Termenul de “permacultura” a fost inventat prin 1975 de catre un cercetator australian, Bill Mollison,

referindu-se la un concept integrat ce cuprinde agricultura, horticultura, arhitectura si ecologie. Totusi,

desi termenul este destul de nou, principiile si conceptele folosite au radacini stravechi, si pot veni cu
multe raspunsuri la problemele actuale cu care se confrunta umanitatea.

Eu sunt un taran. Nascut si crescut la tara, pana la varsta de 14 ani, cu evadari destul de dese in acel
mediu. Practic, de fiecare data cand am ocazia, ma refugiez la tara, fie ca este vorba doar de un week-
end sau de un concediu intreg. Chemarea pamantului, cum ar fi spus Rebreanu.

Problemele principale insa sunt faptul ca munca pamantului este o munca destul de grea (si eu sunt
lenes) si faptul ca traiul din pamant nu este deloc indestulator pentru un om modern.
Pornind de aici am inceput sa caut si sa gandesc o solutie care, cu efort minim, sa maximizeze
rezultatele. In mijlocul acestor cautari, acum cativa ani, am luat contact cu notiunile si principiile
permaculturii. Totodata, am inceput sa vad cu alti ochi traditia (sau o anumita parte a traditiei) traiului la
tara. Dar si natura, pentru ca cel mai bun profesor pe care il putem avea este natura.
In aceasta perioada am participat la conferinte cu si despre permacultura, diverse workshop-uri ce
atingeau acest subiect, am vizitat povesti de succes in domeniu (ferma Krameterhof din Austria) si am
citit cateva zeci de carti ce ating subiectul mai mult sau mai putin.

In paralele am inceput experimentarea in-micro la tara, la fermele parintilor si socrilor, tinand cont de
rezultatele obtinute. Care rezultate au fost si negative dar si extrem de pozitive.
Dintre rezultatele negative pot enumera faptul ca nu am reusit sa creez un sistem echilibrat care sa
contina nuci si alte plante perene, pentru simplul motiv ca (inca) nu am gasit plante perene care sa
creasca in tara noastra si care sa fie tolerante la juglona, o substanta erbicida secretata de nuci.
Ca si rezultate pozitive, de exemplu, pot sa ma laud cu un sistem echilibrat ce contine castan comestibil,
soc, vita de vie, cires si prun. Aceste plante se completeaza reciproc si asigura fructe cam tot timpul
anului agricol.
Sau ma pot lauda cu o productie de circa 4 tone de pere in acest an, produse pe un sistem in care nu
intervin decat sa culeg roadele (iarba, fructe, plante comestibile perene, plante medicinale perene).

In continuare experimentez diverse metode si sisteme, deoarece vreau ca sa am o ferma care, cu

minimul de efort, sa-mi asigure un nivel de trai acceptabil.
Experimentez si aclimatizarea de diverse plante ce nu au traditie la mine in zona (de exemplu, mosmon,
afin) sau prin reintroducerea unor plante ce odata erau in zona dar care acum sunt disparute sau
aproape disparute (scorus, corn).
Un alt motiv de mandrie este inceputul colectiei de nucifere, unde am deocamdata 4 specii de nuc, mai
pregatesc in acest an inca 2 specii si unde sper sa strang in timp toate speciile de nuc din lume.
In acest moment, ferma imi asigura aproape toata mancarea, mie si familiei extinse, si ceva excedent ca
venit. Dar mai am mult pana cand o sa fie principal sursa de venit.