u mi care, se
suci pe c lcîie.
Doi Cet eni Privilegia i î i scoteau pistoalele cu ardere.
Barrent trase, ochind automat, în timp ce s rea la ad postul unei
fa ade de magazin. Cei doi se n ruir . Paravanul de lemn explod
sub impactul unei arme cu proiectile, i a chii îi zgîriar mîna.
Barrent v zu al patrulea agresor tr gînd spre el de pe o alee. Il
doborî cu un foc.
i nimic mai mult. In intervalul de cîteva secunde, omorîse patru
oameni.
De i nu se considera de in torul unei mentalit i de uciga , se
sim i încîntat si u urat. Nu tr sese decît în legitim ap rare. Le
duse c ut torilor-de-rang o tem de medita ie; n-aveau s fie atît
de iu i-de-mîn cu el, data viitoare. Era absolut posibil s se
concentreze asupra unor inte mai u oare, l sîndu-1 în pace.
Cînd se întoarse la magazin, îl g si pe Joe asteptîndu-1. Micul
ho de credite avea o expresie am rît :
- i-am v zut tr snit de edin de tir de azi. Foarte dr gu !
- Mul umesc, r spunse Barrent.
- Crezi c treburile de soiul sta i-ajut la ceva? Crezi c po i,
a, pur i simplu, s continui s încâlci legea?
- M descurc.
- Sigur. Da cît vreme crezi c mai po i s-o ii în felul sta?
- Cît timp am nevoie.
- Nici o ans , îl contrazise Joe. Nimeni nu trece la nesfîrsit
peste lege, si s mai si scape. Doar sugarii cred una ca asta.
- Ar face bine s trimit ni te oameni ca lumea pe urmele mele,
morm i Barrent, reînc rcîndu-si raza-ac.
- Nu a a o s se întîmple. Crede-m , Will, sînt nenum rate
mijloacele pe care le au ca s i vin de hac. Odat ce legea decide

70
 se pun în mi care, nu mai po i face nimic ca s-o opre ti. i s
nu te a tep i nici la vreun ajutor de la amica aia a ta.
- O cuno ti? întreb Barrent.
- Eu cunosc pe toat lumea, spuse posomorit Joe. Am prieteni în
guvern. tiu c efii s-au cam s turat de tine. Ascult -m , Will.
Vrei s-o sfîrsesti mort?
Barrent scutur din cap.
- Joe, po i s -i faci o vizit Moerei? tii cum s ajungi la ea?
- Poate. De ce?
- Vreau s -i spui ceva. S -i transmi i c nu eu am comis crima
pentru care am fost acuzat pe P mînt.
Joe se holb la el:
- i-ai pierdut min ile?
- Nu. L-am g sit pe omul care a f cut-o de fapt. E un Rezident
de Clasa a Doua, pe nume Illiardi.
- i de ce vrei s tie lumea? N-are nici un sens s i pierzi
creditul pentru omor.
- Nu eu 1-am ucis pe omul la, insist Barrent. Vreau s -i spui
asta Moerei. Ai s-o faci?
- O s -i spun. Dac pot s -i dau de urm . Ascult , ai s ii seam
de ce i-am zis? Poate c înc mai ai timp s faci ceva. S te duci
înapoi la Mesa Neagr , sau mai tiu eu ce. S-ar putea s - i prind
bine.
- Poate am s-o fac. E ti sigur c -i vei spune?
- Ii spun, îl asigur Joe. Ie i din Magazinul de Antidoturi
cl tinînd trist din cap.

15

Trei zile mai tîrau, Barret primi vizita unui b rbat înalt si distins,
care se inea tot atît de drept i eap n ca si sabia ceremonial ce-i
atîrna al turi. Purta o hain cu guler înalt, pantaloni negri si ghete

71
negre cu lustru. Dup îmbr minte Barrent tiu c avea în fa un
înalt demnitar guvernamental.
- Guvernul planetei Omega v trimite salut ri, spuse b trînul.
Sînt Norins Jay, Sub-Ministru al jocurilor. M aflu aici, cum îmi
cere legea, pentru a v informa despre norocul de care ave i parte.
Barrent d du precaut din cap si îl invit pe demnitar în
apartamentul s u. Dar Jay, drept si demn, prefer s r mîn în
magazin.
- Tragerea la sor i pentru Loteria anual a avut loc noaptea
trecut . Dumneavoastr , Cet ene Barrent, sînte i unul dintre
ferici ii cîstig tori. V felicit.
- i care e premiul? întreb Barrent. Auzise de Loteria anual ,
dar nu avea decît o idee vag despre semnifica ia acesteia.
- Premiul, r spunse Jay, const în onoare si faim . Numele
dumneavoastr înscris pe rolurile civice. Registrul dumneavoastr
de ucideri, p strat pentru posteritate. Mai concret, ve i primi un
nou lansator de raze-ac pe cheltuiala guvernului si, dup aceea, vi
se va conferi postum decora ia sunburst* de argint.
- Postum?
- Fire te, confirm Jay. Sunburst-ul de argint se confer
întotdeauna dup moarte. Ceea ce nu îi tirbe te cu nimic valoarea
onorific .
- Sînt sigur c nu i-o tirbe te, murmur Barrent. Mai este si
altceva?
- Doar un singur lucru, în calitatea dumneavostr de cî tig tor al
Loteriei, ve i lua parte la ceremonia simbolic a Vîn torii, care
marcheaz începuturile Jocurilor anuale. Vîn toarea, cum probabil
sti i, personific modul nostru de via pe Omega. In vîn toare,
vedem to i factorii complec i ai dramaticei în ri i pr bu iri din
starea de gra ie, combina i cu fiorul duelului i surescitarea
urm ririi. Pîn i peonilor li se îng duie s participe la Vîn toare,
de vreme ce aceasta e o s rb toare deschis tuturor, i unica
festivitate ce simbolizeaz aptitudinile omului de rînd de a se ridica
mai presus de constrîngerile propriului s u statut.

72
 - Dac în eleg corect, sînt unul dintre oamenii care au fost ale i
spre a fi vîna i.
- Da, r spunse Jay.
- Dar a i spus c ceremonia e simbolic . Asta nu înseamn c
nimeni nu e ucis?
- Cîtusi de pu in! Pe Omega, simbolul i lucrul simbolizat sînt de
obicei unul i acela i. Cînd spunem Vîn toare, în elegem prin asta
o vîn toare adev rat . Altminteri, totul nu ar fi decît un simplu
blulf de parad .
Barrent st tu un moment s analizeze situa ia. Nu era o
perspectiv pl cut , într-un duel om-la-om, avea anse excelente
de supravie uire.
Dar Vîn toarea anual , la care lua parte întreag popula ie a
Tetrahyde-i, nu-i l sa nici cea mai mic ans . Ar fi trebuit s fi
fost preg tit pentru o asemenea posibilitate.
- Cum am fost ales? întreb .
- Prin selec ie arbitrar . Nici o alt metod nu ar fi corect fa
de Vîna i, care î i dau via a pentru gloria mereu mai mare a
Omeg i.
- Nu-mi vine s cred c am fost ales absolut din întîmplare.
- Selec ia a fost aleatoare, explic Norins Jay. S-a operat, fire te,
pe o list de victime convenabile. Nu oricine poate fi Prad într-o
Vîn toare. Un om trebuie s fi demonstrat un grad considerabil de
tenacitate si îndemînare înainte ca membrii Comitetului Jocurilor
se gîndeasc a-1 avea în vedere pentru selec ie. A fi Vînat e o
cinste; si nu una pe care
s-o conferim cu u ur tate.
- Nu v cred. Voi, tia din guvern, v puseser i în minte s -mi
face i de petrecanie. Acum, se pare, a i reu it. Nimic mai simplu.
- Nici vorb . V pot asigura c nici unul dintre noi, conduc torii,
nu v poart nici cea mai mic ranchiun . E posibil s fi auzit
pove ti stupide despre demnitari r zbun tori -
______________________________________________________
__________________

73
 *sunburst (amer.) = bijuterie b tut în diamante radiind din
centru; (N.T.)..
sînt pur si simplu ni te minciuni. A i înc lcat legea, îns asta nu
mai intr de-acum în
grija guvernului, în prezent, e o chestiune valabil strict între
dumneavostr i lege.
Ochii alba tri i înghe i ai lui Jay str fulgerar în clipa în care
vorbi despre lege. Spinarea îi deveni mai eap , iar gura lu o
linie mai ferm .
- Legea, spuse el, e mai presus de criminal si judec tor, i îi
condamn pe amîndoi. Legea e ineschivabil , c ci orice ac iune e
fie legal , fie ilegal . Legea, într-adev r, se poate spune c are o
via a ei proprie, o existen absolut diferit de vie ile infinite ale
fiin elor omene ti care le administreaz . Legea guverneaz fiecare
aspect al comportamentului uman; prin urmare, în aceea i m sur
în care oamenii sînt fiin e ale legii, i legea e uman . i uman
fiind, legea de ine propriile ei ideosincrazii, exact la fel cum si un
om le are pe ale lui. Pentru un cet ean care îi r mîne credincios,
legea e distant si dificil de g sit. Pentru acei ce-o resping si o
violeaz , legea r sare din mormintele ei muceg ite si porne te în
utarea transgresorului.
- i sta, spuse Barrent, este motivul din care am fost ales pentru
Vîn toare?
- Fire te, r spunse Jay. Dac nu a i fi fost ales în acest mod,
zeloasa si niciodat -adormita lege ar fi selectat alte mijloace,
folosindu-se de indiferent ce instrumente i-ar fi stat la dispozi ie.
- Mul umesc c mi-a i spus. Cît timp îmi r mine pîn porne te
Vîn toarea?
- Pîn în zori. Atunci va începe, i se va sfîr i in zorii zilei
urm toare.
- i ce se va întîmpla dac nu sînt omorît? Norins Jay zîmbi
sub ire.
- A a ceva nu se petrece prea des, Cet ene Barrent. Sînt sigur c
nu ave i de ce v îngrijora.
- Se întîmpla, nu-i a a?

74
 - Da. Vîna ii supravie uitori sînt în mod automat înrola i in
Jocuri.
- i dac supravie uiesc si Jocurilor?
- L sa i-o balt , spuse Jay pe un ton prietenos.
- Dar dac totu i scap?
- Crede i-m , Cet ene, nu ve i sc pa.
- A vrea totu i s tiu ce se întîmpla dac reu esc.
- Cei care r mîn vii dup Jocuri se afl dincolo de lege.
- Sun promi tor, coment Barrent.
- S ti i c nu e. Legea, chiar în ipostaza ei cea mai
amenin toare, r mîne totu i gardianul dumneavoastr . Drepturile
pot fi pu ine, dar legea le garanteaz respectarea. Numai datorit ei
nu v ucid acum si aici.
Jay deschise palma, iar Barrent v zu un mic pistol cu un singur
foc.
- Legea instaureaz limite, i ac ioneaz ca modificator asupra
comportamentului celui care o încalc , precum si al celui ce o
aplic . Ca s nu existe nici un dubiu, acum legea v proclam
condamnarea la moarte. Dar to i oamenii trebuie s moar . Legea,
prin natura ei voluminoas i introspectiv , v ofer un interval de
timp în care s muri i. Ave i cel pu in o zi; f lege, nu v-ar
mîne timp deloc.
- Ce se va întîmpla, insist Barrent, dac supravie uiesc Jocurilor
si ajung dincolo de lege?
- Exist un singur lucru dincolo de lege, murmur meditativ
Norins Jay, iar acela e Cel Negru însu i. Cei care trec dincolo de
lege îi apar in lui. Dar ar fi mai bine s muri i de o mie de ori, decît
c de i viu în mîinile Celui Negru.
Barrent respinsese demult religia, ca pe un nonsens supersti ios.
Acum îns , ascultînd vocea sincer a lui Jay, începu s -si pun
întreb ri. Era posibil s existe o diferen între adorarea comun a
ului si prezen a propriu-zis a R ului însu i.
- Dar dac ave i un dram de noroc, spuse Jay, ve i fi ucis
devreme. Acum îmi închei întrevederea, dîndu-v instruc iunile
finale.

75
 Continuînd s in mica arm , Jay î i vîrî în buzunar mîna liber
si scoase un creion ro u. Cu o mi care iute, îndelung exersat , îl
trecu peste obrajii si fruntea lui Barrent. Terminase înc înainte ca
Barrent s fi avut timpul de-a da înapoi.
- Aceasta v înseamn drept unul dintre Vîna i, explic Jay.
Semnele-vîn torii nu se pot terge. Ave i aici raza-ac oferit de
guvern.
D du la iveal o arm de buzunar si o puse pe mas .
- Vîn toarea, precum v-am spus, începe la prima gean de
lumin a zorilor. Oricine v poate ucide începînd de-atunci, cu
excep ia unui alt Vînat. Pute i omorî la rîndul dumneavoastr . Dar
v-as sugera s n-o face i decît cu cea mai mare circumspec ie.
Sunetul si lumina razelor-ace au dat de gol mul i Vîna i. Dac
încerca i s v ascunde i, asigura i-v c ave i pe unde ie i. ine i
minte c al ii cunosc ora ul Tetrahyde mai bine decît dum-
neavoastr . Vîn torii iscusi i au explorat toate posibilit ile
ascunz torii de-a lungul anilor, mul i dintre Vîna i sînt prin i în
capcan pe parcursul primelor ore ale dimine ii. Mult noroc,
Cet ene Barrent.
Jay se duse la u . O deschise i se întoarse din nou spre
Barrent.
- Exist , a putea ad uga, un singur mod, abia posibil, de a v
stra atît via a cît i libertatea în timpul Vîn torii. Dar, de vreme
ce e interzis, nu vi-1 pot dezv lui.
Norins Jay se înclin i ie i.
Barrent constat , dup sp laturi repetate, c semnele purpurii de
pe fa a sa erau într-adev r de ne ters. Pe parcursul serii, demontase
lansatorul de raze-ac primit de la guvern i îi inspectase p ile
componente. A a cum b nuise, arma era defect . Renun la ea în
favoarea propriei lui arme.
I i f cu preg tirile pentru Vîn toare, împachetîndu- i hran , ap ,
un colac de frînghie, un cu it, muni ie de rezerv i un lansator
suplimentar, într-un mic rucsac. Apoi a tept , sperînd, în pofida
oric rei ra iuni, c Moera i organiza ia ei îi vor aduce o gra iere de
ultim minut.

76
 Dar nici o comutare nu sosi. Cu un ceas înaintea zorilor, Barrent
i lu la spinare rani a i p si Magazinul de Antidoturi. Nu avea
idee ce f ceau ceilal i Vîn tori; se hot rîse deja asupra unui loc în
care s-ar fi putut s fie la ad post de Vîn tori.

16

Autorit ile de pe Omega au c zut de acord c un Vînat sufer o

schimbare de caracter. Dac ar fi capabil s priveasc Vîn toarea
ca pe o problem abstract , ar putea ajunge la anumite concluzii
mai mult sau mai pu in valide. Dar Vînatul tipic, indiferent cît de
înalt îi e gradul de inteligen , nu poate divor a emo ia de ra iune.
La urma urmei, el este cel vînat.Devine o victim a panicii.
Siguran a i se pare c s-ar g si în distan e i adîncimi. Se duce cît
de departe de cas îi e posibil; se afund în p mînt cît poate de
profund de-a lungul labirintului subteran al canalelor si
conductelor. Alege întunericul în locul luminii, locurile goale în
defavoarea celor aglomerate.
Aceast comportare le e binecunoscut Vîn torilor cu
experien , în mod absolut firesc, ei caut mai întîi în locurile
întunecoase, nepopulate, în pasajele subterane, în magazinele si
cl dirile p site. Aici, îi g sesc i-i lichideaz pe Vîna i, cu
precizie
inexorabil .
Barrent se gîndise la toate acestea. Respinsese prima pornire
instinctual , care îl împingea s se ascund în inextricabila cloac a
Tetrahyde-i. In schimb, cu o or înaintea zorilor, se duse direct la
cl direa mare, str lucitor luminat , ce g zduia Ministerul Jocurilor.
Cînd avu impresia c nu mai circul nimeni pe coridoare, intr
repede, citi lista, i urc sc rile pîn la etajul trei. Trecu pe lîng o
duzin de u i i în cele din urm se opri în dreptul celei marcate cu
inscrip ia "NORINS JAY, SUB-MINISTRU AL JOCURILOR".
Ascult o clip , apoi deschise u a si p i în untru.
Reflexele b trânului Jay nu func ionau deloc prost, înainte ca
Barrent s fi trecut pragul, b rbatul cel vîrstnic îi i reperase

77
semnele ro ii ale vîn torii pe fa . Jay deschise un sertar si b
mîna în untru.
Barrent nu avea nici un chef s -1 omoare pe b trîn. Azvîrli arma
de la guvern spre Jay si îl nimeri în plin frunte. Subministrul se
cl tin izbindu-se de perete, apoi c zu pe podea.
Aplecîndu-se deasupra lui, Barrent constat c pulsul îi b tea cu
putere, îl leg pe b trîn, îi puse un c lu i îl împinse sub birou.
utînd prin sertare, g si o inscrip ie cu cuvintele
"CONFERIN : NU DERANJA I". O leg pe u si încuie. Cu
propriul s u lansator de raze preg tit, se a ez la birou i a tept s
vad ce se întîmpl .
Zorii sosir , si un soare apos se în peste Omega. De la
fereastr , Barrent putea vedea str zile pline de oameni, în ora
domnea o atmosfer de carnaval febril, iar zgomotul serb rii era
punctat de sîsîielile ocazionale ale lansatoarelor de raze sau de
explozia plat a unei arme cu proiectile.
La amiaz , Barrent înc nu fusese detectat. Privi afar si
descoperi c avea acces la acoperi . Se bucur s constate c exist
ie ire, întocmai cum îi sugerase Jay.
Pe la jum tatea dup -amiezii, Sub-ministrul î i reveni. Dup ce
se zb tu o vreme în leg turi, r mase lini tit sub birou.
Chiar înainte de-a se însera, cineva cioc ni la u :
- Domnule Ministru Jay, pot s intru?
- Nu chiar acum, r spunse Barrent, imitînd vocea lui Jay pe cît
de bine spera s poat .
- M gîndeam c v-ar interesa statisticile Vîn torii, spuse omul.
Pîn în prezent, Cet enii au omorît aptezeci i trei de Vîna i, i
le-au mai r mas optsprezece. Ceea ce e un real progres fa de anul
trecut.
- Intr-adev r, încuviin Barrent.
- Procentajul celor care se ascunseser în re eaua de drenaj a fost
mai mare anul sta. Cî iva au încercat cacialmale, r mînînd în
propriile locuin e, îi urm rim pe cei r ma i prin locurile obi nuite.
- Excelent.

78
 - Nici unul n-a realizat pîn acum str pungerea, continu omul.
Curios cum de Vîna ii se gîndesc atît de rar la asta. Dar, desigur, ne
scutesc s folosim ma inile.
Barrent se întreb la ce se referea individul. Str pungerea? Unde
era ceva de str puns? i cum aveau s fie folosite ma inile?
- Selec ion m deja alternativi pentru Jocuri, ad ug cel lalt. As
dori s primesc aprobarea dumneavoastr pentru list .
- Folose te- i propria judecat , îl sf tui Barrent.
- Da, domnnule, r spunse cel de-afar . Dup o clip , Barrent îi
auzi pa ii îndep rtîndu-se pe culoar. F îndoial c omul
devenise b nuitor. Conversa ia durase prea mult, ar fi trebuit s-o
întrerup mai devreme. Poate c nu strica s se mute îhtr-un alt
birou.
înainte de-a apuca s fac ceva, se auzir b i puternice în u .
- Da?
- Comitetul Cet enesc de C utare, r spunse sec o voce de bas.
rug m s deschide i u a. Avem motive s credem c în untru se
ascunde un Vînat.
- E absurd, spuse Barrent. Nu pute i intra. Acesta e un birou
guvernamental.
- Ba putem, i-o întoarse glasul de bas. Nici o înc pere, birou sau
cl dire nu le este închis Cet enilor în Ziua Vîn torii. Ave i de
gînd s deschide i?
Barrent trecuse deja la fereastr . O deschise, i auzi în urm
zgomotul f cut de oamenii ce loveau u a. Trase prin u de dou
ori, ca s le dea o tem de gîndire; apoi escalad pervazul.
Acoperi urile Tetrahyde-i, v zu de îndat Barrent, ar tau ca un
loc perfect pentru un Vînat; erau, prin urmare, ultimul loc unde
Vîna ii ar fi trebuit s se g seasc . Labirintul de terase, hornuri si
turle strîns legate între ele p reau f cute spre a comanda începerea
unei urm riri; pe acoperi uri, îns , se aflau deja oamenii. Strigar ,
la vederea lui Barrent.
O lu la fug cît îl ineau picioarele. Vîn torii erau pe urmele lui,
iar al ii îl înconjurau pe de l turi. S ri peste o desp itur de

79
aproape doi metri, între cl diri, reu i s i p streze echilibrul pe un
acoperi în pant abrupt , i ocoli primprejurul corni ei.
Panica îi spori viteza. Ii l sa pe Vîn tori în urm . Dac ar mai fi
putut ine pasul zece minute, dobîndea un avantaj substan ial.
ta posibilitatea de a p si acoperi urile pentru a g si un
ascunzi mai bun.
O alt pr pastie între case se ivi. Barrent o s ri f ezitare.
Ateriza cu bine. Dar piciorul drept îi p trunse complet prin
indrila putred , cufundîndu-se pîn deasupra genunchiului. Se
încorda si trase încercînd s se smulg . Acoperi ul îns , înclinat si
sf rîmicios, nu-i oferea nici un punct de sprijin.
- Uite-1!
Barrent smuci de si e cu ambele mîini. Urm ritorii ajunseser
aproape la o lungime de ra-z -ac. La vremea cînd avea s i scoat
piciorul, va fi o int u oar .
Reu ise s sparg o gaur de aproape un metru în acoperi , în
momentul cînd Vîn torii ap rur pe cl direa al turat . Barrent se
eliber cu o smucitur ; apoi, nev zînd nici o alt alternativ , s ri în
gaur .
Pre de o secund pluti în aer; apoi, ateriza cu picioarele înainte
pe o mas ce se n rui sub el, azvîrlindu-1 la podea. Se ridic si
zu c ajunsese într-un living-room de clas Hadji. O b trîn
st tea a ezat într-un fotoliu-balansoar, la nici un metru de el.
Falca îi spînzura moale, de spaim ; continua s se legene, ma inal.
Barrent îi auzi pe Vîn tori traversînd pe acoperi . Str tu
buc ria i ie i pe u a din spate, pe sub un p ienjeni de sfori cu
rufe întinse la uscat si printr-un mic boschet. Cineva trase dup el
dintr-o fereastr de la etajul doi. Ridicînd privirea, v zu un b iat
încercînd s ocheasc spre el cu un radiator de c ldur greoi.
Probabil c tat l s u îi interzisese s vîneze pe str zi.
Barrent coti pe o str du i sprint pîn ce ajunse într-o alee. Ii
era familiar de undeva. Realiz brusc c se afla în cartierul
Mutan ilor. Ajunse la casa Mylei, i descoperi c u a nu e încuiat .
Erau cu to ii acolo - omul cu un singur ochi, b trîn cheal , i
Myla. Nu se ar tar deloc surprin i la apari ia lui.

80
 - Va s zic , te-au pescuit la Loterie, coment b trînul. Ei bine,
nici nu ne-am a teptat la altceva.
- Myla a v zut-o în ap ? întreb Barrent.
- Nu era nevoie. A fost absolut previzibil, tinînd seama de ce fel
de persoan e ti. Indr zne , dar nu nemilos. sta-i necazul cu tine,
Barrent.
B trînul abandonase forma obligatorie de adresare fat de un
Cet ean Privilegiat; în împrejur rile date, era o atitudine
previzibil .
- Am v zut-o întîmplîndu-se an de an, spuse. Ai fi surprins s
afli citi tineri promi tori ca tine sfirsesc în odaia asta, la cap tul
sufletului, tinînd un lansator de raze de parc-ar cînt ri o ton , cu
Vîn torii la trei minute în urma lor. Se a teapt ca noi s -i ajut m,
dar mutan ii prefer s nu se bage în belea.
- Tineti gura, Dem, se r sti b trîna.
- Presupun c va trebui s te ajut m, murmur Dem. Myla a
hot rît a a, din motive pe care numai ea le tie.
Rînji sardonic.
- Maic -sa si cu mine i-am spus c gre te, dar a insistat. i de
vreme ce e singura dintre noi care se pricepe la skrenning, trebuie
-i facem hatîrul.
Myla spuse:
- Chiar si ajutat de noi, înc -ti r mîn foarte pu ine anse s scapi
viu din Vîn toare.
- Dac voi fi ucis, întreb Barrent, cum o s ti se adevereasc
prezicerea? Adu-ti aminte, m-ai v zut privind la propriul meu
cadavru, i era f cut buc i.
- Imi aduc aminte, înclin din cap Myla. Dar moartea ta nu va
afecta premonitia. Dac nu ti se întîmpl în viata asta, înseamn c
pur i simplu te-am z rit într-o încarnare viitoare.
Barrent nu se sim i deloc mîngîiat. Intreb :
- Acum ce trebuie s fac? B trînul îi întinse un bra de zdren e:
- Pune- i astea pe tine, iar eu am s -ti lucrez fata. Vei deveni,
drag prietene, mutant.

81
 Nu peste mult, Barrent fu înapoi în strad . Era înf urat în
zdren e. Pe sub ele, î i inea raza-ac, iar în mîna liber purta o
ce cu de cer etor. B trînul îl machiase, aplicîndu-i cu d rnicie un
material plastic galben-rozaceu. Chipul lui Barrent era acum
umflat monstruos la frunte, iar nasul i se turtise si l ise aproape
pîn în mijlocul obrajilor. Forma fetei îi fusese modificat , iar
semnele livide ale vîn torii, ascunse.
Un deta ament de Vîn tori gonir pe lîng el, abia
învrednicindu-1 cu o privire. Barrent începu s simt din nou
încol indu-i speran a. Cîstigase timp pre ios. Ultima raz de lumin
a soarelui disp rea dincolo de orizont. Noaptea avea s -i d ruiasc
ocazii în plus, si cu pu in noroc îi putea evita pe Vîn tori pîn
diminea . Dup aceea îns veneau, desigur, Jocurile; dar Barrent
nu pl nuia s ia parte la ele. Dac travestiul s u era îndeajuns de
bun ca s -1 protejeze de un întreg ora în vîn toare, nu exista nici
un motiv ca s fie capturat pentru jocuri.
Poate c , dup ce s rb toarea se va fi sfîrsit, va putea ap rea din
nou în societate. Absolut posibil, dac reu ea s -i supravie uiasc
Vîn torii si totodat s scape si de Jocuri, va fi recompensat în
mod special. O atît de prezump ioas si reu it înc lcare a legii se
cuvenea r spl tit ...
V zu un grup de Vîn tori apropiindu-se. Erau cinci la num t, i
printre ei se afla si Tem Rend, ar tînd sobru i mîndru în noua sa
uniform de Asasin.
- M ! strig unui dintre Vîn tori. Ai v zut vreo prad trecînd pe-
aici?
- Nu, Cet ene, înclin respectuos din cap Barrent, cu arma
preg tit sub zdren e.
- Nu-1 crede, spuse unul. Mutan ii tia afurisi i nu spun
niciodat adev rul.
- Haide, o s -1 g sim, interveni un altul. Grupul o lu din loc,
dar Tem Rend r mase în urm .
- E ti sigur c n-ai v zut vreunul dintre Vîna i trecînd pe-aici?
întreb el din nou.

82
 - Negre it, Cet ene, r spunse Barrent, întrebîndu-se dac nu
cumva Rend îl recunoscuse. Nu vroia s -1 ucid ; de fapt, nici nu
era sigur c ar fi putut, c ci reflexele lui Rend erau tulbur tor de
repezi. In chiar acel moment, raza-ac a lui Rend atîrna lejer în
mîn , cît vreme cea a lui Barrent era gata a intit asupra sa. Acel
avantaj de o frac iune de secund putea anihila repeziciunea i
precizia superioare ale lui Rend. Dar, stînd i judecind drept,
Barrent ajunse la concluzia c va fi, cel mai probabil, o remiz ; în
care caz, aveau, mai mult decît probabil, s se omoare unul pe
cel lalt.
- Bine, relu Rend, dac vezi vreun Vînat, spune-i s nu se
deghizeze în mutant.
- De ce nu?
- Trucul sta nu ine niciodat mult, rosti cu glas plat proasp tul
Asasin, îi ofer omului cam o or de gra ie. Pe urm , informatorii
îl repereaz . Dac eu fi vînat, s-ar putea s folosesc travestiul de
mutant. Dar nu m-a culca pe-o ureche cu traba asta. A încerca s
ies din Tetrahyde.
- Chiar a a?
-F îndoial , în fiecare an, un mic num r de Vîna i scap în
mun i. Oficialit ile nu discut , desigur, despre a a ceva, si
majoritatea cet enilor habar n-au. Dar Ghilda Asasinilor p streaz
consemn rile complete ale tuturor trucurilor, dispozitivelor i
evad rilor folosite vreodat . Fac parte din preocup rile noastre.
- Sun foarte interesant, coment Barrent. tia c Rend îi
deconspirase identitatea. Tem era un vecin bun - chiar dac un
asasin îndoielnic.
- Desigur, f cu Rend, nu e u or s ie i din ora . i, odat ce un
om a r zb tut afar , asta nu înseamn c e în siguran . Trebuie s
fie atent la patrulele Vîn tore ti, i chiar mai r u decît atît...
Rend se întrerupse brusc. Un grup de Vîn tori soseau spre ei.
du din cap, amabil, i plec .
Dup ce Vîn torii trecur , Barrent se ridic i- i relu drumul.
Rend îi d duse sfaturi bune. Sigur c unii oameni aveau s scape

83
din ora . Via a în mun ii gola i de pe Omega promitea s fie
extrem de grea; dar orice dificultate era de preferat în locul mor ii.
Dac ar fi fost in stare s ajung lîng poarta ora ului, avea s
fie nevoit de-a lua seama la patrulele vîn tore ti. Iar Tem f cuse
aluzia i la ceva mult mai r u. Barrent se întreba despre ce o fi
vorba. Vîn tori special antrena i pentru munte, poate? Climatul in-
stabil de pe Omega? Flor i faun ucig toare? î i dori ca Rend s
fi avut posibilitatea de-a- i sfir i fraza.
Odat cu c derea nop ii ajunse la Poarta de Sud. Cocîrjat
dureros, ontic i spre deta amentul de gard care îi t ia calea de
ie ire.

17

Nu întîmpin nici o problem cu paznicii. Familii întregi de

mutan i siroiau afar din ora , c utînd protec ia mun ilor pîn ce
frenezia Vîn torii va fi trecut. Barrent se ata unuia din aceste
grupuri, si în curînd ajunse la o mil dep rtare de Tetrahyde, în
colinele joase care se curbau într-un semicerc în jurul ora ului.
Acolo, mutan ii se oprir i- i instalar tab ra. Barrent î i v zu
de drum, iar pe la miezul nop ii începea s urce panta stîncoasâ,
tut de vînt, a unuia dintre cei mai înal i mun i, îi era foame, dar
aerul rece si curat îl înviora. Incepea s cread c va putea într-
adev r s supravie uiasc .
Auzi un grup zgomotos de Vîn tori, ocolind muntele, îi evit cu
urin pe întuneric, i- i continu ascensiunea. Curînd, nu se mai
auzi decît fo netul monoton al vîntului pe versan i. S tot fi fost
ora dou ; doar trei ceasuri r mase pîn în zori.
In primele ore dinaintea zorilor începu s plou , slab la început,
apoi într-o avers rece. Era o vreme previzibil pentru Omega. La
fel de previzibili erau si norii de furtun , dominan i, ce se formau
deasupra mun ilor, tunetele ce se rostogoleau, i exploziile galben-
vii ale fulgerelor. Barrent g si ad post într-o grot pu in adînc ,
socotindu-se norocos c temperatura înc nu coborîse drastic.

84
 R mase a ezat în pe ter , picotind pe jum tate, p strînd sub
somnoroas observa ie coasta montan de sub el. R ele
machiajului i se prelingeau pe fa . Apoi, în lumina str lucitoare a
unui fulger, v zu ceva înaintînd pe pant , drept c tre v una lui.
Se ridic în picioare, cu raza-ac preg tit , a teptînd un nou
fulger. Acesta sosi, i acum putu vedea luciul rece i umed al
metalului, o scînteiere de lumini ro ii i verzi, o pereche de
tentacule metalice ag îndu-se de stîncile si micile tufi uri ale
versantului.
Era o ma in similar celei cu care se luptase în beciurile
Departamentului de Justi ie. Acum tia despre ce vroise s -1
previn Rend. i-si putea da seama de ce sc pau atît de pu ini
dintre Vîna i, chiar dac ajungeau în afara ora ului propriu-zis. De
ast dat , Max n-avea s mai opereze la întîmplare pentru a face
lupta mai pu in inegal . i nici cutia cu fuzibile n-o va mai ine
expus .
Cînd ma ina ajunse în b taia armei, Barrent trase. Lovitura
rico a neputincioas din pielea blindat a lui Max. Fugarul î i
abandon ad postul din grot i reîncepu s urce.
Ma ina porni netulburat pe urmele lui, în susul suprafe ei ude i
în el toare a muntelui. Barrent încerc s se piard pe un platou de
bolovani sf rîma i, dar Max nu putea fi p lit. I i d du seama c
ma ina urma f doar i poate un anume miros; probabil c era
reglat s depisteze Vopseaua de ne ters de pe chipul Vînatului.
Ajuns pe o pîrtie abrupt , Barrent începu s rostogoleasc
pietroaie peste ma in , sperînd c va putea declan a o avalan .
Max fent majoritatea bolovanilor, iar pe restul îi l s -i rico eze
din spinare, f nici un efect vizibil.
In cele din urm , Barrent fu blocat într-un unghi ascu it i abrupt
al rîpii. Nu era în stare s i continue urcu ul. A tept . Cînd
ma ina se în deasupra lui, propti arma de pblosa metalic si
ap _ tr gaciul.
Max se cutremur un moment sub impactul razei-ac trase la
putere maxim . Apoi, m tur arma într-o parte i-si încol ci un
tentacul în jurul gîtului lui Barrent. Inelele de o el se strînser .

85
Fugarul sim i c -si pierde cuno tin a. Mai avu timp doar s se
întrebe dac spirele îl vor sugruma sau îi vor frînge grumazul.
Deodat , ap sarea încet . Ma in ria se retr sese cu cî iva pa i.
Pe lîng ea, Barrent putu vedea prima lumin cenu ie a aurorei.
Terminase Vîn toarea viu. Max nu era programat s -1 ucid
dup ivirea zorilor. Dar nici s -i dea drumul. Il inu captiv în
unghiul strîmt al falezei pîn ce sosir Vîn torii.
Il duser pe Barrent înapoi la Tetrahyde, unde o gloat
aplaudînd s lbatic îi f cu o primire pe cinste. Dup o procesiune
de dou ore, Barrent si al i patru supravie uitori fur condu i la
biroul Comitetului de Primire. Pre edintele rosti un scurt i
emo ionant discurs despre dib cia i curajul pe care le dovediser
fiecare supravie uind Vîn torii. Le conferi tuturor rangul de Hadji
si le înmîn micii cercei de aur care le denotau statutul.
La sfîrsitul ceremoniei, Pre edintele îi ur fiec ruia dintre noii
Hadji o moarte cît mai u oar , în Jocuri.

18

Gardienii îl conduser pe Barrent afar din biroul Comitetului de

Premiere. Fu purtat pe lîng un ir de v uni, sub Aren , si
încuiat într-o celul . Ii spuser s aib r bdare; Jocurile începuser
deja, iar lui avea s -i vin rîndul în curînd.
Erau nou oameni înghesui i în celula construit pentru a g zdui
trei. Majoritatea st teau a eza i sau trînti i într-o apatie t cut , deja
resemna i cu gîndul mor ii. Unul dintre ei, îns , categoric nu era
resemnat, î i croi drum spre intrarea în celul cînd îl v zu pe
Barrent f cîndu-si apari ia.
- Joe!
Micul ho de credite îi rînji:
- Trist loc de întîlnire, Will.
- Ce i s-a întîmplat?

86
 - Politic , spuse Joe. E o treab periculoas , pe Omega, mai ales
în timpul Jocurilor. Credeam c m aflu în siguran . Dar...
Ridic din umeri.
- Am fost selec ionat azi diminea .
- Avem vreo ans s sc m de-aici?
- Exist o posibilitate. I-am spus prietenei tale despre tine, a a
, poate, amicii ei or reu i s rezolve treaba. Cît despre mine,
tept o comutare.
- E cu putin a a ceva? se mir Barrent.
- Orice este posibil. Totu i, e mai bine s n-o speri.
- Cum decurg astea, Jocurile...?
- Sînt soiul de treab la care te-ai si a tepta. Lupte om-la-om,
lii contra feluritelor soiuri de flor i faun de pe Omega,
dueluri cu raza-ac i înc lzitorul. Totul e copiat dup un vechi
festival terestru, se zice.
- Iar dac cineva supravie uie te, ad ug Barrent, ajunge în afara
legii.
- A a-i.
- Dar ce înseamn , s fii dincolo de lege?
- Nu tiu, r spunse Joe. Nimeni nu pare s tie prea multe despre
chestia asta. Tot ce-am putut afla, e c supravie uitorii Jocurilor
sînt lua i de Cel Negru. Presupun c nu-i un lucru prea pl cut.
- Asta nu mi-e greu s în eleg. Foarte pu ine, pe Omega, sînt
pl cute.
- Nu-i o lume chiar a a de rea, îl contrazise Joe. Tu, pur i
simplu, nu ai spiritul cuvenit al...
Fu întrerupt de sosirea unui deta ament de gard . Era vremea ca
ocupan ii celulei s intre în Aren .
- Pas, comutare, spuse Barrent.
- E, sta mi-i norocul, murmur Joe. M luir sub paz sever
i fur alinia i la u a
de fier ce separa blocul celulelor de Arena principal . Chiar înainte
ca aceasta s fie deschis de c tre c pitanul garai, un b rbat gras,
bine îmbr cat, veni gr bit printr-un coridor lateral, fluturînd o
hîrtie.

87
 - Asta ce mai e? întreb comandantul g rzii.
- O ordonan de cau iune, r spunse grasul, întinzîndu-i
pitanului documentul. Pe verso, ai s g se ti un ordin de
suspendare- i-încetare.
Scoase din buzunar mai multe hîrtii:
- Iar aici am o noti de transfer-faliment, o ipotec patrimonial ,
o cita ie de habeas-corpus si un ata ament salarial.
C pitanul î i împinse pe ceaf casca si se scarpin pe fruntea
îngust :
- Niciodat nu-n eleg ce vorbi i voi, avoca ii. Ce înseamn toate
astea?
- Il elibereaz pe el, explic gr sanul, ar tînd înspre Joe.
C pitanul lu documentele, le arunc o singur privire
nedumerit i le înmîn unui aghiotant.
- Bine, spuse, ia-1 cu dumneata. Da nu mergea a a, în vremile
bune. Nimic nu putea s opreasc progresia ordonat a Jocurilor.
Rînjind triumf tor, Joe p i prin rîndurile gardienilor i i se
al tur avocatului cel gras. îl întreb :
- Pentru Will Barrent n-ave i nici o hîrtie?
- Nimic, r spunse avocatul. Cazul lui st în alte mîini. M tem
nu va putea fi complet procesat pîn nu se încheie Jocurile.
- Dar atunci probabil c voi fi mort, protest Barrent.
- Acest lucru, pot s v asigur, nu va împiedica hîrtiile s fie
rezolvate corespunz tor, afirm mîndru avocatul cel gras. Mort sau
viu, vi se vor recunoa te toate drepturile.
C pitanul g rzii curm disputa:
- Gata, hai s mergem.
- Baft ! strig Joe. Dup care, irul prizonierilor ie i pe u a de
fier, în lumina orbitoare a Arenei.
Barrent trecu cu bine prin dueluri corp-la-corp în decursul c rora
un sfert din prizonieri fur uci i. Dup aceea, oameni înarma i cu
spade se adunar împotriva celor mai feroci animale de pe Omega.
Fiarele cu care se luplar includeau hintolytul i hîntoscedul -
mon tri împl to i din greu, cu f lci uria e, al c ror habitat natural
erau regiunile desertice, aflate departe la sud de Tetrahyde.

88
Cincisprezece oameni mai putin, fiarele erau moarte la rîndul lor.
Barrent fu pus s lupte cu un Saunus, reptil zbur toare neagr din
mun ii apuseni. O vreme, cam fu prins la înghesuial de c tre
aceast creatur urît , cu din i venino i. Cu timpul, îns , î i
imagin o solu ie. Incet s mai încerce a str punge pielea groas a
Saunus-ului si se concentra asupra retez rii smocului bogat de
pene din coad . Cînd reu i, echilibrul de zbor al fiarei se spulber
complet, Reptila se zdrobi în zidul înalt ce-i desp ea pe com-
batan i de spectatori, i fu relativ u or s -i administreze lovitura de
gra ie, în singurul i uria ul s u ochi. Mul imea numeroas si
entuziast din stadion îi d rui lui Barrent o salv prelungita de
aplauze.
Reveni pe banca rezervelor, si privi cum al i oameni se lupt cu
trichomotrezii, mici viet i nu mai voluminoase decît ni te
obolani, incredibil de rapide, avînd starea de spirit a polifagilor
turba i. Costar cinci echipe de prizonieri. Dup un scurt interludiu
de dueluri om-la-om, Arena fu eliberat din nou.
Acum se tîrîr la vedere amfibienii criatini, cu carapacele lor
dure. De i greoi în mi ri, criatinii erau complet proteja i sub mai
multe degete de plato . Cozile lor înguste, cu fichiuiri de bici,
care le serveau si drept antene, erau invariabil fatale pentru orice
om care se apropia. Barrent trebui s lupte cu unul din- tia, dup
ce îi lichidase patru dintre colegii-prizonieri.
Urm rise cu aten ie confrunt rile anterioare, si depistase locul
unde antenele criatinilor nu puteau ajunge, î i a tept prilejul i
ri drept în centrul spin rii late a criatinului.
Cînd carapacea se despic sub forma unei guri gigantice - c ci
aceasta era metoda amfibianului de a se hr ni - Barrenl î i înfipse
spada în deschiz tur . Criatinul deceda cu o promptitudine
remarcabil , iar mul imea î i exprim aprobarea scufundînd Arena
sub o ploaie de perne.
Victoria îl l pe Barrent singur în mijlocul nisipului p tat de
sînge. Restul prizonierilor erau fie mor i, fie prea r u mutila i ca s
mai poat lupta. A tept ,

89
întrebîndu-se care era fiara urm toare aleas de Comitetul
Jocurilor.
Un unic lujer îsni prin nisip, apoi un altul, în cîteva secunde, un
fel de copac scund si gros începuse s creasc în Aren , încol ind
si mai multe r cini i tulpinite, pentru a trage toat carnea pe
care o întîlnea, vie sau moart , în cinci mici guri hulpave ce
încercuiau baza trunchiului. Acesta era arborele-hien , indigen din
mla tinile din nord-est i importat cu mari dificult i. Se spunea c
ar fi foarte vulnerabil fa de foc; dar Barrent nu avea nici urm de
foc la îndemîn .
Folosindu-si cu ambele mîini spada, retez vi ele; altele crescur
în locul lor. Ac iona cu repeziciune frenetic , pentru a împiedica
lujerii s -1 înconjoare. Bra ele îi erau tot mai obosite, iar copacul
se regenera mai repede decît îi putea el t ia cîrceii. P rea s nu
existe nici un mod de a-1 distruge.
Singura speran si-o punea în mi rile relativ încete ale
plantei. Erau, desigur, destul de rapide, dar nu se puteau compara
cu ale unei musculaturi omene ti. Barrent reu i s sar dinlr-un
col în care încercau s -1 blocheze vi ele apuc toare. O alt spad
cea la vreo dou zeci de metri distan , pe jum tate îngropat în
nisip. Ajunse la ea, si auzi strig te de avertisment din public. Sim i
un cîrcel încol cindu-i-se împrejurul gleznelor.
Il ciopîr i, dar al i lujeri îi însf car talia. Se propti cu c lcîiele în
nisip si izbi cele dou spade una de alta, încercînd s provoace o
scînteie.
De la prima încercare, spada din mîna dreapt i se frînse în dou .
Barrent apuc ambele jum i si continu s încerce, în vreme
ce vi ele îl tr geau tot mai aproape de gurile mu toare. O ploaie
de scîntei nir din o elul ciocnit. Una dintre ele atinse un cîrcel.
Cu o brusche e incredibil lujerul izbucni în fl ri. Focul goni
de-a lungul tulpinii pîn la sistemul principal al copacului. Cele
cinci guri gemur cînd fl rile se repezir spre ele.
Dac lucrurile ar fi fost l sate s continue, Barrent avea toate
ansele s moar ars de viu, c ci locul era plin de vitele hiper-
combustibile. Dar fl rile puneau în pericol pere ii de lemn ai

90
Arenei. Deta amentul de gard al Tetrahyde-i stinse incendiul la
timp pentru a-1 salva atît pe combatant, cît i pe spectatori.
Cl tinîndu-se de epuizare, Barrent r mase în picioare la mijlocul
Arenei, întrebîndu-se ce vor mai folosi împotriva lui. Dar nu se
întîmpl nimic. Dup un moment, din loja Pre edintelui se d du un
semnal, iar gloata vui de aplauze.
Jocurile se încheiaser . Barrent supravietuise. i totu i, nimeni
nu-si p si locul. Publicul a tepta s vad lichidarea final a lui
Will Barrent, omul care trecuse dincolo de lege.
Auzi un sunet nearticulat din direc ia mul imii, sc zut,
reveren ios. R sucindu-se repede, Barrent v zu un punct luminos,
aprins, ap rînd în aer la în imea unui stat de om. Se umfl ,
arunc fascicule de lumin , apoi si le strînse din nou în sine.
Crescu repede, prea str lucitor ca s poat fi privit. Iar Barrent î i
aminti de spusele Unchiului Ingemar: "Uneori, Cel Negru ne
spl te te ap rînd înaintea noastr în groaznica frumuse e a
aprigei sale c rni. Da, Nepoate, am avut cu adev rat priviliegiul de
a-1 vedea. Acum doi ani s-a ivit la închiderea Jocurilor, i a mai
ap rui i în anul de dinainte..."
Punctul se transform într-un glob ro u cu galben, cam de apte
metri în diametru, a c rui parte inferioar se în a cu pu in
deasupra p mîntului. Crescu iar i. Centrul sferei
deveni mai sub ire; ap ru ceva de genul unui mijloc omenesc, iar
deasupra mijlocului globul dobîndi o culoare neagr impenetrabil .
Erau dou sfere acum, una str lucitoare, alta întunecat , unite
printr-o talie îngust . Sub ochii lui Barrent, globul cel întunecos se
alungi i se preschimb luînd forma imposibil de uitat cu capul
încornorat, a Celui Negru.
Incerc s fug , dar silueta uria cu cap negru se n pusti înainte
si îl înghi i. Fu prins într-un vîrtej orbitor de raze, cu întunericul
întinzîndu-se deasupra. Lumina îi sfredeli capul, i vru s urle.
Apoi î i pierdu cuno tin a.

19

91
 Barrent î i reveni în sim iri într-o înc pere semi-obscur , cu
tavanul înalt. Z cea întins pe un pat. Dou persoane st teau în
picioare al turi. P reau c se ceart .
- Pur i simplu nu mai avem timp s a tept m, spunea un b rbat.
Nu e ti în stare s apreciezi cît e de urgent situa ia.
- Doctorii spun c are nevoie de cel pu in înc trei zile pentru
odihn .
Vocea apar inea unei femei. Dup o clip , Barrent î i d du
seama c cea care vorbea era Moera.
- Trei zile ne putem permite.
- i mai are nevoie de timp si pentru îndoctrinare.
- Mi-ai spus c e inteligent, îndoctrinarea n-ar trebui s dureze
mult.
- Ar putea lua s pt mîni întregi.
- Imposibil. Nava sose te în sase zile.
- Eylan, spuse Moera, încerci s faci totul prea repede. N-o
putem face acum. La urm toarea Zi a Ateriz rii vom fi mult mai
bine preg ti i...
- Pîn atunci, situa ia ne va sc pa din mîini, ripost b rbatul, îmi
parc r u, Moera, trebuie s -1 folosim pe Barrent imediat, sau nu-1
mai folosim deloc.
- La ce s m folosi i? interveni cel despre care se vorbea. Unde
aflu? Cine sînte i voi?
Omul se întoarse spre pat. In lumina sc zut , Barrent v zu un
rbat vîrstnic, foarte înalt, slab i adus de spate, cu musta a în
tur .
- Imi pare bine c te-ai trezit, spuse acesta. Numele meu este
Swen Eylan. Sînt la comanda Grupului Doi.
- Ce-i aia, "Grupul Doi"? Cum m-a i scos din Aren ? Sînte i
agen i ai Celui Negru?
Eylan rînji.
- Nu tocmai agen i, î i vom explica lotul nu peste mult. Mai întîi,
cred c ar fi mai bine s m nînci si s bei ceva.
O sor aduse în untru o tav . In timp ce Barrent mînca, Eylan î i
trase un scaun si începu s -i povesteasc despre Cel Negru.

92
 - Grupul nostru, explic Eylan, nu poate pretinde c a pus bazele
religiei R ului. Asta pare s fi încol it pe Omega în mod spontan.
Dar, de vreme ce oricum exist , ne-am folosit din cînd în cînd de
ea. "Unchii" au cooperat în mod remarcabil. La urma urmei,
adoratorii R ului acord o înalt valoare pozitiv corup iei. Prin
urmare, în ochii unui preot de pe Omega, apari ia unui fraudulos
Cel Negru nu reprezint o anatem . Ba chiar dimpotriv , c ci în
adularea ortodox a R ului, se pune mult emfaz pe imaginile
false - mai ales dac sînt mari, fioroase, impresionante, precum
cea care te-a salvat din Aren .
- Pe aia cum a i produs-o? întreb Barrent.
- Are de-a face cu suprafe ele de fric iune i planurile de for ,
explic Eylan. Ar trebui s le ceri detalii inginerilor no tri.
- i de ce m-a i salvat?
Eylan îi arunc o privire Moerei, care ridic din umeri. Oarecum
jenat, b trînul spuse:
- Am vrea s te folosim la o treab importani . Dar, înainte de-a-
i vorbi despre ea, cred c ar fi bine s tii ceva în leg tur cu
organiza ia noastr . F îndoial , trebuie s te fr mînte o anumit
curiozitate în ce ne prive te.
- i-nc cum! replic Barrent. Ce sînte i, un fel de elit a
criminalilor?
- Sîntem o elit , înclin din cap Eylan, dar nu ne consider m
criminali. Pe Omega au fost trimise dou tipuri de oameni complet
diferi i. Exist adev ra ii delicven i, vinova i de omoruri,
incendieri, jaf cu mîna armat , si altele asemenea. Ace tia sînt
oamenii printre care ai tr it. Dar mai sînt si oamenii condamna i
pentru culpe devia ionale, cum ar fi caracterul politic îndoielnic,
neortodoxismul tiin ific, sau atitudinile non-religioase. Ei
alc tuiesc organiza ia noastr , pe care, în scopuri de identificare, o
numim Grupul Doi. In m sura în care ni le putem aminti si
reconstitui, crimele noastre au fost în mare m sur vina de a avea
opinii diferite de cele care predominau pe P mînt. Eram
neconformi ti. Probabil constituiam un element instabil si o

93
amenin are la adresa puterii instaurate. Prin urmare, am fost
deporta i pe Omega.
- i v-a i separat de ceilal i de inu i, conchise Barrent.
- Da, necesarmente. Pe de o parte, adev ra ii criminali din
Grupul Unu nu sînt u or controlabili. Nu i-am putea conduce, nici
ne permitem a fi condu i de c tre ei. Dar, mai important decît
asta, avem de îndeplinit o sarcin care nu se poate realiza decît în
secret. Nu avem idee ce dispozitive folosesc navele de gard
pentru a supraveghea suprafa a planetei. Ca s ne p str m
securitatea, ne-am refugiat în subterane - literalmente, înc perea în
care te afli acum se g se te cam la aizeci de metri sub suprafa .
Sîntem nev zu i, cu excep ia agen ilor speciali ca Moera, care îi
separ pe prizonierii politici si sociali, ce apar in Grupului Doi, de
ceilal i.
- Pe mine nu m-a i separat.
- Evident c nu. Erai presupus vinovat de omucidere, ceea ce te
înscria în Grupul Unu. Totu i, comportamentul t u nu era
caracteristic pentru acea categorie. P reai un bun material poten ial
pentru noi, a a c te-am ajutat din cînd în cînd. Dar trebuia s fim
siguri de tine înainte de a te racola în Grup. Repudierea acuza iei
de crim a ac ionat puternic în favoarea ta. Deasemenea, 1-am
chestionat pe Illiardi dup ce tu 1-ai localizat. P rea s nu existe
nici o îndoial c el comisese omorul pentru care ai fost tu învinuit.
i înc mai decisive în sprijinul t u au fost înaltele calit i de
supravie uire de care ai dat dovad , pîn la testul ultim al Vîn torii
si Jocurilor. Mare nevoie aveam de un om cu asemenea aptitudini.
- Dar care e, propriu-zis, misiunea voastr ? întreb Barrcnt. Ce
vre i s realiza i?
- Vrem s ne înapoiem pe P mînt.
- Da asta-i cu neputin !
- Nu sîntem de aceea i p rere, îl contrazise Eylan. Am acordat
problemei un studiu considerabil. In pofida navelor de gard ,
credem c e posibil reîntoarcerea pe P mînt. Vom afla cu
certitudine peste sase zile, cînd trebuie efectuat str pungerea.
Moera interveni iar:

94
 - Ar fi mai bine s a tept m înc sase luni.
- Exclus. O amînare de sase luni ar ruina totul. Fiecare societate
are un scop, iar popula ia de pe Omega e înclinat spre propria ei
auto-distrugere. Pari surprins, Barrent. Nu i-ai dat seama de asta?
- Nu m-am gîndit nici o clip , se dezvinov i Barrent. In fond,
ceam parte din ea.
- E de la sine evident. Uite-te la institu ii - toate, axate în jurul
crimei legalizate. S rb torile sînt pretexte pentru omoruri în mas .
Pîn si legea, care guverneaz rata mortalit ii, începe s se
destrame. Popula ia tr ie te pe muchia haosului. i pe bun
dreptate. Nu mai exist nici urm de siguran . Singurul mod de-a
tr i este s omori. Singura cale de promova în rang e prin ucidere.
Singurul lucru sigur e asasinatul - mai mult i mai mult, mai
repede, mereu mai repede.
- Exagerezi, spuse Moera.
- N-as prea crede. Imi dau seama c pare s existe o anumit
permanen a institu iilor de pe Omega, un anume conservatorism
inerent - chiar si în materie de crim . Dar nu e decît o iluzie. N-am
nici o îndoial c toate societ ile muribunde i-au proiectat iluzia
propriei permanen e - pîn la sfir itul sflr itului. Ei bine, colapsul
societ ii de pe Omega se apropie cu repeziciune.
- Cît de curînd? întreb Barrent.
- Masa critic va fi atins în patru luni, afirm Eylan. Singura
cale de-a o preveni ar fi s -i d m popula iei o nou orientare, o
cauz diferit .
- P mîntul.
- Exact. De aceea trebuie f cut încercarea imediat.
- M rog, nu prea tiu ce s zic, se îndoi Barrent. Dar voi merge
al turi de voi. Am s fac parte cu bucurie din orice expedi ie.
Eylan se ar din nou stînjenit.
- B nuiesc c n-am fost destul de clar. Tu vei fi expedi ia,
Barrent. Tu i numai tu... Iart -m c te-am luat prin surprindere...

20

95
 Dup cîte spunea Eylan, Grupul Doi avea cel pu in o tar
serioas : oamenii care îl compuneau erau trecu i, în marea lor
majoritate, de floarea vîrstei. Existau si cî iva membri mai tineri,
desigur; avuseser îns pu ine contacte cu violen a, si anse prea
mici de a- i dezvolta tr turile proprii independen ei personale.
Ad posti i în siguran a subteranelor, cei mai mul i dintre ei nu
ap saser niciodat la mînie tr gaciul unui lansator de raze, nu
fuseser nicicînd for i s fug pentru a-si p stra via a, nici vorb
fi înlîlnit situa iile de descurc -te-sau-crap de-a lungul c rora
tr ise Barrent. Erau viteji, dar ne-c li i. i-ar fi asumat cu drag
inim expedi ia pe P mînt; aveau îns sor i prea mici de izbînd .
- i crede i c eu as avea vreo ans ? întreb Barrent.
- As zice c da. E ti tîn r si puternic, rezonabil, inteligent, si
extrem de plin de resurse. Ai o înalt cot de supravie uire. Dac e
reu easc vreun om, cred c tu ai fi acela.
- De ce un singur om?
- Pentru c nu are nici un sens s trimitem un grup. Riscul de a fi
depista i n-ar face decît s creasc . Folosindu-ne de un singur om,
ob inem maximum de siguran si înlesniri. Dac reu ti, vom
primi informa ii pre ioase despre natura inamicului. Dac nu
zba i i e ti capturat, tentativa ta va fi considerat ac iunea unui
individ izolat, mai curînd decît a unui grup. Vom fi în continuare
liberi s începem o revolt general pe Omega.
- In ce fel v a tepta i s ajung pe P mînt? întreb Barrent. Ave i
vreo astronav ascuns , pe-aici, pe undeva?
- M tem c nu. Pl nuim s te strecur m la bordul urm toarei
nave-temni .
- Asta-i imposibil.
- Deloc. Am studiat ateriz rile. Toate urmeaz un acela i tipic.
Prizonierii sînt escorta i afar , întov i de paznici. Cîtâ vreme
ei se afl aduna i în careu, nava e oarecum nep zit , înconjurînd-o
doar un cordon r zle de gardieni. Pentru a te infiltra la bord, vom
ini ia o diversiune. Ar trebui s atrag aten ia g rzilor, un timp
suficient ca s ajungi în untru.

96
 - Chiar dac as reu i, voi fi capturat de îndat ce se întorc
gardienii.
- Nu e cazul, spuse Eylan. Nava-închisoare e o structur imens ,
cu nenum rate ascunz tori pentru un pasager clandestin. Iar
elementul surpriz va fi în favoarea ta. Aceasta s-ar putea s fie
pentru prima oar în istoria planetei Omega c se pune la cale o
tentativ de evadare.
- i cînd ajung pe P mînt?
- Te vei deghiza în membru al personalului navei. ine minte,
inevitabila ineficient a unei uria e birocra ii va ac iona în sprijinul
u.
- Sper, spuse Barrent. S presupun c ajung în siguran la
destina ie i ob in informa iile pe care le dori i. Cum vi le trimit
înapoi?
- Le expediezi cu urm toarea nav -pusc rie. Pe aceea avem în
plan s-o captur m.
Barrenl î i frec obosit fruntea.
- Ce v face s crede i c oricare dintre astea dou - expedi ia
mea, sau r scoala voastr - poate izbîndi împotriva unei
organiza ii atît de puternice cum e P mîntul?
- Trebuie s miz m pe ans , r spunse Eylan. Ne-o asum m sau
ne pr bu im într-o ruin însîngerat odat cu ceilal i de pe Omega.
Nu te contrazic c zarurile sînt debalansate împotriva noastr . Am
ales, îns , între a face o încercare, si a muri f cea mai mic
str danie s ne salv m.
Moera înclin din cap la auzul acestor cuvinte.
- De asemenea, situa ia mai prezint i alte posibilit i.
Conducerea de pe P mînt este în mod evident represiv . Acest
lucru ne îndrept te s credem în existen a organiza iilor
subterane de rezistent ale P mîntului însu i. S-ar putea s fii în
sur s iei leg tura cu asemenea grup ri. O revolt atît aici cît si
pe P mînt i-ar da de gîndit puterii.
- Poate, f cu Barrnet.
- Trebuie s sper m c e mai bine, conchise Eylan. E ti al turi
de noi?

97
 - Categoric, încuviin Barrent. Prefer s mor pe P mînt decît pe
Omega.
- Nava-temni aterizeaz peste ase zile. In acest interval, î i
vom da toate informa iile despre P mînt pe care le de inem. O
parte din ele se bazeaz pe reconstituirea memoriilor, altele au fost
skrennate de c tre mutan i, iar restul rezult din deduc ii logice. E
tot ce avem, si cred c ofer o viziune rezonabil de corect asupra
condi iilor curente de pe P mînt.
- Cît de curînd începem?
- Chiar acum.
Barrent beneficie de o trecere general în revist a înf rii
fizice a P mîntului, climatului si concentr rilor majore de
popula ie. Apoi îl lu în primire colonelul Bray, fost membru al
Departamentului Terestru pentru Spa iul Interstelar. Bray îi vorbi
despre for a militar probabil a P mîntului, dup cum o
reprezenta num rul navelor de gard dimprejurul planetei Omega
si nivelul lor vizibil de dezvoltare tiin ific . Oferi estima ii asupra
propor iilor for elor terestre, diviziunilor lor probabile pe uscat, ap
si în spa iu, eventualului nivel de eficient . Un loc iitor, C pitanul
Carell, îl inform pe Barrent despre armele speciale, tipurile lor
probabile si ariile de ac iune, m sura în care se aflau la dispozi ia
popula iei terestre în general. Alt loc iitor, Locotenentul Daoud,
vorbi despre dispozitivele de detectare, posibilele lor
amplasamente si modul de a le evita.
Apoi Barrent reveni la Eylan pentru îndoctrinarea politic . De la
acesta, afl c P mîntul era b nuit ca aflîndu-se sub dictatur ,
înv metodele dictaturilor, puterile si sl biciunile lor specifice,
rolul poli iei secrete, uzul terorii, problema informatorilor.
Cînd Eylan sfir i cu el, Barrent ajunse la un omule cu ochii ca
dou m rgele, care îl instrui despre sistemul de distrugere a
memoriei folosit pe P mînt. F cînd uz de premiza c tergerea
memoriei se folosea cu regularitate pentru a împiedica opozi ia s
ac ioneze, omul continu construind natura presupus a unei
mi ri subterane pe P mînt în împrejur rile date, i felul în care

98
Barrent ar putea-o contacta, precum i care ar putea fi capacit ile
rezisten ei terestre.
In sfirsil, i se d dur detalii complete asupra planului Grupului
Doi de a-1 plasa la bordul navei.
Cînd ziua Ateriz rii sosi, Barrent încerc un categoric sentiment
de eliberare, îi era de-a dreptul r u de-atîta înghesuial , zi i
noapte. Orice fel de ac iune îi ap rea ca o u urare.

21

Barrent privi enorma nav -pu rie manevrînd pentru a-si lua
pozi ia si lunecînd t cut în jos spre sol. Lucea stins în soarele
dup -amiezei, prob tangibil a bra ului lung al P mîntului i a
strînsorii lui de fier. O trap se deschise, i o ramp de coborîre fu
sat în afar . Prizonierii, flanca i de g rzi, coborîr si se adunar
în careu.
Ca de obicei, majoritatea popula iei Tetrahyde-i se adunase s
ca te gura si s ova ioneze ceremonia debarc rii. Barrent înainta
prin mul ime si se opri înapoia irurilor de prizonieri i paznici, î i
atinse buzunarul ca s se asigure c raza-ac era la locul ei. Fusese
confec ionat pentru el de c tre fabrican ii Grupului Doi, în
întregime din plastic, pentru a sc pa de orice detector de metale.
Restul buzunarelor îi erau în esate de echipamente. Spera s nu fie
nevoit s se foloseasc de nici unul dintre acestea.
Glasul de la megafon începu s citeasc numerele prizonierilor,
la fel cum se întîmplase si la debarcarea lui Barrent. Ascult , cu
genunchii u or flexa i, a teptînd începutul diversiunii. Vocea
amplificat se apropia de sfîr itul listei de inu ilor. Nu mai
sseser decît zece. Barrent se aplec înainte. Glasul continua
murmure. Patru prizonieri r ma i, trei...
De îndat ce fu anun at ultimul nume, diversiunea începu. Un
nor de fum negru întunec cerul pal, iar Barrent tiu c Grupul
duse foc bar cilor goale din Scuarul A-2. A tept .
Atunci se înlîmpl . O explozie n ucitoare spulber dou rînduri
de construc ii nelocuite. Unda de soc doborî oamenii de pe

99
picioare, înc înainte ca schijele s -si fi început c derea, Barrent
alerga deja spre trap .
A doua si a treia explozie r sunar în timp ce fugarul intra în
umbra navei, î i scoase repede de pe el îmbr mintea exterioar
specific planetei Omega. Pe dedesubt, purta o imita ie dup
uniforma g rzilor. Apoi o lu la goan spre rampa de debarcare.
Vocea din amplificator striga sonor s se men in ordinea.
Gardienii erau înc n uci i.
A patra explozie îl culc pe Barrent la p mînt. S ri instantaneu
în picioare si fugi cu toat viteza în susul rampei. Ajunse în nav .
De-afar , îl putea auzi pe c pitanul g rzii strigînd ordine. Paznicii
începeau s se alinieze, gata s fac uz de arme împotriva mul imii
agitate. Se retr geau spre trap în ordine.
Barrent nu mai avea vreme s asculte. Se g sea într-un coridor
lung si îngust. Coti spre dreapta i alerg c tre partea dinainte a
navei. Departe în urma sa, putea auzi mar ul greu, în caden , al
gardienilor.
Acum, î i spuse, informa iile pe care le primise ar fi f cut bine
fie corecte, altminteri expedi ia avea s se încheie înainte de a
începe.
Goni pe lîng iruri de celule goale, si ajunse la o u cu
inscrip ia "SALA DE REUNIUNE A G RZILOR". Un bec verde,
aprins deasupra, anun a c sistemul de aerisire func iona. O dep i
i ajunse la alt u . O încerc si o g si descuiat . Dincolo de ea se
afla o înc pere plin pîn sus cu piese de rezerv pentru motor.
Intr si închise u a în urma lui. Paznicii m luiau de-a lungul
culoarului. Barrent îi putu auzi vorbind pe cînd intrau în sala de
adunare.
- Ce crezi c a cauzal exploziile alea?
- De unde vrei s tiu eu? Oricum prizonierii tia sînt icni i.
- Ar arunca în aer toat planeta, dac-ar putea.
- Le doresc succes!
- Bine m car c n-au cauzat nici o pagub . A mai fost o explozie
de-asta acum cinspe ani. Mai ine i minte?
- Pe-atunci nu eram aici.

100
 - Ei bine, a fost mai r u ca acum. Doi gardieni au murit, si cred
vreo sut de prizonieri.
- De la ce a-nceput?
- Nu tiu. Pur i simplu, omeganilor stora le place s arunce
chestii în aer.
- Cu proxima ocazie, pe noi au s -ncerce s ne-arunce.
- Nici o ans . Nu cu navele de paz acolo, sus.
- A a crezi? Ei bine, eu unul o s m simt mai bine cînd vom fi
înapoi la punctul de control.
- Ai zis-o. Ar fi bine s ie im din nava asta si s tr im ni el.
- Via a nu-i chiar a a de rea la punctul de control, dar a prefera
m -napoiez pe P mînt.
- M rog, nu po i avea chiar totul.
Ultimii gardieni intrar în sala de reuniune i trîntir u a dup ei.
Barrent a tept . Dup o vreme, sim i nava vibrînd. Incepea
decolarea.
Dobîndise cîteva informa ii pre ioase. Se p rea c to i gardienii
coborau la punctul de control. Insemna oare asta c un alt
deta ament de gard le lua locul? Probabil. Iar existen a unui punct
de control implica scotocirea navei în c utare de prizonieri evada i.
Era posibil s nu fie decît o perchezi ie superficial , de vreme ce
nici un de inut nu sc pase vreodat , în toat istoria coloniei
Omega. Totu i, trebuia s -si imagineze o cale de a o evita.
Dar avea s fac fa unei asemenea împrejur ri cînd va sosi
vremea. Acum, sim i vibra ia încetînd, i tiu c nava se
desprinsese de suprafa a planetei. Se afla la bord, neobservat, în
drum spre P mînt. Pîn acum, totul decursese conform planului.
De-a lungul urm toarelor cîteva ceasuri, Barrent r mase în
camera-magazie. Se sim ea foarte obosit, iar încheieturile
începuser s -1 doar . Aerul din mica înc pere avea un miros acru,
st tut. For îndu-se s se ridice în picioare, Barrent merse spre gura
de ventila ie si î i puse palma în dreptul ei. Nici o adiere de aer nu
sufla pe acolo. Scoase din buzunar un mic aparat de m surat.
Con inutul de oxigen din înc pere sc dea cu repeziciune.

101
 Prudent, deschise u a depozitului si arunc o privire afar . De i
era îmbr cat într-o replic perfect a uniformelor g rzii, tia c nu
va putea trece neobservat printre oameni care se cuno teau atît de
bine. Trebuia s r mîn ascuns. i mai trebuia i s respire.
Coridoarele erau pustii. Trecu de sala întrunirii g rzii si auzi
din untru murmure vagi de conversa ie. Lumina verde ardea
str lucitoare deasupra u ii. Barrent î i urm drumul, începînd s
simt primele semne de ame eala. Contorul îi ar ta c i în coridor
cantitatea de oxigen începea s scad .
Grupul presupusese c sistemul de ventila ie avea s func ioneze
în toat nava. Acum, Barrent putea s vad c , numai cu paznicii si
echipajul la bord, nu era nevoie s se furnizeze aer în toate
înc perile. Acesta avea s se g seasc numai în micile insuli e
locuite de oameni ale s lii g rzilor i sec iunii echipajului, si
nic ieri altundeva.
Gr bi pasul de-a lungul culoarelor întunecoase i t cute, gîfîind
dup aer. Atmosfera se înr ut ea rapid. Probabil c aerul era
folosit în sala de reuniune, înainte ca rezerva principal s fie
atins .
Trecu pe lîng u i descuiate, dar l mpile verzi de deasupra erau
stinse. Capul îi bubuia de durere, si- i sim ea picioarele de parc i
se pref ceau în gelatin . Incerc s -si închipuie un mod de ac iune.
Sec iunea echipajului p rea s -i ofere cele mai mari anse. Era
posibil ca personalul navei s nu fie înarmat. i chiar dac erau,
aveau s fie mai pu in preg ti i pentru incidente decît gardienii.
Poate îl va putea ine pe vreunul dintre ofi eri la respect, cu
pistolul; poate c va reu i s preia conducerea navei.
Merita s încerce. Trebuia s încerce.
In cap tul coridorului ajunse la o scar . Urc prin dreptul unei
duzini de nivele pustii si ajunse în sfirsit la o inscrip ie imprimat
pe un perete. Anun a: "SEC IA DE COMAND ", iar o s geat
indica drumul.
Barrent scoase din buzunar lansatorul-de-raze din plastic i porni
cl tinîndu-se pe coridor. Incepea s -si piard cuno tin a. Umbre
negre se formau i se risipeau la marginea cîmpului s u vizual.

102
Avea halucina ii vagi, str fulger ri de oroare în care sim ea pere ii
culoarului surpîndu-se pe el. Descoperi c era în patru labe,
tîrîndu-se spre o u marcat "CAMERA DE COMAND -
Accesul interzis cu excep ia Ofi erilor Navei".
Coridorul p rea înc rcat cu o cea cenu ie. Se limpezi
momentan, iar Barrent î i d du seama c ochii nu-i mai focalizau
corect. Se adun pe picioare i ap clan a u ii. Incepu s se
deschid . Apuc strîns patul armei i încerc s se preg teasc
pentru ac iune.
Dar, pe cînd u a se deschidea, bezna se închise irevocabil
împrejurul lui. I i închipuise c va putea s vad fe e surprinse, s
aud un glas strigînd "Aten ie! E înarmat!" - dup care întunericul
deveni total, iar Barrent c zu înainte, f s se mai opreasc ...

22

Revenirea la starea con tient fu brusc si complet . Se ridic în

capul oaselor si v zu c se pr bu ise în interiorul camerei de
comand . U a metalic era închis în spatele lui, iar el respira f
dificultate. Nu vedea nici urm de echipaj. F îndoial , se
duseser s cheme g rzile, presupunînd c va r mîne le inat.
Se ridic în picioare cu efort, culegîndu- i instinctiv de jos raza-
ac. Examina arma îndeaproape, apoi se încrunt si o puse deoparte.
De ce, se întreb el, s -1 fi l sat echipajul singur în cabina de
comand , partea cea mai important a navei? De ce s -1 lase
înarmat?
Incerc s i aminteasc fetele pe care le v zuse în clipa dinainte
de-a se pr bu i. Erau amintiri nedeslu ite, figuri vagi i neclare, cu
glasuri reverberate, ca prin vis. Existaser oare îritr-adev r oameni
în untru?
Cu cît se gîndea mai mult la asta, cu atît mai sigur era c îi
scosese pe oamenii aceia din imagina ia sa pe cale de-a se stinge.
Nu fusese nimeni acolo. Era singur în centrul sistemului nervos al
navei.

103
 Se apropie de principalul tablou de control. Era împ it în zece
sectoare. Fiecare sec iune avea irurile sale de cadrane, ai c ror
indicatori sub iri exprimau valori incomprehensibile. Fiecare avea
comutatoarele, rotitele, reostatele si levierele sale.
Barrent p i încet pe lîng sectoare, privind configura iile de
lumini scînteietoare ce neau pîn la tavan i se unduiau de-a
lungul pere ilor. Ultima sec iune p rea s fie un fel de control atot-
cuprinz tor al celorlalte. Un mic ecran era împ it în dou :
"Coordonare, MANUAL/AUTOMAT. Partea de Automat era
aprins . Existau ecrane similare pentru naviga ie, observa ie,
control coliziune, intrare i ie ire subspa iu, intrare i ie ire spa iu
normal i aterizare. Toate erau cuplate pe automat. Mai încolo g si
ecranul de programare, care tic ia progresia zborului în ore, minute
i secunde. Intervalul de timp pîn la Punctul de Control era acum
de 29 ore, 4 minute, 51 secunde. Timp de oprire, trei ore. Timp de
la Punctul de Control pîn pe P mînî, 480 de ore.
Bordul de comand lic rea i zumz ia pentru sine însu i, senin
i auto-suficient. Barrent nu putea s i alunge senza ia c prezenta
unei f pturi omene ti în acel templu al ma inii era un sacrilegiu.
Verific gurile de aerisire. Erau reglate pentru alimentare
automat , furnizînd exact atîta aer cît s sus in popula ia prezent
a înc perii, de un singur individ.
Dar unde se g sea echipajul? Barrent putea în elege necesitatea
de a opera o astronav în mare m sur pe baza unui sistem de
programare automat . O structur atît de uria i complex ca
aceea trebuia s se poat bucura de autonomie. Dar cei care o
construiser fuseser oamenii, i oamenii îi tastaser programele.
De ce nu erau prezen i, s monitorizeze pupitrele, s modifice
programul atunci cînd era necesar? S presupunem c gardienii
aveau nevoie de mai mult timp pe Omega. S admitem c se ivea
necesitatea de a dep i punctul de control, revenind direct pe
mînt. C devenea imperativ schimbarea chiar a destina iei
îns i. Cine ref cea programele, cine îi d dea navei ordinele, cine
de inea inteligen a c uzitoare ce dirija întreaga opera iune?

104
 Barrent privi împrejurul s lii de comand . G si un dul pior de
depozitare plin cu m ti de oxigen, î i puse una, o încerc si ie i pe
coridor.
Dup mult umblet, ajunse la o u inscrip ionat "SECTORUL
ECHIPAJULUI''. In interior, înc perea era curat si goal . Paturile
st teau dispuse în rînduri ordonate, f cear afuri sau p turi. Nu
existau haine în dulapuri, nici obiecte personale de orice fel.
Barrent plec i inspecta apartamentele ofi erilor i c pitanului. Nu
si nici o urm de prezen omeneasc recent .
Reveni în camera de comand . Acum era evident c nava nu
avea echipaj. Probabil c autorit ile de pe P mînt se sim eau atît
de sigure pe programele lor si aveau atîta încredere în nav , încît
ajunseser la concluzia c un echipaj ar fi fost redundant.
Probabil...
Acesta, îns , i se p rea lui Barrent un mod superficial de a
rezolva lucrurile. Exista ceva foarte ciudat la acest P mînt care
îng duia ca navele s zboare f supraveghere uman .
Se hot rî s suspende orice judecat în continuare, pîn nu va
intra în posesia mai multor fapte. Pentru moment, trebuia s se
gîndeasc la problemele propriei sale supravie uiri. Buzunarele îi
erau pline cu concentrate de hran , dar nu avusese cum s -si ia cu
el prea mult ap . O fi avînd nava f echipaj rezerve? Nu trebuia
uite de deta amentul de gard , jos în sala de adunare. i mai
trebuia s se gîndeasc si la ceea ce urma s se întîmple la punctul
acela de control i la ce avea el de f cut în aceast privin .
Descoperi c nu avea nevoie s se foloseasc de proviziile sale
proprii. La popota ofi erilor, ma inile continuau s distribuie
mîncare si b utur , printr-o simpl ap sare pe buton. Nu putea ti
dac erau alimente naturale sau reconstituite chimic. Aveau gust
bun i p reau s -1 hr neasc , a a c realmente pu in îi p sa.
Explora o parte din nivelele superioare ale navei. Dup ce se
ci de mai multe ori, decise s nu-si mai asume riscuri inutile.
Centrul vital al navei era camera ei de comand , iar Barrent î i
petrecu acolo cea mai mare parte din timp.

105
 Descoperi si o distrac ie. Activînd computerul care deschidea
obloanele hublourilor, Barrent fu în m sur s contempleze vastul
spectacol al stelelor lic rind în întunecimea spa iului. Stele f
sfîr it se întindeau pîn dincole de cele mai îndep rtate limite
imaginabile. Privind aceasta, sim i un puternic imbold de mîndrie.
Aici î i avea locul, iar aceste stele necunoscute erau mo tenirea lui.
Intervalul de timp r mas pîn la punctul de control se reduse la
sase ore. Barrent privi cum zone noi ale tabloului de comand se
trezeau la via , controlînd si modificînd for ele ce conduceau
nava, preg tind-o pentru aterizare. Cu trei ore i jum tate înaintea
opririi, f cu o descoperire interesant . G si sistemul central de
comunica ii pentru întreaga nav . Punînd în func iune receptorul,
putu asculta conversa iile din sala g rzilor.
Nu afl multe lucruri care s -i fie de folos. Fie din pruden , fie
în virtutea dezinteresului, gardienii nu discutau politic , î i
petreceau via a la punctul de control, cu excep ia perioadelor de
serviciu pe nava-închisoare. Barrent g si de neîn eles unele lucruri
pe care le spuneau. Continu îns s asculte, fascinat de orice
aveau de zis oamenii aceia de pe P mînt.
- Ai fost vreodat s îno i în Florida?
- Nu mi-a pl cut în via a mea apa s rat .
- In anul dinainte s m recruteze la G rzi, am cîstigat premiul
trei, la Tîrgul Orhideei din Dayton.
- Eu o s -mi cump r pentru pensie o vil în Antarctica.
- Cît timp i-a mai r mas?
- Opspe ani.
- P i, la urma urmei, trebuie s-o fac cineva si p-asta.
- Dar, de ce eu? i de ce nu primim permisii acas ?
- tii i tu de ce, ai v zut benzile. Crima e o boal . E
molipsitoare.
- i?
- i, dac lucrezi cu criminalii, suferi pericolul de contaminare.
Po i s infectezi pe cineva de pe P mînt.
- Nu-i corect...

106
 - N-ai ce-i face. Savan ii tia, tiu ei ce vorbesc. In plus, la
punctul de control nu-i chiar atît de r u.
- Dac ie- i place tot ce-i artificial... aer, flori, mîncare...
- M rog, nu po i s ai chiar totul. E ti cu familia?
- Vor s se-ntoarc .
- Dup cinci ani la punctul de control, cic nu po i s înghi i
mîntul. Te înha gravita ia.
- Suport eu gravita ia. Ori icînd...
Din aceste conversa ii, Barrent afl c paznicii cei cu chipuri
posomorite erau fiin e omene ti, întocmai ca si de inu ii de pe
Omega. Majorit ii gardienilor nu p rea s le plac munca pe care
o executau. Asemenea prizonierilor, jinduiau dup întoarcerea
acas .
Re inu toate informa iile. Nava ajunsese la punctul de control,
iar giganticul tablou de comand începu s scînteieze si s
lic reasc , efectuîndu-si ajust rile finale pentru complica iile
abordajului.
Intr-un tîrziu, manevra fu încheiat i motoarele oprite pentru
sta ionare. Prin intermediul sistemului de comunicare, Barrent îi
auzi pe gardieni p sindu-si sala de reuniune. Ii urm ri de-a
lungul coridoarelor, pîn la rampa de debarcare. Il auzi pe ultimul
dintre ei, pe cînd p sea nava, spunînd:
- Iat i plutonul de perchezi ie. Ce mai zice i, b ie i?
Nu se auzi nici un r spuns. Gardienii plecaser , iar din coridoare
începu s r sune un zgomot nou: mar ul pa ilor grei a ceea ce
gardianul numise plutonul de perchezi ie.
P reau s fie o mul ime. Inspec ia începu în s lile ma inilor,
deplasîndu-se metodic în sus. Dup sunete, reie ea c deschid toate
ile i cerceteaz fiecare camer sau debara.
Barrent inea strîns raza-ac în mîna asudat i se întreba unde, pe
întreg teritoriul navei, s-ar putea ascunde. Trebuia s se a tepte c
vor c uta pretutindeni. In acest caz, cele mai mari anse le avea
evitîndu-i si ascunzîndu-se într-o sec iune deja cercetat .
I i petrecu peste fa o masc respiratoare si ie i pe coridor.

107
23

O jum tate de or mai tîrziu, Barrent înc tot nu g sise o

modalitate de a se strecura pe lîng plutonul de perchezi ie.
Terminaser de inspectat nivelurile inferioare i se deplasau în sus,
spre puntea camerei de comand . Ii putea auzi m luind pe
culoare. Continu s mearg , la o sut de metri înaintea lor,
încercînd s g seasc o ascunz toare.
La cap tul acelui pasaj trebuia s se g seasc o scar . Ar fi
putut-o folosi pentru a coborî la un nivel diferit, într-o sec iune pe
care o perchezi ionaser deja. Se gr bi, întrebîndu-se dac nu
gre ise cumva apropos de amplasamentul sc rilor. Inc nu avea
decît cea mai aproximativ idee asupra topografiei navei. Dac se
în ela, aveau s -1 prind în capcan .
Ajunse la cap tul coridorului si v zu casa sc rilor. Pa ii
dinapoia lui r sunau tot mai aproape. Porni în jos, privind înapoi
peste um r.
i nimeri cu capul drept în pieptul uria al unui b rbat.
Barrent se arunc înapoi, ridicindu- i pistolul din material
plastic pentru a ochi enorma siluet . Dar se opri f a trage.
Lucrul ce st tea înaintea lui nu era o fiin omeneasc .
Il domina de la o în ime de peste doi metri, îmbr cat într-o
uniform neagr cu emblema "ECHIPA DE INSPEC IE -
ANDROID B212" înscris în fa . Chipul s u era o stilizare a celui
uman, modelat cu dib cie dintr-un fel de plastic avînd culoarea
chitului. Ochii îi ardeau cu o paloare rosie-profund , neverosimil .
Se balansa pe dou picioare, inîndu-si cu grij echilibrul, privind
la Barrent, înaintînd încet spre el. Barrent d du înapoi, întrebîndu-
se dac o raz -ac îl putea opri.
Nu avu prilejul s afle, c ci androidul trecu pe lîng el si î i
continu urcu ul pe sc ri. Avea imprimate pe spinarea uniformei
cuvintele: "DIVIZIA CONTROL ROZ TOARE". Acel android
anume, î i d du seama Barrent, nu era programat decît pentru a
uta obolani si oareci. Prezen a unui c tor clandestin nu-1

108
impresiona cu nimic. Era de presupus c i ceilal i androizi s fie
similar specializa i.
R mase într-o magazie goal de la un nivel inferior pîn ce auzi
zgomotul androizilor îndep rtîndu-se. Atunci se gr bi înapoi la
sala de comand . Nici un gardian nu sosi la bord. Respectînd cu
exactitate programul, uria a nav p si punctul de control.
Destina ia: P mînt.
Restul c toriei fu lipsit de evenimente. Barrent mînc si dormi,
i, înainte ca astronava s intre în subspa iu, privi la nesfirsitul
spectacol al stelelor, prin lucarn , încerc s vizualizeze planeta
spre care se îndrepta, dar nici o imagine nu i se form în minte. Ce
fel de oameni erau aceia care construiau astronave gigantice, dar
nu erau în stare s le înzestreze cu echipaje? De ce trimiteau
forma iuni de inspec ie, îns le dotau cu cel mai îngust i mai
specializat soi de vedere? De ce trebuiau s deporteze o propor ie
sensibil a popula iei - f ca apoi s controleze condi iile în care
cei deporta i tr iau si mureau? De ce le era necesar s cure e
complet memoriile prizonierilor de orice amintire a P mîntului?
Nu-si putea închipui nici un r spuns.
Ceasurile din camera de comand continuau s avanseze
statornic, num rînd minutele i orele c toriei. Nava intr , apoi
ie i din subspa iu i se înscrise pe orbita de încetinire împrejurul
unei lumi albastre si verzi pe care Barrent o observ cu sim minte
amestecate. I se p rea nespus de greu s realizeze faptul c se
înapoia în sfîr it acas .

24

Astronava ateriza la amiaz , într-o zi însorit si str lucitoare,

undeva pe continentul nord-american al P mîntului. Barrent
pl nuise s a tepte c derea întunericului înainte de a debarca; dar

109
ecranele camerei de control lic reau cu un avertisment str vechi si
plin de ironie: To i pasagerii i echipajul trebuie s debarce f
întîrziere. Nava se retrage pentru procedura de decontaminare
complet . Ave i dou zeci de minute la dispozi ie.
Nu tia ce se în elegea prin procedur de decontaminare
complet . Dar de vreme ce echipajului i se ordona în mod emfatic
plece, era de presupus c o masc respiratoare nu putea oferi
prea mult protec ie. Dintre ambele pericole, p sirea navei p rea
cel mai mic.
Membrii Grupului Doi acordaser o mare aten ie îmbr min ii
pe care Barrent avea s-o afi eze cu ocazia debarc rii. Acele prime
minute pe P mînt puteau fi cruciale. Nici un vicle ug nu i-ar fi fost
de ajutor dac echipamentul lui era în mod evident straniu,
neobi nuit, extraterestru. R spunsul îl reprezenta moda p mîntean
specific - dar Grupul nu era sigur ce purtau cet enii Terrei. O
parte din conjura i propuseser ca Barrent s se îmbrace în
reconstituirea lor aproximativ dup costuma ia civil . Al ii intuiau
uniforma de gardian pe care o purtase la bord îi va sluji tot atît
de bine la sosirea pe P mînt. Barrent personal c zuse de acord cu
cea de-a treia opinie, care sus inea c un combinezon de mecanic,
croit dintr-o singur bucat , va trece cel mai u or neobservat în
împrejurimile unui astroport, suferind totodat schimb ri minime
de stil cu trecerea anilor. In ora e i alte localit i, un asemenea
deghizament îl putea pune în inferioritate; trebuia îns s rezolve
fiecare problem la vremea ei. Dezbr repede uniforma de gard .
Pe dedesubt, purta u oara salopet . Cu lansatorul de raze ascuns si
o cutie de merinde compresibil în mîn , Barrent parcurse
coridorul pîn la rampa de debarcare. Ezit un moment, întrebîndu-
se dac n-ar fi mai bine s i lase arma pe nav . Se hot rî s nu se
despart de ea. O inspec ie atent 1-ar fi dat oricum în vileag; cu
raza-ac asupra sa, avea cel pu in o ans s scape de poli ie.
Trase adînc aer în piept i p i afar , coborînd pe rampa de
debarcare.
Nu se vedeau nici paznici, nici pluton de inspec ie, nici poli ie,
nici unit i armate si nici vame i. Nu era absolut nimeni. Departe,

110
într-o latur a cîmpiei întinse, putea z ri iruri de astronave
str lucind în razele soarelui. Drept în fa a lui se g sea un gard, iar
în gard era o poart deschis .
Barrent travers cîmpul, repede dar f grab vizibil . Nu avea
nici cea mai vag idee de ce era totul atît de simplu. Poate c
poli ia secret de pe P mînt dispunea de mijloace mai subtile
pentru a-i verifica pe pasagerii astronavelor.
Ajunse la poart . Acolo nu era nimeni, cu excep ia unui b rbat
chel, între dou vîrste si a unui b iat de vreo zece ani. P reau s -1
tepte. Lui Barrent îi venea greu s cread c ace tia ar fi
func ionari oficiali din partea guvernului; totu i, cine putea
cunoa te obiceiurile p mîntenilor? Ie i pe poart .
Omul cel chel, inîndu-1 pe b iat de mîn , se apropie de el:
- Scuza i-m , v rog...
- Da?...
- V-am v zut coborînd din nav . V sup ra i dac v pun cîteva
întreb ri?
- Cîtusi de pu in, r spunse Barrent, cu mîn lîng fermoarul
salopetei sub care i se odihnea lansatorul de raze. Acum era sigur
b rbatul cel chel era agent de poli ie. Singurul lucru care nu
avea nici un sens era prezen a copilului, doar dac acesta n-ar fi
fost un agent în faza de ucenicie.
- Uita i care e problema, explic omul, b iatul meu Ronny, aici
de fa , preg te te o tez pentru Examenul de Licen , Gradul
Zece. Despre astronave.
- A a c am vrut s v d una, interveni Ronny. Era un copil
subdezvoltat fizic, cu chip simpatic si inteligent.
- A vrut s vad una, repet tat l. I-am spus c nu e necesar, de
vreme ce toate datele si imaginile se g sesc în enciclopedie. Dar a
inut neaap rat s vad una în realitate.
- M ajut s g sesc un paragraf bun de introducere, spuse
iatul.
- Desigur, r spunse Barrent, dînd viguros din cap. Incepea s i
pun întreb ri asupra cheliosului. Pentru un membru al poli iei
secrete, era evident c o lua pe c i ocolite.

111
 - Lucra i pe nave? întreb Ronny.
- Exact.
- Cu ce vitez merg?
- In spa iul real sau în subspa iu?
Aceast întrebare p ru s -i taie elanul copilului. I i împinse îns
buza de jos si spuse:
- Ia te uit , n-am tiut c merg si prin sub-spe iu...
C zu un moment pe gînduri.
- Ca s spun cinstit, nici m car nu cred c tiu ce-i la subspa iu.
Barrent i tat l b iatului zîmbir în eleg tori.
- Ei, relu Ronny, i cît de repede merg în spa iul real?
- Cu o sut de mii de mile pe or , îi servi Barrent prima cifr ce-i
trecu prin minte.
B iatul înclin capul, iar tat l încuviin la rîndul lui:
- Foarte repede!
- i mult mai repede în subspa iu, desigur, complet Barrent.
- Desigur, repet cel lalt. Astronavele sînt într-adev r foarte
repezi. Trebuie s fie. E vorba de distan e absolut uria e. Nu-i a a,
domnule?
- Mai mult decît uria e.
- Cum e propulsat nava? se interes Ronny.
- Ca de obicei, îi r spunse Barrent. Am pus s ne instaleze
reactoare triplex anul trecut, dar se înscriu mai degrab în categoria
propulsiei auxiliare.
- Am auzit despre reactoarele astea triplex, spuse tat l. Teribile
chestii.
- Sînt adecvate, spuse Barrent pe un ton plin de în elepciune.
Acum era sigur c omul nu era decît ceea ce el însu i afirmase: un
cet ean f cuno tin e ie ite din comun despre navele spa iale,
care pur si simplu î i adusese fiul la astroport..
- Dar, cum face i ca s ave i aer cît v trebuie? întreb Ronny.
- Ni-1 auto-gener m. Dar nu aerul e problema. Marea problem
o reprezint apa. Apa e necompresibil , în elege i? E greu de
depozitat în mari cantit i. i apoi este si problema de naviga ie,
cînd nava iese din subspa iu.

112
 - Dar ce este subspa iul? întreb Ronny.
- In fond, r spunse Barrent, nu e decît pur si simplu un nivel
diferit al spa iului real. Dar po i g si tot ce vrei despre asta în
enciclopedie.
- Sigur c po i, Ronny, se repezi tat l s pun cap t discu iei. Nu
trebuie s -1 inem pe pilot de vorb aici. Sînt sigur c are multe
lucruri importante de f cut.
- Chiar sînt destul de gr bit, nu întîrzie Barrent s precizeze. Po i
te ui i la tot ce vrei. i, succes la tez , Ronny!
Parcurse urm torii cincizeci de metri sim ind c -i tic ie ira
spin rii, asteptîndu-se în orice moment s primeasc lovitura unei
raze sau a unui proiectil. Dar cînd privi înapoi, v zu c tat l i fiul
erau întor i cu spatele la el, studiind cu sincer curiozitate uria a
nav spa ial . Barrent ezit un moment, tulburat profund. Pîn
acum, toat afacerea fusese, în întregime, pe departe prea u oar .
Suspect de u oar . Dar nu avea nimic altceva ce s fac decît s i
vad de drum.
Aleea de la astroport trecea pe lîng un ir de hangare de
depozitare, spre liziera unei p duri. Barrent merse pîn fu sigur c
nu-1 mai vede nimeni. Atunci, p si drumul si se afund printre
copaci. Ii era de-ajuns de contactele cu oamenii, pentru aceast
prim zi a sa pe P mînt. Nu vroia s i for eze norocul. Dorea s -si
pun gîndurile în ordine, s doarm noaptea în p dure iar apoi,
diminea a, s se duc într-un sat sau ora .
I i croi drum, prin desi ul dens, spre inima p durii. Umbl pe
sub pilcurile umbroase de stejari uria i. Pretutindeni de jur-
împrejur r sunau ciripiturile i fream tul p rilor si animalelor
nev zute. Departe, în fa a sa, v zu o pancart mare i alb fixat pe
trunchiul unui copac. Ajunse acolo si citi: "PARCUL NA IONAL
FORESTDALE. BINE A I VENIT LA PICNICURI I ÎN
TABERE!"
Barrent se sim i pu in dezam git, cu toate c î i d dea seama c
nu prea putea s existe s lb ticie virgin atît de aproape de un
astroport. La urma urmei, pe o planet a a de b trîn si atît de
înalt-dezvoltat cum era P mîntul, probabil c nu mai existau deloc

113
 inuturi neumblate, cu excep ia a ceea ce se mai p strase prin
durile na ionale.
Soarele coborîse spre orizont, iar din umbrele prelungi aruncate
peste covorul p durii r zb tea un u or fior. Barrent î i g si un
culcu confortabil sub un stejar gigantic, aranja frunzele în chip de
saltea si se culc . Avea destule subiecte de medita ie. Pentru ce, de
exemplu, nu fuseser amplasa i gardieni în cel mai important punct
de contact de pe P mînt, un terminus interstelar? Incepeau oare
surile de securitate mai tîrziu, în sate si ora e? Sau se afla deja
sub vreun soi de supraveghere, cine tie ce sistem de spionare
infinit de subtil care îi urm rea cele mai mici mi ri i avea s -1
captureze numai cînd totul va fi gata? Ori era prea fantasmagoric
o asemenea ipotez ? S fi fost oare posibil ca...?
- Bun seara, spuse un glas, aproape de urechea lui dreapt .
Barrent se arunc din calea vocii, într-un spasm nervos, cu mîna
pr lindu-i-se spre lansatorul de raze.
- i este într-adev r o sear foarte pl cut , continu vocea, aici
în Parcul Na ional Forestdale. Temperatura înregistreaz aptezeci
si opt virgul dou grade Fahrenheit, umiditatea 23 la sut ,
barometrul e stabil la dou zeci i nou virgul nou . Vechii
amatori de tabere, sînt sigur, îmi si recunosc vocea. Pentru noii
iubitori ai naturii, permite i-mi s m prezint. Sînt Oaky * ,
prietenosul dumneavoastr stejar. Mi-ar face pl cere s v urez
tuturor, vechi si noi, bun venit în prietenoasa noastr p dure
na ional .
A ezat în întunericul tot mai dens, cu spinarea dreapt , Barrent
privi în jur, întrebîndu-se ce fel de truc mai era si sta. Glasul p rea
într-adev r s vin din direc ia uria ului stejar.
- A v bucura de natur , spuse Oaky, e acum u or si convenabil
pentru toat lumea. Pute i savura izolarea complet , nefiind, totu i,
mai departe decît la zece minute de mers pîn la mijloacele de
transport în comun. Pentru aceia dintre dumneavoastr care nu
______________________________________________________
__________________
Oak = "stejar" (eng); Oaky = "stej rel"; (N.T.)

114
doresc izolarea, avem ture cu ghid, la pre uri accesibile, prin
desi urile acestea b trîne. Aduce i-v aminte s le vorbi i
prietenilor despre prietenosul dumneavoastr parc na ional.
Serviciile complete ale acestuia îi a teapt pe to i iubitorii marilor
exterioare.
In trunchiul copacului se deschise o u . Lunecar afar o
saltea de pat, un termos si o cutie cu cina.
- V doresc o sear pl cut , urm Oaky, în mijlocul s lbaticei
splendori a miracolelor naturii. Iar acum, Orchestra Simfonic
Na ional , dirijat de Otter Krug, v va oferi "Poienile de Sus", de
Ernesto Nestrichala, înregistrat de c tre National North American
Broadcasting Company. Cu aceasta, prietenosul dumneavoastr
stejar î i ia r mas bun.
Muzica începu s emane din mai multe difuzoare ascunse.
Barrent se scarpin în cap; apoi, hot rînd s ia lucrurile a a cum
erau, consum mîncarea, b u cafea din termos, desf ur salteaua
i se culc .
Somnoros, medita îa no iunea de p dure cablat pentru sunet,
echipat cu mîncare i b utur i nimic din toate acestea la mai
mult de zece minute pîn la mijloacele de transport în comun.
Categoric, P mîntul f cea multe pentru cet enii lui. Era de
presupus c le pl ceau lucrurile de soiul sta. Sau... oare chiar le
pl ceau? Nu cumva era vreo capcan uria i subtil pe care i-o
întinseser autorit ile?
Se suci si se-nvîrti o vreme, încercînd s se deprind cu muzica.
Dup un timp, aceasta începu s se întrep trund cu fundalul
fo netului frunzelor frem tînd în vînt si al trosnetelor de crengi.
Barrent adormi.

25

Diminea a, prietenosul stejar oferi micul dejun i echipamentul

de b rbierit. Barrent mînc , se sp si se rase, dup care porni spre
cel mai apropiat ora . I i avea obiectivele clar fixate în minte.

115
Trebuia s i pun la punct un travesti infailibil si s ia leg tura cu
mi carea clandestin p mîntean . Odat îndeplinit primul punct,
urma s afle cît putea de mult despre poli ia secret terestr ,
ordinele de lupt si altele asemenea.
Grupul Doi elaborare o procedur pentru atingerea acestor
scopuri. In vreme ce se apropia de periferia unui ora , Barrent
spera ca metodele Grupului s func ioneze. Pîn una alta, P mîntul
pe care se afla el se asem na foarte pu in cu lumea pe care o
reconstituise Grupul.
Parcurse str zi interminabile, m rginite de mici vile albe. La
început, avu impresia c toate casele ar tau la fel. Apoi observ c
fiecare prezenta una sau dou mici diferen e arhitecturale. Dar, în
loc s ajute la deosebirea caselor una de alta, aceste m runte
particularit i nu serveau decît la sublinierea monotonelor
asem ri. Erau sute de asemenea vili oare, întinzîndu-se cît putea
vedea cu ochii, fiecare dintre ele amplasat pe o mic parcel de
iarb mig los îngrijit . Blînda lor asem nare îl deprima. In mod cu
totul nea teptat, resim ea lipsa individualit ii ridicole, greoaie,
improvizate, a cl dirilor de pe Omega.
Ajunse la un centru comercial. Magazinele repetau tiparul fixat
de c tre case. Erau joase, discrete si foarte asem toare între ele.
Numai o inspectare atent a exponatelor din vitrine dezv luia
deosebirea dintre un magazin alimentar si unul de articole sportive.
Trecu pe lîng un edificiu purtînd o plac pe care scria:
"CONFESIONAL ROBOT -Deschis 24 de ore din 24". P rea s
fie un fel de biseric .
Procedura stabilit de c tre Grupul Doi pentru a-i localiza pe
clandestinii de pe P mînt era simpl si direct . Revolu ionarii, i se
spusese, sînt de g sit în num r mare printre cele mai deprimate
elemente ale societ ii. S cia genereaz insatisfac ii; cei ce nu au
vor s ia de la cei care au. Prin urmare, locul logic de a-i c uta pe
subversivi este în mahalale.
P rea o teorie bun . Problema consta în aceea c Barrent nu
putea g si nici o mahala. Umbl ore în ir, pe lîng magazine
îngrijite i c su e pl cute, terenuri de joac si parcuri, ferme

116
scrupulos între inute, apoi pe lîng alte case si magazine. Nimic nu
ar ta mai bine sau mai r u decît orice altceva.
Seara, obosit i cu dureri de picioare, Barrent nu descoperise, pe
cît putea spune, nimic semnificativ. Inainte de-a p trunde mai
adînc în complexit ile P mîntului, va trebui s -i ia la întreb ri pe
cet enii locali. Era un pas primejdios, dar nu-l putea evita.
Se opri lîng un magazin de confec ii, în umbra serii ce cobora,
si-si stabili un curs de ac iune. Avea s se dea drept str in, sosit
recent în America de Nord din Asia sau Europa, în acest fel va
putea pune întreb ri f a putea da prea mult de b nuit.
Un om se apropia de el - un b rbat bondoc, cu înf are
comun , într-o tunic marron de lucru. Barrent îl opri:
- V rog s m scuza i. Sînt str in aici, tocmai am sosit de la
Roma...
- A a?!... f cu omul.
- Da. M tem c nu în eleg tocmai bine cum merg lucrurile pe la
dumneavoastr , spuse Barrent, cu un mic rîs de scuz . Mi se pare
nu reu esc s g sesc nici un hotel ieftin. Dac m-a i putea
îndruma...
- Cet ene, nu v sim i bine? îl întreb omul, în sprindu-se la
chip.
- Cum v-am spus, sînt str in, si caut...
- Uita i ce e, îl întrerupse din nou cel lalt, ti i la fel de bine ca si
mine c nu mai exist str ini.
- Nu mai exist ?
- Fire te c nu. Am fost i eu la Roma. E exact la fel ca aici în
Wilmington. Acela i fel de case i magazine. Nimeni nu mai e
str in.
Barrent nu se putea gîndi la nici o nou replic . Zîmbi nervos.
- Mai mult de-atît, continu omul, nu mai exist locuri ieftine de
cazare nic ieri pe P mînt. De ce ar fi? Cine s locuiasc în ele?
- Cine, într-adev r? repet Barrent. Cred c am b ut un pic cam
mult.
- Nimeni nu mai bea, îl contrazise cel lalt. Nu v în eleg. Ce fel
de joc e sta?

117
 - Ce fel de joc crede i dumneavoastr c e? contraatac Barrent,
recurgînd la o tehnic pe care i-o recomandase Grupul.
Omul îl privi, încruntîndu-se:
- Cred c m-am prins... Sînte i, f îndoial , un Opinionist.
- Mmm, f cu Barrent, evaziv.
- Asta e, precis. Sînte i unul dintre cet enii aceia care umbl pe
ici, pe colo, cerîndu-le oamenilor p rerile. Pentru supravegheri i
chestii de-astea. A a e?
- A i f cut o deduc ie foarte inteligent , coment Barrent.
- M rog, nu mi se pare c-ar fi fost prea greu. Opinioni tii se-
nvîrt mereu peste tot, încercînd s afle atitudinile oamenilor despre
diverse lucruri. V-as fi recunoscut imediat dac a i fi purtat
uniforma de Opinionist.
Omul se încrunt din nou.
- Chiar, cum se face c nu sînte i îmbr cat în costumul
Opinionistilor?
- Tocmai am absolvit, explic Barrent. Inc n-am apucat s -mi
ob in hainele.
- Aha. Ei bine, ar trebui s v face i rost de inuta
corespunz toare, afirm senten ios cel lalt. Cum vre i s i dea
seama cet enii de statutul dumneavoastr ?
- A fost doar un sondaj-test. V mul umesc pentru colaborare,
domnule. Poate c voi mai avea ocazia s v intervievez în viitorul
apropiat.
- Cînd dori i, r spunse omul. Inclin politicos din cap si se
îndep rt .
Barrent reflect pu in si ajunse la concluzia c ocupa ia de
Opinionist îi venea perfect. Avea s -i confere dreptul atotimportant
de a pune întreb ri, de a întîlni oameni, de a afla cum se tr ia pe
mînt. Va trebui s aib grij , desigur, s nu-si dezv luie ig-
noran a. Lucrînd, îns , cu pruden , existau anse s ob in în
cîteva zile cuno tin ele generale asupra acelei civiliza ii.
Mai întîi, era necesar s i cumpere îmbr minte de Opinionist.
Asta p rea cel mai important. Problema era c nu avea banii cu

118
care s-o pl teasc . Grupul se v dise neputincios în a duplica banii
tere tri, nu reu iser nici m car s -si aduc aminte cum ar tau.
Il înzestraser îns cu un mijloc de învinge chiar si acest
obstacol. Barrent se r suci pe c lcîie i intr în cel mai apropiat
magazin.
Proprietarul era un b rbat scund, cu ochi albastru-de-China si un
zîmbet primitor, de
comisvoiajor. Ii ur bun-sosit lui Barrent, si îl întreb cu ce îi putea
fi de folos.
- Am nevoie de un costum de Opinionist, explic Barrent.
Tocmai am preluat func ia.
- Bineîn eles, domnule, spuse negustorul. i a i venit chiar la
locul potrivit. Majoritatea magazinelor mai mici nu de in
îmbr minte de nici un alt fel în afara... ... celei pentru
profesiunile comune. Aici, îns , la Jules Wonderson's, avem
costume de gata pentru toate cele cinci sute dou zeci de profesiuni
majore înscrise în Almanahul St rii Civile. Eu sînt Jules
Wonderson.
- O pl cere, r spunse Barrent. Ave i un costum de gata pentru
sura mea?
- Sînt sigur c avem, îl încredin a Wonderson. V-ar interesa un
Normal sau un Special?
- Un Normal mi-ar veni dr gu .
- Majoritatea Opinionistilor noi prefer Specialul, spuse
Wonderson. Micile lucr turi manuale simulate fac s creasc
respectul publicului.
- In cazul sta, o s iau Specialul.
- Da, domnule. De i, dac a i putea a tepta o zi sau dou , vom
primi un nou model - o es tur de Cas simulat , inclusiv
imperfec iuni naturale ale urzelii. Pentru omul discrimin rii de
rang. O adev rat pies de prestigiu.
- Poate m voi întoarce s-o cump r si pe aceea, spuse Barrent.
Deocamdat , am nevoie de un costum de gata.

119
 - Sigur c da, domnule, accept Wonderson, dezam git dar
încercînd eroic s o ascund . Dac ave i amabilitatea s a tepta i
un minu el...
Dup cîteva probe, Barrent se v zu îmbr cat într-un costum
negru de lucru, garnisit cu un tiv alb i sub ire în jurul reverelor.
Pentru ochiul s u lipsit de experien ar ta aproape întocmai la fel
ca i celelalte costume pe care le avea expuse Wonderson, pentru
bancheri, agen i de burs , b cani, contabili si al ii ca ei. Dar pentru
Wonderson, care vorbea despre reverul bancherului i pensele
agentului de asigur ri, deosebirile se ar tau tot atît de evidente
precum grosierele simboluri de clas de pe Omega. Barrent
conchise c nu era decît o chestiune de antrenament.
- Iat , domnule! exclam negustorul. V vine ca turnat, din
material garantat pentru o via de om. Totul, pentru numai treizeci
si nou si nou zeci si cinci.
- Excelent! Acuma, în leg tur cu banii...
- Da, domnule? Barrent se arunc în gol:
- Nu am bani.
- Nu ave i bani, domnule? Asta chiar e neobi nuit.
- Da, a a este. Oricum, am asupra mea anumite articole de
valoare...
Scoase din buzunar trei inele cu nestemate pe care i le pusese la
dispozi ie Grupul de pe Omega.
- Aceste pietre sînt diamante veritabile, cum ar fi bucuros s
ateste orice giuvaergiu. Dac a i re ine unul pîn aduc banii pentru
plat ...
- Dar, domnule, spuse Wonderson, diamantele si altele
asemenea nu au valoare intrinsec . Nu mai au din '23, cînd Von
Blon a scris lucrarea definitiv distrugînd conceptul de valoare a
rarit ilor.
- Desigur, murmur Barrent, neg sind altceva mai bun de spus.
Wonderson privi inelele:
- B nuiesc totu i c au o valoare sentimental ...
- Bineîn eles, se gr bi Barrent s confirme. Le-am avut în
familie de genera ii întregi.

120
 - In acest caz, n-as vrea s v lipsesc de ele. V rog, nu insista i,
domnule! Sentimentalismul este cea mai pre ioas dintre st rile
emotive. N-as mai putea dormi nop ile, dac as lua fie i numai una
dintre aceste mo teniri de familie de la dumneavoastr .
- Dar e problema cu plata...
- Pl ti i-m cînd pute i.
- Vre i s spune i c ave i încredere în mine, cu toate c nu m
cunoa te i?
- F discu ie, zîmbi cu iretenie Wonderson. V încerca i
metodele de opinionist, nu-i a a? Ei bine, pîn i un copil tie c
civiliza ia noastr este bazat pe încredere, nu pe m surile de
prevedere. Este axiomatic faptul c pîn i un str in trebuie tratat
cu încredere pîn nu se dovede te în mod concluziv i incontestabil
nedemn de ea.
- N-a i fost niciodat în elat?
- Fire te c nu. Crima a devenit inexistent în zilele noastre.
- In cazul sta întreb Barrent, cum r mîne cu Omega?
- V rog?!
- Omega, planeta-închisoare. Trebuie s fi auzit de ea.
- Mi se pare c am auzit, spuse precaut Wonderson. Ei, ar fi
trebuit s zic mai degrab c e aproape inexistent . Presupun c
vor fi fiind cîteva tipuri criminale congenitale, u or recognoscibile
ca atare. Se zice c nu ajung la mai mult de zece sau doisprezece
indivizi pe an, dintr-o popula ie de dou miliarde.
Afi un zîmbet larg.
- ansele de a-1 întîlni pe unul dintre ei sînt extrem de reduse.
Barrent se gîndi la navele-închisori ce f ceau încontinuu naveta
între P mînt si Omega, rev rsîndu-si înc rc tura uman si
întorcîndu-se s mai aduc . Se întreb de unde-si procura
Wonderson statisticile. Si, apropos de asta, unde era poli ia? Nu
zuse nici o uniform militar , de cînd p sise nava. Ar fi fost
curios s afle, dar i se p ru mai în elept s nu continue cu tactica
întreb rilor.
- V mul umesc foarte mult pentru credit, spuse. Am s m
întorc cu banii cît de curînd posibil.

121
 - Sigur c da, replic Wonderson, scuturîndu-i mîna. Cînd dori i,
domnule. Nu e absolut nici o grab .
Barrent îi mul umi înc o dat i p si magazinul. Avea acum o
profesiune. Iar dac i al i oameni gîndeau la fel ca Wonderson, se
bucura de o încredere nelimitat . Se afla pe o planet care p rea,
cel pu in la prima vedere, o utopie. Utopie prezentînd anumite
contradic ii, desigur. Spera s afle mai mult în urm toarele zile.
Mai jos pe aceea i strad , Barrent g si un hotel numit Micul
Popas, închirie o camer pentru o s pt mîn , pe credit.

26

Diminea a, Barrent ceru îndrum ri spre cea mai apropiat filial

a bibliotecii publice. Ajunsese la concluzia c avea nevoie de cît
mai multe informa ii posibile din c i. Cu cuno tin e despre istoria
i dezvoltarea civiliza iei p mîntene, avea s -si formeze o mai
bun idee asupra celor la care trebuia s se a tepte i de ce anume
se fereasc .
Imbr mintea sa de Opinionist îi deschise accesul la rafturile
oprite unde erau p strate c ile de istorie. Dar c ile în sine se
dir un ir de decep ii. Majoritatea nu erau decît volume de
istorie a P mîntului, din cele mai timpurii începuturi, pîn la zorii
energiei atomice. Barrent le r sfoi. Pe m sur ce citea, îi revenir
unele amintiri din lecturile anterioare. S ri repede de la Grecia lui
Pericle la Roma Imperial , la Charlemagne i Evul Mediu, de la
Cuceririle Normande la R zboiul de Treizeci de Ani, i apoi la o
fugar trecere în revist a Epocii Napoleoniene. Citi cu mai mult
ate ie despre R zboaiele Mondiale. Cartea se încheia cu exploziile
primelor bombe nucleare. Celelalte volume de pe raft nu erau decît
banale amplific ri ale diferitelor etape de istorie pe care le g sise
în prima carte.
Dup foarte multe c ut ri, g si o mic scriere intitulat "Dilema
Postbelic , Volumul I", de Arthur Whittler. Incepea acolo unde se
întrerupseser celelalte istorii: cu bombele atomice explodînd

122
deasupra Hiroshimei i Nagasaki-ului. Barrent se a ez i începu s
citeasc atent.
Afl despre R zboiul Rece din anii 1950, cînd mai multe na iuni
intraser în posesia armelor nucleare si cu hidrogen. Deja, declara
autorul, germenii unei conformit i masive i ridiculizante erau
prezen i în rîndurile na iunilor lumii. In America se înregistra cea
mai frenetic rezisten fa de comunism. In Rusia si China, o tot
atît de aprig rezisten împotriva capitalismului. Una cîte una,
toate na iunile lumii au fost atrase într-o tab sau alta. In scopuri
de securitate intern , toate rile se bazau pe cele mai noi forme de
propagand i tehnici de îndoctrinare. Na iunile sim eau c au
nevoie, pentru propria supravie uire, de o aderen rigid la
doctrinele aprobate de stat.
Presiunea asupra individului, spre a se conforma, devenea din ce
în ce mai puternic si, totodat , mai subtil .
Primejdiile r zboiului trecur . Numeroase societ i de pe P mînt
începur s se contopeasc într-un singur superstat. Presiunea spre
conformism, îns , în loc s sl beasc , ajunse i mai intens . Nevoia
era dictat de c tre continua cre tere exploziv a num rului
popula iei i de nenum ratele probleme specifice unific rii peste
liniile na ionale i etnice. Diferen ele de opinie puteau fi mortale;
prea multe grupuri aveau acum acces la suprem-ucig toarele
bombe cu hidrogen .
Sub aceste circumstan e, comportamentul deviant nu mai putea
fi tolerat.
Unificarea fu în sfîrsit încheiat . Cucerirea spa iului continua, de
la nava selenar la nava interplanetar si la cea stelar . P mîntul,
îns , devenea tot mai rigid în institu iile sale. O civiliza ie mai in-
flexibil decît orice altceva produsese Europa medieval ,
pedepsind fiecare opozi ie fa de obiceiurile, uzan ele si crezurile
existente. Aceste bre e în contractul social erau considerate crime
majore, la fel de serioase ca i omuciderea sau incendierea. i erau
pedepsite similar. Institu iile antice ale poli iilor secrete, poli iilor
politice, informatorilor, toate erau folosite. Orice dispozitiv posibil

123
era adus s ac ioneze în sensul atot-importantului el al
conformismului.
Pentru neconformisti, exista Omega.
Pedeapsa capital fusese abolit cu mult vreme în urm , dar nu
exista nici loc, si nici resurse pentru a satisface num rul crescînd al
delicven ilor care umpleau pretutindeni închisorile. Liderii lumii au
decis în cele din urm s -i transporte pe ace ti criminali într-o
lume-pusc rie separat , copiind un sistem folosit de c tre francezi
în Guyana i Noua Caledonie, ca si de englezi în Australia i
America de Nord timpurie. De vreme ce era imposibil ca Omega s
fie guvernat de pe P mînt, autorit ile nici m car n-au încercat.
Pur si simplu si-au luat m suri de siguran ca nici unul dintre
de inu i s nu scape - i
atît.
Astfel se încheia volumul unu. O not la sfirsit anun a c al
doilea volum urma s fie un studiu al P mîntului contemporan.
Purta titlul "Civiliza ia Statutelor".
Volumul doi nu se afla pe rafturi. Barrent îl întreb pe
bibliotecar, pentru a afla c tomul fusese distrus, în interesul
siguran ei publice.
P si biblioteca, se duse într-un p rcule i, asexat pe o banc ,
privind int în p mînt, încerc s gîndeasc .
Se a teptase s descopere un P mînt similar cu cel descris în
cartea lui Whittler. Fusese preg tit pentru un stat poli ienesc,
controluri strînse din partea securit ii, o popula ie reprimat i un
aer de nelini te crescînd . Acela îns , dup cîte se p rea, fusese
trecutul. Pîn în momentul de fa , nici m car nu v zuse un singur
poli ist. Nu observase verific ri din partea securit ii, iar oamenii
pe care îi întîlnise nu ar tau ca unii reprima i cu asprime.
Dimpotriv , chiar. P rea o lume întru totul diferit ...
Cu excep ia faptului c , an dup an, navele soseau pe Omega cu
înc rc turile lor de prizonieri sp la i-pe-creier. Cine îi arestase?
Cine îi judecase? Ce fel de societate îi producea?
Trebuia s afle de unul singur r spunsurile.

124
27

A doua zi dis-de-diminea , Barrent î i începu explorarea. Opera

dup o tehnic simpl : suna la u i si punea întreb ri. I i prevenea
to i subiec ii c întreb rile sale reale puteau fi intercalate cu trucuri
sau întreb ri lipsite de sens, al c ror scop era de a testa nivelul
general al con tiin ei realit ii. In acest mod, Barrent descoperi c
putea întreba absolut orice despre P mînt, putea explora zone
controversate sau chiar inexistente, f cînd-o totodat de a a
manier încît s nu- i dezv luie propria ne tiin .
Exista în continuare riscul ca vreun func ionar oficial s -i cear
documentele sau ca poli ia s r sar în chip misterios cînd se
tepta mai pu in. Dar trebuia s i asume aceste riscuri. Pornind
de la începutul Esplanadei Orange, Barrent înainta spre nord,
sunînd la fiecare cas pe lîng care trecea. Rezultatele îi erau
inegale, dup cum se putea constata si dup mostrele selective ale
anchetei:
(Cet eana A.L.Gotthreid; vîrsta: 55 ani; ocupa ia: femeie de
serviciu. O cucoan puternic , iriîndu-se dreapt , categoric dar
politicoas , cu un aer de refuz al absurdit ilor.)
- Dori i s m întreba i de clase i statute? Despre asta e vorba?
- Da, doamn .
- Dumneavoastr , Opinionistii, întreba i întotdeauna despre clase
si statute. S-ar putea crede c ti i totul despre acest subiect de-
acum. Dar, m rog. Ast zi, de vreme ce cu to ii sîntem egali, nu
mai exist decît o singur clas . Clasa mijlocie. Prin urmare,
singura întrebare care r mîne este: c rei por iuni din clasa mijlocie
îi apar ine cineva? Celei superioare, inferioare sau mijlocii?
- i în ce fel se determin acesta?
- P i, dup fel de fel de lucruri. Dup felul în care o persoan
vorbe te, m nînc , se îmbrac , dup cum se comport în public.
Dup maniere, îmbr minte. Putem întotdeauna s recunoa tem
pe omul nostru din clasa mijlocie, dup haine. E absolu
inconfundabil.
- In eleg. i clasa mijlocie-inferioar ?

125
 - Ei bine, pe de o parte, le lipse te energia creatoare. Poart
haine de gata, de exemplu, f a-si da osteneala s le
perfec ioneze. La fel se întîmpl cu locuin ele lor. Simplele
decora iuni neinspirate nu rezolv problema, da i-mi voie s adaug.
Asta e pur i simplu însemnul clasei nouveau mijlociu- superior.
Nu se primesc asemenea persoane în cas .
- V mul umesc, Cet ean Gotthreid. Si unde v-a i clasifica pe
dumneavoastr în iv din punct de vedere al statutului?
(Cu o minim ezitare:)
- Oh, niciodat nu m-am gîndit prea mult la asta - mijlociu-
superior, cred.
(Cet eanul Dreister; vîrsta: 43 ani; ocupa ia: vînz tor de pantofi.
Un om blajin, svelt, ar tînd destul de tîn r pentru vîrsta lui.)
- Da, domnule. Myra si cu mine avem trei copii de vîrsta
colar . To i, b ie i.
- Mi-a i putea da o oarecare idee, în ce const educa ia lor?
- Inva s scrie i s citeasc i cum s devin buni cet eni.
Deja încep s i deprind meseriile. Cel mai mare va lucra în sfera
familiei - înc minte. Ceilal i doi urmeaz cursuri de ucenicie în
nie i, respectiv, comer cu am nuntul. Acesta e domeniul de
activitate al familiei so iei mele. Mai înva de asemenea cum s i
streze statutul, si cum s se foloseasc de tehnicile standard
pentru a promova. Cam asta e tot ce se întîmpl la cursurile
deschise.
- Mai exist si alte cursuri colare care nu sînt deschise?
- Ei, sigur c sînt si cursurile închise. Fiecare copil le
frecventeaz .
- i ce înva la cursurile închise?
- Nu tiu. Sînt închise, v-am spus.
- Copiii nu povestesc niciodat ?
- Vorbesc despre tot ce mi sub soare, dar nu i despre asta.
- N-ave i nici cea mai vag idee ce se întîmpl la cursurile
închise?

126
 - Imi pare r u, nu. Presupun - si nu-i decît o presupunere, dac
nu v sup ra i - c e probabil ceva religios, as zice. Dar ar trebui s
întreba i un profesor.
- V mul umesc, domnule, i, cum v-a i clasifica pe
dumneavoastr din punct de vedere al clasei?
- Clasa mijlociu-mijlocie. Nu prea am ce s adaug...
(Cet ean Maryjane Morgan; vîrsta: 51 ani; ocupa ia:
profesoar . O femeie înalt , osoas .)
- Da, domnule, cred c aceasta rezum aproape exact
curriculum-ul nostru la Mica coal Bej.
- Cu excep ia cursurilor închise.
- V rog, domnule?
- Cursurile închise. Despre ele n-a i discutat.
- M tem c nu pot.
- De ce nu, Cet ean Morgan?
- Asta-i o întrebare încuietoare? Toat lumea tie c profesorii
nu au acces la cursurile închise.
- i cine are acces?
- Copiii, fire te.
- Dar cine îi înva ?
- E sarcina guvernului.
- Desigur. Dar cine, concret, se ocup de predarea cursurilor
închise?
- N-am idee, domnule. Nu e treaba mea. Cursurile închise sînt o
institu ie str veche si respectat . Ceea ce se peterce în cadrul lor e
foarte posibil s fie de natur religioas . Dar nu-i decît o deduc ie.
i indiferent ce e, nu-i treaba mea. Nici a dumitale, tinere, Opionist
sau nu.
- V mul umesc, Cet ean Morgan.
(Cet eanul Edgar Nief; vîrsta: 107 ani; ocupa ia: ofi er în
retragere. Un b rbat înalt, adus de spate, cu baston, ochi alba tri,
de ghea , neînce osa i de vîrsta.)
- Pu in mai tare, v rog. Cum suna întrebarea aceea?
- In leg tur cu for ele armate. Concret, v-am întrebat...

127
 - Imi amintesc acum. Da, tinere domn, am fost colonel în
Comandoul Spa ial Nord-American Dou zeci si Unu, care era o
unitate regulat a Corpului de Armat pentru Ap rarea P mîntului.
- i v-a i retras din serviciul militar?
- Nu, servicul s-a retras de la mine.
- M scuza i, domnule...?
- A i auzit corect, tinere domn. S-a întîmplat acum exact aizeci
si trei de ani. For ele Armate terestre au fost demobilizate, cu
excep ia poli iei, pe care nu o pot pune la socoteal . Toate unit ile
regulate, îns , au fost demobilizate.
- De ce s-a f cut asta, domnule?
- Nu aveam cu cine s lupt m. Nici m car împotriva cui s ne
ap m, sau cel pu in a a mi s-a spus. A dracu de prosteasc
treab , as zice.
- De ce, domnule?
- Pentru c un soldat b trîn tie c nu po i fi niciodat sigur cînd
poate s se iveasc un inamic. Se poate întîmpla chiar acum. i
atunci unde-o s-ajungem?
- Dar nu s-ar putea forma la loc armatele?
- Sigur. Numai c genera ia prezent nu de ine conceptul
serviciului sub arme. N-am mai r mas conduc tori, în afara cîtorva
trîni nebuni i inutili ca mine. Ar fi nevoie de ani pentru ca s se
formeze o for eficace, condus eficient.
- Iar între timp, P mîntul este complet expus unei invazii din
afar ?
- Da, cu excep ia unit ilor de poli ie. Si m îndoiesc serios c
am putea pune vreo baz pe ele, sub foc inamic.
- Ce mi-a i putea spune despre poli ie?
- Nu tiu nimic despre ei. Nu mi-am ostenit niciodat mintea cu
problemele non-militare.
- Dar e de conceput c poli ia si-a asumat acum func iile
armatei, nu-i a a? C poli ia constituie o for paramilitar
considerabil si disciplinat ?
- E posibil, tinere domn. Orice e posibil.

128
(Cet eanul Moertin Honners; vîrsta: 31 de ani; ocupa ia:
verbalizator. Un tîn r sub irel, apatic, cu chip b ie esc, deschis, si
r neted, de culoarea porumbului.)
- Sînte i verbalizator, Cet ene Honners?
- Sînt, domnule. De i, poate, "autor" ar fi un cuvînt mai potrivit,
dac nu v e cu sup rare.
-F îndoial , Cet ene Honners, în prezent sînte i angajat în a
scrie pentru unele din periodicele pe care le v d pe standurile de
difuzare?
- Categoric, nu! Acestea sînt comise de scribi incompeten i,
pentru delectarea dubioas a claselor mijlociu-inferioare.
Povestirile, în caz c nu ti i, sînt luate cuvînt cu cuvînt dup
operele feluri ilor scriitori populari din secolele dou zeci si
dou zeci i unu. Oamenii care fac treaba asta, abia dac substituie
adjectivele i adverbele. Din cînd în cînd, se spune, un scrib mai
îndr zne înlocuie te i un verb sau chiar un substantiv. Dar asta se
întîmpla foarte rar. Redactorii periodicelor de acest gen nu v d cu
ochi buni inova iile prea impetuoase.
- Iar dumneavoastr nu sînte i angaja i într-o asemenea munc ?
- In nici un caz! Munca mea e ne-lucrativ . Sînt un Specialist
Creator Conrad.
- V-ar deranja s -mi explica i ce înseamn asta, Cet ene
Honners?
- Cu cea mai mare pl cere. Domeniul particular al preocup rilor
mele cuprinde re-creerea operelor lui Joseph Conrad, un autor care
a tr it în era pre-atomic .
- i cum proceda i pentru a re-crea aceste opere, domnule?
- Ei bine, în prezent sîrit angajat în cea de-a cincea re-creere de-
a mea dup "Lord Jim". Pentru a o face, m cufund cît de adînc
posibil în lucrarea original . Apoi m apuc s-o rescriu, a a cum ar
fi scris-o Conrad dac tr ia în zilele noastre. E o sarcin care
pretinde sîrguin maxim si integritate artistic suprem . O
singur eroare poate submina întreaga re-creere. Dup cum pute i
vedea, presupune o st pînire preliminar a vocabularului lui
Conrad, a temelor, intrigilor, personajelor, st rii de spirit,

129
modalit ilor de abordare, i a a mai departe. Toate acestea intr în
lucrare, i totu i cartea nu poate fi doar o repetare servil . Trebuie
aib ceva nou de spus, întocmai a a cum ar fi f cut-o Conrad.
- i a i reu it?
- Criticii au fost genero i, iar editorul meu îmi d toate
încuraj rile.
- Cînd v ve i fi încheiat cea de-a cincea re-creere a lui "Lord
Jim", ce ave i în plan s face i?
- Mai întîi, o s -mi acord o lung perioad de odihn . Apoi, voi
re-crea una dintre lucr rile minore ale lui Conrad, poate
"Plantatorul din Malata"...
- In eleg. Re-creerea e o regul în toate artele?
- Este elul oric rui artist cu aspira ii adev rate, indiferent de
domeniul pe care i 1-a ales pentru a crea. Arta e o amant crud ,
team mi-e...
(Cet eanul Willis Ouerka; vîrsta:8ani; ocupa ia: elev. Un b iat
fermec tor, brunet, bronzat.)
- Imi pare r u, Domnule Opinionist, p rin ii mei nu sînt acas pe
moment.
- E absolut în regul , Willis. Te deranjeaz s i pun o întrebare,
dou ?
- Nu m deranjeaz . Ce ave i sub jachet , Domnule? E umflat .
- Eu pun întreb rile, Willis, dac nu-i cu sup rare... Acuma,
spune-mi, î i place coala?
- E ca lumea.
- Ce cursuri urmezi?
- P i, avem citire, scriere, aprecierea statutelor i lec ii de art ,
muzic , arhitectur , literatur , balet si teatru. Chestiile obi nuite.
- In eleg. Astea sînt la cursurile deschise?
- Normal.
- Frecventezi i un curs închis?
- Normal c da. In fiecare zi.
- Te superi dac te rog s -mi vorbe ti despre asta?
- Nu m sup r. Umfl tura aia-i un pistol? Eu tiu ce sînt
pistoalele. Unii din b ie ii mai mari d deau din mîn -n mîn ni te

130
poze acu cîteva zile în pauza de mas si am b gat si eu un ochi.
Ave i un pistol acolo?
- Nu. Costumul nu-mi vine tocmai bine, asta-i tot. Ia s vedem.
Ai ceva împotriv s -mi spui ce face i la cursul închis?
- N-am nimic împotriv .
- Deci ce se întîmpl ?
- Nu-mi aduc aminte.
- Ei, haide, Willis!
- Chiar a a, Domnule Opinionist. Intr m to i în clasa aia, i
ie im dup dou ore în recrea ie. Da asta-i tot. Nu pot s -mi aduc
aminte nimic altceva. Am vorbit si cu ceilal i copii. Nici ei nu in
minte.
- Ciudat...
- Ba nu, domnnule. Dac era vorba s ne-amintim, n-ar mai fi
fost închis, nu?
- A a o fi. I i aduci aminte cum arat înc perea sau pe cine ave i
profesor la cursul închis?
- Nu, domnule. Chiar nu-mi aduc aminte nimic despre asta.
- Mul umesc, Willis.
- Pentru pu in, domnule. Da chiar n-ave i acolo un pistol?...
(Cet eanul Cutchulain Dent; vîrsta: 37 ani; ocupa ia: inventator.
Un b rbat cu chelie prematur si ochi ironici, cu pleoape grele.)
- D-da, a a e. Sînt inventator specializat în jocuri. Am scos
"Triunghiular - Sau Altfel!", anul trecut. A fost destul de popular.
L-a i v zut?
- Team mi-e c nu.
- O trebsoar dr gu . E o chestie simulat , cu pierdut-în- spa iu.
Judec torilor li se dau date incomplete pentru computerele lor
miniaturale si, pe m sur ce le cî tig , informa ii suplimentare.
Neprev zute spa iale, drept pedeaps . Puzderie de jocuri de lumini
si socoteli de-astea. O vînzare grozav .
- Mai inventa i i altceva, Cet ene Dent?
- Cînd eram pu ti, am lucrat la o sem toare-secer toare
perfec ionat . Proiectat s fie de trei ori mai eficient decît

131
modelele prezentate. i, m crede i ori nu, chiar credeam c a
avea ansa s-o vînd.
- Si a i vîndut-o?
- Evident c nu. Pe vremea aceea nu realizam c oficiul de
patente era închis permanent, cu excep ia sec iei de jocuri.
- V-a sup rat acest lucru?
- M-a cam sup rat pe moment. Dar mi-am dat curînd seama c
modelele pe care le avem sînt totu i destul de bune. Nu e nevoie de
inven ii mai ingenioase sau mai eficiente. Oamenii, în ziua de azi,
sînt mul umi i cu ce au. Pe de alt parte, noile inven ii nu i-ar
folosi cu nimic omenirii. Ratele natalit ii si mortalit ii pe P mînt
sînt stabile, de g sit se g se te destul pentru toat lumea... Pentru a
produce o nou inven ie, ar trebui s reutilezi o întreag fabric . i
e aproape imposibil, de vreme ce toate fabricile, în ziua de azi, sînt
automate i autodepanatoare. Din acest motiv s-a stabilit un
moratoriu asupra inven iilor, cu excep ia celor de înnoire a
domeniului jocurilor.
- Ce p rere ave i despre situa ia asta?
- Ce p rere s am? Dac a a stau lucrurile...
- V-ar pl cea s stea altfel?...
- Poate. Dar, inventator fiind, oricum sînt clasificat ca element
poten ial instabil.
(Cet eanul Barn Threnten; vîrsta: 41 ani: ocupa ia: inginer
atomist specializat în design nave spa iale. Un b rbat nervos, cu
înf are inteligent si ochi c prui si tri ti)
- Vre i s ti i cu ce m ocup în munca mea? Regret c a i
întrebat, Cet ene, c ci nu fac nimic decît m plimb prin fabric .
Regulile sindicale presupun ca pe lîng fiecare robot sau
opera iune robotizat s fie prezent si un om. Asta fac eu. Pur si
simplu stau pe-al turi.
- P re i nemul umit, Cet ene Threnten...
- Sînt. Am vrut s ajung inginer atomist. M-am instruit. Apoi, la
absolvire, am descoperit c toate cuno tin ele erau perimate de
cincizeci de ani. i chiar dac am înv at ceea ce se face în prezent,
nu are unde s -mi foloseasc .

132
 - De ce nu?
- Pentru c toat activitatea din domeniul atomicii e
automatizat . Nu tiu dac majoritatea popula iei e la curent, dar
sta-i adev rul. De la materia prim i pîn la produsul finit, totul e
complet automat. Singura participare uman în program const în
controlul cantit ii, relativ la indicii de popula ie. i pîn i aici
munca e minim .
- Ce se întîmpl dac o parte a fabricii se defecteaz ?
- O repar unit ile robotice de depanare.
- i dac se stric i acestea?
- Afurisitele au auto-depanare. Tot ce pot eu s fac e s stau de-o
parte, s m uit, i s completez un raport. Ceea ce înseamn o
pozi ie absolut ridicol , pentru un om care se consider inginer.
- De ce nu v reorienta i spre un alt domeniu?
- N-are nici un rost. Am verificat, si restul inginerilor sînt în
aceea i postur ca mine, urm rind procese automate pe care nu le
în eleg. Zi un domeniu: procesare hran , fabrica ie de automobile,
construc ii, biochimie, toate-s la fel. Fie ingineri stînd pe tu , fie
nici un fel de ingineri.
- Acest lucru e valabil i pentru zborurile spa iale.
- Sigur. Nici un membru al sindicatului pilo ilor spa iali n-a
sit suprafa a P mîntului de cincizeci de ani. Habar n-ar avea
cum se conduce o nav .
- In eleg. Toate navele sînt reglate pe automat.
- Exact. Automat permanent si irevocabil.
- i ce s-ar întîmpla dac aceste nave ar ajunge într-o situa ie
precedent?
- Greu de spus. Navele, ti i, nu pot gîndi; nu fac decît s urmeze
programe prestabilite. Dac o nav ar intra într-o situa ie pentru
care n-a fost programat , ar paraliza, cel pu in temporar. Cred c
dispun de un selector pentru variante optime, presupus s -si asuma
rezolvarea situa iilor destabilizate; dar nu s-a încercat niciodat , în
cel mai bun caz, ar reac iona t nat, în cel mai r u, nici m car
n-ar func iona. i asta ar fi perfect, dup mine.
- Chiar vorbi i serios?

133
 - Sigur c vorbesc serios. Mi-e grea de-atîta stat pe bar
scînd gura la o ma in care face acela i lucru zi de zi. Cei mai
mul i dintre profesioni ti simt la fel, o tiu. Vrem s facem ceva.
Orice. tia i c acum o sut de ani astronavele, pilotate de oameni
explorau planetele altor sisteme solare?
- Da.
- Ei bine, asta-i ceea ce ar trebui s facem acum. S ne mi m
în afar , s explor m, s progres m. sta-i lucrul de care-avem
nevoie.
- Sînt de acord. Dar nu crede i c spune i lucruri destul de
periculoase?
- tiu c sînt periculoase. Dar, sincer vorbind, pur i simplu nu
îmi pas . N-au decît s m expedieze pe Omega, dac vor. Aici nu-
s bun de nimic.
- Va s zic , a i auzit despre Omega?
- Oricine are vreo leg tur cu astronavele tie de Omega.
torii tur-retur între Omega si P mînt, asta-i tot ce fac navele
noastre. E o lume cumplit . Personal, as da toat vina pe clerici.
- Pecierici?
- Absolut. Nebunii ia f arnici cu nesfîr ita lor tr nc neal
prosteasc despre Biserica Spiritului Incarnatului Umanit ii. E
prea destul ca s -1 fac pe om s -si doresc un strop de r u...
(Cet eanul P rinte Boeren; vîrsta: 51 ani; ocupa ia: cleric. Un
rbat cu prestan , trup in form de prun , purtînd un anteriu
galben ca safranul si sandale albe.)
- A a este, fiul meu, sînt abtele ramurii locale a Bisericii
Spiritului Incarnatului Umanit ii. Biserica noastr este expresia
religioas oficial si exclusiv a conducerii P mîntului. Religia
noastr vorbe te pentru toate popoarele lumii. E o compozi ie din
cele mai bune elemente ale tuturor religiilor anterioare, atît majore
cît si minore, împletite cu me te ug într-o singur credin atot-
cuprinz toare.
- Cet ene Abate, n-ar fi de a teptat s existe contradic ii de
doctrin între feluritele religii care alc tuiesc credin a
dumneavoastr ?

134
 - Au existat contradic ii. Dar f uritorii Bisericii noastre prezente
au înl turat toate materiile de natur s iste controverse. P str m
numai anumite fa ete mai viu colorate ale acelor mari religii de
odinioar ; aspecte pe care oamenii le pot identifica. Nu s-au
semnalat niciodat schisme în religia noastr , pentru c sîntem
atot-toleran i. Omul poate crede orice dore te, cît vreme nu
exclude sfintul spirit al Incarnatului Umanit ii. C ci adora ia
noastr , vezi dumneata, este adev rata adorare a Omului. Iar
spiritul pe care îl recunoa tem e spiritul divinului i sim ului Bine.
- A i fi bun s defini i Binele, Cet ene Abate?
- Fire te. Binele este acea for dinl untrul nostru care îi inspir
pe oameni întru fapte ale conformismului i servilit ii. Adorarea
Binelui este esen ialmente adularea ta-însu i, si prin urmare unica
adora ie adev rat . Eul pe care îl ador m e fiin a social ideal :
omul constrîns în nisa sa din societate, i totu i gata oricînd s
progreseze creator în rang. Binele este blînd, odat ce e adev rata
reflectare a universului iubitor si milostiv. Binele î i schimb
încontinuu aspectele, de i vine c tre noi în...
Dar ai o expresie ciudat pe chip, tinere cet ean!?...
- Imi cer scuze, Cet ene Abate. Cred c am auzit aceast
predic , sau o alta foarte asem toare ei.
- Este adev rat ori de cîte ori o auzi.
- Neîndoielnic, înc o întrebare, domnule. Mi-a i putea vorbi
despre instruirea religioas a copiilor?
- Aceast sarcin este îndeplinit pentru noi de c tre robo ii-
confesori.
- A a?
- Am desprins no iunea din str vechea r cin a credin ei,
Freudianismul Transcendental. Robotul-confesor îi instruie te pe
copii si pe adul i deopotriv . Le ascult problemele din cadrul
matricii sociale. El este prietenul lor constant, mentorul social,
instructorul religios. Robotici fiind, confesorii sînt capabili s ofere
spunsuri exacte i invariabile oric rei întreb ri. Aceasta ajut
marea lucrare a Conformismului.
- Imi dau seama c o ajut . Cu ce se ocup preo ii umani?

135
 - Vegheaz asupra robo ilor-confesori.
- Sînt ace ti robo i-confesori prezen i în s lile de clas închise?
- Nu intr în competen a mea s dau r spunsul la aceast
întrebare.
- Sînt, nu-i a a?
- Realmente nu tiu. Cursurile închise sînt oprite accesului
aba ilor ca i tuturor celorlal i adul i.
- Din ordinul cui?
- Din ordinul efului Poli iei Secrete.
- In eleg... V mul umesc, Cet ene Abate Boeren.
(Cet eanul Enyen Dravivian; vîrsta: 43 ani; ocupa ia: func ionar
guvernamental. Un b rbat cu fa prelung , ochi îngu ti,
îmb trîni i i obosi i dincolo de vîrsta.
- Buna ziua, domnule. Spune i c sînte i angajat de c tre guvern?
- Corect.
- E vorba de guvernul de stat sau de cel federal?
- Amîndou .
- In eleg. i sînte i angajat în acest post de foarte mult vreme?
- De aproximativ optsprezece ani.
- Da, domnule. V-ar deranja s -mi spune i în ce const , concret,
func ia dumneavoastr ?
- Cîtusi de pu in. Sînt eful Poli iei Secrete.
- Sînte i... în eleg, domnule. Foarte interesant. Eu...
- Las în pace lansatorul de raze, ex-Cet ene Barrent. Te pot
asigura, n-o s func ioneze în zona ecranat din jurul acestei case.
i dac -1 sco i, o s ai de suferit.
- Cum?
- Am si eu mijloacele mele proprii de protec ie.
- De unde-mi ti i numele?
- Am aflat aproape totul despre dumneata de cînd ai pus piciorul
pe P mînt. tii, nu sîntem în întregime lipsi i de resurse. Dar putem
discuta despre toate astea în untru. Nu pofte ti?
- Cred c mai degrab nu...
- M tem c n-ai încotro. Haide, Barrent, n-o s te mu c.
- Sînt arestat?

136
 - Categoric, nu. Pur si simplu vom sta pu in de vorb . A a,
domnule, pe aici. Simte-te ca la dumneata acas .

28

Dravivian il conduse într-o camer spa ioas , lambrisat cu lemn

de nuc. Mobila era dintr-o esen grea, neagr , cu încrusta ii
complicate, l cuit . Biroul, înalt, în linii drepte, p rea o antichitate.
O tapiserie grea acoperea complet un perete. Inf a, în tonuri
decolorate, o scen de vîn toare medieval .
- I i place? întreb Dravivian. Familia mea a f cut decora iunile.
"So ia a copiat tapiseria dup un original aflat la Muzeul
Metropolitan. Cei doi fii au colaborat la mobil . Doreau ceva
str vechi si cu iz spaniol, dar oferind mai mult confort decît
presupun de obicei antichit ile. O u oar modificare a liniilor a
rezolvat problema. Contribu iile mele proprii nu sînt vizibile.
Muzica din perioada baroc e specialitatea mea.
- Pe lîng activitatea de poli ist, spuse Barrent.
- Da, pe lîng asta...
Dravivian se întoarse cu spatele la Barrent, privind gînditor la
tapiserie.
- Vom ajunge la problema poli iei mai încolo. Spune-mi, mai
întîi, ce p rere ai despre camera asta?
- E foarte frumoas .
- Da. Si?
- P i... eu nu sînt în m sur s-o judec...
- Trebuie s judeci, insist Dravivian. In aceast înc pere po i
vedea civiliza ia P mîntului în miniatur . Sgune-mi ce p rere ai
despre ea.
- Imi inspir lips de via , m rturisi Barrent. Dravivian reveni
spre el, zîmbind.
- Da, e un cuvînt potrivit pentru a o defini. Infatuat ar suna
poate mai exact. Aceasta e o camer de statut înalt, Barrent. O
mare cantitate de creativitate s-a consumat în perfec ionarea
artistic a str vechilor arhetipuri. Familia mea a re-creat un pic

137
din trecutul Spaniei, la fel cum altele au reconstituit frînturi din
trecutul Mayan, American Timpuriu sau Oceanic. i totu i,
unosenia de esen e evident . Fabricile noastre automatizate
produc acelea i i acelea i bunuri, an de an. Odat ce to i avem
aceste articole identice, e necesar ca fiecare s transforme produsul
fabricii, s -1 îmbun easc i s -1 brodeze pentru a ne exprima
prin el pe noi în ine, rangurile noastre. A a e orînduit P mîntul,
Barrent. Energia si îndemîn nle sînt canalizate strict în sensuri
decadente prin excelen . Re-încrust m mobila veche, ne facem
griji cu privire la pozi ie, la statut, si în tot acest timp frontiera
planetelor îndep rtate r mîne neexplorat i necucerit . Am încetat
demult expansiunea. Stabilitatea a adus pericolul stagn rii, c reia i-
am sucombat. Am devenit socializa i într-un asemenea grad încît
individualitatea trebuie s fie deviat spre cele mai inofensive
scopuri, întoars spre interior, inut la distan de orice modalitate
expresiv care s aib sens. Cred c ai v zut destule asemenea
lucruri de cînd te afli pe P mînt, nu?
- Am v zut. Dar nu m-a fi a teptat niciodat s -1 aud pe eful
Poli iei Secrete spunînd-o.
- Sînt un om mai neobi nuit, replic Dravivian, cu un zîmbet
sarcastic. Iar Poli ia Secret e i ea o institu ie ie it din comun.
- Trebuie c e foarte eficient . Cum a i aflat despre mine?
- A fost chiar mult prea simplu. Majoritatea oamenilor de
mînt sînt condi iona i, securiza i înc din copil rie. tii, face
parte din mo tenirea noastr . Aproape to i cei pe care i-ai întîlnit
au fost în m sur s i dea seama c exista ceva foarte deplasat în
felul cum te comportai. Erai tot atît de vizibil ne-la-locul-dumitale
ca un lup printre oi. Oamenii au observat, si mi-au raportat mie
direct.
- Perfect, spuse Barrent. i acum?
- Mai întîi, a vrea s -mi vorbe ti despre Omega.
Barrent îi povesti Poli istului ef despre via a sa pe planeta-
închisoare. Dravivian d du din cap, cu un surîs vag pe buze:
- Da, e aproape întocmai a a cum m-am a teptat. Acela i lucru
s-a întîmplat pe Omega, cum s-a întîmplat pe vremuri i în

138
America i Australia. Exist deosebiri, fire te; a i fost rup i mai
complet de patria natal , îns si acolo ac ioneaz acelea i imbol-
duri si energii aprige, i aceea i lips de scrupule.
- Acum ce-o s face i? întreb Barrent. Dravivian ridic din
umeri.
- Chiar nu conteaz . Presupun c te-as putea ucide. Dar asta nu
i-ar opri pe cei din grupul vostru s trimit al i spioni sau s
captureze una din nave-le-pusc rii. De îndat ce vor începe s se
mi te în for , au s descopere oricum adev rul.
- Care adev r?
- De-acum trebuie c i-e evident. P mîntul nu a mai sus inut un
zboi de aproape opt sute de ani. N-am ti cum s-o facem.
Organizarea navelor de gard împrejurul planetei Omega e fa ad
pur . Sînt complet automatizate, construite pentru a face fa
condi iilor de acum mai multe sute de ani. Un atac hot rît va
captura o nav ; iar cînd o ave i pe una, celelalte vor fi înfrînte.
Dup aceea nu va mai r mîne nimic care s opreasc înapoierea pe
mînt; iar pe P mînt nu avem nimic cu care s lupt m împotriva
lor. Acesta, trebuie s i dai seama, e motivul pentru care to i
prizonierii sînt divor i de memoriile lor. Dac i-ar aminti,
vulnerabilitatea P mîntului ar deveni dureros de vizibil .
- Dac tia i toate acestea, întreb Barrent, de ce liderii vo tri n-
au f cut nimic ca s le previn ?
- A fost dorin a noastr ini ial . Dar nu a existat voin real la
baza inten iei. Am preferat s nu ne facem gînduri. Presupun c
status quo-ul se va men ine un timp nedefinit. N-am vrut s ne
gîndim la ziua cînd cei de pe Omega se vor întoarce pe P mînt.
- i-acum ce ave i de gînd s face i, dumneata si poli ia
dumitale?
- i eu sînt o fa ad , r spunse Dravivian. N-am nici o poli ie.
Pozi ia de ef e întru totul onorific . N-a mai fost nevoie de for
poli ieneasc pe P mînt, de aproape un secol.
- Ve i avea nevoie de una cînd vor veni cei de pe Omega, spuse
Barrent.

139
 - Da. Va exista din nou crim , necazuri serioase. Cred îns c
amalgamarea final va fi încununat de succes. Voi, pe Omega,
ave i energia, ambi ia de a ajunge la stele. Cred c v e necesar o
anume stabilitate si creativitate, pe care P mîntul le poate oferi.
Oricare ar fi rezultatele, unificarea e inevitabil . Prea mult am tr it
aici într-un vis frumos. E nevoie de m suri violente ca s ne
trezeasc .
Dravivian se ridic în picioare.
- Si acum, spuse, de vreme ce soarta planetelor P mînt si Omega
pare s fie pecetluit , i-as putea oferi ceva r coritor?

29

Cu ajutorul efului Poli iei, Barrent strecur un mesaj la bordul

urm toarei nave ce pleca spre Omega. Inform despre condi iile de
pe P mînt, urgentînd trecerea imediat la ac iune. Cînd si aceasta
se îndeplini, Barrent fu gata pentru sarcina sa final - aceea de a
si judec torul ce-1 condamnase pentru o crim pe care nu el o
comisese, i informatorul mincinos care îl turnase judec torului.
Cînd avea s -i fi g sit pe ace tia doi, Barrent tia c odat cu ei î i
va fi aflat si ultimele por iuni lips din memorie.
Lu expresul de noapte spre Youngerstun. Suspiciunile, acordate
acut dup via a pe Omega, nu-i d deau pace. Trebuia s existe un
anume clenci în toat aceast splendid simplitate. Poate c avea
-1 g seasc în Youngerstun.
In zorii zilei se afla acolo. La prima vedere, irurile ordonate ale
caselor nu se deosebeau prin nimic de cele din oricare alt
localitate. Pentru Barrent, îns , ar tau altfel, si dureros de
familiare. I i amintea de ora ul s u, iar casele monotone aveau
pentru el individualitate i în eles. Acolo se n scuse si crescuse.
Iat , magazinul lui Grothmeir, iar peste drum de el casa lui
Havening, campionul local al decora iunilor interioare. Aici era
casa lui Billy Havelock. Billy îi fusese cel mai bun prieten.
Pl nuiser s se fac împreun astronau i, i r seser prieteni

140
buni si dup terminarea colii -pîn ce Barrent fusese condamnat
pe Omega.
Iat i casa lui AndrewTherkaler. Iar mai în josul str zii se afla
coala la care înv ase. I i putea aminti bine clasele, î i putea
aminti cum, în fiecare zr, intraser pe u a aceea care d dea în clasa
închis . Dar tot nu era în stare s i aduc aminte ce anume
înv aser acolo.
Chiar aici, lîng ace ti doi ulmi uria i, avusese loc crima.
Barrent se duse în acel loc i î i aminti cum se întîmplase. Era în
drum spre cas . De undeva din josul str zii, auzise un ip t. Se
întorsese, i un om -Illiardi - alergînd pe trotuar, îi aruncase ceva.
Barrent prinsese instinctiv obiectul, pentru a se pomeni în mîn cu
o arm ilegal . Dup al i cî iva pa i, privea la chipul mort si
contorsionat al lui Andrew Therkaler.
Iar dup aceea ce se întîmplase? Confuzie. Panic . Senza ia c îl
prive te cineva, a a cum st tea, cu pistolul în mîn , aplecat peste
cadavru. Acolo, la cap tul str zii, se g sea refugiul spre care se
îndreptase.
Merse într-acolo, i recunoscu o cabin de confesional-robot.
Barrent intr . Cabina era mic , iar în aer plutea o mireasm
slab de t mîie. C ru a con inea un singur scaun, în fa a
acestuia se afla un panou luminat str lucitor, în configura ii
complexe.
- Bun diminea a, Will, îi spuse panoul.
Pe Barrent îl încerc un nea teptat sentiment de neajutorare, cînd
auzi vocea blînd si mecanic . Acum î i amintea. Glasul acela
lipsit de pasiune tia totul, în elegea totul, i nu ierta nimic. Vocea
artistic fabricat îi vorbise, îl ascultase, si apoi îl judecase. In visul
lui, îl personificase pe robotul-confesor prin figura unui judec tor
uman.
- M mai ii minte? întreb Barrent.
- Fire te, spuse robotul-confesor. Ai fost unul dintre enoria ii
mei înainte de a pleca spre Omega.
- Tu m-ai trimis acolo.
- Pentru crima de omucidere.

141
 - Dar nu eu am comis crima! protest Barrent. N-am f cut-o, iar
tu trebuie s fi tiut asta!
- Fire te c am tiut, spuse robotul-confesor. Ins puterile i
îndatoririle mele sînt strict definite. Condamn în func ie de dovezi,
nu dup intui ie. Conform legii, robotul-confesor nu trebuie s
cînt reasc decît probele concrete care îi sînt înf ate. El trebuie,
atunci cînd se afl la îndoial , s dea sentin e. De fapt, simpla
prezen a unui om înaintea mea, acuzat de crim , trebuie luat ca
o puternic prezum ie a vinov iei lui.
- Existau dovezi împotriva mea?
- Da.
- Cine le d duse?
- Nu-i pot dezv lui numele.
- Trebuie! insist Barrent. Vremurile sînt în schimbare, pe
mînt. Prizonierii se întorc acas . tiai asta?
- M a teptam, spuse robotul-confesor.
- Imi trebuie numele informatorului, continu Barrent. I i scoase
lansatorul de raze din buzunar si înainta spre panou.
- O ma in nu poate fi constrîns , îi aminti robotul-confesor.
- D -mi numele! strig Barrent.
- Ar fi mult mai bine s n-o fac, pentru propriul t u bine.
Pericolul ar fi prea mare. Crede-m , Will...
- Numele!
- Prea bine. Il vei g si pe informator pe Maple Street, nr.35. Dar
sincer te sf tuiesc s nu te duci acolo. Vei fi ucis. Pur i simplu nu
tii...
Barrent ap tr gaciul, iar raza îngust despic panoul.
Luminile lic rir si p lir , pe m sur ce spinteca prin cablajele
complicate, în cele din urm se stinser toate, i un fum cenu iu i
sub ire ie i din instala ie.
Barrent p si cabina, î i vîrî raza-ac înapoi în buzunar i se
îndrept spre Maple Street.
Mai fusese acolo i înainte. Cuno tea strada, alungit peste o
colin , în îndu-se abrupt printre stejari i ar ari. Stîlpii aceia cu
felinare erau prieteni vechi, cr tura aceea din asfalt, un b trîn

142
semn de recunoa tere. Iat si casele, grele de sim minte familiare.
reau c se înclin spre el cu speran , ca spectatorii a teptînd
actul final al unei drame aproape uitate.
Se opri în fa a num rului 35 de pe Maple-Street. T cerea care
înconjura casa simpl , cu obloane albe, îl izbi, amenin toare, î i
scoase din buzunar arma, c utînd o îmb rb tare pe care tia c n-o
putea g si. Apoi merse spre lespezile netede i încerc u a din fa .
Se deschise. P i în untru.
Deslu i formele vagi ale l mpilor i mobilei, luciul stins al unui
tablou pe perete, o sculptur pe un piedestal de abanos. Cu raza-ac
în mîn , trecu în odaia al turat .
Si ajunse fa în fa cu informatorul.
Privind la chipul informatorului, Barrent î i aminti. Intr-un
covîrsitor torent al memoriei, se rev zu pe sine, un b ie el abia,
intrînd în clasa închis . Auzi din nou murmurul lini titor al
aparaturii, privi lumini ele dr gu e clipind si scînteind, auzi vocea
insinuant a ma inii optindu-i în ureche. La început, glasul îl
umpluse de groaz ; ceea ce îi sugera era de neconceput. Apoi,
încetul cu încetul, se acomodase cu ea i cu toate lucrurile ciudate
care se petreceau în clasa închis .
Inv a. Ma inile ac ionau asupra unor nivele profunde,
incon tiente. I i între eseau lec iile cu pulsiunile fundamentale,
urzind un tipar de comportament înv at, împreun cu instinctele
vitale. Il instruiau, apoi blocar cunoa terea con tient a lec iilor, o
pecetluir - i o amorsar .
Ce fusese înv at? Pentru binele social, trebuie s i fii propriul
u poli ist i martor. Trebuie s i asumi responsabilitatea oric rei
crime pe care s-ar putea concepe c ai comis-o.
Chipul informatorului îl privea cu indiferen . Era propria sa
fa , reflectat dintr-o oglind ag at pe un perete.
Informase despre sine însu i. A a cum st tea în ziua aceea cu
pistolul în mîn , privind la omul asasinat, procesele subcon tiente
deprinse preluaser suprema ia. Prezump ia de culpabilitate fusese
prea mare pentru el ca s reziste, similitudinea cu vinov ia se
transformase în convingere a vinei propriu-zise. Se dusese la

143
cabina robotului-confesor, iar acolo furnizase dovezi complete i
neiert toare împotriva lui-însu i, si se auto-inculpase pe baz de
probabilitate.
Robotul-confesor pronun ase sentin a obligatorie, iar Barrent
sise boxa. Bine antrenat în lec iile cursului închis, se preluase
pe sine însu i în custodie, mersese la cel mai apropiat centru de
control-al-gîndului, în Trenton. Deja se instalase o amnezie
par ial , acordat si declan at de c tre lec iile închise.
Experimenta ii tehnicieni androizi din centrul de control-al-
gîndului operaser cu sîrguin s -i completeze amnezia, s -i
înl ture orice r e ale amintirilor. Ca siguran standard
împotriva oric rei posibile reveniri a memoriei, îi implantaser un
ar-tifact logic al crimei sub nivelul con tient. Dup cum pretindeau
regulamentele, aceast reconstituire con inea o implicare a puterii
cu b taie lung a P mîniului.
Odat treaba încheiat , un Barrent automatizat ie ise afar din
centru, luase un tren expres special pîn la depoul navelor-
închisori, urcase la bordul navei, intrase în celul , închisese u a si
sase P mîntul în urma sa. Apoi dormise pîn ce trecuser

de punctul de control, dup care g rzile nou-sosite îi treziser pe

prizonieri pentru debarcarea pe Omega...
Acum, privindu- i propriul chip în oglind , ultimele lucruri din
clasa închis r mase în subliminal devenir con tiente:
Lec iile de la cursul închis nu trebuie s fie niciodat cunoscute
con tient de c tre individ. Dac devin con tiente, organismul uman
trebuie s procedeze imediat la un act de auto-distrugere.
Nu-i era greu s i dea seama de ce ajunsese pe P mînt atît de
or; de fapt, nu cucerise nimic. P mîntul nu avea nevoie de for e
de securitate, odat ce poli istul si c ul fuseser implanta i în
creierul fiec rui om. Dincolo de suprafa a culturii benigne si
pl cute a planetei func iona o civiliza ie robotic auto-
reproduc toare. Con tientizarea acestei realit i era pasibil de
pedeapsa capital .

144
 Iar acolo, în acel moment, începea adev rata lupt pentru
cucerirea P mîntului.
Tipare comportamentale înv ate, întrep trunse cu impulsuri
vitale de baz , îl for ar pe Barrent s ridice raza-ac, îndreptînd-o
spre propriu-i cap. Asupra acestui lucru încercase s -1 avertizeze
robotul-confesor, si tot pe acesta îl skrennase si fata mutant .
Mai-tînârul-Barrent, condi ionat în sensul absolutei conformit i
lipsite de judecat , trebuia s se sinucid .
Mai-vîrstnicul-Barrent, cel care petrecuse un anume timp pe
Omega, se opuse acestei porniri orbe ti. Un Barrent schizofrenic
lupta cu sine însu i. Cele dou p i ale lui purtau b lie pentru
posesiunea armei, pentru controlul trupului, pentru st pînirea
asupra min ii.
Mi carea lansatorului de raze se opri la cîteva degete de tîmpl .
eava oscil . Apoi, încet, noul Barrent Omegan, Barrent2, sili
arma s se îndep rteze.
Victoria sa avu via scurt . C ci lec iile din clasa închis
recîstigar teren, for îndu-1 pe Barrent2 intr-o lupt de contra-
supravie uire cu implacabilul i doritorul-de-moarte Barrent1.

30

Condi ionarea relu suprema ia i îi propulsa pe cei doi Barrent

încle ta i în lupt înapoi prin timpul subiectiv, spre acele puncte
tensionate din trecut unde moartea fusese aproape, unde es tura
temporal a vie ii sl bise, stabilindu-se deja o anume predispozi ie
spre moarte. De ast dat , îns , primejdia era argumentat de c lre
for a deplin a jum ii maligne din personalitatea lui -
informatorul asasin, Barrenti1.
Barrent2 se g sea sub luminile orbitoare ale nisipurilor p tate de
sînge din Aren , cu o spad în mîn . Era pe vremea Jocurilor de pe
Omega. De el se apropia Saunus-ul, o reptil împl to at greoi,
avînd chipul schimonosit al lui Barrent1. Barrent2 retez coada
monstrului, iar acesta se preschimb în trei trichomotrezi mari cît
obolanii, cu fa a lui Barrent i starea de spirit a unor polifagi

145
turba i. Ucise doi, iar al treilea î i dezveli col ii, muscîndu-1 de
mîn pîn la os. Il omorî i pe acesta, i privi sîngele lui Barrent1
cum iroia pe nisipul îmbibat...
Trei b rba i zdren ro i edeau rîzînd pe o banc , iar o fat îi
întindea un pistol mic. "Noroc", îi ur ea. "Sper c tii cum s -1
folose ti." Barrent d du din cap în semn de mul umire, înainte de a
observa c fata nu era Moera; era mutanta skrenning care îi
prezisese moartea. Cu toate acestea, ie i în strad si se pomeni fa
în fa cu cei trei Hadji.
Doi dintre ei erau ni te necunoscu i cu fe e placide. Al treilea,
Barrent1, p i înainte si-si aduse repede pistolul în pozi ie de
tragere. Barrent2 se arunc la p mînt i ap tr gaciul
neobi nuitei sale arme. O sim i vibrîndu-i în mîn , i v zu capul si
umerii Hadji-ului Barrent înnegrindu-se si începînd s se
rîmi eze. Inainte de a putea ochi din nou, pistolul îi fu smuls cu
violen din mîn . Focul tras de Barrent1 muribund îi f uise gura
evii.
Disperat, Barrent2 s ri dup arm si, în timp ce se rostogolea
spre ea, îl v zu pe al doilea om, acum purtînd chipul lui Barrent1,
ochind cu grij . Sim i durerea fulgerîndu-i prin bra ul deja sfî iat
de din ii trichomotredului. Reu i s -l împu te pe acel Barrent1, i
printr-o cea de durere îl privi pe al treilea om, devenit acum si el
Barrent1. Bra ul ii în epenea cu repeziciune, dar se sili s apese
tr gaciul...
Le faci jocul, î i spuse sie i Barrent2. Condi ionarea-de-moarte
te va istovi, te va ucide. Trebuie s vezi prin ea, s treci dincolo.
Nu se întîmpl cu adev rat, totul e în imagina ia ta...
Dar nu avea timp s gîndeasc . Se afla într-o înc pere spa ioas ,
circular , din piatr , cu plafon înalt, în subsolurile Departamentului
de Justi ie, Incercarea prin calvar. Lunecînd pe pardoseal , o
ma in neagr lucitoare în form de emisfer , înalt de peste un
metru, se apropia de el. In configura ia de lumini ro ii, verzi si
chihlimbar putu vedea chipul plin de ur al lui Barrent1.
Acum du manul s u se afla în forma ultim : invariabila
con tiin robotic , la fel de fals si de stilizat precum visurile

146
condi ionate ale P mîntului. Max-Barrent1 extrud un singur
tentacul suplu, cu o lumini alb clipind în cap t. Pe m sur ce
ma ina se apropia, tentaculul se retrase, iar în locul lui ap ru un
bra metalic articulat, terminîndu-se într-o lam de cu it. Barrent2
fent , i auzi t ul zgîriind piatra.
Nu e ceea ce crezi, î i repet insistent Barrent2. Nu e o ma in ,
iar tu nu e ti din nou pe Omega. Cel cu care te lup i este doar
jum tatea ta, totul nu e altceva decît o iluzie ucig toare.
Nu reu ea îns s-o cread . Ma ina-Barrent1 se repezea din nou
spre el, cu pielea ei metalic lucind de o substan verde-stricat pe
care Barrent2 o recunoscu imediat ca fiind Otrav -de- Contact. O
lu la fug cît putea de repede, încercînd s se in la distan de
atingerea fatal .
Nu e fatal .
Neutralizatorul sp suprafa a din metal, înl turînd otrava.
Ma ina încerc s -1 loveasc precum un berbece. Barrent se sfor a
prea mare tragere de inim s-o împing într-o parte. Max-Bar-
rent1 îl izbi cu for n ucitoare, si- i putu sim i coastele frîngîndu-
se...
Nu se întîmpi cu adev rat! La i un reflex condi ionat s te duc
cu vorba la moarte! Nu e ti pe Omega! E ti pe Pâmînt, acas la
tine, uitindu-te într-o oglind !
Dar durerea era real , iar bra ul metalic înarmat cu un baston
ru foarte adev rat cînd îl lovi în um r. Barrent se cl tin pe
picioare.
Se sim i cuprins de groaz , nu la gîndul mor ii, ci la cel c va
muri prea devreme, înainte de-a-i putea avertiza pe cei de pe
Omega asupra acestui ultim pericol, implantat adînc în propriile lor
creiere. Nu era nimeni altcineva care s previn catastrofa ce avea
-1 loveasc pe fiecare om, pe m sur ce- i reg sea propriile
amintiri specifice de pe P mînt. Din cîte tia, nimeni nu mai
trecuse prin a a ceva, reu ind totodat s supravie uiasc . Dac el
sc pa cu via , însemna c se puteau lua m suri preventive, era
posibil ca oamenii s imprime contra-condi ionarea.

147
 Se adun pe picioare. Antrenat înc din copil rie într-ale
responsabilit ilor sociale, reu i s gîndeasc . Nu-si putea permite
moar , acum, cînd cuno tin ele lui erau vitale pentru Omega.
Nu e o ma in adev rat .
i-o repet iar i iar, în vreme ce Max-Barrent1 d dea înapoi, lua
vitez , i se n pustea spre el din partea îndep rtat a înc perii. Se
sili s vad dincolo de ma in , s vad r bd toarele lec ii
adormitoare din clasa care îi implantase în minte acel monstru.
Nu e o ma in adev rat .
O credea...
i- i repezi pumnul spre detestabilul chip reflectat în metal.
Urm un moment de durere buim citoare, dup care î i pierdu
cuno tin a. Cînd î i reveni, era singur în propria sa locuin de pe
mînt. Bra ul i um rul îl dureau, iar mai multe dintre coaste
reau s -i fie înnegrite. Pe mîrta stîng , purta stigmatul mu turii
de trichomotred.
Dar, cu mîna sa dreapt i însîngerat , sp rsese oglinda. O
sf rîmase, pe ea si pe Barrent1, complet si pentru totdeauna.
---------------------------------------------------------------------------------
---------------------------

148
149
150
151
152
153
154
155
156
157