ABORDĂRI ALE CONDUCERII

INDUSTRIALE

Prof. Radu STANCIU

ELEMENTE DE TEORIA
SISTEMELOR
DEFINIŢIE
SISTEM - un ansamblu de elemente (obiecte, fenomene,
indivizi) care se condiţionează reciproc, între care există
legături şi schimburi de energie, de substanţă şi de
informaţii, ansamblu care este separat de mediu printr-un
înveliş fizic sau conceptual.
CARATERISTICI
 structură - ansamblul interacţiunilor dintre
elementele componente precum şi modalitatea de
dispunere a legăturilor şi a părţilor în întreg
 evoluţie - succesiunea de stări pe care le parcurge
(stare = ansamblul valorilor/nivelurilor tuturor
caracteristicilor sistemului la un moment dat)

R. STANCIU © 2017 2
Expresia matematică a
sistemului

S = { X,Y A }

X = vectorul intrărilor;
Y = vectorul ieşirilor;
A = matricea structurii active (suportul material esenţial
al unui sistem; cuprinde acei factori care determină
capacitatea de transformare a elementelor de intrare)

R. STANCIU © 2017 3
Principalele proprietăţi ale
sistemului

Incluziunea S(t)   Si (t)

Extensia A(t)  Ai (t)

Exemplu
întreprindere  compartiment de muncă  formaţie de lucru  loc de muncă

R. STANCIU © 2017 4
Sisteme cibernetice

Sistem cibernetic = sistem dotat cu proprietatea de

autoreglare
intrări din ieşiri în
mediu mediu
EFECTOR

CONEXIUNEA
INVERSĂ
ieşiri de intrări de
comandă control

.
Sistemul cibernetic ireductibil

R. STANCIU © 2017 5
Clasificări ale sistemelor
cibernetice
 după legătura cu mediul
 izolate (închise)
 deschise
 după complexitate
 simple
 complexe
 hipercomplexe
 după relaţia între intrări şi ieşiri
 deterministe
 probabiliste
 după poziţia faţă de timp
 atemporale
 temporale

R. STANCIU © 2017 6
Sistem cibernetic industrial (SCI)

 o reuniune de mijloace materiale, umane şi financiare,

care au drept scop transformarea unor intrări materiale
în produse, lucrări sau servicii
 se autoreglează prin intermediul unui factor conştient
de natură umană
 Caracteristicile SCI:
 deschise
 complexe (hipercomplexe)
 cu tentă probabilistă
 evolutive

R. STANCIU © 2017 7
Entropia informaţională
 Evoluţia SCI generată de 2 tendinţe:
 tendinţa proprie factorului de reglare de perfecţionare
a comportamentului cibernetic

 tendinţa proprie sistemelor naturale de a se

dezorganiza (măsurată prin entropia informaţională)

n pk=probabilitatea apariţiei unei informaţii în sistem

S   pk  ln pk ∑p =1
k
k 1
Valoarea maximă când pk=1/n

Conducerea unui sistem este o activitate antientropică

R. STANCIU © 2017 8
Modelul ca formă de reprezentare
a sistemelor
DEFINIŢIE
reprezentarea simplificată a realitaţii, în care sunt redate
însuşirile esenţiale din punctul de vedere al celui care face
reprezentarea

ETAPELE UTILIZĂRII MODELELOR

1.construirea modelului
S (p1, p2,..., pn) → M (mp1, mp2,..., mpn)
2.rezolvarea modelului
3.investigarea realităţii cu ajutorul modelului prin simulare:
M (mp1, mp2,..., mpn) → M (mpn+1, mpn+2,..., mpn+m)
4.verificarea dacă acestea se regăsesc ca proprietăţi ale
sistemului real
M (mpn+1,..., mpn+m) → S (pn+1,..., pn+m)
R. STANCIU © 2017 9
Modelul unui SCI
Cuprinde patru categorii de relaţii:
1. relaţii de legătură între intrări şi ieşiri (structura
activă de transformare a sistemului)
A  ,, , , , 
2. restricţii de funcţionare generate de:
 sistem f ( x1 , x 2 ,..., x n ,t )  R( t )
intrari resurse financiare
 mediul economic g ( a1 , a 2 ,..., an , t )  I( t )
cheltuieli de modificare a structurii investitii
3. obiectivele activităţii
max Z = Rezultate - Eforturi sau min Z = Eforturi
4. criteriul de decizie
R. STANCIU © 2017 10
METODE ŞI TEHNICI DE
CONDUCERE
PRINCIPII
1.al priorităţii obiectivelor
2.al unităţii de comandă
3.al unităţii de acţiune
4.al concordanţei între autoritate şi responsabilitate
5.al nivelului deciziilor

CERINŢE privind însuşirile conducătorilor

competenţa profesională şi managerială
capacitatea de antrenare
exemplul personal

R. STANCIU © 2017 11
Clasificarea metodelor şi tehnicilor
de conducere industrială
a.orizontul de timp şi aria de aplicare:
 conducerea operativă
 conducerea tactică
 conducerea strategică

b.numărul de decidenţi:
 conducere unipersonală
 conducere colectivă

c.elementul central al procesului de conducere (tehnica de lucru)

 conducere prin obiective
 conducere prin bugete
 conducere prin proiecte
 conducere prin excepţie

R. STANCIU © 2017 12
Corelaţiile între frecvenţa abaterilor,
mărimea acestora şi nivelul de reglare
într-un SCI

nivelul ierarhic de reglare

2
mărimea abaterii

frecvenţa abaterii

R. STANCIU © 2017 13
DECIZIA MANAGERIALĂ
DEFINIŢIE
reprezintă finalizarea unui act de gândire în care se exercită
competenţa şi autoritatea unei funcţii de conducere
CLASIFICĂRI
1.numărul decidenţilor:
 decizie unipersonală;
 decizie de grup.
2.numărul criteriilor de decizie:
 decizie unicriterială (probleme de optimizare)
 decizie multicriterială (probleme de conducere)
3.nivelul de cunoaştere a consecinţelor:
 decizii în condiţii de certitudine
 decizii în condiţii de risc
 decizii în condiţii de incertitudine

R. STANCIU © 2017 14
Etapele procesului decizional
1.Pregătirea deciziei
 culegerea de informaţii
 validarea informaţiilor
 reflectarea asupra tendiţelor proprii fenomenului avut în vedere

2.Adoptarea deciziei
 elaborarea variantelor (soluţiilor posibile)
 compararea din diferite puncte de vedere (criterii) a soluţiilor posibile
 luarea în consideraţie şi a poziţiei celor implicaţi în aplicarea deciziei
 alegerea a celei mai convenabile soluţii sau căi de acţiune

3.Aplicarea deciziei
 formularea hotărârii
 comunicarea deciziei
 verificarea modului de aplicare a deciziei

R. STANCIU © 2017 15
Elementele procesului decizional
1. decidentul (o persoană sau un grup);
2. enunţul problemei;
3. mulţimea variantelor (soluţiilor) posibile (tehnic
realizabile);
4. mulţimea consecinţelor (cheltuieli, durată etc.);
5. mulţimea obiectivelor sau a criteriilor de optimizare
precum şi modul de agregare a acestora în criteriul de
decizie;
6. mulţimea stărilor naturii(ansamblul de împrejurări care
fac ca unei soluţii să-i corespundă anumite niveluri ale
consecinţelor)
R. STANCIU © 2017 16
Exemplu
 decidentul: comisia tehnico-economică a întreprinderii;
 enunţarea problemei: alegerea celei mai bune variante
de investiţie pentru o nouă instalaţie;
 mulţimea variantelor: Vi – patru – (V1, V2, V3, V4);
 mulţimea consecinţelor - patru:
 Cs1 – investiţia directă în milioane lei, I;
 Cs2 – durata realizării fizice în luni, d;
 Cs3 – suprafaţa ocupată în metri pătraţi, S;
 Cs4 – flexibilitatea instalaţiei în %, F (raportul exprimat
procentual între diferenţa capacitate de producţie –
nivelul minim al producţiei la care poate fi menţinută în
funcţiune instalaţia şi capacitatea de producţie a acesteia
R. STANCIU © 2017 17
Exemplu (continuare)

 mulţimea criteriilor de decizie, Xj, patru şi anume se

urmăreşte minimizarea primelor trei consecinţe şi
maximizarea celei de a patra:
 X1 = min Cs1;
 X2 = min Cs2;
 X3 = min Cs3;
 X4 = max Cs4.
 mulţimea stărilor naturii: una

R. STANCIU © 2017 18
Caracteristicile variantelor de
investiţie
Consecinţe
Varianta
I d S F

V1 150 6 400 50

V2 100 9 500 50

V3 120 8 750 75

V4 130 7 600 67

R. STANCIU © 2017 19
Determinarea utilităţii soluţiilor
 Johann von Neumann (matematician), Oskar Morgenstern
(economist)

 minimizarea valorii consecinţei, obiectiv Xj=min Csj:

Cs j max  Cs ij
UVi ,X j 
Cs j max  Cs j min
 maximizarea valorii consecinţei, obiectiv Xj=max Csj:

Cs ij  Cs j min
UV j ,X j 
Cs j max  Cs j min

R. STANCIU © 2017 20
Utilităţile simple ale celor patru
variante
Utilităţile simple ale celor patru variante

Varianta corespunzătoare obiectivelor individuale

globale
X1 X2 X3 X4

V1 0 1 1 0 2

V2 1 0 0,71 0 1,71

V3 0,6 0,33 0 1 1,93

V4 0,4 0,67 0,43 0,68 2,18

R. STANCIU © 2017 21
Ponderarea utilităţilor
 diferitele obiective au importanţă diferită pentru decident,
utilitatea globală a fiecăreia dintre cele n variante fiind o
sumă ponderată a utilităţilor simple ale acesteia

m
UV   pX  UV X ; i  1,...,n
i j i j
j 1

p
j 1
Xj
1

R. STANCIU © 2017 22
Metoda ROMPEDET

1. stabilirea ordinei de prioritate a obiectivelor

X 4  X1  X 2  X 3
 înseamnă preferabil faţă de..., iar  la fel de important ca....

2. calcularea coeficienţilor
2 dacă X i  X j

a ij  1 dacă X i  X j
0 altfel


3. calcularea coeficienţilor de importanţă şi a sumelor acestora

R. STANCIU © 2017 23
Calculul coeficienţilor de
importanţă a obiectivelor
j
X1 X2 X3 X4 a
j
ij

i
X1 1 1 2 0 4

X2 1 1 2 0 4

X3 0 0 1 0 1

X4 2 2 2 1 7

 a
i j
ij
16

R. STANCIU © 2017 24
Metoda ROMPEDET (continuare)
4. calcularea ponderilor asociate fiecărui obiectiv
n

a ij

PX  m
j 1
n

a
j

ij
j 1 i 1

Determinarea valorilor pentru exemplu:

P X = P X = 4 / 16  0,2500
1 2

P X = 1 / 16  0,0625
3

P X = 7 / 16  0,4375
4

R. STANCIU © 2017 25
Calculul utilităţilor ponderate
Utilităţile simple ponderate ale variantelor

Varianta corespunzătoare obiectivelor

globale
X1 X2 X3 X4

V1 0 0,250 0,063 0 0,313

V2 0,250 0 0,049 0 0,299

V3 0,150 0,083 0 0,438 0,671

V4 0,100 0,165 0,030 0,298 0,593

R. STANCIU © 2017 26
Cercetarea operaţională (CO)
DEFINIŢIE
o ramură a matematicii care se ocupă cu aplicarea metodelor
cantitative la studierea şi rezolvarea de către o echipă
interdisciplinară a problemelor legate de conducerea unui sistem
în scopul obţinerii unor soluţii care să servească sistemul în
ansamblul lui cât mai bine

CARACTERISTICI
 se referă la probleme de decizie care trebuie soluţionate în
vederea optimizării eficienţei performanţelor sistemelor
complexe şi hipercomplexe
 acţionează pe baza elaborării şi îmbunătăţirii continue a unor
modele matematice de diferite tipuri
 utilizează procedee statistice şi algoritmi din domeniul
programării matematice
 se foloseşte în cele mai diverse probleme de conducere
R. STANCIU © 2017 27
 Tipuri de probleme de CO
1. Alocarea resurselor
2. Programarea şi controlul executării lucrărilor complexe
3. Fenomenele de aşteptare
4. Gestiunea stocurilor
5. Înlocuirea echipamentelor
6. Căutarea informaţiilor
7. Alegerea itinerariilor
8. Problemele de competiţie
Grupare:
 după natura modelului:
 deterministe (problemele 1, 2 (parţial), 4 (la dimensiune restrânsă) şi 7);
 probabiliste (problemele 2, 3, 4, 5, 6 şi 8)
 după algoritmii de rezolvare:
 numerici (problemele 1, 2, 3, 4, 5, 7 şi 8);
 nenumerici sau alfanumerici (problemele 2, 6, 7 şi 8).

R. STANCIU © 2017 28
Alocarea resurselor
Situaţii
 resurse limitate (cel mai frecvent caz)
 resurse suficiente
 resurse reglabile (caz întâlnit foarte rar)

Variabilele luate în considerare în construirea

modelului
 bi – resursele
 xj – rezultatele
 aij – consumul specific de resursă i determinat de
rezultatul j
 cj – efectul economic unitar al rezultatului j
R. STANCIU © 2017 29
Alocarea resurselor (continuare)

Modelul general Forma standard

n n

a X
j 1
ij j  bi , i = 1,..., m a
j 1
ij
X j  X n i  bi ,unde i = 1,...,m

X j  0, unde j = 1,..., n X j  0, unde j = 1,...,n, n + 1,...,n + m

n
max Z   c j X j
n n m

j 1
max Z   c j X j  0 X j
j 1 j  n 1

R. STANCIU © 2017 30
Alocarea resurselor (continuare)
Exemplu  a11 X 1  a12 X 2  b1

a21 X 1  a22 X 2  b2
X1  0, X 2  0
max Z  c1 X 1  c2 X 2
X2 X2
b1 b1
a12 a12

interzis admis
b2 b2
a22 max Z a22
min Z
admis interzis
b1/a11 b2/a21 X1 b1/a11 b2/a21 X1
(a) (b)

R. STANCIU © 2017 31
Programarea şi controlul
executării lucrărilor complexe
 se referă la stabilirea momentului de declanşare şi încheiere a
diferitelor activităţi incluse într-o lucrare complexă denumită
uzual „proiect“ şi la identificarea activităţilor deosebit de
importante din punct de vedere al îndeplinirii proiectului într-un
timp cât mai scurt şi în condiţii cât mai convenabile
 Metode:
 grafice Gantt
 metoda drumului critic (CPM) - duratele activităţilor ferme şi
constante,
 metoda PERT - duratele activităţilor probabiliste şi au o
distribuţie cvasinormală de tip β
 în practică este mai important să se minimizeze pe cât
posibil, atât costul total al unei lucrări, cât şi durata de
realizare a acesteia (metoda PERT– COST)

R. STANCIU © 2017 32
Fenomenele de aşteptare
Staţie de servire

Clienţi care aşteaptă să fie serviţi Client care a fost servit

Client în curs de servire

Restricţii Funcţia obiectiv:

•ritmul servirilor;
•disciplina de servire, ca de exemplu: •minimizarea cheltuielilor totale
•„primul sosit – primul servit“
Soluţionarea problemei:
(FIFO)
•numărului de staţii
•„ultimul sosit – primul servit“
•caracteristicilor de funcţionare
(LIFO
R. STANCIU © 2017 33
Gestiunea stocurilor
 Stocul reprezintă cantitatea de materii prime sau produse ce
constituie interfaţa între aspectele discontinue şi cele continue ale
proceselor tehnologice

 Politici de aprovizionare:
 aprovizionări dese cu cantităţi mici
 aprovizionări foarte rare cu cantităţi mari

 Funcţia obiectiv:
 Minimizarea cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare

 Restricţii:
 lotul minim livrat de producător
 capacitatea maximă de depozitare

 Soluţii:
 stocul mediu
 stocul minim acceptabil
 stocul maxim admisibil
R. STANCIU © 2017 34
Înlocuirea echipamentelor
Două categorii de echipamente:
1. echipamente ce se uzează în timp
2. echipamente care cad

1. sunt 2 categorii de cheltuieli: periodice şi curente

Problema: Când se înlocuieşte în modul cel mai avantajos
echipamentul?

2. se iau în consideraţie cheltuielile legate de:

 echipamente
 de montare şi demontare
 pierderile datorate nefuncţionării ansamblului
Problema: Cum se înlocuieşte echipamentul?

R. STANCIU © 2017 35