Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM SI ARHITECTURA


DEPARTAMENTUL ARHITECTURA

Referat
la disciplina: “Arhitectura Peisagera”

Tema: ''Grădinile Japoneze''

Elaborat: St. Gr. ARH-122: Vieru Dumitru

Verificat: Lector superior: Iachimov Natalia

Chișinău 2017
Arta gradinilor în Japonia a fost preluata din China, fiind ulterior personalizata, devenind o arta
nationala. Spatiile verzi, mai mari sau mai mici, erau prezente pretutindeni, atât pe lânga locuinte cât si pe
lânga temple sau palate.
Gradinile imperiale, erau concepute dupa modelul chinezesc dar la o scara mai mica (Nara - capitala
tarii, si în Kyoto, sec. al VIII-lea d.H.).
Gradinile templelor reprezentau elementul preponderent al cladirii, fiind o componenta a acesteia.
Simbolismul filozofic era utilizat la maxim, fiind folosite toate elementele din natura, prelucrate dupa
anumite reguli compozitionale si diferite simboluri. În aceste gradini fie era reconstituit la o scara redusa un
peisaj complet cu munti, coline, lac cu insule, pârâu cu cascada, stânci colturoase, pietre rotunjite, nisip,
pietris, arbori si arbusti, diverse plante cu sau fara flori, fie erau create anumite scene de peisaj (mai
dezvoltate în diferite perioade) precum: gradina montana, gradina de muschi, gradina arida.

Gradinile mari în care se puteau crea peisaje complete, cuprindeau si diferite constructii sau elemente
de arhitectura: poduri, pavilioane pentru ceai, lanterne din piatra, porti, aleile erau înlocuite de lespezi de
piatra neregulate ca forma, cu aspect cât mai natural (pasul japonez).
În sec. al VIII-lea d.H. modelul de amenajare a unei gradini cuprindea o ceainarie situata pe
marginea unui helesteu orientat E-V, un râu sau pârâu, orientat pe directia N-S, peste care erau construite
podete curbate sau acoperite, cu balustrade ornamentate, plus diferite lampadare, pasul japonez, fântâni si
foarte multa vegetatie.

Perioada gradinilor miniaturale este caracterizata prin crearea de gradini foarte mici de 40-
90m2 în care totul era amenajat la o scara foarte mica, miniaturala: cursul de apa, podurile, stâncile, specii
lemnoase de talie mica si a arbustilor cu forme ciudate.

Astfel în Japonia, din dorinta de a aduce natura în locuinte, au aparut si s-au dezvoltat arta Ikebana si
arta Bonsai. Ikebana reprezinta arta aranjamentelor florale, cu simboluri filozofice caracteristice. Bonsai
constituie arta cultivarii si realizarii arborilor în miniatura, imitând forma si habitusul celor din mediul
natural.
Principiile amenajarii gradinilor japoneze:
- vegetatia este perfect integrata peisajului;
- decorul vegetal traditional este constituit din anumite specii: pini, ienuperi, arborele de ceai, camelii,
azalee, bambus, ferigi, muschi;
- toate elementele inerte imita perfect formele de relief naturale;
- apa era folosita sub forma naturala, cascade, bazine neregulate;
- arbustii sau arborii modelati prin tundere dadeau impresia de natural;
- nu erau folosite alei, ci pietre late, lespezi sub forma pasului japonez.
Din sec. al XVII-lea d.H. încep sa apara primele gradini publice, ce aveau un caracter mai detasat de
semnificatiile religioase ale celorlalte gradini. În gradinile japoneze publice moderne a aparut gazonul, ca
influenta occidentala, dar traditia artei japoneze s-a pastrat. Specii folosite erau: pini, ienuperi, arborele de
ceai, camelii, azalee, bambus, magnolia, ciresii, glicina.
Japonezii cultivau si ei gradini din timpuri foarte vechi, dar arta au preluat-o prin intermediul
coreenilor de la chinezi. Gradina japoneza este una peisager-clasica, deoarece japonezii sunt sunt mai
putin bizari decit chinezii si au un deosebit simt al ordinii.

Gradina era si este si azi un loc de refugiu in care putea sa fie o contemplata frumusete opusa
mizeriei vietii cotidiene. Gradina era privita ca o fiinta melancolica, gatita cu perle de roua , vizitata de
luna, tulburata de furtuna, inviorata si insorita dimineata. Gradina si omul traiesc impreuna melancolia
peisajului.
Multe din sarbatorile acestui popor aristocrat se petreceau in gradina.
Anul nou japonez incepea in februarie, astfel incit sarbatoarea ce marca un an nou era si
sarbatoarea ce saluta venirea primaverii. In aceste zile oamenii se adunau in gradina sa se bucure de
prunul inflorit, pe care il venerau in mod deosebit si-l numeau "cel ce infrunta gheata".

Luna martie era luna florilor de piersic.


In aprilie urma sarbatoare ciresului japonez : in haine noi , bogatii si saracii se adunau in gradini sa
se bucure de florile livezilor de ciresi, livezi care formau o parte a parcului.

In mai, in calendarul floral al japonezilor, vin la rind sa fie sarbatorite glicinele.


In iunie infloresc stingeneii, in iulie lotusii, incarcati de simboluri si legende, transforma helesteiele
in gradini miscatoare galbene, alb, roz.

August si septembrie sunt lunile in care infloresc numeroasele siuri de hibiscu,


iar in octombrie vine luna crizantemelor , pe care japonezii le venereaza si azi prin expozitii de
crizanteme, din care nu lipsesc aranjamentelew florale in forme bizare.Emblemele
imparatilor japonezi aveau ca simbol crizantemas.

Noiembrie si decembrie sint lunile cameliilor si ale florilor de ceai.


Azaleele si orhideele, bujorii si multe alte flori completeaza lista florala a japonezilor. Totusi nu in
varietatea florala se afla celebritatea japonezilor, ci in atitudinea lor fata de flori. Japonezii nu au gradini de
flori ca europenii, ei au copaci infloriti si ikebana. Pietrele nu lipsesc nici ele din gradina japoneza. Erau si
sunt asezate in grupuri de 3, 5, 7 sau 10. Pentru a se evoca unele caracteristici ale peisajului stincos, se
aduceau pietre din regiunile stincoase. Japonezii aveau gradini de cimpie, de munte, de riuri, de stinci.
Elementul apa este unul dintre cele mai importante mijloace de amenajare si este folosit din plin.
Iazul nu va lipsi nici de cum, cu o mica insula reprezentata de o piatra. De asemenea se prezinta bine pe
mal un sir de plante format din crini de toamna Spiraea si irisi.
Peste suprafetele mai mari de apa se intinde un pod arcuit din lemn sau din piatra.
Bazinele cu apa din piatra sunt originale in gradinile japoneze.Ele stau la marginea cararii.La umbra unui
arbust mare si inconjurate de tufe si erburi , aceste jocuri cu apa arata foarte bine. Pietrele mari nu trebuie
sa lipseasca.
De multe ori întâlnim grădini care combină toate cele 3 tipuri principale de arhitectura grădinii. Peisajul
tradiţional este îmbinat armonios cu elemente de arta designului surprinzând prin simplitatea şi dorinţa de
meditaţie.
Tsukiyama gardens îmbină toate elementele din natură pentru a crea o reproducere în miniatură a
peisajului natural, de cele mai multe ori un peisaj celebru în Japonia. Chiar dacă spaţiul este limitat de cele
mai multe ori dealul este creat în mod artificial de către peisagişti, după care se trasează celelalte elemente şi
o traiectorie circulară de defilare.
Exemple de gradini :