Sunteți pe pagina 1din 35

ABORDĂRI ALE CONDUCERII

INDUSTRIALE

ABORDĂRI ALE CONDUCERII INDUSTRIALE Prof. Radu STANCIU
ABORDĂRI ALE CONDUCERII INDUSTRIALE Prof. Radu STANCIU

Prof. Radu STANCIU

ELEMENTE DE TEORIA

SISTEMELOR

ELEMENTE DE TEORIA SISTEMELOR DEFINI ŢIE SISTEM - un ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, indivizi) care
ELEMENTE DE TEORIA SISTEMELOR DEFINI ŢIE SISTEM - un ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, indivizi) care

DEFINIŢIE

SISTEM - un ansamblu de elemente (obiecte, fenomene, indivizi) care se condiţionează reciproc, între care există legături şi schimburi de energie, de substanţă şi de informaţii, ansamblu care este separat de mediu printr-un înveliş fizic sau conceptual.

CARATERISTICI

structură - ansamblul interacţiunilor dintre elementele componente precum şi modalitatea de dispunere a legăturilor şi a părţilor în întreg

evoluţie - succesiunea de stări pe care le parcurge (stare = ansamblul valorilor/nivelurilor tuturor caracteristicilor sistemului la un moment dat)

Expresia matematică a

sistemului

Expresia matematică a sistemului S = { X,Y A } X = vectorul intrărilor; Y =
Expresia matematică a sistemului S = { X,Y A } X = vectorul intrărilor; Y =

S ={ X,Y A}

X = vectorul intrărilor;

Y = vectorul ieşirilor;

A = matricea structurii active (suportul material esenţial al unui sistem; cuprinde acei factori care determină capacitatea de transformare a elementelor de intrare)

Principalele proprietăţi ale

sistemului

Principalele proprietăţi ale sistemului Incluziunea Extensia Exemplu S(t) A(t)  S (t) i  A (t)
Principalele proprietăţi ale sistemului Incluziunea Extensia Exemplu S(t) A(t)  S (t) i  A (t)

Incluziunea

Extensia

Exemplu

S(t)

A(t)



S (t)

i

A (t)

i

întreprindere compartiment de muncă formaţie de lucru loc de muncă

Sisteme cibernetice

Sisteme cibernetice Sistem cibernetic = sistem dotat cu proprietatea de autoreglare intrări din mediu ieşiri de
Sisteme cibernetice Sistem cibernetic = sistem dotat cu proprietatea de autoreglare intrări din mediu ieşiri de

Sistem cibernetic = sistem dotat cu proprietatea de

autoreglare

intrări din

mediu

dotat cu proprietatea de autoreglare intrări din mediu ieşiri de comandă ieşiri în mediu intrări de

ieşiri de

comandă

ieşiri în

mediu

intrări din mediu ieşiri de comandă ieşiri în mediu intrări de control EFECTOR CONEXIUNEA INVERSĂ Sistemul

intrări de

control

EFECTOR

CONEXIUNEA

INVERSĂ

Sistemul cibernetic ireductibil

.

Clasificări ale sistemelor

cibernetice

Clasific ări ale sistemelor cibernetice  după legătura cu mediul  izolate (închise)  deschise 
Clasific ări ale sistemelor cibernetice  după legătura cu mediul  izolate (închise)  deschise 

după legătura cu mediul

izolate (închise)

deschise

după complexitate

simple

complexe

hipercomplexe

după relaţia între intrări şi ieşiri

deterministe

probabiliste

după poziţia faţă de timp

atemporale

temporale

Sistem cibernetic industrial (SCI)

Sistem cibernetic industrial (SCI)  o reuniune de mijloace materiale, umane şi financiare, care au drept
Sistem cibernetic industrial (SCI)  o reuniune de mijloace materiale, umane şi financiare, care au drept

o reuniune de mijloace materiale, umane şi financiare,

care au drept scop transformarea unor intrări materiale

în produse, lucrări sau servicii

se autoreglează prin intermediul unui factor conştient de natură umană

Caracteristicile SCI:

deschise

complexe (hipercomplexe)

cu tentă probabilistă

evolutive

Entropia informaţională

Entropia informa ţ ional ă  Evoluţia SCI generată de 2 tendinţe:  tendinţa proprie factorului
Entropia informa ţ ional ă  Evoluţia SCI generată de 2 tendinţe:  tendinţa proprie factorului

Evoluţia SCI generată de 2 tendinţe:

tendinţa proprie factorului de reglare de perfecţionare a comportamentului cibernetic

tendinţa proprie sistemelor naturale de a se dezorganiza (măsurată prin entropia informaţională)

S



n

k 1

p

k

ln

p

k

p k =probabilitatea apariţiei unei informaţii în sistem p k =1 Valoarea maximă când p k =1/n

Conducerea unui sistem este o activitate antientropică

Modelul ca formă de reprezentare

a sistemelor

Modelul ca formă de reprezentare a sistemelor DEFINIŢIE reprezentarea simplificată a realitaţii, în care sunt
Modelul ca formă de reprezentare a sistemelor DEFINIŢIE reprezentarea simplificată a realitaţii, în care sunt

DEFINIŢIE

reprezentarea simplificată a realitaţii, în care sunt redate însuşirile esenţiale din punctul de vedere al celui care face

reprezentarea

ETAPELE UTILIZĂRII MODELELOR

1.construirea modelului

S (p 1 , p 2 ,

,

p n ) M (mp 1 , mp 2 ,

,

mp n )

2.rezolvarea modelului

3.investigarea realităţii cu ajutorul modelului prin simulare:

M (mp 1 , mp 2 ,

,

mp n ) M (mp n+1 , mp n+2 ,

,

mp n+m )

4.verificarea dacă acestea se regăsesc ca proprietăţi ale

sistemului real

M (mp n+1 ,

,

mp n+m ) S (p n+1 ,

,

p n+m )

Modelul unui SCI

Modelul unui SCI Cuprinde patru categorii de relaţii: 1. r elaţii de legătură între intrări şi
Modelul unui SCI Cuprinde patru categorii de relaţii: 1. r elaţii de legătură între intrări şi

Cuprinde patru categorii de relaţii:

1. relaţii de legătură între intrări şi ieşiri (structura activă de transformare a sistemului)

A ,,,,,

2. restricţii de funcţionare generate de:

sistem

f( x ,x

1

2

,

,x

n

,t )

intrari

R(t ) financiare

resurse

mediul economic

g(a ,a

1

2

,a

,t )

, cheltuieli de modificare a structurii

n

3. obiectivele activităţii

max Z = Rezultate -Eforturi

sau

min Z = Eforturi

4. criteriul de decizie

I(t )

investitii

METODE ŞI TEHNICI DE

CONDUCERE

METODE ŞI TEHNICI DE CONDUCERE PRINCIPII 1. al priorităţii obiectivelor 2. al unităţii de comandă 3.
METODE ŞI TEHNICI DE CONDUCERE PRINCIPII 1. al priorităţii obiectivelor 2. al unităţii de comandă 3.

PRINCIPII

1.al priorităţii obiectivelor 2.al unităţii de comandă 3.al unităţii de acţiune 4.al concordanţei între autoritate şi responsabilitate 5.al nivelului deciziilor

CERINŢE privind însuşirile conducătorilor

competenţa profesională şi managerială capacitatea de antrenare exemplul personal

Clasificarea metodelor şi tehnicilor

de conducere industrială

metodelor şi tehnicilor de conducere industrială a. orizontul de timp şi aria de aplicare : 
metodelor şi tehnicilor de conducere industrială a. orizontul de timp şi aria de aplicare : 

a.orizontul de timp şi aria de aplicare:

conducerea operativă

conducerea tactică

conducerea strategică

b.numărul de decidenţi:

conducere unipersonală

conducere colectivă

c.elementul central al procesului de conducere (tehnica de lucru)

conducere prin obiective

conducere prin bugete

conducere prin proiecte

conducere prin excepţie

Corelaţiile între frecvenţa abaterilor,

mărimea acestora şi nivelul de reglare

într-un SCI

mărimea acestora şi nivelul de reglare într-un SCI 1 2 3 4 mărimea abaterii nivelul ierarhic
mărimea acestora şi nivelul de reglare într-un SCI 1 2 3 4 mărimea abaterii nivelul ierarhic
1 2 3 4 mărimea abaterii nivelul ierarhic de reglare
1
2
3
4
mărimea abaterii
nivelul ierarhic de reglare

frecvenţa abaterii

DECIZIA MANAGERIALĂ

DECIZIA MANAGERIALĂ DEFINIŢIE reprezintă finalizarea unui act de gândire în care se exercită competenţa şi
DECIZIA MANAGERIALĂ DEFINIŢIE reprezintă finalizarea unui act de gândire în care se exercită competenţa şi

DEFINIŢIE

reprezintă finalizarea unui act de gândire în care se exercită competenţa şi autoritatea unei funcţii de conducere

CLASIFICĂRI

1.numărul decidenţilor:

decizie unipersonală;

decizie de grup.

2.numărul criteriilor de decizie:

decizie unicriterială (probleme de optimizare)

decizie multicriterială (probleme de conducere)

3.nivelul de cunoaştere a consecinţelor:

decizii în condiţii de certitudine

decizii în condiţii de risc

decizii în condiţii de incertitudine

Etapele procesului decizional

Etapele procesului decizional 1. Pregătirea deciziei  culegerea de informaţii  validarea informaţiilor 
Etapele procesului decizional 1. Pregătirea deciziei  culegerea de informaţii  validarea informaţiilor 

1.Pregătirea deciziei

culegerea de informaţii

validarea informaţiilor

reflectarea asupra tendiţelor proprii fenomenului avut în vedere

2.Adoptarea deciziei

elaborarea variantelor (soluţiilor posibile)

compararea din diferite puncte de vedere (criterii) a soluţiilor posibile

luarea în consideraţie şi a poziţiei celor implicaţi în aplicarea deciziei

alegerea a celei mai convenabile soluţii sau căi de acţiune

3.Aplicarea deciziei

formularea hotărârii

comunicarea deciziei

verificarea modului de aplicare a deciziei

Elementele procesului decizional

Elementele procesului decizional 1. decidentul (o persoană sau un grup); 2. enunţul problemei; 3.
Elementele procesului decizional 1. decidentul (o persoană sau un grup); 2. enunţul problemei; 3.

1.

decidentul (o persoană sau un grup);

2.

enunţul problemei;

3.

mulţimea variantelor (soluţiilor) posibile (tehnic

realizabile);

4.

mulţimea consecinţelor (cheltuieli, durată etc.);

5.

mulţimea obiectivelor sau a criteriilor de optimizare

precum şi modul de agregare a acestora în criteriul de

decizie;

6.

mulţimea stărilor naturii(ansamblul de împrejurări care fac ca unei soluţii să-i corespundă anumite niveluri ale consecinţelor)

Exemplu

Exemplu  decidentul: comisia tehnico- economică a întreprinderii;  enunţarea problemei: alegerea celei mai
Exemplu  decidentul: comisia tehnico- economică a întreprinderii;  enunţarea problemei: alegerea celei mai

decidentul: comisia tehnico-economică a întreprinderii;

enunţarea problemei: alegerea celei mai bune variante

de investiţie pentru o nouă instalaţie;

mulţimea variantelor: Vi patru (V1, V2, V3, V4);

mulţimea consecinţelor - patru:

Cs 1 – investiţia directă în milioane lei, I;

Cs 2 – durata realizării fizice în luni, d;

Cs 3 – suprafaţa ocupată în metri pătraţi, S;

Cs 4 flexibilitatea instalaţiei în %, F (raportul exprimat procentual între diferenţa capacitate de producţie –

nivelul minim al producţiei la care poate fi menţinută în funcţiune instalaţia şi capacitatea de producţie a acesteia

Exemplu (continuare)

Exemplu (continuare)  mulţimea criteriilor de decizie , X j , patru şi anume se urmăreşte
Exemplu (continuare)  mulţimea criteriilor de decizie , X j , patru şi anume se urmăreşte

mulţimea criteriilor de decizie,

X j

, patru şi anume se

urmăreşte minimizarea primelor trei consecinţe şi

maximizarea celei de a patra:

X1 = min Cs1;

X2 = min Cs2;

X3 = min Cs3;

X4 = max Cs4.

mulţimea stărilor naturii: una

Caracteristicile variantelor de

investiţie

Caracteristicile variantelor de investiţie     Consecin ţ e   Varianta I d S F V
Caracteristicile variantelor de investiţie     Consecin ţ e   Varianta I d S F V
   

Consecinţe

 

Varianta

I

d

S

F

V

1

150

6

400

50

V

2

100

9

500

50

V

3

120

8

750

75

V

4

130

7

600

67

Determinarea utilităţii soluţiilor

Determinarea utilităţii soluţiilor  Johann von Neumann (matematician), Oskar Morgenstern (economist) 
Determinarea utilităţii soluţiilor  Johann von Neumann (matematician), Oskar Morgenstern (economist) 

Johann von Neumann (matematician), Oskar Morgenstern

(economist)

minimizarea valorii consecinţei, obiectiv X j =min Cs j :

U

V

i

, X

j

Cs

j

max

Cs

ij

Cs

j

max

Cs

j

min

maximizarea valorii consecinţei, obiectiv X j =max Cs j :

U

V j

, X

j

Cs

ij

Cs

j min

Cs

j

max

Cs

j

min

Utilităţile simple ale celor patru

variante

Utilităţile simple ale celor patru variante     Utilităţ ile simple ale celor patru variante Varianta
Utilităţile simple ale celor patru variante     Utilităţ ile simple ale celor patru variante Varianta
   

Utilităţile simple ale celor patru variante

Varianta

corespunzătoare obiectivelor individuale

 

X

1

X

2

X

3

X

4

globale

V

1

0

1

1

0

2

V

2

1

0

0,71

0

1,71

V

3

0,6

0,33

0

1

1,93

V

4

0,4

0,67

0,43

0,68

2,18

Ponderarea utilităţilor

Ponderarea utilităţilor  diferitele obiective au importanţă diferită pentru decident, utilitatea globală a
Ponderarea utilităţilor  diferitele obiective au importanţă diferită pentru decident, utilitatea globală a

diferitele obiective au importanţă diferită pentru decident,

utilitatea globală a fiecăreia dintre cele n variante fiind o sumă ponderată a utilităţilor simple ale acesteia

U

V

i

m

j 1

p

X

j

m

j 1

p X j

U

V X

i

j

1

; i

1

,

,n

Metoda ROMPEDET

Metoda ROMPEDET 1. stabilirea ordinei de prioritate a obiectivelor X 4  X  X 
Metoda ROMPEDET 1. stabilirea ordinei de prioritate a obiectivelor X 4  X  X 

1. stabilirea ordinei de prioritate a obiectivelor

X

4

X X X

1

2

3

înseamnă preferabil faţă de

, iar la fel de important ca

2. calcularea coeficienţilor

a

ij

2 dacă X

1dacă X

i

0 altfel

i

X

X

j

j

3. calcularea coeficienţilor de importanţă şi a sumelor acestora

Calculul coeficienţilor de

importanţă a obiectivelor

Calculul coeficienţilor de importanţă a obiectivelor j  a X X X X ij 1 2
Calculul coeficienţilor de importanţă a obiectivelor j  a X X X X ij 1 2
j  a X X X X ij 1 2 3 4 j i X
j
a
X
X
X
X
ij
1
2
3
4
j
i
X
1
1
2
0
4
1
X
1
1
2
0
4
2
X
0
0
1
0
1
3
X
2
2
2
1
7
4

a
16
ij
i
j

Metoda ROMPEDET (continuare)

Metoda ROMPEDET (continuare) 4. calcularea ponderilor asociate fiecărui obiectiv P X j n  a ij
Metoda ROMPEDET (continuare) 4. calcularea ponderilor asociate fiecărui obiectiv P X j n  a ij

4. calcularea ponderilor asociate fiecărui obiectiv

P

X

j

n

a

ij

j 1

m

n



j

1

i

1

a

ij

Determinarea valorilor pentru exemplu:

P

P

P

X

X

X

1

3

4

=

=

=

P

X

1

/

=

2

16

7

/

16

4

/

16

0,2500

0,0625

0,4375

Calculul utilităţilor ponderate

Calculul utilităţilor ponderate   Utilităţ ile simple ponderate ale variantelor Varianta corespunzătoare
Calculul utilităţilor ponderate   Utilităţ ile simple ponderate ale variantelor Varianta corespunzătoare
 

Utilităţile simple ponderate ale variantelor

Varianta

corespunzătoare obiectivelor

 

X

1

X

2

X

3

X

4

globale

V

1

0

0,250

0,063

0

0,313

V

2

0,250

0

0,049

0

0,299

V

3

0,150

0,083

0

0,438

0,671

V

4

0,100

0,165

0,030

0,298

0,593

Cercetarea operaţională (CO)

Cercetarea operaţională (CO) DEFINIŢIE o ramură a matematicii care se ocupă cu aplicarea metodelor cantitative la
Cercetarea operaţională (CO) DEFINIŢIE o ramură a matematicii care se ocupă cu aplicarea metodelor cantitative la

DEFINIŢIE

o ramură a matematicii care se ocupă cu aplicarea metodelor cantitative la studierea şi rezolvarea de către o echipă

interdisciplinară a problemelor legate de conducerea unui sistem

în scopul obţinerii unor soluţii care să servească sistemul în ansamblul lui cât mai bine

CARACTERISTICI

se referă la probleme de decizie care trebuie soluţionate în

vederea optimizării eficienţei performanţelor sistemelor complexe şi hipercomplexe

acţionează pe baza elaborării şi îmbunătăţirii continue a unor modele matematice de diferite tipuri

utilizează procedee statistice şi algoritmi din domeniul

programării matematice

se foloseşte în cele mai diverse probleme de conducere

Tipuri de probleme de CO

Tipuri de probleme de CO 1. Alocarea resurselor 2. Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe 3.
Tipuri de probleme de CO 1. Alocarea resurselor 2. Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe 3.

1. Alocarea resurselor

2. Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe

3. Fenomenele de aşteptare

4. Gestiunea stocurilor

5. Înlocuirea echipamentelor

6. Căutarea informaţiilor

7. Alegerea itinerariilor

8. Problemele de competiţie

Grupare:

după natura modelului:

deterministe (problemele 1, 2 (parţial), 4 (la dimensiune restrânsă) şi 7);

probabiliste (problemele 2, 3, 4, 5, 6 şi 8)

după algoritmii de rezolvare:

numerici (problemele 1, 2, 3, 4, 5, 7 şi 8);

nenumerici sau alfanumerici (problemele 2, 6, 7 şi 8).

Alocarea resurselor

Alocarea resurselor Situa ţii  resurse limitate (cel mai frecvent caz)  resurse suficiente  resurse
Alocarea resurselor Situa ţii  resurse limitate (cel mai frecvent caz)  resurse suficiente  resurse

Situaţii

resurse limitate (cel mai frecvent caz)

resurse suficiente

resurse reglabile (caz întâlnit foarte rar)

Variabilele luate în considerare în construirea modelului

bi resursele

xj rezultatele

aij – consumul specific de resursă i determinat de rezultatul j

cj efectul economic unitar al rezultatului j

Alocarea resurselor (continuare)

Alocarea resurselor (continuare) Modelul general n  j  1 X a X ij j 
Alocarea resurselor (continuare) Modelul general n  j  1 X a X ij j 

Modelul general

n

j 1

X

a X

ij

j

b

i

, i

j 0,unde

= 1,

j

=1,

max Z

n

j 1

c X

j

j

,

m

,

n

Forma standard

n

j 1

X

a X

ij

j

X

n

i

b ,

i

unde

i

= 1,

j

=1,

 

,

n n

,

+1,

 

n

m

j

j

 

n

1 0

X

j

j 0 unde

,

n

j 1

max Z

c X

j

,

m

,

n

+ m

Alocarea resurselor (continuare)

Alocarea resurselor (continuare) Exemplu  a  X 11 1  a X 21 1 X
Alocarea resurselor (continuare) Exemplu  a  X 11 1  a X 21 1 X

Exemplu

a

X

11 1

a

X

21 1

X

1

a

a

12

22

, X

2

X

2

X

2

0

b

1

b

2

0

max Z  c X  c X 1 1 2 2 X 2 X
max Z  c X
 c X
1
1
2
2
X 2
X
2
b 1
b 1
a
12
a 12
admis
interzis
b 2
b 2
max Z
a
22
a 22
min Z
admis
interzis
b 1 /a 11
b 2 /a 21
X 1
b
b
1 /a 11
2 /a 21
X 1

(a)

(b)

Programarea şi controlul

executării lucrărilor complexe

Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe  se referă la stabilirea momentului de declanşare şi
Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe  se referă la stabilirea momentului de declanşare şi

se referă la stabilirea momentului de declanşare şi încheiere a diferitelor activităţi incluse într-o lucrare complexă denumită uzual „proiect“ şi la identificarea activităţilor deosebit de

importante din punct de vedere al îndeplinirii proiectului într-un

timp cât mai scurt şi în condiţii cât mai convenabile

Metode:

grafice Gantt

metoda drumului critic (CPM) - duratele activităţilor ferme şi constante,

metoda PERT - duratele activităţilor probabiliste şi au o distribuţie cvasinormală de tip β

în practică este mai important să se minimizeze pe cât

posibil, atât costul total al unei lucrări, cât şi durata de

realizare a acesteia (metoda PERTCOST)

Fenomenele de aşteptare

Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş
Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş
Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş
Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş
Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş
Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş

Staţie de servire

Fenomenele de aşteptare Sta ţ ie de servire Client care a fost servit Clienţi care aş
Client care a fost servit
Client care a fost servit

Client care a fost servit

Clienţi care aşteaptă să fie serviţi

Client în curs de servire

Restricţii

ritmul servirilor;

disciplina de servire, ca de exemplu:

Funcţia obiectiv:

minimizarea cheltuielilor totale

Soluţionarea problemei:

•numărului de staţii •caracteristicilor de funcţionare

•„primul sosit – primul servit“ (FIFO) •„ultimul sosit – primul servit“

(LIFO

Gestiunea stocurilor

Gestiunea stocurilor  Stocul reprezintă cantitatea de materii prime sau produse ce constituie interfaţa între
Gestiunea stocurilor  Stocul reprezintă cantitatea de materii prime sau produse ce constituie interfaţa între

Stocul reprezintă cantitatea de materii prime sau produse ce constituie interfaţa între aspectele discontinue şi cele continue ale proceselor tehnologice

Politici de aprovizionare:

aprovizionări dese cu cantităţi mici

aprovizionări foarte rare cu cantităţi mari

Funcţia obiectiv:

Minimizarea cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare

Restricţii:

lotul minim livrat de producător

capacitatea maximă de depozitare

Soluţii:

stocul mediu

stocul minim acceptabil

stocul maxim admisibil

Înlocuirea echipamentelor

Înlocuirea echipamentelor  Două categorii de echipamente: 1. echipamente ce se uzează în timp 2. echipamente
Înlocuirea echipamentelor  Două categorii de echipamente: 1. echipamente ce se uzează în timp 2. echipamente

Două categorii de echipamente:

1. echipamente ce se uzează în timp

2. echipamente care cad

1. sunt 2 categorii de cheltuieli: periodice şi curente

Problema: Când se înlocuieşte în modul cel mai avantajos

echipamentul?

2. se iau în consideraţie cheltuielile legate de:

echipamente

de montare şi demontare

pierderile datorate nefuncţionării ansamblului

Problema: Cum se înlocuieşte echipamentul?