1.1. Noţiuni introductive.

Importanţa creşterii bovinelor

1.2. Situaţia şi evoluţia creşterii bovinelor pe glob
1.3. Situaţia şi evoluţia creşterii bovinelor în ţara noastră
1.4. Clasificarea bovinelor
1.5. TEHNOLOGIA CREŞTERII VACILOR GESTANTE
1.6. TEHNOLOGIA EXPLOAT|RII TAURILOR DE REPRODUCŢIE
1.7. TEHNOLOGIA EXPLOAT|RII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE LAPTE
1.8. CREŞTEREA TINERETULUI TAURIN
1.9. TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE

2. Adăposturile protejază animalele de influenţele nefavorabile ale mediului exterior, creând un

mediu artificial cu parametrii dictaţi de cerinţele animalelor cazate. Parametrii de
microclimat pot fi dirijaţi prin dotarea cu echipamente şi instalaţii adecvate încăt mediul
interior să satisfacă cerinţele biologice ale animalelor, în unele scopuri economice.
Menţinerea unui climat optim, cu efecte benefice asupra sănătăţii şi implicit asupra
producţiilor se poate realiza amplasând tehnologiile consacrate într-un spaţiu corect
dimensionat, închis cu materiale de construcţie izolatoare termice, asupra cărora agenţii
agresivi eliminaţi în adăposturi să aibă influenţă minimă. Urmărim, în etapa de proiectare,
prin soluţiile constructive alese gospodarirea materialelor poluante dintr-o ferma sa se
realizeze astfel încât impactul acestora asupra mediului sa fie minim. Adăposturile destinate
cazării animalelor la fel ca şi construcţiile umane sunt sisteme cu implicaţii asupra mediului.
Agenţi agresivi în construcţiile zootehnice Amoniacul (NH3) rezultă din descompunerea
dejecţiilor rezultate de la animale, dejecţii care stagnează pe pardoseli. Amoniacul are acţiuni
nefaste asupra elementelor de rezistenţă ale construcţiei şi a elementelor de închidere
acţionând asupra bazei stâlpilor, a pardoselilor, a zidurilor. Cantităţi mari de amoniac sunt
degajate în canalele de evacuare a dejecţiilor,de pe platformele de gunoi, din fosele tampon şi
din rezervoarele destinate acumulării dejecţiilor. Hidrogenul sulfurat (H2S) apare datorită
descompunerii substanţelor organice din dejecţii. Se remarcă, în special efectul coroziv a
soluţiei apoase de hidrogen sulfurat asupra betonului. Armăturile din beton se corodează,
formând sulfuri de fier (FeS), în special în cazul în care betonul nu a fost compactat la
turnare sau acoperirea cu beton este prea mică. În zonele din clădiri în care umiditatea este
mare apar acizii, motiv pentru care se urmăreşte pH-ul. În construcţiile zootehnice rezultă de
regulă, acizi anorganici slabi (hidrogenul sulfurat) şi acizi organici (lactic, acetic). Acidul
lactic (CH3–; CH-OH-; COOH-) se găseşte în laptele nedegresat, lapte acrit, nutreţul verde
murat,. Acidul lactic poate apărea pe pardoseala sălii de muls, în lăptării, în silozurile de
furaje murate, în iesle, pe aleea de furajare, în varianta utilizării acesteia ca masă furajeră. În
 silozuri, maturizarea masei depozitate este însoţită de formarea de acizi organici (lactic,
butiric, acetic în concentraţie de 0,5-1%), odată cu creşterea temperaturii. În varianta
fermentării anaerobe, temperatura ajunge la 30-500 C, condiţii în care provoacă fermentarea
acidului acetic şi acidului butiric nu rezistă deci se formează numai acid lactic. Coroziunea
produsă de acidul lactic este proporţională cu gradul de aciditate, fiind semnificativă pentru
pH< 5. Agresivitatea furajelor murate creşte în cazul adaosului de zahăr şi melasă. Acţiunea
asupra betonului este semnificativă. În canalele de evacuat dejecţii, în fosele şi platformele
de depozitare, ionii de clor şi clorurile apar în apa care levighează în masa dejecţiilor.
Substanţele alcaline caracterizate de un pH > 7 se regăsesc în adăposturile de animale, în
lăptării, în spaţiile sanitar veterinare, ca rezultat al utilizării substanţelor dezinfectante şi a
soluţiilor de igienizare. În majoritatea construcţiilor zootehnice umiditatea relativă este foarte
mare, atingând valori frecvente de 85%. Animalele întreţinute într-un mediu umed sunt
sensibile la temperaturi scăzute. În prezenţa unui curent de aer resimt o temperatură care li se
pare rece, dacă viteza aerului este mare. Viteza mare a curenţilor de aer obligă, în special,
animalele tinere să lupte contra frigului cu consecinţe negative asupra sănătăţii (scade
rezistenţa organismului la agenţii patogeni). Cu cât umiditatea este mai mare, frigul este mai
pătrunzător şi mai greu de suportat. Vaporii de apă condensează pe suprafeţele elementelor
de închidere, pătrund în interiorul acestora, fenemene care în timp conduc la degradarea
acestora. Mediile agresive din construcţiile zootehnice acţionează asupra materialelor de
constructii.
3. BETONUL- Amoniacul (NH3) se combină cu apa dând hidroxidul de amoniu [NH4(OH)2]
care are o reacţie bazică. Hidroxidul de amoniu este impurificat cu diverse săruri de amoniu
care reacţionează cu hidroxidul de calciu [Ca(OH) 2] rezultând săruri de calciu solubile care
levigate lasă goluri în structura betonului.Fenomenul de coroziune este des întâlnit la
betoanele cu un conţinut redus de ciment. Clorurile şi clorul în concentraţii mari tind să
levigheze oxidul de calciu din beton. Clorura de magneziu şi cea de aluminiu (MgCl2 şi
AlCl3) în soluţii concentrate, reacţionează cu oxidul de calciu formând compuşi nestabili şi
solubili în apă. La un conţinut de peste 1000 mg clor/l apare pericolul coroziunii armăturii
din beton. Clorura de calciu atacă armătura din beton dacă acoperirea nu este suficientă sau
betonul nu este bine compactat. Acidul lactic corodează piatra de ciment prin formarea
lactatului de calciu (o substanţă foarte solubilă). Măsurile de protecţie utilizate sunt în funcţie
de concentraţia acestuia, astfel se utilizează: ƒ betoane dense, cu un conţinut scăzut de oxid
de calciu; ƒ betoane compacte cu dozaj mare de ciment (lasilozuri) peste care se aplică
 tratamente cu fluaţi sau vopsele pe bază de bitum; ƒ pardoseli din gresie ceramică sau plăci
de mozaic tratate cu florură de siliciu, plăci rostuite cu mortar de ciment tratat cu silicat de
sodiu. Substanţele alcaline acţionează asupra betonului prin reacţii directe de schimb, cu
componenţii mineralogici ai pietrii de ciment sau prin carbonatarea bazelor cu concetraţii
mari care pătrund în porii betonului şi-l distrug prin acumulare de săruri expansive. Protecţia
betonului se realizează prin utilizarea în compoziţia acestora a unor agregate cuarţoase cu un
adaos de ciment de cel puţin 300 kg/m3 . Mediile agresive care produc coroziunea betonului
nu dăunează, în egală măsură şi armătura. Armătura se corodează când betonul este întărit,
pH-ul are valori de 10 - 11. Coroziunea se poate produce şi datorită acceleratorilor de priză.
Se recomandă folosirea unei armături care să evite fisurarea (oţelul rezistent la coroziune).
La betoanele celulare autoclavizate, armate, armătura este mult mai expusă degradării, faptul
se datorează porozităţii, bazicităţii betonului şi modului de preparare a acestuia. Pentru
protecţie se utilizează: ƒ straturi din latex de cauciuc cu ciment şi adaosuri de caseină de
amoniu (metodă rar folosită, are eficienţă redusă); ƒ pelicule realizate din bitum cu ciment,
aplicate la cald sau suspensii de bitum filerizat.
4. ZIDĂRIA -Proprietăţile zidăriei sunt dependente de componenţii mineralogici ai argilei şi
de temperatura de ardere. Coroziunea zidăriei în medii bazice (hidroxid de sodiu 10%) este
pronunţată. Fenomenul se manifestă prin scăderea rezistenţei mecanice. Rezistenţa la
coroziune poate fi îmbunătăţită prin impregnarea cu petrol, bitum sau gudron de cărbune,
obţinând cărămizi negre, rezistente la acizi şi baze.
5. LEMNUL-Ciupercile constituie cei mai periculoşi agenţi de biodegradare a lemnului atât
prin efectul de putrezire cât şi prin extinderea rapidă a atacului. Ciupercile se dezvoltă pe
lemn în condiţiile de umiditate mare existentă în construcţiile zootehnice. Lemnul suferă mai
multe tipuri de atacuri cu fungi: ƒ putregaiul brun, destructiv, care determină schimbarea
culorii din roşcat spre ruginiu şi gri brun închis, producând în final sfărâmarea lemnului în
bucăţi prismatice; ƒ putregaiul alb, sau de coroziune, produce albirea lemnului şi desfacerea
longitudinală a fibrelor; ƒ putregaiul alveolar, distruge anumite zone producând adâncituri; ƒ
putregaiul mucilaginos apare în mediu umed, şi exfoliază lemnul (lemnul are culoare cenuşie
sau brună, este moale în stare umedă iar la uscare se exfoliază). Factori cum ar fi temperatura
şi umiditatea favorizează dezvoltarea insectelor (coleopterelor xilofage), care atacă lemnul.
Sunt o mulţime de măsuri chimice sau constructive de protecţie a lemnului dintre care
amintim: ƒ tratamente chimice preventive; ƒ utilizarea de substanţe de natură uleioasă,
substanţe solubile şi solvenţi organici, substanţe anorganice pe bază de Cr, Cu, F, Bo; ƒ
 vopsirea cu silicat de sodiu, lapte de var sau cu suspensii apoase de argilă; ƒ tencuirea cu
mortar de ipsos pe rabiţ; ƒ executarea unei zidării de protecţie din cărămidă, placarea cu
tablă, etc.
6. METALE -Coroziunea metalelor în construcţiile zootehnice este un fenomen frecvent,
manifestat prin distrugerea suprafeţelor acestora în condiţiile de umiditate mare. Coroziunea
poate fi chimică sau electrochimică. Sunt sensibile la coroziune zonele de îmbinare a
pieselor. Umiditatea relativă mare şi dioxidul de carbon crează condiţii favorabile coroziunii
metalelor. Protecţia metalelor poate fi realizată prin măsuri constructive sau utilizând
materiale de protecţie. Se evită mediile umede (stagnarea apei) se utilizează grunduri pe bază
de minium de plumb şi ulei de in, pe bază de cromat de zinc, sau de răşini sintetice. Grundul
se acoperă cu lacuri sau vopsele, care au rol de protecţie.